Semnificatiile notiunii Europa:

Construcţia europeană este prea adesea prezentată ca o necesitate, o fatalitate sau un proces mecanic. Dimpotrivă, intenţia acestei lucrări este de a arăta în ce măsură i în ce fel construcţia europeană reprezintă un proiect: șpresupunând confruntări într-un cadru de compromis, ea este rezultanta unor reprezentări politice, teritoriale i culturale heterono - me, uneori șconflictuale i alteori pacificate. Această preg - nanţă a intereselor nu șsemnifică totu i de ertăciunea valori - lor în numele cărora a fost realizată ș șaceastă construcţie. Dar, subestimând, în ordinea factorilor, interesele în favoarea va - lorilor, putem ajunge (în cel mai bun caz) la a face această construcţie transparentă i naivă în ochii publicului sau (în cel mai rău caz) șopacă i periculoasă . ș

Uniunea European ă este, în mod fundamental, o aso - ciaţie politică între state suverane, bazată pe voinţă. Contrar imaginii pe care vrea să o creeze despre ea însă i, construc - ţia europeană s-a realizat în condiţii de șscandal, ba chiar de discordie. În contextul actual al unei Europe aflate într-o presupusă „dificultate”, este util să destrămăm vălul ce as - cunde realitatea acestui proces, căci numai o provocare fără mistificări poate fi profitabilă .

Construcţia europeană se situează , de la bun început, pe planul relaţiilor dintre state i, mai exact, dintre state-naţiu - ni. Chiar dacă aceasta șnu este unica dimensiune a Europei, rămâne totu i fundamental, pentru cei șcare vor să înţeleagă funcţionarea sistemului comunitar european i șcaracterul său unic în spaţiul i în istoria lumii, să se plaseze în această șperspectivă .

Căci, din perspectiva europeană, UE este, fără discuţie, calea cea mai solidară pe care au găsit-o până azi statele con - tinentului, conducătorii i șcetăţenii lor de a- i confrunta in - teresele particulare, de îndată ce fiecare a șînţeles că cea mai bună modalitate de a i le apăra ar fi aceea de a le șmutualiza parţial. Din această perspectivă, valorile democratice universa - le, care, în cadrul discursului, ţin loc de obiectiv i totoda - tă de fundament șpentru această întreprindere, sunt nu atât motorul, cât combustibilul ma inăriei comunitare. ș

Din perspectiva istoriei universale, construcţia europea - nă este, până astăzi, unica întreprindere existentă, prin care un grup de state naţionale a decis să- i reunească sectoare întregi ale suveranităţii lor, implicând în șaceasta numai ţări democratice, să renunţe la război i, parţial, la frontiere. șToc - mai aceasta ne permite să sperăm (sau să ne temem, depin - de) ca europenii să se afle în avangarda spaţiului mondial.

Func ionarea unui sistem politic:ț

Atunci când vorbim despre politică i sisteme politice, avem de cele maiș multe ori un model la care ne putem raporta. Acest model este statul na ional, țînchis spre exterior, cu institu iile i mecanismele sale specifice. Speciali tii înț ș ș studii politice îl numesc "sistemul politic". Acest sistem politic generează legile care reglementează felul în care se convie uie te într-o societate. ț șImaginea de mai jos vă prezintă, într-o variantă simplificată, cum func ioneazăț un sistem politic.

Uniunea Europeană este o uniune economică i politică, dezvoltată în șEuropa, ce este compusă din 28 state. Originile Uniunii Europene se trag de la Comunitatea Europeană a Cărbunelui i O eluluiș ț (CECO) i din ș Comunitatea Economică Europeană (CEE), formată din ase state în 1958. În anii următori șUniunea Europeană s-a lărgit prin aderarea unor noi state membre i i-a ș șcrescut puterea prin adăugarea de domenii economice, sociale i politice în șabilită ile sale. ț Tratatul de la Maastricht a înfiin at Uniunea Europeană sub țprezenta denumire în 1993. Ultima amendare a bazelor constitu ionale ale UEț a fost Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009.

Uniune func ionează printr-un sistem de institu ii suprana ionale ț ț țindependente i interguvernamentale care iau decizii prin negociere între șstatele membre. Cele mai importante institu ii ale UE sunt:ț

Comisia Europeană Consiliul European Consiliul Uniunii Europene Curtea Europeană de Justi ieț Banca Centrală Europeană

Parlamentul European este ales la fiecare 5 ani de cetă enii europeniț .

Uniunea Europeană a dezvoltat o pia ă unică în cadrul unui sistem țstandardizat i unificat de legi care se aplică tuturor statelor membre. În șcadrul Spa iului Schengenț (care include state membre UE i state non-UE) școntroalele vamale au fost desfiin ate. Politicile UE sprijină i garantează ț șlibera mi care a persoanelor, bunurilor, serviciilor i a capitalului, au fost ș șemise legi în domeniul justi iei i afacerilor interne i se păstrează politici ț ș școmune în domeniul comer ului, agriculturii, în domeniul pescuitului i ț șdezvoltarea regională. A fost înfiin ată de asemenea i o uniune monetară, ț șZona Euro care este compusă în prezent din 17 state. Prin Politica Comună pentru afaceri externe i securitateș , UE i-a dezvoltat un rol limitat în rela iile ș ținterna ionale i de securitate. Au fost înfiin ate i Misiuni Diplomatice ț ș ț șPermanente în mai multe state din lume, iar UE este reprezentată în cadrul Organiza iei Na iunilor Uniteț ț , Organiza ia Mondială a Comer uluiț ț , G8 i ș G-20.

Cu o popula ie combinată de peste 500 de milioane de locuitori, care țreprezintă 7.3% din popula ia lumii, Uniunea Europeană generează un ț PIB de 17,6 trilioane de dolari americani în 2011 (mai mare decât orice altă ară din țlume), care reprezintă 20% din PIB-ul estimat în termeni de paritatea puterii de cumpărare la nivel mondial.

Este considerată a fi o construc ie ț sui generis, fiind considerată de unii ca fiind de facto o confedera ieț . Începând cu 1 decembrie 2009, Uniunea Europeană are personalitate juridică interna ională i poate încheia tratate.ț ș

În 2012 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Pace, „pentru că peste ase șdecenii a contribuit la progresul păcii i reconcilierii, democra iei i ș ț șdrepturilor omului în Europa”.

a)Sensul etimologicCuvintul Europa are o vechime de 2500 de ani.Etimologia sa este egeeana prehelenica,deci indoeuropeana.Denumirea vine de la cuvintul hirib(„apus de soare”),antonimul acestuia fiind asu(Asia) insemnind „rasarit”.Putem presupune,asadar,ca Europa,in raport cu continentul asiatic,desemna tara de apus.b)Sensul mitologicExista 2 mituri(in mitologia greaca) cu referire la Europa.Si intr-un mit ,si in celalalt numele Europa il poarta un personaj femenin,in primul caz fiind vorba de o printesa feniciana,iar in cel de-al doilea-de una din fiicele marii.Ideea comuna care se desprinde din ambele mituri se rezuma la accentuarea originii asiatice si proiectul unei lumi noi inacest spatiu. Conform legendei grecesti,regele Tyrului(in Fenicia),Agenor,avea o fiica pe care o chema Europa.Intr-o noapte,ea a avut un vis:2 lumi(teritorii),care luasera chipua 2 femei,respectiv „pamintul Asiei” si „pamintul din fata”,se certau in legatura cu ea.Prima dorea sa o apere si sa o pastreze,iar cea de-a doua ,fiind pusa la cale de Zeus,voia sa o imbarce pe o corabiesi sa o duca undeva departe.Trezindu-se si fiind intrigata de cele visate,Europa s-a dus la malul marii sa culeaga flori.Deodata,a aparut un taur foarte frumos si blind,care a convins-o sa urce pe spatele sau.De cum s-a urcat,fata a fost imbarcata pe un vas,unde Zeus si-a aratat adevarata fata.Printesa a fost dusa pe tarmul grecesc,care avea sa-si ia numelede Europa.A nascut mai multi copii(intre care si renumitul rege Minos) O alta legenda se spune ca Europa era una dintre cele 3000 de Oceanide,fiicele marii.Mai exact,era fiica lui Poseidon si Tethys.c)Sensul geografic:Primul care a dat un sens geografic,dupa ce Europa a fost asociata cu o identitate nonasiatica,a fost poetul grec Hesiod.In poemul Lui Apollon ptihianul,Hesiod desemnaprin Europa partea continentala a Greciei antice.

Parintele istoriei Herodot a fost mult mai precis in situarea geografica a teritoriului european.In opinia lui,acesta s-ar fi intins din actuala Greciei de Nord pina la Don si Dunare.Herodot insa nu preciza limitele nordice si vestice ale Europei. Aceeasi acceptie a cuvintului o intilnim la marii geografi latini Strabon si Pliniu,care desemna Europa ca teritoriu nord-est al lumii grecesti,ceea ce ar corespunde cu Serbia,Macedonia,Bulgaria,Romania si sudul Ucrainei de astazi. Notiunea Europa a capatat un alt inteles decit cel geografic tocmai peste un mileniu.Astfelun carturar de la curtea lui Carol cel Mare(a.400)vorbea pentru prima data despre Europa,avind in vedere lumea crestina de la nord de Muntii Pirinei.Iar cronicarul spaniol Isidor cel Tinar numeste armata crestina in lupta cu arabii armata europenilor. Primii care au transformat Europa dintr-o denumire geografica intr-o notiune politica au fost imparatii crestini din sec.VII-XV.Aceasta schimbare a fost precedata de 3 evenimente istorice importante:divizarea Imperiului Roman in Imperiul Roman de Apus si de Rasarit(a.395),cucerirea Romei de catre triburile barbare(a.476),aparitia Islamului(a.622),care ameninta crestinatatea.Aceeasi semnificatie o are atunci cind imparatul Federi cil chema „Europa Imperiala”sa opuna rezistenta primejdiei tatare comune (a.1250). In sec.XV-XVI,notiunea Europa isi largeste aria geografica(prin includerea popoarelor ortodoxe in timpul marilor confruntari cu turcii/al cruciadelor antiotomane),continuind sa aiba o semnificatie preponderent crestina.Descoperirea de catre europeni a Lumii Noi,necrestine,de dincolo de Oceanul Atlantic,a reprezentat un pas important in constituirea identitatii Europene.2. Spatiu geografic:Europa ocupa parte de Vest a Euroasiei ,cuprinde 7% din suprafata uscatului,insumind impreuna cu insulele 10524000km patrati.Fiind unul din cele 6 continente ale lumii(aparuta aceatsa notiune abia in sec.XVIII),Europa este situata in emisfera nordica ,aproape in intregime la Est de meridianul 0.Punctele extreme continentale sint: la Nor-capul Nordkyn,in Peninsula Scandinaviei:la Sud-capul Marroqui,in Peninsula Iberica;la Vest-capul Roca, in Peninsula Iberica si la Est-versantul de Est al muntilor Uralul Polar.Distanta de la extremitate nordica la cea sudica este de cca 5600km,iar de la cea vestica la cea estica- de aproximativ 4000 km. Printre trasaturile cele mai proeminente ale acestei suprafete de pamint sint de amintit ,inaintea celorlalte ,caracterul jos al reliefului ,marimea mijlocie a inaltimilor,buna distributie a apei in sinul ei,varietatea climaterica generata de continua interferenta a curentilor polari cu cei tropicali,complexitatea remarcabila a vegetatiei. Ca teritoriu,se plaseaza pe penultimul loc.Asadar ,Europa este un continent care,din punct de vedere geografic,nu justifica suprematia sa.Ceea ce a contat

a fost modul de a-si utiliza resursele umane,adica potentialul sau ca spatiu uman.

Cultura

Activitatea Uniunii Europene în domeniul culturii completează politica culturală a statelor membre în diferite domenii, de exemplu, protecția patrimoniului cultural european, cooperarea între instituțiile culturale din diferite țări și promovarea mobilității celor care lucrează în domenii creative. Sectorului cultural i se aplică anumite dispoziții ale tratatelor care nu fac referire în mod explicit la cultură.

Temeiul juridic:

Acțiunile UE în domeniul culturii sunt reglementate de articolul 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) (fostul articol 151 din TCE). Acesta stabilește principiile și cadrul actual privind politicile în domeniul culturii, incluzând atât conținutul material, cât și procedurile decizionale. Articolul 6 din TFUE precizează competențele Uniunii în domeniul culturii: „Uniunea este competentă să desfășoare acțiuni de sprijinire, de coordonare sau completare a acțiunii statelor membre”.

Tratatul de la Lisabona -acordă o mai mare importanță culturii: preambulul la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) se referă în mod explicit la inspirația „din moștenirea culturală, religioasă și umanistă a Europei”. Unul din obiectivele principale ale UE, declarate în tratat, este acela de a respecta „bogăția diversității sale culturale și lingvistice” și […] de a veghea „la conservarea și dezvoltarea patrimoniului cultural european” (articolul 3 din TUE). Tratatul de la Lisabona introduce o inovație importantă: luarea deciziilor în domeniul culturii în cadrul Consiliului are loc de acum înainte prin votul majoritate calificată (VMC), față de unanimitatea cerută anterior. Cu toate acestea, nu există încă nicio posibilitate de armonizare a legislației naționale în domeniul politicilor culturale, regula privind votul cu majoritate calificată se aplică în principiu deciziilor referitoare la formatul și aria de aplicare a programelor de finanțare.

Articolul 13 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene stipulează că „artele și cercetarea științifică sunt libere”. Articolul 22 din aceeași cartă prevede cerința ca UE să respecte „diversitatea culturală, religioasă și lingvistică”.

Obiective:

Tratatul afirmă că UE contribuie la dezvoltarea culturilor statelor membre, respectând diversitatea națională și regională a acestora, punând totodată în

evidență patrimoniul cultural comun. Agenda europeană pentru cultură 2007 recunoaște caracterul indispensabil al culturii pentru îndeplinirea obiectivelor strategice ale UE, precum prosperitatea, solidaritatea și securitatea, aceasta asigurând totodată o prezență mai pregnantă pe scena internațională.

Realizări:

În mai 2007, Comisia a propus o agendă europeană pentru cultură, care are la bază trei seturi comune de obiective: diversitatea culturală și dialogul intercultural, promovarea culturii ca un catalizator al creativității; și cultura ca element vital în cadrul relațiilor internaționale. În cadrul primului set de obiective, UE și toate părțile interesante relevante trebuie să conlucreze pentru stimularea dialogului intercultural, astfel încât să se asigure că diversitatea culturală a Uniunii este înțeleasă, respectată și promovată. De exemplu, aceștia ar trebui să urmărească întărirea mobilității transfrontaliere a artiștilor și a celor care lucrează în sectorul cultural, precum și circulația operelor de artă în afara granițelor statelor membre.

Cel de al doilea set de obiective are în vedere promovarea culturii ca un catalizator al creativității, în cadrul Strategiei de la Lisabona pentru creștere și locuri de muncă, și a strategiei ulterioare, Strategia UE 2020.

Promovarea culturii ca element vital în cadrul relațiilor internaționale ale Uniunii reprezintă cel de al treilea set de obiective. Ca parte a Convenției UNESCO privind protejarea și promovarea diversității expresiilor culturale, UE se angajează să dezvolte un rol cultural nou și mai activ al Europei în cadrul relațiilor internaționale, precum și să integreze dimensiunea culturală ca un element vital în raporturile sale cu țările și regiunile partenere.

Capitalele Europene ale Culturii / Programe de actiune:

Capitalele Europene ale Culturii reprezintă una dintre cele mai de succes și mai cunoscute inițiative culturale. Orașele sunt selectate de un juriu independent pe baza unui program cultural care trebuie să aibă o puternică dimensiune europeană, să implice localnici de toate vârstele și să contribuie la dezvoltarea pe termen lung a orașului. De-a lungul anilor, Capitalele Europene ale Culturii au devenit o oportunitate unică de a regenera orașe, de a le stimula creativitatea și de a le îmbunătăți imaginea. Peste 40 de orașe au fost desemnate până acum Capitale Europene ale Culturii, de la Stockholm la Geneva, de la Atena la Glasgow și de la Cracovia la Porto. Începând cu 2011, două orașe - din două țări diferite ale UE - au statut de Capitale Europene ale Culturii în fiecare an (în 2014 acestea sunt Rīga (Letonia) și Umeå (Suedia). Procedura de alegere a unui oraș începe cu șase ani înainte, deși ordinea în care statele membre au dreptul să găzduiască evenimentul este stabilită anterior și este organizată în două etape. Propunerile sunt evaluate de către un comitet de experți independenți din domeniul cultural. Regulile și condițiile pentru deținerea titlului sunt stabilite în Decizia nr. 1622/2006/CE a

Parlamentului European și a Consiliului și în prezent (aprilie 2014) se află în curs de revizuire.

Premii:

Politica culturală a UE sprijină decernarea de premii în domeniile patrimoniului cultural, arhitecturii, literaturii și muzicii. Obiectivul acestor premii ale UE este de a scoate în evidență excelența și succesul activităților europene în aceste sectoare. Premiile aduc în lumina rampei artiști, grupuri muzicale, arhitecți, autori și pe cei care lucrează în domeniul patrimoniului cultural, precum și activitatea acestora. Astfel, este pusă în valoare diversitatea culturală bogată a Europei și importanța dialogului intercultural, precum și a activităților culturale transfrontaliere din Europa și din afara ei.

Mobilitatea artiștilor:

Mobilitatea transnațională a artiștilor și a celor implicați în profesii culturale are o importanță majoră în construcția unui veritabil „spațiu cultural european” comun și în consolidarea diversității culturale și a dialogului intercultural. Artiștii și cei implicați în profesii culturale trebuie să călătorească peste granițe pentru a-și extinde domeniul de activitate și a întâlni un public nou, pentru a găsi surse de inspirație noi și stimulate, pentru a evolua artistic, pentru a face schimb de experiențe și a învăța unii de la alții, astfel încât să-și dezvolte carierele. Mobilitatea transnațională a artiștilor și a persoanelor cu profesii culturale este o prioritate a Programului Cultura începând din 2000. În noul cadru pentru perioada 2014-2020 s-a accentuat, prin sprijinirea consolidării capacităților pentru a ajuta artiștii să își dezvolte carierele internaționale și pentru a încuraja rețelele internaționale să creeze oportunități profesionale, consolidarea ariei culturale pe care o împart europenii și încurajarea cetățeniei active europene.

Europa creativă - programul cultural al UE pentru perioada 2014-2020:

Cultura este un instrument puternic de comunicare a valorilor și de promovare a obiectivelor de interes public, de interes mai larg decât simpla creare de plusvaloare. Aflată la intersectarea dintre sfera economică și cea politică, care sunt considerate principalele elemente ale integrării europene, cultura reprezintă o dimensiune-cheie suplimentară. Cultura nu doar creează bogăție, dar contribuie și la incluziunea socială, la o mai bună educație, la creșterea încrederii în forțele proprii și a mândriei de a aparține unei comunități istorice.

Pe acest fundal, UE a lansat un nou program în domeniile cultural și al audiovizualului pentru perioada 2014-2020: Europa creativă. Aceasta se bazează pe alte programe anterioare ale Uniunii:

programele MEDIA (1991-2013), programul MEDIA Mundus (2011-2013) și programele Cultura (2000-2013).

În plus, Europa creativă va include un program intersectorial care constă în două părți:

a.o garanție financiară, gestionată de Fondul European de Investiții, pentru ca împrumuturile bancare să devină mai ușor accesibile pentru micii operatori;

b.finanțare pentru a sprijini studiile, analizele și o mai bună colectare a datelor pentru a îmbunătăți dovezile în sprijinul elaborării de politici.

Europa creativă va sprijini cinematografia europeană și sectoarele culturale și creative, permițându-le să își sporească contribuția la crearea de locuri de muncă și la dezvoltare economică. Artiștii și profesioniștii din domeniul cultural și audiovizual, precum și organizațiile artistice, din domeniul artelor frumoase, al publicisticii, filmului, televiziunii, muzicii, artelor interdisciplinare, patrimoniului și din industria jocurilor video ar fi printre principalii beneficiari. Cu un buget de 1,46 miliarde de EUR pe următorii șapte ani (cu 9% mai mult decât nivelul actual), programul se așteaptă să dea un impuls sectoarelor culturale și creative.

Acest program-cadru va oferi „o poartă de intrare simplă, ușor de recunoscut și ușor accesibilă pentru profesioniștii din domeniul cultural și creativ european” și „va permite realizarea de sinergii și contribuții încrucișate între diferitele sectoare culturale și creative”.

Istoria Culturii:

Termenul de european apare in latineste („europaeus”)in plina Renastere italiana,la umanistul Aenea Silvio Piccolomini,devenit Papa Pius II,pentru definirea „culturii” si a „civilizatiei”.Initial,Europa se prezinta ,in rapost cu celelalte civilizatii-islamica si chineza,slab dezvoltata sub aspect economic,social,politic si cultural.In sec.XI-XV,Europa cunoaste „Moartea Neagra”,nenumarate razboaie si tensiuni interne legate de foamete,subdezvoltare si revigorare ulterioara.

Sub aspect cultural-spiritual,se dezvolta filosofia scolastica ,se repun in circuit,prin intermediul arabilor,lucrarilor scriitorilor greci si romani,crestinismul devine o forta mai mult deit spirituala,universitatile –o realitate.

Spatiul european avea drept capitala spirituala Roma,in centrul unei retele de dioceze ,orase episcopale(fiecare cu scoli proprii,biblioteci,catedrale)si parohii(sedii ale scolilor primare).

Construcţia europeană este prea adesea prezentată ca o necesitate, o fatalitate sau un proces mecanic. Dimpotrivă, intenţia acestei lucrări este de a arăta în ce măsură i în ce fel construcţia europeană reprezintă un proiect: șpresupunând confruntări într-un cadru de compromis, ea este rezultanta unor reprezentări politice, teritoriale i culturale heterono - me, uneori șconflictuale i alteori pacificate. Această preg - nanţă a intereselor nu șsemnifică totu i de ertăciunea valori - lor în numele cărora a fost realizată ș șaceastă construcţie. Dar, subestimând, în ordinea factorilor, interesele în favoarea va - lorilor, putem ajunge (în cel mai bun caz) la a face această construcţie transparentă i naivă în ochii publicului sau (în cel mai rău caz) șopacă i periculoasă . ș

Uniunea European ă este, în mod fundamental, o aso - ciaţie politică între state suverane, bazată pe voinţă. Contrar imaginii pe care vrea să o creeze despre ea însă i, construc - ţia europeană s-a realizat în condiţii de șscandal, ba chiar de discordie. În contextul actual al unei Europe aflate într-o presupusă „dificultate”, este util să destrămăm vălul ce as - cunde realitatea acestui proces, căci numai o provocare fără mistificări poate fi profitabilă .

Construcţia europeană se situează , de la bun început, pe planul relaţiilor dintre state i, mai exact, dintre state-naţiu - ni. Chiar dacă aceasta șnu este unica dimensiune a Europei, rămâne totu i fundamental, pentru cei șcare vor să înţeleagă funcţionarea sistemului comunitar european i șcaracterul său unic în spaţiul i în istoria lumii, să se plaseze în această șperspectivă .

Căci, din perspectiva europeană, UE este, fără discuţie, calea cea mai solidară pe care au găsit-o până azi statele con - tinentului, conducătorii i șcetăţenii lor de a- i confrunta in - teresele particulare, de îndată ce fiecare a șînţeles că cea mai bună modalitate de a i le apăra ar fi aceea de a le șmutualiza parţial. Din această perspectivă, valorile democratice universa - le, care, în cadrul discursului, ţin loc de obiectiv i totoda - tă de fundament șpentru această întreprindere, sunt nu atât motorul, cât combustibilul ma inăriei comunitare. ș

Din perspectiva istoriei universale, construcţia europea - nă este, până astăzi, unica întreprindere existentă, prin care un grup de state naţionale a decis să- i reunească sectoare întregi ale suveranităţii lor, implicând în șaceasta numai ţări democratice, să renunţe la război i, parţial, la frontiere. ș

Toc - mai aceasta ne permite să sperăm (sau să ne temem, depin - de) ca europenii să se afle în avangarda spaţiului mondial.

Identitate europeana

Conform dictionarului explicativ al limbii romane identitatea reprezinta faptul de a fi identic cu sine insusi. Principiul identitatii = principiu fundamental al gandirii care impune ca formele logice sa pastreze unul si acelasi sens in decursul aceleiasi operatii. 1. Asemanare, similitudine perfecta. 2. Ansamblu de date prin care se identifica o persoana. 3. (Mat.) Relatie de egalitate in care intervin elemente variabile, adevarata pentru orice valori ale acestor elemente.Identitatea este esentiala in contextul apartinerii.Aceasta include crearea acelui “noi”,al grupului din interior,a carui identitate este definita in termenii valorilor sau caracteristicilor create pentru ei tocmai pentru a fi comune,facand totodata referinta la “ei”-grupurile dinafara ce au diferite valori comune sau caracteristici.1

Adevaratul sens al identitatii europene este dat de sentimentul apartenentei cetatenilor statelor membre ale UE la constructia europeana.O identitate nu se poate construi peste noapte,ea necesita timp,trebuie constientizata,trecuta prin filtrul gandirii,astfel incat la sfarsitul acestui proces sa poti observa ca te reprezinta si da sens existentei tale.Identitatea europeana este concurata de alte identitati puternic sedimentate in constiinta individuala si colectiva(identitate nationala,regionala,lingvistica,ideologica, religioasa, etc), in timp ce procesul formarii sale este in curs. Este cert ca in afara unei parti relativ restranse a cetatenilor europeni, cea mai mare parte a acestora resimt mult mai intens alte identitati.O veritabila uniune politica necesita insa o identitate europeana2.2.

Identitatea unei comunitati reprezinta un corpus de valori,principii,finalitati,impartasite de catre majoritatea membrilor sai.Tratatele constitutive ale Comunitatilor Europene nu au facut referire la o identitate europeana,cu toate ca finalitatea lor politica era implicita.Primele trimiteri la o asemenea realitate complexa se fac cu prilejul rapoartelor elaborate in domeniul Cooperarii politice europene. Conform pct.2 al Declaratiei asupra identitatii europene adoptata la Copenhaga in 1973,piata comuna fondata pe uniune vamala,institutiile si politicile comune,precum si mecanismele de cooperare,fac parte integranta din identitatea europeana.Esenta identitatii europene si unicitatea acesteia sunt date de varietatea culturilor in cadrul aceleiasi civilizatii,de atasamentul fata de valori

1

2.

si principii comune,de apropierea conceptiilor de viata,de constiinta de a poseda in comun interese specifice si de determinarea de a participa la constructia comunitara(pct 3 al Declaratiei).Pe plan mondial,identitatea europeana se mainifesta prin pozitii comune si rolul activ in promovarea democratiei in relatiile internationale (pct 9. al Declaratiei). 3

In relatia dintre : cetatenie, nationalitate si identitate, teritoriu si statul national; drepturi si identitati; cultura si politica; state si natiuni reese ca toate acestea sunt concepte interconectate in statul national si separate in contextul constructiei UE, similar proceselor de globalizare. Europa, ca unitate politica provoaca istoria statelor nationale, traditiile lor politice, si practicile lor guvernamentale si starneste discutii referitoare la constituirea unei noi entitati. Statele membre angajate in acest proiect depun multe eforturi pentru a demonstra vointa lor de a trai impreuna. Europa nu trebuie insa sa se construiasca contra cuiva, ci dezvoltand puternice legaturi de cooperare cu celelalte partii ale lumii. Identitatea europeana se poate construi mult mai eficient prin preocuparea si efortul de a gasi solutii optime problemelor propiilor cetateni si ale colectivitatilor locale, precum si provocarilor intrenationale.

Miracolul economic european

3

1.Europa a devenit o superputere prin UE-e o putere demografica->populatie 485 mil.pentru spatiul actual concentrat(fara Rusia)

2.PIB=10,5 mil dolari UE=10.4 dolari SUA

3.UE-prima putere comerciala a lumii

25%din comertul lumii se realizeaza in UE

22%SUA ,8%Japonia (Statele UE nu mai au drept de a semna contracte comerciale)

4.productivitatea muncii UE a ajuns la 97%din productivitatea muncii din SUA

5.datoria externa a SUA e de 2000mld.fata de China;pe cand Europa are datorie mica fata de Japonia si China.China produce->SUA consuma

-in UE-Italia e cea mai indatorata

-fata de SUA,care se bazeaza pe echilibru de piata,Europa a creat un nou tip de societate

Economica->doctrina Scolara Londoneza de economie,introdusa de Tony Blair,care inseamna piata->capitalismul(vine de la capitalismul prin care statul intervine in politicile sociale; .capitalista prin salarii minime,pensii)

-avantajul UE este ca se cheltuieste foarte putin pentru aparare fata de SUA(care are 300000 baze de aparare, 300000 soldati)

-sectorul tertiar(comert,transport,telecomunicatii)

75%din PIB e asigurat de sectorul tertiar in UE

60%in Japonia

Romania 30% sector tertiar

5%- agricultura,restul-sectorul constructiilor

Ideea unificării europene

Ideea unificării europene are preistorie şi istorie. A apărut în condiţiile preocupărilor proprii evuluimediu de apărare a europenilor faţă de pericolele din Răsărit. după primul război mondial ideea s-aconvertit într-o mişcare politică, un reper de acţiune precisă a guvernelor începe după al doilea războimondial.Dante a reprezentat ideea unificării europene sub o monarhie unica inspirată de lumea romană,Pierre Dubois a propus unificarea în forma unei federaţii, George de Boemia a aparat la rândul lui ideeafederaţiei pentru a stabili pericolul otoman. Cu William Penn pentru prima oara ideea unificării este pusa peo baza nonreligioasă. Celebrul quaker a propus o federaţie pentru coloniile americane şi similar o federaţieeuropeană în condiţiile egalităţii partenerilor. Ideea unificării se leagă de scopul pacificarii Europei. pentruGeorge Washington există ideea de „Statele Unite ale Europei”, Benjamin Franklin prezinta federaţiaamericană drept exemplu pentru Europa. Aceasta transformată în stat federativ surâde oamenilor de stat şifilosofilor.După primul război mondial se schimbă configuraţia lumii. America devine putere mondiala decare situaţia europeană depinde direct. Woodrow Wilson contribuie la organizarea europeană, vede maimult decât unificare europeană chiar unificarea statelor lumii. Apare prima oara o mişcare paneuropeanăiniţiată de Coudenhove Kalergi care considera că numai o reorganizare europeană în direcţia unificării poate scoate Europa din criză. Alfred Nosia a prezentat proiectul Noi Europe. Venirea la putere a naţionalsocialismului în Germania a pus capat mişcării paneuropene, Europa intrând în al doilea război mondial.Problemele dezvoltarii moderne cereau soluţii transnaţionale chiar continentale. Fiecare dintreHitler, Stalin, Churchill aveau o idee diferita asupra Europei. Naţional socialismul a imprimat linia principala. Politicii bazate pe principii i-a fost preferata acea Realpolitik a faptelor împlinite în folosul

exclusiv a propriei naţiuni. Adepţii ei sunt activi şi astăzi. pentru ei nu există egalitate căci aceastaîmpiedica dezvoltarea.După al doilea război mondial ideea unificării europene avea sa capete un nou suflu având învedere noua configuraţie a lumii – supraputeri : SUA, URSS.Din discursul lui Churchill reieşea că Franţa şi Germania trebuie să preia conducerea iar marile puteri sa devina prietenii europenilor. în 1947 Naţiunile Unite au instituit Comisia Europeană. PlanulMarshall a pus în mişcare reconstrucţia Europei Occidentale. în 1948 se constituie Organizaţia pentruCooperare Economica; în 1949 se semneaza pactul de la Bruxelles şi se pun bazele NATO, în acelaşi an seînfiinţeaza şi Comisia Europei.Unificarea Germaniei înseamnă integrarea diferitelor ţări. în 1950 Robert Schuman a lansat primul program al integrării. Propune subordonarea ansamblului de producţie francez german de carbune şi oţelasigurând edificarea bazelor comune ale dezvoltării economice. Mountaunion a luat atunci fiinţa având că presedinte pe Jean Monnet care a lansat Europa într -un nou t ip de

organizare ş i o noua metoda de negociere. în 1979 s-a ales prin vot direct primul Parlament European, iar în 1991 la Maastrich se adoptaacordul asupra uniunii europene stipulând crearea uniiunii economice şi monetare şi integrarea altor domenii ale vieţii economice, sociale şi politice.Ideea unificării europene a stârnit din totdeauna întrebări şi discutii. după al doilea război mondialconflagraţia mondială era dominată de două supraputeri ideologic opuse SUA şi Rusia iar Germania asuferit un dezastru.Dintre filosofi Lowenthal şi Weber au considerat că realizarea formulei liberale este ameninţată deconflictul dintre SUA şi Rusia, Germania optând pentru integrarea occidentala.SUA devenind putere mondială situaţia europeană a depins de politica americană. în 1945 seînfiinţeaza ONU. Rapida refacere a Europei Occidentale Nu este separabilă de asistenţa americană.Americanizarea lumii a început de mai demult prin produsele de consum şi culturale care au câştigat poziţii pe pieţele europene.Evenimentele din 1989-1990 din Europa Răsăriteana au dus la înlăturarea zidului Berlinului şi adivizarii Europei în blocuri militare şi ideologice. Stimulate de condiţiile concurenţei cu SUA şi JaponiaComunitatea Europeană a înregistrat o expansiune economică şi prosperitate.

Teoria Integrarii Europene

Referat:

“Filosofia unificarii Europene”

A elaborat:St.Gr.ARH-152 Dobinda Dana

A verificat:Luca Sergiu

Continut:

1.1.Conceptul de Europa

-Conotatii si interpretari a termenului Europa

-Conotatii mitologice,astronomice,geografice

-Interpretari istorice

1.2.Cultura Europei si specificul ei

-Conceptul stiintei moderne,economia,cultura

-Identitate europeana

1.3.Ideea unificarii europene

-Evolutia ideii de unificare europeana