20

numărul 4/2009 Arta de a tr^i în siguran]^Alarma

Securitatea la incendiu a clădirilor înalteunele tendinţe actuale

dr.ing.Sorin CalotăSocietatea Română de Protecţie Împotriva Incendiilor- SORPINC

Securitatea urbană este una din prorităţile, dar şi una din provocările secolului XXI.O componentă importantă este şi securitatea la incendiu a clădirilor înalte şi foarte înalte, ţinând seama de perturbaţiile importante pe care le poate induce sistemului urban un incendiu la o clădire foarte înaltă situată în centrul unui oraş.

Unele incendii recente au adus în actualitate prob-lematica nivelul de asigurare a securităţii la incendiu la astfel de obiective.

Un prim aspect se referă la armonizarea, atât de necesară şi de aşteptată, cu reglementările europene specifice.Încă în vigoare, normativul de siguranţă la foc a construcţiilor P118-99 a fost elaborat practic în anii ’80 (ulterior uşor modificat) când toate construcţiile erau standardizate, iar toate produsele pentru construcţii erau la acelaşi nivel calitativ.Ca urmare, acest normativ stabileşte cerinţe prescriptive nediferenţiate, valabile pentru toate categoriile de construcţii.

Intrarea României în U.E. a impus adoptarea legislaţiei europene privind libera circulaţie a produsel-or, şi în acest sens s-au făcut paşii necesari. Regulamen-tul privind clasificarea şi încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de comportare la foc, aprobat prin ordin comun –Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului (nr.1822/07.10.2004) şi Min-isterul Administraţiei şi Internelor (nr.394/26.10.2004) cu modificările şi completările ulterioare, preia toate deciziile CE referitoare la comportarea la foc a pro-duselor pentru construcţii. În domeniul proiectării, nu există impuneri din partea U.E., şi, ca o nefericită urmare, este în continuare în vigoare normativul din anul 1999.Statele Membre sunt rãspunzãtoare pentru asigurarea faptului cã lucrãrile de construcţii civile şi industriale de pe teritoriul lor trebuie să fie proiectate şi executate într-o manierã care să nu pună în peri-col securitatea persoanelor, a animalelor domestice şi a proprietãţii şi să asigure respectarea celorlalte cerinţe esenţiale în interesul binelui public.Autoritãţile naţionale îşi stabilesc mãsurile necesare în funcţie de condiţiile geografice sau climaterice, de modul de viaţã sau de nivelurile de protecţie a intereselor publice car-acteristice pe plan naţional, regional sau local.

Concepţia aplicată în multe state europene, de mulţi ani, oferă o abordare diferenţiată: pentru clădirile complexe cum ar fi supermarket-urile, mall-urile, clădirile foarte înalte, aeroporturile, se propune o abordare bazată pe performanţă sau pe principiile ingineriei securităţii la incendiu.Analiza riscului de incendiu şi a măsurilor optime de protecţie şi preve-

nire a incendiilor este individualizată în funcţie de particularităţile construcţiei.Analiza se bazează pe modelarea fenomenelor şi mai puţin pe aplicarea unor reguli de proiectare stricte, dar rigide.Există desigur în continuare nivelul general de abordare, regle-mentat pentru majoritatea construcţiilor, dar pentru construcţiile complexe există un nivel de abordare mai flexibilă bazată pe evaluarea profilului de risc al construcţiei şi încă un nivel superior, bazat pe ingineria securităţii la incendiu.

Preluarea unor standarde bazate pe concepţia ingineriei securităţii la incendiu (de exemplu, SR EN 12101-5- Ghid de recomandări funcţionale şi metode de calcul pentru sisteme de ventilare pentru evacuarea fumului şi gazelor fierbinţi) a creat deja mari dificultăţi în aplicare, deoarece lipsa de receptivitate în preluarea noilor abordări europene a dus la situaţia în care există numeroşi specialişti în P118, dar puţini specialişti în se-curitate la incendiu.

Un alt exemplu: densitatea sarcinii termice este uti-lizatã în continuare ca singurul parametru de estimare al riscului de incendiu, deşi metoda de calcul STAS este în contradicţie cu metodele europene.Nu se utilizează, ca o alternativă, ca parametru de evaluare a riscului de incendiu debitul de căldură maxim (HRR), prevăzut ca atare în reglementările europene şi internaţionale şi care permite o estimare mai corectă a evoluţiei posibile a incendiului.Definită ca fiind suma energiilor termice degajate prin arderea tuturor materialelor combusti-bile dintr-un spaţiu, sarcina termică nu este constantă deoarece depinde de activitatea ce se desfăşoară în in-teriorul clădirii şi care poate fi definită sub forma unei distribuţii statistice.Sarcina termică defineşte energia disponibilă, dar aceaşi sarcină termică poate conduce la evoluţii diferite ale incendiului şi la curbe diferite ale temperaturii gazelor de ardere, în funcţie de viteza de ardere (ardere rapidă sau lentă).

Pe de altă parte, a folosi densitatea sarcinii ter-mice drept criteriu de bază în echiparea clădirilor cu instalaţii de stingere şi instalaţii de detectare-semnal-izare este eronată.În prea multe cazuri, la presiunea investitorilor, se poate "calcula" o sarcină termică mai mică faţă de situaţia reală, evitând astfel măsurile sig-ure, dar costisitoare impuse de reglementări pentru o sarcina termică superioară.Urmările sunt deseori tragice pentru utilizatori şi pentru cei din vecinătăţi.Ca o paranteză, trebuie menţionat că la nivel european se constată tendinţa de aplicare cu fermitate a sancţiunilor contravenţionale complementare în cazul construcţiilor

21

numărul 4/2009Arta de a tr^i în siguran]^Alarma

care nu respectă prevederile reglementărilor privind securitatea la incendii (exemplu: oprirea funcţionării Palatului Culturii din Dresda, clădire de patrimoniu, în data de 19.03.2007).

Mult mai corectă ar fi utilizarea criteriului destinaţiei construcţiei, utilizat în reglementările unor state europene, care să ţină seama şi de alţi fac-tori variabili, cum ar fi tipul de utilizatori (persoane familiarizate cu clădirea, persoane nefamiliarizate cu clădirea(vizitatori), persoane care pot fi surprinse de incendiu în somn ş.a.) sau viteza de dezvoltare a in-cendiului (mică, medie, mare ş.a.).De aici tipuri difer-ite de profil de risc de incendiu, care permit abordări diferenţiate optimizate.

Faţă de incendiile recente, apare ca o urgenţă impunerea echipării obligatorii a clădirilor înalte (cu excepţia locuinţelor) şi foarte înalte cu instalaţii de stingere (preferabil cu sprinklere) şi cu instalaţii de de-tectare-semnalizare.S-ar asigura o intervenţie eficientă de stingere şi s-ar înlătura astfel problemele (mari) leg-ate de dificultatea ajungerii pompierilor la locul incen-diului, în oraşe tot mai aglomerate, fără soluţii imedi-ate de fluidizare a traficului, de căile de acces limitate şi de dificultatea limitării unui incendiu de mari proporţii (în condiţiile în care distanţele de siguranţă uneori nu se respectă şi, la fel de grav, se utilizează alte produse de construcţie decât cele stabilite din proiect).

O importanţă majoră o reprezintă impunerea unor măsuri riguroase pentru mentenanţa acestor instalaţii de protecţie la incendiu.Toate standardele europene recente (CEN-TS 54-14 – instalaţii de semnalizare-de-tectare, SR EN 12845 – instalaţii de stingere cu sprin-klere, SR EN 15004-1 - instalaţii de stingere cu gaze, SR EN 12416-2 instalaţii de stingere cu pulbere ş.a.) stabilesc detaliat atribuţiile proprietarului, utilizato-rului, dar şi ale persoanelor fizice şi juridice atestate pentru efectuarea operaţiunilor de proiectare, insta-lare, verificare, întreţinere şi reparare a instalaţiilor de protecţie împotriva incendiilor.Sunt precizări privind operaţiunile necesare şi periodicitate lor, precum şi obligaţia actualizării permanente a unui registru de securitate, obligaţie care există deja şi în Normele gen-erale de apărare împotriva incendiilor (model în Anexa 7 la Normele generale).Includerea tuturor acestor pre-vederi în viitorul Normativ pentru proiectarea, execu-tarea şi exploatarea instalaţiilor de stingere a incen-diilor, precum şi a celui pentru instalaţii de detectare şi semnalizare a incendiilor va contribui la creşterea responsabilizării proprietarilor şi a utilizatorilor, pre-cum şi a eficienţei acestor instalaţii.

Totodată, trebuie aplicat Regulamentul nr.304/2008 al Comisiei de stabilire, în conformitate cu Regulamen-tul 842/2006 al Parlamentului European şi al Consiliu-lui, a cerinţelor minime şi a condiţiilor de recunoaştere reciprocă pentru certificarea societăţilor şi a persona-lului în ceea ce priveşte sistemele fixe de stingere a incendiilor şi a stingătoarelor ce conţin anumite gaze floururate cu efect de seră. Regulamentul, cu aplicare

obligatorie, se referă la certificarea persoanelor fizice şi a societăţilor care efectuează lucrări de instalare, întreţinere, verificare în vederea detectării scăpărilor de gaz la instalaţiile fixe de stingere sau stingătoarele cu hidrofluorocarburi HFC (ECARO, FM 200 ş.a.).

Reglementările europene actuale insistă pe neces-itatea unei pregătiri corespunzătoare şi pe autorizarea personalului cu atribuţii legate de securitatea la in-cendiu.Desigur autorizarea persoanelor fizice şi jurid-ice care desfăşoară activităţi în domeniul apărării îm-potriva incendiilor trebuie să respecte libera circulaţie a serviciilor, deci să asigure aplicarea prevederilor Di-rectivei Consiliului nr.2006/123/CE privind serviciile pe piaţa internă europeană, preluată prin Ordonanţa de urgenţă nr.49 din 20 mai 2009 privind libertatea de sta-bilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furni-za servicii în România, publicată în Monitorul Oficial nr.356/01.06.2009.

În acest sens, cadrul legislativ actual este suficient, chiar peste media europeană.Ocupaţiile existente în COR acoperă întregul domeniu.Ocupaţia de cadru teh-nic cu atribuţii în domeniul prevenirii şi stingerii incen-diilor, prin unităţile de competenţă, asigură îndeplini-rea cerinţelor unui management eficient al securităţii la incendiu al unei clădiri. Celelalte ocupaţii (inginer sisteme de securitate; tehnician pentru sisteme şi instalaţii de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu; tehnician pentru sisteme şi instalaţii de limi-tare şi stingere a incendiilor; operator în verificarea, reîncărcarea şi repararea stingătoarelor de incendiu ş.a.) permit acoperirea cerinţelor de pregătire impuse de documentele europene.Trebuie subliniat rolul ARTS în promovarea unor activităţi de formare profesională adecvate.

Faţă de existenţa acestui sistem deja eficient, apli-carea art.16 din Ordonanţa de urgenţă nr.49 din 20 mai 2009 (referitor la libertatea de a furniza servicii, care preia art.16 din Directivă) trebuie să permită accesul pe piaţa internă numai a furnizorilor de servicii europeni cu o pregătire profesională cel puţin echivalentă cu a persoanelor fizice şi juridice române autorizate con-form legii naţionale.

Apărarea împotriva incendiilor este unul din-tre foarte puţinele domenii în care nu s-a realizat o integrare la nivel U.E.Securitatea la incendiu este de competenţa fiecărui stat membru. Nu există legislaţie comunitară în acest domeniu care să evidenţieze cele mai bune metode, să stabilească obiective comune sau un nivel unic de securitate la incendiu.În condiţiile unei circulaţii libere şi intense a persoanelor, mărfurilor şi serviciilor lipsa unor abordări comune pentru stabilirea unui nivel minim de securitate la incendiu începe să fie acut resimţită.

Parafrazând un cunoscut politician: fiecare ţară are nivelul de securitate la incendiu pe care şi-l poate permite.Cred că ne putem permite reglementări de proiectare flexibile, eficiente, adecvate standardelor europene, care să asigure optimizarea securităţii la in-cendiu a tuturor construcţiilor