16

numărul 2/2009 Arta de a tr^i în siguran]^Alarma

IntroducereAşa cum globalizarea a avut un impact major

asupra economiilor şi societăţilor, creşterea fără pre-cedent a oraşelor în ultimele decade a transformat peisajul global. Cum mai bine de 50% din populaţie este urbană viitoarele creşteri urbane se vor mani-festa în special în ţările în curs de dezvoltare. Mare parte a acestei creşteri se va concretiza în mahalale şi aşezăminte informale. Urmările sociale, de mediu, de sănătate şi economice ale acestei tendinţe au un impact major asupra securităţii cetăţeanului. Fără acces la servicii adecvate (apă, sanitare, sănătate, fi-nanciare etc.) vulnerabilitatea şi instabilitatea cresc. Oraşele trebuie să răspundă provocărilor urbanizării rapide şi să-şi îndeplinească noul rol de actori cheie pe mapamond.

Securitatea urbană conferă mediul şi oportunităţile necesare cetăţenilor pentru a-şi dez-volta potenţialul productiv în contextul urban, pre-cum şi pentru a aborda liber aspectele importante pentru ei. Siguranţa în locurile publice, fiabilitatea infrastructurii şi a serviciilor, securitatea sistemelor economic şi social sunt critice, în special pentru populaţia săracă, în realizarea contribuţiei pentru familie, comunitate şi societate. În plus degradarea şi distrugerea continuă a sistemelor şi resurselor înconjurătoare ameninţă securitatea şi aşa fragilă a comunităţilor.

Scopul securităţii urbane este de a îmbunătăţi condiţiile elementare de dezvoltare în zonele urbane şi pre-urbane: hrană, apă, servicii, locurile de muncă şi condiţiile de trai. Pentru îmbunătăţirea securităţii urbane sunt necesare programe integrate orientate pe comunitate care să promoveze abordarea de către administraţia locală a dezvoltărilor locale. Astfel de programe trebuie să se adreseze tuturor sectoare-lor necesare pentru satisfacerea cerinţelor elemen-tare ale cetăţenilor: siguranţa publică, bunăstarea socială, creşterea economică, buna administrare şi ordinea publică.

Ameninţări la adresa securităţii urbaneSistemele urbane se caracterizează prin complexi-

tatea deosebită a activităţilor ecomice şi sociale, prin conlucrarea unui număr mare de persoane, de multe ori cu origini şi istoric familial şi comunitar diferit. Caracteristic este şi ritmul intens de activitate şi viaţă precum şi condiţionarea de un complex de factori care trebuie menţinuţi între anumite limite. Afectarea activităţii, atentatul la viaţa şi proprietăţile cetăţenilor şi ale comunităţii sunt probleme de securitate urbană. Fără a epuiza subiectul, mai jos sunt enumerate câteva ameninţări semnificative la adresa securităţii urbane

Securitatea urbană şi protecţia infraStructurii critice

Stelian Arion – Director General R.A. Rasirom, Vicepreşedinte A.R.T.S.

Pandemiile‘Un aspect sensibil diferit în această perioadă

istorică este cel care permite ca probleme izolate şi îndepărtate să se răspândească pe tot globul pe căi im-predictibile.1’

Pandemiile sunt cunoscute în istorie dar persoanele nu dispun în general de o experienţă proprie, iar pe-rioada mare de timp dintre incidente conduce la o anumtă relaxare în abordarea măsurilor de prevenire.

Progresele majore în genetică, accelerarea rit-mului în care mutaţiile unor viruşi conduc la forme de îmbolnăvire necunoscute suficient fac ca această ameniţare să revină în actualitate, cu atât mai mult cu cât efectele sale pot fi devastatoare asupra vieţii şi activităţii din oraşe.

Terorismul globalAnumite evenimente pot schimba pentru totdeau-

na rutina şi regularităţile vieţii, de care depinde sen-timentul siguranţei şi mai ales conşţiinţa despre cine suntem şi încotro ne îndreptăm. Cunoaştem că proba-bilitatea unui atac terorist este reală dar nu cunoaştem când, unde şi în ce mod ameninţarea ne va afecta per-sonal.

Escaladarea războiului de uzură dus de terorişti împotriva statelor NATO, de exemplu, ilustrează viu capacitatea acestor reţele de indivizi care nu sunt nici legaţi nici apartenenţi ai unei naţii sau stat, de a sub-mina modul nostru de viaţă. Ei au influenţat dramatic modul cum percepem lumea dincolo de sentimentul de securitate indus de instituţiile noastre şi convenţiile în care trăim. Acest război nu mai este ceva ce se întâmplă în altă parte şi altor persoane.

Oraşele se află în topul atractivităţii datorită im-pactului ameninţărilor şi al atacurilor, dar ele sunt prea slab echipate pentru a putea răspunde efectiv aces-tora. Ele sunt caracterizate de fiabilitatea limitată a infrastructurii, sisteme de suport al vieţii prea centra-

17

numărul 2/2009Arta de a tr^i în siguran]^Alarma

lizate, lipsa sau abordarea fragmentată a analizelor de riscuri şi a strategiilor de prevenire. Echilibrul delicat dintre auto-incredere şi dependenţă al cetăţeanului este ameninţat atunci când alimentarea cu energie a căzut, calitatea apei este inacceptabilă sau sistemul de transport este paralizat.

Catastrofe naturaleCatastrofele naturale precum cutremurele,

inudaţiile, incendiile, furtunile de mare intensitate pot fi devastatoare atunci când vin în contact cu zone dens populate. Problemele sunt legate, pe de o parte de incapacitatea de a proteja viaţa şi bunurile, datorită lipsei sau neaplicării reglementărilor în construcţia de locuinţe, în construcţia şi întreţinerea de adăposturi şi în pregătirea populaţiei, iar, pe de altă parte de capacitatea de a limita urmările şi a salva vieţi după catastrofă.

Degradarea mediuluiPoluarea afectează sănătatea pe termen scurt sau

pe termen lung a cetăţenilor, iar oraşele sunt afectate atât de poluarea din exterior, cauzată de instalaţii in-dustriale sau traficul auto, cât şi de poluarea din interi-or prin prezervarea unor metode depăşite, tradiţionale, de încălzire sau preparare a hranei.

Deteriorarea calităţii apei este o altă ameninţare la adresa securităţii urbane.

CriminalitateaDiversitatea umană specifică oraşelor, precum

şi complexitatea activităţilor economice şi sociale, prezenţa unor tentaţii şi lipsa resurselor sau posibilităţii legale de a le satisface, sunt factori care generează forme de criminalitate diverse la nivelul oraşelor. Din-tre acestea pot fi menţionate:

● Delictele împotriva proprietăţii, care afectează proprietatea particulară şi/sau publică, includ efracţia, furtul din magazine, furtul pe stradă; oraşele din cen-trul şi estul Europei sunt mai afectate de acest tip de criminalitate datorită unei mai scăzute coeziuni a comunităţilor, a deficienţelor instituţiilor de ordine publică şi a lipsei strategiilor de prevenire. Folosirea tehnicii de securitate este, de asemenea, deficitară, gradul de echipare cu sisteme de alarmă fiind de cel puţin două ori mai mic decât în oraşele din vestul Eu-ropei.

● Activităţile ilicite precum prostituţia, pariurile ilegale, consumul de droguri. Natura acestor delicte este că la acestea participă ambele părţi pe baza unui consimţământ mutual şi, prin aceasta, nu constituie o breşă de securitate în raport cu cetăţeanul respectiv. Consumul de droguri reprezintă un exemplu de crimi-nalitate care nu se potriveşte cu uşurinţă în modelele de management al securităţii şi poate fi considerată, ca alternativă, o problemă personală şi de sănătate publică. Consumul de droguri şi prostituţia sunt di-ficil de prevenit cu atât mai mult cu căt sunt practi-cate, în tandem, în reţele de criminalitate organizată transfrontalieră.

● Delictele cu violenţă, implică contact între atacator şi victimă şi include, asaltul sexual, tâlhăria, agresiunea fizică, răpirea. Violenţa juvenilă reprezintă un alt aspect important formele de manifestare fiind legate atât de comunitate, cât şi de educaţia şcolară şi familială.

● Crima organizată reprezintă o problemă dificilă pentru securitatea urbană, datorită naturii sale transfrontaliere. Incluzând traficul uman, criminalitatea economică, spălarea de bani, comerţul cu droguri şi, pe un trend crescător, criminalitatea informatică, acest tip de ameninţare la adresa securităţii urbane constituie o preocupare la nivel european cu atât mai mult cu cât prin desfiinţarea frontierelor dintre statele mem-bre, reţelele criminale devin interconectate naţional şi internaţional şi se suprapun ameninţării teroriste.

Recomandarea Consiliului Europei nr. 197 (2006) privind securitatea urbană în Europa

Securitatea urbană reprezintă o problemă de pre-ocupare la nivelul Comisiei Europene, care vine în spri-jinul statelor membre pentru a institui un cadru comun de abordare. Astfel prin recomandarea menţionată în titlul capitolului sunt enunţate următoarele:

● Autoritatea politică locală are un rol determi-nant în asigurarea securităţii urbane, atât la interfaţa dintre diferite servicii tehnice cât şi ca interlocutor pen-tru diferitele nivele de guvernare, este responsabilă în faţa electoratului cu privire la securitatea urbană sau percepţia electoratului asupra acesteia;

● Nivelul de complexitate la care problematica securităţii urbane a ajuns necesită strategii multiple care includ domenii multidisciplinare şi specialităţi nu numai din zona poliţiei şi judiciarului, dar şi din sec-

18

numărul 2/2009 Arta de a tr^i în siguran]^Alarma

toare ale administraţiei şi sferei sociale;● Tendinţa ca autorităţile teritoriale să

încredinţeze servicii de securitate către sectorul privat este în creştere şi această practică poate induce riscuri legate, în general, de securitatea datelor şi accesul la sistemele de securitate;

● Baza fiecărei acţiuni privind securitatea urbană trebuie să fie dialogul efectiv dintre stat, autorităţile locale şi diferiţii actori implicaţi în acest domeniu;

● Pornind de la existenţa a numeroase stu-dii despre securitatea urbană şi instrumente pentru combaterea criminalităţii, elaborate de organizaţii internaţionale, cooperari internaţionale sau contribuţii naţionale, regionale sau ale oraşelor, organizaţii non-profit, cu scopul dezvoltării unei sinergii asupra pro-blematicii, datele, informaţiile esenţiale şi principalele modele de gândire asupra securităţii urbane trebuie adunate într-un rezervor comun pentru a creşte gradul de înţelegere şi a facilita decizia;

● Obiectiv de primă prioritate, asigurarea unui climat de securitate, libertate şi justiţie la nivelul Eu-ropei, necesită o capacitate sporită de partajare şi utilizare a informaţiilor semnificative, a experienţei la nivel naţional şi internaţional; la ora actuală în problema securităţii urbane nu există cunoştinţe obiective asupra multor aspecte şi nici o monitorizare continuă a impactului deciziilor şi dacă acestea au avut succes sau au eşuat, iar informaţiile privind practicile şi acţiunile implementate nu sunt aduse la cunoştinţa opiniei publice sau nu sunt actualizate;

● Congresul recomandă Comitetului de miniştri şi Comisiei Europene crearea unui Centru European de resurse pentru securitatea urbană prin cooperarea organizaţiilor, a institutelor de cercetări şi agenţiilor publice din acest domeniu, în special, cu scopul de a:

● Dezvolta o sinergie între diferiţii actori din do-meniu şi reţelele existente;

● Îmbunătăţi culegerea de date calitative şi can-titative;

● Oferi formare iniţială şi ulterioară pentru cei implicaţi în prevenţie;

● Îmbunătăţi cunoştinţele despre strategiile existente pentru promovarea securităţii urbane şi fa-cilita schimbul de experienţă şi bune practici;

● Promova dezbaterea publică Europeană pe problematica de securitate şi violenţă cu scopul de a combate sentimentul de insecuritate al populaţiei.

Infrastructura critică şi mediul construitInfrastructura critică şi mediul construit cuprind

toate elementele fizice ale societăţii construite de om. Domeniile incluse pornesc de la instituţiile de învăţământ la restaurante, de la locuinţe la instalaţii de canalizare. Dacă avem în vedere că o persoană trăieşte aproximativ 95% din timp în mediul construit şi numai 5% în mediul natural, mediul construit este un deter-minant major pentru sănătatea, fericirea şi securitatea cetăţeanului.

Practic mediul construit include infrastructura critică.

Infrastructura asigură funcţii esenţiale pentru cetăţean precum: aprovizionare, salubrizare, trans-port, comunicaţii. Există numeroase definiţii ale infra-structurii dar cei mai mulţi o clasifică în trei grupe:

● Infrastrucura economică: amenajări fizice precum reţele de comunicaţii şi reţele de transport, sisteme de furnizare şi distribuire a apei, respectiv de canalizare, campusuri rezidenţiale, clădiri comerciale şi de birouri normale şi/sau foarte înalte, fabrici şi alte obiective industriale, poduri, tuneluri, baraje, contai-nere pentru stocarea materialelor periculoase.

● Infrastructura socială: amenajări fizice precum şcoli, spitale, penitenciare, tribunale, universităţi, bi-serici, parcări, stadioane, parcuri, precum şi locuri de recreere ca muzee, galerii de artă, săli de spectacole etc.

● Infrastructură simbolică: valori intangi-bile în legătură cu calitatea membrilor comunităţii, cunoştinţele lor, sănătatea pe termen lung a comunităţii.

Definiţiile infrastructurilor critice se referă mai degrabă la amenajările fizice şi informatice care facilitează transportul de idei, date şi informaţii, energie, persoane, bunuri şi servicii. Se referă deci, în special, la infrastructura economică şi cea socială şi mai puţin la cea simbolică. Ele includ totuşi, pentru unele abordări, simboluri naţionale.

Caracteristic infrastructurilor critice este modul în care acestea sunt intercorelate astfel încât perturbarea sau întreruperea unuia dintre sectoare poate produce efecte negative semnificative în alte sectoare şi, prin efect de avanşă, cauza pagube majore. Efectele pot afecta localităţi, regiuni sau chiar state şi pot influenţa viaţa şi activitatea unui mare număr de persoane.

Deoarece problematica protecţiei infrastructurilor critice este de o gravitate deosebită, afectează sec-toare vitale ale vieţii economico-sociale şi are impact atât asupra securităţii naţionale cât şi a securităţii cetăţeanului, tot mai mult este acceptat azi că ea trebuie avută în vedere de fiecare structură/categorie socio-economică.

19

numărul 2/2009Arta de a tr^i în siguran]^Alarma

Tabelul 1 Sectoare care constituie infrastructură critică

Infrastructura critică şi securitatea urbanăÎn legătură cu securitatea urbană, aspectele de

protecţie a infrastructurii critice pot fi materalizate sub două aspecte.

● Primul aspect se referă la includerea ele-mentelor specifice protecţiei infrastructurii critice în activităţile privind evaluarea riscurilor (inclusiv prin identificarea şi evaluarea interdependenţelor), se-lectarea măsurilor implementate pentru diminuarea riscurilor, promovarea parteneriatul public-privat cu deţinătorii şi operatorii de infrastructură critică, for-marea culturii de securitate.

● Cel de-al doilea aspect se referă la manage-mentul catastrofelor (evenimente cu impact major asupra comunităţii). Datorită impactului major, pertur-barea sau întreruperea unui sector de infrastructură critică pot fi considerate catastrofice. De aceea este capital ca, pe de o parte, infrastructura critică să poată rezista unei ameninţări, fie prin respingerea acesteia fie prin diminuarea numai parţială a capacităţii sale, astfel încât serviciile să poată fi asigurate în condiţii de necesitate (diminuate) chiar pe durata răspunsului de urgenţă. Pe de altă parte, se pune problema revenirii cât mai rapide la capacitatea nominală. Pentru evalu-area capacităţii de rezistenţă şi atac şi de revenire la ca-pacitatea nominală se definesc indicatori de rezilienţă a căror valoare poate fi determinată prin studii detali-ate.

Concluzii Realităţile geopolitice, specificitatea vieţii eco-

nomico-sociale a oraşelor, schimbările majore şi în ritm susţinut în contextul de ameninţări şi vulnerabilităţii, au condus la promovarea securităţii urbane prin-tre preocupările majore ale cetăţeanului şi ale comunităţii.

La acest moment realitatea ne arată că această problematică este abordată numai parţial şi sectorial, nu numai în oraşele din România dar şi la nivel Euro-pean.

Securitatea urbană poate fi realizată numai prin parteneriatul public-privat-cetăţean şi trebuie corelată cu alte modele master de securitate la nivel naţional şi internaţional.

Protecţia infrastructurilor critice este o problemă de actualitate pentru administraţia locală care poate contribui activ la gestionarea riscurilor precum şi, în special, a situaţiilor de urgenţă şi criză.

Asociaţiile profesionale pot avea o contribuţie activă la rafinarea conceptelor şi modelelor master cu rolul de a adecva produsele şi serviciile membrilor lor pentru maximum de eficacitate şi eficienţă.

1Fraser, E. Mabee, W. and Slaymaker, O. 2003. Mu-tual dependence, mutual vulnerability: the reflexive relation between society and the environment. Global Environmental Change, 13, 137-44.

Sectorul Subsectoare

EnergeticGaz, combustibili petro-

lieri, generarea, transportul şi distribuţia energiei elec-trice

Comunicaţii Telecomunicaţii (telefon,

fax, Intenet, cablu, sateliţi), comunicaţii de masă şi ser-vicii poştale

UtilităţiFurnizarea de apă

potabilă, tratarea apelor reziduale, salubritate

AlimentaţiaProducţia de hrană,

transportul şi depozitarea alimentelor

SănătateSpitale, sănătate publică,

laboratoare de cercetare şi dezvoltare

FinanciarServicii bancare, asigu-

rări, transfer şi schimb mo-netar

Administraţie

Obiective de apărare şi informaţii, parlament, de-partamente guvernamen-tale cheie, servicii de urgenţă (poliţie, pompieri, salvare etc.).

TransporturiTransport aerian, rutier,

fluvial şi maritim, pe calea ferată, intermodal

Industria chimică şi nucleară

Producţia, procesarea şi depozitarea substanţelor chimice şi nucleare