LA MULŢI ANI!

Estera Popa, Ilie Paul, Dan Barbinţa, Radu Ghiorghie, Odalys Olcean, Dan Paul,

Horaţiu Lungu, Mioara Pop, George Călătean, Luca Vidican, Maria Fotea, Ileana Mureşan,

Maria Guler, Tavi Pere, Marcus Bunta, Matei Reştea, Petru Cocîrţeu, Magda Lungu,

Alexandra Văduva, Viorel Barac, Nelu Molcuţ, Claudia Olcean, Elisabeta Văduva, Rachel Văduva

MOTIVE DE RUGÃCIUNE

Pentru statornicia celor care s-au botezat

Pentru sãnãtatea spiritualã a familiilor

Pentru mãrturia Bisericii de pretutindeni

Pentru cei care nu mai sunt cu noi la închinare

Pentru cei greu încercaţi prin boalã

Pentru cei bãtrâni şi cei în nevoie

Lista completã este în biroul Bisericii

Pentru impactul spiritual al misiunii Countryside

Cu toţii agreem cã Psalmii sunt în mare parte rugãciunile lui David. Insã

foarte mulţi psalmi au acest “Selah” tradus în limba românã cu “oprire”, adicã

opreşte-te, taci şi mediteazã la ceea ce spui în rugãciune (e.g. Ps. 3, 4, 7, 9, 21,

24, 32, 39, 44, 46 - 50, 52, 54, 55, 57, 59, 60, 61, 62, 66 - 68, 75 - 77, 77, 81 -

90, 140). Dacã David a vãzut valoarea opririi şi a tãcerii în rugãciune, cu atât

mai mult avem şi noi nevoie de aceastã disciplinã! V-aş încuraja sã studiaţi toţi

aceşti psalmi şi sã vedeţi când se opreşte David şi mediteazã la ceea ce s-a

rugat. Nu contest cã trebuie înãlţate rugãciuni şi cereri cu lacrimi, cu stãruinţã

zi şi noapte, cu post şi credinţã. Este însã foarte uşor sã cãdem în acea

rugãciune a fãţarnicilor care cred cã dacã spun o mulţime de vorbe vor fi

ascultaţi. Când rugãciunea este din inimã şi reprezintã strigãtul simplu al

vameşului pãcãtos, “Doamne, ai milã de mine, pãcãtosul”, face mai mult decât

lunga bolborosealã a fãţarnicului.

Sã nu ne sperie tãcerea la rugãciune! Sã nu ne fie fricã sã stãm minute

lungi în tãcere! Tãcerea ne pregãteşte sufletul şi duhul ca sã intrãm în prezenţa

Celui Preaînalt! Sã ne disciplinãm mintea şi duhul ca în acele momente de

tãcere şi meditaţie sã nu ne lãsãm mintea hoinarã pe la treburile noastre, ci sã

intrãm în tăcere şi sfialã în Casa şi prezenţa Celui Preaînalt! Sr. Simona Vidican

Cleveland Romanian Baptist Church 581 E. Ridgewood Drive Seven Hills, OH, 44131 Tel: 216-642-3131

clevelandrbc@gmail.com www.clevelandrbc.org

RUGÃCIUNEA

SEPTEMBRIE

LUPTA BIRUITĂ PRIN RUGĂCIUNE

Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, începe cu cuvintele, “La început…” Aceastã genesã, sau eveniment al începuturilor descris în timp, ne descopere un început al tuturor lucrurilor, aşa încât sã-l putem pricepe sau relata pe Dumnezeu în timp şi spaţiu. El, cel etern şi necuprins, care se numeşte “Eu sunt” (Exodul 3:13-14) a zis… şi a fost… (Genesa 1). La început, Biblia ne relateazã cã în veşniciile cereşti existã

Dumnezeu Tatãl, Cuvântul, şi Duhul (Genesa 1:1-2, Ioan 1:1). Aceastã Trini-

tate era una şi împreunã au orchestrat cea mai frumoasã şi perfectã com-

poziţie care s-ar putea imagina (Genesa 1:31) şi vedem cã la centrul sim-

foniei este Maestrul, acest Cuvânt, Cel dãdãtor de viaţã (Ioan 1:3-4). Cu-

vântul a fost central în compunerea capodoperei care ne uimeşte chiar şi în

secolul prezent. Îl vedem din nou cum printr-un act de purã dragoste (1 Ioan

3:16), pentru creaţia care alege sã nu-L asculte, este gata sã stea în spãrturã

prin actul întrupãrii (Apocalipsa 5:1-9). continuare->

Taina întrupãrii, deşi nu o putem cuprinde pe deplin, îi putem înţele-ge rostul oarecum prin versetul bine cunoscut, Ioan 3:16. “Fiindcã atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, cã a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, sã nu piarã, ci sã aibã viaţã veşnicã.” Acest Cuvânt, din dragoste pentru mine şi tine, se dezbracã de toatã slava Sa şi ia chip ome-nesc. Aşa, El simte cea ce am simţit noi şi este ispitit în tot felul ca şi noi, şi totuşi fãrã pãcat. Întruparea Dumnezeirii o gãsim în fiinţa Domnului nostru Isus Hristos care singur e vrednic sã restaureze relaţia care a fost pierdutã dintre om şi Dumnezeu; astfel, din nou avem dreptul sã ne numim fii ai lui Dumnezeu (1 Ioan 3:2). Timpul pe care Isus l-a trãit pe pãmânt ne afirmã cã deşi a avut de luptat cu firea, ca fiecare dintre noi, El s-a lãsat condus de Duhul lui Dumnezeu şi petrecea timp vorbind cu Tatãl neâncetat. Prin faptul cã Îşi fãcea timp sã se roage El dovedea unitate şi ascultare în împlinirea planului divin, conceput din eternitate, pentru restaurarea omului înaintea lui Dumnezeu. Dacã credem cã Dumnezeu este unul singur şi în acelaşi timp trei persoane distincte, fiecare cu un scop şi o lucrare unicã, atunci vom înţelege de ce Isus a simţit nevoia sã se roage. Rugãciunea fiind cheie în viaţa lui Hristos, îi vedem pe ucenicii care vin la Isus şi în cererea lor “Doamne învaţã-ne sã ne rugãm” îşi exprimã dorinţa de a intra într-o relaţie cu Dumnezeu. Şi astfel, nevoia lãuntricã a fiecãrui om pentru o relaţie pro-fund personalã între omul finit şi Dumnezeu cel infinit a fost împlinitã (Luca 11:1-4). Doar Isus Hristos ne poate învãţa prin cuvântul şi Duhul Sãu, sã ne rugãm.

Doamne învaţã-mã ce înseamnã sã mã rog Îndrumã-mã pentru ce sã mã rog

Învaţã-mã ce trebuie sã spun Atunci când suntem gata sã ascultãm vocea Sa, El ne va descoperi abundenţa comorilor slavei Sale pentru întãrirea vieţii noastre în timp de ne-voie. În lupta spiritualã zilnicã împotriva lui Satan, El ne pune la dispoziţie toatã armãtura lui Dumnezeu (Efeseni 6:11-18). Rugãciunea ne dã putere şi încredere atunci când luptãm împotriva celui rãu ca sã nu fim biruiţi şi sã nu cãdem de obosealã. “Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpãnã, dar nu deznãdãjduiţi; prigoniţi, dar nu pãrãsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:8-9). Biruința rugãciunii se aratã în puterea lui Dumnezeu sã salveze o viaţã de la pierzare. Deasemenea, abundenţa comorilor slavei Sale ne va împuternici sã putem face lucruri mari pentru El şi pentru slava Sa. Rugãciunea fierbinte şi neclintitã mişcã mâna lui Dumnezeu în fa-voarea noastrã, pentru slava lui Dumnezeu. De multe ori nu ştim cum şi în ce fel, şi nu putem explica voia Sa, dar totdeauna noi vom fi binecuvântaţi dacã vom rãmâne în ascultare de El. Cel mai plãcut lucru pe care cineva ar putea sã mi-l spunã este cã se roagã pentru mine. Atunci când trecem prin acea “vale a umbrei morţii”, ce poate fi mai preţios decât sã ştii cã ai fraţi şi surori care te poartã pe braţe de rugãciune (Iacov 5:16). Mã rog ca Duhul lui Dumnezeu sã punã în noi acea dorinţã de a fi rãzboinici în rugãciune pentru întãrirea credinţei noastre, a sfinţilor, şi pentru înaintarea Împãrãţiei lui Dumnezeu. Fr. Florin Florian

RUGÃCIUNEA…TÃCERE

Rugãciunea poate fi privitã din foarte multe unghiuri. Existã mai multe

tipuri de rugãciune: rugãciunea de laudã, mulţumire, mãrturisire, mijlocire şi

cerere. Existã mai multe feluri exterioare de rugãciune şi închinare: în

picioare (Marcu 11:25), în genunchi (Fap. Ap. 9:40, 20:36; 21:5), cãzut cu faţa

la pãmânt (Matei 26:39); toate prezentate şi aprobate în Scripturã.

Aş vrea sã ne uitãm la rugãciune dintr-un punct diferit: rugãciunea

ca tãcere. Vi se pare poate o contradicţie – când te rogi înseamnã cã

vorbeşti şi exprimi în cuvinte ceea ce vrei sã Îi spui Domnului. Însã cineva

definea rugãciunea ca acea “respiraţie a sufletului”, sugerând, cred eu, faptul

cã e necesarã pentru supravieţuire, e continuã, tãcutã, fãrã prea mare zgomot

şi fãcutã în linişte. Psalmul 5:3 spune: “Dimineaţa îmi îndrept rugãciunea spre

Tine şi aştept”. Ce stare de linişte şi pace te cuprinde când înveţi sã taci!

Câte secunde, minute, ore sau zile rezişti fãrã sã vorbeşti? Câte

secunde, minute, ore sau zile rezişti fãrã zgomot? Pot afirma cu mare

siguranţã cã pentru marea noastrã majoritate vorbim de secunde, poate chiar

câteva minute, dar nu mai mult de 10 minute. Suntem deja programaţi sã fim

continuu bombardaţi de zumzetul, bâzâitul şi gãlãgia celularului, iPod-ului, iPad

-ului, Smartphone-ului, tabletei, televizorului, radioului, şi lista continuã…

Care este primul lucru pe care îl facem când urcãm în maşinã? Pornim radioul

sau CD player-ul. Nu mai suportãm sã fim în linişte, nu mai suportãm sã ne

auzim gândurile, suntem într- o continuã mişcare şi agitaţie.

În contrast cu acestea, rugãciunea nu este ceva ce facem rapid, între

douã lucruri pe agenda noastrã zilnicã. Ea nu se face automat, la comandã în

cadrul unui program structurat. Ea este acea stare de odihnã şi linişte

interioarã în care ne rupem de freamãtul gândurilor şi planurilor noastre şi ne

odihnim în prezenţa Celui Preaînalt. Când intrãm în aceastã stare de

rugãciune trebuie sã ne rupem de agitaţia şi zgomotul din jur şi sã ne pregãtim

sã intrãm în casa şi prezenţa Celui de trei ori sfânt, Cel Preaînalt! Nu putem

auzi şoapta şi susurul blând al Duhului dacã suntem înconjuraţi de zgomot şi

stãpâniţi de problemele zilnice din familie sau serviciu. „Mã voi ruga cu duhul,

dar mã voi ruga şi cu mintea”, spune apostolul Pavel (1 Cor 14:15). Este o

balanţã între rugãciunea tãcutã în duhul şi cea verbalizatã prin cuvintele

produse de minte.

Psalmul 37:7 spune: “Taci înaintea Domnului şi nãdãjduieşte în El.”

Existã un timp când trebuie sã taci şi un timp când trebuie sã vorbeşti. Cea

mai uşoarã rugãciune este când vorbim şi spunem Domnului ceea ce ne

frãmântã. Cea mai grea rugãciune este însã când trebuie sã tãcem, sã facem

linişte şi un “post de limbã” ca sã putem auzi ceea ce ne spune Domnul.

Despre “postul de limbã” poate cu altã ocazie… continuare ->