Anul IV, Nr. 38, Iunie 2020

/ 4-5

/ 7

/ 6

/ 3Interviuri cuSergiu Nistorși Aura Christi

Banda desenată a devenit, de-a lungul timpului, o prezență constantă la Muzeul Municipiului București. Pe de-o parte, pentru că informația strictă, pentru care nu există artefacte, coboară în legendă și adaugă o narațiune în vizual. Pe de altă parte, celor mai tineri, care nu cunosc un detaliu istoric, banda desenată le oferă ceea ce obiectul nu poate povesti, iar prin imagine și text ea completează discursul istoric.Și, atunci, fie că este vorba despre „Salonul BD – Povești din București în benzi desenate”, de expoziții temporare și romane grafice de excepție, de inițiativa creării primei Biblioteci publice

de benzi desenate din România, de predarea ștafetei de către veteranii BD sau configurarea în premieră românească a unei călătorii intergalactice prin intermediul unei expoziții virtuale SF - ideea creării unui Muzeu Cosmic cu ajutorul navei spațiale „Irina Suțu” s-a bucurat de succes - creativitatea s-a rostogolit de la sine. Banda desenată este un zăcământ care merită exploatat și în spațiul muzeal. De aceea, începând cu anul 2014, ea s-a adăugat în diferite proiecte expoziționale și educative ale MMB. Despre toate acestea vă invităm să citiți amănunte în pagina 2.

MuzeulBucureștiuluiComplex pavilionar

Obiecte de mobilier din Colecţia de Artă Ligia și Pompiliu Macovei

ISTORIEBUCUREȘTEANĂ

Colecția lunii

Banda desenată și Muzeul Bucureștiului

2 Nr. 38, Iunie 2020

Cum a ajuns banda desenată să fie o prezență permanentă la Muzeul Municipiului București? Două dintre motivele pentru care banda desenată a fost aleasă să facă parte din expoziția de bază a Palatului Suțu și totodată din programele și proiectele Muzeului Municipiului București sunt subliniate de dr. Adrian Majuru, directorul MMB: „Pe de-o parte, pentru informația strictă care coboară în legendă și pentru care nu ai artefacte. Este bine să ai o narațiune inclusă în vizual și banda desenată completează foarte bine lucrul acesta, cum este de exemplu „Legenda lui Bucur”. Pe de altă parte, pentru cei mai tineri care nu cunosc un detaliu istoric, pentru că nu trăiau atunci, iar părinții sau bunicii lor nu vor să și-l mai amintească, vezi regimul comunist. În acest caz, banda desenată poate oferi în detaliu ceea ce obiectul nu poate povesti și, atunci, prin imagine și text, ea completează discursul istoric. Și, astfel, în expoziția permanentă, inaugurată în 2015 la Palatul Suțu - Timpul orașului București -, fiecare perioadă istorică a acestui oraș este descrisă, evident, de un text introductiv și de o imagine realizată de Mihai I. Grăjdeanu prin acest exercițiu al benzii desenate care, am observat noi, completează foarte bine discursul muzeal și narațiunea. Banda desenată este un zăcământ care merită exploatat și în spațiul muzeal”. Salonul BD – Povești din București în benzi desenateBanda desenată face parte din programul expozițional și educativ al Muzeului Municipiului București încă din 2014 când, la inițiativa autorului de benzi desenate Mihai I. Grăjdeanu, s-a organizat prima ediție a Salonului BD – Povești din București în benzi desenate, un salon care a intrat în tradiția evenimentelor organizate anual de muzeu, ajungând anul acesta la cea de-a VII-a ediție. „Identitatea benzii desenate românești ar putea să se piardă din cauza unui puternic curent de comercializare a benzii desenate internaţionale. Am susţinut întotdeauna că noi, autorii BD din România, trebuie să promovăm, prin banda desenată,

personajele și poveștile românești. Contează cum desenezi, ce stil abordezi și despre ce desenezi!”, declara, în iunie 2014, Mihai Ionuț Grăjdeanu.Salonul a adus cu sine nu doar întâlnirea autorilor de bandă desenată, ci și o reuniune a copiilor, a tinerilor pasionați de acest gen al artei, lor dându-li-se posibilitatea de a participa într-un concurs în urma căruia cele mai bune lucrări să fie expuse în cadrul salonului. Odată cu acest salon, au început să fie organizate în 2014, la Palatul Suțu, și ateliere de benzi desenate care au dat naștere

Banda desenată în spațiul muzealpărinților și bunicilor de data aceasta. Amintim aici romanul grafic „Tata Moșu – o poveste interbelică”, un scenariu semnat de dr. Adrian Majuru și benzi desenate de M.I. Grăjdeanu, volum publicat și în limba engleză.O altă publicație a Editurii Muzeului Municipiului București este o bandă desenată de colorat, o abordare diferită, gândită pentru cei mai tineri iubitori de benzi desenate și dedicată lor: „Copilăria lui Constantin Bălăceanu-Stolnici”, benzi desenate de M.I. Grăjdeanu, o documentare de dr. Adrian Majuru, Angelica Iacob, Eliana Radu și Horia Iova. Cartea prezintă o călătorie prin ochii copilului Constantin Bălăceanu-Stolnici, de la casa de lângă Calea Victoriei și locurile de joacă preferate, la ierni cu sănii trase de cai, ore de dans, recepţii, guvernante, profesori, primul examen, pasiunea pentru Jules Vernes, până la parada de 10 mai, când nu se mai sătura privind frumoșii cai și uniformele ofiţerilor din balconul locuinţei familiei - Casa Filipescu-Cesianu. În carte sunt prezentate atât jucării din anii ’30, cât și benzi desenate din copilăria academicianului.„Este un concept inedit pentru banda desenată românească, pentru că este pentru prima dată când se propune să se coloreze o bandă desenată. Înainte de 1990 se publicau benzi desenate în alb-negru și copiii aveau iniţiativa de a le colora. De această dată, se vine direct cu această propunere să participe la poveste, să contribuie și să adauge culoare, personajele prinzând viaţă în banda desenată”, a declarat pentru Agerpres M.I. Grăjdeanu.O prezență permanentă pe print a benzilor desenate la MMB a fost și cea din ziarul „București în 5 minute”, apariție lunară care a prezentat pe scurt sau in extenso fiecare eveniment dedicat celei de-a 9-a arte. Și, pentru că vorbim despre print, amintim aici expoziția din 2018 - „Publicațiile de bandă desenată ale Muzeului Municipiului București”. Cu această ocazie, organizatorii au anunțat și deschiderea primei Biblioteci publice de benzi desenate din România. Un apel național va încuraja iubitorii și colecționarii de bandă desenată să participe la realizarea unei arhive de benzi desenate românești și străine care să poată fi studiate astfel de toți doritorii în regim gratuit.Reunirea celor mai talentați și prolifici autori SFAceastă expoziție a dat startul unei serii de expoziții inițiate de M.I. Grăjdeanu, ce i-a reunit la Palatul Suțu și la Casa Filipescu-Cesianu pe unii dintre cei mai importanți autori de bandă desenată din România: „Maeștri ai benzii desenate românești”. Aceste expoziții au adus, în premieră pe simezele unui muzeu, benzi desenate publicate înainte de 1989, o retrospectivă a benzii desenate românești, prin talentul celor mai prolifici autori de gen din România.Prima expoziție a fost dedicată maestrului Valentin Tănase, cunoscut autor de benzi desenate, ilustrator, pictor și sculptor, care a expus în premieră planșe de bandă desenată în original, din revista Cutezătorii, ce ne-au amintit de cele mai frumoase povești ale copilăriei. Palatul Suțu a găzduit apoi planșe de bandă desenată în original, expuse în premieră, o călătorie în lumea celor mai frumoase povești ale copilăriei, grupate sub o tematică istorică de Albin Stănescu. Următoarea expoziție din serie a fost dedicată maestrului Puiu Manu, unul dintre cei mai prolifici autori de bandă desenată din România și, de asemenea, unul dintre cei mai longevivi din lume. La vârsta de 91 de ani, artistul a bucurat și încă bucură pasionaţii de bandă desenată cu nenumărate albume și reviste de gen, la care lucrează și în prezent. A urmat apoi o călătorie de la New York la Palatul Suțu: benzi desenate de maestrul Sandu Florea, stabilit în SUA. Au fost expuse în premieră planșe de bandă desenată realizate pentru Marvel Comics și DC Comics, alături de benzi desenate apărute în revistele Cutezătorii, Luminița, Șoimii Patriei și Carusel. Predarea ștafeteiToamna anului 2019 a fost dedicată benzilor desenate din epoca comunistă, o expoziție

- eveniment sub genericul „Benzi Desenate din Epoca de Aur”. La 30 de ani de la căderea regimului comunist, vizitatorii au fost invitați să descopere reviste în original, manuscrise din redacția „Cutezătorii” expuse în premieră, precum și ultimul număr al revistei „Cutezătorii”, apărut pe data de 14 decembrie 1989. La închiderea expoziției, publicul a fost invitat la o întâlnire cu o parte din artiștii care au semnat aceste benzi desenate, precum și cu membri ai redacției „Cutezătorii” dinainte de ’89. În anul 2020 a continuat seria „Maeștri ai benzii desenate românești” la Casa Filipescu-Cesianu, o întâlnire cu maestrul Șerban Andreescu, prolific autor de bandă desenată și ilustrator de cărți pentru copii. În luna martie a acestui an, seria expozițiilor dedicate maeștrilor BD a revenit la Palatul Suțu cu benzi desenate de Valentin Iordache și Marian Mirescu. „Muzeul animat”... onlineStarea de urgență nu l-a împiedicat pe autorul de benzi desenate să continue activitățile pentru copii în mediul online, în cadrul programului „Muzeul animat”. „Nu este foarte ușor să realizezi astfel de clipuri, dar nici foarte greu. Cere răbdare, timp și creativitate. Foarte important este și lucrul în echipă, iar în cazul acestor ateliere on line la MMB, m-au ajutat foarte mult textele Veronicăi Leca de la muzeu și mai ales aportul celor trei mici actori care mă ajută, cu vocile și interpretarea lor, să dau viață dialogurilor din banda desenată!”, spune Mihai. Astfel, cei mici au putut deprinde, vreme de peste două luni, tehnicile clasice de creare a personajelor și diferitelor tipuri de cadre, precum și noțiunile de bază pentru BD.Călătorie intergalactică pe nava „Irina Suțu”Cel mai deosebit concept abordat de M.I. Grăjdeanu în toată această călătorie a benzilor desenate la MMB este crearea unui Muzeu Cosmic cu ajutorul navei spațiale Irina Suțu, primul proiect expozițional virtual integral BD al Muzeului Municipiului București. „Am vrut să fie ca o poveste, să atragem vizitatorul alături de noi, într-o călătorie intergalactică! O evadare într-un univers al frumosului, acolo unde să putem ajunge cu ajutorul imaginației, dar să și descoperim lucruri inedite. De aceea am propus mai întâi două teasere. Așadar... vă invit pe nava „Irina Suțu” pentru a viziona o primă expoziție virtuală din Muzeul Cosmic!” – Mihai I. Grăjdeanu.„Este într-adevăr un proiect în premieră, care a adunat iubitori de SF și talentați desenatori de bandă desenată. În viitor, foarte probabil, patrimoniul universal va fi protejat și vizitat în astfel de nave spațiale, care ne vor oferi și posibilitatea de a coborî în timpul istoric dorit, pentru a-l cunoaște mai bine. Acum, aici, numai primul pas. Drept urmare, să pornim la drum, zic eu!” – Dr. Adrian Majuru, istoric, antropolog, director al Muzeului Municipiului București.

Mădălina Diaconu

Școlii de Vară a Muzeului Municipiului București. Succesul acestor programe de vară a generat organizarea, în 2020, a unor ateliere de benzi desenate pe module, continuate apoi online, din cauza stării de urgență, prin intermediul Atelierelor de bandă desenată „Muzeul animat”.Expoziții temporare și romane grafice de excepțieRevenind la banda desenată ca element ce însoțește un discurs muzeal, amintim o altă expoziție temporară din 2016, organizată la Palatul Suțu și apoi la Muzeul Civilizației Urbane din Brașov, unde, în lipsa unor documente sau obiecte, banda desenată a completat informația prin prezența sa vizuală. Expoziția „Pentru o istorie a simbolurilor: tatuajul în România” a fost realizată în parteneriat cu Institutul Medico-Legal „Mina Minovici” și a adus în premieră, în fața publicului, colecția didactică de tatuaje realizată de dr. Nicolae Minovici încă de la finalul secolului al XIX-lea.O parte a acestor benzi desenate din expozițiile temporare organizate de MMB au fost publicate în „Revista de antropologie urbană”. De aici, următorul pas a fost acela de a publica benzi desenate sub egida MMB, dedicate Mihai I. Grăjdeanu și acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici

3 Nr. 38, Iunie 2020

Interviu cu Aura Christi

Interviu cu Sergiu Nistor

Simona Popescu: „Contemporanul. Ideea europeană” și „București în 5 minute”. Împreună. O consacrată revistă națională de cultură și o publicație cu profil istoric și de artă. Cum găsești această alăturare care vine într-un moment aniversar?  Aura Christi: Ideea europeană și-a aniversat anul trecut centenarul. Contemporanul. Ideea europeană – serie lansată de romancierul Nicolae Breban în aprilie 1990 – și-a sărbătorit relativ de curând, în stil discret, impus de pandemie, treizeci de ani. În 2021, Contemporanul va împlini 140 de ani de la fondare, iar Muzeul Municipiului București își va sărbători centenarul. Aceste date cred că impun o serie de evenimente ample – un fel de borne, prin care să fie onorate cele câteva instituții naționale care fac parte din patrimoniul cultural românesc. Începând cu numărul 6/2020, cele două publicații – Contemporanul. Ideea europeană și București în 5 minute – vor apărea împreună. E un semn de solidaritate, comuniune, pasiune, readuse, reașezate în pagina realității de o mână de oameni care sfințesc locul în care se află, lăsându-se, bucuroși, deschiși și senini, sfințiți de acel loc. Vă mulțumim că ne-ați primit în Casa Regală a Muzeului Municipiului București și bine ați venit în Casa Regală a revistei Contemporanul. Ideea europeană. Bine ați venit în tribul Conte. Așa răsfățăm noi echipa de colaboratori interni și externi, adunată în jurul acestei vechi instituții, în ale cărei pagini au publicat răstimp de circa 140 de ani nume de referință

ale culturii române și ale culturii europene.Ce anume a făcut posibilă această colaborare prin care zestrea scrisă, care ne alcătuiește, îmbogățește memoria?A.C.: Dragă Simona, nu știu prin ce miracol oamenii care se aseamănă – se adună. Împreună, cum spui tu. Și dacă separat, fiecare la locul său, reușea să facă lucruri de un înalt profesionalism și nivel cultural, unindu-și forțele, energia, punând față în față o seamă de calități prin care se definesc, împreună vor face lucruri care sperăm să rămână. În timpul discuțiilor purtate cu istoricul și scriitorul Adrian Majuru – care e un vârf de lance al generației lansate după 1990, alături de: Mircea Platon, Sorin Lavric, Mirel Taloș și alți câțiva importanți oameni de litere –, așadar, pe parcursul unor discuții cu directorul Muzeului Municipiului București care cuprinde, în realitate, o rețea de instituții de cultură ale capitalei, am avut prilejul să constatăm că, în esență, gândim la fel. La mijloc se află, așadar, afinități elective. Și încă ceva, de bună seamă, important. Domnul Adrian Majuru, împreună cu excelenta echipă a d-sale, a gândit și a pus în pagina realității culturale a țării ceea ce în presa scrisă s-a numit renașterea unor instituții naționale. Nota bene, performanță atinsă în condițiile în care nu puține instituții, pur și simplu, dispar! Cifrele vorbesc de la sine: de la circa 14.000 de vizitatori în rețelele de muzee ale capitalei, aflate sub egida MMB, s-a ajuns la peste 100.000, iar rețelele new media inițiate de eficienta echipă a MMB au depășit cifra de un milion de vizitatori, care au ales exact ce se cuvenea să aleagă în vremuri de pandemie! Și au ales pentru că aveau ce și de unde să aleagă. E meritul echipei Muzeului Municipiului București. Jos pălăria!

Cum crezi că vor aprecia cititorii Contemporanul textele ce vor apărea în suplimentul editat de Muzeul Municipiului București, ce anume crezi că le va capta interesul?A.C.: Cred că lectorii noștri – atât cei ai revistei fondate și coordonate de Adrian Majuru, cât și cei ai revistei fondate la Iași acum circa 140 de ani – vor avea șansa să se bucure de paleta de știri, dialoguri, cronici, articole ș.a., publicate în ambele foi de cultură, care, începând cu 1 iunie 2020, vor beneficia de o rețea de distribuție mult mai largă. Ce anume le va capta interesul iubitorilor de arte? Informația corectă, articolele echilibrate, piesele de patrimoniu aduse în paginile celor două publicații de un real prestigiu, temele, uneori-adeseori, „incorecte politic”, abordate de scriitori, istorici, poeți, romancieri, savanți, cercetători ș.a., la vârful culturii române.Ești nu numai redactor-șef al revistei Contemporanul. Ideea europeană, ci și un poet, un scriitor prolific și consacrat. Cum găsești timpul necesar pentru toate și dăruit din belșug fiecăruia în parte?A.C.: Cum am ajuns la belșugul de timp? Printr-o muncă susținută cu mine însămi. Printr-o disciplină continuă, impusă și alimentată răstimp de decenii. Printr-un noroc destinal, pentru care mulțumesc, mă bucur, îl cânt, îl contemplu și, iar și iar, mulțumesc.După părerea ta, cum vor ieși muzeele din această pandemie, după o perioadă de două luni în care porțile lor au fost închise?A.C.: Vor fi invadate de toți cei care au stat mai bine de două luni în izolare și, renăscuți din temelii, însetați de frumos, de lumină, de artă, vor căuta să-și exprime și altfel setea de împlinire, setea de nemurire în celălalt. Și toți, absolut toți, fără excepții, vor respecta rigorile impuse în vremuri de pandemie.

Care este cea mai dragă realizare a ta de până acum? De ce?A.C.: Viața e darul darurilor toate. O realizare a realizărilor. Apoi, forța de a iubi necondiționat și de a regăsi, de a redescoperi darul de a fi fericit. Darul de a trăi ancorat într-un tip – nietzschean, sunt tentată să spun – de contemplare extatică: un soi de încântare, recunoștință pentru tot ce mi se întâmplă… Cele peste nouă mii de pagini scrise, dintre care circa opt mii cinci sute sunt publicate? Îmi sunt străine. Recitesc rareori cărțile mele și te asigur, dragă Simona, că o fac, de fiecare dată când mi se cere, cu o curiozitate vie, activă. Mă bucur atunci când citesc comentarii, scrisori, scrise fie de prieteni, prieteni-traducători, prieteni-editori (din țară și din străinătate), lectori și de unii critici din țară sau din străinătate. Dintre cărțile mele, totuși, cred că aș desprinde, la o iute ochire, două: romanele în versuri Geniul inimii și Ostrovul învierii. Pentru că sunt scrise cu inima. Cine nu le va iubi, nu-mi va fi prieten niciodată. E limpede, însă, că celelalte cărți ale mele au fost un fel de borne care m-au condus spre cele două vârfuri menționate adineaori.Te rugăm să ne oferi detalii și despre proiectele tale de viitor.A.C.: Toată viața am fost eu însămi. Presimt că voi rămâne eu însămi. Și voi exprima – inclusiv în cărțile la care lucrez (Surâsul Prințului Mîșkin, eseuri, proză autobiografică, și volumul de poeme Tornada de grație), în sumarele revistei Contemporanul, în proiectele editoriale, în deplasările, turneele din țară și din străinătate… – sper și cred că voi exprima în tot ce simt, gândesc, visez, dăruiesc, ofer, risipesc, semnul pentru care am fost trimisă aici. Căci aceasta se cuvine făcut: să exprimi semnul pentru care ai fost trimis pe acest ostrov al învierii – o posibilă definiție a vieții, care sparge definiții, bariere, prejudecăți, iar, sub semnul comuniunii și al dăruirii, face miracole. Cu o condiție de extracție nietzscheană: să te înconjori de oameni care-ți sunt ca o grădină. Asta vom face, Simona. Împreună. Ca la carte.

Interviuri realizate de Simona Popescu

Solidaritate, comunicare, pasiune

Alianță viabilă între cultură, comunicare și tehnologie

Născută la Chișinău, Aura Christi este poet, romancier și eseist român. Este deopotrivă membră a Uniunii Scriitorilor din România și Uniunii Scriitorilor din Moldova. Din 2001, este redactorul șef al revistei „Contemporanul. Ideea europeană”.

Muzeul Municipiului București a primit recent Medalia Aniversară „Centenarul Marii Uniri”. Care a fost principalul merit pentru care instituția noastră a primit această deosebită distincție?Sergiu Nistor: Medalia aniversară „Centenarul Marii Uniri” a fost instituită prin legea Centenarului, pe numele ei oficial Legea 91/2018 privind Centenarul Războiului pentru Întregirea Neamului și Centenarul Marii Uniri. Acest act normativ prevede că Medalia Aniversară „Centenarul Marii Uniri” se acordă persoanelor fizice sau juridice, instituţiilor publice și organizaţiilor neguvernamentale, autorităţilor administraţiei publice locale sau unităţilor administrativ-teritoriale care păstrează, cultivă, dezvoltă și prezintă într-o măsură deosebită memoria evenimentelor și personalităţilor care au contribuit la făurirea unităţii naţionale și a statului modern român. De asemenea, se acordă acelorași tipuri de entități care prin activitate contribuie în mod deosebit la apărarea valorilor în numele cărora s-a înfăptuit Marea Unire din 1918. Muzeul Municipiului București se numără printre acele instituții muzeale care tezaurizează și fructifică pentru public o serie de mărturii legate de personalitățile care au contribuit la Marea Unire. Președintele României, prin acordarea acestei decorații, recunoaște și contribuția Muzeului Municipiului București,

prin activitatea sa științifică și educativă, la transmiterea către noile generații a valorilor care au făcut posibilă Marea Unire și în numele cărora ea s-a realizat: dragostea de patrie, angajament pentru aderarea întregii societăți la valorile democrației liberale europene, respectul drepturilor omului.Vă rugăm să ne spuneți părerea dumneavoastră despre felul în care, în această perioadă în care restricțiile au impus închiderea lor, instituțiile muzeale au reușit totuși să păstreze interacțiunea cu publicul și să comunice eficient despre ele, despre patrimoniu și chiar să deruleze activități educative destinate copiilor.S.N.: O primă constatare este că în aceasta perioadă a pandemiei, instituțiile și entitățile sistemului cultural au rezistat. Ce înseamnă că «au rezistat»? Înseamnă că viața culturală, deși sensibil afectată, a avut capacitatea de a se adapta unor situații critice, de criză. Este suficient să parcurgem internetul și putem vedea că în România actul de cultură nu a disparut, ci și-a căutat forme alternative de expresie și noi canale de a ajunge la public. Muzeele, spre lauda specialiștilor care le servesc, s-au aflat în fruntea acestui proces.Cred că se probează, în mod dramatic din păcate, o alianță viabilă între cultură, comunicare și tehnologie. Eu cred că această alianță va marca pe termen nedefinit creativitatea artistică și pe cea tehnică.

Cum vedeți revenirea la normalitate în cadrul muzeelor? Care credeți că ar putea fi evoluția lor benefică pentru societate?S.N.: Cred că revenirea la normalitate a muzeelor nu se va realiza prin întoarcerea la „punctul de plecare”, ci la o altă existență și forme de activitate, în acord cu schimbările pe care pandemia le-a impus societății. Probabil că procese ce altfel ar fi luat ani de zile, precum digitalizarea și digitizarea, se vor petrece mult mai repede. Exemplu este ce se întâmplă în aceste zile cu birocrația administrativă. În plus, cred că muzeele vor beneficia de o schimbare de paradigmă, de priorități și de accente în ce privește energiile pe care se vor baza pe viitor societățile care prețuiesc valorile democrației liberale. Uniunea Europeană, ce a avut la nașterea sa cărbunele și oțelul ca propulsori, își va găsi în cultură o nouă energie. Se vede acest lucru în eforturile care se fac pentru o repoziționare a industriilor creative în atenția de care trebuie să se bucure din partea politicienilor.Care este expoziția sau unitatea muzeală din

componența Muzeului Municipiului București care v-a atras atenția și v-a plăcut cel mai mult?S.N.: Ca arhitect și cadru didactic consider că expoziția, obiectul de patrimoniu muzeal cel mai important este Palatul Suțu în sine. Poziționarea sa în chiar centrul Bucureștiului, învecinat cu Universitatea și, mai nou, vegheat de monumentul lui Ion C. Brătianu, ne reamintește că România modernă este rodul unor elite vizionare. Că aceste elite, începând cu perioada romantismului artistic și arhitectural, au contribuit la educarea tinerelor generații în spirit occidental.În viziunea dumneavoastră, cum ar arăta, cum ar trebui să fie un muzeu al viitorului?S.N.: Probabil că provocarea pe care muzeul viitorului o va rezolva va fi cea a permeabilizării limitelor: osmoza dintre spațiul muzeal, cel educațional și recreațional, desființarea contradicției perceptive dintre artefactele venerate pentru vechimea lor și interesul pentru obiectele creației contemporane și, nu în ultimul rând, transparența și comunicarea cadrului muzeal în raport cu spațiul urban.

Sergiu Nistor este Consilier Prezidențial și coordonează în această calitate Departamentul Cultură, Culte și Centenar. L-am rugat să ne acorde un interviu despre importanta distincție conferită MMB foarte recent, cum a perceput activitatea muzeală în starea de urgență, precum și despre felul în care au reușit instituțiile muzeale să deruleze, în cele peste două luni în care au fost închise, activități apreciate de public.

4 Nr. 38, Iunie 2020

Muzeul Bucureștiului Muzeul Municipiului București are astăzi în componența sa mai multe muzee și case memoriale, pe care le prezentăm în aceste două pagini. În timp, MMB s-a afirmat ca fiind un centru informațional, cultural și educațional, centru activ al unei rețele de organizații. Muzeul este un punct de reper pentru comunitățile culturale bucureștene, precum și pentru mediul academic și științific. Muzeul Comunal București a fost înființat la sfârșitul lunii iunie a anului 1921, printr-o Hotărâre a Consiliului Comunal

Palatul Suțu O călătorie în timpul orașuluiPalatul Suțu este una dintre cele mai vechi reședințe aristocratice din București și unul dintre puținele imobile care au rămas nemodificate de mai bine de 150 de ani. A fost construit de Costache Suțu după planurile arhitecților Conrad Schwink și Johann Veit, între anii 1833 și 1835.Interiorul palatului a fost proiectat în anul 1862 de Karl Storck, recunoscut sculptor și artist decorator. A fost amenajată scara de acces la etaj, desfăcută monumental în două brațe, iar problema de perspectivă a fost deschisă prin montarea, în peretele din față, a unei oglinzi adusă de la Murano și prinsă într-un frumos ancadrament. Deasupra oglinzii se află medalionul sculptat în lemn al Irinei Suțu, soția proprietarului.A doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost perioada de glorie a Palatului Suțu, aici organizându-se primul bal al fiecărui an, în februarie. Grigore Suțu (1819-1893) și soția sa Irina, fiica marelui bancher Ștefan Hagi Moscu, s-au preocupat să păstreze ambianța unei reședințe aristocratice. Ei au adăugat marchiza susținută de piloni de fier, creându-se astfel un elegant peron de intrare.A fost reședință particulară până la începutul secolului XX. Palatul Suțu a devenit noul sediu al Muzeului Municipiului București începând cu anul 1956. Restaurat între anii

București, la propunerea primarului Gh. Gheorghian, însă lipsa patrimoniului cultural a împiedicat punerea imediată în aplicare a acestei hotărâri. Inaugurarea propriu-zisă a instituției muzeale a avut loc pe data de 22 noiembrie 1931, în prezența primului ministru Nicolae Iorga, a primarului general Dem I. Dobrescu, a foștilor primari Matei Gh. Corbescu și Emil Petrescu, precum și a primului director al Muzeului, cunoscutul colecționar dr. George Severeanu.

1956 și 1958, palatul se deschide pentru public la 23 ianuarie 1959. De atunci găzduiește expoziții legate de istoria orașului București, valorificând un patrimoniu de excepție.Pornind de la un obiect unicat al muzeului, ceasul cu rotație inversă fabricat de Casa Collin din Paris, expoziția permanentă Timpul Orașului este o călătorie începută în prezent care se îndreaptă spre trecut, pentru a ne aminti de părinții, de bunicii noștri, de copiii care am fost și, mai ales, de ceea ce ne scapă pe măsură ce ne îndepărtăm foarte mult de timpul nostru trăit.Această călătorie în trecut este segmentată în așa fel, încât fiecare spațiu să reprezinte o perioadă istorică de referință din evoluția orașului și a evenimentelor care s-au petrecut pe teritoriul acestuia. Să fie atât o posibilitate de retragere în trecut, dar, în același timp, să se păstreze și opțiunea de întoarcere în prezent.

Muzeul „Theodor Aman”Unde a trăit și creat primul pictor român modernPe strada C.A. Rosetti, la numărul 8, ne întâmpină un imobil insolit în peisajul urban bucureștean, care adăpostește Muzeul „Theodor Aman”, primul muzeu de artă din Capitală, deschis oficial la 16 iunie 1908.Clădirea eclectică, influențată de arhitectura neoclasică franceză, afișează în partea superioară elemente de decor ce amintesc templul grec (cornișa puternică, sugestia denticulilor, meandrul grec, frontoanele marcate de acrotere, care alcătuiesc coronamentele ferestrelor), precum și elemente ce se revendică din Renașterea florentină (volumetria aproape cubică, asemeni celei de la palatele florentine, simetria fațadelor principale, nișele cu statui de pe fațada nordică, prezența medalioanelor și discurilor decorative).Este casa în care a trăit și a creat timp de aproape 22 de ani Theodor Aman (1831-1891), cel care a conceput fiecare detaliu al acestui veritabil „templu al artei”, de la proiectul de arhitectură pus în practică de antreprenorul german Fr. Scheller între anii

1867 și 1869, până la decorația exterioară și cea interioară (vitraliile, pictura murală, medalioanele sculptate pe uși, pictura aplicată pe uși, mobilierul sculptat, lambriurile și soba din atelier, stucatura tavanelor).Colecția, extrem de variată și deosebit de valoroasă, constă din lucrări semnate Aman, ce reprezintă aproape toate genurile și tehnicile artei de șevalet, gravură, artă decorativă, la care se adaugă diverse obiecte care i-au aparținut maestrului. Expuse în casa artistului, obiectele alcătuiesc un tot unitar, conservă atmosfera de sfârșit de secol XIX și oglindesc spațiul în care a trăit și creat primul pictor român modern.

Biblioteca Muzeului Municipiului BucureștiBiblioteca Muzeului Municipiului București deține un valoros fond de publicații vechi și noi referitoare la istoria orașului, pus la dispoziție cercetătorilor și publicului larg de la 1 noiembrie 2017, într-un spațiu la rândul său încărcat de istorie, în clădirea Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din Bulevardul Lascăr Catargiu nr. 21.Menționată documentar pentru prima dată în 1935, a fost concepută încă de la înființare ca o bibliotecă dedicată istoriei românilor, orașului București și împrejurimilor. Existența sa se datorează în mare măsură primului director al muzeului, medicul George Severeanu, care a fost și întâiul ei

donator. Până în anul 2000, biblioteca a funcționat ca fond de documentare pentru personalul de specialitate și pentru colaboratorii externi implicați în cercetare. Din anul 2000 a fost deschisă publicului prin organizarea Sălii de lectură, revenindu-se la ideea de început a ctitorilor Muzeului Municipiului București de a pune la dispoziția comunității informații, date și imagini referitoare la istoria orașului. Biblioteca a funcționat în perioada interbelică în sediul muzeului din Casa Moruzi (Calea Victoriei nr. 117), iar din 1956 până în toamna anului 2017 la Palatul Suțu (Bulevardul Ion C. Brătianu nr. 2).Consultarea publicațiilor de către public se poate face gratuit în Sala de lectură.

Muzeul de artă „Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck”Creația unei întregi familii de artiști plasticiMuzeul „Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck” se află în Nordul Bucureștiului, pe strada Vasile Alecsandri nr. 16. Patrimoniul muzeului constituie donația făcută în octombrie 1951 de către Cecilia Cuțescu Storck și de fiicele acesteia, Gabriela Florica Storck și Cecilia Frederica Storck Botez, către Sfatul Popular al Capitalei.Casa, monument de arhitectură construit de cei doi artiști între anii 1911 și 1913, conservă creația unei întregi familii de artiști plastici.Karl Storck (1826-1887) - sculptor, a fost primul profesor de sculptură la Școala de

Belle-Arte înființată de Theodor Aman. Este autorul primei sculpturi monumentale din București, care se păstrează - Spătarul Mihail Cantacuzino.Carol Storck (1854-1926) - sculptor, fiul lui Karl Storck, este autorul a trei din alegoriile care decorează Palatul de Justiție din București și a monumentului „Gen. Dr. Carol Davila” aflat în fața Facultății de Medicină din București.Frederic Storck (1872-1942) - sculptor, fiul lui Karl Storck, profesor la Școala de Belle-Arte, București.Cecilia Cuțescu Storck (1879-1969) - pictor, soția sculptorului Frederic Storck, a fost prima femeie profesor într-o academie de arte, de stat, din Europa. A predat pictura și artele decorative în Școala de Belle-Arte din București.Colecția „Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck” cuprinde lucrări de sculptură, pictură, desene în tuș și cărbune, pasteluri, acuarele și guașe. La acestea se adaugă o serie de plachete și medalii lucrate în bronz și alte obiecte de colecție, monede antice, icoane.În prezent, muzeul funcționează în baza unui contract de comodat cu frații Alvaro și Alexandru Botez, care au oferit imobilul din strada Vasile Alecsandri nr. 16, pentru expunerea și conservarea colecției.

Colecția de artă „Ligia și Pompiliu Macovei”O incursiune culturală originală în epoci și locuri diferiteColecția de artă „Ligia și Pompiliu Macovei” se află în reședința particulară a donatorilor, într-un imobil ridicat la începutul secolului XX, în stil eclectic francez, pe strada 11 iunie nr. 36-38, din București, în apropierea Parcului Carol I. Colecția de artă „Ligia și Pompiliu Macovei” este ultima intrată în patrimoniul Muzeului Municipiului București (1992) și reprezintă viziunea de ambientare estetică și confort vizual a doi oameni de formație artistică.Pompiliu Macovei (1911-2009) a fost diplomat al Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” din București, în 1939, iar după 1960 a ocupat numeroase funcții în diplomație și guvern: consilier la legația română din Paris, șef al misiunii diplomatice la Roma, ministru adjunct al Ministerului Afacerilor Externe, Președinte al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, ambasador UNESCO.Ligia Macovei (1916-1998), soția lui Pompiliu Macovei, a frecventat între 1934 și 1939 cursurile secției de artă decorativă la Școala de Belle-Arte

din București, având printre profesori pe Cecilia Cuțescu Storck, J.Al. Steriadi, Corneliu Medrea și arh. Horia Teodoru.Colecția de artă „Ligia și Pompiliu Macovei” reprezintă o incursiune culturală originală în epoci și locuri diferite, colecția fiind formată din: artă plastică reprezentată prin lucrări semnate de Theodor Pallady, Lucian Grigorescu, Al. Ciucurencu, Dimitrie Ghiață, Gheorghe Petrașcu, Ioan Andreescu, J.Al. Steriadi, Iosef Iser, Nicolae Tonitza, Ion Țuculescu, Marcel Iancu și M.H. Maxy; sticlă, ceramică, metal, mobilier și textile decorative din diverse perioade și zone culturale; un important fond al lucrărilor de pictură ale Ligiei Macovei, dar și o importantă bibliotecă de artă.

Casa Filipescu-Cesianu - Muzeul VârstelorDespre intimitate și evoluția raporturilor dintre generațiiÎn apropiere de Piața Victoriei, la intersecția dintre Calea Victoriei și strada Sevastopol, se află reședința avocatului Constantin Cesianu. Casa Filipescu-Cesianu (1892) reprezintă amenajarea unei reședințe mai vechi, din perioada anilor 1846-1850, și este una dintre puținele reședințe aristocratice ale Bucureștilor din perioada La Belle Epoque rămasă fidelă proiectului inițial.În această reședință au locuit câteva familii din aristocrația românească, precum Iancu Filipescu și Maria Ghica Filipescu. Constantin Cesianu extinde această reședință aristocratică având sprijinul arhitectului Leonida Negrescu. Cu acest prilej sunt realizate decorațiile exterioare, acoperișul imperial și este amenajat parcul reședinței.Perioada anilor 1893-1933 a fost reprezentativă

pentru viața mondenă a Casei Cesianu, situație care se schimbă în anul 1935, când proprietatea este vândută Societății Române de Radiodifuziune (SRR), dar aceasta va face un schimb de proprietăți cu Primăria Municipiului București. În perioada anilor 1940-1941 este luată hotărârea ca sediul Muzeului Comunal (astăzi, Muzeul Municipiului București) să primească reședința Cesianu pentru expozițiile sale.Muzeul Municipiului București a organizat aici o expoziție cu caracter de durată având ca tematică istoria familiei, a copilăriei și a vieții intime în Bucureștiul ultimilor 300 de ani. Astfel, expoziția intitulată „Muzeul Vârstelor” a fost inaugurată la data de 19 decembrie 2016. Este primul proiect expozițional al unui muzeu cu profil de antropologie urbană din România.„Muzeul Vârstelor - de la copilărie la senectute” este o poveste atât despre intimitate, cât și despre evoluția raporturilor dintre generații în ultimii trei sute de ani, pentru mediul urban românesc, având Bucureștiul drept studiu de caz. Trăim și înțelegem cu adevărat numai vârsta pe care o avem, deși adunăm în «muzeul» personal prelungiri culturale ale generațiilor mai vechi. Și, în această moștenire primită, cu fiecare an trăit, adăugăm sentimente, întâmplări, proiecte.Muzeul Vârstelor este o proiecție despre cum ar fi arătat o zi din viața noastră, din secolul al XVIII-lea până în prezent. Și, mai ales, despre cum a evoluat această zi simbolică în istorie, cu fiecare generație.

5 Nr. 38, Iunie 2020

Palatul Dacia-România - Pinacoteca Municipiului BucureștiPalatul Dacia-România este situat în centrul istoric al Bucureștiului, pe strada Lipscani nr. 18-20. Monument istoric de valoare națională, înscris în Lista Monumentelor Istorice, face parte din „Ansamblul de arhitectură Strada Lipscani”. Clădirea ocupă colțul dintre străzile Lipscani, Smârdan și Stavropoleos, având o fațadă mai lungă pe strada Stavropoleos. Istoria acestei clădiri se îngemănează cu istoria Capitalei României. Aici se vor regăsi de acum înainte capodoperele din colecția Pinacotecii Muzeului Municipiului București, care vor putea fi admirate de români și turiștii străini deopotrivă. Parte integrantă a Secției de Artă a MMB, Pinacoteca și-a sporit continuu patrimoniul, acesta fiind constituit astăzi din 2.543 lucrări de pictură românească și europeană, 402 lucrări de sculptură, 87 lucrări de artă decorativă și 2.425 lucrări de grafică. Orașul se mândrește cu creațiile sale și patrimoniul de excepție care va putea fi expus, admirat, prezentat lumii întregi așa cum merită.

Complex pavilionar

Muzeul „Prof. Dr. Victor Babeș”„Cel mai ilustru reprezentant al științei medicale românești”Muzeul „Victor Babeș” se află în partea de Nord a Capitalei, pe strada Andrei Mureșanu. Imobilul a fost construit în 1928-1929, în stil eclectic, de către fiul doctorului, Mircea Babeș, care a adunat lucrurile tatălui său din apartamentul pe care acesta îl folosise, de la Institutul Național de Patologie. În 1956, acesta a donat parterul casei sale statului român în vederea amenajării unui muzeu memorial pe care l-a condus chiar el până în 1968, anul decesului său. În iulie 1986, soția lui Mircea Babeș, Sofia, a lăsat prin testament Primăriei Capitalei și etajul casei, care a fost integrat circuitului muzeal al imobilului.Inițial construită cu scopul de a fi folosită ca o

locuință privată, într-un cartier liniștit, astăzi clădirea adăpostește o colecție dominată de lucrările științifice ale lui Victor Babeș. Printre exponate se numără exemplare din primele ediții ale lucrărilor doctorului: „Les bactéries et leur role dans l’étiologie, l’anatomie et l’histologie pathologiques des maladies infectieuses (1885)”, „Études sur la pellagre”, „Recherches sur les associations bactériennes du bacilli de la tuberculose” (1888), „Despre transmiterea proprietăților imunisante prin sângele animalelor imunisante” (1895) etc. Recunoașterea oferită de contemporanii lui Victor Babeș este demonstrată de numărul mare de decorații și ordine onorifice pe care acesta le-a primit în timpul vieții. Muzeul a fost reintrodus în circuitul turistic în 2018, cu expoziția permanentă „Victor Babeș (1854-1926). Principii, valori, moșteniri”, care își propune să pună în valoare munca științifică a doctorului Victor Babeș, pornind de la primele descoperiri științifice și până la proiectele majore de medicină socială care au încercat să îmbunătățească nivelul de trai al bucureștenilor. În paralel, va fi subliniată recunoștința pe care a primit-o Victor Babeș ca urmare a eforturilor sale în domeniul medicinei. Imaginea este întregită de arborele genealogic al familiei Babeș din care au făcut parte diplomați și alți medici care au contribuit la progresul acestei științe.

Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”Un Univers care așteaptă să fie descoperitObservatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” este singura instituție de acest fel, deschisă publicului, din Capitală. Ideea unui Observator Astronomic se conturează în 1908, când amiralul Vasile Urseanu devine președintele Societății Astronomice Române. Scopul principal era acela de înființare a unui observator astronomic popular, la care să aibă acces toți cei interesați.Amiralul Vasile Urseanu a demarat lucrările de construire, prin eforturi financiare proprii, a unei clădiri din București, pe actualul bulevard Lascăr Catargiu. Luneta cu care a fost înzestrat observatorul este o lunetă Zeiss de 150 mm diametru și distanță focală de 2.7 metri, a treia ca mărime din țară la data aceea. La începutul activității observatorului, în regim particular (până în 1916), alături de amiralul Urseanu au mai lucrat ca observatori Victor Anestin – cunoscut popularizator al astronomiei în țara noastră, Rosetti-Bălănescu și alții.Înființarea sa a fost a fost salutată de publicațiile din 1910. După moartea amiralului (1926) luneta a fost demontată și depozitată în subsolul clădirii, iar activitatea astronomică a grupului a încetat. În anul 1933, Jeanne Urseanu, văduva amiralului, a donat clădirea municipalității orașului București, condiționând donația - conform dorinței testamentare a amiralului - de păstrarea memoriei acestei deosebite realizări. Astfel, pe placa comemorativă din

Muzeul „Dr. George Severeanu”Un memorabil patrimoniu arheologic și numismaticMuzeul „Dr. George Severeanu” a fost reședința primului director al Muzeului Municipiului București și reprezintă un exemplu tipic pentru arhitectura bucureșteană din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Medicul radiolog George Severeanu a fost pasionat colecționar de antichități, adunând în cursul vieții valoroase artefacte. Seria de obiecte arheologice din colecția „Maria și dr. George Severeanu” cuprinde vase grecești antice (fiind una dintre cele mai mari și valoroase colecții de acest gen), statuete de Tanagra, bronzuri și marmură, sticlărie romană, geme și camee antice, ceramică aparținând culturilor Cucuteni, Vădastra, Wietenberg și Boian. Toate aceste piese au fost achiziționate de către George Severeanu din România, Bulgaria, Italia și Grecia. Colecția numismatică a dr. George Severeanu, una dintre cele mai valoroase din România, este constituită din cca. 9000 de piese din diferite perioade istorice: monede grecești autonome și provinciale, geto-dace și celtice, emisiuni romane și bizantine, monede medievale ale Țărilor Române, precum și piese moderne și contemporane.Colecția „Maria și dr. George Severeanu” a fost donată Muzeului Municipiului București în anul 1939, inaugurarea

Muzeul de Artă Populară „Dr. Nicolae Minovici”Primul muzeu bucureștean de artă popularăLa 1905, a fost ridicată „prima casă în stil popular românesc” la bariera de Nord a orașului, fiind proiectată de arhitectul Cristofi Cerchez. Clădirea a fost construită pentru a adăposti colecția deja adunată de doctorul Nicolae Minovici, iar compartimentările clădirii au fost determinate de categoriile variate de obiecte colecționate.În clădire nu s-a locuit permanent dar, cel puțin până în 1936, aici s-au desfășurat diferite reuniuni familiale sau colegiale, conferințe și sesiuni științifice, diferite consfătuiri profesionale. Se poate vorbi de un muzeu privat. În acest sens a funcționat, începând cu 1906, fiind prima colecție de artă populară care reprezintă toate regiunile țării, prezentată uniform și armonios într-

Palatul Voievodal Curtea VecheCurtea Domnească a Bucureștilor a fost reședința domnitorilor Țării Românești timp de aproape trei secole și jumătate, polarizând întreagă viață politică, socială, economică și culturală a Capitalei noastre. Între anii 1459 și 1660, Bucureștiul a fost reședința domnitorilor Țării Românești, în paralel cu vechea capitală a Târgoviștei, iar după anul 1660 a rămas capitală unică. Suprafața Curții Domnești s-a extins treptat de la 3.000 mp, cât avea în secolul al XVI-lea, la 5.000 mp la sfârșitul veacului al XVII-lea, iar în secolul al XVIII-lea ocupă împreună cu anexele 25.000 mp, într-un perimetru delimitat azi la Sud, de râul Dâmbovița, la Vest de străzile Smârdan și Șelari, la Nord de artera comercială Lipscani, iar la Est de bulevardul I.C. Brătianu. Perioada de maximă înflorire a Curții Domnești

interiorul clădirii, sub portretul familiei Urseanu realizat de pictorul Camil Ressu, sunt săpate în marmură cuvintele: „După o viață de muncă și credință, au dăruit acest lăcaș ca să fie adăpost de artă și prilej de înălțare sufletească”.În septembrie 2017 s-a inaugurat o expoziție permanentă de astronomie, denumită „Descoperim împreună Universul”, care are ca subiect sistemul solar și explorarea acestuia, planetele, stelele și galaxiile, scopul principal al expoziției fiind ilustrarea locului nostru în Univers. O temă secundară este explorarea sistemului solar, sondele spațiale fiind reprezentate într-un mod inedit.La Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” curiozitatea, imaginația și setea de cunoaștere sunt răsplătite cu o imagine panoramică a locului nostru în Univers. Pășind în interiorul expoziției de astronomie, veți porni într-o aventură dinamică, fascinantă și plină de surprize. Explorarea Universului nu a fost niciodată mai ușor de realizat.

reședinței ca muzeu având loc în anul 1956.În definirea structurii tematice a proiectului expozițional, componenta memorială a casei care oglindește imaginea cotidiană a colecționarului George Severeanu (accentuată în special în camera care a adăpostit biroul de lucru al doctorului, unde sunt expuse elemente originale de mobilier, confecționate special la comanda sa, volume din biblioteca personală, precum și obiecte de patrimoniu, organizate în maniera în care îl înfățișează fotografiile contemporane păstrate) este asociată parcursului cronologic istoric al unui muzeu cu patrimoniu specific arheologic și numismatic. Toate aceste elemente sunt completate de componente interactive moderne create cu scopul unei mai bune înțelegeri a patrimoniului adăpostit de muzeu, de către publicul vizitator.

un spațiu special de expunere. Acest fapt face din muzeul doctorului Minovici primul muzeu bucureștean de artă populară.În 1937, doctorul Nicolae Minovici a donat comunei Bucureștilor vila cu proprietatea aferentă în suprafață totală de 13.878 mp. Potrivit actului de donație, vila urma să fie „pentru totdeauna” un muzeu de artă națională cu denumirea „Muzeul de Artă Națională Prof. Dr. Nicolae Minovici”.Vila era înconjurată de o splendidă grădină în stil 1900, la care și-a adus contribuția și sculptorul decorativ Wilhelm August von Becker. Doctorul Nicolae Minovici a murit în anul 1941, iar nepotul său de soră, inginerul Dumitru Minovici, va prelua de la unchiul său conducerea muzeului (1941-1983).Colecția a fost realizată treptat, prin achiziții succesive, între 1900 și 1941. Cele mai numeroase obiecte sunt costumele de port din regiunile Suceava, Ilfov-Vlașca și Argeș, la care se adaugă țesături din Oltenia, ceramică și icoane pe sticlă din Ardeal. Textilele mai sunt reprezentate și de alte obiecte și accesorii precum peștemanuri, catrințe, cămăși și ștergare de cap, poturi-nădragi, ilice, cămăși cu mâneci de borangic înfrumusețate cu dantelă, brâie, scoarțe, cergi, fote etc.Muzeul deține și o capelă construită în bolți cu chenare, așa cum se întâlneau și în vechile așezări feudale. Printre obiectele expuse, muzeul deține și o colecție de icoane și peste 200 de ouă încondeiate, adunate din întreaga țară.

Pinacoteca Municipiului București este un proiect născut în 1933, prin strădania primarului Dem I. Dobrescu, pentru alcătuirea unui spațiu muzeal unde cetățenii Capitalei să vină și să se familiarizeze cu valorile artei românești. Pinacoteca a devenit cel mai important depozitar de valori artistice care au mers la pas cu timpul, acoperind aproape toată evoluția artei românești pe durata unui secol. Este o colecție de artă care nu se oprește la o anumită perioadă: ea cuprinde artă modernă, dar și artă contemporană, fapt ce o face unică în peisajul cultural bucureștean. De asemenea, nu se oprește la pictură, ci deține și minunate piese de sculptură, desen și grafică.

din București s-a înregistrat în vremea lui Constantin Brâncoveanu. Palatul și construcțiile înconjurătoare au căpătat aspecte noi. Ele s-au lucrat din cărămidă, piatră și marmură. Palatul propriu-zis cuprindea sala divanului, cele două spătării, apartamentul voievodului, iatacul doamnei, camerele coconilor precum și baia.Momentan, Palatul Voievodal este închis pentru lucrări de consolidare și reamenajare.

6 Nr. 38, Iunie 2020

Obiectul luniiO declarație de iubireTheodor Aman - Liliacul (u/p, 1883) Florentina Limban, muzeograf

Familia Macovei a achiziționat în timp piese de mobilier în diverse stiluri, din perioade diferite, care au fost aduse în special din Franța și Italia, obiecte care, prin noblețea lor și prin calitatea lor artistică, îmbogățesc atmosfera eclectică, elegantă, a acestei colecții.

Primele obiecte de mobilier achiziționate au fost creații din domeniul artei populare românești și săsești, mai ușor accesibile, de o mare bogăție și varietate, ocaziile fiind oferite de deplasările prin diferite regiuni ale țării. În anul 1948, au fost cumpărate mobile populare transilvănene, cele mai multe dintre ele pictate. O masă (secol XVIII-XIX), un colțar (datat 1826), un scrin-sécrétaire (datat 1813), toate din Transilvania, pot fi admirate în camera de artă populară a colecției.

Mobilierul s-a îmbogățit apoi cu un dulap în stil Biedermeier (secolul XIX) și un secrétaire/ tabernacle austriac din timpul Mariei Theresa (secolul XVIII), care prin forme și culoare realizează o atmosferă caldă, primitoare și intimă în salonul de primire.

Tot aici mai este expus un dulap de sacristie în stil romanic, din Renașterea timpurie franceză, „motivele decorative specific romanice, dezvoltate sub influența artei bizantine”, așa cum spunea Profesorul Macovei, atribuind dulapul secolelor XIII-XIV. Piesa, prinsă în cuie din lemn, fiind deteriorată în urma unui incendiu în timpul războiului din 1870, a fost ulterior restaurată. Dulapul a fost achiziționat de la mănăstirea Issoire din Pirineii francezi.

Două scaune florentine din secolul XVII, o comodă și trei fotolii de origine engleză de secol XVIII-XIX, o masă în stil Art Déco, de origine franceză, întregesc noblețea pieselor din această încăpere.

Cea mai veche piesă de mobilier din colecție se află în atelierul pictoriței Ligia Macovei și este o față de ladă care, prin armoriile încrustate, a aparținut unui episcop. Sculptura este în stil gotic flamboiant, din jurul anului 1400, piesa fiind descoperită de colecționar în Franța.

Din perioada goticului spaniol, în atelier este expusă o ladă de zestre din stejar legat în fier forjat, care a fost achiziționată de la doamna inginer Băbeanu, fiica arhitectului Ion Mincu. Arhitectul Ion Mincu a cumpărat acest obiect din Spania, în timpul călătoriilor întreprinse după terminarea studiilor în Franța. Tot de la doamna inginer Băbeanu au mai fost achiziționate o comodă Biedermeier (secolul XIX) și lampa de lucru a arhitectului Ion Mincu, care astăzi luminează biroul Profesorului.

Tot în atelierul artistei poate fi admirată o piesă rară: o masă islamică cu picioare din lemn și sidef, cu o tavă din alamă gravată cu versete din Coran.

Aici mai pot fi văzute un dulap burgund cu sculpturi pe fațadă, în stilul secolului XV, un dulap provensal în stil Biedermeier (de la sfârșitul secolului XIX), un scaun împletit din curele de piele și o măsuță de lemn sculptat din regiunea Nouristan din Afganistan, o masă engleză din secolul XVII, o masă de toaletă și scaune Biedermeier, un scaun de rugăciune, un scaun Thonet și un balansoar vienez.

Cele mai frumoase, originale și creative recompuneri au fost premiate, la alegere, cu una dintre publicațiile Pinacotecii M.M.B.: catalogul „Natură moartă, natură vie. Capodopere din colecția Pinacotecii Municipiului București” sau numărul II al „Revistei de Artă și Istoria Artei”. Câștigătorii au fost anunțați săptămânal, după ce echipa Pinacotecii MMB a evaluat toate comentariile. De asemenea, câștigătorii au primit din partea instituției și o diplomă de excelență, iar toți cei care au participat au primit un calendar virtual cu opere de artă, cât și o diplomă de participare. Concursul s-a desfășurat în perioada aprilie-mai 2020, săptămânal fiind schimbate operele de artă: de la naturi statice la personaje surprinse în diverse ipostaze.Concursul s-a bucurat de un real succes, adunând peste 5000 de accesări și foarte mulți participanți. Pinacoteca Muzeului Municipiului București este cel mai frumos proiect cultural în care Primăria Capitalei a investit din cele mai timpurii vremuri. Este un proiect născut în 1933 prin strădania primarului Dem I. Dobrescu, pentru alcătuirea unui spațiu muzeal

Drd. Ana Maria Măciucă, muzeograf

Concursul #ArtChallenge: Fii creativ și câștigă!

În perioada stării de urgență, Pinacoteca Muzeului Municipiului București și-a mutat activitatea în plan virtual, prin postări zilnice despre operele aflate în patrimoniul său, expoziții virtuale și activități pentru copii. Din dorința de a face zilele mai frumoase și mai interactive pentru publicul iubitor de artă, am lansat un concurs menit să distreze, să ușureze trecerea timpului și să dezvolte imaginația și creativitatea. Ca model, am folosit același tip de concurs desfășurat de instituții de renume mondial: Getty Museum, MOMA, Tate Gallery etc.Ideea concursului nostru, pe care l-am numit „#ArtChallenge: Fii creativ și câștigă!”, a fost ca, plecând de la diverse opere aflate în patrimoniul Pinacotecii, cei interesați să participe să recompună lucrările propuse, folosind obiecte la îndemână, din casă.

Patrimoniul Muzeului „Theodor Aman” tezaurizează un număr suficient de mare de lucrări, care ne permite să constatăm evoluția permanentă pe care Aman o are pe tot parcursul vieții, acesta dovedindu-se extrem de versatil și experimentând diverse abordări stilistice, anterioare sau contemporane lui. Lucrarea din 1883, pe care v-o prezentăm, aparține acestei perioade și, după o analiză atentă a simbolurilor pe care le înglobează, poate fi considerată un episod autobiografic al lui Aman. Este o declarație de iubire ascunsă într-o natură statică foarte complexă și atât de răpitoare la prima vedere, încât suntem tentați să rămânem prizonieri în primul nivel de receptare – cel al impactului imaginii de suprafață, o imagine atât de mulțumitoare, încât nu ne mai dorim ascensiunea către un nivel superior. Dacă, însă, reușim să ne eliberăm de sub vraja buchetului de liliac și ne coborâm privirea spre partea de jos a compoziției, observăm că blatul mesei adăpostește o ciudată înșiruire de obiecte care par să se fi întâlnit în același loc fără vreo motivație anume. Central, în prim-plan, este o scrisoare, peste care sunt așezate o verighetă și un cuțitaș de tăiat hârtie cu care s-a deschis plicul. În spatele lor este aruncată oarecum întâmplător o pereche de mănuși lungi, de damă. În stânga se distinge o cutiuță, care adăpostește un inel de logodnă, iar în dreapta este așezată o cutie de bijuterii cu capacul ridicat, în care nu pare să existe ceva. Printre toate acestea sunt împrăștiate flori de liliac desprinse din buchet. Scrisoarea este o veste venită de departe, după cum ne certifică timbrul și ștampilele. Cu puțin efort putem vedea că este adresată „Domnului...”. Identitatea expeditorului este dezvăluită prin inserarea verighetei și a inelului de logodnă - două obiecte care nu trebuia să fi fost neapărat acolo; puteau fi ușor imaginate, dar ele permit o personalizare foarte clară și un mesaj pe măsură. Avem apoi mănușile aruncate, ca și cum tocmai au fost scoase, și nu împăturite cu grijă, ca înainte de folosire. Scoaterea mănușii

unde locuitorii Capitalei să vină și să cunoască valorile artei românești. În timp, Pinacoteca a devenit cel mai important depozitar de valori artistice al metropolei București, acoperind aproape toată evoluția artei românești pe durata unui secol. Este o colecție de artă care nu se oprește la o anumită perioadă: cuprinde artă modernă, dar și artă contemporană, cu peste 5500 de piese în patrimoniu, ceea ce o face unică în peisajul cultural bucureștean. Pinacoteca deține și minunate piese de sculptură, desen sau artă grafică.Actualitatea importanţei acestei colecţii supravieţuitoare prin cataclismele istoriei citadine impune nevoia de a fi pusă în valoare, iar una dintre modalitățile de realizare a fost și „#ArtChallenge: Fii creativ și câștigă!”.Pinacoteca Muzeului Municipiului București își dorește ca acest tip de concurs să devină o tradiție, iar în funcție de viitoarele expoziții care vor fi organizate, să lanseze astfel de noi provocări publicului iubitor de artă.

în fața cuiva este semn de recunoaștere a superiorității celuilalt și o manifestare a supușeniei în fața acestuia. Pe de altă parte, lucrarea abundă de prezența florilor de liliac, care au și ele o simbolistică foarte bogată, dar, fundamental, exprimă dragostea și afecțiunea și, detaliu deloc de neglijat, reprezintă dovada încrederii pe care fiecare dintre parteneri o are în celălalt. Totodată, liliacul este considerat și floarea memoriei, datorită parfumului său persistent, care poate păstra amintirile vii. Acum înțelegem și rostul cutiei de bijuterii, ce pare goală. Ei bine, nu este așa. Ea depozitează ceva ce nu se poate vedea, ceva imaterial, și anume amintirile, care-i unesc pe cei doi pentru totdeauna.Iată, așadar, argumente pentru care putem considera această lucrare o declarație de iubire și o reînnoire a jurămintelor pentru soția plecată în acel moment într-o călătorie în care artistul nu a putut s-o însoțească. Nu este nicidecum o despărțire. Pe curând!

Greta Șuteu, muzeograf

Colecţia luniiObiecte de mobilier din Colecţia de Artă Ligia și Pompiliu Macovei

Dulap deux corps

Dulap sacristie în stil Romanic, detaliu

7 Nr. 38, Iunie 2020

Alături de cele patru curți domnești care au servit de-a lungul timpului drept reședințe oficiale ale conducătorilor Țării Românești, în Capitală au mai existat și alte case sau palate, care i-au adăpostit vremelnic pe cârmuitorii țării dintre munți și Dunăre. Chiar și mănăstirile ctitorite de către domnii țării, precum Radu-Vodă, Mihai-Vodă, Plumbuita, Cotroceni sau Văcărești, la adăpostul puternicelor lor ziduri, au avut amenajate case domnești, folosite ca locuință și adăpost pe timp de molime ori de vremuri tulburi, dar și atunci când reședințele oficiale nu mai puteau îndeplini funcția lor de reprezentare a primei instituții a țării. De regulă, aceste case domnești din complexele monahale erau destul de modeste.

Casele domnești de la Radu-Vodă au fost zidite în timpul domniei lui Alexandru Mircea, concomitent cu ridicarea așezământul monastic, și finalizate de către fiul său, Mihnea Vodă Turcitul. Este posibil ca, în anul 1594, aici să fi fost găzduit temporar și voievodul Unirii Românilor, Mihai Viteazul. În anul următor, cu prilejul răspunsului otoman la declanșarea luptei împotriva celor două componente ale dominației străine prezente în Capitala țării – creditorii domnului și mica oaste otomană – aceste case vor fi aruncate în aer, împreună cu mănăstirea, de către soldații lui Sinan-pașa. Domnul Mihnea al III-lea (Radu Mihail), în scurta sa domnie, s-a preocupat de refacerea acestor case domnești, unde vor fi găzduiți solii străini poposiți în București pe tot parcursul veacului al XVII-lea. În secolul următor, casele domnești din complexul monahal au fost folosite uneori și ca reședință domnească. În epoca fanariotă, domnul Alexandru Ipsilanti le-a refăcut, însă, odată ajunse în ruină la sfârșitul secolului al

XIX-lea, acestea au fost dărâmate. Pe locul chiliilor și al caselor domnești au fost ridicate, ulterior, două clădiri în care a funcționat la un moment dat o școală medie, fapt ce îngreunează decopertarea întregii incinte.

Săpăturile arheologice efectuate în curtea sfântului lăcaș au scos la lumină, în partea de Vest a curții, pivnițele unei clădiri ale cărei ziduri se păstrează pe o înălțime de până la 4 metri. Această clădire a fost construită pe un plan destul de amplu, dezvoltat în jurul unei mari săli centrale, de circa 100 mp, al cărei planșeu era, probabil, format dintr-o serie de bolți sprijinite pe trei perechi de arcuri transversale care se descărcau pe niște pile centrale masive și pe zidurile longitudinale, așa cum se mai poate observa din ceea ce se mai păstrează. Sala mare era împărțită în lungime de patru arcade semicirculare, peste care se așezau încăperile de deasupra. Și în colțul de Nord-Vest al lăcașului de cult s-a descoperit o sală asemănătoare acolo unde este turnul-clopotniță, ridicat în secolul al XVII-lea. Clădirea este orientată Nord-Sud, paralel cu biserica, și este posibil să fi fost împărțită pe mijloc prin câteva rânduri de arcade.

Meșteșugarii și negustorii din București erau organizați în isnafuri sau bresle, în funcție de specializarea muncii. Breslele erau conduse de un staroste cu experiență și vechime în meseria lui, care beneficia de încrederea domnitorului, fiind ajutat de un vătaf și de un consiliu de breslași. Starostele și consiliul respectiv aveau atribuții judecătorești în ceea ce privește neînțelegerile survenite între membrii breslei.

Breslele negustorești sunt atestate documentar în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Astfel, sunt consemnați Manu, staroste de negustori (1665), Iorga (1671) și Mihu (1684). Funcția de judecător a unui staroste era exercitată fie la cererea unuia dintre breslași, care avea un diferend cu un membru de breaslă, fie la cererea domnului, așa cum s-a întâmplat la 9 noiembrie 1778, când domnitorul Alexandru Ipsilanti solicita starostelui de negustori să judece speța dintre Mărgărit, fost staroste, și Ioan Chivu.

Breslele aveau un regim închis, în sensul că membrii lor puteau fi doar ei pământeni. În ceea ce privește breslele alcătuite din negustori sau meșteșugari străini, acestea erau structurate pe naționalități, dar, cu toate acestea, la cerere, acceptau înscrierea unei persoane străine, chiar dacă nu aparținea naționalității respective. După anul 1830, breslele încep să se reorganizeze și se transformă în corporații, urmând modelul de organizare a breslelor din Occident.

De-a lungul timpului, vama a asigurat resurse financiare însemnate pentru vistieria țării. Existau vămi atât la hotare, cât și în interiorul statului. Spre exemplu, un negustor care dorea să intre cu marfă în Țara Românească, din Transilvania, plătea vama la Bran, apoi alta la Târgoviște și încă una în orașele în care vindea produsele. Iar dacă ieșea cu marfa din țară, plătea încă o dată vama. Odată cu secolul al XIV-lea începe să se facă deosebire între mărfurile de tranzit și cele care erau vândute în interiorul granițelor Țării Românești.

Vama bucureșteană s-a înființat în momentul în care Bucureștii au ajuns reședință domnească, reușind să genereze resurse financiare însemnate pe măsură ce târgurile bucureștene înregistrează o intensă activitate comercială. În cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea, vama din București, sau „carvasaraua”, denumire care vine de la expresia turcească „Kervan seray” și care indica acea clădire unde se strângeau caravanele, primește, sub domnia lui Alexandru Ipsilanti, un sediu în casele și magaziile ridicate în acest scop lângă Mănăstirea Colțea, drept pentru care marele vameș urma să plătească egumenului acestui lăcaș o chirie anuală de 180 de taleri.

Carvasaraua a funcționat în centrul orașului până în anul 1868, când s-a desființat.

Începuturile învățământului românesc, prin prisma cercetărilor arheologice din curtea interioară a Universității din București, sunt fascinante.

Nimic din biserica și cimitirul complexului mănăstiresc de la Sf. Sava nu mai este azi în picioare. A supraviețuit însă povestea construită din documente, fotografii, hărți și cercetări arheologice și, în ciuda a ceea ce s-ar putea crede, ea nu este legată atât de mult de istoria așezămintelor ecleziastice, cât de cea a învățământului superior din Țara Românească.

Istoria ansamblului începe în secolul al XVI-lea prin ridicarea unei biserici de către Andronache pârcălab. Academia avea să funcționeze într-un corp de clădire nou construit în 1694, la Nord de biserică. Sfârșitul secolului XVII marchează înființarea sa, în cadrul ansamblului școlii de înaltă obște, din porunca domnitorului

Șerban Cantacuzino, fiind ridicată la rangul de Academie Domnească în 1695 de Constantin Brâncoveanu. Ca anexe, se construiesc un internat pentru studenți, o casă parohială și o casă pentru profesori. Tot Brâncoveanu ctitorește câțiva ani mai târziu (1707-1709) și o nouă biserică pe locul celei vechi care era ”stricată de tot”.

La început, Academia avea 150-200 de studenți, ajungând mai târziu la 400, fiind slujită de eminenți profesori formați la Stambul, la Viena, la Halle sau în universitățile italiene. Se preda în limbile greacă și latină, aceste două limbi fiind în general folosite în toate instituțiile de învățământ superior european de până în secolul XVIII. În 1779, domnitorul Alexandru Ipsilanti a efectuat lucrări de extinderi și completări. Noile clădiri erau necesare pentru a găzdui prima

Case domnești din mănăstiri bucureșteneDr. Grina-Mihaela Rafailă, muzeografDrd. Gabriel Constantin, muzeograf

Pivnița caselor domnești de la Mănăstirea Radu Vodă, în N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din București

Lădiță de breaslă, patrimoniul MMB

Bresle și vămi în orașul de odinioară

bibliotecă publică din București, Muzeul de Antichități, tipografia Academiei, la care se adăugau anexele.

Profilul Academiei Domnești a rămas neschimbat până în anul 1818, când Vodă Caragea a dispus scoaterea acesteia de sub tutela mănăstirească. Astfel, el a reorganizat-o sub numele de Școala Națională „Sfântul Sava”, numindu-l în fruntea instituției pe cărturarul Gheorghe Lazăr, care rânduiește prima școală academică de științe filosofice și matematici în limba română. Cu excepția bisericii, toate clădirile existente în cadrul mănăstirii Sf. Sava au fost demolate în 1852 pentru a face loc Palatului Universității București precum și noii artere de circulație din fața sa. În 1873 a fost dărâmată și biserica, pe locul ei fiind plasată un an mai târziu statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul.

Universitatea din București ia naștere ca instituție în 1864 printr-un decret emis de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, deși construcția clădirii începuse deja încă din 1857 și a fost finalizată în 1869 după planurile și sub îndrumarea arhitectului Alexandru Orăscu. Corpurile laterale ale palatului au fost ridicate mai târziu, între anii 1912 și 1926, după planurile arhitectului Nicolae Ghica-Budești. Clădirea Universității este grav afectată de bombardamentul anglo-american din 15 aprilie 1944. Cu excepția aripii estice, restul clădirii a fost demolat și reconstruit în anii ’60, respectând stilul arhitectural original.

Un proiect de reabilitare și re-funcționalizare a clădirii a generat cercetări arheologice recente pe o suprafață considerabilă a curții interioare a Universității. Cercetării conduse de Muzeul Municipiului București și Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” i s-au alăturat inclusiv o parte dintre studenții Facultății de Istorie, care au câștigat astfel experiență practică în teren. Desfășurată în două campanii (2017 și 2018), cercetarea a condus la identificarea pentru prima dată a zidurilor fostei clădiri a Academiei Domnești a lui Constantin Brâncoveanu. Prin suprapunerea Planului Borroczyn cu schița parterului, executată de Alexandru Vitzu, am putut

Dr. Theodor Ignat și Dr. Elena GavrilăUniversul de sub Universitate identifica cu precizie elementele descoperite.

Astfel, segmentele de zidărie descoperite din Academia Domnească aparțin fațadei nordice a clădirii, a compartimentării dintre încăperea clasei a VI-a și o alta cu destinație neprecizată, a altor ziduri care despart Clasele I și II primare și o încăpere denumită Compl., dar și ziduri ale altor încăperi.

În partea de Sud a curții interioare, cercetările au condus la descoperirea unor elemente din vechea clădire a Universității, ridicată de Orăscu. Zidurile acesteia erau trainice. Fundațiile au fost bine ancorate în pământ până la peste 2.5 m, iar grosimea lor este puțin peste 1.5 m. O surpriză pentru noi a fost descoperirea, în dreptul Facultății de Chimie, a numeroase obiecte ce vor fi făcut parte din instrumentarul unui laborator (eprubete, pipete, sticluțe pentru substanțe, tuburi răsucite de sticlă etc). Printre ele, ne-a atras atenția o plăcuță metalică, prinsă cândva cu mândrie pe o ușă: Universitatea din București/ FACULTATEA de FARMACIA/ Lab. de chimie farm. organică/ Lucrări practice anul 1933-1934 /PĂCURARU AUREL

Astăzi, Universitatea din București poartă mai departe moștenirea a peste 320 de ani de învățământ superior în România, pregătind noi generații de specialiști, fiind în același timp un puternic promotor și susținător al cercetării științifice sub toate aspectele ei.

Complexul mănăstiresc Sf. Sava. Prelucrare a planului Borroczyn 1846

Detalii constructive ale clădirii Academiei Domnești de la Sf. Sava surprinse arheologic în curtea Universității din București

8 Nr. 38, Iunie 2020

PROGRAME EDUCATIVE ONLINE - IUNIE 2020

EXPOZIŢII

Colegiu de redacţie: Concepție și coordonare: Adrian MajuruResponsabili de număr: Simona Popescu, Eliana RaduLayout: Ştefan CsampaiColaboratori: Theodor Ignat, Elena Gheorghe, Greta Şuteu, Ana-Maria Măciucă, Grina-Mihaela Rafailă, Florentina Limban, Mădălina Diaconu, Raluca HurducMuzeul Municipiului BucureştiToate drepturile rezervate.Bucureşti în 5 minute - ISSN 2559-5032Bucureşti, 2020

Proiect realizat de Primăria Municipiului București prin Muzeul Municipiului București.

w w w.muzeulbucurestiului .ro

Muzeul Municipiului București a găsit soluția pentru a rămâne aproape de publicul său cel mai tânăr în această perioadă.MMB îi invită pe cei mici să participe, alături de părinți, la evenimente online postate pe paginile de Facebook ale MMB, unde au loc 2 programe cu activități educative și hazlii.

ATELIERELE DE BENZI DESENATE ONLINE CONTINUĂ LA MMB!În luna aprilie am învățat cum să creăm o bandă desenată din 2 cadre, iar pentru luna iunie 2020 vă propunem să desenăm, împreună, câte un personaj cu care mai târziu să realizăm o poveste în benzi desenate! Vă invităm astfel, în fiecare miercuri, alături de Mihai Ionuț Grăjdeanu.Episoadele online Comics Didactic dezvăluie copiilor cea mai simplă metodă de a descoperi un simbol sau un personaj din istoria și literatura noastră: prin intermediul desenului. Copiii, în doar câteva minute, pot învăţa cum să realizeze o planșă care să-i ajute și la proiectele de la școală.Aveți nevoie doar de o foaie de hârtie, un creion grafic și creioane colorate ca să creați propria bandă desenată. Episoadele online vor fi postate pe paginile de Facebook oficiale ale MMB.

POVEȘTI ȘI EXPERIMENTE LA MUZEUL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI Este un program online realizat de Asociația Learning by Teaching în parteneriat cu Muzeul Municipiului București care va avea loc în zilele de vineri în luna iunie 2020, de la ora 13.00, până la finalul anului școlar. Fiecare activitate săptămânală va porni de la un obiect din patrimoniul Muzeului Municipiului București asociat unei cărți din literatura pentru copii. Cei mici vor fi invitați să citească alături de părinți cărțile propuse și să realizeze împreună diverse experimente. Atelierul va fi un scurt video ce va include imagini din cărți și din muzeu, precum si fiecare pas necesar realizării experimentelor.

PALATUL SUȚUExpoziția permanentă „Timpul Orașului”Expoziția temporară „Natură moartă, natură vie. Capodopere din colecţia Pinacotecii Municipiului București”, 4 octombrie 2019 - 27 septembrie 2020Expoziția temporară „Elite și blazoane din vechiul București”, până la19 iulie 2020Expoziția temporară „Restaurare bunuri culturale mobile pe suport papetar”, până la 28 iunie 2020Expoziţia temporară „Memoria arhitecturii: mărturiile unor arhitecți despre Mănăstirea Văcărești”, până la 27 iunie 2020Expoziția în aer liber Fenomenul Piața Universității 1990 – 30 de ani va putea fi vizionată pe gardul Palatului Suțu în perioada 13 iunie – 5 iulie 2020. Aceasta este o expoziție de fotografie documentară la 30 de ani de la demonstrația-maraton din Piața Universității, un fenomen în care studenții bucureșteni, în special, solicitau democratizarea reală a țării după evenimentele din decembrie 1989. Expoziția este realizată în parteneriat cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.Expoziția tematică „Benzi Desenate de Valentin Iordache și Marian Mirescu”, 4 martie – 21 iunie 2020Cinema Museion s-a deschis în holul central al Palatului Suțu. Vizitatorii pot vedea filmul documentar „Regina Maria a României”, din seria „Femeile în război și pace în deceniul Marii Uniri”.Bd. I.C. Brătianu nr. 2. Program de vizitare: miercuri-duminică 11.00-17.00.

CASA FILIPESCU-CESIANUExpoziția permanentă „Muzeul Vârstelor – de la copilărie la senectute”Expoziția tematică „Bijuterii străvechi & mesaje relevate”, până la 20 martie 2021 Lapidarium: Expoziția permanentă „În apropierea sfinților: frescele de la Mănăstirea Văcărești după 40 de ani” (închisă temporar până la data de 5 iulie 2020)Calea Victoriei nr. 151. Program vizitare: miercuri - duminică 11.00-17.00.

MUZEUL DR. NICOLAE MINOVICIExpoziția permanentă „Vila Dr. Nicolae Minovici: Restitutio II”Expoziția tematică „Portretul ca o biografie a inocenței. Un fotograf interbelic: Dumitru Furnică Minovici (1897-1982)”, 20 noiembrie 2019 - 5 iulie 2020 (sala de conferințe)Str. Dr. Nicolae Minovici nr. 1. Program vizitare: miercuri-duminică 11.00-17.00.

MUZEUL GEORGE SEVEREANUExpoziția permanentă „Pe urmele trecutului. Colecția Maria și dr. George Severeanu”Strada Henri Coandă nr. 26. Program de vizitare: miercuri-duminică 11.00-17.00.

OBSERVATORUL ASTRONOMIC AMIRAL VASILE URSEANUExpoziția permanentă „Descoperim împreună Universul: expoziție de Astronomie”Expoziția temporară în aer liber „Istoria Observatorului Astronomic Urseanu” va ilustra toate perioadele prin care a trecut Observatorul Astronomic, cu informații și ilustrații din arhive. Expoziția va fi deschisă în perioada 15 iunie – 31 decembrie 2020 pe gardul Observatorului Astronomic Amiral Vasile Urseanu.Bulevardul Lascăr Catargiu nr. 21

MUZEUL THEODOR AMANExpoziția permanentă a muzeuluiExpoziţia temporară Vitagen Nama - Aman Negativ. Plăcile de gravură ale Muzeului Theodor Aman, până la 25 octombrie 2020Str. C.A. Rosetti nr. 8. Program de vizitare: miercuri-duminică 11.00-17.00.

MUZEUL VICTOR BABEȘExpoziția permanentă „Victor Babeș (1854-1926) Principii, valori, moșteniri”Expoziţia temporară „Iatroistorie vs Cardiologie. Vino și ascultă-ţi inima la Muzeul Victor Babeș!”, 25 octombrie 2019 - 27 septembrie 2020Str. Andrei Mureșanu nr. 14A. Program de vizitare: miercuri-duminică 11.00-17.00. COLECȚIA DE ARTĂ LIGIA ȘI POMPILIU MACOVEIExpoziție permanentă în reședinţa donatorilorStr. 11 lunie nr. 36-38. Program de vizitare: miercuri-duminică 11.00-17.00.

MUZEUL FREDERIC STORCK ȘI CECILIA CUȚESCU-STORCKExpoziție permanentă de pictură, sculptură, grafică Str. Vasile Alecsandri nr. 16. Program de vizitare: miercuri-duminică 11.00-17.00.