Securitatea Energetica in Zona Extinsa a Marii Negre

Securitatea energetică în zona extinsă a Mării

Negre.

Sergiu Celac

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………2-4

CAP 1: Rolul Organizaţiilor Regionale în domeniul securităţii energetice în

zona Mării Negre...................................................5

Cap 2: România şi Securitatea Energetică la Marea Neagră........6-9

Cap 3: UE ŞI NATO ÎN CADRUL SECURITĂŢII

ENERGETICE LA MAREA NEAGRĂ..................................10-14

Subcap: 3.1 Uniunea Europeană şi BSEC..............................10-12

Subcap: 3.2 Rolul NATO în WBSR………………………....13-15

Abrevieri………………………………………………………..15

Bibliografie…………………………………………………….. 16

1

INTRODUCERE

În primul rând, este foarte important de spus fapul că Regiunea Mării Negre1 este

o zonă de producţie şi distribuţie de o importanţă strategică pentru securitatea energetică

a UE, dispunând de numeroase resurse naturale, şi având şi o poziţionare strategică, la

întâlnirea dintre Europa, Asia Centrală şi Orientul Mijlociu; mai mult decât atât, dispune

şi de un potenţial semnificativ de diversificare a aprovizionării cu energie. Această

diversificare presupune o bună şi elaborată colaborare2 cu ţările producătoare de energie,

cele de tranzit şi consumatorii în cadrul unui dialog privind securitatea energetică.

Obiectivul la care doreşte să se ajungă este instituirea unui cadru clar, transparent şi

nediscriminatoriu, în conformitate cu acquis-ul comunitar, pentru producerea, transportul

şi tranzitul energiei.3 Atingerea acestui obiectiv este cu atât mai grea cu cât, vorbim de o

regiune cu conflicte îngheţate nerezolvate, cu multe probleme de mediu şi controale

insuficiente la graniţă, controale care ar trebui întărite, dat fiind că este o piaţă în

expansiune cu un potenţial de dezvoltare ridicat şi un punct important pentru fluxurile

energetice şi de transport.4

Potrivit informaţiilor apărute în presă, Uniunea Europeană5 prin intermediul unei

Comisii, dezvoltă în colaborare cu partenerii săi un nou coridor6 energetic pe axa Marea

Caspică - Marea Neagră. Mai mult decât atât, UE relizează o colaborare strânsă şi cu

partenerii regionali, menită să întărească stabilitatea energetică prin modernizarea

structurii energetice existente şi prin construirea de noi infrastructuri. Pe de altă parte, un

1 Regiunea Mării Negre cuprinde Grecia, Bulgaria, România şi Moldova în partea de vest, Ucraina şi Rusia

în partea de nord, Georgia, Armenia şi Azerbaidjan în partea de est, iar Turcia în sud. Chiar dacă Armenia,

Azerbaidjan, Moldova şi Grecia nu sunt state cu ieşire la Marea Neagră, prin istorie, proximitate şi legături

strânse sunt actori regionali naturali. 2 Această colaborare presupune, conform declaraţiilor oficiale, o lărgire a Tratatului de instituire a

Comunităţii Energiei la Moldova; o colaborare între Turcia şi Ucraina prin memorandumurile de înţelegere

cu Azerbaidjan şi Ucraina şi nu în ultimul rând, încheierea de acorduri de parteneriat şi cooperare PCA,

acorduri comerciale şi acorduri energetice bilaterale. 3 http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/com07_160_ro.pdf 4 Idem

5 Este foarte important de ştiut că Uniunea Europeană, sprijină de asemenea, toate ţările din regiune într-un

proces care presupune concentarea mai mult, pe resursele de energie alternativă, pe eficienţa enrgetică şi nu

în ultmul rând pe economia de energie. Scopul acestor măsuri este de a elibera resurse de energie

importante. 6 Acest coridor oferă mai multe posibilităţi pentru exporturile suplimentare de gaze naturale din Asia

Centrală, prin regiunea Mării Negre, în Uniunea Europeană.

2

factor care îngrijorează îl constitue cantitatea mare de petrol şi în creştere, care

tranzitează Marea Neagră, un motiv de îngrijorare pentru siguranţă şi mediu. În acest

context, Uniunea Europeană are interese în a prevedea o dimensiune durabilă şi ecologică

în materie de petrol în cadrul activităţilor sale de cooperare din regiune. Deja, atenţia

oficialilor este concentrată pe mai multe proiecte de ocolire a Bosforului.

Un alt aspect care beneficiază de atenţie sporită din partea UE este cel privind

gestionarea circulaţiei şi ameliorarea securităţii. Coform declaraţiilor oficiale,

“îmbunătăţirea gestionării la frontierele externe şi a cooperării vamale la nivel regional

duce la creşterea securităţii, ajută la combaterea criminalităţii transfrontaliere organizate,

ca de exemplu traficul de persoane, de arme şi de droguri şi contribuie la prevenirea şi

gestionarea migraţiei ilegale.”7 Legat de asigurarea securităţii la Marea Neagră, lucrurile

par să fie destul de complicate, având în vedere faptul că, jucătorii esenţiali în chestiunea

energetică, şi statele individuale ale Uniunii Europene nu au căzut de acord în ceea ce

priveşte modul în care ar trebui tratată chestiunea asigurării securităţii energetice în

această zonă.8 Cooperarea aceasta nu poate fi realizată, deoarece există cel puţin trei

provocări în această privinţă: “În primul rând, interesul Rusiei în a-şi menţine monopolul

energetic în Europa vine în totală contradicţie cu ambiţia Europei de a-şi diversifica

necesarul de energie. În al doilea rând, chiar dacă diversificarea acestui necesar de

energie este în mod evident unul dintre obiectivele Uniunii Europene, acest lucru nu

concurează în mod necesar cu interesele individuale ale statelor din uniune. Iar în al

treilea rând, organizaţii regionale majore au în componenţa lor actori aflaţi în conflicte de

interese, sau nu promovează din punct de vedere politic aceleaşi interese, reducându-şi în

acest fel abilităţile de a facilita cooperarea regională în această chestiune.”9 Referitor la

această cooperare, a fost elaborat un document la 11 aprilie 2007, numit Sinergia Mării

Negre, document care analizează şi pune în evidenţă sectoarele cheie care au nevoie de o

acţiune coordonată la nivel regional în domenii precum: energia, transporturile, mediul

7http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/com07_160_ro.pdf

8 Romainian Journal of International and Regional Studies, Energy Security in a Changing World, Edit.

EURISC FOUNDATION, ROMANIAN INSTITUTE OF INTERNATIONAL STUDIES (IRSI) Bucureşti,

vol IV, pag 61. 9 Romainian Journal of International and Regional Studies, Energy Security in a Changing World, Edit.


vol IV, pag 61.

3

înconjurător şi securitatea. Referitor la securitate, primul capitol al acestei lucrări tratează

Rolul Organizaţiilor Regionale în domeniul securităţii energetice în zona Mării Negre;

cel de–al doilea capitol poartă titlul de România şi Securitatea Energetică la Marea

Neagră, acesta analizează pe baza unor documente oficiale precum Strategia de Securitate

Naţională a României, şi nu numai, poziţia României vis-a-vis de chestiunea energetică în

zona extinsă a Mării Negre, iar cel de-al treilea capitol (cuprinde două subcapitole)

vorbeşte despre poziţiile Ununii Europene faţă de BSEC şi cele ale NATO faţă de

Regiunea Mării Negre.

4

CAP 1: Rolul Organizaţiilor Regionale în domeniul securităţii

energetice în zona Mării Negre

Cele mai importante organizaţii regionale care îşi exercită activitatea în domeniul

securităţii energetice în zona Mării Negre sunt: BSEC şi GUAM. Mai exact, BSEC se

ocupă de cooperarea în regiunea Mării Negre, cooperare între statele litoral şi câteva state

non-litoral plus observatorii, în domenii ca transportul de gaz şi ulei. Aceasta urmăreşte

facilitarea cooperării dintre transpoturile acestor două substanţe. Pe lângă faptul că

aceasta are avantajul de a reuni toate statele a căror aşezare se află în jurul Mării Negre,

state care deţin puterea în domeniul energetic, lucru care nu face decât să îi confere

organizaţiei în cauză credibilitate şi legitimitate ca o cooperaţie regională, provocările

legate de cooperarea în domeniul transportului10

de energie sunt incluse şi în formatul,

respectiv în atribuţiile BSEC. Una dintre regiunile în care această organizaţie regională

poate acţiona, este cea a strâmtorilor Bosfor şi Dardanele, în chestiuni precum câmpurile

de securitate energetică, eficienţa energetică, etc.11

GUAM, o altă organizaţie care are putere de decizie în domeniul securităţii

energetice în zona extinsă a Mării Negre, reprezintă de fapt o constelaţie de state

producătoare şi de tranzit care împart experienţe negative privind dependenţa din punct

de vedere energetic de Rusia12

şi îşi unesc forţele în ceea ce priveşte construcţia în est-

vest de rute de transport, independente de Rusia.

10

Un bun exemplu în care această organizaţie poate ajuta este cazul turcilor şi al traficului prin strâmtorile

Bosfor şi Dardanele. 11

Romainian Journal of International and Regional Studies, Energy Security in a Changing World, Edit.


vol IV, pag 61. 12

Întreaga comunitate europeană se confruntă cu dorinţa de nestăvilit a Rusiei de a deţine monopolul din

punct de vedere energetic asupra întregului continent.

5

Cap 2: România şi Securitatea Energetică la Marea Neagră

Securitatea energetică la Marea Neagră este un subiect îndelung dezbătut de către

specialiştii în domeniu din România, şi nu numai, şi de asemenea teoretizat în Stategia de

Securitate a României. Astfel că, construirea unui climat de securitate, stabilitate şi

prosperitate în zona Mării Negre reprezintă unul dintre principalele obiective în domeniu

ale României: “România – vector dinamic al securităţii democratice, stabilităţii şi

prosperităţii economice – are un interes strategic fundamental ca regiunea extinsă a Mării

Negre să fie una stabilă, democratică şi prosperă, strâns conectată la structurile europene

şi euroatlantice. Subsumat acestui interes, obiectivul strategic al ţării noastre este acela de

a stimula o implicare europeană şi euroatlantică mai puternică şi mai productivă în

această regiune.”13

Din punct de vedere al securităţii energetice, Mihai Răzvan

Ungureanu a declarat: “Avem nevoie de securizarea rutelor de tranzit ale energiei din

Marea Neagra, rezolvarea conflictelor inghetate din zona fiind interdependentă de acest

obiectiv”14

De asemenea, acesta a adăugat că printre principalele direcţii strategice pentru

România se află şi valorificarea potenţialului energetic de la est de Marea Neagră.

Potrivit Strategiei de Securitate Naţională “România promovează activ ideea necesităţii

unei strategii europene şi euroatlantice pentru regiunea Mării Negre, luând în considerare

experienţa abordării concertate NATO-UE în procesul de stabilizare din Europa de sud-

est şi nevoia unui echilibru apt să favorizeze opţiunea democratică a statelor, să

preîntâmpine agravarea riscurilor şi ameninţărilor şi să contribuie eficient la soluţionarea

conflictelor şi stărilor de tensiune.”15

Acest interes crescut pentru zona extinsă a Mării Negre16

se datorează şi faptului

că aceasta este localizată la interferenţa a trei zone de importanţă deosebită – Europa,

13

Strategia de Securitate Nationala a Romaniei. 14

http://www.bloombiz.ro/business/se-lucreaza-la-o-strategie-de-securitate-energetica-pe-termen-mediu-a-

romaniei 15

Strategia de Securitate Nationala a Romaniei 16

Potrivit SSNR, regiunea extinsă a Mării negre reprezintă un conector de importanţă strategică datorită

aşezării, aceasta legând comunitatea euroatlantică ( factor furnizor de securitate şi consummator de energie)

de arealul Orientul Mijlociu – Regiunea Caspică – Asia Centrală ( factor furnizor de energie şi

consummator de securitate )

6

Orientul Mijlociu şi Asia Centrală, fiind astfel o “arie de tranzit semnificativă a resurselor

energetice şi, totodată, un spaţiu important de manifestare a unor riscuri asimetrice şi

focare de conflict, cu un impact substanţial asupra securităţii euroatlantice.”17

Mai mult

decât atât, pe lângă faptul că Marea Neagră este o sursă pentru energia ce se consumă în

Europa, pentru următoarele decenii prognozele întrevăd creşterea substanţială a ponderii

sale. Pe de altă parte, aceasta este din punct de vedere al provocărilor de securitate “o

oglindă fidelă a noilor riscuri şi ameninţări şi un virtual poligon periculos pentru experi-

mentarea lor. În rândul acestora trebuie menţionate: terorismul internaţional; proliferarea

armelor de distrugere în masă şi a mijloacelor de transport la ţintă; conflictele locale;

traficul ilegal de armament, muniţii şi explozivi; traficul de droguri; migraţia ilegală şi

traficul de fiinţe umane; guvernarea ineficientă, minată de corupţie endemică şi

criminalitate organizată.”18

De asemenea, trebuie spus că activităţile infracţionale de

genul criminalităţi transfrontaliere şi nu numai, se desfăşoară nu numai pe apă ci şi pe

uscat, existând conexiuni cu grupările teroriste internaţionale, fiind favorizate astfel

regimurile separatiste şi prezenţa ilegală a unor trupe străine pe teritoriul noilor

democraţii. Consecinţele cele mai grave sunt de departe afectarea gravă a sistemelor de

guvernare a unor state din regiune, generarea de instabilitate şi de anarhie, favorizarea

manifestărilor violente şi nu în ultimul rând, creearea pericolului întreruperii fluxurilor

vitale de aprovizionare cu energie. România, împreună cu celelalte state riverane au

responsabilităţi foarte mari în contracararea acestor riscuri şi ameninţări, iar această

contracarare poate fi făcută dacă aceste tări se pun de acord “ să dezvolte politici interne,

externe şi de securitate capabile să neutralizeze fenomenele negative în interiorul

propriilor graniţe şi să se abţină de la sprijinirea, în orice fel, a mişcărilor separatiste, a

organizaţiilor extremiste sau teroriste, a activităţilor infracţionale.”19

O contribuţie concretă a României20

în acest sens este sprijinirea şi acţionarea ţării

noastre pentru instituţionalizarea Forumului Mării Negre pentru Dialog şi Parteneriat.

Potrivit declaraţiilor oficiale este vorba despre o iniţiativă consacrată preponderent

17

Strategia de Securitate Nationala a Romaniei. 18

Idem 19

Ibidem 20

Pentru ca aceste obiective să poată fi realizate, ţara noasrtă va colabora atât cu ţările riverane Mării

Negre, respectiv, Bulgaria, Georgia, Federaţia Rusă, Turcia şi Ucraina, cât şi cu alte 35 de state membre ale

comunităţii euroatlantice.

7

promovării democraţiei şi dezvoltării economice, securităţii energetice, creşterii

încrederii, consolidării stabilităţii, păcii şi securităţii. Referitor la dezvoltarea economică,

un rol deosebit de important în cadrul construcţiei securităţii în zona extinsă a Mării

Negre îi revine ramurei economice. Concret, România împreună cu celelalte ţări

participante la acest proces de consolidare a acestei zone trebuie să stimuleze dezvoltarea

infrastructurii energetice şi de transport care să conecteze economic şi comercial regiunea

pontică la comunitatea euroatlantică şi să permită o valorificare optimă a potenţialului

oferit de porturile maritime şi fluviale din regiune. De asemenea, “se va urmări, totodată,

dezvoltarea unor programe speciale prin care vor fi sporite capabilităţile naţionale şi

regionale de monitorizare şi intervenţie rapidă pentru prevenirea şi contracararea

riscurilor de securitate provenite din spaţiul maritim. Vor fi susţinute, totodată,

iniţiativele vizând amplificarea capacităţilor regionale de răspuns la crize şi de

contracarare a ameninţărilor asimetrice, precum şi cele prin care va fi îmbunătăţit cadrul

juridic favorabil creşterii încrederii între statele din zonă şi alte state interesate în

securitatea regiunii.“21

În ceea ce priveşte relaţia Uniunea Europeană- România – Marea Neagră comisarul

pentru relaţii externe şi politică de vecinătate, Benita Ferrero-Waldner a făcut

următoarele declaraţii: “Odată cu aderarea Bulgariei şi României, UE a devenit parte a

regiunii Mării Negre. Astăzi, am realizat o promisiune făcută în decembrie anul trecut

privind elaborarea unei dimensiuni regionale în cadrul PEV. A venit timpul să acordăm

atenţie politică la nivel regional şi să înviorăm procesele de cooperare în desfăşurare,

oferind un nou spaţiu pentru cooperarea cu Rusia, Turcia şi partenerii noştri de la est din

cadrul PEV ( Politică Europeană de vecinătate).”22

Alături de Uniunea Europeană,

Statele Unite ale Americii acordă de asemenea o importanţă deosebită regiunii Marea

Neagră: “Regiunea Mării Negre are o importanţă strategică deosebită pentru Statele

Unite. Avem în acea zonă trei aliaţi NATO - Turcia, România şi Bulgaria. (...) Regiunea

Mării Negre se află în centrul dezbaterilor pe tema securităţii energetice”23

21

Strategia de Securitate Nationala a Romaniei

22 www.europa.md

23 http://www.mediafax.ro/externe/statele-unite-acorda-o-importanta-strategica-deosebita-regiunii-marii-

negre-2704865

http://www.europa.md/

8

Un alt aspect care interesează este forumul energetic de la Bucureşti, intitulat Black

Sea Energy and Economic Forum24

, care conform unui articol de ziar apărut la data de 10

ianuarie 2009, este un “ bluff al Gazprom “, o nouă încercare de bluf a Gazprom pentru

Sosth Stream. Conform unei declaraţii oficiale: “ Săptămâna aceasta, la Bucureşti, are loc

o reuniune în cadrul căreia reprezentanţii la nivel înalt al sectorului energetic din Rusia şi

aliaţii lor italieni întreprind cea mai puternică acţiune de până acum pentru a determina

România să se alăture proiectului South Stream. România este cea mai bună ţintă a

Moscovei în recentele eforturi de a coopta noi ţări în proiectul South Stream sau pentru a

determina ţările participante să îşi ia un angajament mai activ în ciuda îndoielilor.”25

În ceea ce priveşte viitorul în această privinţă, “eforturile vor fi axate pe dezvoltarea

coridoarelor energetice şi de transport capabile să conecteze economic şi comercial

regiunea pontică la statele comunităţii euroatlantice şi să permită o valorificare superioară

a potenţialului oferit de porturile maritime şi fluviale din regiune, concomitent cu o

atenţie sporită acordată protecţiei mediului şi restabilirii echilibrului ecologic al Mării

Negre.”26

Aceste eforturi vor fi depuse deoarece, din punct de vedere energetic, regiunea

Mării Negre reprezintă principalul spaţiu de tranzit şi mai mult decât atât, o sursă majoră

pentru energia ce se consumă în Europa.

Cap 3: UE ŞI NATO ÎN CADRUL SECURITĂŢII

ENERGETICE LA MAREA NEAGRĂ

3.1 Uniunea Europeană şi BSEC

24

Black Sea Energy Forum este un forum organizat de Consiliul Atlantic al Satelor Unite ale Americii,

împreună cu Ministerul Economiei şi al Ministerului Afacerilor Externe din România, care reuneşte lideri

mondiali, reprezentanţi marcanţi ai mediului de afaceri şi personalităţi politice, având ca scop dezbaterea

problematicii energetice în regiunea Mării Negre şi a Mării Caspice. 25

http://www.ziare.com/business/economie/10-01-2009/socor-forumul-energetic-de-la-bucuresti-este-un-

bluf-al-gazprom-904109 26

http://www.ufsatlas.ro/legi/Globalizarea%20Europeana,%20Integrarea,%20Securitatea%20Energetica%2

0a%20Romaniei.pdf

9

Pentru început este foarte important de precizat faptul că Uniunea Europeană are

interese27

mari în a participa, sau mai bine zis în a susţine eforturile “ţărilor Mării Negre”

de a-şi accelera progresul economic şi social, şi de a le asigura securitatea şi stabilitatea

de care au nevoie. Problemele de interes comun ale UE şi BSEC28

sunt următoarele:

“infrastructura transporturilor şi a energiei, dezvoltare, combaterea crimei organizate,

traficul illicit de droguri, arme şi fiinţe umane şi nu în ultimul rând terorismul, protejarea

mediului înconjurător, buna guvernare şi îmbunătăţirea instituţiilor democratice.“29

O reuniune foarte importantă a fost cea din 14 februarie 2008 de la Kiev, numită şi

întâlnirea Miniştrilor de Externe din ţările Uniunii Europene şi din cardul zonei Mării

Negre. Rezultatul final al acestei întâlniri a fost concretizat în faptul că toţi miniştrii au

ajuns la un acord comun: “cea mai importantă sarcină a Sinergiei Mării Negre este

reprezentată de ceea ce se numeşte dezvoltarea cooperării în cadrul regiunii Marea

Neagră, şi de asemenea între regiune ca un tot şi Uniunea Europeană. Mai mult decât atât,

aceştia consideră că implicarea Uniunii Europene poate determina potenţialul de

cooperare în regiunea Mării Negre.”30

Această cooperare duce la atingerea unor rezultate

tangibile în domenii precum: dezvoltarea şi interconexiunea transporturilor, a energiei şi

infrastructurii. “ Miniştrii şi-au exprimat intenţia de a promova dialogul între producătorii

de energie, consumatorii şi ţările de tranzit care au capabilităţile necesare de a asigura

acces liber la resursele de energie. “31

Mai mult decât atât, Sinergia Mări Negre va fi de

asemenea şi un instrument folositor în ceea ce se numeşte întărirea democraţiei, şi

promovarea păcii ( referitor la conflictele din zonă ). O declaraţie adoptată la aceeaşi

27

Mai mulţi ani la rând, BSEC a încercat să convingă Uniunea Europeană de faptul că a formula o politică

regională de dimensiune a Mării Negre este în interesul acestei instituţii. 28

Organizaţia de Cooperare Economică a Mării Negre 29



vol IV, pag 72 30

Idem

31



vol IV, pag 73

10

întâlinre se referă la faptul că, Miniştrii de Externe din cadrul ţărilor membre BSEC şi-au

exprimat dorinţa de a stabili o relaţie înlănţiută BSEC-EU.

Totuşi, Sinergia Mării Negre nu este singurul program european de cooperare şi

parteneriat cu ţările din Estul şi Sud-Estul Europei. Mai exact, există încă alte patru

programe, sau linii de acţiune de relaţii între Uniunea Europeană şi ţările din regiune:

“Politica Europeană de Vecinătate, având ca aliaţi ţări precum: Armenia, Azerbaidjian,

Georgia, Republica Moldova şi Ucraina; EU-Rusia, cooperare şi parteneriat strategic;

Procesul de Stabilizare şi de Asociere dintre ţările din Balcanii de Vest, sunt incluşi aici

membrii BSEC Albania şi Serbia; şi negocierile de pre-acesiune făcute cu Turcia.”32

Conform declaraţiilor oficiale, toate aceste programe, împreună cu Sinergia Mării Negre

fac din Uniunea Europeană un partener efectiv al naţiunilor din Regiunea Mării Negre,

scopul fiind foarte clar, şi anume transformarea acestei zone într-una stăpânită de

cooperare activă, stabilitate, securitate şi prosperitate.

Nu putem vorbi despre Uniunea Europeană, respectiv securitatea energetică din

zona Mării Negre fără a trata proiectul de gazoduct Nabucco33

, care ocoleşte Rusia şi va

trece prin Georgia şi Turcia în Europa. Realizarea acestui proiect a fost împiedicată de o

serie de divergenţe din cadrul UE şi dintre UE şi Turcia. “ Turcia, România, Bulgaria,

Ungaria şi Austria au semnat vara aceasta acordul referitor la construcţia

gazoductului…Dacă construcţia lui se va încheia în anul 2015, aşa cum este planificat, el

va putea transporta în Europa via Turcia numai până la 31 miliarde metri cubi pe an gaz

caspic şi din Orientul Mijlociu, ceea ce oricum nu va rezolva cardinal problema livrărilor

de gaz, mai ales dacă consumul lui va creşte. “34

Proiectele ruseşti de gazoduct North Stream şi South Stream, care putem spune

că fac concurenţă proiectului Nabucco, au menirea să asigure Europa cu livrări stabile de

gaz. Referitor la South Stream, construcţia acestei conducte va oferi, conform

informaţiilor apărute în presă, posibilitatea de a uni în mod direct Rusia şi ţările din

Europa Centrală şi de Sud. Potrivit datelor oficiale, gazoductul va fi amenajat pe sub

Marea Neagră până în Bulgaria, apoi o ramură a conductei va merge prin Grecia spre

32

Idem 33

Acest proiect presupune lichidarea monopolului Rusiei în privinţa livrărilor de resurse energetice în ţările

europene şi de asemenea, construirea de trasee alternative şi atragerea de noi furnizori. 34

http://romanian.ruvr.ru/2009/12/10/2991254.html

11

sudul Italiei, iar a doua , prin Serbia şi Ungaria spre Austria. De asemenea, din presă a

reieşit faptul că, “potrivit companiei Gazprom, construcţia tronsonului pe sub Marea

Neagră va costa 4 miliarde de euro, iar construcţia ramurii conductei pe uscat spre Grecia

şi Austria, 15-20 de miliarde de euro. Iniţial proiectul urma să fie realizat în comun cu

compania italiană ENI. La sfârşitul lunii noiembrie a devenit cunoscut că a aderat la

proiectul South Stream şi compania franceză de stat Electricité de France (EdF). “35

În

concluzie, amenajarea conductei South Stream nececesită o coordonare cu toate ţările pe

teritoriile cărora va trece gazoductul. La acest moment, cel mai important lucru este

faptul că Turcia a acceptat ca South Stream să treacă prin apele sale teritoriale din Marea

Neagră.

35


12

3.2 ROLUL NATO ÎN WBSR

A se vorbi despre rolul NATO în cadrul Regiunii Marea Neagră, înseamnă de fapt

a se vorbi, dacă nu în primul rând, atunci cu certitudine despre domeniul securităţii

energetice în carul Alianţei Nord Atlantice.Un moment cu adevărta relevant din caest

punc de vedere este summit-ul de la Riga, considerat parte a unei politici consistente şi

cuprinzătoare în această privinţă. Răspunsul de la acest summit a fost elaborat cu ocazia

summit-ului de la Bucureşti36

, într-un raport referitor la Rolul NATO în domeniul

securităţii energetice. Acest raport a identificat priincipiile care vor guverna abordarea

NATO în domeniu şi au identificat de asemenea, opţiuni şi recomandări pentru

activităţile ulterioare.37

Unele dintre acestea sunt următoarele: “ se vor continua

consultările privind riscurile cele mai puternice la adresa securităţii energetice, NATO se

va implica în următoarele domenii: schimbul şi fuziunea de informaţii; proiectarea

stabilităţii; încurajarea cooperării internaţionale şi regionale; sprijin pentru gestiunea

consecinţelor; acordarea de sprijin pentru protecţia infrastructurii energetice vitale. “38

Următorul summit de la Starsbourg-Kehl a tras concluziile, sau mai bine zis a pus

accent pe progresele înregistrate în domeniul securităţii energetice în cele cinci arii de

acţiune identificate. Mai mult decât atât, a subliniat, totodată, că aspecte precum

“asigurarea furnizării de energie sigure şi stabile, diversificarea rutelor, a furnizorilor şi a

surselor de energie, precum şi interconectivitatea reţelelor energetice rămân critice,

declarând, în acelaşi timp, sprijinul continuu pentru eforturile menite să promoveze

securitatea infrastructurii energetice.”39

Revenind la summit-ul de la Bucureşti, trebuie subliniat faptul că preşedinţii de

state şi de guverne ale tuturor statelor membre NATO consideră progresul ca fiind pe de

o parte, consolidarea cooperării multilaterale şi o viitoare dezvoltare a cooperării şi a

dialogului printre statele din regiune, iar pe de altă parte, printre aceste state şi Alianţa

36

Statul român este în mod sigur unul dintre aliaţii de încredere ai Alianţei Nord Atlantice, în primul rând

prin faptul că a susţinut într-o manieră activă un rol mai proeminent şi mai activ al NATO în ceea ce

înseamnă securitate energetică, bazându-se pe faptul că experienţa şi capacităţile acestei Alianţe pot aduce

valoare eforturilor altor actori. 37

http://www.nato.mae.ro/index.php?lang=ro&id=87265 38

Idem 39

Ibidem

13

Nord Atalntică. În ceea ce priveşte “ problema securităţii energetice, participanţii

summit-ului NATO au căzut de acord cu privire la faptul că trebuie să îşi concentreze

atenţia asupra unui număr important de aspecte ale acestei situaţii, incluzând aici şi

împărtăşirea de informaţii şi de intelligence, promovarea cooperării internaţionale şi

regionale şi de asemenea, suportul în ceea ce priveşte protecţia infrastructurii

energetice.”40

De asemenea, este absolut necesar de remarcat faptul că, eforturilor NATO

în această privinţă li se vor alătura cele ale organizaţiilor internaţionale specializate în

domeniul securităţii energetice. Depunerea acestor eforturi va fi făcută într-un mod

temeinic, cu atât mai mult cu cât, atât NATO cât şi membrii41

acestei Alianţe reprezintă

în mod cert o prezenţă cât se poate de vizibilă şi de demnă de luat în seamă în egiuna

Mării Negre.

În ceea ce privesc perspectivele de viitor, Alianţa Nord Atlantică dezvoltă relaţii

de parteneriat cu Federaţia Rusă, Ucraina şi ale ţări care nu sunt membre NATO. “ Cel

mai important mecanism de securitate folosit în această regiune se numeşte Blackseafor

şi se constitue din trei ţăti membre NATO şi trei ţări membre non-NATO. Toate aceste

mecanisme sunt de fapt nişte canale de convenienţă prin intermediul cărora, Alianţa poate

stimula cooperarea regională şi înrădăcina securitatea în zona Mării Negre. “42

Mai mult

decât atât, “ efectivitatea acestora poate fi mărită printr-o politică constructivă a

dialogului şi o promovare activă a unui climat de încredere printre naţiunile din regiunea

Mării Negre şi printr-o suport considerabil acordat eforturilor de a căuta soluţii politice

pentru rezolvarea conflictelor din zonă. “43

40



vol IV, pag 74. 41

Cinci dintre cele 12 membre ale BSEC, sunt şi membre NATO; facem referire la ţări precum: Bulgaria,

Grecia, România, Turcia şi Albania. De asemenea, mai multe ţări a căror localizare nu se află în zona Mării

Negre ( Franţa, Germania, Italia, Polonia, Slovacia şi Statele Unite ale Americii ) prezintă un interes

crescut pentru această zonă, au satut de observator şi participă la toate activităţile BSEC. 42



vol IV, pag 74. 43



vol IV, pag 75.

14

ABREVIERI

BSEC = Black Sea Economic Cooperation

GUAM = Organizaţia pentru dezvoltarea Democraţiei şi a Economiei, alcătuită din

Georgia, Ucraina, Azerbaidjian şi Republica Moldova

NATO = Alianţa Nord Atlantică

PEV = Politica Europeană de Vecinătate

UE = Uniunea Europeană

WBSR = Wider Black Sea Region

15

BIBLIOGRAFIE

Romainian Journal of International and Regional Studies, Energy Security in a Changing

World, Edit. EURISC FOUNDATION, ROMANIAN INSTITUTE OF

INTERNATIONAL STUDIES (IRSI) Bucureşti, vol IV

Stategia de Securitate Nationala a Romaniei

http://www.bloombiz.ro/business/se-lucreaza-la-o-strategie-de-securitate-energetica-pe-

termen-mediu-a-romaniei

http://ec.europa.eu/world/enp/pdf/com07_160_ro.pdf

www.europa.md

http://www.mediafax.ro/externe/statele-unite-acorda-o-importanta-strategica-deosebita-

regiunii-marii-negre-2704865

http://www.nato.mae.ro/index.php?lang=ro&id=87265


http://www.ufsatlas.ro/legi/Globalizarea%20Europeana,%20Integrarea,%20Securitatea%

20Energetica%20a%20Romaniei.pdf

http://www.ziare.com/business/economie/10-01-2009/socor-forumul-energetic-de-la-

bucuresti-este-un-bluf-al-gazprom-904109

http://www.europa.md/

Securitatea Energetica in Zona Extinsa a Marii Negre

Documents

Transcript of Securitatea Energetica in Zona Extinsa a Marii Negre