SEMNELE SUSCEPTIBILE DE A CONSTITUI MĂRCI

UNIVERSITATEA „OVIDIUS“ CONSTANŢAFACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE

SPECIALIZARE:ŞTIINŢE JURIDICEDOBRE ELENA-ROXANA, ANUL II, ZI, GR. 3

DOMENIUL: DREPTUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE

COORDONATOR: LECTOR UNIVERSITAR DOCTOR CONSTANTIN ANECHITOAE

-2011-

Semnele susceptibile de a constitui mărci-referat-

CUPRINS:

1. Introducere……………………………………………………………………….22. Definiţia mărcii……………………………………………………………...........23. Reglementarea juridică a semnelor susceptibile de a fi mărci…………..........24. Cuvintele…………………………………………………………………….........2

4.1 Cuvintele obişnuite……………………………………………………………...34.2 Combinaţiile de cuvinte…………………………………………………………34.3 Numele de persoane………………………………………………………..........34.4 Numele geografice………………………………………………………………4

5. Literele, cifrele şi iniţialele………………………………………………………46. Desenele…………………………………………………………………………..57. Elementele figurative……………………………………………………….........58. Formele tridimensionale………………………………………………………....6

8.1 Pentru produse…………………………………………………………………..68.2 Pentru servicii…………………………………………………………………...6

8.Culoriile şi combinaţiile de culori………………………………………………....6 9.Prezentarea sonoră………………………………………………………………...7

10.Combinaţiile de elemente………………………………………………………...711. Semnele care nu pot fi înregistrate ca mărci…………………………………...812.Concluzii…………………………………………………………………………..813. Bibliografie……………………………………………………………………….9

2

Introducere

Mărcile de fabrică, sau de comerţ nu reprezintă o creaţie a timpurilor noastre, ele au apărut încă din secolul al XI-lea.

În prezent mărcile de fabrică şi de comerţ, precum şi mărcile de servicii, sunt utilizate pe larg în toate tările şi au un rol deosebit de important în acţiunea de promovare a vânzărilor, atât pe piaţa internă, cât şi pe cea externă.

Prin intermediul mărcilor se stimulează competiţia între comercianţi, cu privire la calitatea produselor, care indubitabil, în timp va duce la o îmbunătăţire a produselor şi serviciilor.

Marca permite consumatorilor să diferenţieze produsele existente de acelaşi gen pe piaţă şi tot odată le conferă posibilitatea de a alege calitatea dorită între produse similare.

Aşadar este de înteles, că se doreşte în toate ţările a se implementa un sistem, cât mai eficient, care să asigure protecţia şi utilizarea mărcilor în interesul producătorilor şi consumatorilor, dat fiind faptul că acestea aduc un aport important în dezvoltarea economică.

Definiţia mărcii

Indiferent de accepţiune, o definiţie exactă şi completă a mărcii trebuie să aibă în vedere elementele sale esenţiale.

Marca este un semn distinctiv, care diferenţiază produsele şi serviciile unei persoane prin garanţia unei calităţi determinate şi constante, formând în condiţiile legii, obiectul unui drept exclusiv.1

Reglementarea juridică a semnelor susceptibile să devină mărci

Potrivit [(art.) 3 lit. a)] din Legea nr. 84/1994 „pot constitui mărci semnele distinctive cum ar fi: cuvintele, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi, în special forma produsului sau ambalajului sau combinaţiile de culori, precum şi orice combinaţie a acestor semne“.2

Cuvintele

1 Ioan Macovei, Dreptul Proprietăţii Intelectuale, Ed. Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, Iaşi, 2002, p. 53.2 Legea nr. 84 din 15 aprilie 1998, privind mărcile şi indicaţiile geografice, M.Of. nr. 350/27.05.2010.

3

Acestă categorie cuprinde nume de companii, nume de familie, prenume,denumiri geografice, orice alte cuvinte sau grupări de cuvinte, inventate, sau nu, şi sloganuri.3

1. Cuvintele obişnuite

În sens larg toate cuvintele, inclusiv cele folosite în limbaj curent, sunt semnesusceptibile de a constitui o marcă validă.4

Însă legea, exclude din rândul cuvintelor susceptibile de a constitui o marcă următoarele cuvinte: cuvintele uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale şi constante; cele care se folosesc în comerţ pentru a desemna caracteristicile acesteia; cuvintele de natură a induce în eroare cu privire la regiunea geografică, calitatea sau natura produsului, sau a serviciului; cele care s-ar constitui în mărci contrare ordinii publice şi, sau bunelor moravuri.

În general au fost înregistrate ca mărci nume comune, cuvintele noi create prin combinarea altora şi cuvintele de fantezie sau inventate.

2. Combinaţiile de cuvinte

În rândul combinaţiilor de cuvinte susceptibile de a constitui o marcă pot fii incluse cuvintele compuse şi sloganurile.

Numele compuse cuprind forme, termeni ai limbajului curent care pot constitui o marcă validă cu condiţia să nu desemneze calitatea sau caracteristicile produsului, sau ale serviciului.

Sloganurile reprezintă combinaţii de cuvinte concise şi frapante, având în general rolul de a rezuma obiectul şi/sau calităţile produsului sau serviciului.5 În general rolul unui slogan este acela de a atrage clientul, are o funcţie în esenţial publicitară. Totuşi pentru ca un slogan să constituie marcă este necesar ca acesta să fie de aşa natură, încât publicul să-l recunoască ca provenind de la o întreprindere determinată.

3. Numele de persoane

Legea noastră permite folosire numelui ca marcă, fără a distinge după cum acesta este un nume de familie sau un prenume.

Totuşi pentru a constitui o marcă numele trebuie sa aibă un aspect exterior caracteristic, fie prin combinarea sa cu anumite elemente figurative, fie prin grafie, culoare sau aşezare a literelor din care se compune. Ceea ce este protejat aşadar ca marcă nu este numele în sine, ci aranjamentul, dispoziţia specială, culoarea sau forma caracterelor folosite pentru a scrie numele.6

În situaţia în care numele aparţine unui terţ acesta poate fi utilizat doar cu anumite condiţii speciale care presupun acordul acestuia sau a succesorilor săi, sau în cazul în care

3 World Intellectual Property Organisation, Introducere în dreptul proprietăţii intelectuale, traducere de Rodica Pârvu, Laura Oprea, Magda Dinescu, Ed. Rosseti, Bucureşti, 2001, p. 172.4 Viorel Roş, Octavia Spineanu-Matei, Dragoş Bogdan, Dreptul proprietăţii intelectuale. Dreptul proprietăţii industriale. Mărcile şi indicaţiile geografice, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003, p. 40.5 Viorel Roş, Octavia Spineanu-Matei, Dragoş Bogdan, Dreptul proprietăţii intelectuale. Dreptul proprietăţii industriale. Mărcile şi indicaţiile geografice, op. cit., p. 41.6 Yolanda Eminescu, Regimul juridic al mărcilor, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1996, p. 41.

4

numele a fost anterior adoptat de către un terţ poate fi utilizat cu condiţia, să nu constituie o fraudă şi să fie evitate posibilele confuziuni prin intermediul unor menţiuni exprese.

Pentru constituirea unei mărci se poate folosi şi un nume istoric. Sunt frecvent admise ca marcă, foarte cunoscute fiind, spre exemplu mărcile NAPOLEON, CHURCHILL, RASPUTIN.7 Folosirea acestora presupune însă, să nu li se aducă atingere în niciun fel memoriei acestora.

Pseudonimele nu ridică probleme speciale în înregistrarea lor ca mărci, cu condiţia ca ele să fie distinctive.

4. Numele geografice

La momentul de fată sunt ţări în care numele geografice nu pot fi înregistrate ca mărci. Spre exemplu în Germania, Marea Britanie, Spania, Austria, Suedia, Norvegia şi Danemarca. Sunt însă şi ţări care acceptă acesta cum este cazul Italiei, Franţei, Beneluxului, Statelor Unite ale Americii.

În ţara noastră este posibilă folosirea numelor geografice, atât timp, cât folosirea lor nu induce în eroare publicul cu privire la originea produsului, în cazul denumirilor străine, iar în cazul oraselor noastre, numele să nu fie la momentul depozitului o indicaţie geografică pentru produsele protejate ca marcă.

Literele, cifrele şi iniţialeleAceste semne sunt expres prevăzute de legea română. Pentru a constitui o marcă

cifrele şi literele trebuie să aibă o formă grafică distinctă.În mod frecvent literele alese ca marcă sunt iniţialele unui nume. Deşi ele

reprezintă o prescurtare a numelui nu pot fi asimilate regimului numelui. Spre exemplu marca FIAT în domeniul automobilelor.

Cifrele, fiind semne cu putere de identificare, pot constitui mărci valide. Marca nr. 5 de la Chanel desemnează parfumuri şi obiecte de îmbrăcăminte, cifrele 555 reprezintă o marcă pentru brichete, marca 4711 desemnează, de asemenea, produse de parfumerie. Dar cifrele folosite pentru codificarea produselor ori în scopuri funcţionale nu pot fi înregistrate ca mărci.8

7 Constantin Anechitoae, Introducere în dreptul proprietăţii intelectuale, Ediţia a 6-a, Ed. Bren, Bucureşti, 2011, p. 294.8 Viorel Roş, Octavia Spineanu-Matei, Dragoş Bogdan, Dreptul proprietăţii intelectuale. Dreptul proprietăţii industriale. Mărcile şi indicaţiile geografice, op. cit., p. 49.

5

Desenele

Un desen distinctiv, chiar lipsit de originalitate poate să facă obiectul unei înregistrări ca marcă. Pentru a constitui o marcă validă, desenul, în situaţia în care beneficiază de protecţia dreptului de autor, nu trebuie să aducă atingere drepturilor autorului.9

Exemple de desene-mărci care sunt protejate atât prin dreptul de autor, cât şi prin dreptul la marcă sunt personajele de desene animate. Exemple celebre sunt Mickey Mouse, Donald, Asterix şi Obelix, Tom şi Jerry.

Elementele figurative

Elementele figurative cuprind o multitudine de forme şi anume: embleme, vinietele, etichete, peisaje, portrete, fotografii, blazoane, desene, sigilii, amprente, reliefuri, peceţi, liziere.

Emblemele sunt semne figurative cu valoare simbolică însoţită uneori de o deviză. Emblemele naţionale nu pot face obiectul înregistrării ca mărci. De asemeni ele trebuie însoţite de un alt semn distinctiv pentru a fi valabile.

9 [(Art.) 48 lit e)] din Legea nr. 84/1998, M.Of. nr. 350/27.05.2010.

6

Este important a nu se confunda această emblemă, care este o marcă, cu un alt semn distinctiv cu aceiaşi denumire, dar care are o cu totul altă semnificaţie, şi anume emblema unei societăţi comerciale.10

Imaginile alcătuite din portrete, fotografii pot fi în principiu, adoptate ca marcă. Poate fi folosit ca marcă portretul propriu sau portretul unui terţ, în acest din urmă caz, fiind necesar acordul terţului.

Vinieta este un ansamblu de figuri, o dispoziţie de linii sau un desen. Constituind o ilustraţie de mici demensiuni, cu sau fără un subiect precis, vinieta se lipeşte pe produs.11

Eticheta este alcatuită dintr-un suport pe care sunt înscrise informaţiile despre produs. Etichetele care conţin informaţii despre produs sunt descriptive, asfel încât nu pot constitui mărci valabile.

Formele tridimensionale

Prin forme tridimensionale legea înţelege, în special, forma produsului sau a ambalajului. Marca tridimensională poate fi constituită din forma produsului sau a ambalajului sau poate acompania un produs sau prestarea unui serviciu.12

Deşi acest tip de mărci se aproprie de modele industriale ele au rol diferit, astfel modele industriale sunt creaţii de formă având ca funcţie să confere un aspect estetic nou, în vreme ce marca tridimensională este un mijloc de atragere a clientelei.

1.Pentru produse

a) Forma produsului poate constitui o marcă dacă este caracteristică. Pentru ca forma unui produs sa poate fi înregistrată ca marcă trebuie să îndeplinescă o cerintă esenţială şi anume să permită consumatorului să distingă produsul respectiv de cele ale altor producători.

Conform [(art.) 5 lit. e)] din Legea nr. 84/1998 „înregistrarea ca marcă exclusiv a formei produsului nu este posibilă dacă această formă este impusă de natura produsului, în sensul că, prin natura sa, produsul respectiv nu poate îmbrăca decât acea formă şi nici o alta“.13 De asemeni este exclusă de la protecţie, ca marcă, forma produsului care este necesară unui rezultat tehnic şi în situaţia în care ea dă o valoare substanţială produsului.

b) Forma ambalajului este considerată ca având aptitudinea de a diferenţia produsul conţinut de acel ambalaj de alte produse de acel gen, aparţinând altor producători. Cel mai bun exemplu ar fi sticlele de Coca-Cola.

10 Viores Roş, Octavia Spineanu-Matei, Dragoş Bogdan, Dreptul proprietăţii intelectuale. Dreptul Proprietăţii industriale. Mărcile şi indicaţiile geografice, op. cit., p. 51.11 Constantin Anechitoae, Introducere în dreptul proprietăţii intelectuale, op. cit., p. 299.12 Viorel Roş, Octavia Spineanu-Matei, Dragoş Bogdan, Mărcile şi indicaţiile geografice, op. cit., p. 52.13 Legea nr. 84 din 1998, privind mărcile şi indicaţiile geografice publicată în M.Of. nr. 350/27.05.2010.

7

2. Pentru servicii

Forma tridimensională poate caracteriza şi un serviciu ca, de exemplu, forma unui birou pentru un cabinet care funcţionează în aceea clădire.

Culoriile şi combinaţiile de culori

Mărcile pot fi formate şi din combinaţii de culori ale produsului sau ambalajului.Deşi în principiu o singura culoare nu poate fi utilizată deoarece s-ar crea situaţia

de monopol, aceast lucru nu este exclus, dacă respectiva culoare îndeplineşte condiţia esenţială a distinctivităţii. Cel mai bun exemplu este culoarea orange în cazul serviciilor de telecomunicaţii.

Cu sigurantă nu s-ar putea înregistra ca marcă, de exemplu culoarea roşie în cazul merelor deoarece nu ar mai avea nimic distinctiv.

Ceea ce se înregistrează ca marcă nu este exclusiv o culoare sau o combinaţie de culori, ci o marcă în a cărei componenţă intră un element ce poate fi exprimat cromatic, adică fie o marcă figurativă, fie una combinată cu un element figurativ. Într-o atare situaţie, solicitantul doreşte să se protejeze nu doar desenul, literele, cifrele, sau alte

8

elemente figurative ca atare, ci şi faptul că aceste sunt redate în anumite culori.14 Aceste culori sau după caz, o singură culoare reprezintă un element distinctiv al mărcii, dar nu o marcă în sine.

Prezentarea sonoră

Conţinutul unei mărci poate fi alcătuit şi din semnale sonore sau melodii simple.Mărcile sonore sau auditive vor însoţi un serviciu, sau un produs. Este necesar ca ele să fie clare, expresive şi caracteristici. Ele vor însoţi comercializarea produsului, fără a se limita la publicitate.15

Combinaţiile de elemente

Printre semnele care pot constitui o marcă legea română enumeră şi combinaţiile de elemente.

Prin combinarea elementelor, semnele necesare sau banale devin particulare, putându-se folosi ca mărci.16

De altfel doctrina distinge între marca complexă şi marca compusă. Marca compusă este formată din mai multe elemente, care fiecare în sine, poate constitui o altă marcă şi cea compusă este alcătuită din mai multe elemente, care împreună au caracterul distinctiv necesar.

Semnele care nu pot fi înregistrate ca mărci

Mărcile de fabrică şi de comerţ ce pot înşela publicul cu privire la natura, calitatea sau orice alte caracteristici ale bunurilor, sau ale originii geografice ale acestora, în interesul public, nu sunt îndreptăţite să fie înregistrate.17 În cazul semnelor descriptive pentru originea geografică ce sunt false pentru produsele care nu provin din regiunea descrisă sau indicată. Atunci când contravin eticii sau politicii publice. Cum ar fi imaginile obscene si emblemele autorităţilor publice, sau ale partidelor politice interzise.

Nu în ultimul rând este interzis a se înregistra ca marcă semnele utilizate de către stat, de instituţiile publice sau organizaţiile internaţionale.

Concluzii

14 Viores Roş, Octavia Spineanu-Matei, Dragoş Bogdan, Dreptul proprietăţii intelectuale. Dreptul Proprietăţii industriale. Mărcile şi indicaţiile geografice, op. cit., p. 56.15 Ioan Macovei, Dreptul Proprietăţii Intelectuale, op. cit., p. 67.16 Constantin Anechitoae, Introducere în dreptul proprietăţii intelectuale, op. cit., p. 302.17 World Intellectual Property Organisation, Introducere în dreptul proprietăţii intelectuale, traducere de Rodica Pârvu, Laura Oprea, Magda Dinescu, op. cit., p. 178.17

9

Având în vedere competivitatea actuală de pe piaţă este necesar ca orice afacere să aiba o identitate proprie, să aiba un nume particular, după care să fie recunoscută de către potenţialii clienţi. Indiferent dacă vorbim despre un produs sau un serviciu al unei firme, este nevoie de un set de elemente care să asigure unicitatea şi originalitatea acestuia.

Prin înregistrarea mărcii unice, respectiva companie poate preveni piratarea produselor şi serviciilor sale, precum şi confundarea sa cu alţi agenţi economici. Mai mult, decât atât este important să ne înregistrăm marca pentru a evita ca o firmă concurentă să si-o adjudece ea şi în felul asta să ne prejudicieze eventuala afacere.

Dar cel mai important aspect este cel privitor la clienţii şi anume: înregistrarea unei mărci oferă posibilitatea ca aceştia să identifice produsele preferate datorită calitaţii, marca devenind pentru consumatori o garanţie a unei calităţi constante a produsului care poartă acea marcă.

Bibliografie:

1) Anechitoae Constantin, Introducere în dreptul proprietăţii intelectuale, Editura Bren, Bucureşti, 2011.2) Eminescu Yolanda, Regimul juridic al mărcilor, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1996.3) Macovei Ioan, Dreptul proprietăţii intelectuale, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, Iaşi, 2002.4) Pârvu Rodica, Oprea Laura, Dinescu Magda, Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale, Introducere în proprietatea intelectuală, Editura Rosseti, Bucureşti, 2001.5) Roş Viorel, Spineanu-Matei Octavia, Bogdan Dragoş, Dreptul proprietăţii intelectuale. Dreptul proprietăţii industriale. Mărcile şi indicaţiile geografice, Editura All Beck, Bucureşti, 2003.6) Legea numărul 84 din 15 aprilie 1998 privind mărcile şi indicaţile geografice.

10