Sectiunea V 5qserver.utm.md/carti_scanate/carti/Carti_in_PDF/Manualul... · Caracterizarea...

V.5 TEHNOLOGII ŞI UTILAJE PENTRU

PRODUCEREA TRICOTURILOR

V.5.1. Tehnologii şi utilaje pentru producerea tricoturilor pe maşini rectilinii

Caracterizarea generală a maşinilor rectilinii de tricotat cu două fonturi. Maşinile rectilinii de tricotat sunt destinate producerii tricoturilor din care se confecţionează produse de îmbrăcăminte exterioară (pulovere, veste, bluze, jachete, pantaloni, fuste, fulare, căciuliţe ş.a.).

Maşinile rectilinii de tricotat pot fi folosite şi pentru producerea unor articole cu destinaţie specială, ca de exemplu: mănuşi, ciorapi, bentiţe, băşti, articole ortopedice, articole medicale implantabile în corpul omenesc ş.a.

Tricoturile rezultate pot avea diferite forme: tricoturi metraj, plane sau tubulare; tricoturi sub formă de panouri despărţite prin zone de separare, semiconturate prin lărgiri succesive şi îngustări în trepte, conturate prin lărgiri şi îngustări succesive, tricoturi conturate spaţial, produse integrale (complete).

Pe maşinile rectilinii se pot prelucra fire de lână şi tip lână, fire de bumbac şi tip bumbac, de mătase şi tip mătase, de fineţe corespunzătoare fineţii maşinilor de tricotat.

Maşinile rectilinii de tricotat pot fi clasificate după mai multe criterii: 1. După numărul fonturilor cu ace: maşini cu o fontură, cu două, trei şi patru

fonturi. 2. După destinaţia produselor: pentru articole de îmbrăcăminte exterioară, pentru

articole de îmbrăcăminte mici (mănuşi, băşti, fulare, căciuliţe), pentru articole medicale, pentru auxiliare tricotate (bentiţe, garnituri, borduri), pentru articole tehnice (plase, saci, filtre). În funcţie de destinaţie, lăţimea fonturilor poate fi cuprinsă între 5 şi 240 cm.

3. După tipul acţionării: maşini cu acţionare manuală sau electromecanică. 4. După gradul de automatizare: maşini manuale, maşini semiautomate la care

numai anumite comenzi sunt transmise automat, maşini automate cu comenzi mecanice, electromagnetice sau electronice.

5. După sensul de deplasare a saniei cu lacăte: maşini cu tricotare transversală cu deplasarea rectilinie alternativă a saniei (cazul cel mai răspândit) sau maşini cu tricotare transversală cu deplasarea rectilinie în acelaşi sens a saniei (tip carusel – cazul maşinilor Diamant).

Tehnologii şi utilaje pentru producerea tricoturilor 281

6. După particularităţile constructive şi funcţionale ale mecanismului de formare a ochiurilor:

− maşini cu ace cu limbă cu un cap sau cu două capete, maşini cu ace compuse (cu zăvor sau cu piston);

− maşini cu unul sau mai multe sisteme de tricotare; − maşini numai cu sisteme de tricotare, maşini cu sisteme de tricotare şi zone de

transfer, maşini cu sisteme integrate de tricotare-transfer; − maşini de tricotat înguste, compacte, medii sau late; − maşini fără fonturi auxiliare sau cu fonturi auxiliare cu platine sau ace de transfer; − maşini cu dinţi de aruncare ficşi sau cu platine de închidere-aruncare mobile. 7. După forma tricotului: maşini pentru tricot metraj, pentru panouri

dreptunghiulare sau panouri conturate, pentru produse integrale (complete) 8. După tipul selectării: − maşini fără mecanism jacard (selectare în grup) sau cu mecanism jacard (selectare

individuală); − maşini cu selectare mecanică sau electronică. 9. După tipul tragerii: maşini cu tragere generală sau cu tragere generală şi

concentrată (combinată); maşini cu tragere generală cu mecanism de tragere principal şi auxiliar.

10. După posibilităţile tehnologice ale maşinii reflectate de structura tricotului: maşini pentru structura glat, patent, lincs, intarsia, jacard.

Caracteristicile tehnice ale maşinilor rectilinii de tricotat. Caracteristicile tehnice sunt mărimi care se folosesc pentru aprecierea performanţelor unei maşini de tricotat aflate în exploatare, pentru indicarea domeniului de utilizare al maşinii, pentru a diferenţia o maşină de tricotat de alta şi pentru efectuarea de calcule tehnologice.

Caracteristicile tehnice principale ale unei maşini rectilinii de tricotat sunt: fineţea, lăţimea nominală a fonturii, numărul de ace, numărul de sănii cu came, numărul de sisteme, viteza maximă sau domeniul de variaţie a vitezei de tricotare, dimensiunile de gabarit, masa maşinii, puterea consumată de electromotor.

Fineţea maşinilor rectilinii. Distanţa măsurată între axele a două ace vecine de la aceeaşi fontură se numeşte pasul acului, se notează cu T şi se măsoară în mm.

Valoarea pasului acului reprezintă un factor important, ce determină limita maximă a grosimii firului de prelucrat şi mărimea ochiurilor tricotului.

În practică, în loc de pasul acului, se foloseşte termenul de fineţea maşinii şi reprezintă numărul de ace cuprins pe o unitate de lungime precizată.

Sistemul englez nou foloseşte ca unitate de măsură a lungimii ţolul englez, de 25,4 mm. Deci, fineţea maşinii reprezintă numărul de ace de pe un ţol (25,4 mm), şi se notează cu simbolul KE:

(mm)

4,25T

K E = .

În sistemul elveţian, fineţea se notează cu simbolul J şi se defineşte ca spaţiul, exprimat în mm, ocupat de un grup de 10 ace:

10)mm( ×= TJ .

Între pasul acului, fineţea maşinii şi unitatea de măsură folosită există următoarele relaţii de legătură:

282 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – TRICOTAJE

Tabelul V.5.1 Tabel comparativ între pasul acului şi fineţea maşinii de tricotat*

Pasul acului T (mm) Fineţea KE Fineţea J 12,7 2 127 10,16 2,5 10,0 100 8,47 3 8,40 84 7,26 3,5 7,20 72 6,40 64 6,35 4 5,64 4,5 5,60 56 5,08 5 5,00 50 4,62 5,5 4,60 46 4,23 6 4,20 42 3,63 7 3,60 36 3,20 32 3,18 8 2,82 9 2,80 28 2,54 10 2,50 25 2,31 11 2,30 23 2,12 12 2,10 21 1,95 13 1,81 14 1,80 18 1,69 15 1,59 16 16 1,49 17 1,41 18 14 1,27 20 1,20 12

*Sursa: Groz-Beckert, Ebingen - Germany, 1990

1025,4(mm) JK

TE

== ;

JTK E

254(mm)25,4 = = ;

EKTJ 254 =10(mm) = × .


În tabelul V.5.1 se prezintă valorile pasului acului, fineţii în sistemul englez nou, KE şi în sistemul elveţian, J.

Lăţimea nominală a fonturilor. Lăţimea fonturii reprezintă distanţa transversală măsurată între axele acelor din marginea fonturii. Lăţimea fonturii se notează cu simbolul Lf şi se exprimă în mm, cm sau ţoli.

Ţinând cont de numărul total de canale sau de ace din fontură (Na) şi de pasul acului (T), se calculează lăţimea fonturii (Lf) cu relaţia următoare:

Lf (mm) = (Na – 1) × T (mm).

În practică se foloseşte următoarea formulă simplificată:

Lf (mm) = Na ×T (mm).

În tabelul V.5.2 se dau exemple de lăţimi de tricotat nominale, grupate în funcţie de tipul maşinii de tricotat.

Tabelul V.5.2

Maşini de tricotat manuale 600, 800, 1000, 1200 mm Maşini de tricotat automate pentru borduri, benzi, garnituri, mănuşi, accesorii 140, 190, 220, 360, 400, 500, 600, 910, 1020 mm Maşini de tricotat automate mecanice pentru tricotarea după contur 650, 700, 750, 800, 900, 940, 1000, 1040 mm Maşini de tricotat automate mecanice pentru tricotarea tricoturilor de lăţime constantă 1200, 1300, 1350, 1400, 1500, 1540, 1550, 1600, 1650, 1680, 1700, 1750, 1800,1830, 1900, 2000, 2050 mm Maşini de tricotat automate electronice pentru tricotarea tricoturilor de lăţime constantă: 1020, 1150, 1170, 1200, 1220, 1400, 1420, 1500, 1620, 1650, 1670, 1830, 1850, 2000, 2030, 2050, 2060, 2080, 2100, 2130, 2150, 2180, 2200, 2250, 2280, 2300, 2320, 2400 mm Maşini de tricotat automate electronice pentru tricotarea după contur 1010, 1070, 2100, 2150, 2200, 2300, 12x610, 2x760, 2x910, 2x1000, 2x1020, 2x1100, 2x1120, 2x1500 mm

Numărul de ace. Numărul de ace dintr-o fontură se notează cu simbolul Na şi se

calculează în funcţie de lăţimea fonturii şi fineţea maşinii. Se folosesc următoarele relaţii de calcul:

(mm)(mm)

TL

Na f= ;

Ef KLNa ×= )(" ;

Ef K

LNa ×=

25,4(mm)

,

în care Lf reprezintă lăţimea fonturii, exprimată în mm sau ţoli; T – pasul acului, în mm; KE – fineţea maşinii în sistemul englez nou. Numărul de ace (teoretic), corespunzător lăţimii fonturii şi fineţii maşinii se prezintă

în tabelul V.5.3.

Tabelul V.5.3

Numărul de ace (teoretic) corespunzător fineţii şi lăţimii fonturii la maşinile rectilinii de tricotat Fineţea maşinii,

KE

Lăţimea fonturii, Lf (cm)

21 28 35 40 50 60 70 80 90 100 110 120 130 140 150 160 170 180 190 200 210 220 230

2 17 22 28 31 39 47 55 63 71 79 87 94 102 110 118 126 134 142 150 157 165 173 181

2,5 21 28 34 39 49 59 69 79 89 98 108 118 128 138 148 157 167 177 187 197 207 217 226

3 25 33 41 47 59 71 83 94 106 118 130 142 154 165 177 189 201 213 224 236 248 260 272

3,5 29 39 48 55 69 83 96 110 124 138 152 165 179 193 207 220 234 248 262 276 289 303 317

4 33 44 55 63 79 94 110 126 142 157 173 189 205 220 236 252 268 283 299 315 331 346 362

4,5 37 50 62 71 89 106 124 142 159 177 195 213 230 248 266 283 301 319 337 354 372 390 407

5 41 55 69 79 98 118 138 157 177 197 217 236 256 276 295 315 335 354 374 394 413 433 453

6 50 66 83 94 118 142 165 189 213 236 260 283 307 331 354 378 402 425 449 472 496 520 543

7 58 77 96 110 138 165 193 220 248 276 303 331 358 386 413 441 469 496 524 551 579 606 634

8 66 88 110 126 157 189 220 252 283 315 346 378 409 441 472 504 535 567 598 630 661 693 724

9 74 99 124 142 177 213 248 283 319 354 390 425 461 496 531 567 602 638 673 709 744 780 815

10 83 110 138 157 197 236 276 315 354 394 433 472 512 551 591 630 669 709 748 787 827 866 906

12 99 132 165 189 236 283 331 378 425 472 520 567 614 661 709 756 803 850 898 945 992 1039 1087

14 116 154 193 220 276 331 386 441 496 551 606 661 717 772 827 882 937 992 1047 1102 1157 1213 1268

16 132 176 220 252 315 378 441 504 567 630 693 756 819 882 945 1008 1071 1134 1197 1260 1323 1386 1449

18 149 198 248 283 354 425 496 567 638 709 780 850 921 992 1063 1134 1205 1276 1346 1417 1488 1559 1630


Tabelul V.5.4 Caracteristicile tehnice ale maşinilor rectilinii de tricotat cu lăţime mică (compacte)

Firma Tipul maşinii

Nr. de sănii × nr. de sis-

teme

Fineţea maşinii

(E)

Lăţimea fonturii (cm/ţoli)

Viteza de tricotare

max. (m/s)

Dimensiuni de gabarit

L×l×h (mm)

Puterea (kW)

Masa netă (kg)

APM VIK 2 1×2 5 – 12 124/48” 1,2 3000×1150×1960 1,7 1150 (Italia) VIK 3 1×3 5 – 12 124/48” 1,2 3000×1150×1960 1,8 1200

PROTTI PV92S 1×2 4 – 12 110/44” 1,3 2450×1000×2180 - 1315 (Italia) PV92SX 1×2 4 – 18 130/52” 1,3 3500×1100×1915 - 1560

PV93S 1×3 4 – 12 110/44” 1,3 2800×1000×1280 - 1840 PV93SX 1×3 4 – 14 130/52” 1,3 3500×1100×1915 - 1560

SHIMA SES122CS 1×2 3 – 5 122/48” 1,1 2720×1066×2070 2,0 1120 (Japonia) SES122-S 1×2 6 – 14 122/48” 1,2 2370×1011×2070 2,0 1060

SES122FF 1×2 3 – 18 122/48” 1,2 2720×1066×2070 2,0 1050 SES124FF 2×2 7 – 18 122/48” 1,2 3090×1000×2070 2,5 1240

STEI-GER Vesta 120 1×2 4 – 14 120/47” 1,3 L = 3450 - 900

(Elveţia) Vesta 3-120 1×3 4 – 14 120/47” 1,3 L = 3710 - 1240 STOLL CMS 301 1×1 5 – 14 127/50” 1,2 2990×937×2265 - 1300 (Germa-

nia) CMS 302 1×2 5 – 14 127/50” 1,2 2990×937×2265 - 1320

CMS 320.6 1×2 5 – 18 127/50” 1,4 2990×937×2265 2,4 1390 CMS 330.6 1×3 5 – 20 127/50” 1,2 2990×937×2265 2,4 1410 CMS 340.6 1×4 5 – 18 127/50” 1,2 2990×937×2265 2,6 1430

UNIVERSAL MC-844 1×4 (2×2) 5 – 12 2×711 mm 1,2 3710×960×2150 2,5 1750

(Germa-nia) MC-728 1×2 5 – 12 122/48” 1,1 4326×1012×2055 2,0 1153

MC-825 1×2 5 – 12 122/48” 1,2 - 2,7 1477 MC-835 1×3 5 – 12 122/48” 1,2 - 2,7 1500 MC-845 2×2 5 – 12 122/48” 1,2 - 2,7 1590

Tabelul V.5.5 Caracteristicile tehnice ale maşinilor rectilinii de tricotat cu lăţime mare cu o singură sanie


Nr. de sănii × nr. de sisteme

Fineţea maşinii

(E)


Viteza de tricotare

max. (m/s)


(L×l×h mm)

Puterea (kW)

Masa netă (kg)

APM VIK 2L 1×2 5 – 14 232/92” 1,2 4100×1150×1960 1,7 1550 (Italia) VIK 3L 1×3 5 – 14 232/92” 1,2 4100×1150×1960 1,8 1600 EMM 912 e/t 1×2 3 – 12 225/88” 1,2 3660×1080×1920 2 ,0 1610 (Italia) 912 e/t PS 1×2 3 – 8 225/88” 1,2 3660×1080×1920 2,0 1610

912 e/t S 1×2 10 – 12 225/88” 1,2 3660×1080×1920 2,0 1610 915 e/t 1×5 (4+1) 10 – 12 225/88” 1,2 4500×1080×1920 2,5 1850 915 e/t P 1×5 (4+1) 5 – 8 225/88” 1,2 4500×1080×1920 2,5 1850

STEIGER Vesta 2.240 1×2 5 – 14 240/95” 1,3 L=4800 - 1390 (Elveţia) Vesta 2.E3 1×2 3 185/73” 1,3 L=4550 - 1400

Vesta 4.240 1×4 5 – 12 240/95” 1,3 L=5300 - 1550 STOLL CMS 430 1×3 5 – 14 244/96” 1,2 4244×1105×2265 2,8 1980

(Germania) CMS 440 1×4 5 – 14 244/96” 1,2 4560×1105×2265 2,8 2040

UNIVERSAL MC-830 1×3 5 – 12 239/94” 1,3 4592×960(1263)×2150 2,7 1500

(Germania) MC-820 L 1×2 5 – 12 239/94” 1,3 4592×960×2150 2,7 1350 MC-320 1×2 5 – 12 228/90 1,2 4495×960×1680 2,5 1220 MC-740 1×4 5 – 12 228/90” 1,1 5012×1086×2080 2,0 1645


Tabelul V.5.6

Caracteristicile tehnice ale maşinilor rectilinii de tricotat cu lăţime mare cu sanii în tandem


Nr. de sănii × nr. de sisteme

Fineţea maşinii

(E)


Viteza de tricotare

max. (m/s)


(L×l×h mm)

Puterea (kW)

Masa netă (kg)

APM (Italia) VIK 2+2 2×2 5 – 12 232/91” 1,2 4500×1150×1960 1,9 1860

PROTTI PV91 2×1 4 – 12 240/96” 1,3 4600×1100×1915 - 1870 (Italia) PV91X 2×1 4 – 18 240/96” 1,3 4600×1100×1950 - 4600

PV94X 2×2 4 – 12 240/96” 1,3 4685×1100×2180 - 1930 PV96X 2×3 4 – 12 240/96” 1,3 5000×960×1915 - 1950 PV91-3 3X1 4 – 12 240/96” 1,3 4600×1100×1915 - 1920 PV91X-3 3X1 4 – 18 240/96” 1,3 4600×1100×1915 - 1950

SHIMA SES 234 CS 2X2 6 – 14 254/100” 1,1 3960X853X2070 3,2 1530 (Japonia) SES 234 FF 2X2 5 – 14 229/90” 1,2 3960X853X2070 2,7 1490

SES 234 S 2X2 6 – 14 229/90” 1,2 3960X853X2070 2,7 1510 SES 254 FF 2X2 14 254/100” 1,2 4400X853X2070 2,7 1700 SES 254 S 2X2 6 – 14 254/100” 1,2 4400X853X2070 3,2 1720 SES 236 FF 2X3 7 – 18 229/90” 1,2 4400X853X2070 2,7 1750 SES 236 S 2X3 7 – 14 229/90” 1,2 4400X853X2070 3,5 1770

STEIGER VESTA 2X3 2X3 5 – 14 2x115 cm 1,3 L=5400 - 1680 STOLL CMS 411 2X1 5 – 14 244/96” 1,2 4224X1105X2265 2,6 1970

(Germania) CMS 422 2X2 4 – 14 244/96” 1,2 4560X1105X2265 2,8 2100 CMS 433 2X3 5 – 14 244/96” 1,2 5100X1105X2265 2,8 2190

UNIVER-SAL MC-848 2X2 5 – 12 249/98” 1,2 4592X960(1263)X

2150 2,7 1550

(Germania) MC-868 2X3 5 – 12 249/98” 1,2 5252X960(1263)X2150 2,8 1800

MC-888 2x4 5 – 12 249/98” 1,2 5252X960(1263)X2150 2,8 1850

MC-748 2x2 5 – 12 228/90” 1,1 5012x1086x2080 2,0 1635 MC-328 2x1 5 – 12 228/90” 1,2 - 2,5 1250

Deseori, este necesar ca maşini cu fineţe diferită să lucreze panouri având aceleaşi

dimensiuni, dar cu număr diferit de ace şi rânduri. În acest scop, pentru fiecare fineţe în parte, se determină atât numărul de ace reprezentând lăţimea panoului, cât şi numărul de rânduri reprezentând lungimea panoului.

Numărul de ace se determină cu următoarea formulă:

11

22 Na

KKNa

E

E ×=

în care Na2 este numărul de ace ce urmează să fie determinat; Na1 – numărul de ace cunoscut; KE2 – fineţea maşinii pentru care urmează a se determina numărul de ace; KE1 – fineţea maşinii pentru care numărul de ace se cunoaşte. Numărul de rânduri se determină cu formula:

12

12 Nr

DvDvNr ×=

în care Nr2 reprezintă numărul de rânduri ce urmează a fi determinat; Nr1 – numărul de rânduri ce compun panoul etalon;


Dv1 – desimea pe verticală a panoului etalon; Dv2 – desimea panoului ce urmează a fi tricotat cu aceeaşi lungime. Tabelele V.5.4–V.5.6 cuprind principale caracteristici tehnice ale unor tipuri de

maşini de tricotat. Tabelul V.5.7 cuprinde caracteristicile principale ale maşinilor rectilinii de tricotat

de construcţie românească cu răspândire mare în sectorul de tricotaje.

Tabelul V.5.7

Caracteristicile tehnice ale maşinilor rectilinii de tricotat de construcţie românească


Nr. de sănii × nr. de

sisteme

Fineţea maşinii (E)

Lăţimea fonturii

(cm)

Viteza de tricotare

(depl/ min)


(L×l×h mm)

Puterea (kW)

Masa netă (kg)

MATRI-CON

R10 (P2Ftr) 1×1 8 183 26-31 3150×1100×1850 0;25 1150

(Tg. Mureş)

R 11 (PFS) 1×1 5, 8, 10, 12 183 8 - 30 3150×1100×1800 0,25 1050

R 12 1×1 5, 8, 10, 12 183 12 - 24 3150×1100×1850 0,5 850

R 20 (PT4dc) 1×2 8, 10, 12 183 26-31 3255×1100×1850 0,25 1150

R 30 (P3A) 1×1 8, 10, 12 183 24-31 3500×1100×1850 0,25 1200

R40 (P3Atr) 1×1 8, 10, 12 183 24-31 3500×1100×1850 0,25 1200

R 50 1×1 5,8,10 163 8 - 28 3150×1100×1850 0,25 1100

R54 1×2 5,8,10 185 11-23 3550×1150×1950 0,6 1080

JAR 201 1×2 5, 8, 10 183 12 - 20 3950×1160×2000 0,45 1490

JAR 203 1X2 5, 8, 10 205 4 -18 4300×1200×2000 2,5 1450

V.5.1.1. Analiza caracteristicilor funcţionale ale maşinilor de tricotat rectilinii automate MC – 700, Universal

Prin analizarea lanţului cinematic al organelor de formare a ochiurilor, se explică funcţiile camelor ce formează lacătul de tricotare integrat, se precizează principiul de selectare a acelor şi modul de obţinere a traiectoriilor de tricotare şi transfer. În tabelul V.5.8 sunt prezentate principalele caracteristici tehnice şi tehnologice ale diferitelor tipuri de maşini MC – Universal.

Mecanismul de formare a ochiurilor la maşinile de tricotat MC 700. Maşinile de

tricotat prezintă lacăte integrate de tricotare sau transfer. Maşinile sunt dotate cu 2x1 sisteme la MC-710, 4 sisteme la MC-740 şi 2x2 sisteme la MC-745 şi MC-748. Toate tipurile care au şi indicativul PJ (de exemplu MC-748 PJ) sunt dotate cu dispozitiv "Press Jack" (platine de închidere – aruncare mobile).

Poziţia relativă a organelor de formare a ochiurilor se prezintă în fig.V.5.1. Acul 1, împingătorul 2 şi selectorul 3 sunt dispuse pe fundul canalului fonturii 4. Şina 5 menţine în canal acele 1, iar şina 6 menţine în canal selectoarele şi împingătoarele. Variantele constructive notate cu PJ prezintă, în locul dinţilor de aruncare ficşi, platine de închidere-aruncare mobile.


Tabelul V.5.8

MC

Caracteristica tehnică 888 868 848 830 820L 320 328 825 835 845 844

Numărul de sănii × sisteme 4×2 3×2 2×2 1×3 1×2 1×2 2×1 1×2 1×3 2×2 2×2 Fineţea maşinii (E) 5–12 5–12 5–12 5–12 5–12 5–12 5–12 5–12 5–12 5–12 5–12 Lăţimea nominală a fonturii (cm) 248,9 248,9 248,9 238 238 228 228 122 122 122 152,4

Lăţimea fonturii în tandem (cm) 2×47 2×47 2×47 2×43 2×22 2×30

Nr. de unităţi de alimentare 48 48 42 42 24 11–16 11–16 20–30 20–30 30 30 Nr. de conducătoare de fire 2×8 2×8 2×8 2×8 8 8 8 7+1 7+1 8+2 8+2 Viteza de tricotare maximă (m/s) 1,2 1,2 1,2 1,2 1,2 1,2 1,2 1,2 1,2 1,2 1,2

Masa netă a maşinii (kg) 1850 1800 1550 1500 1350 1200 1250 1477 1500 1590 1650 Puterea electromotorului (kW) 3,5 2,8 2,7 2,7 2,7 2,5 2,5 2,7 2,7 2,7 2,7

Unitatea de comandă HD50MB da da da da da da da da da da da

Echipamente speciale la M.C. compacte

Pieptene de tragere pentru început da da da da

Foarfecă de margine da da da da Înnodător de fir de margine da da da da Dispozitiv de plus da da da da da da da da da da da Furnizor de melanjare da da da da da da da da da da da Furnizori de acoperire da da da da da da da da da da da Conectarea la MA 800 (on line) da da da da da da da da da da da

Acul 1 este prevăzut cu limbă cu lamelă de transfer extinsă lateral şi cu călcâie

plasate la 2 niveluri. Călcâiul superior, cs, se află permanent la suprafaţa fonturii, iar călcâiul inferior, ci, este înecabil, adică poate fi scos la suprafaţa fonturii sub acţiunea unor forţe ce îndoaie elastic tija inferioară a acului. Împingătorul 2 are două funcţiuni: de ridicare la suprafaţa fonturii a călcâiului inferior al acului şi de împingere a acului selectat. Împingătorul are un singur tip de călcâi, ce este permanent la suprafaţa fonturii. Împingătorul are două rampe de ridicare şi două paliere de menţinere la suprafaţa fonturii a călcâiului ci al acului.

Selectorul 3 dispune de un călcâi inferior, ci, un călcâi superior, cs, şi un călcâi desenator, plasat la unul din cele patru niveluri de selectare.

Fig. V.5.1. Secţiune prin fontură.


Fig. V.5.2. Tehnica ridicării călcâiului acului la suprafaţa fonturii.

Figura V.5.2 prezintă cele trei poziţii în care se poate găsi călcâiul inferior al acului: a – poziţia de bază (0). Dacă nu se face selectarea, călcâiul inferior al acului rămâne

înecat în canalul fonturii; b – poziţia (s). Selectorul selectat introduce în funcţiune împingătorul asociat, acesta

din urmă avansează puţin sub acţiunea camelor din lacăte şi ridică călcâiul acului pe primul palier, determinând ca înălţimea călcâiului să fie s;

c – poziţia (i). Selectorul selectat introduce în funcţiune împingătorul asociat, acesta din urmă avansează mai mult sub acţiunea camelor din lacăte şi ridică călcâiul acului pe al doilea palier, determinând ca înălţimea călcâiului să fie i.

Poziţiile 0, s şi i se pot schimba pe parcursul deplasării saniei cu lacăte, în funcţie de poziţia relativă a acului şi a împingătorului, poziţie determinată de camele de acţionare.

Lacătele prezintă puţine came mobile comandate. În fig. V.5.3 se prezintă lacătul de la un sistem integrat ce conţine came dispuse la şase niveluri corespunzătoare călcîielor de acţionare.

Nivelul A: 1 – camă de ridicare pentru transfer-predare (+), S – I+∆; 2 – came de coborâre după transfer-predare sau primire (−,+), I – S sau In – S; 3 – camă de conducere oscilantă în funcţie de sensul de deplasare a saniei cu lacăte,

I+∆ – I; 4 – came de conducere fixe (+);

Nivelul B: 5 - came de ridicare cu muchia 5a pentru predare şi de coborâre după transfer cu 5b

(−,+); 6 – came de buclare mobile, comandate cu motoare pas cu pas ( , ); 7 – camă de ridicare pentru transfer-primire sau camă de ridicare pentru formarea

buclelor (+); 8 – camă de închidere, 8a (+), 8b ( | );

Nivelul C: 9 – camă de ridicare pentru transfer-predare sau formarea ochiurilor de aceeaşi

mărime (+); 10 – camă de ridicare pentru formarea ochiurilor cu adâncime de buclare mică (−,+); 11 – camă de ridicare pentru transfer-primire sau formarea buclelor (+);


12 – came de conducere mobile (−,+); 13 – came de ridicare cu muchia exterioară (13a) şi de coborâre cu anulare cu

muchia interioară (13b), (+); 14 – came de coborâre cu anulare (+);

Nivelul D: 15 – came de anulare a selectării (+);

Nivelul E: BS1 şi BS2 – blocuri cu came de selectare prin apăsare (came oscilante);

Nivelul F: 16 – came de acţionare a selectoarelor ce rămân cu ci la suprafaţă.

Analiza traiectoriilor de tricotare şi transfer. Traiectoriile călcâielor acelor, împingătoarelor şi selectoarelor, în funcţie de poziţiile camelor mobile şi de locul unde se transmit informaţiile de selectare, sunt prezentate în fig. V.5.3 – V.5.8.

Fig. V.5.3. Construcţia sistemului integrat; JR+JF - Tehnica celor cinci traiectorii de tricotare.

Sistemul de came permite, fără nici o restricţie, programarea completă a modulelor cu 5 trasee tehnice de tricotare.

Fiecare sistem de came poate fi comandat să realizeze următoarele tehnici de tricotare şi transfer:

− tehnica celor 5 traiectorii de tricotare (ochi lung, ochi scurt, buclă lungă, buclă scurtă şi reţinerea elementului de la ciclul anterior);

− transfer cu fiecare sistem de came, independent de sensul de deplasare a saniei cu lacăte;


− controlul şi comanda lungimii ochiului, pentru a obţine lungimea ochiului statică, dinamică şi selectivă;

− în fiecare sistem de came se poate obţine transferul de ochiuri şi tricotarea imediată cu acul care a predat ochiul (tehnica „split”).

Fig. V.5.4. JRK – Tricotarea ochiurilor cu adâncime de buclare mică.

Fig. V.5.5. JFK – Formarea buclelor cu adâncime de buclare mică.


Fig. V.5.6. JRLK – Tricotarea ochiurilor mari şi mici.

Fig. V.5.7. JR+FK – Tricotarea ochiurilor cu adâncime de buclare mare şi formarea buclelor cu

adâncime de buclare mică.


Fig. V.5.8. JU+JN – Transfer-predare şi transfer-primire cu selectare.

V.5.1.2. Analiza posibilităţilor tehnologice ale maşinilor rectilinii de tricotat automate MC–800 Universal

Modul de selectare utilizat la maşinile rectilinii de tricotat de la firma Universal din seria MC-800 ese diferit de cel folosit la maşinile din generaţia anterioară.

Astfel, sistemul de bază al formării ochiurilor are aceeaşi structură, elementele componente având caracteristici tehnice diferite de variantele anterioare. Sistemul este format, ca până acum, din selector, împingător şi ac, dar selecţia este complet diferită. Dacă la maşinile din seria MC – 700 existau clapete de selecţie, la maşinile din ultima generaţie, maşinile din seria MC – 800 şi, respectiv, la maşinile din seria MC – 300, aceste clapete nu mai există. Locul lor a fost preluat acum de un sistem electromecanic de realizare a selecţiei. Ultimul element al lanţului cinetic de formare a ochiului este prevăzut cu un arc. Acesta are rolul ca, atunci când se comandă selecţia, să micşoreze efortul mecanic necesar realizării selecţiei dorite. Selectoarele sunt ţinute în fontură cu ajutorul unui magnet permanent rectiliniu plasat sub fontură, în partea inferioară a acesteia. Pentru a scoate un selector la lucru, acesta trebuie să execute o scurtă mişcare de translaţie spre partea inferioară a fonturii. Realizarea acestei mişcări a selectorului rezultă din combinarea a două acţiuni:

− atragerea sa cu ajutorul unui monomagnet plasat pe sania maşinii; − arcul propriu, care îl ajută să execute rapid operaţia de ieşire la lucru. Pe fiecare sanie a maşinii sunt plasaţi mai mulţi monomagneţi, utilizaţi doar în

realizarea procesului de selecţie. Numărul acestora depinde de numărul de sisteme ale maşinii. Ei sunt de două tipuri: magneţi stânga şi magneţi dreapta, numărul lor nefiind egal


pentru fiecare maşină. Pentru fiecare sistem de lucru sunt necesari patru monomagneţi. Spre exemplu, o maşină de tipul MC – 868 este prevăzut cu 48 de monomagneţi, 24 pentru cele 6 sisteme corespunzătoare fonturii din faţă şi similar pentru fontura din spate.

Dacă la generaţia anterioară a maşinilor firmei Universal, reglarea sau corecţia selecţiei se făcea greoi, depinzând de precizia unor elemente mecanice, acum, datorită comenzii electrice, reglarea selecţiei poate fi făcută cu o precizie foarte bună şi există la dispoziţie mai multe soluţii, cum ar fi:

− curentul de alimentare al monomagneţilor (implicit forţa de atracţie exercitată de către aceştia) poate fi reglat. Din fabrică, valoarea acestui curent este prestabilită şi memorată într-o zonă specială, numită setări de bază. Valoarea aceasta poate fi modificată, dar se recomandă ca acest lucru să nu fie făcut decât de un personal de service specializat. Pentru realizarea unei protecţii suplimentare în acest sens şi pentru a nu se modifică din greşeală această valoare, zona de memorare a tuturor setărilor de bază ale maşinii a fost parolată. Totuşi, datorită eventualelor corecţii ce trebuie făcute pentru îmbunătăţirea selecţiei în unele cazuri, s-a creat o altă zonă specială, numită zona de corecţii, zonă ce poate fi accesată şi, respectiv, modificată, după necesităţi, de orice utilizator;

− poziţia monomagneţilor poate fi ajustată mecanic. Faţă de o camă de bază folosită în zona selectorilor, monomagneţii trebuie poziţionaţi la o distanţă de 51,2 mm. Această distanţă se fixează cu o precizie de ± 0,2 mm. Este recomandabil ca în momentul efectuării reviziei şi, respective, curăţirii periodice a maşinii, această distanţă să fie şi ea verificată cu atenţie. Distanţa precizată este deosebit de importantă, în vederea realizării unei selecţii corecte. Problemele trebuie tratate cu atenţie, în special la maşinile de fineţe 12, acolo unde toate piesele lanţului cinetic de formare a ochiului sunt mai sensibile;

− alte soluţii de corecţie a selecţiei, în plus sau în minus, se axează pe folosirea fie a unor mici magneţi permanenţi, fie a unor unghiuri metalice speciale, destinate realizării unei corecţii a intensităţii câmpului magnetic al monomagneţilor. Aceste ultime corecţii posibile, deşi se pot realiza numai de către personal de service specializat, trebuie cunoscute pentru a şti exact toate soluţiile de corectare a selecţiei.

De asemenea, este recomandabil ca la efectuarea reviziei periodice să fie verificat şi traseul călcâiului superior al selectorului pe sistemul cu came al saniei. Exista cazuri în care, datorită unor şocuri ceva mai puternice datorată unei ruperi de călcâie de selectoare, împingătoare, sau de ace, unele came să se ciobească sau să sufere foarte mici deplasări. De aceea, cu ajutorul unei lere speciale, se poate verifica distanţa dintre camele ce realizează traseul selectoarelor.

Fig. V.5.9. Vedere generală a maşinii rectilinii de tricotat MC din generaţia 800.


Masa de programare. Sistemul de programare utilizat de firma Universal pentru maşinile din generaţia MC – 800 şi MC – 300 diferă complet de sistemul folosit în cazul maşinilor MC – 700. Dacă, anterior, Universal utiliza ca sistem de operare PC-DOS, un sistem mai puţin răspândit în lumea calculatoarelor, acum firma a trecut la sistemul de operare folosit pe cea mai mare parte a calculatoarelor, şi anume sistemul MS-DOS de la firma Microsoft. În plus, programul profesional conceput şi realizat de specialiştii firmei Universal este bazat pe sistemul de programare sub Windows. Acest lucru îl face deosebit de uşor de folosit, chiar şi de persoanele cu mai puţine cunoştinţe în domeniul calculatoarelor.

Programarea sub Windows, folosită în realizarea programului de aplicaţie UNIVERSAL, care este destul de pretenţioasă, o dată realizată, îi oferă utilizatorului o serie de facilităţi tehnice deosebite, ceea ce îl poziţionează ca lider pe piaţa programelor specializate din domeniu. În prezent, şi alte firme concurente lucrează intens la realizarea unor programe de aplicaţie tot sub Windows.

De aceea, firma Universal poate fi considerată ca pionier în acest domeniu, ea având şi un avans considerabil faţă de firmele concurente în domeniul programării.

Ca suport tehnic pentru programul de aplicaţie al firmei Universal, poate fi folosit, în principiu, orice calculator de tip PC. Totuşi, pentru a realiza un sistem de programare cu caracteristici tehnice care să-i ofere utilizatorului un confort deosebit în momentul operării, specialiştii firmei Universal au optat pentru un sistem ce foloseşte interfaţă SCSI-Fast II (Small Computer Small Interface) pentru cuplarea unităţii CDROM şi a unităţii de hard disk. De asemenea, calculatorul este recomandabil să fie dotat cu o memorie video mai mare, eventual şi cu accelerator grafic şi cu un monitor cu o diagonală de 20” şi tub Trinitron cu radiaţie scăzută.

Toate aceste caracteristici conduc la o proiectare foarte uşoară, bazată pe utilizarea unei interfeţe prietenoase. Platforma standard de lucru utilizează sistemul de operare DOS 6.22 şi mediul Windows for Workgroups 3.11. Deşi programul a fost conceput iniţial pentru sistemele ce lucrau pe 16 biţi, programul de aplicaţie poate lucra fără probleme şi pe sistemele de 32 de biţi care au instalat sistemul Windows 95, sau un altul superior acestuia (Windows 96, Windows 98 sau Windows NT).

Lucrul sub Windows oferă programatorului şi prezenţa unui asistent permanent (Help on line).

Unitatea de proiectare şi pregătire a modelelor în vederea tricotării MA 8000 conţine următoarele pachete software:

1. Sistemul VKS (Visual Kniting System) folosit pentru introducerea sub formă grafică a modelului de tricotat şi realizarea automată a compilării într-un program special de tricotare pentru maşini. Avantajul principal oferit de program este de a putea furniza programe de tricotare atât pentru maşinile din seria MC – 800 şi MC – 300, cât şi pentru maşinile din seria MC – 700, dar chiar şi pentru maşinile din seria MC – 600. Cu ajutorul acestui program, diferite imagini, structuri sau forme pot fi editate şi procesate ca obiecte separate, modelul final putând fi creat prin combinarea acestor obiecte. Astfel, orice model poate fi foarte uşor modificat după dorinţă.

2. Editorul de model utilizează simboluri speciale pentru ochiuri, bucle, flotări sau alte elemente specifice tehnicii de tricotare. Se pot folosi şi facilităţile suplimentare de generare automată a unui jacquard, sau a unei intarsia cu caracteristicile dorite de programator. Un element deosebit de important îl constituie posibilitatea calcului în această fază a timpului de tricotare, precum şi a consumului de fir pentru modelul în cauză.


3. Programul DRAW de realizare a desenului de model oferă posibilitatea de a importa diferite imagini, de a reduce numărul de culori folosite, sau de a le converti. De asemenea, programul este prevăzut cu opţiuni de scanare de imagini şi printare a acestora, operaţii deosebit de utile procesului de realizare a unui nou model.

4. Editorul de liste este utilizat pentru a crea, modifica şi a salva programele de tricotare. În cadrul acestui program se poate realiza poziţionarea automată, optimă a conducătorilor de fir.

5. Programul de test, pe baza unei reprezentări grafice, este utilizat pentru a testa pas cu pas programul de tricotare. El are posibilitatea de a prezenta buclele făcute de fir, lungimea ochiului, precum şi poziţia conducătorilor de fir. Programul poate fi folosit pentru seriile 700, 800 şi 300 ale firmei.

6. Programul specializat de citire / scriere a informaţiilor de pe / pe dischete pentru maşinile de tricotat MC – 700 cu ajutorul sistemului MA 8000.

7. Programul de configurare este folosit pentru setările de bază ale unităţii de programare şi pentru alegerea limbii de comunicaţie cu calculatorul (sunt disponibile 7 limbi).

Opţional, se pot livra împreună cu acest pachet alte două programe: − programarea pentru maşinile din seria MC – 600; − program de scanare şi procesare de imagini. Cu ajutorul pachetului software MA 8000, programul de aplicaţie scris pentru un

anumit tip de maşină se poate converti foarte uşor pentru un alt tip de maşină, putând alege numărul de sisteme care să lucreze. În acest fel se poate pregăti producţia pentru diferite maşini, realizându-se în acelaşi timp şi o comparaţie între performanţele obţinute.

În prezent, firma Universal pregăteşte lansarea pe piaţă a unui nou pachet software, denumit MA 8500, realizat tot pentru mediul Windows, dar într-o concepţie total nouă din punctul de vedere al tratării tehnicii de tricotare. Suportul hardware minim necesar pentru noul soft este comparabil cu cel precedent. Pentru a asigura o fexibilitate hardware mai mare, beneficiind totodată de noile şi performantele componente hard de pe piaţă, firma Universal a renunţat la a mai utiliza interfaţa SCSI, atât pentru hard disk, cât şi pentru unitatea CD-ROM.

Unitatea MA 8000 poate fi conectată în reţea cu calculatoarele de pe maşinile recti-linii de tricotat ale seriei MC–800. Acestea sunt bazate pe procesor INTEL 486 DX2-66 MHz, cu 32 MB SRAM şi un hard disk de circa 1 GB. Legarea în reţea permite culegerea informaţiilor utile din proces, inclusiv preluarea de pe maşina de tricotat a programului de aplicaţie, în vederea executării unor eventuale modificări. Aceste modificări, precum şi majoritatea facilităţilor oferite de lucrul cu masa de programare MA – 8000, se pot executa şi direct la maşină, dar cu disconfortul unui monitor de dimensiuni mai mici (14” – diagonala) şi a lucrului în picioare.

Reglarea lungimii ochiului. Camele responsabile pentru realizarea ochiului sunt

comandate prin intermediul unor unităţi de reglaj automat. Ele realizează desimea de tricot dorită sau lungimea de ochi solicitată. Aceste came sunt setate cu precizie, la valori prestabilite, cu ajutorul unor motoare de tip pas cu pas, la fiecare moment de schimbare a sensului saniei.

Pentru determinarea valorilor de desime statică, dinamică sau selectivă se poate folosi un număr mare de moduri de control. Oricare dintre aceste moduri de selecţie poate fi combinat cu un altul, chiar şi pe acelaşi rând de tricotare.


Desimea statică este cel mai des utilizată şi foloseşte valori constante. Desimea dinamică defineşte un gradient al lungimii ochiurilor pentru un segment precizat de ace.

Desimea selectivă este utilizată pentru modificarea valorii de desime pentru o regiune determinată de ace, sau ace singulare în cadrul unei zone în care este folosită desimea statică şi / sau cea dinamică. Acest tip de desime oferă acum posibilitatea tricotării unor modele ce nu puteau fi tricotate înainte.

Construcţia sistemului de came, precum şi diferitele moduri de comandă programabile a desimii ochiurilor, permit realizarea fără nici o restricţie a cinci tehnici patentate de selecţie:

− ochi scurt; − ochi lung; − buclă scurtă; − buclă lungă; − flotare. Spre exemplificare, valorile de desime folosite depind de fineţea maşinii: − pentru E5 – 8, de la 0 la 140; − pentru E10 – 14, de la 0 la 80.

V.5.1.3. Analiza caracteristicilor tehnologice ale maşinilor de tricotat rectilinii automate tip CMS

Prin analiza lanţului cinematic al organelor de formare a ochiurilor, se explică funcţiile camelor ce formează lacătul de tricotare integrat, se precizează principiul de selectare a acelor şi modul de obţinere a traiectoriilor de tricotare şi transfer.

Caracterizarea generală a maşinilor CMS 6". Maşinile de tricotat din din seria CMS 6" sunt prevăzute cu selectare electronică la un singur nivel şi cu comandă program. Ele sunt destinate producerii tricoturilor sub formă de panouri plane de lăţime constantă, a panourilor conturate plan şi spaţial.

Maşinile CMS prezintă caracteristicile tehnice prezentate în tabelul V.5.10.

Tabelul V.5.10

Caracteristica tehnică 433.6 422.6 411.6 440.6 430.6 340.6 330.6 320.6 320 C

Numărul de sănii × sisteme 2 × 3 2 × 2 2 × 1 4 3 4 3 2 2 Fineţea maşinii (E) 5 - 14 5 - 14 5 - 14 5 - 14 5 - 14 5 - 14 5 - 14 5 - 14 3, 31/2, 4 Lăţimea nominală a fonturii (cm)

224 224 224 224 224 127 127 127 127

Lăţimea fonturii în tandem (cm) 2×117 2×117 2×117 - - - - - -

Nr. de unităţi de alimentare 32 32 20 32 24 24 20 16 16 Nr. de conducătoare de fire 16 16 14 16 14 12 12 12 12 Viteza de tricotare maximă (m/s)

1,2 1,2 1,2 1,2 1,2 1,2 1,2 1,2 1,0

Masa netă a maşinii (kg) 2260 2200 1990 2110 1970 1400 1390 1370 1390 Puterea electromotorului (kW)

3,0 2,8 2,6 2,6 2,5 2,6 2,5 2,4 2,4


Viteza de lucru este programabilă până la 1,2 m/s maximum. Cursa saniei este variabilă şi optimizabilă automat cu sistemul RCR. Deplasarea laterală a fonturii din spate este de maximum 4". Camele de buclare sunt poziţionate prin program şi pot realiza ochiuri de diferite mărimi în acelaşi rând. Sistemul de tragere este compus dintr-un mecanism principal cu cilindri secţionaţi, un mecanism auxiliar cu cilindri rifelaţi şi un mecanism cu platine de închidere-aruncare la ambele fonturi. Forţa şi viteza de tragere sunt programabile, adaptate automat la lăţimea de lucru. Alimentarea cu fire se poate face cu maximum 32 de conducătoare de fire. În cazul variaţiei lăţimii panoului, conducătoarele de fir sunt poziţionate automat.

Mecanismul de formare a ochiurilor. Maşina de tricotat este dotată cu următoarele

organe de formare a ochiurilor (fig. V.5.10): al – ac cu limbă, cu lamelă de transfer laterală, cu arc lamelar în articulaţia limbii, cu

un călcâi de lucru, c; ca – conducător de ac oscilant, cu un călcâi de lucru median înecabil, cm şi cu tija

uşor îndoită; ps – platină de selectare cu un călcâi superior înecabil, cs, un călcâi inferior, ci şi un

prag de blocare, pb; s – selector oscilant de un singur tip, cu un călcâi de lucru superior, cs, unul inferior,

ci şi o coadă de apăsare, cap; arc – arc lamelar încorporat în selectorul oscilant; în stare liberă, arcul determină

aducerea călcâiului inferior al selectorului la suprafaţa fonturii; pI-A – platină de închidere-aruncare oscilantă; la partea superioară a peretelui

canalului, platina mobilă este asociată cu un dinte de aruncare fix. Lacătele sunt constituite din sisteme de came integrate, identice pentru cele două

fonturi şi cuprind următoarele came (fig. V.5.10): 1 – came de ridicare-închidere fixe (+), S - In sau S - I; 2 – came de transfer-primire fixe (+), incluse în camele 1, S - In-t; 3 – came de siguranţă fixe (+), I - In; 4 – came de apăsare fixe (+); camele sunt folosite pentru predarea ochiurilor; 5 – came cu rol dublu: muchiile de coborâre interioare folosesc la buclare, iar

muchiile de ridicare exterioare folosesc pentru predarea ochiurilor (↑↓), In - B sau S - I+∆; 6 – came de ghidare fixe (+); acţionează asupra călcâiului acului de tricotat şi

iniţiază mişcarea de coborâre a acului, începând de la poziţia I+∆; 7 – limbă oscilantă; acţionează asupra călcâiului acului de tricotat şi coboară acul pe

traiectoria I+∆ - I; 8 – came de margine fixe (+); la baza camelor, în colţurile interioare, se găsesc

muchii de coborâre cu întârziere la staţionare, fără buclare; 9 – came de conducere fixe (+), S - S; 10 – came de apăsare oscilante (↑↓); acţionează în părţile laterale ale sistemului de

came, în dreptul camelor 1 şi 5 şi se folosesc pentru primirea ochiurilor; 11 – came de apăsare oscilante (↑↓); acţionează pe centrul sistemului de came şi se

folosesc pentru formarea buclelor; 12, 13 – ansamblu de came de ghidare fixe (+) care acţionează asupra călcâielor

inferioare ale platinelor de selectare; ghidarea se poate face la 3 niveluri distincte, în funcţie de selectare (poziţia de bază 0 şi poziţiile de desen 1 şi 2);


14 – came de apăsare fixe (+); acţionează asupra călcâielor superioare ale platinelor de selectare;

15 – came de anulare a selectării la marginile sistemului (+); 16 – blocuri cu 2 posturi de selectare (BS1 şi BS2); 17 – came de ridicare în poziţia de desen 2 (+); 18 – came de ridicare în poziţia de desen 1 (+); 19, 20 – came centrale de anulare a selectării (+); 21 – came de introducere în funcţiune a selectoarelor selectate; muchia 21a

acţionează în dreptul postului de selectare BS1, iar muchia 21b acţionează în dreptul postului de selectare BS2;

22 – came de apăsare asupra cozilor selectoarelor; acţiunea se execută cu scopul de a determina apropierea capetelor tuturor selectoarelor de magnetul permanent al blocului de selectare 16.

Principiul de selectare a acelor. La maşinile de tricotat STOLL din ultima generaţie, selectarea individuală a acelor se realizează cu ajutorul blocului de selectare electromagnetic 16 (fig. V.5.10). Acesta este construit dintr-un magnet permanent, plasat pe toată lungimea blocului de selectare şi din câte un selenoid, plasat la fiecare post de selectare, BS1 şi BS2. Selectarea acelor se realizează prin transmitera unor impulsuri, către posturile de selectare BS1 şi BS2, în timpul deplasării saniei cu lacăte.

Cama 22, în timpul deplasării saniei cu lacăte, apăsă succesiv asupra cozilor tuturor selectoarelor şi determină oscilarea lor în sensul orar. Părţile superioare ale selectoarelor sunt oferite magnetului permanent al blocului de selectare, rămânând atrase de acesta. Din această cauză, călcâiele inferioare ale selectoarelor sunt înecate în canalul fonturii şi nu mai este posibilă acţionarea lor cu camele 21a şi 21b.

Dacă nu se trimit impulsuri la posturile de selectare, selectoarele rămân inactive. Dacă se trimit impulsuri la posturile de selectare BS1 şi BS2, câmpurile magnetice

induse suprimă forţa de atracţie a magnetului permanent. Astfel, sub acţiunea arcului, selectoarele oscilează în sensul antiorar, aducând la suprafaţa fonturii călcâiele de lucru inferioare. În această situaţie, selectoarele devin active şi este posibilă acţionarea călcâielor de lucru inferioare cu ajutorul camelor 21a sau 21b.

În cazul selectoarelor inactive, călcâiele inferioare ale platinelor de selectare rămân în poziţia de bază "0" şi sunt obligate să parcurgă o traiectorie determinată de canalul dintre camele de ghidare 12 şi 19.

Cama de apăsare 14 îneacă călcâiele superioare ale platinelor de selectare, iar cama 12 coboară platinele de selectare până pragul acestora pătrunde sub şina de acoperire. Forţa de apăsare se transmite şi tijelor arcuite ale conducătoarelor de ace, acestea se îndreaptă şi determină înecarea călcâielor mediane de pe tije.

Astfel, călcâiele conducătoarelor de ace rămân înecate pe toată lăţimea activă a sistemului de came, nefiind posibilă acţionarea acelor cu care sunt cuplate. Selectoarele active sunt ridicate de camele 21a sau 21b, până distanţa dintre selectoare şi platinele de selectare asociate se anulează şi călcâiul median al selectoarelor se plasează la nivelul corespunzător de acţiune din dreptul camei 17 sau 18.

Cama 17, prin intermediul selectoarelor selectate şi activate la postul de selectare BS1, împinge platinele de selectare şi le plasează călcâiele inferioare în poziţia de desen 2.

Cama 18, prin intermediul selectoarelor selectate şi activate la postul de selectare BS2, împinge platinele de selectare şi le plasează călcâiele inferioare în poziţia de desen 1.

Fig. V.5.10. Secţiuni prin fontură şi lacătul cu came de la maşinile CMS 6.

Poziţia de bază 0 este utilă pentru reţinerea elementelor tricotate la ciclul anterior. Poziţia de desen 1 este utilă pentru tricotarea buclelor sau primirea ochiurilor. Poziţia de desen 2 este utilă pentru tricotarea sau predarea ochiurilor. V.5.1. Tehnologii şi utilaje pentru producerea tricoturilor pe maşini rectilinii Analiza traiectoriilor de tricotare şi transfer. Traiectoriile acelor de tricotat vor fi

determinate de următoarele date prezentate în tabelul V.5.11: modul de transmitere a impulsurilor de selectare la cele două posturi de selectare, poziţia ansamblului de came de apăsare 10 şi 11, poziţiile camelor de buclare-transfer 5.

Tabelul V.5.11

Traiectoria Impuls de selectare Poziţia de desen

Poziţii de came Figura BS1 BS2 10, 11 5 S - S Nu Nu 0 Fig. V.5.10

S - In -B Nu Da 1 Fig. V.5.10 S - I - B Da Nu 2 Fig. V.5.10

S - In-t - S Nu Da 1 Fig. V.5.11 S - I+∆ -B Da Nu 2 Fig. V.5.11

Observaţie. Datele din tabelul V.5.11 sunt valabile pentru cazul când sania cu lacăte se deplasează de la dreapta la stânga. producerea tricoturilor pe maşini rectilinii

Fig. V.5.11. Obţinerea traiectoriilor de transfer predare şi primire.


Pe baza analizei caracteristicilor tehnice şi funcţionale ale maşinilor CMS 6", se trag următoarele concluzii:

− prin selectare şi acţionare, se obţin trei traiectorii de tricotare: S-I-B, S-In-B, S-S; − într-un singur sistem, se pot obţine simultan trei traiectorii de tricotare; − transferul de ochiuri nu este condiţionat de sensul de deplasare a saniei cu lacăte; − transferul predare şi primire se poate executa simultan în acelaşi sistem de came;

în acelaşi sistem, se poate executa transferul şi tricotarea ochiurilor (tehnica split).

V.5.1.4. Analiza posibilităţilor tehnologice ale maşinilor de tricotat rectilinii automate tip SES 234 FF

V.5.1.4.1. Caracterizare generală Maşina de tricotat rectilinie SES 234 FF, produsă de firma Shima Seiki din Japonia,

este o maşină cu comenzi şi selectare electronică, cu 4 sisteme de tricotare integrate şi o lăţime utilă de 90" (229 cm). Maşina este prevăzută cu 2 sănii şi fiecare sanie are câte 2 sisteme de came integrate Knitran®. Săniile pot fi cuplate pentru tricotarea panourilor mari, pe toată lăţimea fonturii (4 sisteme) sau pot fi separate pentru tricotarea simultană a 2 panouri identice (2 x 2 sisteme în tandem).

Această flexibilitate de utilizare asigură o eficienţă mare pentru tricotarea pe lăţime mare şi în tandem, pentru tricotarea după contur şi tricotarea integrală. Acestea din urmă sunt obţinute cu ajutorul unui mecanism de închidere şi tragere cu baghete şi, opţional, de un mecanism cu platine de închidere-aruncare mobile, montat la ambele fonturi.

Astfel, acest mecanism exercită o tensiune mică şi egală asupra tricotului. Calitatea tricotului este îmbunătăţită mult în cazul structurilor fragile, tricoturilor integrate cu intarsia, cu torsade, cu aran sau cu ochiuri reţinute de indice mare. Asocierea acţiunii baghetelor şi a platinelor mobile permite realizarea unor tricoturi variate, care până în prezent nu au putut fi produse cu sistemul clasic de tragere.

Dispozitivul DSCS este perfecţionarea cea mai importantă din tehnologia de tricotare pe maşini rectilinii. Dispozitivul controlează şi reglează lungimea firului consumat, urmărind ca aceasta să se păstreze constantă, cu o toleranţă de ± 2%. Acest dispozitiv este esenţial pentru tricotarea după contur şi tricotarea integrală, pentru că el permite menţinerea constantă a dimensiunilor tricoturilor.

V.5.1.4.2. Caracteristici tehnice Maşina SES 234 FF prezintă următoarele caracteristici tehnice: Fineţea maşinii: K = 5,6,8,10,12,14E Lăţimea utilă a fonturii : Lf = 229 cm Lăţimea în tandem: Lf = 94 ×2 cm Viteza de tricotare maximă: v = 1,2 m/s Dimensiuni de gabarit: L × l × h = 3960 ×853 × 2070 mm Puterea electromotorului : P = 2,7 kW Numărul conducătoarelor de fire: nc f = 12 Desimea este controlată şi comandată electronic pe 31 niveluri de reglare.


Deplasarea laterală a fonturii din spate se execută cu un servomotor cu şurub fără sfârşit. Deplasarea maximă este de 2". Deplasarea cu T /2 şi T /4 este posibilă din orice poziţie.

Selectarea acelor este individuală, electronică, aplicată la ambele fonturi printr-un selenoid special.

Tragerea este asigurată de un mecanism de tragere principal cu cilindri secţionaţi, cu 31 de niveluri de tensiune programabile, şi de un mecanism de tragere auxiliar cu cilindri şănţuiţi.

Înfilarea este uşoară datorită existenţei ochiurilor de conducere deschise. Nodurile mari opresc maşina, iar nodurile mici determină maşina să treacă pe viteze de tricotare prestabilite mai mici.

Impurităţile sunt suflate şi aspirate de un sistem independent de pe sania cu lacăte.

V.5.1.4.3. Mecanismul de formare a ochiurilor Maşina este dotată cu următoarele organe de formare a ochiurilor (fig. V.5.12): al – ac cu limbă, cu lamelă de transfer, fără călcâi de acţionare; ca – conducător de ac oscilant, cu un călcâi de lucru superior (cs) şi un călcâi de

lucru median (cm); tija conducătorului de ac se comportă ca un arc lamelar; s – selector oscilant de 6 tipuri, cu un călcâi superior comun (cs), un călcâi inferior comun (ci) şi un călcâi desenator (cd) plasat la unul din cele 6 niveluri de

selectare; si – selector intermediar oscilant, cu un singur călcâi (c); da – dinte de aruncare demontabil;. În dreptul fiecărui sistem de came se află o pereche de baghete de închidere mobile,

comandabile. Aceste baghete asigură aplicarea unor forţe de închidere şi tragere concentrate.


Fig. V.5.12. Secţiune prin fontură şi lacătele maşinii SES 234 FF. Maşina este prevăzută cu 12 conducătoare de fir montate pe 4 şine duble. Lacătele sunt constituite din sisteme integrate, identice pentru cele două fonturi şi

cuprind următoarele came (fig. V.5.12): 1 – came de siguranţă (+,–), I - In; 2 – came de ridicare (+), S - In sau S - I; 3 – came de buclare (↑↓), In - B; 4 – came de transfer - predare (–, +), In - I+∆; 5 – came de transfer - primire (+), S - In-t; 6 – came de coborâre la transfer - predare (+), I+∆ - In; 6' – came de coborâre (+), In - S; 7 – came de coborâre; coboară selectorul intermediar din poziţia A în poziţia H; 8 – came de coborâre; coboară selectorul intermediar din poziţia H în poziţia B; 9 – came de apăsare oscilante (↑↓); acţionează la nivelul H, pe centrul sistemului şi

foloseşte pentru tricotarea buclelor; 9' – came de apăsare oscilante (↑↓); această camă este, în mod obişnuit, poziţionată

deasupra nivelului A, fiind inactivă; la comandă, coboară la nivelul A, devenind activă; cama de apăsare ocupă poziţia intermediar " | " faţă de suprafaţa fonturii;

10 – came de apăsare înecabile (–, +); acţionează la nivelul H şi se folosesc pentru primirea ochiurilor sau pentru tricotarea buclelor mici;

11 – came de apăsare fixe (+); acţionează la nivelul B şi se folosesc pentru reţinerea elementelor formate la ciclul anterior;

12 – blocuri cu câte 6 came de selectare oscilante: determină activarea selectoarelor, care, în continuare, vor fi ridicate la nivelul H sau A de către camele 13 şi 14;

13 – came de ridicare a selectoarelor selectate (+); ridică selectoarele până la nivelul A;

14 – came de ridicare a selectoarelor selectate (+); ridică selectoarele până la nivelul H;

15 – came de anulare a selectării (+); readuce, la suprafaţa fonturii, călcâiele selectoarelor înecate de camele de selectare;

16 – came de coborâre a selectoarelor (+); coboară selectoarele din poziţia A şi H în poziţia B.

V.5.1.4.4. Principiul selectării Există câte 4 blocuri de selectare pe lacătul din făţă şi din spate (fig. V.5.12,a).

Fiecare bloc este constituit din 6 came de selectare oscilante. Fig. V.5.13 arată situaţia când camele de selectare nu lucrează. În acest caz, camele

de selectare se găsesc deasupra călcâielor desenatoare ale selectoarelor şi apăsă asupra lor, determinând înecarea călcâielor de lucru inferioare. Prin urmare, călcâiele inferioare ale selectoarelor nu pot fi acţionate de camele 13 şi 14 (fig. V.5.12), astfel încât, selectoarele intermediare rămân cu călcâiele superioare în poziţia de aşteptare, la nivelul B.

Fig. V.5.13,b arată situaţia când toate camele de selectare lucrează. În acest caz, camele de selectare oscilează şi nu se mai găsesc deasupra călcâielor desenatoare ale selectoarelor. Ele nu apasă asupra călcâielor desenatoare, determinând menţinerea la suprafaţă a călcâielor de lucru inferioare. Prin urmare, călcâiele inferioare ale selectoarelor


vor fi acţionate de camele 13 şi 14 (fig. V.5.12), astfel încât, selectoarele intermediare ajung, prin împingere, cu călcâiele superioare în poziţie de lucru, la nivelul H şi A.

Fiecare sistem de came poate să beneficieze de datele de selectare de la două blocuri de selectare succesive.

Fig. V.5.13. Principiul de selectare la maşina SES 234 FF.

V.5.1.4.5. Principiul de tricotare

În fig. V.5.14 se prezintă modul de obţinere a traiectoriilor de tricotare: S-I-B, S-In-B şi S. Traiectoriile acelor de tricotat vor fi determinate de nivelul la care se găseşte călcâiul selectorului intermediar (B, H, A) şi de poziţiile camelor de apăsare de la aceste niveluri. Camele de apăsare haşurate ocupă poziţia "+", iar camele de apăsare nehaşurate ocupă poziţia "–".

Poziţia B - Camele de apăsare de la acest nivel apasă asupra călcâielor selectoarelor intermediare, acestea din urmă apasă asupra tijelor arcuite a conducătoarelor de ace, determinând, în final, înecarea călcâielor conducătoarelor de ace pe toată lăţimea sistemului. Astfel, conducătoarele de ace nu pot fi acţionate şi acele cuplate cu acestea staţionează.

Poziţia H - Cama de apăsare centrală de la acest nivel ocupă poziţia "+", iar camele de apăsare laterale de la acest nivel ocupă poziţia "–". În zona de acţiune a camelor de apăsare laterale, călcâiele conducătoarelor de ace rămân la suprafaţă, fiind acţionate de profilul ascendent al camei de ridicare şi de profilul descendent al camei de buclare. În zona de acţiune a camei de apăsare centrală, călcâiele conducătoarelor de ace sunt înecate,


nefiind posibilă acţionarea lor. Astfel, conducătoarele de ace, împreună cu acele cuplate, vor parcurge traiectoria S-In-B pentru tricotarea buclelor.

Fig. V.5.14. Obţinerea traiectoriilor:

S-I-B ( linia ⎯ ) S-In-B ( linia … ) S ( linia - - -)

Poziţia A - La acest nivel, nu acţionează came de apăsare şi călcâiele conducătoarelor de ace se menţin la suprafaţa fonturii, pe toată lăţimea sistemului de came. Astfel, conducătoarele de ace, împreună cu acele cuplate, vor parcurge traiectoria S-I-B pentru tricotarea ochiurilor.

Observaţie. Poziţia H permite obţinerea ochiurilor dacă toate camele de apăsare de la acest nivel ocupă simultan poziţia "–", având acelaşi efect ca şi poziţia A.

V.5.1.4.6. Selectarea la buclare Acest principiu permite să se producă ochiuri de două înălţimi diferite, în cadrul

aceluiaşi rând, pe aceeaşi parte a tricotului.

Fig. V.5.15. Selectarea la buclare.

Vârful camei de buclare (fig. V.5.15) prezintă o degajare, ca şi cum cama ar fi construită din 2 straturi suprapuse, unul mai scurt şi altul mai lung. Porţiunea scobită ocupă poziţia " | " faţă de suprafaţa fonturii. Diferenţa dintre straturi este notată cu δ şi are valoare constantă. Dacă înălţimile călcâielor mediane ale conducătoarelor de ace devin i şi s, se


produce selectarea lor în dreptul vârfului camei de buclare: stratul mai scurt acţionează călcâiele i şi s, iar stratul mai lung acţionează numai călcâiele i.

Determinarea înălţimii călcâielor mediane ale conducătoarelor de ace se face cu camele de apăsare 9' şi 10. La nivelul H, cama de apăsare 10 ocupă poziţia "–" şi determină obţinerea călcâielor de înălţime i. La nivelul A, cama de apăsare 9' ocupă poziţia " | " şi determină obţinerea călcâielor de înălţime s.

În mod obişnuit, în dreptul vârfului camei de buclare, la nivelul A, nu se găseşte nici o camă de apăsare, călcâiele mediane ale conducătoarelor de ace au înălţime identică i şi sunt acţionate la buclare pe traiectorie comună (A`).

Dacă cama de apăsare 9' basculează până la nivelul A, datorită poziţiei " | " faţă de suprafaţă fonturii, determină obţinerea unor călcâie de înălţime s. Deci, acele selectate prin nivelul A vor forma ochiuri cu adâncime de buclare normală, iar acele selectate prin nivelul H vor forma ochiuri cu adâncime de buclare mai mare (vezi şi observaţia de la punctul 5). Principiul este util în timpul îngustării panoului conturat realizat cu desime mare, asigurând un transfer mai uşor.

V.5.1.4.7. Tricotarea buclelor de lungime mică Aşa cum se vede în fig. V.5.16, cama de presare 10 din stânga lucrează când sania

se deplasează spre dreapta, iar cama de apăsare 10 din dreapta lucrează când sania se deplasează spre stânga.

Fig. V.5.16. Tricotarea buclelor de lungime mică.

De aceea, după ce călcâiele conducătoarelor de ace sunt deplasate spre poziţia de staţionare de către cama de coborâre 6', ele trec pe sub cama de buclare, fiind înecate, prin selectorul intermediar, de cama de presare 10. Astfel, bucla formată este mai "strânsă" decât buclele obişnuite. Situaţia este utilă pentru tricotarea unor bucle de început de dimensiuni mici.


V.5.1.4.8. Transferul ochiurilor În fig. V.5.17 se arată poziţiile camelor şi traiectoriile călcâielor în timpul

transferului din faţă în spate, la deplasarea saniei de la stânga la dreapta. Lacătul din spate execută primirea ochiurilor. După selectare, selectoarele

intermediare sunt aduse în poziţia H. Camele de apăsare laterale de la acest nivel ocupă poziţia "+" şi îneacă călcâiul median al conducătoarelor de ace în dreptul muchiei de ridicare a camei 2. În zona centrală a sistemului de came, cama de apăsare 9 ocupă poziţia "–" (în fig. V.5.17, cama 9 nu este desenată) şi determină revenirea la suprafaţa fonturii a călcâielor mediane ale conducătoarelor de ace.

Astfel, călcâiele ajung în dreptul unei zone centrale scobite în cama 2, de formă complexă, formată din muchii drepte şi teşite, care provoacă traiectoria S-In-t. Coborârea la staţionare se face acţionând asupra călcâielor superioare ale conducătoarelor de ace.

Lacătul din faţă execută predarea ochiurilor. După selectare, selectoarele intermediare sunt aduse în poziţia A. La acest nivel, pe toată lăţimea sistemului de tricotare nu acţionează came de apăsare. Astfel, călcâiele mediane ale conducătoarelor de ace rămân permanent la suprafaţa fonturii şi parcurg traiectoria S – I+∆ - S. În această situaţie, cama de siguranţă 1 este înecată, eliberând calea pentru călcâiele mediane ale conducătoarelor de ace. Ridicarea suplimentară se face de către cama 4, ce acţionează asupra călcâielor superioare ale conducătoarelor de ace.

Din analiza caracteristicilor teh-nice şi funcţionale ale maşinii SES 234 FF, se trag următoarele concluzii:

− prin selectare şi acţionare se obţin trei traiectorii de tricotare distincte: S - I - B, pentru tricotarea ochiurilor, S - In - B, pentru tricotarea buclelor şi S, pentru reţinerea elementelor tricotate la ciclul anterior;

− în acelaşi sistem, se pot obţine simultan toate cele trei traiectorii de tricotare;

− utilizând o camă de buclare spe-cială, se poate obţine selectarea la buclare, rezultând ochiuri şi bucle de mărimi diferite, în cadrul aceluiaşi rând, pe aceeaşi parte a tricotului;

− se poate comanda eliminarea buclării, rezultând bucle de început de lungime mică;

− transferul ochiurilor nu este condi-ţionat de sensul de deplasare a saniei cu lacăte şi se execută în ambele sensuri (faţă - spate, spate - faţă);

Fig. V.5.17. Transferul predare şi primire.


− procesul de tricotare beneficiază de închidere şi tragere concentrată cu baghete, de controlul consumului de fir cu ajutorul dispozitivului DSCS, de tragere generală cu cilindri secţionaţi (mecanism principal) şi cu cilindri şănţuiţi (mecanism auxiliar).

V.5.1.5. Analiza posibilităţilor tehnologice ale maşinii de tricotat tip JAR – 203 E

Maşina de tricotat rectilinie automată jacard cu comandă electronică tip JAR – 203 E este realizată de S.C.MATRICON din România. Principalele caracteristici tehnice ale maşinii JAR – 203 E sunt următoarele:

− fineţea: 5, 8, 10 şi 12 E; − lăţimea de lucru: 205 cm; − numărul de sisteme de lucru: 2; − viteza de lucru: 4 – 22 deplasări /min; − motor electric: 1,1 kW, 2800 rot/min, cu variator electric; − masa: 1450 kg (inclusiv dulapul de comandă); − dimensiuni de gabarit: 3950 × 1200 × 2000 mm. Pe acest tip de maşină se pot produce toate structurile de tricot de bază, derivate, de-

sene jacard în mai multe culori, în relief şi în desene combinate, prin selectarea electronică individuală a acelor. Maşina produce tricot sub formă de panouri cu rânduri de separare sau panouri conturate, fiind dotată cu sistem clasic de tragere a tricotului, cât şi dispozitiv de presare a ochiurilor, la sistemele de tricotare şi transfer. Asigură transferul de ochiuri şi pe acele libere, pe ambele fonturi, în ambele sensuri de deplasare a saniei cu lacăte şi asigură începerea automată a tricotării şi pe acele libere din fonturi. Cele două fonturi sunt echipate cu ace speciale cu călcâi înalt, pentru transfer de ochiuri şi cu călcâi scurt, cu împingătoare oscilante, cu arcuri sub împingătoare, precum şi cu platine selectoare, având călcâie dispuse la 8+1 niveluri (8 pentru selectare, unul pentru anulare). Fontura din spate se poate deplasa selectiv, cu 1 – 6 paşi de ac, în ambele sensuri. Fontura din faţă se poate deplasa cu ½ sau ¼ paşi de ac, pentru asigurarea transferului de ochiuri, simplu sau a transferului simultan cu tricotarea. Mecanismul jacard este înglobat în sania cu lacăte sub forma unor blocuri de selectare sincronă electronică, asigurând selectarea acelor pentru sistemele de tricotare şi pentru sistemele de transfer, pentru ambele fonturi. Pentru transfer-recepţie, selectarea se produce cu anticipaţie. Sania cu lacăte conţine camele, elemente pentru acţionarea condu-cătoarelor de fir şi a mecanismului de presare a ochiurilor. Camele permit realizarea de ochiuri normale, duble (fang), reţinute, precum şi transferul şi recepţia preselectată a ochiu-rilor de tricot. Camele de buclare au patru trepte de desime, fiecare cu reglare fină cores-punzătoare diferitelor lungimi ale firului dintr-un ochi de tricot. Maşina este dotată cu opt conducătoare de fir, dispuse pe patru şine duble, cu comandă independentă pentru cele două sisteme de tricotare. Tracţiunea tricotului se realizează printr-un sistem de tragere secţională cu tambure pretensionate. Pentru tricotarea conturată se folosesc dispozitivele de presare a ochiurilor. Maşina JAR – 203 E este dotată cu dispozitive de securitate, care asigură oprirea la ruperea unui fir, prezenţa unor noduri prea mari, aglomerări de ochiuri, ruperea acelor, terminarea firului de pe o bobină şi la suprasarcină. Cauzele opririi maşinii de tricotat sunt semnalizate optic.

Echipamentul de comandă conţine un miniprocesor şi sisteme de legătură cu elementele de execuţie de pe maşină. Comanda numerică asigură realizarea programelor


introduse în memoria maşinii, precum şi autocontrolul modului de lucru. Programarea maşinii se execută prin unitatea de tastatură şi afişaj sau prin caseta cu bandă magnetică. Datorită memoriilor de ace asociate fiecărui sistem de lucru, se pot realiza simetrii şi oglindiri ale desenelor din structura tricotului. În fig. V.5.18 este prezentată schema de principiu a lacătelor de lucru cu camele de acţionare a acelor de tricotat.

V.5.1.6. Nivelul tehnic al maşinilor rectilinii de tricotat

Pentru studierea şi determinarea nivelului tehnic al maşinilor rectilinii de tricotat, este necesar să se definească caracteristicile maşinii. Caracteristicile principale, care definesc nivelul tehnic, se încadrează în următoarele grupe:

• Caracteristici tehnice de bază • Caracteristici tehnice auxiliare • Caracteristici funcţionale • Caracteristici de încadrarea în standardele în vigoare • Caracteristici de disponibilitate a utilajului • Caracteristici economice • Caracteristici estetice • Caracteristici ergonomice, de protecţie şi psihosenzoriale • Caracteristici de protecţie a mediului înconjurător

Caracteristicile tehnice de bază se prezintă în tabelul V.5.12.

Tabelul V.5.12

Caracteristica tehnică de bază Simbol de notare Unitate de măsură Numărul de sănii cu lacăte Ns - Numărul de sisteme S - Gama de fineţe KE număr de ace/ţol Pasul acului T mm Lăţimea fonturii Lf mm, cm, ţoli Numărul de ace Na - Viteza de tricotare maximă v, n m/s, depl./min Dimensiunile de gabarit L×l×h mm, cm

Fig. V.5.18.


Puterea electromotorului PEM kW Masa netă a maşinii M kg

Caracteristicile tehnice auxiliare ale maşinilor rectilinii de tricotat sunt prezentate în tabelul V.5.13.

Tabelul V.5.13 Caracteristica tehnică auxiliară Simbol de notare Unitate de măsură Numărul conducătoarelor de fire NCf - Numărul de unităţi de alimentare cu fir Nua - Numărul de şine de glisare a conducătoarelor de fire Nşine - Numărul de conducătoare de fir pe o glisieră (simple, multiple) NCf/glisieră -

Numărul de fonturi auxiliare Nf aux - Masa brută (cu ambalaj) M brută kg Dimensiuni de gabarit cu ambalaj L×l×h mm, cm

Caracteristicile funcţionale definesc cerinţele în exploatare ale maşinii rectilinii de tricotat. Lista acestor caracteristici se prezintă în tabelul V.5.14.

Tabelul V.5.14 Caracteristica funcţională Detalii

1 2

Tipul de sistem Sistem de tricotare, sistem de tricotare-transfer (integrat), zonă de transfer

Configuraţia sistemelor I, II, III, IIII, I+I, II+II, III+III, TST, TSST, STS şa I reprezintă un sistem integrat, S-sistem de tricotare, T-zonă de transfer

Numărul şi tipul de traiectorii

2 traiectorii (S-I-B cu S-B, S-In-B cu S-B) 3 traiectorii (S-I-B, S-In-B, S-B) Selectare la buclare (la 2 niveluri) Traiectorii de transfer (S-I+∆-B şi S-Int-B) Traiectorii pentru tehnica split

Transferul de ochiuri

Din faţă în spate (da/nu) Din spate în faţă (da/nu) În ambele sensuri (da/nu) Condiţionarea transferului de sensul de deplasare a saniei (da/nu)

Tipul de ac de tricotat

Cu lamelă de transfer de mărime normală sau extinsă Cu limbă cu arc în articulaţie Ac compus (cu zăvor sau cu piston) Ac cu 2 capete Tehnica călcâiului înecat (da/nu)

Platine de transfer în fonturi auxiliare

Ace de transfer Cârlige de reţinere şi transfer

Poziţia relativă a fonturilor

Poziţia de tricotare (decalate cu T/2), poziţia de transfer (faţă în faţă), poziţia de tricotare şi transfer (decalate cu T/4)

Există posibilitatea corectării poziţiei relative (da/nu)

Deplasarea laterală a fonturii

Care fontură este mobilă (F-faţă, S-spate, ambele) Amplitudinea maximă (nr de paşi de ac sau ţoli) Selectivă, după neesităţi (da/nu) Deplasare centrală în cazul conturării prin transfer


Reglarea lungimii firului din ochi (adâncimea de buclare sau desimea ochiurilor)

Lungime de ochi statică: valoare constantă a adâncimii de buclare cu “n” poziţii programabile

Lungime de ochi dinamică: valoare variabilă în timpul deplasării saniei cu lacăte

Lungime de ochi selectivă: se execută selectarea la buclare, rezultând ochiuri (sau bucle) mici şi mari


Tabelul V.5.14 (continuare) 1 2

Tragerea generală a tricotului

Reglarea forţei de tragere programabilă (da/nu) Tipul de mecanism de tragere − principal (da/nu) − auxiliar (da/nu) − pieptene de început (da/nu)

Tragerea concentrată a tricotului

Baghete de apăsare (da/nu) Platine de închidere-aruncare (da/nu) Mişcare relativă contrară a platinelor faţă de ace (da/nu) Amplasarea platinelor de închidere-aruncare (F-faţă, S-spate, ambele)

Secvenţa de tricotare Tricotare în lanţ (da/nu) Tricotare bucată cu bucată (da/nu) Tricotare secvenţială (da/nu)

Tehnologii de tricotare

Tricoturi plane sau tubulare de lăţime constantă (metraj) Tricoturi plane de lăţime constante tricotate în panouri Tricoturi plane semiconturate prin lărgiri succesive şi îngustări în

trepte, tricotate în panouri Tricoturi plane conturate prin lărgiri şi îngustări succesive, tricotate în

panouri

Detalii conturate plan şi spaţial, tricotate bucată cu bucată Produse integrale (complete)

Tipuri de structuri Tricoturi cu desene jacard, cu desene aran, cu desene tip torsadă, cu

desene în relief, cu desene intarsia, buzunare, butoniere, marcaje, gulere

Dimensiunile maxime ale raportului de desen Numărul de ace din fontură (Na) sau b×h (şiruri × rânduri)

Tipul de sanie şi tipul de mişcare a saniei cu lacăte

Sănii în tandem (da/nu) Mişcare alternativă sau continuă Dacă saniile se pot cupla între ele (da/nu)

Reglarea cursei saniei În funcţie de lăţimea de tricotare (da/nu) Optimizarea cursei în funcţie de numărul de sisteme care lucrează

(da/nu)

Selectarea acelor

Selectare în grup Selectare individuală − cu mecanisme jacard mecanice − cu mecanisme jacard electronice

Comanda maşinilor

Manuală Automată − mecanică − electronică (cu microprocesor)

Suporturi pentru datele de comandă şi selectare

Cartele din carton, lanţuri cu zale, bandă film cu perforaţii, bandă magnetică, cartele magnetice, dischete magnetice, discuri optice

Programarea

Dialog de programare Limbaj de programare Număr de funcţii Calcule automate (timpul de tricotare, ponderea culorilor, masa firului

consumat, statistica opririlor) Testarea automată a programelor de tricotare


Tabelul V.5.14 (continuare) 1 2

Introducerea programului

Transfer prin suport fizic (de exemplu, dischete) Transfer on line Manual, cu ajutorul tastaturii

Echipamente speciale

pentru curăţarea scamei Magazie de bobine Sistem de lubrefiere a fonturilor Suport de scoatere a saniei de pe maşină şi de depanare Conducător de fir de vanisare, pluş, intarsia Sistem de siguranţă la întreruperea curentului electric Lampă de semnalizare indicând lucrul normal, oprirea programată şi

oprirea cauzată de defecte Mecanism de alimentare prin fricţiune sau cu rezervă de fir Antene laterale de tensionare Iluminarea zonei de lucru şi a tricotului Panouri transparente de protecţie

Detecţia defectelor Ruperea firului, nod incorect, ruperea acelor, şoc mecanic, căderea tricotului, înfăşurarea tricotului

Încadrarea în standardele în vigoare reprezintă o cerinţă cu aspect normativ,

obligatoriu. Se referă la restricţiile de admisibilitate a poluării chimice, fonice, la siguranţa lucrului sub tensiune electrică, la caracteristicile motorului electric şi a curentului de ali-mentare a maşinii de tricotat, modul de ambalare, marcare şi transport auto, maritim sau aerian.

Disponibilitatea reflectă capacitatea maşinii de tricotat de a funcţiona în condiţii specificate, un timp cât mai îndelungat şi de a fi întreţinută şi reparată în conformitate cu planul stabilit. Caracteristicile de disponibilitate cuprind fiabilitatea maşinii (media timpului de bună funcţionare între două reparaţii, frecvenţa defectărilor) şi mentenabilitatea (media timpului de staţionare pentru reparaţii şi întreţinere).

Caracteristicile economice (preţul maşinii, cheltuielile cu taxele vamale, în cazul importului, cheltuielile cu întreţinerea şi reparaţia, preţul pieselor de schimb, cheltuielile cu investiţii specifice pentru punerea în funcţiune) definesc mai ales efortul financiar al celui care cumpără maşina de tricotat.

Caracteristicile estetice exprimă punctul de vedere al utilizatorului maşinii de tricotat, privind echilibrul formelor, cromatica, gradul de finisare a suprafeţelor, prezenţa elementelor decorative funcţionale, care contribuie la crearea unui mediu de lucru cu satisfacţii estetice.

Caracteristicile ergonomice, de protecţie a muncii şi cele psihosenzoriale reflectă relaţia cu muncitorul, arătând grija ca acesta să nu facă eforturi fizice şi intelectuale inutile, să fie protejat împotriva pericolului de accidentare şi să se creeze un mediu propice lucrului cu randament ridicat.

Protecţia mediului înconjurător este realizată prin: nivel de zgomot redus, vibraţii mici induse în structura de rezistenţă a clădirii, scama este aspirată, nu se folosesc substanţe chimice periculoase, deşeurile produse sunt recuperabile şi reciclabile.

În continuare, se definesc o serie de caracteristici ale maşinilor rectilinii de tricotat, care sunt definitoare pentru stabilirea nivelului tehnic.


Numărul de sănii, numărul de sisteme pe o sanie. Prin sistem se înţelege una sau mai multe zone de formare a ochiurilor, care la o deplasare a saniei cu lacăte permite obţinerea unui rând de ochiuri cu legătură de bază sau derivată.

Numărul de sisteme de tricotare reprezintă numărul de zone cu came de tricotare identice dispuse pe plăcile port-came de pe sania cu lacăte.

Există o tendinţă de creştere a numărului de sisteme de tricotare urmărind creşterea productivităţii maşinii de tricotat.

În cazul maşinilor rectilinii de tricotat cu deplasarea alternativă a saniei, în funcţie de tipul maşinii de tricotat, numărul de sisteme este prezentat în tabelul V.5.15.

Tabelul V.5.15

Tipul maşinii Numărul de sisteme Maşini rectilinii de tricotat manuale 1 Maşini rectilinii de tricotat automate cu selectare în grup 1, 2 Maşini rectilinii de tricotat automate cu selectare jacard mecanică 1, 2, 3

Maşini rectilinii de tricotat automate cu selectare jacard electronică 1, 2, 3, 4, 5

Maşini rectilinii de tricotat automate cu selectare jacard electronică pentru tricotarea după contur

1, 2, 3, 4, 2×1, 2×2, 2×3, 2×4, 3×1, 4×1, 4×2

În cazul maşinilor rectilinii de tricotat cu deplasarea saniei numai într-un singur

sens, numărul sistemelor (săniilor) este de 15 până la 18. Maşina de tricotat este dotată cu o sanie (un cap de lucru) sau cu mai multe sănii

(mai multe capete de lucru). Maşinile cu mai multe sănii pot lucra unite, în cazul tricotării panourilor de lăţime constantă, respectiv separate (în tandem), pentru tricotarea panourilor conturate plan.

În cazul maşinilor de tricotat clasice, lacătele sunt constituite din sisteme de tricotare şi zone de transfer, în diferite configuraţii. Utilizarea lor este incompletă, deoarece se folosesc fie numai sistemele de tricotare, fie numai zonele de transfer şi numai prin construcţia acelor şi condiţionarea structurii tricotului este posibilă tricotarea şi transferul la aceeaşi deplasare. Într-un sistem de tricotare obişnuit, se pot obţine trei traiectorii de tricotare, iar într-o zonă de transfer, două traiectorii pentru acele angajate la transfer, condiţionate sau nu de sensul de deplasare a saniei cu lacăte.

Sistemele integrate reprezintă ansamblul de came prin care se pot imprima acelor de tricotat fie traiectorii de tricotare, fie traiectorii pentru realizarea transferului de ochiuri, indiferent de sensul de deplasare a saniei. Există şi posibilitatea, ca în acelaşi sistem integrat, să se realizeze transferul de ochiuri, iar acele care au predat să fie alimentate şi să formeze ochiuri noi (tehnica split), urmărind prin aceasta micşorarea efectului de ajur după transferul ochiurilor pe structuri patent.

De asemenea, la sistemele de tricotare integrate, se poate obţine selectarea acelor la buclare, determinând producerea ochiurilor şi buclelor de diferite mărimi în cadrul aceluiaşi rând de ochiuri.

Fineţea maşinii, pasul acului. Fineţea maşinii se exprimă ca numărul de ace dispuse echidistant pe un ţol (25,4 mm). Fineţea maşinii este determinată de pasul acului şi reprezintă un factor important ce determină limita maximă a grosimii firului de prelucrat, mărimea ochiurilor şi grosimea tricotului. La maşinile rectilinii, gama de fineţe este împărţită în următoarele grupe:


• 2, 3, 4, 5 E pentru tricoturi foarte groase; • 6, 7 E – tricoturi groase; • 8, 10 E – tricoturi de grosime medie; • 12, 14, 16 E – tricoturi subţiri; • 18, 20, 22 E – tricoturi fine. Cele mai utilizate maşini au fineţea 5, 8, 10 şi 12 E. În viitor, se prevede utilizarea

pe scară mai mare a maşinilor de tricotat de fineţe mare (18, 20, 22E). Modificarea fineţii unei maşini se face prin schimbarea fonturilor şi accesoriilor cu

altele având fineţea dorită. Modificarea fineţii permite să se obţină pe aceeaşi maşină de tricotat produse cu caracteristici diferite, corespunzătoare diferitelor destinaţii, depinzând de sezon (tricoturi groase - tricoturi subţiri). Această tehnică este denumită conversia fineţii.

Geometria nouă a cârligului acului şi posibilitatea de tricotare pe toate acele sau pe ace selectate în raportul 1:1 permit realizarea de tricoturi în diferite fineţi şi prelucrarea firelor de diferite grosimi pe aceeaşi maşină de tricotat. Această tehnică este cunoscută sub denumirea de fineţe multiplă.

Lăţimea fonturii. Lăţimea fonturii reprezintă distanţa transversală măsurată între axele acelor din marginea fonturii. Lăţimea fonturii depinde de destinaţia maşinii. Astfel, maşinile de tricotat se pot împărţii în mai multe grupe (tabelul V.5.16):

Tabelul V.5.16 Gruparea maşinilor de tricotat rectilinii în funcţie de lăţimea fonturii şi destinaţia maşinii

Grupa de maşini Lăţimea fonturii Destinaţia maşinii

De lăţime foarte mică (înguste)

14 ÷ 94 cm 5 ÷ 37”

Garnituri, benzi, borduri, mănuşi, fulare, băşti, căciuliţe, articole medicale, articole tehnice

De lăţime mică (compacte)

100 ÷ 140 cm 39 ÷ 55”

Panouri individuale de lăţime constantă sau conturate plan

De lăţime medie (medii)

150 ÷ 190 cm 59 ÷ 75”

Serie de panouri de lăţime constantă Produse integrale

De lăţime mare (late)

200 ÷ 250 cm 79 ÷ 98”

Serie de panouri de lăţime constantă Serie de panouri conturate plan (cu sănii în tandem)

O maşină lată este în avantajul producţiei convenţionale, cu croirea şi asamblarea

prin coasere a reperelor. Maşinile compacte şi late în tandem sunt convenabile pentru produsele dintr-o singură bucată sau pentru reperele conturate plan, cu asamblarea lor ulterioară prin coasere. Cu aceste tipuri de maşini se poate adopta tehnica tricotării secvenţiale, cu tricotarea tuturor reperelor pentru un produs, în mod succesiv, pe aceeaşi maşină, din acelaşi fir, eliminând apariţia de diferenţe ale caracteristicilor dimensionale, de structură, de aspect şi modului de comportare ulterioară la solicitările fizice, chimice şi mecanice. Maşinile de lăţime medie se recomandă pentru produsele complete, integrale, fără asamblarea prin coasere. Maşinile înguste sunt destinate producerii accesoriilor tricotate, articolelor mici, articolelor tehnice şi medicale.

Viteza de tricotare. La maşinile rectilinii de tricotat cu 2 fonturi, viteza de tricotare se exprimă prin numărul de deplasări ale saniei în unitatea de timp – n (depl/min) sau viteza liniară de deplasare a saniei în unitatea de timp – v (m/s).


Viteza de tricotare depinde de: − complexitatea structurii tricotului (legături de bază, legături cu transfer); − caracteristicile de structură şi de comportare la solicitările mecanice ale firelor; − construcţia şi starea de uzură a utilajului; − particularităţile constructive ale maşinii de tricotat (cu/fără mecanism jacard,

mişcare alternativă/continuă a săniilor). Viteza de tricotare se păstrează constantă pe durata unei deplasări a saniei. Viteza de

tricotare variază în trepte la maşinile clasice (dotate cu motoare electrice de curent alternativ) şi continuu şi în trepte la maşinile moderne (dotate cu motoare electrice cu curent continuu).

În tabelul V.5.17 sunt prezentate valorile maxime ale vitezei de tricotare pentru diferite tipuri de maşini de tricotat.

Tabelul V.5.17

Valoarea maximă a vietezei de tricotare exprimată în m/s Tipul maşinii Viteza de tricotare (m/s)

Maşini rectilinii de tricotat patent fără mecanism jacard 1,4 Maşini rectilinii de tricotat patent cu mecanism jacard 1,3 Maşini rectilinii de tricotat lincs cu mecanism jacard 0,8

Pentru o maşină de tricotat cu lăţimea fonturii de 230 cm se pot obţine următoarele valori maxime ale vitezei de tricotare (tabelul V.5.18):

Tabelul V.5.18

Valoarea maximă a vitezei de tricotare exprimată în depl/min Tipul maşinii Viteza de tricotare (depl/min)

Maşini rectilinii de tricotat patent fără mecanism jacard 32 Maşini rectilinii de tricotat patent cu mecanism jacard 25 Maşini rectilinii de tricotat lincs cu mecanism jacard 17

Maşinile rectilinii de tricotat mecanizate, cu lăţimea fonturii de 100 cm, prezintă un

interval de reglare cuprins între 38 şi 88 depl/min.

Dimensiunile de gabarit. Dimensiunile de gabarit vor determina spaţiul ocupat în planul pardoselii şi înălţimea încăperii atelierului de tricotat.

Dimensiunile de gabarit interesează la alcătuirea schemelor de amplasare a maşinilor de tricotat în atelierele de fabricaţie, la dimensionarea golurilor pentru uşile de acces şi la stabilirea mijloacelor de ridicat şi transportat maşina de tricotat. Dimensiunile de gabarit se referă la maşina în stare ambalată şi dezambalată.

Maşinile rectilinii de tricotat ocupă spaţii mici de lucru şi necesită spaţii mici pentru deservire şi depozitarea semifabricatelor şi produselor.

Puterea nominală a electromotorului reprezintă puterea la arborele motor, pentru care acesta a fost construit să funcţioneze în condiţii normale. Puterea nominală a electromotorului este înscrisă pe plăcuţa indicatoare sau pe fişa tehnică a maşinii. Se foloseşte la stabilirea consumului de energie electrică. La maşinile rectilinii de tricotat, puterea nominală a electromotorului este cuprinsă între 1,5 şi 3,5 kW.

Masa netă şi brută. Masa netă se foloseşte pentru calculele de rezistenţă a clădirii în care se amplasează maşina de tricotat. Există tendinţa de reducere a masei prin utilizarea de


metale uşoare, de înlocuirea lor cu alte materiale, prin simplificarea construcţiei maşinii. Masa netă se încadrează între 1000 şi 2000 kg.

Acţionarea saniei cu lacăte. Folosirea unei sănii compacte (distanţa dintre sisteme şi lăţimea sistemului este mică), cu masă redusă, care oferă o inerţie mică şi o stabilitate bună, permite reducerea timpului de deplasare şi de returnare a saniei, mărind productivitatea maşinii.

Pentru antrenarea saniei cu lacăte se foloseşte un mecanism de antrenare cu curea dinţată, cu acţionare reversibilă. Cursa saniei se poate adapta funcţie de numărul de ace în lucru dintr-un rând (cursă variabilă) şi funcţie de numărul de sisteme active la o deplasare dată. Deplasarea trebuie să fie silenţioasă şi fără vibraţii. Reîntoarcerea saniei trebuie să se facă cu precizie mare şi fără şocuri.

Acele de tricotat. La majoritatea maşinilor de tricotat rectilinii, cu selectarea acelor comandată electronic, călcâiele de lucru ale acelor nelucrătoare sunt înecate în canale (tehnica călcâiului înecat). În acest fel, scade riscul uzurii acelor şi viteza saniei poate să crească până la 1,2-1,3 m/s.

Acul de tricotat cu arc montat în articulaţie are trei avantaje: − la închidere, pentru că secţiunea acului în zona limbii deschise este mică, ochiul

alunecă şi cade mai uşor sub limbă; − la coborâre, pentru că limba este întredeschisă, ochiurile mai largi nu reintră sub

cârlig şi nu formează un ochi dublu nedorit. Când se produce un tricot cu ochiuri duble de indice mare, toate buclele, împreună cu ochiul, reuşesc să închidă limba acului, prevenind riscul ca o parte din elemente să reintre sub cârlig;

− după aruncarea în gol sau după predarea ochiului vechi, arcul din articulaţie obligă limba să ocupe o poziţie întredeschisă. Acest lucru este foarte important când acul nu mai posedă element vechi, care să fie folosit pentru deschiderea limbii la depunerea firului sau la primirea ochiurilor transferate în ciclul următor. În cazul acelor obişnuite, este necesar să existe mecanisme sau dispozitive speciale de deschidere a limbilor.

Acele de tricotat compuse, de fineţe mică (cu zăvor sau cu piston) prezintă următoarele avantaje:

− tija cu cârlig are o mişcare de amplitudine mai mică decât acele cu limbă, ceea ce conduce la reducerea dimensiunilor fonturii, lacătelor şi a saniei, şi implicit la reducerea duratei ciclului de tricotare, obţinând un randament mai mare al maşinii;

− acul cu piston conceput de firma Shima Seiki, datorită construcţiei sale speciale, poate funcţiona ca un ac de tricotat sau ca organ de transfer. Pentru a îndeplini această dublă funcţiune, zăvorul este divizat, iar mişcările sale se pot efectua la două niveluri diferite. Zăvorul poate atinge poziţia normală de închidere a cârligului la tricotare sau poate avansa şi mai mult peste capul acului, devenind organ de reţinere şi transfer. Acest tip de ac poate să reţină ochiul propriu izolat sub cârlig şi poate participa la transferul altor ochiuri.

Selectarea individuală a acelor. Selectarea electromagnetică individuală a acelor, comandată electronic, în comparaţie cu metoda clasică, permite acţionarea mai rapidă şi cu mai mare precizie a acelor de tricotat, ceea ce conduce la creşterea calităţii tricotului şi a randamentului maşinii de tricotat. Se folosesc soluţii constructive cu două posturi de selectare pentru fiecare sistem, pentru angajarea acelor pe diferite traiectorii de tricotare sau transfer. Nu se folosesc piese mobile, deci sistemul este fără uzură şi nu necesită


întreţinere. Tendinţa actuală este de reducere a numărului nivelelor de selectare la un singur nivel.

Platine mobile de închidere-aruncare. Platinele de închidere-aruncare mobile, dispuse în fonturile cu acele de tricotat sau în fonturi auxiliare, permit tricotarea structurilor cu ochiuri reţinute de indice mare, cu efecte de desen în relief şi la conturarea plană şi spaţială. Maşinile de tricotat din nouă generaţie, FIRST, ale firmei Shima Seiki dispun de dinţi de aruncare mobili situaţi în fontura principală, care se deplasează în sens contrar acelor de tricotat. În timpul buclării firului, când acul coboară, dinţii de aruncare mobili se ridică şi determină astfel lungimea de fir trasă. Durata unui ciclu de tricotare se reduce, mărind productivitatea. Platinele cu mişcare opusă acelor distribuie tensiunea în fir mai uniform şi reduc frecarea, prevenind ruperea firelor.

Baghete de tragere concentrată. Baghetele de tragere apasă asupra ultimului rând de ochiuri şi permit realizarea în condiţii mai bune a închiderii şi a tragerii (forţe de tragere mici, solicitarea numai a ultimului rând de ochiuri). Baghetele de tragere acţionează diferenţiat la tricotare şi la transfer, fără să se ţină cont de sensul de deplasare a saniei cu lacăte. Baghetele de tragere pot funcţiona în combinaţie cu platinele de închidere-aruncare, funcţiile lor completându-se reciproc.

Mecanisme de tragere generală. Există două mecanisme de tragere: tragere principală cu cilindri secţionaţi, cu acţiune succesivă asupra tricotului, şi tragere auxiliară, localizată imediat sub fonturi, care permite exercitarea forţelor de tragere numai asupra ochiurilor din ultimul rând, în cazul tricotării după contur. Mecanismele de tragere auxiliară sunt prevăzute cu o pereche de cilindri metalici rifelaţi, cu o pereche de benzi cauciucate sau elemente de prindere şi tragere în jos, care acţionează la 2–4 mm de linia de aruncare.

Mecanismul de tragere principal şi auxiliar poate fi compus din module, trăgând tricotul independent, în funcţie de comenzile transmise de la mecanismul de comandă, ţinând cont de caracteristicile tricotului care trebuie să fie antrenat de fiecare modul (de exemplu, se foloseşte la tricotarea integrală, când pe aceeaşi maşină, într-o zonă a fonturii se tricotează corpul, în alte zone se tricotează mânecile unui pulover).

Pieptene de agăţare pentru începerea tricotului şi pentru tragere. Tricotarea după contur, secvenţială, prin succesiunea ciclică a reperelor diferite ca formă şi dimensiuni (faţă - spate – mânecă – mânecă ş.a.m.d), şi tricotarea integrală necesită utilizarea unui pieptene de agăţare a firului la începutul secvenţei de tricotare a fiecărui panou şi în cazul căderii accidentale a tricotului de pe ace. Tehnologia de tricotare cu piepene de început realizează reducerea consumului de fir şi a timpului de tricotare.

Fonturi suplimentare cu platine de transfer. Platinele de transfer dispuse în fonturi suplimentare se folosesc ca organe intermediare pentru transferul ochiurilor, mai ales la conturarea plană a tricoturilor pe două fonturi şi la tricotarea integrală, eliminând o serie de deplasări în gol şi evitând micşorarea vitezei de tricotare, aşa cum se face în cazul clasic. Fonturile auxiliare pot fi din mai multe secţiuni, ce se pot deplasa lateral în sensuri contrare, reducând timpul de transfer la jumătate.

Urmărind acelaşi scop, pentru conturarea tricoturilor patent, s-a dezvoltat şi o maşină cu câte două ace de tricotat în acelaşi canal, unul fiind folosit pentru tricotare, celălalt pentru transfer.


Dispozitive de control şi de tensionare a firelor. Aceste dispozitive se folosesc pentru a controla firele direct pe maşina de tricotat din punct de vedere al imperfecţiunilor (nodurile incorecte, îngroşările prea mari) şi pentru a uniformiza şi micşora tensiunea în fir la alimentare. După depistarea defectului, în funcţie de dimensiunea lui, dispozitivele de control declanşează automat reducerea vitezei de tricotare sau oprirea funcţionării maşinii. Reducerea tensiunii în fir la alimentare şi păstrarea ei între limite de valori constate se face cu role de fricţiune comune sau tamburi individuali cu rezerva de fir.

Cleme de prindere şi de tăiere a firelor. Toate maşinile de tricotat destinate tricotă-rii după contur şi tricotării integrale sunt echipate cu cleme şi foarfeci pentru a prinde şi tăia capătul liber al firelor din conducătoarele de fir care nu mai lucrează. Clemele de prindere sunt dispuse în serie la capetele fonturii şi fiecare corespunde la câte un conducător de fir.

Mecanism de deplasare a conducătoarelor de fire. Maşinile moderne sunt echipate cu mecanisme de acţionare a conducătoarelor de fir, independent de sania cu lacăte. Prin această soluţie se elimină deplasarea suplimentară a saniei pentru reântoarcerea conducătorului de fir. De asemenea, se elimină deplasarea în gol a saniei pentru manevrarea conducătoarelor de fir, când sunt aduse pe poziţia iniţială.

Sistem de aspirare a scamei. Pentru a evita o acumulare de scamă în zona de tricotare şi de a menţine maşinile în condiţii bune de lucru, acestea sunt echipate cu aspiratoare alimentate cu aer comprimat de la un compresor. Aspiratorul se montează pe sania cu lacăte sau se deplasează cu o sanie independentă. Acest aspirator se poate pune în funcţiune de câte ori este necesar. Se poate pune în lucru manual sau se poate programa acţiunea lui la sfârşitul fiecărui panou sau la sfârşitul fiecărei serii de panouri.

Dispozitive de control şi de reglare a consumului de fir. Aceste dispozitive îndeplinesc funcţia de a controla şi regla lungimea de fir consumată la producerea unui rând se ochiuri. Astfel, se asigură o mărime uniformă a ochiurilor, dimensiuni constante ale panourilor, condiţii obligatorii la tricotarea după contur şi la tricotarea integrală. Precizia de reglare este de ± 1%.

Fontură rezistentă pentru deplasarea saniei cu viteză mare.Alegerea de materiale rezistente, prelucrarea lor precisă şi constituirea fonturii din pereţi despărţitori demontabili contribuie la creşterea stabilităţii şi rezistenţei fonturii, ceea ce permite deplasarea saniei cu viteză mare.

Ecran de control ergonomic. Maşinile de tricotat sunt echipate cu un ecran de supraveghere şi comandă plasat la înălţimea ochilor, permiţând, cu ajutorul unui program interactiv, de a vizualiza diferite funcţii ale maşinii. Meniul este disponibli în mai multe limbi, la alegere. Comenzile se pot introduce direct de la o tastatură de la maşină. De asemenea, comenzile pot fi introduse atingând direct ecranul cu degetele, în dreptul unor pictograme sugestive.

Comenzi cu motoare pas cu pas. Unitatea cu motor pas cu pas este folosită pentru acţionarea sistemului de tricotare, poziţionând camele mobile de acţionare şi reglând poziţia camelor de buclare. Nu mai este necesară existenţa unor electromagneţi pentru acţionarea camelor. Camele de buclare asigură o desime statică, selectivă şi dinamică. Astfel, în acelaşi rând se pot tricota ochiuri cu dimensiuni diferite.


Tehnica celor 12 traiectorii. Introducerea pe maşinile de tricotat din seria FIRST - Shima Seiki a noului ac cu piston permite, pentru prima dată, utilizarea unei tehnici de tricotare cu 12 traiectorii, incluzând: formarea ochiurilor, formarea buclelor, reţinerea elementului de la ciclul precedent, transferul-predare, transferul-primire, înclinarea ochiurilor, transferul lateral, tricotarea ochiului split cu transfer lateral, tricotarea ochiului split în faţă şi spate, selectarea la buclare, inserarea bătăturii, tricotarea bordurii 1:1 tubular.

V.5.1.6.1. Calculul producţiei maşinilor rectilinii de tricotat Producţia teoretică şi practică se exprimă în serii/T, bucăţi/T şi produse/T. Pe întreaga lăţime a fonturilor se poate tricota un singur panou sau se poate tricota o

serie formată din mai multe panouri. Pe criterii de rentabilitate, se recomandă să se tricoteze simultan un număr cât mai mare de panouri.

Astfel, se poate tricota o serie de panouri alăturate, delimitate de un şir lipsă sau o serie formată din panouri alăturate, independente.

Calculul producţiei teoretice. Producţia teoretică reprezintă cantitatea de panouri, sub formă de bucăţi, serii de bucăţi sau produse, realizată pe o maşină de tricotat, pe durată unui schimb de 480 minute.

Pentru calcul, se folosesc următoarele relaţii:

)serie(min/)/serii(

mt t

TTP = ;

)buc(min/)/buc(

mt t

TTP = ;

)produs(min/)/produse(

mt t

TTP = ,

în care: T reprezintă 480 minute, durata unui schimb; tm – durata de realizare a unui panou, a unei serii de panouri sau a unui produs, fără

întreruperea funcţionării maşinii de tricotat (min/serie, min/bucată, min/pro-dus).

Pentru calculul timpului maşinii, se folosesc următoarele metode: − metoda de calcul bazată pe datele furnizate de tricot şi de maşină; − metoda de calcul bazată pe datele furnizate de programul de tricotare.

Metoda de calcul al timpului maşinii bazată pe datele furnizate de tricot şi de maşină. Se foloseşte următoarea relaţie de calcul:

∑=

+××

=n

i g

dg

ii

irim n

NSnzN

t1

)serie(min/ ,

în care: Nri reprezintă numărul de rânduri de ochiuri pe faţă de aceeaşi structură şi care se tricotează cu aceeaşi viteză, în diferite porţiuni (bordura panoului, zona de trecere de la bordură la corp, corpul panoului, zona de separare dintre corp şi bordura următorului panou);

zi – numărul de sisteme necesare pentru tricotarea unui rând pe faţă din diferite porţiuni;

ni – vitezele de tricotare pe porţiuni (deplasări/min);


Si – numărul de sisteme în lucru pe porţiuni; Ndg – numărul de deplasări în gol ale saniei cu lacăte la executarea diferitelor faze

tehnologice pe lungimea unui panou; ng – viteza de deplasare a saniei cu lacăte la executarea deplasărilor în gol. Metoda de calcul al timpului maşinii bazată pe datele furnizate de programul

de tricotare. Metoda se bazează pe documentaţia de proiectare a programelor de tricotare pentru funcţionarea automată a maşinilor de tricotat.

Se porneşte de la observaţia că fiecare panou este realizat prin lecturarea completă a lanţului cu cartele cu zale de comandă sau a benzii magnetice dintr-o casetă. La programele de tricotare pe calculator, se citesc succesiv şi în salturi liniile de program.

În cazul când sunt cunoscute lungimea şi viteza de citire a acestor suporturi cu date de program, se poate determina durata totală a lecturării, ce este egală cu timpul total de realizare a panoului. Durată dintre două citiri consecutive este egală cu durată deplasării complete a saniei cu lacăte şi se poate exprima analitic funcţie de viteza de deplasare astfel:

2

21

11;1n

tn

t == ,

în care, t1 şi t2 reprezintă duratele unei deplasări cu viteză mare şi mică. În aceste condiţii, durată executării unei porţiuni de tricot i devine:

2211 tNtNt ididmi ×+×= sau

22

11

11n

Nn

Nt ididmi ×+×= ,

în care: tmi reprezintă timpul maşinii, durata executării porţiunii i cu viteza n1 sau n2; Nd1i (Nd2i) – numărul de deplasări pentru executarea porţiunii i cu viteza n1 sau n2. Existând identitate între numărul de deplasări şi numărul de citiri ale cartelelor de

comandă, se poate scrie:

22

11

11n

Nn

Nt icicmi ⋅+⋅= ,

în care: Nc1i şi Nc2i reprezintă numărul de citiri ale cartelelor de comandă pentru executarea porţiunii i cu viteza n1 sau n2.

Într-un lanţ de comandă, pentru tricotarea unei porţiuni de tricot conform programării mecanismului economizor, există cartele citite o singură dată sau de mai multe ori. În aceste condiţii:

,

;'222

'111

iciiccic

iciiccic

NxNN

NxNN

+⋅=

+⋅=

în care: Ncc1i (Ncc2i) reprezintă numărul de citiri ale cartelelor din ciclu cu viteza n1 (n2), la porţiunea i;

)( '2

'1 icic NN – numărul de citiri în afara ciclului cu viteza n1 (n2), la porţiunea i;

xi – numărul de repetări complete ale ciclului. Înlocuind şi ordonând convenabil se obţine:

⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛++⋅⎟⎟

⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛+=

2

'2

1

'1

2

2

1

1(min)n

Nn

Nxn

Nn

Nt icici

icciccmi .


În aceste condiţii, durata de executare a unui produs complet va fi:

∑=

=n

imimi tt

1

sau

∑∑∑∑ +++⋅+⋅=n

icc

n

icci

n

icci

n

iccmi Nn

Nn

xNn

xNn

t1

'2

21

'1

112

211

1

1111 .

La maşinile comandate prin calculator, se pot programa mai mult de două viteze de tricotare. În aceste condiţii, relaţia de calcul se poate generaliza astfel:

∑∑==

==

⋅+⋅⋅=mn

ji

ccjij

mn

ji

iccjij

mi Nn

xNn

t,

11

',

11

11 .

Alegerea optimă a vitezelor de tricotare. Natura şi fineţea firului, fineţea maşinii de tricotat şi fazele tehnologice mai dificile solicită o alegere optimă a vitezei de tricotare.

În cazul maşinilor de tricotat clasice, acoperirea satisfăcătoare a domeniului vitezelor de tricotare se face prin antrenarea saniei cu lacăte, folosind un motor electric de curent alternativ cu două trepte de viteză şi un variator. Cele două viteze de tricotare se găsesc într-un raport constant, respectiv n1/n2 = 3/2 sau n1/n2 =2/1.

Rezultă că trebuie precizată doar una din viteze, cealaltă fiind determinată de relaţia ce există între ele.

Calculul numărului de repetări ale ciclurilor din diferite porţiuni. Numărul de repetări ale ciclurilor se calculează cu relaţia:

rci

ririi N

NNx'−

= ,

în care: Nri reprezintă numărul de rânduri de pe aceiaşi parte din porţiunea i; N'

ri – numărul de rânduri de pe aceiaşi parte, executate cu cartele necuprinse în ciclu; Nrci – numărul de rânduri executate la citirea completă, o singură dată, a ciclului de

cartele. Valoarea calculată pentru xi se rotunjeşte la numere întregi, putându-se determina

numărul de rânduri tricotate la porţiunea i, astfel: 'riirciri NxNN +⋅= .

Calculul producţiei teoretice exprimate în buc/T. Calculul producţiei teoretice în buc/T se face cu relaţia: Pt (buc/T) = Pt (serii/T) ⋅nbts.

Numărul de bucăţi tricotat simultan în cadrul seriei se calculează cu relaţia:

al

abts N

Nn = ,

unde: Na reprezintă numărul de ace de pe o singură fontură şi se calculează cu relaţiile:

Efa KLN ⋅= " sau Ef

a KL

N ⋅=54,2

)cm(,


în care: Lf reprezintă lăţimea nominală a fonturii (ţoli sau cm); KE – fineţea maşinii de tricotat în sistemul englez. Se recomandă să se ia în calcul valoarea nominală a lui Na înscrisă în cartea tehnică

a maşinii de tricotat sau de pe eticheta cu caracteristici tehnice ale maşinii de tricotat. Nal reprezintă numărul de ace în lucru pentru realizarea unui panou .

atrşal NNN += .

Numărul de şiruri din panou (Nş) se calculează cu relaţia ce există între lăţimea tricotului, lt (mm) şi pasul ochiului, A (mm):

AlN t

ş = .

Se recomandă măsurarea valorilor parametrilor lt şi A din corpul panoului, zonă unde structura este mai stabilă din punct de vedere dimensional.

Natr reprezintă numărul de ace trase (scoase din lucru) de pe întreaga lăţime a panoului şi se calculează cu relaţia:

bbNN tr

şatr ⋅= ,

în care: b reprezintă lăţimea raportului de legătură sau de desen; btr – numărul de ace trase (scoase din lucru) de pe întreaga lăţime a raportului de

legătură sau desen. În tabelul V.5.19 se prezintă câteva exemple de calcul al parametrilor definiţi mai

înainte, luând în considerare Nş = 100.

Tabelul V.5.19

Structura b btr Nş Natr Nal

Denumire Reprezentare Faţă Spate Faţă Spate Faţă Spate Faţă Spate Faţă Spate Patent 1 1 0 0 100 100 0 0 100 100 Glat 1 0 0 1 100 0 0 0 100 0 Patent 1:1 1 1 1 1 100 100 100 100 200 200 Patent 2:2 2 2 1 1 100 100 50 50 150 150 Patent 3:3 3 3 3 3 100 100 100 100 200 200 Patent 2:1 2 1 0 1 100 50 0 50 100 100

Calculul timpului maşinii exprimat în min/produs. Un produs de îmbrăcăminte

este realizat prin asamblarea prin coasere a unor detalii diferite. Detaliile rezultă după croirea unor panouri dreptunghiulare ce au dimensiuni ce ţin cont de dimensiunile produsului finit, de rezervele de coasere şi de relaxare.

Lungimea şi lăţimea panoului influenţează timpul de realizare a panourilor şi, în final, a produsului:

,)buc(min/)produs(min/ ∑ ⋅= midib tNt

în care: Ndi reprezintă numărul de repere de acelaşi tip i pentru un produs întreg; tmi – timpul maşinii pentru realizarea reperelor de acelaşi tip. Pentru un pulover, i = F (faţă), S (spate), M (mânecă), G (garnitură). Pentru un pulover NdF = 1, NdS = 1, NdM = 2, NdG = 1. Se cunoaşte că:


bts

mm n

tt

)serie(min/)buc(min/ = ,

atunci:

∑ ⋅=btsi

midim n

tNt

)serie(min/)produs(min/

Calculul normei de producţie. Norma de producţie reprezintă cantitatea de produse (panouri, produse) ce poate fi realizată în unitatea de timp în anumite condiţii tehnice şi de organizare a locului de muncă de către un muncitor calificat corespunzător. Un muncitor lucrează la mai multe maşini de tricotat, lucru ce se exprimă prin norma de deservire – Nd (maşini/muncitor).

)munc/maş()maş,/buc()munc,/buc( dpp NTPTN ⋅= ;

;)buc(min/

)()maş,/buc(

m

ssondlpîp t

TTTTTTP

+++−=

);munc/maş()maş,/prod()munc,/prod( dpp NTPTN ⋅=

,)prod(min/

)()maş,/prod(

m

ssondlpîp t

TTTTTTP

+++−=

în care: Tpî – timpul de pregătire şi încheiere ce conţine durata de pregătire a locului de muncă pentru începerea schimbului de lucru şi, respectiv, pentru strângerea lucrului la sfârşitul schimbului.

Tdl – timpul de deservire a locului de muncă pe durată căruia se execută: − primirea şi predarea firului şi bucăţilor tricotate; − lichidarea ruperilor de fire; − îndreptarea şi schimbarea acelor defecte; − mici reparaţii; − schimbarea bobinei; − măsurarea dimensiunilor panourilor tricotate; − controlarea tricotului produs şi formarea pachetului; − lichidarea căderii tricotului din maşină; − semnarea şi decontarea bonului de lucru; − ungerea şi curăţenia la locul de muncă; − scoaterea tricotului din maşină şi extragerea firului despărţitor.

Ton – timpul de odihnă şi necesităţi fireşti, timp din durata schimbului în cursul căruia procesul de muncă este întrerupt în scopul menţinerii capacităţii de muncă şi al satisfacerii necesităţilor fiziologice şi de igienă personală ale muncitorilor;

Tss – timp de staţionări simultane – timp din durata unui schimb în cursul căruia o maşină sau mai multe nu funcţionează când un muncitor deserveşte două sau mai multe maşini de tricotat;

Nd – norma de deservire – numărul maxim de maşini de tricotat deservite de un muncitor cu calificare corespunzătoare în condiţii tehnice şi organizatorice date.

Calculul normei de timp. Norma de timp reprezintă timpul necesar pentru efectuarea raţională a lucrului la maşinile de tricotat, în anumite condiţii tehnice şi


organizatorice ale locului de muncă, de către un executant care are calificarea corespunzătoare.

( ) ( )munc,/bucbucmin/

TNTN

pt = ;

( ) ( )munc,/prodprodmin/

TNTN

pt = .

Normele de timp se folosesc la calculul valorii manoperei ce se acordă pentru realizarea unui produs.

V.5.1.6.2. Structura unui program de tricotare scris în limbajul SINTRAL

Programul de tricotare se referă la un panou dreptunghiular cu bordură patent 2:2 şi corpul jacard plin în 2 culori (fig. V.5.18).

Fig. V.5.18. Panou dreptunghiular.

Secvenţele de tricotare pot fi împărţite sub formă de subrutine, câte o subrutină pentru tricotarea fiecărei porţiuni din panou, după cum urmează:

ZD – zona de despărţire; B – bordura patent 2:2; ZT – zona de trecere de la patent 2:2 la patent 1:1 pe toate acele; CP – corpul panoului jacard plin în 2 culori. În fig. V.5.19 este prezentat un program de tricotare scris în limbajul SINTRAL,

utilizat de maşinile rectilinii de tricotat produse de firma STOLL din Germania. În general, un program de tricotare SINTRAL este structurat după cum urmează:

Liniile 1 - 10 Comentarii generale Liniile 11 -16 Indicaţii privind poziţiile camelor de buclare Linia 30 Start Linia 50 Poziţia de bază a conducătoarelor de fir Liniile 51- 60 Comentarii despre conducătoarele de fir Liniile 100 - 999 Programul de comandă Liniile 1000 - 4999 Programul de selectare


Programul de tricotare SINTRAL este scris ca un program de calculator, cu linii de comandă numerotate. Terminologia a fost adoptată ca să se potrivească cu terminologia de tricotare folosită la comanda maşinii de tricotat.

Liniile de comandă sau de program se pot clasifica în trei grupe:

1. Linii care încep cu simbolul „C” [(Commentary (eng.) sau Kommentar (germ.)]. Aceste linii de comentarii nu conţin instrucţiuni de lucru executabile, dar sunt folosite să clarifice structura programului de tricotare pentru proiectantul de produs sau pentru lucrătorul de la maşină. Aceştia pot citi listingul scos la imprimantă sau pot inspecta programul de tricotare pe monitorul instalaţiei de proiectare sau pe unitatea de introducere a datelor de la maşina de tricotat.


Fig. V.5.19. Program de tricotare scris în limbajul SINTRAL.


Aceste tipuri de linii de program pot fi eliminate din program fără nici un efect asupra funcţionării maşinii de tricotat. Totuşi, nu este recomandat acest lucru, pentru că acestea sunt puse să împartă întregul program în secţiuni distincte, în concordanţă cu funcţionarea maşinii.

2. Linii de tricotare care încep cu simbolurile <<, >>, <>. Aceste linii conţin instrucţiuni pentru schimbarea poziţiilor camelor de acţionare, schimbarea conducătoarelor de fir, deplasarea laterală a fonturilor, modificarea adâncimii de buclare, vitezei de tricotare şi forţei de tragere. De asemenea, se comandă activarea sistemelor de tricotare.

3. Restul de linii conţin comenzi pentru alte instrucţiuni ale maşinii: − poziţionarea iniţială a conducătoarelor de fir; − atribuirea mărimilor de intrare pentru poziţiile camelor de buclare; − reglarea iniţială a vitezei de tricotare şi a forţei de tragere; − stabilirea lăţimii de tricotare (zona cu ace în lucru); − definirea desenului cu simboluri jacard; − constituirea lăţimii raportului de desen; − definirea câmpurilor cu simboluri jacard de pe lăţimea raportului de desen; − stabilirea modului cum se face transferul datelor din câmpurile cu simboluri jacard

pe lăţimea de tricotare; − utilizarea funcţiilor de tricotare pentru diferite porţiuni ale panoului; − utilizarea funcţiilor de repetare a ciclurilor. Un grup important de linii este alocat pentru definirea desenului cu simboluri jacard. Conţinutul şi semnificaţia liniilor de comandă sau de program ale programului de

tricotare prezentat în fig. V.5.19 sunt descrise în continuare.

1 C CMS 440 – Panou cu bordură patent 2:2 şi corpul jacard plin în 2 culori 2 C 3 C – Se reglează WM - Forţa de tragere 4 C – Se reglează NP - Poziţiile camelor de buclare 5 C – Se reglează MSEC - Viteza de tricotare 6 C – RS1 – Contor pentru bordură 7 C – RS2 – Contor pentru raportul de desen din corpul panoului 10 C

Liniile 1–10 conţin comentarii utile pentru utilizarea programului de tricotare: tipul maşinii de tricotat, numele programului de tricotare, destinaţia contoarelor de cicluri, parametrii tehnologici de tricotare.

11 NP1=10.0 C – Rând de început (plasa) 12 NP2=11.0 C – Rând tubular după rândul de început 13 NP3=11.5 C – Rânduri patent 2:2 14 NP4=12.0 C – Rând tubular în zona de trecere de la bordură la corp 15 NP5=11.5 C – Jacard plin pe faţă 16 NP6=11.0 C – Jacard plin pe spate Liniile 11-16 precizează poziţiile camelor de buclare. NP1 - NP6 reprezintă numele

unor locaţii de memorie, în care se preînregistrează valorile convenţionale ce arată poziţia camei de buclare faţă de linia de aruncare, determinând adâncimea de buclare, lungimea


firului din ochi sau desimea pe orizontală şi pe verticală. Simbolul NP este prescurtarea de la expresia Nadelsenker Position – poziţia camei de buclare.

Se pot programa până la maximum 25 de poziţii, de la NP1 la NP25. Ele sunt apelate în programul de tricotare printr-o instrucţiune de tricotare. Acest tip de instrucţiune este denumită „poziţie indirectă”, fiindcă reprezintă nişte date care încă nu au precizat locul în programul de tricotare. Aceasta permite evitarea scrierii repetate a valorilor direct în programul de tricotare, atunci când este necesară modificarea lor.

Se poate înregistra şi un scurt comentariu, precizând destinaţia poziţiei camei de buclare.

30 START Linia 30 reprezintă prima comandă executabilă a programului de tricotare. Comanda

„START” pune numărătorul de piese tricotate pe poziţia de început. După întâlnirea comenzii „END”, sistemul de comandă se va returna la linia conţinând comanda „START”, după care va începe tricotarea unei noi piese.

48 WM=10 Această instrucţiune indică motorului cilindrului de tragere forţa cu care să tragă

tricotul (Warenabzugswert Motor - germ.). Această valoare poate fi programată de la 0 la 31, 31 fiind tragerea maximă.

49 MSEC=0.7 Această instrucţiune arată că viteza de tricotare a fost reglată la valoarea de 0,7 m/s.

Viteza maximă admisă este de 1,2 m/s. „MSEC” reprezintă abevierea transformată de la Meter/SEKunde (germ.).

50 YG:8/3355; Linia 50 defineşte poziţia de bază a conducătoarelor de fir utilizate. „YG” este

abrevierea pentru Yarn Carrier Ground Position (eng.), însemnând poziţia de bază a conducătorului de fir. Din instrucţiune, se deduce care sunt conducătoarele de fir utilizate şi care este poziţia lor iniţială faţă de zona cu ace în lucru. În exemplul dat, se precizează că două conducătoare cu nr. 3 şi două conducătoare cu nr. 5 se află în dreapta, iar conducătorul nr. 8 se află în stânga zonei cu ace în lucru. Conducătoarele de fir se notează cu numărul care corespunde cu calea de glisare de pe şina de conducere.

51 C Stânga Dreapta Simbol jacard Tipul de fir 52 C (8) 8 Fir de despărţire 53 C (7) 54 C (6) 55 C (5) 5/5 A Fir de desen 56 C (4) 57 C (3) 3/3 . Fir de fond 58 C (2) 59 C (1) 60 C

Liniile de comentarii 51-60 urmează după linia executabilă 50 şi schematizează

aranjarea iniţială şi destinaţia conducătoarelor de fir. Schema poate să fie analizată de utilizatorul maşinii de tricotat pentru a obţine mai multe informaţii de lucru. Astfel, în plus,


se deduce că firele de fond, alimentate de conducătoarele notate cu nr. 3, vor fi alimentate acelor ce sunt marcate în desenul jacard cu simbolul grafic „ .” (liniile 1100–1109), iar firele de desen, alimentate de conducătoarele notate cu nr. 5, vor fi alimentate acelor marcate cu simbolul „A”.

100 SEN=1-210 Această instrucţiune indică sistemului de comandă că zona de tricotare va fi

cuprinsă de la acul 1 (din partea stângă a fonturii) la acul 210. Când ultimul ac părăseşte sistemul de tricotare, sania cu lacăte îşi schimbă sensul de deplasare imediat. Deci, cursa saniei cu lacăte se modifică în funcţie de numărul de ace în lucru la un moment dat. „SEN=n–m” reprezintă prescurtarea de la expresia SElektiere Strickbereich von Nadel n-m (germ.) sau SElected knitting area from Needle n-m (eng.), însemnând zona de tricotare selectată de la acul n–m.

105 JA1=1109(1100-1109) Linia 105 indică sistemului de comandă că desenul cu simboluri jacard este

amplasat între liniile 1100 şi 1109. În exemplul dat, simbolurile jacard sunt dispuse sub forma de 10 linii şi 10 coloane. „JA1” reprezintă numele desenului cu simboluri jacard, „JA” fiind abrevierea de la cuvântul JAcard. De asemenea, se precizează că linia 1109 este prima linie de pe care se citesc informaţiile de selectare, care vor fi transferate sistemelor de tricotare.

110 PA:JA1; În linia 110, se dau indicaţii privind modul de constituire a lăţimii raportului de

desen. În acest caz, lăţimea raportului de desen corespunde cu lăţimea desenului JA1. În alte cazuri, raportul de desen se compune din mai multe desene jacard sau părţi de desene jacard, care aranjate împreună sunt tratate ca o singură entitate. „PA” reprezintă abrevierea de la cuvintele Patrone Aufbau (germ.) sau Pattern Pack Arrangement (eng.), însemnând constituirea raportului de desen.

115 FA=1-10 În linia 115, se defineşte câmpul cu simboluri jacard, ce sunt preluate într-o anumită

ordine de pe lăţimea raportului de desen „PA”. În acest caz, câmpul se numeşte „FA” (Feld în germ. sau Field în eng. înseamnă câmp) şi conţine întreaga lăţime a desenului jacard „JA1”, începând de la coloana 1 la 10.

120 PM:<FA> Instrucţiunea „PM” transferă succesiv conţinutul unui câmp sau a mai multor câm-

puri definite în „PA” pe întreaga lăţime de tricotare stabilită de „SEN”. În acest caz, cele 10 simboluri din câmpul FA vor fi transferate repetat, pe întreaga lăţime de lucru, dintr-o parte în alta a fonturii, aşa cum indică simbolul <FA>. „PM” reprezintă prescurtarea de la expre-sia Patrone>Maschine (germ.) sau Pattern>Machine (eng.), ce se traduce liber prin expresia „transferă aceste câmpuri de desen cu simboluri jacard peste fontura maşinii de tricotat”.

Liniile 130, 135 şi 140 conţin funcţii de tricotare.

Funcţiile de tricotare sunt seturi de instrucţiuni de tricotare, destinate îndeplinirii unei anumite acţiuni, apelabile printr-un nume, din diferite puncte ale unui program.

130 F:ANFANG-2X1 C Funcţia pentru bordura patent 2:2


135 F:UEBERGANG C Funcţia pentru zona de trecere de la bordură la corp 140 F:JACARD 2 C*RS2 C Funcţia pentru corpul panoului – jacard plin în 2 culori

O funcţie se notează cu „F:” [Funktion (germ.) – Funcţie], urmată de un nume sugestiv legat de efectul executării ei. Pentru mai multe precizări, se recomandă adăugarea unui comentariu explicativ.

În memoria calculatorului, într-o bibliotecă, se poate găsi o listă de funcţii predefinite, utile pentru programare: borduri de diferite tipuri, zone de trecere de la bordură la corp, desene jacard ş.a. Pe lângă funcţiile predefinite, în programele sale, utilizatorul are posibilitatea de a-şi defini propriile funcţii.

Fiecare funcţie se caracterizează prin instrucţiunile „început de funcţie” [„FBEG” - Funktionsbeginn (germ.) sau Function begin (eng.)] şi „sfârşit de funcţie” [„FEND” - Functionsende (germ.) sau Function end (eng.)].

Pentru a permite sistemului de comandă să apeleze funcţia dorită, trebuie ca aceasta să aibe un nume, ce se plasează în urma instrucţiunii de început, de exemplu: „FBEG:ANFANG-2x1”.

Liniile cu instrucţiuni de tricotare pot fi împărţite în câmpuri compuse din simboluri, aşa cum se vede în fig. V.5.20.

Fig. V.5.20. Linie cu instrucţiuni de tricotare SINTRAL

1. Primul câmp conţine numărul de ordine al instrucţiunii. Numărul ataşat instrucţiunii defineşte ordinea în care sunt executate instrucţiunile.

2. Al doilea câmp conţine simboluri ce reprezintă sensul de deplasare a saniei: de la dreapta la stânga (<<), de la stânga la dreapta (>>) sau în ambele sensuri (<>).

3. Al treilea câmp conţine instrucţiuni de tricotare privind acţiunea sistemelor de came asupra acelor de tricotat: modul de acţionare şi selectare pentru tricotare şi transfer, poziţiile camelor de buclare.

4. Al patrulea câmp este alocat pentru comanda conducătoarelor de fir ce vor alimenta firele în această secvenţă de tricotare.

5. Al cincilea câmp serveşte pentru precizarea sistemelor ce sunt active la deplasarea curentă.

6. Simbolul „S” arată că urmează o instrucţiune de tricotare [Strickangabe - instrucţiune de tricotare (germ.)].

7. Simbolul „:” trebuie să urmeze după „S” ca să indice că urmează un grup de simboluri pentru comanda camelor de tricotare.


8. Simbolul „R” (Rechts - germ.) precizează că „toate acele formează ochiuri”. Această comandă este dirijată către lacătul din faţă al sistemului de tricotare. Deci, toate acele din faţă formează ochiuri.

9. Simbolul „–” separă instrucţiunile de tricotare pentru lacătul din faţă de cele pentru lacătul din spate.

10. „0” (zero) este simbolul care arătă că „toate acele nu tricotează”. Fiind plasat după simbolul „–”, comanda va fi dirijată către lacătul din spate al aceluiaşi sistem de tricotare. Deci, toate acele din spate nu tricotează.

11. „;” este simbolul care urmează întotdeauna după un set de instrucţiuni şi foloseşte să separe un set întreg de instrucţiuni de altul ce urmează.

12. „Y” este un simbol folosit ca o abreviere pentru „Yarn carrier (eng.) – conducător de fir”.

13. Simbolul „:” după Y indică faptul că urmează un set de instrucţiuni pentru comanda conducătoarelor de fir.

14. „1” Numărul indică ce conducător de fir va fi cuplat că să participe la alimentarea firului. În acest caz, conform comenzii, antrenorul de deasupra căi de glisare a conducătorului de fir nr. 1 coboară, cuplează cu conducătorul şi îl va antrena pe întreaga lăţime de tricotare.

15. Simbolul „;” separă setul de instrucţiuni pentru conducătoarele de fir de următorul set de instrucţiuni.

16. „S1” arată care dintre cele patru sisteme ale saniei cu lacăte sunt folosite în aceasta secvenţă de tricotare. În exemplul analizat, se foloseşte numai primul sistem.

Funcţiile necesare pentru acest program de tricotare sunt apelate pe rând, de la liniile 130, 135 şi 140. În timpul producerii panoului, sistemul de comandă examinează ce se găseşte în cadrul funcţiei şi execută instrucţiunile găsite.

Funcţia cu numele ANFANG-2x1 serveşte pentru executarea zonei de despărţire dintre panouri şi tricotarea rândurilor patent 2:2. Funcţia ANFANG-2x1 începe în linia 302 şi se termină în linia 319.

301 C - ANFANG-2X1 C Subrutina pentru bordura patent 2:2 - 302 FBEG: ANFANG-2X1; 303 SOY 304 << S:R(11.5)-R(11.5)/R(12.0)-0; Y:3/3; S2S3 305 >> S:0-R(12.0)/R-R; Y:8/3; S2S3 306 << S:U^SR/0-R(13.0); Y:3; S2S3 307 >> S:UVSD..I; V0 S2 308 << S:U^SD..I; VR1 S3 309 >> S:DI.I(9.0)-DII.(11.0); Y:3; S2 310 << S:R(10)-0/0-DII.; Y:0/8; S2S3 311 >> S:R-0/DI.I(1)-II.(1); Y:0/3; S2S3 312 << S:0(2)-(2)DII.; Y:3 S2 313 >> S:DI.I-0; V0 S3 314 RBEG*RS1 315 << S:DI.I(3)-DII.(3); Y:3/3; S2S3 316 >> S2S3


318 REND 319 FEND

Reprezentarea în secţiune a rândurilor de ochiuri, în corespondenţă cu liniile de

programare din cadrul funcţiei, sunt prezentate în fig. V.5.21 şi sunt comentate după cum urmează:

Nr. secţ. Secţiunea Depl.

font. Cond. de fir

Nr. sist.

Depl. sanie

Nr. liniei din

program Zona

1

3 S2

<< 304

Zona

de

despărţir

e

2

3 S3

3

8 S2 >> 305

4

3 S3

5

0 S2 << 306

6

3 S3

7 > 1T

0 S2 >> 307

8

0 S3 << 308

9

3 S2 >> 309

10

0 S2 << 310

11

8 S3

12

0 S2 >> 311

13

3 S3

Bor

dura

pat

ent 2

:2

14

3 S2 << 312

15 < 1T

3 S3 >> 313

16

3 S2 << 315

17

3 S3

18

3 S2 >> 316

19

3 S3


Fig. V.5.21. Schema de tricotare a zonei de despărţire şi a bordurii patent 2:2.

În linia 304, sistemul tricotează ochiuri pe toate acele din faţă şi spate (R-R) cu

primul conducător de fir 3 (secţiunea 1), iar sistemul S3 tricotează ochiuri pe toate acele din faţă (R-0) cu al doilea conducător de fir 3 (secţiunea 2).

În linia 305, sistemul S2 tricotează ochiuri pe toate acele din spate (0-R) cu conducătorul de fir de separare 8 (secţiunea 3), iar sistemul S3 tricotează ochiuri pe toate acele din faţă şi spate (R-R) cu conducătorul de fir 3 (secţiunea 4).

În linia 306, sistemul S2 transferă toate ochiurile din faţă în spate „U^SR” (secţiunea 5), iar sistemul S3 tricotează ochiuri pe toate acele din spate (0-R) cu conducătorul 3 (secţiunea 6). Rândul se tricotează cu adâncime de buclare mai mare, aşa cum indică valoarea trecută între paranteze (13.0).

În linia 307, este activat numai sistemul S2, ce transferă ochiurile din spate în faţă „UVS” (secţiunea 7), acele fiind selectate prin metoda directă, indicată de simbolul „D..I” (I = ac selectat; . = ac neselectat).

În linia 308, este activat numai sistemul S3, ce transferă ochiurile din faţă în spate „U^S” (secţiunea 8), acele fiind selectate prin metoda directă, indicată de simbolul „D..I”. În prealabil, fontura din spate s-a deplasat lateral, spre dreapta, în poziţia 1 (VR1). Simbolul „VR1” este prescurtarea expresiei Versatz auf Pozition 1 Rechts (germ.) - Deplasare la dreapta, în poziţia 1. Liniile 306, 307 şi 308 sunt folosite să plaseze ochiurile numai pe acele din spate, ce vor participa la tricotarea bordurii.

În linia 309, sistemul S2 tricotează ochiuri pe ambele fonturi cu selectare prin metoda directă: în faţă cu selectarea „DI.I”, iar în spate cu selectarea „D..I” (secţiunea 9). Se observă că acele din făţă au format bucle de început, ce ulterior vor fi aruncate în gol.

În linia 310, sistemul S2 acţionează toate acele din faţă (R-0), fără alimentare cu fir (Y:0), rezultând aruncarea în gol a buclelor de început (secţiunea 10). Surplusul de fir rezultat de la buclele aruncate în gol se distribuie în ochiurile din spate, devenind mai mari. Firul de despărţire (Y:8) este inserat din nou în structură, revenind în partea stângă (secţiunea 11). Firul de despărţire se tricotează cu sistemul S3, numai cu acele din spate, ce posedă ochiuri vechi lărgite la sistemul precedent (0-DII.).

În linia 311, la sistemul S2, toate acele goale din faţă sunt ridicate în periuţe (secţiunea 12), cu scopul de a se deschide limbile acelor (S:R-0 şi Y:0), iar sistemul S3 tricotează rândul de început cu conducătorul de fir de fond 3 (secţiunea 13). Se observă că rândul de început este tricotat cu adâncimea de buclare cea mai mică „(1)” (vezi linia 11).

Liniile următoare, 312 şi 313, tricotează tubularul după rândul de început. În linia 312, sistemul S2 tricotează ochiuri pe acele din spate cu selectare prin

metoda directă (0-DII.), cu conducătorul de fir de fond 3 (secţiunea 14). Adâncimea de buclare creşte de la „(1)” la „(2)” (vezi linia 12).

În linia 313, se comandă revenirea fonturii din spate în poziţia de bază (V0) şi sistemul S2 tricotează ochiuri pe acele din faţă cu selectare prin metoda directă (DI.I-0), cu conducătorul de fir de fond 3 (secţiunea 15).

În linia 314, instrucţiunea RBEG*RS1 înseamnă: Repetă toate instrucţiunile, de atâtea ori cât reprezintă numărul înregistrat în contorul RS1, până ce se întâlneşte înstrucţiunea REND (linia 318). Practic se vor repeta instrucţiunile de tricotare din liniile 315 şi 316, ce comandă să se execute ciclic câte 4 rânduri de ochiuri patent 2:2. Selectarea


acelor se face prin metoda directă (DI.I-DII.), iar adâncimea de buclare corespunde poziţiei NP3 (linia 13).

RBEG este prescurtarea de la Rapport-Beginn (germ.) - început de ciclu, RS = Rapportshalter (germ.) - contor de cicluri, REND = Rapport-Ende (germ.) - sfâşit de ciclu.

Funcţia cu numele UEBERGANG se foloseşte pentru tricotarea unui tubular aflat la trecerea de la patent 2:2 la patent 1:1 pe toate acele. Această funcţie începe în linia 402 şi se termină în linia 405.

401 C: UEBERGANG C Funcţie pentru zona de trecere 402 FBEG: UEBERGANG; 403 << S:DI.I(3)-DII.(3)/0(4)-R(4); Y:3/3; S2S3 404 >> S:R-0/R(5)-R(6); S2S3 405 FEND

Din cauză că, în timpul producerii bordurii, lucrează 2/3 din numărul de ace, iar în timpul tricotării corpului lucrează toate acele, pentru ca să se evite apariţia orificiilor asociate cu buclele de început, se tricotează un tubular pe toate acele, mai întâi pe faţă şi după aceea pe spate.

Reprezentarea în secţiune a rândurilor de ochiuri, în corespondenţă cu liniile de programare din cadrul funcţiei, sunt prezentate în fig. V.5.22.

În linia 403, sistemul S2 tricotează un rând patent 2:2 cu selectare prin metoda directă „DI.I-DII.” (secţiunea 1), cu adâncime de buclare „3” (vezi linia 13), iar sistemul S3 tricotează un rând de ochiuri pe toate acele din spate „0-R” (secţiunea 2), cu adâncime de buclare „4” (vezi linia 14).

În linia 404, sistemul S2 tricotează un rând de ochiuri pe toate acele din faţă „R-0” (secţiunea 3), iar sistemul S3 tricotează un rând patent 1:1 pe toate acele „R-R” (secţiunea 4), cu adâncimea de buclare „5” în faţă şi „6” în spate. După cum se observă, în liniile 15 şi 16, adâncimea de buclare din faţă este mai mare cu 0.5 unităţi faţă de cea din spate (NP5=11.5 şi NP6=11.0). Acest reglaj se va păstra şi pentru rândurile jacard ce se vor tricota în corpul panoului.

Nr. secţ. Secţiunea Cond.

de fir Nr.

sistem Deplasare

sanie Nr. liniei din

program

1 3 S2 << 403

2 3 S3

3 3 S2

>> 404 4 3 S3

Fig. V.5.22. Schema de tricotare a zonei de trecere de la patent 2:2 la patent 1:1


Funcţia cu numele JACARD 2C se utilizează pentru tricotarea unui tricot jacard plin în 2 culori, utilizând 4 sisteme de tricotare. Această funcţie începe în linia 502 şi se termină în linia 505.

501 C JACARD 2 C C Funcţia pentru corpul panoului 502 FBEG:JACARD 2 C; 503 << S:<1->.-R/A-R; Y:3/5; S1S2S3S4 504 >> S1S2S3S4 505 FEND

Datele de selectare jacard sunt înregistrate în liniile 1100 - 1109 şi conţin următoarele simboluri jacard, ce configurează aspectul desenului de culoare de pe faţa tricotului:

. = culoarea de fond A = culoarea de desen

1100 . . . . . A . A . . . 1101 . . . . A . . . A . . 1102 . . . A . . . . . A . 1103 . . A . . . . . . . A 1104 A A . . . . . . . . . 1105 . . A . . . . . . . A 1106 . . . A . . . . . A . 1107 . . . . A . . . A . . 1108 . . . . . A . A . . . 1109 . . . . . . A . . . .

Lăţimea raportului de desen corespunde cu lăţimea desenului cu simboluri jacard JA1 (PA:JA1;).

Câmpul cu simboluri jacard FA se defineşte preluând simbolurile din PA în ordine, de la stânga la dreapta, de la simbolul 1 la simbolul 10 (FA=1-10).

Conţinutul câmpului FA se transferă succesiv, pe întreaga lăţime de tricotare stabilită de SEN (PM:<FA>).

Instrucţiunile de tricotare sunt prezentate în liniile 503 şi 504. Pe fontura din faţă, sistemele tricotează cu selectare jacard comform cu simbolurile

jacard indicate pe sisteme. Pe fontura din spate, sistemele tricotează ochiuri pe toate acele.

Nr. secţ. Secţiunea Cond.

de fir Nr. sist.

Depl. saniei

Nr. liniei

1 3 S1

<< 503 2 5 S2

3 3 S3

4 5 S4


5 3 S1

>> 504 6 5 S2

7 3 S3

8 5 S4

Fig. V.5.23. Schema de tricotare a structurii jacard plin în 2 culori În linia 503, la deplasarea saniei cu lacăte de la dreapta la stânga (<<) se execută

următoarele acţiuni:

S1 tricotează simbolurile „.”, cu firul de fond din primul conducător de fir 3. S2 tricotează simbolurile „A”, cu firul de desen din primul conducător de fir 5. S3 tricotează simbolurile „.”, cu firul de fond din al doilea conducător de fir 3. S4 tricotează simbolurile „A”, cu firul de desen din al doilea conducător de fir 5.

Linia 504 nu mai furnizează noi instrucţiuni de tricotare (S:….;) sau de conducător de fir (Y:…;), astfel că, ultimele instrucţiuni din linia 503 continuă să fie valabile şi pentru următoarea deplasare a saniei cu lacăte, de la stânga la dreapta (>>).

În linia 503, simbolul „ <1-> ” arată că informaţia de selectare va fi preluată de la desenul cu simboluri jacard JA1 (1), că liniile cu simboluri jacard vor fi citite în ordine inversă (-), începând de la 1109 spre 1100, şi procesul va continua de-a lungul întregii lăţimi de tricotare (<1->).

Reprezentarea în secţiune a rândurilor de ochiuri, în corespondenţă cu liniile de programare din cadrul funcţiei, este prezentată în fig. V.5.23.

999 END De îndată ce programul Sintral citeşte şi recunoaşte într-o linie comanda „END”,

contorul de piese este redus cu o unitate. Programul Sintral revine la linia conţinând comanda „START” şi se începe o nouă piesă. Un program de tricotare trebuie încheiat cu comanda „END”. Comanda „END” se scrie, pe orice linie opţională din program, până la linia 999.

V.5.1.7. Defecte, cauze, remedieri şi întreţinerea maşinilor rectilinii de tricotat

V.5.1.7.1. Defecte şi cauze ale apariţiei lor În timpul producerii tricoturilor pe o maşină rectilinie de tricotat, se pot produce

defecte ce pot fi remediate cunoscând cauzele ce le-au provocat. În continuare, se prezintă defectele, cauzele şi modul de remediere a acestor defecte.

Pe tricot apar dungi transversale : a) Reglarea camei de buclare este incorecta (diferă de la un sistem la altul, la

acelaşi sistem diferă poziţia camei de buclare din stânga şi dreapta). b) Cama de buclare este blocată (se verifică dacă nu este murdară).


c) Cama de buclare este uzată neuniform. d) Pieptenele cu dinţii de aruncare este deteriorat (se polizează, se înlocuieşte dacă

este necesar). e) Deplasarea saniei este neregulată (acele se mişcă greu în canale). f) Tensiunea în fir nu este uniformă. g) Desimea ochiurilor este prea mică. h) Fineţea firului nu este corelată cu fineţea maşinii de tricotat. i) Firul alimentat prezintă porţiuni cu îngroşări şi subţieri.

Pe tricot apar dungi longitudinale : a) Acele se mişcă mai greu în canal. b) Limba acului este blocată sau se mişcă greu. c) În canal există ace de diferite fineţi. d) Există ace cu călcâie uzate mai mult.

Pe tricot apar ochiuri scăpate: a) Înserarea laterală a firului este incorectă (glisiera este înclinată). b) Periuţele nu sunt bine fixate. Se fixează în aşa fel încât acele la ridicare să

pătrundă prin perii numai cu porţiunea limbii. c) Periuţele sunt foarte uzate. d) Acele sunt îndoite. e) Nuca conducătorului de fir nu este pe direcţia liniei de intersecţie a acelor. f) Nuca conducătorului de fir este prea sus sau prea jos şi nu face corect

depunerea firului. g) Tensiunea de tragere a tricotului este prea mică. h) Desimea ochiurilor este prea mică (adâncimea de buclare este prea mare). i) Limbile sunt îndoite. j) Limbile rămân închise după aruncare (se verifică periuţele). k) Maşina funcţionează cu viteză prea mare.

Ochiurile sunt neregulate: a) Cama de buclare este incorect reglată. b) Cama de buclare este uzată neuniform. c) Sistemul de came este murdar. d) Tensiunea de fir diferă de la un conducător de fir la altul. e) Maşină nu este pusă corect pe poziţie cu nivela. f) Canalele acelor sunt murdare. g) Firul alimentat prezintă neregularităţi ale caracteristicilor fizico-mecanice peste

limita admisă.

Marginea tricotului este neregulată: a) Tensiunea firului este necorespunzătoare. b) Înserarea laterală a firului este incorectă (glisiera este înclinată). c) Există un surplus de fir prea mare (firul este alimentat dintr-o parte greşită sau

conducătorul de fir este prea departe de marginea tricotului). d) Glisiera conducătorului de fir este frânată. e) Tensiunea de tragere a tricotului este prea mică. f) Periuţele sunt incorect poziţionate. g) Periuţele sunt prea uzate.


h) Conducătoarele de fir sunt poziţionate prea sus. i) Acele din marginea tricotului nu sunt aranjate corect. Trebuie introdus sau scos

un ac din fontură. j) Baghetele de apăsare sau platinele de închidere nu acţionează corect.

Apar găuri în tricot: a) Tensiunea de tragere a tricotului este prea mare. b) Tensiunea în fir este prea mare. c) Curăţitorul de noduri nu este reglat corect. d) Nodurile de pe fir sunt prea mari. e) Firul este foarte uzat. f) Firul este prea fragil şi prea uscat. g) Firul nu este potrivit cu fineţea maşinii. h) Limba acului este îndoită sau ruptă. i) Pieptenele cu dinţii de aruncare este deteriorat (se polizează, se înlocuieşte dacă

este necesar). j) Firul nu este alimentat prin mecanismul de alimentare.

Firul se rupe des: a) Firul este foarte uzat. b) Nodurile de pe fir sunt prea mari. c) Firul este prea fragil şi prea uscat. d) Tensiunea în fir este prea mare. e) Adâncimea de buclare este prea mare. f) Adâncimea de buclare este prea mică. g) Acele sunt defecte. h) Firul este insuficient parafinat. i) Ecartamentul cuţitelor pentru noduri este prea mic. j) Viteza saniei este prea mare. k) Înfilarea nu s-a realizat în ordinea normală. l) Marginile conducătorului de fir, în zona de ieşire a firului, sunt prea ascuţite.

Faza de aruncare nu se execută corect: a) Desimea ochiurilor este prea mare (adâncimea de buclare este prea mică). b) Limba acului este îndoită. c) Tensiunea de tragere este prea mică.

Ochiurile scapă la transfer: a) Adâncimea de buclare este prea mare sau prea mică. b) Tensiunea de tragere este prea mică sau prea mare. c) Acele sunt îndoite. d) Limba acului care primeşte este blocată. e) Lamela de transfer este ruptă sau îndoită. f) Tragerea tricotului în margine este necorespunzătoare. g) Poziţia relativă a fonturilor este necorespunzătoare. h) Canalul călcâielor acelor din sistemul de came este prea larg.

Limbile se îndoaie:


a) Periuţele nu sunt poziţionate corect. b) Detectorul de ace nu este montat corect. c) Conducătoarele de fir sunt magnetizate şi periuţele sunt uzate.

Camele din lacăte prezintă o uzură pronunţată: a) Maşina nu este bine fixată pe postament. Se fixează corect verificând cu nivela. b) Acele se deplasează greu în canale. Canalele sunt prea înguste. Acele nu

corespund cu fineţea maşinii. Se îndreaptă canalele şi se schimbă acele.. c) Fontura este murdară. d) Forţa de tragere este prea mare. e) Acele sunt îndoite.

Maşina se opreşte des din funcţionare: a) Tricotul alunecă faţă de cilindri mecanismului de tragere. b) Ecartamentul cuţitelor de curăţire este prea mic. c) Tensiunea în fir este prea mică şi nu se recuperează complet lungimea de fir la

schimbarea sensului de tricotare. d) Limitatoarele sunt fixate prea departe de marginea tricotului.

V.5.1.7.2. Întreţinerea maşinilor rectilinii de tricotat Repararea, reglarea şi întreţinerea corectă a maşinilor rectilinii de tricotat asigură

realizarea unor produse de calitate superioară, reducerea consumului de fire şi materiale auxiliare şi totodată determină o prelungire a duratei de funcţionare a maşinilor.

Pentru aceasta, este necesar ca organele care contribuie la formarea ochiurilor, şi anume acele, fonturile, camele de acţionare, periuţele care asigură deschiderea limbilor acelor şi conducătoarele de fire să fie în stare bună de funcţionare.

Acele sunt cele mai solicitate organe ale maşinii de tricotat. • Acul de tricotat trebuie să fie drept, cu grosime uniformă, cu suprafaţa netedă,

pentru a aluneca mai uşor în canalul fonturii. Un ac care culisează greu în canal determină producerea unor ochiuri neuniforme. Un ac care culisează prea uşor provoacă ochiuri scăpate. Dacă acul alunecă prea jos, călcâiul lui poate fi lovit de colţul unei came, ceea ce va duce la ruperea lui.

• Limba acului trebuie să oscileze uşor, astfel încât periuţa şi ochiurile să o poată deschide cu uşurinţă. O limbă care oscilează greu provoacă mărirea ochiurilor, scăparea şi chiar ruperea lor.

• Când şanţul unui ac, în care este aşezată limba, este murdărit cu praf şi parafină, se curăţă cu vârful ascuţit al unui ac.

• Cupa limbii trebuie să acopere perfect vârful cârligului acului. Când limba este mai lungă, ochiul se va agăţa de vârful ei şi aruncarea se va produce defectuos. Când limba este mai scurtă, ea vă cădea sub cârlig, provocând încărcarea acului şi ruperea ochiurilor. O limbă îndoită sau cu joc lateral nu acoperă perfect vârful cârligului acului, ducând la încărcarea acului şi la ruperea ochiurilor. Deplasarea laterală a limbii produce scămoşarea ochiurilor formate de acul respectiv. Ruperea cârligului duce la ochiuri scăpate în tricot, iar ruperea limbii duce la ruperea tricotului în lungime.


• Călcâiul acului trebuie să fie drept şi să alunece uşor, şi cu minimum de joc în canalul camelor lacătelor. Un călcâi îndoit provoacă un mers greoi al acului în canal, realizând ochiuri inegale.

• Toate acele trebuie să fie egale ca lungime. Un ac mai lung va produce un ochi mai mic, iar un ac mai scurt va produce un ochi mai mare. În ambele cazuri, în tricot apar dungi longitudinale nedorite.

• Repararea acelor cu cârligul sau cu limbă puţin îndoită, precum şi arcuirea corespunzătoare a tijei acului se face cu ajutorul unui cleşte de ace. În cazul altor defecţiuni, este indicat să se schimbe acul defect cu altul corespunzător.

Fonturile sunt construite din oţel special, care are o rezistenţă mare la frecare. Atât baza, cât şi marginea pieptenului de aruncare şi suprafeţele trebuie să fie totdeauna drepte şi netede, deoarece asperităţile acestor părţi ale fonturii duc la degradarea parţială sau totală a firului.

Manipularea neatentă a fonturilor provoacă ruperea dinţilor pieptenilor de aruncare. Înlocuirea dintelui rupt se face prin introducerea unei plăcuţe de oţel, căreia i s-a dat în prealabil profilul aproximativ al dintelui. De asemenea, se poate încărca cu metal, după care se va pili până la obţinerea formei şi dimensiunii dintelui de aruncare.

Introducerea sau scoaterea neglijentă a acelor din canal, mersul prea greu al acelor în canal, lovirea accidentală a fonturii determină îndoirea pereţilor canalelor acelor. Îndreptarea pereţilor se face cu un şablon special, a cărui înălţime corespunde cu circa 1/3 din lungimea şanţului. Şablonul se introduce forţat în porţiunea îndoită a canalului. Apoi, mânerul şablonului este lovit cu un ciocan, prin lovituri scurte şi uşoare, până când peretele respectiv al canalului se îndreaptă. În cazul îndoirii mai multor pereţi, operaţia de mai sus se repetă în mod succesiv, la fiecare canal în parte.

Asperităţile produse de lovitura care a provocat îndoirea peretelui se îndepărtează prin loviri uşoare cu ciocanul pe suprafaţa exterioară a pereţilor. În continuare, în şanţul îndreptat se introduce o pilă specială, cu care se pileşte până la dispariţia completă a asperităţilor şi până la restabilirea distanţei dintre pereţii şanţului.

Camele lacătelor de ace sunt piese supuse la uzură mare de către călcâiele acelor. Cu timpul ele îşi modifică profilul încât trebuie rectificate sau chiar înlocuite.

• Rectificarea prin polizare se va face în aşa fel încât cama să fie adusă la forma corespunzătoare. Construirea unei came noi trebuie făcută cu mare exactitate folosind drept şablon camele vechi. Înainte de folosire, cama confecţionată se căleşte.

• Toate suprafeţele trebuie să fie perfect netede şi îndeosebi acelea care acţionează călcâiele acelor. De mare importanţă este unghiul de înclinare al camei de buclare. Practic, se consideră că unghiul de buclare al camelor, care asigură coborârea acelor în modul cel mai convenabil, este de 50–550.

• În cazul uzurii de până la 0,6 mm se indică inversarea camelor de buclare (cama din stânga va fi montată în dreapta şi invers).

• Pentru o deplasare uşoară a saniei cu lacăte, camele lacătelor nu trebuie să atingă suprafaţa fonturii. Între suprafeţele lor se recomandă să fie o distanţă egală pe toată lungimea maşinii.

Periile pentru deschiderea limbilor acelor trebuie să aibă o formă corespunzătoare.


• Când uzura periilor este avansată, se va proceda la schimbarea lor. Înainte de montarea unei periuţe noi, aceasta se aduce la o formă corespunzătoare cu ajutorul unui foarfece.

• Marginea inferioară a periuţelor trebuie să capete o formă care elimină posibilitatea frecării produse de conducătoarele de fir în momentul deplasării lor pe faţa periuţelor. În acest sens, jumătate din marginea inferioară a periuţelor se elimină cu ajutorul unui foarfece. De asemenea, colţurile periuţelor sunt rotunjite uşor.

• Conducătoarele de fir pot avea tăieturi datorate trecerii firelor, ceea ce poate avea ca urmare fie degradarea firelor, fie reţinerea tuturor nodurilor, încât determină ruperea firelor. Înlăturarea tăieturilor se face prin şlefuire.

• În cazul când orificiul conducătorului de fir este prea mare şi nu mai prezintă siguranţă la depunerea firului pe ace, conducătorul de fir trebuie schimbat.

• Poziţia corectă de depunere a firelor pe ace de către conducătorul de fir depinde şi de forma şi de starea glisierei acestuia.

Întreţinerea îngrijită a maşinii este o condiţie de bună funcţionare pe o perioadă cât mai lungă. Reparaţiile mici făcute la timp vor împiedica avariile grave, care atrag scoaterea din funcţiune a maşinii de tricotat un timp mai mare.

Maşina va funcţiona corespunzător, dacă este ţinută curat, este unsă la timp, este reglată şi dacă reparaţiile mici sunt făcute cu atenţie.

Ungerea constă dintr-o serie de operaţiuni făcute zilnic, săptămânal, lunar şi dacă este necesar. În tabelul V.5.9 se prezintă operaţiunile de ungere făcute periodic, cu uleiuri şi unsori adecvate, în locuri precizate.

Tabelul V.5.9

Nr. crt. Locul de ungere Zilnic Săptă-

mânal LunarDacă este

necesar

Dacă este progra-

mat

Când maşina

lucrează 1. Zona călcâielor acelor, împingătoarelor,

selectoarelor 1 1

2 Zona călcâielor platinelor de închidere-aruncare 1 3. Suprafaţa barelor de glisare a conducătoarelor de

fir 1

4. Pe cele 4 suprafeţe ale barelor de ghidare a saniei cu lacăte

2

5. Dacă se face zgomot, pe cureaua dinţată de antrenare a saniei

1

6. Cuplajul sferic al mecanismului de deplasare laterală a fonturii

2 2

7. Lanţul de acţionare a mecanismului de tragere 2 8. Ghidajele pentru bara cu cuţitele de lărgire 3 3 9. Antrenorul conducătorului de fir 3

10. Nasurile glisierei conducătorului de fir 3 11. Suporturile şi ghidajele pentru cablurile de

transmisie a comenzilor 3

12. Bara generatoare de impulsuri necesare transmiterii datelor de selectare

3

13. Articulaţia limbii acului 1

Legendă: 1 reprezintă ulei special pentru ace şi platine; 2 – ulei aderent special; 3 – unsoare de folosinţă multiplă.


Suflarea maşinilor de tricotat rectilinii produse de firma UNIVERSAL. În funcţie de firul cu care se lucrează (mai ales atunci când este vorba de fir 100% bumbac), pe lângă suflarea automată realizată prin programarea maşinilor MC800, se recomandă ca maşina să fie suflată de către muncitor la începutul sau sfârşitul schimbului.

O atenţie deosebită trebuie acordată curăţării periilor. Atunci când în această zonă se strânge multă mizerie (scame, câlţi etc.). pot apărea probleme în procesul de tricotare, spre exemplu, periile nu mai reuşesc să deschidă corect şi la timp limba acelor.

De asemenea, zona platinelor press-jack este foarte importantă. Se recomandă curăţirea cu atenţie a acestei zone.

La fiecare schimb (la interval de maximum 8 ore) trebuie curăţate: − filtrele de pâslă ale maşinii (în dreapta jos la maşinile din generaţia MC 800 şi în

spate jos sub sursa de alimentare la maşinile din seria MC 700); − zona ventilatoarelor laterale de la maşinile din seria MC 800; − antenele laterale ale sistemelor de alimentare cu fir; − furnizoarele de fir; − distribuitoarele de fir, precum şi microcontactele detectoarelor de nod mic şi

respectiv de nod mare.

Curăţirea maşinilor de tricotat rectilinii produse de firma UNIVERSAL. Se recomandă ca o dată la două săptămâni (sau chiar mia des daca este cazul), săniile maşinilor să fie scoase afară şi curăţate (suflare cu aer, ştergere şi ungere manuală). În această etapă este util a se sufla şi curăţa şi plăcile electronice corespunzătoare fiecărei sănii (placa de calculator a saniei – carriage computer card). Aici trebuie avută atenţie deosebită ca, la repunerea pe poziţia iniţială a plăcilor în cauză, firele de alimentare şi comunicaţie între diferitele subansamble să nu fie strivite de şuruburile de fixare.

La acelaşi interval de timp este recomandabil a se detaşa panourile frontale şi curăţarea zonelor respective, inclusiv în zona calculatorului de proces.

Lunar trebuie curăţată tastatura calculatorului de proces şi curăţarea exterioară a monitorului, a mouse-ului.

Ungerea maşinilor de tricotat rectilinii MC 800 produse de firma UNIVERSAL Ungerea automată. Pentru utilizatorii maşinilor de tip MC 800, dacă se lucrează în

trei schimburi timp de şapte zile pe săptămână, se recomandă fixarea intervalului de uleiere automată la o valoare cuprinsă între 60 şi 90 minute.

Pentru a verifica dacă uleierea automată este satisfăcătoare, fără utilizarea unui aparat pentru verificarea presiunii uleiului la nivelul săniilor maşinii, se iniţializează maşina (SEARCH RUN), după care se mută sania la care se doreşte efectuarea testului în zona de lucru dorită. Din meniul de TEST de pe consola de programare a maşinii se comandă START ULEIERE. Se aşteaptă aproximativ un minut, după care se comandă oprirea uleierii. Apo, se mişcă sania din zona respectivă şi se analizează dacă uleierea efectuată este suficientă şi dacă în zona celor două călcâie ale selectoarelor a ajuns suficient ulei. De asemenea, trebuie observat pe tubul alb de alimentare cu ulei al saniei dacă uleierea se opreşte la aproximativ 8 – 10 secunde după comanda STOP ULEIERE.


Ungerea manuală. La fiecare schimb (la interval de maximum 8 ore) trebuie efectuată ungerea cu ulei de ace de tip NEEDLE OIL T46 (codul: 904.0.030) în următoarele puncte:

− în zone selectoarelor atât în dreptul călcâiului superior cât şi al celui inferior; − pe bara de press-jack, faţă şi spate (acolo unde acestea există). În fiecare zi de lucru (la interval de maximum 24 de ore) trebuie efectuată ungerea

cu ulei de ace de tip NEEDLE OIL T46 (codul: 904.0.030) în următoarele puncte: − cele două bare (faţă şi spate) de furnizare a semnalului de ceas de referinţă. În fiecare săptămână de lucru (la interval de maximum 7 zile) trebuie efectuată

ungerea cu ulei de ace de tip NEEDLE OIL T46 (codul: 904.0.030) în următoarele puncte: − bara de antrenare a fonturii spate. În fiecare zi de lucru (la interval de maximum 24 de ore) trebuie efectuată ungerea

cu ulei de ace de tip WASHING BOTTLE TEXTILE M/C (codul: 904.0.011) în următoarele puncte:

− barele de ghidaj ale conducătoarelor de fir; − barele de suport/ghidaj ale săniilor maşinilor de tricotat rectilinii (faţă şi spate).

Mesaje de eroare ale maşinilor de tricotat rectilinii din seria MC 800 produse de firma UNIVERSAL. Toate informaţiile utile apărute în cadrul tricotării sunt memorate într-un fişier special pe unitatea de hard (disc fix) a calculatorului de proces. Fiecărei zile lucrătoare îi corespunde un fişier tip *.dbf (bază de date). Astfel, în directorul corespunzător acestor informaţii, pot exista simultan 31 de fişiere. Dacă în ziua x a unei luni se lucrează, informaţia de lucru adunată se supraînscrie peste informaţia mai veche corespunzătoare aceleiaşi zile a lunii anterioare.

Cu ajutorul informaţiilor din acest fişier se poate vedea exact se produs a fost lucrat pe maşină, cât timp, cu ce viteză şi multe alte detalii legate în special de uleiere şi eventualele defecte ce au apărut în timpul zilei de lucru.

În momentul apariţiei unui defect la maşină, pe display-ul calculatorului de proces este afişat un mesaj de eroare, precum şi codul corespunzător erorii respective. Aceeaşi informaţie este stocată şi în fişierul de tip bază de date. Mesajul de eroare cuprinde trei numere: A, B, C unde: A reprezintă numărul nodului corespunzător săniilor maşinii de tricotat;

B reprezintă un cod de eroare, explicat în manualul de service livrat o dată cu maşina;

C reprezintă un număr de ordine pentru erorile clasificate după cod. În funcţie de tipul erorii ce poate apărea, de cele mai multe ori după acest grup de

trei numere mai apare şi o informaţie de genul Sx Mesajul poate avea următoarea formă:

A, B, C, Sx.

Litera S semnifică sistemul de lucru, iar cifra x reprezintă numărul sistemului de lucru la care a apărut mesajul de eroare. De exemplu, la maşinile de tricotat rectilinii din seria MC 800 produse de către firma Universal, numărul maxim de noduri posibile este 28, iar numărul maxim de sisteme este 16. Desigur, aceste numere sunt în funcţie de tipul maşinii.

Pe baza acestei simbolizări a erorilor posibile, a capitolului de erori din cartea tehnică a maşinii şi a informaţiilor furnizate de fişierul help (cu informaţii ajutătoare) de pe


calculatorul de proces, timpul de identificare a defectului apărut şi respectiv de înlăturare, remediere este redus considerabil faţă de generaţiile anterioare ale maşinii de tricotat ale firmei Universal şi nu numai.

Prin înlocuirea sistemului de operare de tip PDOS, folosit la maşinile din generaţia MC 700, cu sistemul MS-DOS şi operarea sub mediul WINDOWS, tot sistemul de programare, lucrul cu maşina, întreţinerea şi depanarea au devenit mult mai simple şi mai uşor accesibile utilizatorului obişnuit. Acum, direct la maşină, se pot face uşor orice tip de modificare a programului de tricotare. Pe calculatorul de proces programul de lucru poate fi modificat, readaptat la noile condiţii de lucru, testat şi în final lansat în producţie fără a mai fi nevoie de alte etape intermediare de prelucrare cu ajutorul unităţii de programare specializate MA 8000. Toate aceste facilităţi permit reducerea la maximum posibil a timpului de intervenţie corespunzător modificărilor necesare ale programului de aplicaţie.

Dacă placa de bază a calculatorului de proces nu se poate upgrada decât în urma unei comenzi speciale, în schimb performanţele globale de lucru ale calculatorului de proces se pot sensibil îmbunătăţi prin creşterea capacităţii memoriei de lucru de tip RAM, a memoriei video sau a unităţii de hard (discul fix). Totuşi, prin dotarea standard actuală a calculatorului de proces (microprocesor Intel 486 DX 2 la 66 MHz, 32 MB-SRAM, 2 MB memorie video şi 1 GB pentru unitatea de hard disc), performanţele obţinute sunt excelente. Timpul de intervenţie pentru eventualele modificări, întreţinere sau intervenţie în caz de apariţie a unui defect este nesemnificativ, iar operarea mult mai uşoară şi mai prietenoasă decât în cazul generaţiilor anterioare de maşini de tricotat rectilinii de la firma Universal Maschinenfabrik Dr. Rudolf Schieber.

Este recomandabil ca, o dată la trei luni, în cadrul operaţiei de scoatere a săniilor în afara maşinii de tricotat, să fie făcute următoarele verificări:

• poziţionarea corectă a monomagneţilor folosiţi în procesul de selectare (51,2 mm). Această operaţie se efectuează cu ajutorul unui comparator special;

• integritatea sistemului de came (să nu existe came sparte sau deteriorate); • uşurinţa cu care camele mobile se pot mişca; • canalul corespunzător călcâiului superior al selectorului de ace să fie la cota

indicată în manualul de service. Şi această operaţie se realizează cu ajutorul unui tester special, tester ce diferă la maşinile de fineţe 5 – 10 de testerul folosit la maşinile de fineţe 12. Adesea, în acest canal rămân blocate călcâie superioare ale selectoarelor de ace, călcâie care pot provoca pagube serioase (de exemplu: ruperea succesivă a mai multor călcâie superioare de selectoare);

• la repunerea săniilor maşinii pe poziţia de lucru, trebuie verificată distanţa dintre sanie şi fontură. Aceasta trebuie să fie de aproximativ 0,2 – 0,4 mm. Aceeaşi distanţă trebuie să fie şi între detectorul de ace de pe fiecare sanie şi bara de tact;

• cât săniile sunt scoase în exteriorul maşinii, este important a se rula programul de test al motoarelor de desime. În această poziţie este cel mai uşor a se realiza o curăţire corectă a mecanismului adiacent lor şi, respectiv, de ungere a acestuia;

• tot în această fază este recomandabil a se rula şi programul de test corespunzător electromagneţilor utilizaţi la selectarea conducătorilor de fir. Dacă se observă funcţionare greoaie sau un sunet puţin diferit la comanda lor faţă de momentul întreruperii comenzii, atunci se recomandă ungerea mecanismului de selecţie cu pastă de tip MILLCOT K68.

V.5.2. Tehnologii de tricotare pe maşini rectilinii Cotton


V.5.2.1. Prezentarea generală a maşinii Cotton pentru îmbrăcăminte

Figura V.5.23 reprezintă o vedere generală a unei maşini Cotton de tricotare a

panourilor pentru articole de îmbrăcăminte exterioară prevăzută cu opt fonturi, cu lăţimea de 36 ţoli (920 mm). Acest tip de maşină se construieşte în fineţile 9–33 Egg, respectiv 6–21 Egg şi este prevăzută cu ace cu cârlig şi platine de buclare.

V.5.2.2. Caracteristici tehnice şi funcţionale ale maşinilor Cotton

Pe baza analizei de sinteză asupra maşinilor Cotton, s-au desprins următoarele observaţii:

− posibilitatea obţinerii tricoturilor cu desene, folosind tehnologia modernă a microprocesorului şi comenzii complet electronice, programate de la un calculator central, datele fiind transmise prin intermediul unor medii magnetice;

− reducerea numărului de capete de lucru la 4 sau 8, pentru utilizarea maşinilor Cotton la producerea seriilor scurte, folosind fire de calitate superioară;

− aplicarea comenzilor electronice la maşinile Cotton, eliminând vechiul mecanism de buclare mecanic, face ca aceste maşini să concureze cu maşinile rectilinii de tricotat automate cu selectarea individuală a acelor;

− dotarea maşinilor cu mecanisme şi dispozitive care permit creşterea posibilităţilor tehnologice, obţinându-se tricoturi intarsia, vanisate prin brodare, tricoturi cu ochiuri duble, pe lângă posibilităţile maşinilor clasice (desene ajur, torsade, dungi transversale de culoare, tricoturi vanisate simple).

În tabelul V.5.21 se prezintă principalele caracteristici tehnice ale maşinilor Cotton destinate produselor de îmbrăcăminte exterioară.

Tabelul V.5.21

Caracteristicile tehnice ale maşinilor de tricotat Cotton

Fig. V.5.23.


Firma (ţara) Tipul maşinii

Fineţea Egg

Viteza normală

n1 (rând/min)

Viteza redusă

n2 (rând/min)

Lăţimea fonturii Lf (inci)

Numărul de capete de lucru

NCL Textima (Germania) - 21,27 90 50 32 4, 8, 12

Bentley (Anglia) UO/AE 21 84 50 32 16 Cioba (Spania) - 9–21 80 60 34 6

Monk-William Cotton (Anglia)

Clasique 9–21 80 60 34 4, 6, 8 Ultramatic 15–24 80 60 39 6, 12 Superspeed 9–33 90 60 39 6, 12

Scheller (Germania)

BSF 9–21 100 50 36 4 BSI 9–27 100 50 36 4 NCI 9–24 100 50 34 4, 6, 8

Din tabel se constată următoarele: − construirea unor maşini Cotton într-o gamă mare de fineţe (9–33 Egg), pentru a

asigura utilizarea firelor de fineţe cât mai variată; − creşterea vitezei de lucru atât pentru tricotarea normală cât şi pentru conturare; − creşterea lăţimii fonturii până la 39", pentru a se putea realiza creşterea gamei

dimensionale a produselor tricotate pe aceste maşini; − construirea unor maşini cu număr redus de capete de lucru, de la 4 la maximum 12

capete de lucru, pentru utilizarea maşinilor la producerea seriilor scurte de produse, folosind fire de calitate superioară.

V.5.2.3. Procese de fabricare a tricoturilor pe maşini de tricotat Cotton

Fabricarea tricoturilor pe maşini de tricotat Cotton se realizează în următoarele variante tehnologice (tabelul V.5.22):

Tabelul V.5.22

Variante tehnologice de fabricare a tricoturilor pe maşini de tricotat Cotton

Nr. variantei

Numărul de

fonturi

Numărul de faze

Structura bordurii

Structura corpului Destinaţia tricotului

1 1 1 Glat dublat Glat Îmbrăcăminte exterioară 2 2 1 Patent Glat, patent Îmbrăcăminte exterioară 3 2 1 Patent - Borduri patent 4 1 2 Patent Glat Îmbrăcăminte exterioară 5 1 1 Glat dublat Glat Ciorapi

În tabelul V.5.23 sunt centralizate fazele şi datele tehnologice specifice, pe variante

tehnologice, ce se realizează manual (M) sau automat (A).


Tabelul V.5.23

Procese de fabricare a tricoturilor pe maşini de tricotat Cotton

Nr. crt.

Denumirea fazelor şi actelor tehnologice

Varianta tehnologică 1 2 3 4 5

M A M A M A M A M A 1. Pregătirea maşinii x x x x x 2. Începerea tricotării x x x x x x x x 3. Dublarea bordurii x x x x x 4. Lichidarea ruperilor de fir x x x x x 5. Schimbarea bobinei x x x x x 6. Strângerea panourilor tricotate x x x x x 7. Despărţirea bordurilor x

8. Transferul bordurilor pe pieptenele de transfer fix x

9. Deşirarea rândurilor suplimentare x

10 Transferul bordurilor pe pieptenii de transfer mobili din dispozitivul de transport (Conveer)

x

Observaţie. În prezent, în România, în întreprinderile de tricotaje, se folosesc variantele tehnologice 1, 3 şi 4. Varianta 5 de fabricare a ciorapilor a fost înlocuită de tehnologia de fabricare cu ajutorul maşinilor de tricotat circulare cu diametru mic.

V.5.2.4. Operaţii şi faze tehnologice la tricotarea pe maşini Cotton

Pregătirea maşinii pentru tricotare. Se alimentează maşina cu bobine, se trece firul la fiecare cap de lucru prin dispozitivele de conducere, frânare şi prin conducătorul de fir, trăgând apoi 10 cm de fir, care se fixează în acele capului de lucru. La sfârşit, se verifică starea tehnică a maşinii.

Începerea tricotării. Se execută în funcţie de varianta tehnologică. Varianta 1. După formarea rândului iniţial de bucle, muncitorul opreşte maşina şi

prinde buclele de acele pieptenelui de început, pe care îl cuplează cu mecanismul de tragere, după care porneşte maşina pentru tricotarea lungimii duble a bordurii.

Varianta 3. Începutul este unic, iar tricotarea bordurilor se execută în lanţ. Pentru începerea tricotării, pe acele de tricotat trebuie să existe ochiuri vechi. În acest scop, muncitorul transferă manual un tricot pe acele fonturii verticale, după care deşiră rândurile până la rândul transferat, apoi porneşte maşina la viteză de lucru redusă, pentru tricotarea unui număr mic de rânduri, stabileşte legătura cu mecanismul de tragere, trecând apoi la viteza de lucru mare.

Varianta 4. Maşina de tricotat se opreşte automat, după ce panoul s-a terminat de tricotat şi a fost aruncat în gol de pe acele de tricotat ale fonturii (tricotare bucată cu bucată). Muncitorul execută transferul bordurilor de pe pieptenii de transfer mobili pe acele fonturii, prin câteva manevre asupra barei de pornire a maşinii de tricotat, realizându-se şi


îndepărtarea pieptenilor mobili de transfer din zona fonturii, după care se stabileşte legătura între borduri şi cârligele mecanismului de tragere.

Dublarea bordurii apare numai la varianta 1. După tricotarea lungimii duble a bordurii, muncitorul execută dublarea bordurii prin câteva manevre asupra barei de pornire, pentru ca pieptenele de început să realizeze transferul buclelor reţinute pe acele de transfer, peste ultimul rând de ochiuri de la bordură şi să se îndepărteze de fontură. În continuare, muncitorul introduce o vergea în interiorul bordurii dublate şi cuplează vergeaua cu mecanismul de tragere.

Lichidarea ruperilor de fir se execută când capătul firului rupt ajunge în zona de tricotare, fără ca tricotul să cadă de pe ace. Muncitorul leagă cele două capete de fir rupte, executând nodul tricoterului. În cazul în care capătul firului rupt a ajuns în zona de tricotare şi tricotul a căzut de pe ace, muncitorul prinde firul de la bobină, îl introduce prin conducătorul de fir cu ajutorul unui cârlig şi îl trage cca 10 cm, pentru a-l prinde în acele maşinii de tricotat, operaţie ce se execută numai la începerea unei noi serii de panouri. În ambele situaţii, maşina trebuie oprită.

Schimbarea bobinei. Muncitorul opreşte maşina înaintea terminării firului de pe bobină, se deplasează în spatele maşinii, scoate formatul gol de pe suport şi îl înlocuieşte cu o bobină plină. Înnoadă capetele de fir, revine în faţa maşinii şi porneşte maşina, acţionând bara de pornire.

Strângerea panourilor tricotate. În cazul variantei 1 şi 4, în timp ce maşina funcţionează, muncitorul strânge panourile tricotate la fiecare cap de lucru, le grupează şi le aşază pe masa de lucru de la capătul maşinii de tricotat. În cazul variantei 3, în timp ce maşina de tricotat funcţionează, muncitorul se deplasează la fiecare cap de lucru, unde separă un grup de borduri prin extragerea firului despărţitor, grupuri pe care le aşază pe masa de lucru de la capătul maşinii de tricotat.

Despărţirea bordurilor. Muncitorul ia cu mâna stângă lanţul de borduri, iar cu mâna dreaptă prinde firul despărţitor şi îl extrage complet din structură, separând bordurile. Grupează câte 4, 8, 12, 16 borduri, în funcţie de numărul de capete de lucru al maşinii de tricotat, pentru faza a doua.

Transferul bordurilor pe pieptenele de transfer fix. Muncitorul ia cu mâna dreaptă pieptenele de transfer din rastel, îl aşază între suporţii fixaţi la masa de lucru, apoi apucă prima bordură cu mâna stângă, iar cu mâna dreapta introduce ochiurile largi în acele pieptenului. Operaţia se repetă de un număr de 4, 8, 12 sau 16 ori, în funcţie de numărul de capete de lucru ale maşinii de tricotat, după care muncitorul presează patenţii înşiraţi spre baza tijelor acelor de transfer.

Deşirarea rândurilor suplimentare. Muncitorul apucă cu mâna dreaptă firul de început al rândurilor suplimentare de la patenţi şi începe deşirarea lor până la rândul de ochiuri largi transferat anterior, taie cu foarfecele firul deşirat, desprinde pieptenele din suport şi îl aşază pe rastel.

Transferul bordurilor pe pieptenii de transfer mobili din dispozitivul de transport. Muncitorul preia pieptenele de transfer fix cu borduri şi îl fixează într-un suport aflat la capătul maşinii de tricotat, apoi aduce în dreptul acestuia primul pieptene de transfer mobil, prin acţionarea manuală a lanţului transportor al conveerului, după care transferă prima bordură de pe pieptenele fix pe primul pieptene mobil, operaţie ce se va efectua de un număr de ori egal cu numărul de capete de lucru. După transferul ultimei borduri, muncitorul asigură poziţionarea corectă a pieptenilor mobili în dreptul acelor de tricotat de la fiecare cap de lucru.


V.5.2.5. Calculul producţiei teoretice

Datele iniţiale, ce stau la baza calculul producţiei teoretice, se prezintă în continuare. Maşina de tricotat: tipul maşinii, fineţea maşinii, numărul capetelor de lucru, viteza

de tricotare normală şi redusă, lăţimea fonturii. Materia primă: natura şi fineţea firului. Caracteristicile produsului: forma, structura şi dimensiunile pe zone ale panourilor.

Producţia teoretică exprimată în serii de panouri pe schimb se calculează cu relaţia V.5.1:

b

t tTTseriiP =)/( , (V.5.1)

unde: T reprezintă durata unui schimb (480 min); tb – timpul necesar maşinii pentru tricotarea unei serii, fără a ţine seama de nici o

categorie de opriri din funcţionare (min/serie). Timpul de bază se calculează cu relaţia V.5.2:

211 r

t

r

lîn

i i

rib n

Nn

NNn

Nt ++

+=∑=

, (V.5.2)

unde: Nri reprezintă numărul de rânduri de ochiuri normale pe lungimea bucăţii tricotate cu viteza nI, corelată cu lăţimea de tricotare;

Nî – numărul de îngustări pe lungimea bucăţii; Nl – numărul de lărgiri pe lungimea bucăţii, dacă acestea se execută prin metoda

transferului lateral de ochiuri; Nt – numărul de transferuri pentru executarea diferitelor desene de legătură (torsade,

ajur) pe lungimea bucăţii; ni – numărul de rotaţii ale arborelui principal la tricotarea normală, corespunzătoare

unui anumit număr de ace în lucru (Nali); nr1 – numărul de rotaţii ale arborelui principal la executarea îngustărilor, lărgirilor; nr2 – numărul de rotaţii ale arborelui principal la executarea torsadelor, desenelor

ajur. Producţia teoretică exprimată în buc/T se calculează cu relaţia V.5.3.

)serie/buc()/serii()buc/( NTPTP tt ×= , (V.5.3)

unde: CLNN =)serie/buc( (numărul capetelor de lucru). Producţia teoretică exprimată în produse/T se calculează cu relaţia V.5.4.

CLbMbFbM

t Nttt

TTP ×++

=2

)/produse( , (V.5.4)

unde: tbF(S,M) reprezintă timpul de bază pentru tricotarea panoului de faţă (spate, mânecă) – pentru varianta 1, sau a corpului panoului de faţă (spate, mânecă) – pentru varianta 4, fără a se ţine seama de nici o categorie de opriri din funcţionare.

Parametrii tehnologici care influenţează producţia teoretică: − ni – numărul de rotaţii ale arborelui principal la tricotarea normală în funcţie de

Nali − nr1,2 – numărul de rotaţii ale arborelui principal la tricotarea cu viteză redusă. Valorile lui ni şi nr1,2 influenţează direct proporţional valoarea producţiei.


Parametrii de structură care influenţează producţia teoretică sunt: − Ttex – fineţea firului; − B – înălţimea ochiului (mm); − A – pasului ochiului (mm); − lo – lungimea firului dintr-un ochi (mm).

V.5.2.6. Calculul timpului auxiliar

Timpul auxiliar reprezintă timpul tehnologic de nefuncţionare a maşinii în cursul căruia se execută începerea tricotării, dublarea bordurii, lichidarea ruperilor de fir şi schimbarea bobinei.

Timpul auxiliar total pe operaţie (ta) rezultă din însumarea timpilor auxiliari elementari ai fazelor (tai). Timpul auxiliar pe faze (tai) se calculează în funcţie de timpul unitar de execuţie a fazei (tui) şi frecvenţa de apariţie a acestei faze (fi):

∑∑==

⋅==n

iiui

n

iaia fttbuct

11)(min/ . (V.5.5)

Calculele se pot efectua centralizat, ca în tabelul V.5.24. În tabel se indică şi modul de determinare a timpului unitar şi a frecvenţei fazei (cronometrare sau calcul).

Tabelul V.5.24 Determinarea timpului auxiliar

Nr. crt. Denumirea fazei Timpul unitar

tui (min/fază) Frecvenţa

fi/fază Timpul auxiliar

tai =tui × fI (min/fază)

1 Începerea tricotării Cronometrare Cronometrare 2 Dublarea bordurii Cronometrare Cronometrare

3 Lichidarea ruperilor de fir Cronometrare Cronometrare

4 Schimbarea bobinei Cronometrare Calcul TOTAL ta =

Pentru faza „schimbarea bobinei”, frecvenţa se calculează cu relaţia V.5.6:

bobină

panoubuci M

Mf =/ , (V.5.6)

unde: Mpanou reprezintă masa de fir consumată pentru realizarea unui panou; Mbobină – masa de fir de pe formatul de alimentare. Masele de fir se determină prin cântărire cu balanţa tehnică. Pentru ca frecvenţa

schimbării bobinei să fie cât mai mică, se recomandă utilizarea bobinelor cu masa cât mai mare.

V.5.2.7. Calculul normei de producţie

Norma de producţie se exprimă în buc/T ( relaţia de calcul V.5.7) sau produse/T (relaţia de calcul V.5.8):


CLab

ondlp N

ttTTT

TN ×++−

=)(

)/buc( , (V.5.7)

CLab

ondlp N

tt

TTTTN ×

+

+−= ''

)()/produse( . (V.5.8)

Tdl reprezintă timpul de deservire a locului de muncă, în cursul căruia procesul de muncă este întrerupt şi muncitorul asigură, în întreaga perioadă a schimbului, următoarele activităţi:

− mici reparaţii; − îndreptarea şi schimbarea acelor; − schimbarea cartelelor, reglarea dispozitivelor în cazul schimbării modelului şi

mărimii; − ungerea maşinii; − semnarea şi decontarea bonului de însoţire; − curăţarea maşinii şi a locului de muncă; − lichidarea căderilor de pe maşină; − pregătirea maşinii;

Tdl = 50 min/schimb, NCL = 12; Tdl = 60 min/schimb, NCL = 16.

Ton reprezintă timpul de odihnă şi necesităţi fireşti. Este timpul din durata schim-bului în cursul căruia procesul de muncă este întrerupt în scopul menţinerii capacităţii de muncă şi al satisfacerii necesităţilor fiziologice şi de igienă personală ale muncitorului.

Ton = 15 min/schimb. În cazul variantei de calcul a producţiei teoretice exprimată în produse/T, timpul de

bază şi auxiliar se calculează ca sumă a timpilor corespunzători fiecărui panou al produsului:

bMbSbFb tttt 2' ++= ;

aMaSaFa tttt 2' ++= ;

dpp NTbucNTN ×= )/(),orbuc/muncit( (maşini/muncitor).

Np (produse/muncitor, T) = Np (produse/T) ×Nd (maşini/muncitor), unde: Nd reprezintă norma de deservire a muncitorului.

V.5.2.8. Proiectarea panourilor executate pe maşina de tricotat Cotton

Dimensiunile articolului sunt redate în centimetri şi sunt indicate după aceea în numărul corespunzător de şiruri şi rânduri de ochiuri pe porţiuni. Pentru a înţelege calculul necesar, acesta este explicat în continuare cu ajutorul a două exemple:

a) un panou de faţă de formă clasică (fig. V.5.24 şi V.5.25); b) un panou de mânecă raglan (fig. V.5.26 şi V.5.27). Mărimea şi forma definitivă (fig. V.5.24 şi V.5.26), fără rezervele de coasere,

serveşte drept bază pentru acest calcul.


L-8 cm

M-4,7 cm

N-29,3 cm

O-2 cm

P-7,3 cm

Q-14,4 cm

R-4,4 cmS-1,1 cmT-1,3 cm

A

B

C

D

E

F

GH

K I

40,7 cm

46,5 cm

34,6 cm

36,9 cm

Bordură glat dublat

Rând larg

U=63,2 cm

Fig. V.5.24. Forma şi dimensiunile panoului de faţă fără rezervele de coasere.

V.5.2.9. Determinarea desimii ochiurilor

Înainte de a începe calculul propriu-zis, trebuie determinată desimea corespunză-toare a ochiurilor. În acest scop, se execută un eşantion de tricot cu reglaje diferite ale mecanismului desimii. Acest eşantion trebuie executat pe minimum jumătate din lăţimea fonturii (fig. V.5.28).

Diferitele porţiuni ale eşantionului, executate cu acelaşi reglaj al desimii, trebuie să fie lungi de cel puţin 30 cm. Porţiunile sunt separate una de alta de un rând vanisat sau de un rând de ochiuri largi. Apoi, desimea ochiurilor se determină pe o unitate de lungime uzuală (de exemplu: 10 cm, 5 cm, 1 cm). Valorile obţinute servesc ca bază pentru calculul numărului de rânduri şi de şiruri de ochiuri ale tricotului:


L-8 cm

M-4,7 cm

N-29,3 cm - 264

O-2 cm

P-7,3 cm - 66

Q-14,4 cm -130

R-4,4 cmS-1,1 cmT-1,3 cm - 12

A

B

C

D

E

F

GH

KI

41,7 cm

47,5 cm

35,6 cm

37,9 cm

Bordură glat dublat

Rând de ochiurilargi

U=63,2 cm -570

156(78)

178 (89)

134 (67)

142 (71)

- 10- 40

- 18

- 42

- 72

Fig. V.5.25. Forma şi dimensiunile panoului de faţă cu rezervele de coasere.

A

B

C

D

E

FG

HI

KRând de ochiuri largi

0,9 cm

32,3 cm

26,5 cm

43,5 cm

22,5 cm L - 8 cm

M - 0,4 cmN-8,3 cm

O-28,4 cm

P-0,2 cmQ-4,7 cm

R-19,7 cm

S-0,2 cmT-2,4 cm

U-61,9 cm

Bordur:1ă

patent 1


Fig. V.5.26. Forma şi dimensiunile panoului de mânecă fără rezervele de coasere.

A

B

C

D

E

FG

HI

KRând de ochiuri largi

1,9 cm

33,5 cm

27,5 cm

44,5 cm

23,5 cm L

M - 0,4 cm - 4N-8,3 cm - 75

O-28,4 cm - 256

P-0,2 cm - 2Q-4,7 cm - 42

R-19,7 cm - 177

S-0,2 cm - 2T-2,4 cm

U-61,9 cm - 558

Bordur:1ă

patent 1

88 (44)

104 (52)

168 (84)

126 (63)

8 (4)

- 22

Fig. V.5.27. Forma şi dimensiunile panoului de mânecă cu rezervele de coasere.

vL

r DULN ×= ,

unde: L reprezintă lungimea porţiunii (cm); UL – unitatea de lungime utilizată pentru determinarea desimii pe verticală (10 cm,

5 cm, 1 cm); Dv – desimea pe verticală (r/UL).

ol

s DUlN ×= ,

unde: l reprezintă lăţimea porţiunii (cm); Ul – unitatea de lungime utilizată pentru determinarea desimii pe orizontală (10 cm,

5 cm, 1 cm); Do – desimea pe orizontală (ş/UL). La cele două panouri calculate mai jos ca exemplu, se folosesc următoarele valori

ale desimii: Do= 75 şiruri/10 cm şi Dv=90 rânduri/10 cm. Pentru a obţine un pulover prin coasere sau încheiere, rezultă pierderi de materie

primă, care sunt compensate de porţiuni suplimentare pe lăţime, în jur de 0,5 cm, la fiecare linie de asamblare. Acest supliment corespunde la 3 până la 4 şiruri de ochiuri, în funcţie de fineţea maşinii de tricotat.

În tabelele V.5.25 şi V.5.26, lăţimile panourilor din exemplele a şi b sunt trans-formate în număr de şiruri de ochiuri. Ca unitate de măsură pentru calcul, se înlocuieşte cm


cu dm. Pentru calcule se foloseşte Do = 75 şiruri/1 dm. Numărul de şiruri de ochiuri este numărul de ochiuri într-un rând. El este determinat prin numărul de ace ce tricotează acest rând. În consecinţă, numărul de şiruri de ochiuri este identic cu numărul de ace.

min. jumătate din fontură

Desimea 6

Desimea 5

Desimea 4

Desimea 3

Desimea 2

Desimea 1

Bordură

min. 30 cm

min. 30 cm

min. 30 cm

min. 30 cm

min. 30 cm

min. 30 cm

R cu ochiuri vanisatecu un fir suplimentarde culoare diferit

ând

ă sau rând de ochiuri largi

Fig. V.5.28. Eşantion de tricot pentru determinarea desimii ochiurilor.

Tabelul V.5.25

Calculul numărului de ace şi indicarea valorii de pe scala limitatorului

Lăţimea Panou de faţă (fig. V.5.25)

Lăţimea (dm) × Do (ş/1 dm) = Nş (numărul de şiruri de ochiuri)

Numărul de ace rotunjit

Valoarea de pe scală

A 4,17 × 75 = 312,75 312 156 (78) B Vezi A 312 156 (78) C Vezi A 312 156 (78) D 4,75 × 75 = 356,25 356 178 (89) E Vezi D 356 178 (89) F 3,56 × 75 = 267 268 134 (67) G Vezi F 268 134 (67) H 3,79 × 75 = 284,25 284 142 (71) I Vezi H 284 142 (71) K Vezi H 284 142 (71) Pe maşinile de tricotat Cotton, numărul de ace în lucru este comandat de două

şuruburi speciale (limitatoare), fiecare şurub (limitator) determinând numărul de ace pentru o jumătate de panou, faţă de linia centrală, până la una din marginile laterale. În consecinţă, se ia în considerare numai numărul de ace necesar pentru o jumătate de panou.


Există maşini de tricotat la care câte două ace sunt turnate într-o singură piesă de plumb şi sunt fixate astfel în fontura cu ace. Aceasta este explicaţia că există maşini la care numai jumătate din numărul real de ace în lucru este indicat pentru fiecare limitator. Valorile corespunzătoare ale scalei limitatorului sunt indicate între paranteze, în tabelele menţionate.

Pentru că numărul de ace în lucru de pe lăţimea totală a panoului trebuie împărţit astfel ca fiecare limitator să comande un număr egal de ace, este necesar să se aleagă un număr par de ace, pentru ca valoarea de pe scală să fie un număr întreg.

Pentru tricoturi simetrice, este suficient să se indice valorile scalei pentru o jumătate de panou, cealaltă jumătate fiind identică cu prima. Totuşi, pentru tricoturile asimetrice, aceste indicaţii sunt necesare pentru fiecare jumătate de panou, de exemplu 156/68 (respectiv 78/34); în acest caz, primul număr este valoarea scalei pentru jumătatea din stânga a panoului şi a doua este cea pentru jumătatea din dreapta.

Cum se arătă în tabelele V.5.27 şi V.5.28, calculul s-a făcut pe baza tabelului V.5.22 şi V.5.23. Aceste panouri sunt împărţite în porţiuni distincte. Conform exemplului ales, Dv = 90 r/1dm.

Tabelul V.5.26

Calculul numărului de ace şi indicarea valorii de pe scala limitatorului

Lăţimea Panou de mânecă (fig. V.5.27)

Lăţimea (dm) × Do (ş/1 dm) = Nş (numărul de şiruri de ochiuri)

Numărul de ace rotunjit

Valoarea de pe scală

A 2,35 × 75 = 175,25 176 88 (44) B Vezi A 176 88 (44) C Vezi A 176 88 (44) D 2,75 × 75 = 206,25 208 104 (52) E 4,45 × 75 = 333,75 336 168 (84) F Vezi E 336 168 (84) G 3,33 × 75 = 249,79 252 126 (63) H 0,19 × 75 = 14, 25 16 8 (4) I Vezi H 16 8 (4) K Vezi H 16 8 (4)

Tabelul V.5.27

Calculul numărului de rânduri pe porţiuni şi pe total pentru panoul de faţă

Porţiunea

Panou de faţă (fig. V.5.25)

Lungimea (dm) × Dv (r/1 dm) = Nr (numărul de rânduri de ochiuri)

Numărul de rânduri de

ochiuri rotunjit

Numărul total de rânduri de ochiuri

L Bordură glat dublat 0,80 × 90 = 72,0 72 72

M 0,47 × 90 = 42,3 42 42 N 2,93 × 90 = 263,7 264 306 O 0,20 × 90 = 18,0 18 324 P 0,73 × 90 = 65,7 66 390


Q 1,44 × 90 = 129,6 130 520 R 0,44 × 90 = 39,6 40 560 S 0,11 × 90 = 9,9 10 570 Rând de ochiuri largi 1

T Rânduri suplimentare 0,13 × 90 = 11,7 12 12

Tabelul V.5.28 Calculul numărului de rânduri pe porţiuni şi pe total pentru panoul de mânecă

Porţiunea

Panou de mânecă (fig. V.5.27)

Lungimea (dm) × Dv (r/1 dm) = Nr (numărul de rânduri de ochiuri)

Numărul de rânduri de

ochiuri rotunjit

Numărul total de rânduri de ochiuri

L Bordură patent 1:1 - - M 0,04 × 90 = 3,6 4 4 N 0,83 × 90 = 74,7 75 79 O 2,84 × 90 = 255,6 256 335 P 0,02 × 90 = 1,8 2 337 Q 0,47 × 90 = 42,3 42 379 R 1,97 × 90 =177,3 177 556 S 0,02 × 90 = 1,8 2 558 Rând de ochiuri largi 1 1

T Rânduri suplimentare 0,24 × 90 = 21,6 22 22

V.5.2.10. Planul operaţiilor de executat de maşina de tricotat Operaţiile de executat de maşina de tricotat, pentru fiecare porţiune a panoului, sunt

concretizate de indicaţiile următoare (de fiecare dată se referă la o jumătate de panou): a) Numărul de transferuri de ochiuri, Nt, reprezintă numărul de operaţii de transfer

de ochiuri, pentru îngustări sau pentru lărgiri. b) Distanţa transferurilor de ochiuri, D, este distanţa exprimată în număr de rânduri

de ochiuri între două operaţii de transfer succesive. c) Destinaţia transferului. Transferul de ochiuri se poate folosi pentru îngustare (Î)

şi pentru lărgire (L). Numărul de ace peste care se face transferul, altfel spus, numărul de ace ce reprezintă diferenţa între ultima şi noua lăţime a unei jumătăţi de panou, se ataşează simbolul Î sau L (de exemplu: L1, L2, Î1, Î2).

În tabelele V.5.29 şi V.5.30 şi figurile V.5.25 şi V.5.27, fiecare porţiune de panou este marcată de o literă (exemplu: literele de la L la T). Pentru că valorile scalei sunt egale pentru cele două jumătăţi de panou ale unui panou simetric, indicaţiile de lucru sunt aceleaşi pentru fiecare parte.

Nu este necesar să se noteze aceste indicaţii decât pentru cele două jumătăţi ale tricotului asimetric.

Pentru a reda aceste indicaţii mai clar, ele sunt notate într-o formă prescurtată. În continuare, aceste indicaţii sunt desemnate prin „instrucţiuni pentru maşină” şi sunt obţinute în felul următor.


În porţiunea N a panoului de faţă, cu lungimea de 29,3 cm, conform cu fig. V.5.25, se dispune pentru operaţiile de transfer de ochiuri de 264 de rânduri de ochiuri. Valoarea scalei, ce reprezintă numărul de ace pentru o jumătate de panou, creşte de la 156 (lăţimea C) la 178 (lăţimea D), ceea ce corespunde la o lărgire totală de 22 de ace (178–156=22). Dacă se lărgeşte cu câte un ac, cu ocazia fiecărei operaţii de transfer de ochiuri, sunt necesare 22 de operaţii de transfer lateral (22/1=22).

Este necesar de a repartiza operaţiile de lărgire în mod egal, pe o lungime de 264 de rânduri de ochiuri. Se determină distanţa între două operaţii de transfer de ochiuri (D) printr-o simplă împărţire a numărului de rânduri de ochiuri (264) disponibile, prin numărul de transferuri de ochiuri (22).

Dacă îngustăm cu câte două ace, în cazul fiecărei operaţii de îngustare, numai jumătate din operaţiile de transfer de ochiuri vor fi necesare.

În porţiunea P a panoului de faţă, lăţimea panoului trebuie micşorată pe lungimea a 66 rânduri de ochiuri, de la 178 la 134 şiruri de ochiuri (pe o jumătate de panou), ceea ce corespunde la o îngustare totală pe lăţime de 44 de şiruri de ochiuri (178–134=44). Dacă îngustarea se face cu două ace, lăţimea se modifică de fiecare dată cu două ace. Sunt necesare 44/2 = 22 de operaţii de îngustare.

Tabelele V.5.29 şi V.5.30 arată cum se determină instrucţiunile pentru maşină pentru fabricarea panoului de faţă, conform cu fig. V.5.25, şi pentru panoul de mânecă, conform cu fig. V.5.27.

Pentru a evita tensiunile foarte mari în firul utilizat, se efectuează lărgirea cu un singur ac, fapt ce a fost deja luat în consideraţie în tabelele V.5.29 şi V.5.30.

Tabelul V.5.29 Determinarea instrucţiunilor pentru maşină pentru producerea panoului de faţă

(conform cu fig. V.5.25) Porţiune de panou Instrucţiuni pentru maşină

L Bordură glat dublat cu 72 rânduri de ochiuri de lăţime constantă M 42 rânduri normale, fără operaţie de transfer de ochiuri, de lăţime constantă

N

În 264 rânduri de ochiuri, lăţimea unei jumătăţi de panou trebuie lărgită de la 156 ace (lăţimea C) la 178 ace (lăţimea D), fiecare operaţie fiind cu câte un ac (L1). Numărul de lărgiri este: 178 – 156 = 22 Distanţa între două lărgiri consecutive este: 264 : 22 = 12 Instrucţiunea pentru maşină este: 22 × 12 × L1 (se execută 22 de lărgiri, la distanţa de 12 rânduri, cu câte un ac)

O 18 rânduri de ochiuri de lăţime constantă

P

În 66 rânduri de ochiuri, lăţimea unei jumătăţi de panou trebuie micşorată de la 178 ace (lăţimea E) la 134 ace (lăţimea F), fiecare operaţie de îngustare fiind pe 2 ace (Î2). Numărul de îngustări este: 178 – 134 = 44 44 : 2 = 22 Distanţa între două îngustări consecutive este: 66 : 22 = 3 Instrucţiunea pentru maşină este: 22 × 3 × Î2 (se execută 22 de îngustări, la distanţa de 3 rânduri de ochiuri, cu câte 2 ace)


Q 130 rânduri de ochiuri de lăţime constantă

R

În 40 rânduri de ochiuri, lăţimea unei jumătăţi de panou trebuie să fie lărgită de la 134 ace (lăţimea G) la 142 de ace (lăţimea H), fiecare operaţie de lărgire fiind cu câte un ac (L1). Numărul de lărgiri este: 142 – 134 = 8 Distanţa între două lărgiri consecutive este: 40 : 8 = 5 Instrucţiunea pentru maşină este: 8 × 5 × L1 (se execută 8 lărgiri, la distanţa de 5 rânduri de ochiuri, cu câte un ac)

S 10 rânduri de ochiuri de lăţime constantă Un rând de ochiuri largi

T 12 rânduri suplimentare

Tabelul V.5.30 Determinarea instrucţiunilor pentru maşină pentru producerea panoului de mânecă

(conform cu fig. V.5.27) Porţiune de panou Instrucţiuni pentru maşină

L Bordură patent 1:1 (se tricotează pe altă maşină)M 4 rânduri normale de lăţime constantă – 88 de ace (lăţimea B)

N

În 75 rânduri de ochiuri, lăţimea unei jumătăţi de panou trebuie să fie lărgită de la 88 ace (lăţimea C) la 104 ace (lăţimea D), fiecare operaţie de lărgire fiind cu câte un ac (L1). Numărul de lărgiri este: 104 – 88 = 16 Distanţa între două lărgiri consecutive este: 75 : 16 = 4 64 Rest 11 Împărţirea se face cu rest. Aceasta semnifică că există două distanţe diferite între transferuri. Pentru ca să se determinăm aceste distanţe, se procedează în felul următor: 75 : 16 (a) = 4 (b) 64 11 (c) Rest 11 (c) 5 (d) Divizorul a (sau 16) este scăzut cu restul c (sau 11). Rezultă că 5 operaţii de transfer de ochiuri sunt executate la distanţe de 4 rânduri de ochiuri (b), în timp ce 11 operaţii de transfer de ochiuri (c) sunt de executat la o distanţă de b + 1 = 4 + 1= 5 rânduri de ochiuri. Instrucţiunile pentru maşină sunt: 5 × 4 × L1 = 20 11 × 5 × L1 = 55 75 rânduri de ochiuri operaţii de transfer de ochiuri Se execută 5 lărgiri, la distanţa de 4 rânduri de ochiuri, cu câte un ac şi 11 lărgiri, la distanţa de 5 rânduri de ochiuri, cu câte un ac.

O

În 256 rânduri de ochiuri, lăţimea unei jumătăţi de panou trebuie să fie lărgită de la 104 ace (lăţimea D) la 168 ace (lăţimea E), fiecare operaţie de lărgire fiind cu câte un ac (L1). Numărul de lărgiri este: 168 – 104 = 64 Distanţa între două lărgiri consecutive este: 256 : 64 = 4 Instrucţiunea pentru maşină este: 64 × 4 × L1 (se execută 64 de lărgiri, la distanţa de 4 rânduri de ochiuri, cu câte un ac)

P 2 rânduri de ochiuri de lăţime constantă

Q În 42 rânduri de ochiuri, lăţimea unei jumătăţi de panou trebuie micşorată de la 168 ace (lăţimea F) la 126 ace (lăţimea G), fiecare operaţie de îngustare fiind cu 2 ace (Î2).


Numărul de îngustări este: 168 – 126 = 42 42 : 2 = 21 Distanţa între două îngustări consecutive este: 42 : 21 = 2 Instrucţiunea pentru maşină este: 21 × 2 × Î2 (se execută 21 de îngustări, la distanţa de 2 rânduri de ochiuri, cu câte 2 ace)

R

În 177 rânduri de ochiuri, lăţimea unei jumătăţi de panou trebuie să fie micşorată de la 126 ace (lăţimea G) la 8 ace (lăţimea H), fiecare operaţie de îngustare fiind cu câte 2 ace (Î2). Numărul de îngustări este: 126 – 8 = 118 118 : 2 = 59 Distanţa între două îngustăriconsecutive este: 177 : 59 = 3 Instrucţiunea pentru maşină este: 59 × 3 × Î2 (se execută 59 de îngustări, la distanţa de 3 rânduri de ochiuri, cu câte 2 ace)

S 2 rânduri de ochiuri Un rând de ochiuri largi

T 22 rânduri suplimentare


V.5.3. Producerea tricoturilor pe maşini circulare de tricotat cu diametru mare

În categoria maşinilor circulare de tricotat cu diametru mare (M.C.T.D.), conform I.S.O. 8117, se includ toate maşinile care au diametrul fonturilor D ≥ 7” (178 mm).

M.C.T.D. sunt specializate pentru realizarea tricoturilor tubulare metraj sau în panouri, destinate în principal producerii articolelor de lenjerie şi îmbrăcăminte exterioară, precum şi pentru alte destinaţii (articole pentru decoraţiuni interioare, lenjerie de pat,

Fig. V.5.29. Schema de clasificare a maşinilor circulare de tricotat cu diametru mare.


articole tehnice). Clasificarea M.C.T.D. poate fi făcută pe baza următoarelor criterii principale

procedeul de tricotare utilizat, numărul şi forma fonturilor, forma tricotului, structura tricotului produs, tipul de selectare posibil de realizat pe maşină. În fig. V.5.29. se prezintă schema generală de clasificare a M.C.T.D.

Deoarece maşinile circulare cu diametru mare, care utilizează procedeul de tricotare cu buclare prealabilă (P.T.B.P.), sunt extrem de puţine pe plan mondial, iar la nivelul ţării noastre în această categorie se încadrează doar maşina Harghita, în continuare va fi abordată doar producerea tricoturilor tubulare pe maşini circulare care utilizează procedeul de tricotare cu buclare finală (P.T.B.F.). Aceste maşini sunt dotate, în marea lor majoritate, cu ace cu limbă (la unele tipuri de maşini întâlnindu-se şi ace cu limbă cu două capete, sau ace compuse), care primesc mişcări individuale, în lungul canalelor fonturilor, prin intermediul lacătelor cu came; în cazul când maşina lucrează pe principiul fonturi mobile – lacăte fixe, acele au şi o mişcare de rotaţie împreună cu suportul lor.

Conform schemei de clasificare (fig. V.5.29.), se identifică trei mari grupe de maşini circulare cu diametru mare: maşini cu un cilindru (C), maşini cu cilindru şi disc (C+D), maşini cu doi cilindri (2C). În fig. V.5.30, a,b şi c sunt redate poziţiile relative ale organelor de formare a ochiurilor şi mişcările acestora de la aceste trei grupe de maşini:

a – mişcare generală de rotaţie, împreună cu suportul lor: cilindru (C), disc (D), cilindru inferior (Ci), cilindru superior (Cs), inelul platinelor (Ip); b – mişcare individuală de ridicare-coborâre; c – mişcare individuală de avans-retragere.

V.5.3.1. Posibilităţile tehnologice ale maşinilor circulare de tricotat cu diametru mare

Fig. V.5.30. Poziţia relativă a organelor de formare a ochiurilor:

a – maşina circulară cu un cilindru; b – maşina circulară cu cilindru şi disc; c – maşină circulară cu doi cilindri.


Posibilităţile tehnologice ale unei maşini de tricotat sunt determinate de tipurile de acţionări şi selectări posibil de realizat pe maşina respectivă.

În cazul maşinilor circulare cu un cilin-dru, construcţia sistemului de tricotare per-mite, în funcţie de construcţia camelor, par-curgerea de către ace, cu sau fără selectare, a uneia dintre cele trei traiectorii elementare, S-I-B, S-In-B sau S-B (fig. V.5.31), putându-se obţine structuri care au la bază legătura glat, cum ar fi: glat cu ochiuri duble sau reţinute, diferite variante de tricoturi vanisate, tricoturi jacard pe o fontură, tricoturi cu fire suplimen-tare de pluş, de căptuşeală sau de blană. Gama concretă de structuri ce poate fi obţinută pe o maşină dată este condiţionată de construcţia mecanismului de formare a ochiurilor, precum şi de existenţa mecanismului desenator sau a altor mecanisme şi dispozitive speciale.

Exemplificarea posibilităţilor teh-nologice ale maşinilor circulare de tri-cotat cu un cilindru se va face la maşina MULTISINGLE a firmei Textima, maşină dotată (fig. V.5.32) cu patru niveluri de acţionare (1–IV) şi, respectiv, cu patru tipuri de ace (A,B,C,D), care diferă prin nivelul la care este plasat călcâiul desenator (CD). La cele patru ni-veluri de acţionare se pot monta came interschimbabile R-I, R sau S. La nivelul călcâiului de lucru superior (CLs) există o camă de buclare reglabilă, iar la nivelul călcâiului inferior (CLi) se poate monta, sau nu, o camă R-I. Montarea acestei came se face când se doreşte obţinerea de ochiuri normale pe toate acele, caz în care la nivelurile I–IV nu se montează nici o altă camă. Această maşină asigură realizarea acţionării directe a acelor, cu selectare în grup la patru niveluri.

În tabelul V.5.28 se prezintă va-lorificarea prin exemplificări a posibilită-ţilor tehnologice ale maşinii MULTI-SINGLE.

Maşinile circulare cu cilindru şi disc, tip patent au canalele celor două fonturi poziţionate intercalat, la distanţa

Fig.V.5.32. Mecanismul de formare a ochiurilor de la maşina MULTISINGLE.

Fig. V.5.31. Traiectoriile elementare ale acelor

şi platinelor, la o maşină circulară cu un cilindru.


T/2 şi pot realiza ochiuri cu aspect diferit, specifice tricoturilor patent de diferite rapoarte.

În cadrul unui sistem, în funcţie de construcţia camelor, acele pot parcurge, cu sau fără selectare, una dintre cele trei traiectorii elementare, S-I-B, S-In-B sau S-B (fig. V.5.33), pe baza cărora se pot obţine tricoturi cu desene de legătură sau combinate.

Exemplificarea posibilităţilor tehnologice ale maşinilor circulare de tricotat din această grupă se va face la maşina MULTIRIPP a firmei Textima. Această maşină prezintă (fig. V.5.34):

– în cilindru, ace cu limbă (a1), de un singur tip, acţionate printr-o camă de ridicare (R) fixă, o limbă oscilantă de închidere (I) – care poate ocupa poziţia ridicată (în lucru) sau coborâtă (scoasă din lucru), şi o camă de buclare (B), cu poziţie reglabilă;

– în disc, ace cu limbă cu călcâi de acţionare, i sau s, în prelungirea cărora se pot plasa, sau nu, împingătoare (î). Acele sunt acţionate printr-o camă de ridicare – fixă, o limbă oscilantă, de închidere,

formată din două secţiuni suprapuse, ce pot ocupa independent poziţia ,,în lucru”sau ,,scos din lucru”, şi o camă de buclare reglabilă. Împingătoarele sunt acţionate printr-o limbă oscilantă de ridicare-închidere, ce poate ocupa poziţia ,,în lucru” sau ,,scos din lucru”.

Tabelul V.5.28

Structuri posibil de realizat pe maşina MULTISINGLE (S=84)

Structura tricotului

Reprezentarea în secţiune a rândului Rând Sistem Fir Tipuri de came pe niveluri

I II III IV CLi 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

GLAT 1 1..84 - / / / / R-I

GLAT DERIVAT 1

1,3..83 - R-I S R-I S /

2,4..84 - S R-I S R-I /

GLAT CU OCHIURI DUBLE ŞI REŢINUTE

1 1,3..83 - / / / / R-I

2 2,4..84 - R-I R R-I S /

GLAT CU 1 FIR DE CĂPTU-

1 1,5..81 F / / / / R-I 2,6..82 C R S R S /

2 3,7..83 F / / / / R-I

Fig. V.5.33. Traiectoriile elementare

ale acelor din cilindru şi disc, la o maşină de tip patent.


ŞEALĂ 4,8..84 C S R S R / GLAT CU DOUĂ FIRE DE CĂPTUŞEA-LĂ

1

1,4..82 F / / / / R-I

2,5..83 C1 S R S S /

3,6..84 C2 S S S R /


Tabelul V.5.28 (continuare) 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

GLAT VANISAT 1 1.. 84 F+V / / / / R-I

JACARD PE O FONTURĂ Z=3

1

1,4..82 F1 R-I S S R-I /

2,5..83 F2 S R-I S S /

3,6..84 F3 S S R-I S /

JACARD PE O FONTURĂ Z=3, CU ANCORAREA FLOTĂRILOR

1

1,4..82 F1 S R-I R-I S /

2,5..83 F2 S S R R-I /

3,6..84 F3 R-I S R S /


Tabelul V.5.29

Tipurile de acţionări şi selectări posibil de realizat pe maşina MULTIRIPP

Fontura Tipul de

acţionare şi selectare

Poziţionarea limbilor oscilante de închidere

Efectul tehnologic Codificarea poziţiei

1 2 3 4 5

CILINDRU

Acţionare

directă fără selectare

ON 1

Fig. V.5.34. Mecanismul de formare a ochiurilor de la maşina MULTIRIPP.


OD 2

DISC

Acţionare directă fără

selectare

împ i i - - ace i s i s

1 ON ON ON ON

OD OD OD OD 2

Acţionare indirectă cu selectare în

grup

ON ON OD OD 3

Acţionare directă cu

selectare în grup directă

ON OD ON OD 4


Tabelul V.5.29 (continuare) 1 2 3 4 5

Acţionare combinată cu selectare în

grup

ON ON ON OD 5

Tipurile de acţionări şi selectări, posibil de realizat pe această maşină şi care

hotărăsc posibilităţile ei tehnologice, sunt prezentate în tabelul V.5.29, în funcţie de poziţiile posibile, corelate, ale limbilor oscilante de închidere de la nivelul acelor şi respectiv împingătoarelor. Acestor poziţii le sunt atribuite coduri numerice, care vor fi utilizate în tabelul V.5.30, în care se prezintă valorificarea prin exemplificări a posibilităţilor tehnologice ale maşinii MULTIRIPP.

Tabelul V.5.30 Structuri posibil de realizat pe maşina MULTIRIPP

Denumire structură

Reprezentarea în secţiune a rândului de ochiuri Sistem

Poziţiile limbilor

oscilante Cilindru Disc

Patent 1:1

1 1 1

Patent 2:2

1 1 1

Semifang pe

două fonturi

1 1 1

2 2 1

Patent 1:1 cu ochiuri duble

pe ace selectate

1 1 4

2 1 3

Maşinile circulare cu cilindru şi disc, tip interloc au canalele celor două fonturi

poziţionale faţă în faţă, în aceste canale plasându-se, într-o anumită alternanţă, ace lungi şi ace scurte, notate L, S – în cilindru, respectiv l, s – în disc. În fig. V.5.35, sunt prezentate


traiectoriile elementare posibile, în funcţie de construcţia camelor, ale acelor din cilindru şi din disc, în cadrul unui sistem de tricotare, sistem ce cuprinde două zone de formare a ochiurilor, numite sectoare (s), în cadrul cărora se realizează câte una din cele două legături constituente ale legăturii interloc.

Acele din cilindru şi disc lucrează într-o anumită corelaţie şi realizează, în etape dis-tincte, cele două legături constituente ale legă-turii derivate interloc. Alternanţa acelor lungi şi scurte, în canalele din fiecare fontură, este determinată de raportul legăturii interloc, iar tipurile de ace din cilindru şi respectiv din disc, care realizează fiecare legătură constitu-entă, sunt hotărâte de construcţia lacătelor. Pentru ca acele poziţionate faţă în faţă să nu se ciocnească, la ridicarea spre închidere-neter-minată sau închidere, trebuie ca ele să fie acţionate la sectoare distincte în cilindru, respectiv în disc.

În funcţie de construcţia camelor din lacătele cilindrului şi discului, acele pot par-curge, cu selectare în grup, sau fără selectare, cele trei traiectorii elementare S-I-B, S-In-B sau S-B, în vederea realizării tricoturilor inter-loc simple sau cu desene de legătură. Unele maşini interloc prezintă posibilitatea de rotire a discului în raport cu cilindrul cu T/2, pentru plasarea intercalată a canalelor celor două

fonturi, aşezare specifică producerii tricotului patent. În fig. V.5.36 se prezintă, pe baza modului de amplasare a camelor în cadrul

sistemului de tricotare ilustrat în fig. V.5.35, aşezarea fonturilor şi respectiv a acelor pentru realizarea tricotului interloc 1:1 respectiv 2:2, a tricotului patent 1:1 şi o aranjare incorectă, ce determină ciocnirea acelor.

Exemplificarea posibilităţilor tehnologice ale maşinilor interloc se va face la maşina

Fig. V.5.35. Traiectoriile elementare ale acelor din cilindru şi disc la o maşină de tip interloc.

Fig. V.5.36. Poziţionări ale fonturilor şi ale tipurilor de ace la maşinile interloc: a – pentru tricot interloc 1:1; b – pentru tricot interloc 2:2;

c – pentru tricot patent 1:1 – cu reducerea la jumătate a fineţii maşinii; d – pentru tricot patent 1:1; e – aranjarea incorectă a acelor în cele două fonturi.


MULTILOC a firmei Textima. Această maşină prezintă (fig. V.5.37): – în cilindru, ace L şi S acţionate prin camă de ridicare fixă, limbă oscilantă de

închidere cu două poziţii, ,,în lucru” şi ,,scos din lucru”, şi camă B – reglabilă;

Tabelul V.5.31

Tipurile de acţionări şi selectări posibil de realizat pe maşina MULTILOC

Fontura Tipul de


Poziţionarea limbilor oscilante de închidere

Efectul tehnologic

Codificarea poziţiei

CILINDRU

Acţionare directă

fără selectare

ON 1

OD 2

DISC

Acţionare directă

fără selectare

ON 1

OD 2



ace li/si ON ace ls/ss OD

3

– în disc, ace l şi s, cu călcâi i sau s, acţionate prin camă de ridicare fixă, limbă oscilantă de închidere – formată din două secţiuni suprapuse, ce pot ocupa independent poziţia ,,în lucru” sau ,,scos din lucru”, şi camă de buclare reglabilă.

Tipurile de acţionări şi selectări posibil de realizat pe această maşină, şi care hotărăsc posibilităţile ei tehnologice, sunt prezentate în tabelul V.5.31, pe baza poziţiilor posibile ale limbilor oscilante de închidere, poziţii cărora le sunt atribuite coduri numerice, ce vor fi utilizate în tabelul V.5.32, în care se prezintă valorificarea prin exemplificări a posibilităţilor tehnologice ale maşinii MULTILOC.

Tabelul V.5.32 Structuri posibil de realizat pe maşina MULTILOCK


Reprezentarea în sectiune a rândului de

ochiuri Sistem

Pozitia limbilor oscilante de închidere

Cilindru Disc 1 2 3 4 5

Interloc 1:1 1 1 1


2 1 1

Patent 1:1

1 1 1


Tabelul V.5.32 (continuare) 1 2 3 4 5

Pique

1 1 2

2 1 1

3 1 1

4 1 2

5 1 1

6 1 1

Interloc cu ace

trase

1 1 1

2 1 1

Fig. V.5.37. Mecanismul de formare a ochiurilor de la maşina MULTILOCK.


Maşinile circulare cu cilindru şi disc, tip universal, sunt maşinile la care toate sectoarele se transformă în sisteme, când se tricotează legături de bază şi toate sistemele se transformă în sectoare, când se tricotează legături derivate. La maşinile din această grupă, în cadrul fiecărui sistem (sector) există câte două niveluri de acţionare, iar discul poate fi rotit, în raport cu cilindrul, cu T/2, pentru a permite poziţionarea acelor fie intercalat, fie faţă în faţă. Maşinile universale pot fi fără mecanism desenator, caz în care sunt dotate, ca şi maşinile interloc, cu două tipuri de ace în cilindru (L, S) şi în disc (l, s), sau cu mecanism desenator, pentru selectarea acelor din cilindru, caz în care, în cilindru, se utilizează, în general, un lanţ de organe de formare a ochiurilor de complexitate mărită: ac – selector, ac – conducător de ac (împingător) – selector.

Fig. V.5.38. Traiectoriile elementare ale acelor

din cilindru şi disc la o maşină de tip universal:

_______ când se tricotează legătura patent;

Fig. V.5.40. Mecanismul de formare a ochiurilor de la maşina METIN NOV.


– – – – – când se tricotează legătura interloc. În cazul maşinilor universale fără mecanism desenator, acele pot parcurge, la cele

două niveluri de acţionare, cu sau fără selectare, una dintre cele trei traiectorii elementare, S-I-B, S-In-B sau S-B, în fig. V.5.38 prezentându-se traiectoriile urmate de ace în două sis-teme succesive, în cazul când se lucrează în regim de maşină patent, respectiv interloc. În fig. V.5.39 se prezintă, în secţiunea rândului de ochiuri, legăturile rezultate în urma parcurgerii de către ace a traiectoriilor din fig. V.5.38.

Pe maşinile universale fără mecanism desenator, se realizează acţionarea directă a acelor, cu sau fără selectare în grup, iar pe maşinile universale cu mecanism desenator apare şi selectarea individuală a acelor, cu acţionare indirectă sau combinată.

Exemplificarea se va face la maşina METIN NOV a firmei Uniplet. Această maşină prezintă (fig. V.5.40):

– în cilindru, ace L şi S, acţionate printr-o camă de ridicare şi o camă de închidere, came care pot fi introduse şi scoase din lucru prin apropiere, respectiv, retragere de la fontură (+, –), şi o camă de buclare reglabilă;

– în disc, ace l şi s cu călcâi i sau s, acţionate printr-o camă de ridicare şi o camă de închidere, care pot ocupa trei poziţii în raport cu suprafaţa fonturii (+, I, –), şi o camă de buclare reglabilă.

Tabelul V.5.33

Tipurile de acţionări şi selectări posibil de realizat pe maşina METIN NOV

Fontura Tipul de


Poziţionarea camelor Efectul tehnologic R I

CILINDRU Acţionare

directă fără selectare

+ + ace L/S ON

+ - ace L/S OD

- + / - ace L/S OR

DISC

Acţionare directă fără

selectare

+ + ace li, ls /si, ss ON + - ace li, ls /si, ss OD - + / - ace li, ls /si, ss OR



+ l

ace li/si ON ace ls/ss OD

l I

ace li/si ON ace ls/ss OR

Fig. V.5.39. Realizarea legăturilor patent (a) şi interloc (b) pe o maşină universală.


Fontura Tipul de Poziţionarea camelor Efectul tehnologic l -

ace li/si OD ace ls/ss OR

Tabelul V.5.34

Structuri posibil de realizat pe maşina METIN NOV


Reprezentarea în secţiune a rândului de ochiuri Sistem

Poziţia camelor Cilindru Disc

L S l s R I R I R I R I

Interloc

1 - - + + + + - -

2 + + - - - - + +

Texipique

1 + + - - - - + +

2 - - + + + + - -

3 + + - - - - + -

4 - - + + + + - -

5 + + - - - - + +

6 - - + + + - - -

Interloc cu ochiuri reţinute prin selectare în grup directă

1 + + - - - - + +

2 - - + + + + - -

3 + + - - - - l l

4 - - + + l l - -

Interloc cu ochiuri duble prin selectare în grup

1 + + - - - - + +

2 - - + + + + - -


directă 3 + + - - + l - -

4 + + - - - - + -


Tabelul V.5.34 (continuare)

Milano Rib

1 + + + + - - - -

2 - - - - + + + +

3 + + + + + + + +

Maşini circulare cu cilindru şi disc cu selectare electronică. Exemplificarea

posibilităţilor tehnologice la maşinile din această grupă se va face pe maşina OVJA 1.6E a firmei Mayer & Cie.

Maşina OVJA 1.6 E este destinată producerii tricotului tubular metraj şi realizează o gamă variată de structuri, prin folosirea selectării electronice a acelor din cilindru. Pe maşină nu se pot realiza tricoturi pe bază de interlock, deoarece canalele celor două fonturi nu se pot plasa faţă în faţă. În cilindru, conform fig. V.5.41, maşina prezintă următoarele organe de formare a ochiurilor: ace cu limbă de un singur tip (1), lamelă pentru controlul şi ghidarea mişcării acelor (2), selectori (3) prevăzuţi cu: un călcâi de lucru superior (Cs), pentru readucerea selectorului în poziţie iniţială şi un călcâi de lucru inferior (Ci), pentru acţionarea, în urma selectării, pe o anumită traiectorie, un arc lamelar (l) prin care selectorul se sprijină pe fundul canalului fonturii, şi care intervine în procesul de selectare şi o zonă de interacţiune (K), între selector şi magnetul de control.

Lacătul unui sistem de tricotare din cilindru cuprinde, conform fig. V.5.41 următoarele came: o camă de ridicare (4), care poate fi poziţionată, în lucru sau scoasă din lucru, prin deplasare pe verticală, o camă de departajare a călcâielor acelor aflate la staţionare, respectiv la închidere neterminată (5), o camă de buclare (6), cu poziţie reglabilă prin deplasare pe diagonală, o camă de conducere a acelor (7), o camă de depar-tajare a călcâielor lamelelor de control şi ghidare (8), o camă de coborâre a lamelelor de control şi ghidare (9), o camă de ridicare (10), pentru selectori, o camă de închidere (11), pentru selectori, care poate fi poziţionată în lucru sau scoasă din lucru, prin deplasare pe verticală şi o camă de apăsare a selectorilor în canal (12) – această camă realizează poziţionarea selectorilor, pre-mergătoare selectării.

În fig. V.5.41 este indicată şi zona în dreptul căreia se realizează selectarea,

Fig.V.5.41. Lacătul cilindrului.


notată S şi magnetul de selectare, notat M. În disc, conform fig. V.5.42, maşina prezintă ace lungi (1) şi ace scurte (2), fiecare

ac fiind prevăzut cu un călcâi propriu de lucru (C1) şi cu un călcâi comun de buclare (CB), lacătul unui sistem de tricotare cuprinzând următoarele came: la nivelul acelor lungi – o camă de ridicare (3), o camă de închidere (4) şi o camă de coborâre (5), la nivelul acelor scurte – o camă de ridicare (6), o camă de închidere (7) şi o camă de coborâre (8), la nivelul călcâiului comun de buclare (CB), o camă de buclare (9), cu poziţie reglabilă prin deplasare pe diagonală, o camă (10), de departajare a călcâielor acelor aflate la staţionare, respectiv la închidere neterminată şi o camă de conducere (11). Camele 3, 4, 6, 7 se pot poziţiona prin deplasare pe direcţie radială: poziţie avansată = scos din lucru, poziţie retrasă = în lucru.

Fig.V.5.42. Lacătul discului. Fig. V.5.43. Schema selectării electronice.


Principiul selectării electronice a acelor din cilindru poate fi urmărit în fig. V.5.41 şi V.5.43: înaintea fiecărei selectări, cama de apăsare (12) acţionează asupra călcâiului (Ci) al selectorului (3) şi îl îneacă în canalul fonturii, determinând totodată comprimarea arcului lamelar (l) şi contactul între coada selectorului (zona K) cu magnetul permanent (M). Coada selectorului trece apoi prin faţa electromagnetului (M), care, la trecerea fiecărui selector prin dreptul său, primeşte sau nu un impuls:

a) dacă M1 nu primeşte impuls, zona K a selectorului rămâne în contact cu magnetul de reţinere M2, caz în care Ci al selectorului rămâne înecat în fontură (poziţia Cia) şi va trece prin spatele camei de ridicare (10);

b) dacă M1 primeşte impuls, zona K a selectorului va fi respinsă de la magnetul de reţinere M2. Ca urmare, arcul lamelar l se va destinde şi călcâiul Ci va ieşi la suprafaţa fonturii (poziţia Cib), putând fi acţionat de cama 10.

În urma selectării şi în func-ţie de poziţia camelor 4 şi 11, se pot obţine grupe de câte două tra-iectorii: S-In-B şi S-B, S-I-B şi S-B, S-I-B şi S-In-B, ce corespund, res-pectiv, formării de ochiuri duble şi ochiuri reţinute (OD şi OR), ochiuri normale şi ochiuri reţinute (ON şi OR), ochiuri normale şi ochiuri duble (ON şi OD) (fig. V.5.44).

În disc, conform fig. V.5.45, acele lungi şi acele scurte pot urma, independent, una din cele trei traiec-

Fig. V.5.44. Selectarea acelor din cilindru şi efectul tehnologic rezultat.

Fig. V.5.45. Traiectoriile acelor din disc.


torii: S-I-B, S-In-B, S-B, realizând, respectiv, ON, OD, OR. Tipurile de acţionări şi selectări posibil de realizat pe această maşină şi efectele lor

tehnologice sunt prezentate în tabelul V.5.35.

Tabelul V.5.35

Tipuri de acţionări şi selectări posibil de realizat pe maşina OVJA 1.6E

Fon-tura

Tipul de acţionare şi selectare

Poziţionarea camelor Im-puls

Efect tehnologic

C D C

D

Ace 1

Ace s Ace Selectori Ace 1 Ace s

4 11 3 4 6 7

C Acţionare directă fără selectare

În lucru Indiferent / / / / NU OD / /

Scos din

lucru

Indiferent. / / / / NU OD / /



Acţionare indirectă cu selectare individuală

Scos din

lucru În lucru / / / / DA

NU OD OR

/ /

/ /

Scos din

lucru

Scos din lucru / / / / DA

NU OD OR /

/

Acţionare combinată, cu selectare individuală

În lucru

În lucru / / / / DA

NU ON OD

/ /

/ /

D

Acţionare dublă fără selectare

/

/

Retra-să

Retra-să

Retra-să

Retra-să

/

/

ON

ON

Retra-să

Retra-să

Retra-să

Avan-sată / / OD OD

Avan-sată

Avan-sată

Avan-sată

Avan-sată / / OR OR

Acţionare directă cu selectare în grup (exemple)

/

/

Retra-să

Retra-să

Avan-sată

Avan-sată / / ON OD

Retra-să

Retra-să

Avan-sată

Avan-sată / / ON OR

/ = nu se ia în considerare Maşinile circulare cu doi cilindri sunt înzestrate cu ace cu limbă cu două capete,

acţionate prin conducătoare de ac, plasate în canalele coliniare ale celor doi cilindri. Fiecare ac poate lucra fie în cilindrul inferior (Ci), fie în cilindrul superior (Cs), în funcţie de structură, poziţionarea acelor în unul din cei doi cilindri făcându-se prin transferul acelor.

În fig. V.5.46 sunt prezentate secţiunile rândurilor de ochiuri, pentru legăturile de bază (glat, patent, lincs), cu precizarea traiectoriei pe care sunt acţionate conducătoarele de ace în cei doi cilindri.

Pe maşinile cu doi cilindri se pot realiza, în funcţie de posibilităţile de acţionare şi selectare, următoarele structuri: lincs, lincs cu desene, jacard pe două fronturi, patent cu desene de legătură şi culoare, jacard lincs.

Pentru exemplificarea posibilităţilor tehno-logice la o maşină cu doi cilindri, se prezintă maşina LIPANIT, care este prevăzută cu 20 de sisteme, din care numai sistemele impare prezintă mecanism desenator de tipul tambur cu ştifturi, care are rolul de a selecta acele ce vor fi transferate din cilindrul inferior în cilindrul superior, conform raportului de desen. În fig. V.5.47 se prezintă lanţul cinematic al organelor de formare a ochiurilor (1 – ace cu limbă cu două capete, 2 – conducător de ac din cilindrul superior, 3 – conducător de ac din cilindrul inferior, 4 – selector şi două sisteme

Fig. V.5.46. Realizarea legăturilor de bază

pe maşina cu doi cilindri.


succesive ale maşinii LIPANIT, sisteme ce au o construcţie distinctă:

– la sistemele impare: − în cilindrul inferior, la nivelul conducătorului de ac, se identifică o camă de

ridicare fixă (1), o camă de închidere mobilă (+, –) (2), o camă de buclare reglabilă (3) şi o camă de transfer predare, fixă (4). La nivelul călcâiului de lucru inferior al selectorului există o camă de ridicare fixă (5), ce acţionează asupra selectorilor, în dreptul cărora nu există ştift în tamburul jacard;

− în cilindrul superior există o camă de transfer primire, fixă (6) şi o camă de buclare reglabilă (7);

– la sistemele pare:

Fig. V.5.47. Mecanismul de formare a ochiurilor de la maşina LIPANIT.


− în cilindrul inferior există o camă de transfer primire, fixă (8), o camă de ridicare – închidere, fixă (9) şi o camă de buclare cu poziţie reglabilă (10);

− în cilindrul superior există o camă fixă de transfer predare (11). Construcţia mecanismului de formare a ochiurilor şi a mecanismului desenator

permite: – la sistemele impare – realizarea prin selectare a ochiurilor normale sau a ochiurilor

duble cu aspect faţa şi a ochiurilor normale cu aspect spate; – la sistemele pare – realizarea numai a ochiurilor normale cu aspect faţă. În fig. V.5.48 se prezintă un exemplu de structură realizată pe maşina LIPANIT. Toate maşinile circulare cu două fonturi prezentate anterior sunt maşini destinate

producerii tricotului tubular metraj. Maşinile destinate producerii tricotului tubular în panouri sunt maşini automate şi

reprezintă cele mai complexe maşini circulare. În tabelul V.5.36 se prezintă, pentru fiecare tip de maşină circulară pentru panouri, structurile posibil de realizat în bordura, respectiv corpul panoului. La ora actuală, maşinile circulare de tricotat din această categorie pot produce panouri tubulare sau panouri ale căror margini longitudinale sunt unite prin flotări. În majoritatea cazurilor, aceste maşini sunt destinate producerii unor tricoturi din fire tip lână, similare cu cele realizate pe maşinile rectilinii. Maşinile moderne pentru tricot tubular în panouri pot produce întreaga gamă a structurilor care se produc astăzi pe maşini rectilinii pentru panouri, excepţia reprezentând-o tricoturile intarsia.

Tabelul V.5.36

Structurile din bordura şi corpul panoului, pe tipuri de maşini

Tipul maşinii

Maşini cu cilindru şi disc tip patent şi maşini cu doi cilindri

Maşini cu doi cilindri

Maşini cu cilindru şi

disc tip universal

Structura în BORDURA PANOULUI

patent 1:1 patent 2:2 tubular - patent 1:1 - patent 2:2 - tubular

- patent 1:1 - patent 2:2 - tubular

- patent 1:1 - patent 2:2 - tubular

Structura în CORPUL PANOULUI

pe baza de patent 1:1 pe bază de glat

lincs cu desene

pe bază de: - patent 1:1 - interloc

V.5.3.2. Nivelul tehnic actual al maşinilor circulare de tricotat cu diametru mare

Fig. V.5.48. Exemplu de valorificare a posibilităţilor tehnologice oferite de maşina LIPANIT.


Caracteristicile tehnice înregistrează o tendinţă generală de creştere, pentru ridicarea productivităţii acestor utilaje, dar şi o tendinţă particulară (în cazul diametrului fonturilor şi al fineţii maşinii de tricotat) de extindere a intervalului de variaţie spre valori reduse, pentru prelucrarea gamei foarte variate de fineţi de fire existente şi pentru utilizarea raţională a lăţimii tricotului. În tabelul V.5.37 se prezintă o sinteză, pe grupe de maşini, a intervalelor de variaţie a caracteristicilor tehnice şi a ponderii valorilor respective în cadrul grupei.

Tabelul V.5.37

Intervale de variaţie ale caracteristicilor tehnice la principalele grupe de maşini şi ponderile lor în cadrul grupei

Grupa de maşini

Caracteristici tehnice

D [“] KE n[rot/min] S/D”

Maşini cu un cilindru cu mai multe niveluri de acţionare

Redus 7-10” (10%) Mediu 11-24” (35%) Mare 26-36” (50%) F. mare 38-60” (5%)

Redusă 4-14 E (30%) Medie 16-28 E (40%) Mare şi f. mare 30-36E (40%)

Fără dispozitiv de schimbare a firelor sau pentru dungi longitudinale – de bază 25-38 – performante 40-55 Cu aceste dispozitive – de bază 28-20 – performante 30-35

3 – 4 (70%) 1,2 – 2,8 (26%)

Maşini cu un cilindru pentru glat vanisat cu fir de căptuşeală

Mediu 10-24” (40%) Mare 26-36” (55%) F.mare 38-60” (5%)

Redusă 2-14E (30%) Medie 16-26E (60%) Mare 28E (10%)

Medie 20-28 (90%) Mare 30-33 (10%)

2,4 – 3,2 (84%) 1,1 – 2 (10%) 3,6 (6%)

Maşini cu un cilindru pentru tricot pluş

Mediu 10-24” (15%) Mare 26-36” (70%) F. mare 55-60” (15%)

Redusă 10-14E (20%) Medie 16-26E (60%) Mare 28E (20%)

Maşini standard 18-27 Maşini cu selectare individuală 17-22

1,4 – 1,6 (64%) 1,8 – 2,4 (18%) 0,8 – 1,2 (18%)

Maşini cu un cilindru pentru tricot jacard

Mediu 11-24” (10%) Mare 26-36” (75%) F.mare 38-40” (10%)

F.redusă 4-8E (14%) Redusă 10-14E (25%) Medie 16-28E (50%) Mare30-32E (10%)

Maşini cu selectare mecanică 16-26 Maşini cu selectare electronică 18-25

1,6 – 2,4 (66%) 0,8 – 1,4 (26%) 2,8 (8%)

Maşini cu cilindru şi disc tip patent

Mediu 6-24”(40%) Mare 26-36” (40%) F. mare 38-42”(18%)

Mică 10-16E (50%) Medie 18-24E (45%) F. mare 28-32E (5%)

22-34 (>50%)

2 (80%) 1,5 – 1,8 (20%)

Maşini cu cilindru

Mediu 10-24” (9%) Mare 26-36” (60%)

Mică 10-16E (20%)

– mare 24-34 (60%)

2,4 – 3,2 (45%)


şi disc tip interloc

F. mare 38-42” (30%)

Medie 18-28E (55%) Mare 32-36E (27%) F. mare 40-42E (3%)

– f. mare 35-40 (40%)

1,6 – 2 (39%) 3,6 – 4 (16%)



Maşini cu cilindru şi disc tip universal, fără mecanism desenator

Mediu 10-24” (9%) Mare 26-36” (58%) F. mare 38-42” (30%)

F. mică 4-10E (5%) Mică 10-16E (25%) Medie 18-28E (40%) Mare 32-36E (30%)

20-35

2,4 – 3 (>60%) 1,2 – 2,2 (<10%)

Maşini cu cilindru şi disc tip universal, cu mecanism desenator

Mediu 12-24” (14%) Mare 24-36” (68%) F. mare 38-42 (18%)

F. mică 4-8E (10%) Mică 10-16E (37%) Medie 18-28E (>50%) F. mare 30-32E (1%)

22-26

1,6–2,4 (78%) 0,7–1,3 (22%)

Maşini pentru blănuri 24” mai rar 25”, 38” 10 – 18E 40 - 60 0,5 – 0,8

Maşini circulare pentru tricotare în panouri

33 – 40” 4 – 14E 12 - 16 12 – 18

Numărul de ace al maşinii (Na), este o caracteristică tehnică dependentă de diametrul fonturii şi de fineţea maşinii, dar din considerente constructive valoarea ei este diferită de la o firmă la alta, pentru aceeaşi valoare a diametrului şi fineţii maşinii. În tabelul V.5.38 se prezintă, pentru maşinile firmei Mayer & Cie, numărul de ace în funcţie de fineţea şi diametrul maşinii.

Fineţea maşinii reprezintă elementul hotărâtor pentru stabilirea fineţii firelor ce pot fi utilizate pe maşina de tricotat. Însă, pentru aceeaşi fineţe a maşinii, intervalul de variaţie a fineţii firelor ce pot fi utilizate depinde de tipul maşinii şi de firma producătoare. Datorită diferenţelor de bază privind comportarea firelor filamentare în tricotare, este indicat să se utilizeze întotdeauna fire filamentare cu o fineţe superioară faţă de cea a firelor filate. În tabelele V.5.39 – V.5.44 se prezintă, în funcţie de tipul maşinii, fineţea firelor indicată pentru o anumită fineţe a maşinii, datele fiind valabile pentru maşinile realizate de firma Mayer & Cie.

Tabelul V.5.39

Fineţea firelor pentru maşinile Relanit KE Nm 18 18/1 – 40/1 20 24/1 – 44/1 22 28/1 – 50/1 24 32/1 – 60/1 26 36/1 – 70/1 28 40/1 – 80!1


30 50/1 – 100/1 32 60/1 – 120/1


Tabelul V.5.38 – A4 culcat


Tabelul V.5.40

Fineţea firelor pentru maşinile cu un cilindru pentru tricot glat

KE Nm dtex 5 4/2 – 12/2 660 × 2 – 550 × 2 6 6/2 – 16/2 550 × 2 – 440 × 2 7 8/2 – 20/2 470 × 2 – 330 × 2 8 12/2 – 24/2 400 × 2 – 280 × 2 9 16/2 – 14/1 330 × 2 – 235 × 2

10 18/2 – 18/1 280 × 2 – 200 × 2 12 24/2 – 20/1 235 × 2 – 150 × 2 14 14/1 – 24/1 200 × 2 – 235 × 1 15 18/1 – 28/1 150 × 2 – 200 × 1 16 20/1 – 32/1 250 × 1 – 167 × 1 18 24/1 – 40/1 200 × 1 – 150 × 1 20 30/1 – 44/1 167 × 1 – 122 × 1 22 36/1 – 50/1 150 × 1 – 110 × 1 24 40/1 – 60/1 140 × 1 – 100 × 1 26 44/1 – 70/1 122 × 1 – 84 × 1 28 50/1 – 80/1 110 × 1 – 76 × 1 30 60/1 – 100/1 100 × 1 – 67 × 1 32 70/1 – 120/1 84 × 1 – 55 × 1

Tabelul V.5.41

Fineţea firelor pentru maşinile ce produc tricot glat vanisat cu fir de căptuşeală KE Nm dtex12 4/1 – 20/1 720 × 2 – 622 × 114 6/1 – 24/1 620 × 2 – 500 × 115 8/1 – 28/1 500 × 2 – 420 × 116 10/1 – 32/1 833 × 2 – 360 × 118 12/1 – 40/1 660 × 1 – 300 × 120 14/1 – 44/1 500 × 1 – 280 × 122 18/1 – 50/1 360 × 1 – 200 × 124 24/1 – 60/1 300 × 1 – 167 × 125 28/1 – 70/1 250 × 1 – 150 × 128 32/1 – 80/1 200 × 1 – 122 × 130 36/1 – 100/1 150 × 1 – 110 × 132 40/1 – 120/1 122 × 1 – 84 × 1

Tabelul V.5.42

Fineţea firelor pentru maşinile tip patent KE Nm dtex 5 20/1 – 12/2 800 × 1 – 550 × 2 6 24/1 – 16/2 660 × 1 – 400 × 2 7 28/2 – 20/2 550 × 1 – 330 × 2 8 32/2 – 24/2 470 × 1 – 280 × 1 9 36/1 – 14/1 400 × 1 – 235 × 1

10 20/1 – 18/1 330 × 1 – 200 × 1 12 24/1 – 20/1 280 × 1 – 167 × 1 14 28/1 – 24/1 235 × 1 – 150 × 1 15 34/1 – 28/1 200 × 1 – 122 × 1 16 40/1 – 32/1 167 × 1 – 100 × 1 18 50/1 – 40/1 150 × 1 – 90 × 1 20 70/1 – 44/1 122 × 1 – 76 × 1 22 80/1 – 50/1 100 × 1 – 67 × 1 24 90/1 – 120/1 84/1 – 55/1

Tabelul V.5.43

Fineţea firelor pentru maşinile tip interloc KE Nm dtex 5 2/24/2 – 2/36/2 800 × 1 – 550 × 1 6 2/30/2 – 2/40/2 660 × 1 – 470 × 1 7 2/36/2 – 24/2 550 × 1 – 400 × 1 8 2/40/2 – 30/2 470 × 1 – 330 × 1 9 24/2 – 36/2 400 × 1 – 280 × 1

10 28/2 – 20/1 330 × 1 – 235 × 1 12 36/2 – 24/1 280 × 1 – 200 × 1 14 20/1 – 28/1 235 × 1 – 167 × 1 15 24/1 – 32/1 220 × 1 – 150 × 1 16 28/1 – 36/1 200 × 1 – 133 × 1 18 36/1 – 40/1 167 × 1 – 110 × 1 20 40/1 – 50/1 150 × 1 – 100 × 1 22 48/1 – 60/1 133 × 1 – 100 × 1 24 56/1 – 70/1 122 × 1 – 90 × 1 26 60/1 – 80/1 110 × 1 – 84 × 1 28 70/1 – 90/1 100 × 1 – 76 × 1 30 68/1 – 100/1 90 × 1 – 67 × 1 32 79/1 – 120/1 76 × 1 – 50 × 1

Tabelul V.5.44 Fineţea firelor pentru maşini cu selectare jacard

KE Nm dtex 5 2/20/2 – 2/36/2 550 × 2 – 330 × 2 6 2/24/2 – 2/36/2 400 × 2 – 280 × 2 7 2/38/2 – 2/40/2 330 × 2 – 220 × 2 8 2/36/2 – 2/40/2 280 × 2 – 200 × 2 9 18/2 – 24/2 220 × 2 – 167 × 2


Tabelul V.5.44 (continuare) 10 24/2 – 30/2 200 × 2 – 150 × 2 12 34/2 – 40/2 167 × 2 – 122 × 2 14 22/1 – 30/1 235 × 1 – 200 × 1 15 24/1 – 32/1 220 × 1 – 167 × 1 16 28/1 – 36/1 200 × 1 – 150 × 1 18 30/1 – 40/1 167 × 1 – 122 × 1 20 36/1 – 44/1 150 × 1 – 110 × 1 22 40/1 – 48/1 122 × 1 – 100 × 1 24 44/1 – 56/1 100 × 1 – 84 × 1 26 84 × 1 – 78 × 1 28 78 × 1 – 67 × 1 30 67 × 1 – 50 × 1

În zona de alimentare a firelor se remarcă: – extinderea utilizării rastelurilor închise şi cu tubulatură rigidă, pentru conducerea

firelor la maşina de tricotat; – utilizarea furnizoarelor de fir specializate, pentru structuri cu consum sau variabil

de fir în unitatea de timp şi pentru tricoturi vanisate cu fir elastomer; – dotarea maşinilor cu dispozitive de schimbare automată a firelor pe sistem (până la

8 fire/sistem) şi/sau cu dispozitive pentru dungi longitudinale; – montarea, la maşinile circulare cu un cilindru, a tuturor conducătorilor de fir pe un

inel comun, pentru simplificarea reglajelor. În zona mecanismului de formare a ochiurilor se constată: – utilizarea camelor cu trasee închise, pentru producerea pozitivă a acelor; – extinderea acţionării la mai multe niveluri (maximum şase); – utilizarea camelor de mare productivitate, proiectate cu ajutorul tehnicii de calcul

şi realizate cu maşini cu comandă program; – introducerea unor noi tehnici de tricotare (tehnica acelor compuse, tehnica

mişcărilor relative, tehnica platinelor duble); – perfecţionarea şi diversificarea organelor de formare a ochiurilor; – crearea seturilor interschimbabile, de came şi organe de formare a ochiurilor

specializate, pentru realizarea anumitor structuri. Zona de tragere şi colectare a tricotului a înregistrat şi ea o serie de perfecţionări: – utilizarea batiurilor înălţate, ce permit realizarea unor suluri de tricot de mari

dimensiuni, ce înmagazinează o masă mare de tricot (un sul de tricot poate ajunge la un diametru de 68 cm, atingând până la 105 kg, respectiv la un diametru de 100 cm, atingând 240 kg;

– au apărut mecanisme de tragere şi colectare a tricotului perfecţionate, care asigură o uniformizare superioară a tensiunii de tragere, eliminarea muchiilor de la marginile tubului de tricot, reducerea înclinării şirurilor (mecanismul CADRATEX), reglarea şi reproductibilitatea vitezei şi a tensiunii de tragere, iar în cazul unor maşini cu diametru


foarte mare (maşini Jumbo), permit şi despicarea tricotului la ambele margini şi realizarea simultană a două suluri de tricot.


Tabelul V.5.45 – A4 culcat (10)


Automatizarea maşinilor circulare de tricotat şi a instalaţiilor periferice cu care sunt dotate este asigurată prin:

– introducerea la un număr tot mai mare de maşini a selectării electronice a acelor; – utilizarea dispozitivelor electronice de comandă pentru schimbarea firelor pe

sistem; – apariţia sistemelor complexe de programare a desenelor, cu ajutorul cărora se

creează sau se preiau diferite desene, ce sunt simulate (pe ecran sau pe hârtie, cu ajutorul diferitelor tipuri de ochiuri sau a culorilor) şi programate pe maşina de tricotat;

– crearea sistemelor electronice de detectare a diferitelor defecte ale organelor de formare a ochiurilor sau ale tricotului;

– dotarea maşinilor cu sisteme electronice de înregistrare şi contabilizare a tuturor anomaliilor în funcţionare, ce sunt ulterior folosite la gestionarea centralizată a producţiei;

– realizarea unor sisteme de climatizare a maşinii, pentru atingerea şi menţinerea temperaturii optime de funcţionare;

– crearea unor sisteme complet automatizate, pentru scoaterea sulului de tricot de pe maşină şi repunerea în funcţiune a acesteia (sistemul AOTO DOFFER).

Performanţele deosebite în domeniul automatizării se înregistrează la ultimele tipuri de maşini destinate producerii tricotului tubular în panouri:

– extinderea selectării electronice a acelor la ambele fonturi; – poziţionarea camelor de buclare şi respectiv programarea deplasării laterale a

discului prin motoare pas cu pas; – reglarea vitezei de tricotare prin motoare pas cu pas şi programarea ei pentru

fiecare porţiune de pe lungimea unui panou, în funcţie de calitatea firelor prelucrate şi de caracteristicile structurii.

Interschimbabilitatea maşinilor circulare, reprezintă o tendinţă constructivă majoră a acestei grupe de utilaje, ea fiind asigurată prin:

– posibilitatea înlocuirii zonelor de transfer cu sistemele de tricotare conform necesităţilor structurii;

– utilizarea seturilor de conversie, ce permit transformarea maşinii pentru realizarea unei structuri specifice (pluş, vanisat cu fir de căptuşeală);

– schimbarea fineţii sau/şi a diametrului cilindrului. În tabelul V.5.45 sunt prezentate câteva exemple de maşini reprezentative pentru

fiecare grupă de maşini circulare de tricotat cu diametru mare.

V.5.3.3. Exemplificarea programării tehnologice şi a calculelor tehnologice specifice, în cazul maşinilor circulare de tricotat cu diametru mare

Pentru exemplificare, se va considera programarea unui tricot tubular metraj în structură jacard regulat, neplin, în trei culori, cu desenul încadrat pe o lungime prestabilită de 1 m, pe maşina MULTICOMET 48S. Tricotul va fi realizat din fire de PE 167/32 dtex, aspectul pe faţă al raportului ales fiind prezentat în fig. V.5.49.

Maşina MULTICOMET 48S este o maşină cu cilindru şi disc, tip universal, şi este prevăzută la fiecare sistem cu un tambru desenator pentru selectarea acelor din cilindru. În fig. V.5.50 se prezintă aspectul real al lacătelor din cilindrul C şi discul D ale acestei maşini, ca şi lanţul cinematic al organelor de formare a ochiurilor, iar în fig. V.5.51 se prezintă schema de principiu a unui sistem de tricotare şi implicit a tamburului desenator


(TD), plasat înaintea lacătelor fiecărui sistem de tricotare. Ca organe de formare a ochiurilor, această maşină prezintă:

– în cilindru: ace cu limbă, de un singur tip, în prelungirea cărora se plasează selectori cu un călcâi de lucru superior (CLs) şi respectiv inferior (Cli) şi cu câte un călcâi desenator (CD), care poate fi plasat la 41 de niveluri;

– în disc, maşina prezintă ace cu limbă lungi (l) şi scurte (s). Construcţia lacătelor maşinii MULTICOMET 48S cuprinde: – în cilindru – nivelul de acţionare al acelor, constituit din limba oscilantă de

ridicare (C), limba oscilantă de ridicare-închidere (R-I1) şi cama de buclare (B), şi nivelul de acţionare al selectorilor, ce cuprinde o camă interschimbabilă R-I1 sau R1 şi o camă, C, de readucere a selectorilor în poziţia iniţială.

– în disc, atât la nivelul acelor lungi cât şi a acelor scurte, sistemul are o construcţie identică cu cea de la nivelul de acţionare al acelor din cilindru.

În fig. V.5.52 se prezintă poziţiile posibile ale limbilor oscilante (R-I, R), atât în cilindru cât şi în disc, reprezentarea lor schematică cât şi codurile numerice atribuite.

Tamburul desenator are pe circumferinţa sa 12 piepteni de selectare (nt = 12), care prezintă dinţi la 41 de niveluri (ns = 41), ce pot fi decupaţi sau nu, conform selectării necesare:

– un dinte prezent – codificat P, determină înecarea Cli în canalul fonturii şi, deci, nu mai este posibilă acţionarea indirectă a acului corespunzător;

– un dinte lipsă – codificat G, lasă CLi la suprafaţa fonturii, fiind posibilă acţionarea indirectă a arcului corespunzător pe traiectoria S-I (când se utilizează cama R-I1), respectiv pe traiectoria S-In (cînd se utilizează cama R1).

Maşina MULTICOMET 48S este prevăzută cu un mecanism de comandă, constituit din două lanţuri paralele, prevăzute cu zale de trei înălţimi. Mecanismul de comandă serveşte la programarea rotirii tamburelor desenatoare, identic la toate sistemele, pentru citirea treptelor de selectare într-o ordine prestabilită, care asigură parcurgerea în ciclu a treptelor de selectare necesare executării unui desen. În tabelul V.5.46 se prezintă corespondenţa între înălţimile zalelor din cele două lanţuri, sensul şi amplitudinea rotirilor.

Tabelul V.5.46

Comenzile mecanismului desenator

Rotirea TD Înălţimea zalelor Lanţ stâng Lanţ drept

O dată înainte s (scurtă) m (medie) De două ori înainte s s

O dată înapoi i (înaltă) m De două ori înapoi i i

Staţionare m m

Programarea tehnologică. Pentru a putea fi programat pe maşina MULTICOMET 48S, raportul ales are următoarele dimensiuni:

– lăţimea raportului, b = 40 şiruri; – înălţimea raportului, H = 1008 rânduri pe faţă.


Stabilirea înălţimii raportului s-a făcut astfel: ştiind că înălţimea raportului trebuie să se extindă pe 1 m, în funcţie de înălţimea ochiului pe faţă s-a determinat H’ = 1000/Bf = 1000/0,989 = 1011; deoarece la o rotaţie a fonturilor se execută 16 rânduri pe faţă (S/ z = 48/3 = 16), se va adopta H = 1008.


Fig. V.5.49. Raportul de desen – aspect coloristic pe faţă.


În fig. V.5.49 se prezintă modul de plasare a desenului pe înălţimea unui raport, desenul fiind constituit din alte trei desene amplasate în porţiunile de înălţime h1, h2 şi h3:

– desenul din porţiunea de înălţime h1 este un desen unic, h1 = 64 rânduri. Pentru realizarea lui se vor utiliza nt1 trepte de selectare, care se vor citi o singură dată:

ntl = (h1 . z) / S = 4 trepte de selectare; – desenul din porţiunea de înălţime h2 este un desen care se repetă de 30 de ori şi

necesită o singură treaptă de selectare, nt2 = 1, care se repetă de 30 de ori; h2 = 30×(nt2 . S)/z = 30 × (1 × 48) / 3 = 480 rânduri;

– desenul din porţiunea de înălţime h3 este un desen care se repetă de 29 de ori şi necesită o singură treaptă de selectare nt3 = 1, care se repetă de 29 de ori:

Fig. V.5.50. Aspectul real al lacătelor maşinii MULTICOMET 48S.


h3 = 39 . (nt3 . S) / z = 464 rânduri.

Programarea tehnologică a maşinii MULTICOMET 48 S constă în: − programarea mecanismului de formare a ochiurilor (aranjarea organelor de

formare a ochiurilor pe lăţimea raportului – fig. V.5.53, poziţionarea limbilor oscilante, alegerea tipurilor de came interschimbabile şi stabilirea ordinii de alimentare a firelor pe sistem – tabelul V.5.47;

– programarea mecanismului desenator (stabilirea treptei de selectare utilizată şi a succesiunii dinţilor prezenţi – P sau decupaţi G – tabelul V.5.47);

– programarea mecanismului de comandă (întocmirea lanţurilor de comandă pentru citirea, într-o ordine prestabilită, a treptelor de selectare – fig. V.5.54 şi tabelul V.5.48.

Fig. V.5.52. Poziţiile posibile ale limbilor oscilante şi codificarea lor numerică.


Tabelul V.5.47 A4 culcat (2)

Fig. V.5.51. Reprezentarea schematică a lacătelor maşinii MULTICOMET 48 S.


Tabelul V.5.48 Programarea mecanismului de comandă

Citirea treptelor de selectare Înălţimea zalelor

Lanţ stâng Lanţ drept 1 → 3 s s 3→5 s s 5→ 6 s m 6 → 4 i I

Staţionare pe 4 (m m) × 30 4→ 2 i I

Staţionare pe 2 (m m) × 29 2 → 1 i m

În cazul raportului ales, datorită numărului mare de rânduri, tabelul de programare (tabelul V.5.47) nu va cuprinde programarea integrală a celor 1008 rânduri.

Calcule tehnologice. Pentru efectuarea calculelor tehnologice este necesară cunoaşterea următoarelor date iniţiale:

– caracteristicile tehnice ale maşinii de tricotat: D = 30”, KE = 20, Na = 2 . 1872, S = 48, T = 1,27 mm, n = 16 rot./min, ns = 41, nt = 12;

– volumul de producţie: 1000 m/T – materia primă folosită: PE texturat 167/32 dtex, fire de trei culori, A,B,C; – dimensiunile raportului de desen b = 40 şiruri, bR = 34,72 mm, H = 1008 rânduri

pe faţă, hR = 996,9 mm ~ 1 m; – numărul de sisteme necesar realizării unei înălţimi de raport – SR. Deoarece

raportul are 1008 rânduri pe faţă în structură jacard regulat în trei culori, rezultă:

SR = H⋅ z = 1008 × 3 = 3024;

– parametrii de structură ai tricotului: F = 0,219 mm, A = 0,868 mm, BS = 0,659 mm, Bf = 0,989 mm, lf = 4,03 mm, ls = 4,02 mm, Mg/rap = 6,77;

– masa tricotului – deoarece unitatea de produs o reprezintă metrul liniar de tricot, masa tricotului se va raporta la această unitate: Mg/m = 316,85; MAg/m = 63,97; MBg/m = 82,44; Mc g/m = 170,45.


Fig. V.5.53. Aranjarea organelor de formare a ochiurilor pe lăţimea unui raport.

Fig. V.5.54. Citirea în ciclu a treptelor de selectare.

1. Calculul parametrilor tehnologici Adâncimea de buclare. Ţinând cont de structura tricotului, se va folosi pentru

calculul adâncimii de buclare metoda lui Simin, cazul buclare fără cedare. Ştiind că:

( ) ( ) ( ) ( )2 22 2( ) ( )1,57 2 2 0,5s C Dl l r f X r r E fη+ = + + − + + + − ,

unde: ηadoptat = 5% şi r = 0,23 mm, rezultă: – adâncimea de buclare în cilindru, XC = 1,16 mm; – adâncimea de buclare în disc, XD = 1,17 mm.

Tensiunea de alimentare a firelor. Deoarece pentru firele poliesterice se recomandă Ta ≤ 0,12 cN/den, va rezulta:

Ta = 0,12 ⋅ Tden = 0,12 ⋅ 9 ⋅16,7 = 18 cN

Viteza de tragere a tricotului: Vt = 0,8 ⋅ Bmax ⋅ n ⋅ (S/z) ⋅ 10-3 (m/min);

( ) ( )[ ] mm52,12/312/ =π−η+=π−′= flflB ffmax ; Vt = 0,8 ⋅ 1,52 ⋅ 16 ⋅ (48/3) ⋅ 10-3 = 0,252 m/min.

Tensiunea de tragere a tricotului: Tt [cN/şir] = 2 . Ta = 36; Tt [N/tricot] = Tt [cN/şir] ⋅ 2 Na ⋅ 10-2 = 1347,84

2. Calculul necesarului de materie primă pe unitatea de produs. Unitatea de produs, conform modului de exprimare a capacităţii de producţie, este metrul liniar de tricot. Firul prelucrat fiind fir de poliester, acesta se achiziţionează sub formă de bobine, deci operaţiile de bază prin care trece, până la obţinerea tricotului finisat, vor fi numai tricotarea şi finisarea. Pentru aceste operaţii se adoptă:

– pierderile la tricotare, pT = 0,5%; – pierderile la finisare, pF = 3%. Pe baza pierderilor s-au calculat indicii de consum: icT = 100/(100–pT) = 1,005; icF = 100/(100–pF) =1,03; icTOTAL = icT × icF = 1,035. Cantitatea de fir intrată la tricotare, pe culori de fire şi pe total, va fi: MiTA = MA (g/m) . icTOTAL = 66,21 g/m; MiTB = MB (g/m) . icTOTAL = 85,33 g/m; MiTC = MC (g/m) . icTOTAL = 176,44 g/m; MiT = M (g/m) . iCTOTAL = 327,9 g/m.

3. Calculul necesarului de materie primă pe unitatea de timp. Unitatea de timp este de un schimb (8 ore), iar volumul de producţie este Vp = 1000 m/T, rezultând: MA = 66,21 kg/T, MB = 85,33 kg/T, MC = 176,44 kg/T, MTOT = 327,9 kg/T.

4. Calculul capacităţii de producţie a utilajului:


( ) 9

1 1

3

kg / 10

16 48 480 480 6,77 10 38,64;3024 40 0

n ma

t oif oif ojs ojsR atr i j

NnSTP T n I n I TtexS b N

−

= =

−

⎛ ⎞⎜ ⎟= + ⋅ =⎜ ⎟+ ⎝ ⎠

⋅ ⋅= ⋅ ⋅ ⋅ =

+

∑ ∑

Pt(m2/T)= 6 616.48.480 480.10 . .34,72.996,9.10 197,46;3024 40 0

aR R

R atr

NnST b hS b N

− −= =+ +

Pt (m/T) = 3 316.48.480.10 .996.10 121,52.3024R

R

nST hS

− −= =

Pp = Pt . CUM = Pt . CTU . CUF;

CTU = Ka . Kb Ka = tm/(tm + ta) Kb = [T – (Tdl + Ton + Tss)]/T;

CUF = (100 – Top%)/100 Top% = Rt + Rc1 + Rc2 + Rk Ri = (D0i . fi . 100)/TRK.

Tabelul V.5.49

Normativul de timpi unitari si de frecvenţe pe faze stabilit de CIT Bucureşti Denumirea fazei

tehnologice Timp unitar tu[min/faza]

Frecvenţa (fi/kg)Bbc. si tip bbc. Lâna si tip lâna Sintetice

Schimbarea bobinei 0,350 fi = 1/Mbob.

Lichidarea ruperii I 0.369 0.31 0.29 0,16

Lichidarea rupeii II 0,750 0,49 0,40 0,22

Pentru determinarea timpului auxiliar (ta) este necesar să se cunoască valorile timpilor auxiliari şi ale frecvenţelor pe faze, valori ce sunt prezentate în tabelul V.5.49, preluat din Normativele de timpi unitari şi de frecvenţe – C.I.T. Bucureşti. Considerându-se Mbob = 1 kg, rezultă f1 = 1 şi respectiv ta = Σtai = Σ(tui × fi) = 0,575 min/kg.

Valorile pentru timpul de deservire a locului de muncă (Tdl), timpul de odihnă şi necesităţi fireşti (Ton) şi timpul de staţionări simultane (Tss) se preiau din Normativele de timpi unificaţi – C.I.T. Bucureşti şi anume:

Tdl = 34 min/T, pentru S≤28 (S = numărul de sisteme al maşinii); Tdl = 39 min/T, pentru S>28; Ton = 15 min/T; Tss = 12 min/T, pentru Nd = 2 (Nd = norma de deservire); Tss = 17 min/T, pentru Nd = 3; Tss = 35 min/T, pentru Nd = 4. În cazul exemplificat, deoarece S = 48, se adoptă Tdl = 39 min/T, şi considerând

Nd=3, se adoptă Tss = 17 min/T. În aceste condiţii, vor rezulta următoarele valori: Ka=0,955 m; Kb = 0,852 şi CTU = 0,813.


Tabelul V.5.50

Norme tehnice pentru repararea maşinilor circulare de tricotat

Utilaj Regim de lucru

Periodicitate [ore] Durata reparaţiilor Doi [zile/ore]

Rt Rc1 Rc2 Rk Rt Rc1 Rc2 Rk Maşini circulare cu o fontură 3 schimburi 1200 3600 7200 36000 1/24 2/48 4/96 6/148

Maşini circulare cu cilindru şi disc 3 schimburi 1800 3600 7200 43200 1/24 2/48 5/120 7/168

Pentru calculul timpului opririlor planificate (Top), se întocmeşte Graficul de

reparaţii (fig.V.5.55), pe baza datelor cuprinse în tabelul V.5.50. Din Graficul de reparaţii, rezultă frecvenţa reparaţiilor de tip (I), din cadrul unui ciclu de reparaţii: fRt = 12, fRc1 = 6, fRc2 = 5, fRk = 1. Cunoscând că TRK = 36000 ore, rezultă Top = 2,77%.

Deci, CUF = 0,97 iar, în final, CUM = 0,788. În consecinţă, vom obţine: Pp [kg/T] = Pt [kg/T] CUM = 30,44; Pp [m2/T] = Pt [m2/T] CUM = 155,6; Pp [m/T] CUM = 95,75.

5. Calculul necesarului de utilaj: Nmaşini = M [g/m] × Vp [m/T]/Pp[m/T] ∼ 11 maşini.

V.5.3.4. Reglaje tehnologice specifice maşinilor circulare de tricotat cu diametru mare

1. Reglarea desimii tricotului. Reglarea desimii la maşinile circulare de tricotat cu diametru mare se poate executa în două moduri:

− reglarea generală a desimii;

Fig. V.5.55. Graficul reparaţiilor pentru maşina MULTICOMET 48S.


− reglarea individuală, pe sistem, a desimii.

Reglarea generală a desimii. Acest tip de reglare se utilizează în situaţiile în care pe aceeaşi maşină se prelucrează fire de fineţi diferite şi se doreşte obţinerea unor tricoturi cu parametri de structură apropiaţi ca valoare. Reglarea generală a desimii se realizează în mod diferit la maşinile cu un cilindru, respectiv la maşinile cu cilindru şi disc.

La maşinile cu un cilindru, reglarea generală a desimii se realizează prin deplasarea pe verticală a liniei de aruncare, constituită din bărbiile platinelor de închidere-aruncare, plasate în inelul platinelor. Soluţiile constructive, prin care se asigură executarea acestei reglări, diferă de la firmă la firmă, ele asigurând în final deplasarea pe verticală a cilindrului, pe care se sprijină inelul platinelor. Intervalul de variaţie pentru deplasarea inelului platinelor, faţă de poziţia de bază, este în jur de ± 0,4 mm.

La maşinile cu cilindru şi disc, reglarea generală a desimii se poate realiza prin reglarea ecartamentului fonturilor (E) sau prin reglarea avansului la buclare (a).

Pentru reglarea generală a desimii prin intermediul ecartamentului, se procedează în următoarele secvenţe:

– se reglează mai întâi poziţia camelor de buclare de la fiecare sistem din disc, pentru o adâncime de buclare minimă, care să asigure efectuarea fazei aruncării ochiului vechi, şi respectiv poziţia camelor de buclare din cilindru, pentru o adâncime de buclare uşor superioară celei din disc;

– se reglează ecartamentul fonturilor, prin ridicarea progresivă a discului în raport cu cilindrul.

Reglarea generală a desimii, prin intermediul avansului la buclare, se realizează prin rotirea ansamblului de came de acţionare din disc, în raport cu ansamblul camelor de acţionare din cilindru, cu un anumit număr de paşi de ac (a>T/2, pentru maşini tip patent, şi a>T, pentru maşini tip interloc), în direcţia de rotaţie a fonturilor, astfel încât acele din cilindru să execute faza de buclare în avans, în raport cu acele din disc. Utilizarea avansului la buclare, pentru reglarea generală a adâncimii de buclare, se face numai în cazul când la fiecare sistem de tricotare lucrează toate acele din cilindru. În general, se indică ca avansul la buclare să se regleze în intervalul 5 – 7T. Prin reglarea avansului la buclare se asigură realizarea unui tricot foarte uniform.

La maşinile moderne, există cadrane indicatoare pe care poate fi citită valoarea reglată a ecartamentului, respectiv a avansului la buclare.

Reglarea individuală a desimii. Reglarea individuală a desimii se realizează prin

reglarea poziţiei camei de buclare la fiecare sistem de tricotare, asigurându-se astfel reglarea parametrului tehnologic ,,adâncimea de buclare”. Din punct de vedere constructiv, cama de buclare poate fi solidară cu restul camelor sistemului (sistemul monobloc), sau independenţă faţă de acestea. În funcţie de direcţia de deplasare a camei de buclare, pentru reglarea adâncimii de buclare, pot apărea următoarele situaţii:

– cama de buclare în cadrul sistemului monobloc: deplasare pe verticală (cilindru), radială (disc);

– cama de buclare independentă: − deplasare pe verticală (cilindru), radială (disc); − deplasare pe diagonală.

La maşinile moderne, pentru reglarea poziţiei camei de buclare se utilizează principiul spiralei arhimedice, care va fi exemplificat în cazul maşinii Multicomet 72S


(fig.V.5.56). Pe suportul 1 este fixată cama de buclare 2 şi contra-cama de buclare 3. La extremitatea superioară a suportului 1 este fixat bolţul 4, pentru limitarea deplasării pe verticală, iar la extremitatea inferioară a suportului 1 este practicat un orificiu 5, în care pătrunde resortul de susţinere 6. Pe spatele suportului 1 este plasat bolţul 7, care pătrunde în canalul sub formă de spirală arhimedică, tăiat într-o pastilă 8, din material dur, care este fixată în tamburul 9. Bolţul 7 se menţine permanent în canalul spiralic, datorită resortului 10, plasat pe tija 11 a tamburului 9. Tija 11 se termină printr-o porţiune randalinată, pe care se plasează tamburul cu gradaţii 12, care reprezintă şurubul micrometric de reglare a poziţiei camei de buclare. Prin rotirea cu o anumită amplitudine a tamburului cu gradaţii 12, se asigură rotirea identică a spiralei arhimedice, care, în funcţie de valoarea razei vectoare plasată în dreptul bolţului 7, va determina deplasarea cu o anumită amplitudine a camei de buclare. Pentru raza minimă a spiralei corespunde adâncimea minimă de buclare, iar pentru raza maximă corespunde adâncimea maximă de buclare.

Pe baza ecuaţiei spiralei:


ri = r0 + [(R–ro)/ϕmax] ϕi ϕ∈ [0, ϕmax], unde: ri este raza vectoare a spiralei, corespunzătoare adâncimii de buclare i;

r0 – raza vectoare minimă a spiralei; R – raza vectoare maximă a spiralei; ϕmax – unghiul maxim de rotaţie al spiralei;

Fig. V.5.56. Reglarea poziţiei camei de buclare prin folosirea

spiralei arhimedice, la maşina Multicomet 728.


ϕi – unghiul de rotaţie al spiralei corespunzător razei vectoare ri,

se poate trasa graficul de variaţie al razei vectoare în funcţie de unghiul de rotaţie al spiralei (fig. V.5.57), cu ajutorul căruia se poate stabili valoarea adâncimii de buclare. Valoarea maximă a adâncimii de buclare se determină din relaţia:

Xmax = R – ro. În cazul folosirii spiralei arhimedice, se pot

asigura, pentru valoarea maximă a adâncimii de buclare, valori cuprinse în intervalul (1,5 – 3) mm.

Este de remarcat faptul că, în cazul sistemelor monobloc şi a sistemelor cu cama de buclare independentă reglabilă pe verticală, reglarea adâncimii de buclare impune şi o reglare corespunzătoare a poziţiei conducătorului de fir, pentru a permite realizarea în condiţii optime a fazelor procesului de tricotare.

În funcţie de soluţia constructivă şi de reglare a camei de buclare, se pot face următoarele precizări şi observaţii:

– în cazul sistemelor monobloc (fig. V.5.58, a), sisteme întâlnite la maşinile circulare de mare viteză, se utilizează valori maxime reduse ale adâncimii de buclare (Xmax = 1,5 – 2 mm), pentru a exista siguranţa execuţiei fazei închiderii şi în cazul reglării pentru adâncimea de buclare maximă. Totodată, între două sisteme monobloc alăturate, din considerente constructive, diferenţa de adâncime de buclare poate fi de maximum ± 1 mm, dar cu încadrare în intervalul de reglare al adâncimii de buclare permis de maşina respectivă;

– în cazul sistemelor cu cama de buclare independentă, reglabilă pe verticală (fig.V.5.58, b), valoarea maximă a adâncimii de buclare poate atinge valori superioare (în jur de 3 mm). În cazul maşinilor cu două fonturi, a căror sisteme de tricotare sunt dotate cu astfel de came de buclare, se impune ca, atunci când adâncimile de buclare din cilindru şi disc trebuie să fie diferite, diferenţa între valorile lor să fie cât mai mică, pentru a permite reglarea poziţiei conducătorului de fir, încât acesta să asigure condiţii optime de depunere atât pentru acele din cilindru cât şi pentru cele din disc;

– în cazul sistemelor cu cama de buclare independentă, reglabilă pe diagonală (fig. V.5.58, c), valoarea maximă a adâncimii de buclare poate creşte, deoarece nu se mai impune corelarea poziţiei conducătorului de fir cu valoarea adâncimii de buclare. Totodată, această modalitate de reglare a poziţiei camei de buclare dă posibilitatea utilizării unor adâncimi de buclare foarte diferite între două sisteme alăturate, respectiv între cele două fonturi – diferenţa de adâncime de buclare se plasează în general în intervalul 0,5 – 2,5 mm, ceea ce permite:

• realizarea unor efecte de suprafaţă ale tricotului, prin prelucrarea unor fire de grosimi diferite, prin folosirea la sisteme alăturate a unor adâncimi de buclare diferite;

• realizarea unor tricoturi de mare varietate în ceea ce priveşte efectul optic, masa tricotului, elasticitatea sa;

• realizarea unor tricoturi stratificate cu efecte de relief accentuate, prin folosirea unor adâncimi de buclare accentuat diferite în cele două fonturi;

Fig. V.5.57. Graficul de variaţie al

adâncimii de buclare.


• realizarea unor economii de materie primă, de exemplu în cazul tricoturilor elastice care conţin rânduri vanisate cu fir elastomer, în alternanţă cu rânduri numai din fir de fond. Astfel, la sistemele unde se prelucrează şi firul elastomer şi firul de fond, se foloseşte o adâncime de buclare redusă, realizându-se ochiuri de mici dimensiuni, în timp ce la sistemele unde se prelucrează numai firul de fond se foloseşte o adâncime de buclare superioară.

Reglarea desimii tricotului prezintă anumite aspecte specifice în cazul maşinilor circulare de tricotat care folosesc noi tehnici de tricotare (tehnica mişcărilor relative), sau a maşinilor specializate pentru realizarea anumitor structuri (de exemplu glat vanisat cu fir de

Fig. V.5.58. Soluţii constructive ale camei de buclare:

a – cama de buclare solidară cu restul camelor sistemului de tricotare (sistem monobloc); b – cama de buclare independentă de restul camelor sistemului de tricotare, reglabilă pe verticală; c – cama de buclare independentă de restul camelor sistemului de tricotare, reglabilă pe diagonală.


căptuşeală). În cazul folosirii tehnicii mişcărilor relative, varianta Renalit (fig. V.5.59), la care

platinele de închidere-aruncare (1) sunt plasate vertical în canalele cilindrului 2, alături cu acele cu limbă (3), reglarea desimii tricotului poate fi făcută numai individual, prin deplasarea pe verticală a camei 4, care asigură deplasarea pe verticală a platinelor. În fig. V.5.60 se prezintă aspectul real al lacătelor de la maşina Multilanit, care foloseşte această tehnică de tricotare.

La maşinile circulare specializate pentru realizarea tricotului vanisat cu fir de captuşeală, şi care utilizează procedeul de tricotare cu buclare finală, deoarece firul de căptuşeală (C) se ancorează, în cadrul ochiului vanisat, de buclele de platină ale firului de vanisare (V), reglarea desimii tricotului presupune reglarea corelată a poziţiei camelor corespunzătoare fiecăreia din cele trei zone unde se alimentează firul de căptuşeală, firul de vanisare şi respectiv firul de fond. De exemplu, în cazul maşinii ABF 296 a firmei Terrot, ţinând cont de construcţia lacătelor, prezentată în fig. V.5.61, şi de particularităţile de execuţie a fazelor procesului de tricotare, se impune respectarea următoarelor reglaje de bază:

– în zona de alimentare a firului de căptuşeală, şurubul micrometric de reglare a poziţiei pe verticală a lacătelor din această zonă trebuie să indice diviziunea ,,0”. Această poziţie de bază, corelată şi cu poziţia pe verticală a inelului platinelor, permite ridicarea acelor încât să se creeze o distanţă (D1) între vârful limbii deschise a acului şi muchia superioară a platinei, care să asigure depunerea firului de căptuşeală direct pe tija acului, în dreptul gâtului superior al platinei (fig. V.5.62);

– în zona de alimentare a firului de vanisare, şurubul micrometric de reglare a poziţiei pe verticală a lacătelor din această zonă, ce includ o camă ce asigură eliminarea aruncării, trebuie să indice diviziunea ,,2”. Prin această poziţie de bază, acele coboară cu o amplitudine D2, prin care se asigură o prebuclare a firului de vanisare (fig.V.5.62, b);

– în zona de alimentare a firului de fond, şurubul micrometric de reglare a poziţiei pe verticală a lacătelor din această zonă, ce include cama de buclare, trebuie să indice diviziunea ,,0”. Prin această poziţie, în zona palierului orizontal al camei de buclare, acele sunt coborâte cu o amplitudine D3, prin care se asigură o prebuclare a firului de fond (fig. V.5.62, c). Prin această reglare

Fig. V.5.59. Principiul de reglare

al desimii tricotului, în cazul maşinilor ce aplică tehnica

mişcărilor relative.

Fig. V.5.60. Lacătul maşinii Multilanit,

care utilizează tehnica mişcărilor relative.


de bază se asigură D2 > D3, condiţie impusă de cerinţa asigurării unei lungimi mai mari a firului de vanisare din cadrul ochiului. Ca urmare, firul de căptuşeală se va putea plasa, sigur, în prim-plan pe faţa tricotului, iar punctele de ancorare ale firului de căptuşeală de firul de vanisare vor putea fi trase spre interiorul tricotului, nefiind vizibile pe faţa acestuia.

2. Reglarea vitezei de alimentare. La maşinile circulare de tricotat, în cazul realizării structurilor cu consum constant de fir în unitatea de timp, se poate utiliza alimen-tarea pozitivă, prin folosirea mecanismului de alimentare. Maşinile circulare moderne sunt prevăzute, în general, cu mecanism de alimentare cu bandă şi pot asigura, în funcţie de numărul de benzi de alimentare cu care sunt dotate, 2 – 4 viteze de alimentare distincte. Ţinând cont că banda de alimentare (banda de antrenare a firului) prezintă două feţe distincte, o faţă netedă şi o faţă rifelată, se indică, în cazul firelor filate, să se utilizeze, ca faţă activă (faţă care vine în contact cu firul), faţa rifelată, pentru a se asigura o conducere mai sigură a acestui tip de fire. În cazul folosirii feţei rifelate, este necesar ca viteza de alimentare să fie mărită de circa 1,2 ori.

Modalitatea de reglare propriu-zisă a vitezei de alimentare, prin folosirea acestui mecanism ca şi intervalele de variaţie asigurate, au fost prezentate şi exemplificate în cadrul capitolului V.4.

3. Reglarea tensiunii de alimentare a firelor. Reglarea acestui parametru tehno-logic se face prin trecerea firului prin diferite dispozitive de tensionare. În general, valoarea acestui parametru se reglează în funcţie de sarcina la rupere a firului, recomandându-se:

– pentru fire naturale: Ta = (5 – 10)% SR – pentru fire chimice: Ta = (0,12 – 0,16) cN/den.

Fig. V.5.61. Lacătele maşinii SBF 296.


În cazul alimentării firelor texturate, se impune cu obligativitate trecerea lor, înaintea mecanismului de alimentare, prin dispozitivul de tensionare cu talere şi arc, pentru ca în dreptul benzii de alimentare ele să ajungă în stare întinsă. În cazul alimentării firelor de bumbac, nu este obligatorie trecerea lor prin dispozitivele de tensionare mai sus amintite.

La producerea tricotului vanisat se recomandă ca tensiunea de alimentare a firului de vanisare să fie mai mare decât a firului de fond: Tav = 1,5 TaF, iar în cazul producerii tricotului vanisat cu fir de căptuşeală se indică: Tac = 8cN, TaF = TaV = 3 – 4 cN.


4. Reglarea poziţiei conducătorului de fir. Reglarea poziţiei conducătorului de fir,

Fig. V.5.62. Particularităţi de reglare a desimii impuse de particularităţile procesului de tricotare în

cazul producerii tricotului glat vanisat cu fir de căptuşeală.


la maşinile circulare de tricotat, se face pe verticală, pe orizontală şi în direcţia radială, pentru a nu se produce deteriorarea reciprocă a organelor de formare a ochiurilor şi pentru a se asigura condiţiile optime de depunere a firului. Reglarea poziţiei pe verticală şi pe orizontală poate fi făcută individual, pentru fiecare conducător de fir în parte, iar la maşinile moderne şi în general, deoarece conducătorii de fir sunt plasaţi pe un inel comun, care poate fi deplasat pe verticală sau poate fi rotit cu o anumită amplitudine. Prin reglarea poziţiei pe orizontală a conducătorului de fir, se asigură valoarea necesară a avansului la depunere. Această valoare este dependentă de fineţea maşinii şi totodată de tipul conducătorului de fir – conducător de fir simplu (prevăzut cu un singur orificiu de alimentare) sau conducător de fir pentru vanisare (prevăzut cu două orificii). În tabelul V.5.51 se prezintă această dependenţă în cazul maşinii Multisingle.

Tabelul V.5.51 Valoarea avansului la depunere în cazul maşinii Multisingle

Fineţea maşinii, KE Avansul la depunere Paşi de ac (T) [mm]

Conducător de fir simplu Conducător de fir de vanisare 18 7(8) 5,5 20 8(9) 5,5 – 6 22 8(10) 6 24 9(11) 6 – 6.5 28 11(12) 6,5

V.5.2. maşini circulare de tricotat cu diametru mare

V.5.4. Producerea ciorapilor pe maşini circulare de tricotat

Ciorapii produşi pe maşini circulare pot avea formă tubulară pe întreaga lor lungime, sau îmbină forma tubulară cu conturarea spaţială ce apare în zona călcâiului şi a vârfului.

Ciorapii pot fi tricotaţi bucată cu bucată sau în lanţ. Pentru producerea ciorapilor, pot fi utilizate fire poliamidice filamentare sau

supraelastice, fire de bumbac sau tip bumbac, fire de lână sau tip lână şi fire elastomere. După destinaţia lor, ciorapii se grupează în: – ciorapi şi şosete pentru femei; – ciorapi şi şosete pentru copii; – ciorapi şi şosete pentru bărbaţi. În fig. V.5.64 se prezintă aspectul, în formă desfăşurată, a unui ciorap, cu părţile

sale componente. Pentru producerea ciorapilor se utilizează două procedee: – procedeul în două faze, prin care ciorapul se execută, succesiv, pe două utilaje

distincte: în prima fază se tricotează manşeta ciorapului în structură patent 1:1, pe maşina cu cilindru şi disc pentru manşete, iar în a doua fază se tricotează restul porţiunilor ciorapului, pe maşina cu un cilindru, după ce s-a realizat transferul manşetei, cu ajutorul unui gherghef;

– procedeul într-o fază, prin care toate porţiunile ciorapului se realizează pe o singură maşină (maşină cu un cilindru, maşină cu doi cilindri sau maşină cu cilindru şi disc cu cârlige).


(În tabelul V.5.59 se prezintă dimensiunile, în centimetri, pentru ciorapii şi şosetele din această grupă.)

Procedeul într-o fază este superior din punct de vedere economic şi calitativ, fiind utilizat astăzi aproape în exclusivitate.

În general, ciorapii şi şosetele pentru copii şi adulţi se produc după următorul proces tehnologic:

− recepţia materiei prime; − bobinarea firelor; − tricotarea; − încheierea sau coaserea la vârf; − controlul şi repasarea; − vopsirea, spălarea, centrifugarea; − formarea sau fixarea; − sortarea, împerecherea; − împachetarea; − ambalarea. Operaţiile şi ordinea lor în procesul tehnologic se stabilesc distinct, în funcţie de:

procedeul de tricotare (în una sau două faze), destinaţia articolului, materia primă folosită, caracteristicile utilajului.

Fig. V.5.64. Desfăşurata ciorapului şi părţile lui

componente. Fig. V.5.65. Elemente dimensionale ale

ciorapului.

În funcţie de materia primă şi de destinaţie, ciorapii se realizează în anumite modele şi mărimi, ale căror dimensiuni, conform fig. V.5.65, sunt stabilite prin STAS 710-84, STAS 7531-85, STAS 5498-87 şi STAS 7135-90. Astfel:

– ciorapii şi şosetele de bumbac, bumbac în amestec şi tip bumbac: − în funcţie de destinaţie se execută în următoarele mărimi (mărimea reprezintă

lungimea tălpii, exprimată în centimetri): • pentru copii: 10, 12, 14, 16, 18, 20, 22, 24; • pentru femei: 21, 23, 25, 27; • pentru bărbaţi: 24, 26, 28, 30; − după lungimea carâmbului pot fi:


• şosete 1/4, 1/3 şi 1/2; • ciorapi 1/2, 3/4 şi lungi;

(În tabelul V.5.59 se prezintă dimensiunile, în centimetri, pentru ciorapii şi şosetele din această grupă.)

Tabelul V.5.59


Tabelul V.5.60


– ciorapii şi şosetele din fire poliamidice, pentru femei: − se execută în următoarele mărimi: 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28; − ciorapii şi şosetele 3/4 se execută în trei lungimi, pentru fiecare mărime

(lungimea se referă la cota b): • lungi (simbol L); • mijlocii (simbol M); • scurţi (simbol S); − şosetele 1/4 şi 1/2 se execută într-o singură lungime; (În tabelul V.5.60 se prezintă dimensiunile, în centimetri, pentru ciorapii şi

şosetele din această grupă.) − ciorapii şi şosetele din fire sintetice texturate supraelastice: − conform modelului omologat, aceştia pot fi: • cu călcâi întărit sau neîntărit; • fără călcâi (tricotaţi tubular); • cu vârf întărit sau neîntărit, încheiat sau cusut prin diverse procedee, pentru a nu

incomoda la purtare; • cu manşetă simplă sau, dublată; − ciorapii şi şosetele cu călcâi se execută, în funcţie de destinaţie, în următoarele

mărimi: • pentru copii: 13, 16, 19, 22; • pentru femei: 22, 24; • pentru bărbaţi: 23, 25, 27; − ciorapii şi şosetele fără călcâi (tricotaţi tubular) se execută într-o singură mărime; − după lungimea carâmbului, ciorapii şi şosetele pot fi: • ciorapi 1/2, 3/4 şi ciorapi lungi (1/1); • şosete 1/4, 1/3 şi 1/2;

Tabelul V.5.61

Dimensiunile ciorapilor şi şosetelor cu călcâi, din fire sintetice texturate (STAS 7135-90)

Indicaţii dimensionale [cm]

Mărimi pentru copii Mărimi pentru femei

Mărimi pentru bărbaţi

13 16 19 22 22 24 23 25 27 Lungimea tălpii

(a) 13 ±1,5 16 ±1,5 19 ±1,5 22 ±1,5 22 ±1 24 ±1 23 ±1 25 ±1 27 ±2

Lungimea carâmbului

(b)

Ciorapi 1/2 – – – – – – 33 ±2 35 ±2 37 ±2 Ciorapi 3/4 23 ±2 27± 2 31± 2 35 ±2 34 ±2 34 ±2 36 ±2 38 ±2 40 ±2 Ciorapi 1/1 – – – – 65 ±5 65 ±5 – – –

Şosete 1/4 10 ±1 11 ±1 12 ±1 12 ±1 13 21+− 13 ±2 18 ±2 18 ±2 18 ±2

Şosete 1/3 11 ±1 12 ±1 14 ±1 15 ±1 15 21+− 15 2

1+− 21 ±2 21 ±2 21 ±2

Şosete 1/2 12 ±1 14 ±1 16 ±1 18 ±1 18 21+− 18 2

1+− 22 ±2 22 ±2 22 ±2

Lungimea manşetei

(c)

Ciorapi 1/2 – – – – – 12 ±0,5

Ciorapi 3/4 2,5 ±0,5 3 ±0,5 3,5 ±0,5 3,5 ±0,5 4 ±0,5 4± 0,5

Ciorapi 1/1 – – – – – – Şosete 1/4 2,5±0,5 2,5 ± 0,5 3 ±0,5


Şosete 1/3 2,5±0,5 2,5 ±0,5 3 ±0,5 Şosete 1/2 2,5±0,5 2,5 0,5 3,5±0,5

(În tabelul V.5.61 se prezintă dimensiunile, în centimetri, pentru ciorapii şi şosetele cu călcâi, iar în tabelul V.5.62, pentru ciorapii şi şosetele tricotate tubular.)

− ciorapii şi şosetele din fire de lână, tip lână, în amestec şi în combinaţii: − în funcţie de destinaţie, se execută în următoarele mărimi:

• pentru copii: 10, 12, 14, 16, 18, 20, 22, 24; • pentru femei: 21, 23, 25, 27; • pentru bărbaţi: 24, 26, 28, 30;

− după lungimea carâmbului, pot fi: • ciorapi 1/2 şi 3/4; • şosete tip A (cu manşetă scurtă) 1/4 şi1/2; • şosete tip B (cu manşetă lungă).

(În tabelul V.5.63 se prezintă dimensiunile, în centimetri, pentru ciorapii şi şoselele din această grupă.)

Tabelul V.5. 62

Dimensiunile ciorapilor şi şosetelor tricotate din fire sintetice texturate supraelastice (STAS 7135-90)

Indicaţii dimensionale Fineţea maşinii Fineţea firului Destinaţia

Copii Femei Bărbaţi

Lungimea carâmbului

(b)

Ciorapi 3/4 34E 20…30 den – 30±2 38±3

40…70 den – 35±2 –

Ciorapi 1/1

14E…26E 70 ×1…150x1 den sau – 70±5 – 70 ×2…110 x2 den

34E

20×1; 40×1 den – 48±3 – 70×1 den – 53±3 – 20×2 den – 70±5 – 40×2 den – 75±5 –

Şosete 1/4 14E…26E 70×1…150×1 den sau 70×2…110×2 den 16±2 21±2 26±2

34E 20…70 den – 16±2 – Şosete 1/3 34E 20…70 den – 19±2 –

Şosete 1/2 14E…26E 70×1…150×1 den sau

70×2…150×2 den 20±2 25±2 30±2

34E 20…30 den – 22±3 – 40…70 den – 25±3 28±3

Lungimea manşetei

(c)

Ciorapi 3/4 34E 20…70 den – 2,0±0,5 2,5±0,3

Ciorapi 1/1

14E…26E – – – –

34E 20…70 den 4,0±0,5 – 20×2 den, 40×2 den – 4,0±0,5

Şosete 1/4 14E…26E 70×1…150×1 den sau 70×2…150×2 den 1,5±0,5 1,5±0,5 1,5±0,5

34E 20…70 den – 1,5±0,5 – Şosete 1/3 34E 20…70 den – 1,5±0,5 –

Şosete 1/2 14E…26E 70×1…150×1 den sau 70×2…150×2 den 1,5±0,5 1,5±0,5 1,5±0,5

34E 20…70 den – 2,0±0,5 2,5±0,5


Elemente generale privind maşinile circulare pentru ciorapi. Maşinile circulare pentru ciorapi sunt maşini automate ce funcţionează pe principiul: fonturi mobile – lacăte fixe. Fonturile au o mişcare de rotaţie continuă, la tricotarea zonelor tubulare ale ciorapului, şi o mişcare oscilatorie, la tricotarea călcâiului şi vârfului trapezoidal.

Aceste maşini utilizează procedeul de tricotare cu buclare finală. Intervalele specifice de variaţie a principalelor caracteristici tehnice ale acestor

maşini sunt: – fineţea variază în intervalul 3 – 22E, pentru maşinile specializate în tricotarea

şosetelor, şi 27 – 36 E, pentru maşinile specializate în tricotarea ciorapilor din fire fine pentru femei;

– diametrul fonturilor este cuprins în intervalul 21/2 – 5”, cu variaţii din sfert de ţol, pentru asigurarea întregii game de mărimi, atât pentru copii cât şi pentru adulţi;

– numărul de sisteme este relativ redus, 2–8 sisteme, datorită circumferinţei de mărime redusă a acestor maşini;

– viteza de lucru variază între 160 şi 300 rot/min, la maşinile ce produc şosete, şi între 350 şi 1200 rot/min, la maşinile ce produc ciorapi din fire fine, pentru femei.

După numărul şi forma fonturilor, maşinile circulare pentru ciorapi se clasifică în:

Fig. V.5.66. Poziţia relativă a organelor de formare a ochiurilor de la maşinile circulare pentru

ciorapi: a – maşini cu un cilindru; b – maşini cu cilindru şi disc cu cârlige; c – maşini cu doi cilindri.


– maşini cu cilindru şi disc, pentru manşete; – maşini cu un cilindru;

– maşini cu cilindru şi disc cu cârlige; – maşini cu doi cilindri. În fig. 66, a, b şi c sunt redate poziţiile relative ale organelor de formare a

ochiurilor, pentru ultimele trei grupe de maşini.


Tabelul V.5.63


Realizarea unor ciorapi corespunzători ca extensibilitate, elasticitate şi dimensiuni în diferite porţiuni este determinată de alegerea corespunzătoare a fineţii maşinii şi a diametrului ei, respectiv a numărului de ace (tabelul V.5.64).

În funcţie de destinaţia şi mărimea ciorapilor, în tabelul V.5.65 se prezintă fineţea şi diametrul maşinilor indicate şi, respectiv, numărul de ace ce trebuie scoase din lucru, pentru realizarea la dimensiuni corespunzătoare a călcâiului şi vârfului. În general, pentru realizarea în mod corect a călcâiului şi vârfului ciorapului, este necesar ca numărul de ace scos din lucru să fie 1/3 Na (Na – numărul de ace din fontură).

V.5.4.1. Posibilităţile tehnologice ale maşinilor circulare pentru ciorapi

Posibilităţile tehnologice sunt determinate de tipul maşinii, de modurile de acţionare şi selectare pe care aceasta le oferă şi de existenţa unor mecanisme şi dispozitive speciale.

În cazul maşinilor cu un cilindru, în diferitele zone ale ciorapului se pot identifica următoarele structuri:

– bordura: glat cu fir de căptuşeală elastic, prins în raport 1:1 sau 1:2; – carâmbul şi cambrura: glat, glat cu dungi transversale, glat vanisat cu desene prin

flotare, pluş, simplu sau cu desene, jacard pe o fontură, vanisat prin aplicare; – călcâiul şi vârful: glat cu fir de întărire; – talpa: glat, glat cu dungi transversale, glat derivat; – rândul de ochiuri largi şi rândurile suplimentare: glat Particularităţile constructive ale maşinilor, pentru realizarea diferitelor structuri în

zona carâmbului (cambrurii), sunt: • pentru realizarea tricotului glat cu dungi transversale, maşina trebuie să prezinte

dispozitiv pentru schimbarea conducătorilor de fir pe sistem; • pentru realizarea tricotului vanisat cu desene prin flotare, desene dispuse sub

formă de carouri, maşina trebuie să fie dotată cu ace de două tipuri – ace obişnuite şi ace cu coadă lungă. Această situaţie se întâlneşte în cazul maşinilor ce tricotează prin procedeul în două faze. În cazul maşinilor ce tricotează prin procedeul într-o fază, se utilizează selectarea individuală a acelor;

• pentru realizarea tricotului pluş simplu, maşina trebuie să fie dotată cu platine de pluşare;

• pentru realizarea tricotului pluş cu desene, maşina trebuie să fie prevăzută cu mecanism desenator, pentru selectarea platinelor de pluşare;

• pentru realizarea tricotului jacard în două sau trei culori, maşina trebuie să fie prevăzută cu mecanism desenator, pentru selectarea acelor;

• pentru realizarea tricotului vanisat prin aplicare, maşina trebuie să asigure selectarea individuală a acelor şi să prezinte dispozitiv de prindere şi tăiere a firelor scoase din lucru.

În grupa maşinilor cu un cilindru se includ şi maşinile cu cilindru şi disc, care permit realizarea manşetei în structura patent 1:1 şi a carâmbului (cambrurii) în structura patent de alte rapoarte (3:1, 5:1 etc.), deoarece discul prezintă doar jumătate din numărul de ace al cilindrului. Acele din disc sunt prevăzute cu o scobitură laterală, ce permite execuţia transferului ochiurilor pe acele cilindrului, la tricotarea porţiunilor în structura glat.


În cazul maşinilor cu doi cilindri, în diferitele zone ale ciorapului se pot include următoarele structuri:

– bordura: patent 1:1 cu fir elastic, ca fir de bătătură; – carâmbul şi cambrura: patent de diferite rapoarte, patent cu desene de legătură

(ochiuri duble, ochiuri reţinute), lincs cu desene, patent sau lincs cu desene de culoare (dungi transversale, vanisat), jacard plin în două sau trei culori;

– călcâiul şi vârful: glat cu sau fără fir de întărire; – talpa: glat, glat derivat, val la un rând sau la două rânduri; – rândul de ochiuri largi şi rândurile suplimentare: glat. Particularităţile constructive ale maşinilor, pentru realizarea diferitelor structuri în

zona carâmbului (cambruri), sunt: • pentru realizarea tricotului patent de diferite rapoarte, maşina trebuie să fie

prevăzută cu conducătoare de ac cu călcâie de transfer de diferite înălţimi (i, i1, i2, s, 0), deci să fie posibilă selectarea în grup directă;

• pentru realizarea tricotului patent cu desene de legătură, maşina trebuie să fie prevăzută cu conducătoare de ac cu călcâie de tricotare de diferite înălţimi, care să permită selectarea în grup directă. Maşinile moderne sunt prevăzute cu mecanisme de selectare electronică, ce pot asigura tehnica celor trei traiectorii – prin care se realizează, selectiv, ochiuri normale, duble şi reţinute;

• pentru realizarea tricotului lincs cu desene, maşina trebuie să fie prevăzută cu mecanism desenator pentru selectarea acelor care vor fi transferate din cilindrul inferior în cilindrul superior;

• pentru realizarea tricotului jacard, maşina trebuie să fie prevăzută cu mecanism desenator pentru selectarea acelor care vor tricota sau nu.

În cazul maşinilor cu cilindru şi disc cu cârlige, destinate producerii ciorapilor din fire fine pentru femei, în zona carâmbului şi a cambrurii se pot întâlni următoarele structuri: glat, glat cu ochiuri duble – legătura micromeş, glat vanisat cu desene prin flotare. Pentru realizarea legăturii micromeş, maşina trebuie să asigure realizarea selectării în grup a acelor, iar pentru realizarea desenelor vanisate prin flotare, se impune ca maşina să asigure selectarea individuală a acelor.

Principiul de lucru al maşinilor cu un cilindru şi disc cu cârlige se aplică şi la maşinile destinate producerii ciorapilor şi şosetelor cu manşetă dublată, pentru copii şi adulţi. În această categorie de maşini se încadrează şi maşinile specializate pentru producerea ciorapilor şi şosetelor cu desene ajur amplasate în zona carâmbului şi a cambrurii. Aceste maşini trebuie să asigure selectarea individuală a acelor, pentru execuţia transferului de ochiuri.

V.5.4.2. Nivelul tehnic actual al maşinilor circulare pentru ciorapi

Dezvoltările înregistrate în domeniul maşinilor circulare pentru ciorapi urmăresc o serie de direcţii comune pentru toate grupele de maşini prezentate anterior.

Principala direcţie de dezvoltare a tuturor maşinilor pentru ciorapi o constituie introducerea electronicii pentru comanda şi programarea utilajului. Astfel, cu ajutorul calculatorului, se asigură.

– programarea parametrilor tehnologici pentru toate secvenţele specifice tricotării diferitelor zone ale ciorapului (programarea desimii prin motoare pas cu pas, programarea


vitezei de tricotare, programarea tensiunii de alimentare a firelor elastomere în funcţie de zona piciorului în care sunt introduse);

– programarea funcţionării mecanismului de formare a ochiurilor (poziţionarea camelor, programarea utilizării conducătorilor de fir);

– programarea desenelor (selectarea acelor pe două sau trei traiectorii, selectarea platinelor de pluşare, folosirea unui anumit desen stocat în memorie, modificarea desenului prin rotire, simetrizare, mărire sau micşorare);

– programarea cursei varilabile a fonturii la tricotarea în mişcare oscilatorie, programarea utilizării mişcării oscilatorii, pentru conturarea spaţială în zona genunchiului, a pulpei sau pentru tricotarea unui buzunar.

– programarea mărimii ciorapului, a variantei de realizare a călcâiului (în mişcare oscilatorie sau circulară – conform posibilităţilor oferite de maşină) a variantei de realizare a tălpii (cu desen sau fără).

Avantajele aplicării electronicii în comanda şi programarea maşinii se reflectă într-o producţie superioară ca valoare şi calitate, în simplificarea, din punct de vedere constructiv, a întregii maşini, în reducerea timpului de pregătire a producţiei, în creşterea mobilităţii în schimbarea articolelor privind: mărimea, varianta şi desenul utilizat.

Creşterea productivităţii maşinilor pentru ciorapi s-a realizat în mod diferenţiat, fie prin creşterea vitezei de tricotare, fie prin creşterea numărului de sisteme, soluţia adoptată căutând să satisfacă şi un anumit nivel calitativ al produselor.

La maşinile pentru ciorapii din fire fine pentru femei, creşterea vitezei de tricotare s-a făcut în strânsă dependenţă cu valoarea lungimii de la capul acului la vârful limbii deschise: l = 7 mm, n = 850 rot/min; l = 6 mm, n = 1200 rot/min; l=(4,5–5)mm, n= (1500–1800) rot/min.

Viteza maşinilor pentru ciorapii din fire fine este dependentă de numărul de sisteme: S = 4, n = 1500 rot/min; S = 6, n = 1200 rot/min; S = 8, n < 1200 rot/min. La maşinile cu un cilindru pentru şosete, numărul de sisteme este 4 (la maşini ce produc călcâiul în mişcare circulară) şi 5 sau 6 sisteme (maşina Sport DE a firmei Savio şi, respectiv, maşina Ange 5 M, care produc călcâiul în mişcare oscilatorie), maşini care utilizează o viteză de tricotare suficient de ridicată, care depăşeşte 300 rot/min.

Îmbunătăţirea calităţii şi creşterea posibilităţilor de structurare s-au concretizat în: – introducerea sistemelor de alimentare pozitivă pentru informizarea tricotului; – introducerea unor sisteme de control a lungimii de fir consumată, montate direct

pe maşină şi care permit obţinerea unor produse absolut identice ca desime şi dimensiuni; – introducerea unor sisteme de alimentare dotate cu motoare pas cu pas, pentru

reglarea debitului firelor elastomere; – utilizarea unor structuri variate: • tricotul pluş, amplasat mai ales în interiorul ciorapului, fie pe toată suprafaţa, fie

numai pe talpă; • tricotul pluş cu desene ce includ până la şase culori pe rând (maşina Gianina); • tricot vanisat prin aplicare cu trei, patru culori pentru firul de vanisare în cadrul

rândului; • tricoturi ajur şi tricoturi cu desene jacard.

Cu caracter de noutate, mai pot fi amintite:


– maşina pentru şosete Regina, a firmei Colosio, la care selectarea acelor se face printr-un sistem cu monomagnet, ce înlocuieşte sistemul convenţional cu actuatori plasaţi la 8 – 10 niveluri;

– maşina pentru şosete 414-Incredibile, a firmei Conti Florentna, care prezintă patru sisteme de tricotare, ce pot fi folosite toate la tricotarea călcâiului sau a vârfului în mişcare oscilatorie. Aceasta are, ca urmare, reducerea timpului necesar pentru tricotarea acestor zone doar la 9 secunde. În plus, se remarcă posibilitatea ca, prin programare, să poată fi aleasă una din cele 16 variante de tricotare în mişcare oscilatorie a călcâiului şi a vârfului (de exemplu: la tricotarea călcâiului se foloseşte un singur sistem, iar la tricotarea vârfului se folosesc toate cele patru sisteme sau, la tricotarea călcâiului se folosesc trei sisteme, iar la tricotarea vârfului se folosesc două sisteme).

S-a realizat şi un dispozitiv de încheiere a ciorapilor la vârf, în acelaşi timp cu tricotarea. Astfel, la terminarea tricotării ciorapului, ochiurile de pe jumătate din acele cilindrului sunt transferate peste cealaltă jumătate de ochiuri şi apoi toate sunt transferate pe un inel de încheiere semicircular, care este apoi deplasat spre un dispozitiv de încheiere. Din momentul eliberării de ochiuri a acelor din cilindru, maşina începe imediat tricotarea unui nou ciorap.

În tabelul V.5.66 sunt prezentate câteva exemple reprezentative de maşini circulare de tricotat ciorapi pentru nivelul tehnic actual.

Tabelul V.5.66

Maşini circulare de tricotat ciorapi, reprezentative pentru nivelul tehnic actual Firma (ţara)

Modelul

Diametrul D [“]

Număr desisteme

S

Număr deace Na

Lungimea limbii acului

[mm]

Viteza de tricotare

nmax[rot/min]Observaţii

1 2 3 4 5 6 7 Maşini cu un cilindru şi disc cu cârlige, pentru ciorapi din fire fine pentru femei

MATEC (Italia) HSE 2.5/2.7

4 4 144-240 5 (2.5) 7 (2.7)

1500 1000

Glat Micromeş Vanisat prin flotare 5 cd. fir/S

SANGIACOMO (Italia) Simplex

4 6 320-420 5 1010 Micromeş

SANGIACOMO (Italia) Motif 63M-5

4 6 324-402 5 1100 Micromeş

SANGIACOMO (Italia) Complet 42C-7

4 4 320-400 7 1000 Selectare electronică Jacard pe o frontură

Maşini cu un cilindru NAGATA (Japonia) KSF-E

31/2 – 33/4

2

92 – 240

/

240

Selectare electronică/S cu 6 actuatori

IRMAC (Italia) MTRD P.C.R.M.

3,31/2, 4, 41/2 1 58-120 / 170

Sistem integral Călcâi înecabil Desene ajur Jacard pe o fontură 2 tambure desenatoare

IRMAC (Italia)

3,31/2, 4, 41/2 2 60-204 / 350 Selectare electronică


IR 525

BUSI (Italia) 312 Automa (C + D)

31/2 2 144-240 / 240

5 posturi de selec-tare pentru vanisat prin aplicare cu 4 culori/rând Bordură patent 1:1 Patent 3:1, 5:1 etc. Jacard z = 2

IRMAC Italia) Corie (C+D)

31/2, 33/4 1 80–216 / 300

5 posturi de selec-tare pentru vanisat prin aplicare Bordură patent 1:1


Tabelul V.5.66 (continuare) 1 2 3 4 5 6 7

Maşini cu doi cilindri

UNIPLET Dera 2

31/2

33/4 2 200 168 /

normal: 210 jacard : 180 transfer: 140 calcii, vârf:

70-90

Tambure desenatoare Tragere superioară cu întoarcerea tricotului Jacard plin, lincs cu desene

NAGATA R-210E

31/2 4 2 110-240

120-240 K = (240-

50)E 250 Selectare electronică Comenzi electronice

V.5.4.3. Programări tehnologice şi calcule tehnologice specifice

Pentru exemplificare, se va considera producerea unui sortiment de ciorapi 3/4 pentru bărbaţi, realizat pe maşina cu doi cilindri tip 2AN, volumul producţiei fiind de 1000 perechi/8 ore.

Date iniţiale necesare: • caracteristicile tehnice ale maşinii de tricotat: KE = 16, D = 3 1/2”, S=2, Na = 176,

n1 = 158 rot/min, n2 = 79 osc/min;

• materia primă utilizată: • fir de fond: bumbac 2x30 tex; • fir de întărire: bumbac 19 tex; • fir elastomer: Nm 10;

• dimensiunile ciorapului, conform STAS 710-84, prezentate în tabelul V.5.67;

• structura ciorapului pe porţiuni (fig. V.5.67) • bordura (1): patent 1:1 cu fir de

elastic; • carâmbul (2), cambrura (4):

patent 3:2:2:1; • talonul superior (2’), talpa (4’),

rândurile dinaintea vârfului (4), rândurile suplimentare (6): glat;

• călcâi (3, 3’), vârf (5, 5’): glat cu fir de întărire;

• parametrii de structură pe porţiuni ale ciorapului: • bordura: A=1,224 mm, B =

1,059 mm, lp = 5,25 mm; • carâmbul, cambrura: B =

1,120 mm, lp = 6,1 mm, lg = 6 mm, lm = 6,05 mm;

• călcâiul, vârful: B = 1,120 mm, lg = 5,54 mm;

Fig. V.5.67. Structura ciorapului pe porţiuni.


• talpa, talonul superior, rândurile dinaintea vârfului, rândurile suplimentare: B = 1,325 mm, lg = 6 mm. În cazul maşinii 2 AN, maşină destinată tricotării în lanţ a ciorapilor

ce pot prezenta în zona carâmbului (cambrurii) structură patent de diferite

rapoarte, patent cu desene de culoare sau patent cu desene de legătură

(ochiuri duble, sau ochiuri reţinute pe acele din cilindrul superior),

programarea maşinii implică următoarele etape: 1) aranjarea călcâielor de transfer ale conducătoarelor de ac din cei doi cilindri,

pentru asigurarea realizării etapelor de transfer a acelor corespunzătoare tricotării zonelor de pe lungimea ciorapului;

2) aranjarea călcâielor de lucru ale conducătoarelor de ac din cei doi cilindri, pentru tricotarea structurilor de pe lungimea ciorapului;

3) poziţionarea camelor de transfer – predare din cei doi cilindri; 4) poziţionarea camelor de ridicare şi închidere mobile, din cilindrul superior, pentru

realizarea tricotului cu ochiuri duble sau reţinute. Restul comenzilor necesare realizării unui ciorap pe o maşină cu doi cilindri nu vor

mai fi abordate, ele fiind clasice pentru orice maşină dată. Deoarece ciorapul luat spre exemplificare este în structură patent 3:2:2:1, se vor

rezolva, în cadrul programării tehnologice, doar etapele 1, 2 şi 3.

Tabelul V.5.67

Dimensiunile ciorapilor 3/4 pentru bărbaţi (STAS 710-84)

Indicaţii dimensionale

[cm]

Mărimea

24 26 28 30

Lungimea tălpii (a) 24±1 26±1 28±1 30±1

Lungimea carâmb+man-şetă (b)

42±2 42±2 44±2 46±2

Lungimea manşetei (c) 2,5…..3,5

Tabelul V.5.68

Poziţionarea camelor de transfer

Transferul Poziţia camei de transfer predare

Ci Cs ⎪ –

↑ 2 ↓ 3 ⎦, + ⎟ ↓ 4 – ⎦ ↓ 5 – +

Aranjarea călcâielor de transfer ale conducătoarelor de ac. Această aranjare,

prezentată în fig. V.5.68, se face pe două lăţimi de raport, plasate de o parte şi de alta a liniei de demarcaţie între talpa şi cambrura ciorapului.

Aranjarea călcâielor de lucru ale conducătoarelor de ac. Această aranjare se face conform principiului general de lucru: în dreptul cambrurii se plasează conducătoare de ac cu călcâi înalt, iar în dreptul tălpii, conducătoare de ac cu călcâi scurt.

Poziţionarea camelor de transfer se prezintă în tabelul V.5.68.


Observaţie. Când se impune efectuarea unui dublu transfer al acelor (↑↓), deoarece cama de transfer–predare din cilindrul inferior este plasată în avans faţă de cea din cilindrul superior, întotdeauna se va executa mai întâi transferul Ci → Cs (↑) şi apoi transferul Cs → Ci (↓).

Calcule tehnologice. Acestea se vor face considerându-se producerea ciorapilor de mărimea 26. În cadrul calculelor tehnologice se includ:

Calculul numărului de rânduri pe porţiuni ale ciorapului: • în cazul porţiunilor tubulare:

Nri = hi/Bi, unde hi este înălţimea porţiunii i [mm];

Bi – înălţimea ochiului din porţiunea i [mm]; • în cazul călcâiului (vârfului):

Nr = 2 (Na/2 – Na/6).

Observaţie. Numărul de rânduri se va rotunji la valoarea cea mai apropiată, încât: – la zonele tricotate în mişcare circulară, numărul de rânduri să fie multiplu de 4

(unei zale simple a lanţului de comandă îi corespund două rotaţii ale fonturilor şi maşina lucrează cu ambele sisteme);

– la zonele tricotate în mişcare oscilatorie, numărul de rânduri să fie multiplu de 2 (unei zale simple a lanţului de comandă îi corespund două rotaţii ale fonturilor, dar maşina lucrează numai cu sistemul principal).

Calculul numărului de şiruri la călcâi (vârf):

Fig. V.5.68. Aranjarea călcâielor de transfer şi de lucru ale conducătoarelor de ac.


Ns = (Na/2 + Na/6) · 1/2.

Calculul masei ciorapului: M[g/ciorap] = ΣMi + Mc;

Mi[g] = Nsi · Nri · 1i · Ttex · 10-6, unde: Mi este masa porţiunii i a ciorapului [g];

Nsi – numărul de şiruri din porţiunea i a ciorapului; Nri – numărul de rânduri din porţiunea i a ciorapului; li – lungimea firului din ochi din porţiunea i a ciorapului [mm]; Ttex – fineţea firului din porţiunea i a ciorapului; Me – masa firului de elastic din ciorap [g]. Firul de elastic este alimentat la fiecare al doilea rând al bordurii, iar la începutul

acesteia se mai introduc în plus încă două fire de elastic, pentru a-i mări rezistenţa la margine. Acest fir evoluează ca fir de bătătură, în bordura patent 1:1. Masa firului de elastic se calculează cu relaţia:

Me [g] = (Nr1/2 + 2) · Na/2·A1 · Ttex · 10-6.

Masa unui ciorap de o altă mărime se determină prin adaos sau lipsă, în raport cu masa ciorapului de bază. De exemplu:

Mciorap mărimea 24 = Mciorap mărimea 26 – Mzona talpa-cambura, pentru h = 2 cm.

Mciorap mărimea 28 = Mciorap mărimea 26 + Mzona talpa-cambrura, pentru h = 2 cm + Mzona carimb, pentru h=2 cm

Calculul numărului de zale simple şi zale economizoare ale lanţului numărător şi de comandă: Nzi = Nri/a unde: Nzi este numărul de zale pentru porţiunea i;

Nri – numărul de rânduri din porţiunea i; a – număril de rânduri corespunzător unei zale simple, respectiv economizoare: • za simplă: a = 2 rânduri în mişcare oscilatorie; a = 4 rânduri în mişcare circulară; • za economizoare: a = 80 rânduri în mişcare circulară.

Observaţie. La tricotarea în mişcarea oscilatorie (tricotarea călcâiului, vârfului) nu se folosesc zale economizoare, deoarece, în aceste porţiuni, este necesară transmiterea diferitelor comenzi, deci lanţul numărător şi de comandă nu trebuie să staţioneze.

Calculul producţiei teoretice se face în bucăţi/T, decine/T şi kg/T:

Pt [buc/T] = T/tb,

unde: tb [min/ciorap] = Σ (Nri x zi) / (ni x Si),

în care: T este durata unui schimb (480 min) tb – timpul tehnologic de bază; Nri – numărul de rânduri din porţiunea i a ciorapului; ni – turaţia fonturilor pentru executarea porţiunii i a ciorapului; Si – numărul de sisteme care participă la tricotarea porţiunii i a ciorapului;


zi – numărul de sisteme necesare executării unui rând din porţiunea i a ciorapului: Pt [decine/T] = pt [buc/T] · 1/20;

Pt [kg/T] = Pt [buc/T · M [g/buc] · 10-3, unde M [g/buc] este masa ciorapului.

Calculul normei de producţie se face în bucăţi/maşină, decine/maşină, bucăţi/muncitor şi decine/muncitor: Np [buc/maşină] = [T – (Tdl + Ton + Tss)] / (tb + ta).

Pentru calculul timpului auxiliar (ta) necesar producerii în lanţ a ciorapilor 3/4 pentru bărbaţi, se utilizează Normativele de timpi şi de frecvenţă C.I.T. Bucureşti (tabelul V.5.69).

Tabelul V.5.69 Normativi de timpi unitari şi de frecvenţă

Denumirea fazei Timp unitar, tui [min/buc] Frecvenţa, fi Timp auxiliar,

tai[min/buc] 1. Schimbarea bobinei cu fire pentru tricotare 0,324 Din calcul: 0,08 0,026

2. Schimbarea bobinei cu fir elastic 0,370 Din calcul: 0,004 0,0015 3. Lichidarea ruperii de fir pentru tricotare 0,417 0,04 0,017

4. Lichidarea ruperii de fir elastic 0,476 0,02 0,0095

5. Scoaterea ciorapului din recipien-tul colectiv 0,186

0,50 pentru ciorapi 3/4 şi 1/2 0,093

0,25 pentru ciorapi 1/4

6. Extragerea firului din rândul des-părţitor 0,220 1 0,220

7. Numărarea şi legarea ciorapilor în decine 0,450 0,05 0,025

8. Lichidarea opririi automate a maşinii 0,187 0,025 0,0047

TOTAL ta = 0,394 min/buc

Pentru fazele 1 şi 2, frecvenţa s-a calculat cu ajutorul relaţiilor: – pentru firul de bumbac:

f = (Mc – Me) / Mb, unde: Mc este masa totală a ciorapului

Me – masa firului de elastic introdus în bordura ciorapului; Mb – masa firului de pe bobină; – pentru firul de elastic:

f = Me/Mbe, unde: Mbe este masa de fir elastic înfăşurat pe bobină.

Aceste frecvenţe s-au determinat, considerând: Mb = 395 g şi Mbe = 40 g.

Normativele C.I.T. prevăd:

Tdl = 25 min/schimb; Ton = 15 min/schimb, Tss = 25 min/schimb

Np [decine/maşină] = Np [buc/maşină]/20

Np [buc/muncitor] = Np [buc/maşină] · Ndl [maşini/muncitor], Se adoptă Nd = 8 maşini/muncitor. Np [decine/muncitor) = Np [buc/muncitor]/20.

Rezultatele calculelor tehnologice sunt prezentate centralizat în tabelul V.5.70.

V.5.4.4. Reglaje tehnologice specifice maşinilor circulare pentru ciorapi

În cazul maşinilor circulare pentru ciorapi, reglarea desimii tricotului prezintă o serie de particularităţi, în funcţie de tipul maşinii, astfel:


Tabel V.5.70


− în cazul maşinilor cu un cilindru şi al maşinilor cu cilindru şi disc cu cârlige, se utilizează atât reglarea generală cât şi reglarea individuală a desimii:

• reglarea generală a desimii se realizează, ca şi în cazul maşinilor circulare cu dia-metru mare cu un cilindru, prin deplasarea pe verticală a cilindrului cu ace, pe care se sprijină inelul cu platine de închidere-aruncare. Această reglare se utilizează la tricotarea bordurii, a carâmbului, a călcâiului, a tălpii, a vârfului şi a rândurilor suplimentare de la vârf;

• reglarea individuală a desimii se realizează diferit la sistemul principal al maşinii (sistemul care participă la tricotarea tuturor porţiunilor ciorapului, care prezintă o construcţie simetrică, pentru a asigura tricotarea călcâiului şi vârfului în mişcare oscilatorie şi care este plasat în cilindrul inferior), respectiv la celelalte sisteme ale maşinii, care prezintă o construcţie asimetrică: la sistemul principal, reglarea individuală a desimii se realizează prin deplasarea pe verticală a întregului ansamblu de came din care este constituit sistemul, iar la celelalte sisteme se realizează prin deplasarea pe verticală a camei de buclare.

− în cazul maşinilor cu doi cilindri se utilizează atât reglarea generală cât şi reglarea individuală a desimii:

• reglarea generală a desimii se realizează în funcţie de soluţia constructivă a ma-şinii, fie prin deplasarea pe verticală a inelului cu dinţi de aruncare, din cilindrul superior, fie prin reglare distinctă pentru toate sistemele cilindrului superior, respectiv inferior:

în cilindrul inferior se poziţionează simultan şi identic, prin deplasare pe verticală, tot ansamblul camelor sistemului principal şi toate camele de buclare de la celelalte sisteme; în cilindrul superior se poziţionează simultan şi identic, prin deplasare pe verticală, camele de buclare de la toate sistemele;

• reglarea individuală a desimii se realizează prin poziţionarea independentă a fiecărei came de buclare, de la sistemele cu construcţie asimetrică din cilindrul inferior şi superior şi a ansamblului de came ce alcătuiesc sistemul principal.

V.5.5. Maşini de tricotat din urzeală

Formarea ochiurilor la maşinile de tricotat din urzeală are loc prin procedeul de tricotare cu buclare finală, prin tricotare pe direcţie longitudinală, din unul sau mai multe sisteme de fire, care realizează simultan evoluţii de diferite tipuri. Astfel, durata de realizare a unui rând de ochiuri nu depinde de lăţimea fonturii, deoarece ochiurile fiecărui rând se realizează simultan:

t (s/rând) = 60 ,(rot / min)n

unde n este numărul de rotaţii ale arborelui principal. Tricoturile din urzeală se produc în general sub formă plană şi numai pentru anumite

destinaţii şi sub alte forme (tubulare, plane, stratificate). Tricoturile produse pe aceste maşini pot avea destinaţii multiple: – articole de îmbrăcăminte (îmbrăcăminte exterioară, lenjerie, corsetărie); – decoraţii interioare (perdele, draperii, pluşuri şi stofe pentru mobilă, mochete); – articole tehnice (plase cu diferite destinaţii, filtre, geotextile, construcţii);


– articole medicale (proteze vasculare, pansamente, bandaje); – articole sport şi plajă (costume sport, de baie, pălării, încălţăminte). Varietatea domeniilor de utilizare a tricoturilor produse pe aceste maşini se bazează

şi pe posibilitatea de prelucrare a unei game largi de materii prime: fire de bumbac sau tip bumbac, fire de lână sau tip lână, fire artificiale (viscoză, acetat), fire sintetice de tip: poliamidă, poliester, poliacril, poliuretan.

Maşinile de tricotat din urzeală se pot clasifica după: – forma şi numărul fonturilor; – mecanismul de formare a ochiurilor, astfel: Raşel

1 fontură

Rectilinii Rapide

Maşini de tricotat 2 fonturi Raşel

din urzeală Rapide

Circulare 1 fontură Maratti

În tabelul V.5.71 sunt prezentate cele două tipuri de maşini Raşel şi rapide, cu

principalele caracteristici tehnice.

Tabelul V.5.71

Tipul maşinii Caracteristici tehnice Maşini Raşel Maşini rapide

Clasice Tipul acelor Ace cu limbă Ace carabină

Ace cu cârlig Ace tubulare

Fineţea [E] 12 –32 12 – 40 Numărul barelor cu pasete 2 –30 2 – 4 Lăţimea fonturii [“] 40 – 240 84 – 210 Viteza [rot/min] 300 – 750 700 – 1400 Moderne Tipul acelor Ace cu zăvor Ace cu zăvor Fineţea [E] 12 – 32 18 – 40 Numărul barelor cu pasete 27 – 5 2 –5 Lăţimea fonturii [“] 105 – 260 93 –210 Viteza [rot/min] 1800 – 2000 2800 – 3000

V.5.5.1. Poziţia relativă şi mişcările organelor de formare a ochiurilor

La maşinile de tricotat din urzeală, toate organele de formare a ochiurilor execută mişcări simultane împreună cu suporţii lor, aceste mişcări fiind transmise de la arborele principal al maşinii, prin mecanisme de diferite construcţii, care au ca organe motoare came de rotaţie.


V.5.5.1.1. Maşini Raşel de tricotat din urzeală Maşini Raşel cu o fontură. În fig. V.5.69 este prezentată poziţia relativă a

organelor de formare a ochiurilor la o maşină Raşel clasică destinată dantelelor, cu o fontură echipată cu ace cu limbă cu cârlig lung, 1, pasete, 2, montate în bare de fond, 3, şi bare desenatoare, 4, platine de închidere, 5, placă cu dinţi de aruncare, 6.

La o rotaţie a arborelui principal se execută un ciclu de formare a ochiurilor, conform succesiunii fazelor de formare a ochiurilor, prezentată în fig. V.5.70. Delimitarea acestora, în funcţie de unghiul de rotaţie a arborelui principal, este următoarea:

00–1100 : închiderea (fig. V.5.70,a) – acele se găsesc într-o poziţie maximă, deasupra liniei de aruncare, când distanţa dintre capătul limbii deschise şi marginea superioară a dinţilor de aruncare este de 2–3 mm, spaţiu în care se plasează ochiurile vechi, menţinute pe tije de către platinele de închidere, care sunt avansate printre ace; barele cu pasete îşi încep mişcarea de oscilaţie din spatele înspre faţa acelor, finalizând astfel segmentul de legătură din ciclul anterior.

1100–2500: depunerea firelor fig. V.5.70, b, c):

Fig. V.5.69. Poziţia relativă a organelor de formare a ochiurilor la maşini Raşel cu o

fontură.


• 1100–1800: barele cu pasete oscilează din spatele înspre faţa acelor, în timp ce fontura cu ace şi placa cu dinţi de aruncare oscilează în sens contrar, până când bara de fond din faţă (bara 1) ajunge la circa 2 mm în faţa cârligelor acelor; urmează deplasarea laterală a barelor cu pasete prin faţa acelor, pentru depunerea firelor pe ace; platinele de închidere îşi încep mişcarea de retragere dintre ace (fig. V.5.70, b);

• 1800 – 2500: barele cu pasete oscilează din faţa înspre spatele acelor, în timp ce fontura cu ace şi placa cu dinţi de aruncare oscilează în sens contrar (fig. V.5.70,c); fontura îşi începe mişcarea de coborâre, în vederea executării următoarelor faze de formare a ochiurilor;

2500 – 2800: introducerea sub cârlig (fig. V.5.70, d) – platinele de închidere sunt complet retrase dintre ace, frontura coboară şi firele depuse sunt introduse sub cârlige;

2800 – 2900 : presarea (fig. V.5.70,d) – fontura coboară în continuare, ochiurile vechi închid limbile acelor, producând presarea;

2900 – 3000 : trecerea ochiului vechi (fig. V.5.70, d) – fontura coboară şi ochiurile vechi trec peste cârligele acelor;

3000 – 3200 : unirea, aruncarea (fig. V.5.70, d) – mişcarea de coborâre a fonturii continuă pentru unirea, aruncarea ochiurilor vechi peste capul acelor; barele cu pasete îşi încep deplasarea laterală prin spatele acelor;

3200 – 3400 : buclarea şi formarea ochiului nou (fig. V.5.70, e) – poziţia inferioară a fonturii corespunde fazei buclării, când capul acului se situează sub linia de aruncare cu o distanţă corespunzătoare adâncimii de buclare;

3400 – 3600 : tragerea (fig. V.5.70, e) – după formarea ochiurilor noi, acestea se

Fig. V.5.70. Fazele de formare a ochiurilor la maşini Raşel cu o fontură.


rotesc cu 900, sub acţiunea forţei de tragere, concomitent cu mişcarea de ridicare a acelor spre poziţia de închidere.

Pentru o anumită categorie de maşini de tricotat din urzeală, se preiau din cartea tehnică diagramele de mişcare a organelor de formare a ochiurilor. Astfel, în fig. V.5.71 este prezentă situaţia de la o maşină Raşel de tip MRS, 18, MRS 26E, MRG 28. Pentru realizarea succesiunii fazelor de formare a ochiurilor se constată că:

– fontura execută mişcare de ridicare spre închidere, staţionează în poziţie de închidere, pentru depunerea firelor şi apoi coboară pentru execuţia celorlalte faze de formare a ochiurilor;

– barele cu pasete îşi încep mişcarea de oscilaţie din spatele spre faţa acelor, în timp ce acele ating poziţia de închidere şi apoi revin în spatele acelor, după depunerea firelor; pentru reducerea amplitudinii mişcării de oscilaţie a barelor cu pasete, fontura cu ace şi placa cu dinţi de aruncare execută mişcări de oscilaţie în sens contrar barelor cu pasete;

– bara cu platine de închidere începe mişcarea de avans printre ace încă din faza tragerii, îşi menţine această poziţie până la depunerea firelor şi apoi revine, prin retragere faţă de ace, la poziţia iniţială.

Maşini Raşel cu două fonturi. Cele două fonturi, 1 şi 2 (fig. V.5.72) sunt dispuse spate în spate şi primesc mişcarea de ridicare şi coborâre de la mecanisme independente. Marginile superioare ale

Fig. V.5.71. Diagrama de mişcare a organelor de formare a ochiurilor la maşini Raşel cu o fontură.

Fig. V.5.72. Poziţia relativă a organelor de formare a

ochiurilor şi fazele de formare a ochiurilor la maşini Raşel cu două fonturi.


pieptenilor de aruncare 3 şi 4 sunt situate la acelaşi nivel. Distanţa dintre plăcile cu dinţi de aruncare la partea superioară este constantă pe întreaga lăţime a fonturii şi se poate regla funcţie de grosimea şi structura tricotului. Mărimea acestei distanţe influenţează direct asupra lungimii segmentelor de legătură, deci asupra desimii tricotului, deoarece, la producerea tricoturilor pe două fonturi, acele ambelor fonturi formează ochiuri alternativ, în cicluri de tricotare diferite, din firele alimentate de aceleaşi bare cu pasete.

Urmărind procesul de formare alternativă a ochiurilor pe acele fonturilor 1 şi 2 (fig. V.5.72, a, b, c – fontura 1, fig. V.5.72,e, f, g, h – fontura 2), se remarcă, în primul rând, lipsa pieptenului de închidere, întrucât acele celor două fonturi joacă reciproc rol de pieptene de închidere. De asemenea, dacă se urmăresc mişcările barelor cu pasete (fig. V.5.72,i) se observă că, pentru formarea unui rând de ochiuri, sunt necesare câte 3 oscilaţii ale barelor cu pasete 5 şi 6 (S1, S2, S3, S4), pentru formarea ochiurilor pe acele fonturii 1 şi, S6, S7, S9, pentru formarea ochiurilor pe acele fonturii 2. Faţă de maşina Raşel cu o fontură, apare o mişcare de oscilaţie suplimentară la formarea ochiurilor pe acele fiecărei fonturi (S1, pentru fontura 1 şi S6, pentru fontura 2). Aceste oscilaţii suplimentare sunt necesare, deoarece cârligele acelor celor două fonturi sunt îndreptate în direcţii opuse. Astfel, înaintea mişcării de ridicare a fonturii care urmează să formeze ochiuri (exemplu, fontura 1, fig. V.5.72, a), barele cu pasete, 5 şi 6, trebuie să oscileze suplimentar (s1, fig. V.5.72,a) din spatele acelor fonturii care a format ochiuri în ciclul precedent (fontura 2), până în faţa acelor acestei fonturi.

Corelaţia între mişcările organelor de formare a ochiurilor la producerea tricoturilor pe maşini cu două fonturi este prezentată în fig. V.5.73. Astfel, au fost reprezentate în dia-gramele:

a – mişcarea fonturilor cu ace F1, F2, la o rotaţie a arborelui principal:


0-1-2-3-4: ciclul 1 – tricotarea ochiurilor pe acele fonturii F1; 0-1’-2’-3’-4’: ciclul 2 – tricotarea ochiurilor pe acele fonturii F2; b – mişcarea de oscilaţie a barelor cu pasete: 6-7-1: oscilaţia suplimentară a barelor pentru începerea tricotării pe acele fonturii

F1; 1-2: oscilaţia din spatele înspre faţa acelor fonturii F1; 2-3: oscilaţia din faţa înspre spatele acelor fonturii F1; 3-4: oscilaţia suplimentară a barelor pentru începerea tricotării pe acele fonturii F2; 4-5: oscilaţia din spatele înspre faţa acelor fonturii F1; 5-6: oscilaţia din faţa înspre acelor fonturii F1; c – mişcarea de deplasarelaterală a barelor cu pasete: 2-3: deplasarea laterală prin faţa acelor fonturii F1; 4-5: deplasarea laterală prin spatele acelor fonturii F1; 6-7: deplasarea laterală prin faţa acelor fonturii F2;

Fig. V.5.73. Diagrama de mişcare a organelor de formare a ochiurilor la maşini Raşel cu două

fonturi


8-1: deplasarea laterală prin spatele acelor fonturii F2.

V.5.5.1.2. Maşini rapide de tricotat din urzeală

Maşini rapide cu o fontură. Organele de formare a ochiurilor la maşina rapidă cu o fontură (fig. V.5.74) de construcţie clasică (echipată cu ace cu cârlig) sunt: acele cu cârlig, 1, fixate într-o fontură cu mişcare verticală; platinele de închidere-aruncare, 2, montate în bara platinelor, cu mişcare pe orizontală; presa rectilinie, 3, cu mişcare orizontală; pasetele 4, montate în barele cu pasete, cu mişcări compuse (oscilaţie printre ace şi deplasare laterală prin faţa şi spatele acelor).

Fazele de formare a ochiurilor în cazul acestor maşini sunt prezentate în fig. V.5.75, a-h:

0 – 900: închiderea (fig. V.5.75, a) – platinele sunt avansate printre ace, pentru reţinerea ochiurilor vechi în gâturile de închidere, fontura se ridică până când capetele acelor se situează la nivelul orificiilor pasetelor, barele cu

Fig. V.5.74. Poziţia relativă a organelor de formare a ochiurilor la maşini rapide cu o

fontură.

Fig. V.5.75. Fazele de formare a ochiurilor la maşini rapide cu o fontură.


pasete îşi încep mişcarea de oscilaţie din spatele înspre faţa acelor, definitivând astfel segmentul de legătură din ciclul anterior;

900– 1950: depunerea firelor (fig.V.5.75, b, c): • 900–1250: prima etapă a depunerii firelor pe cârligele acelor, prin deplasarea

laterală, prin faţa acelor, a pasetelor şi oscilaţia acestora din faţa înspre spatele acelor; • 1250–1950: a doua etapă a depunerii firelor, printr-o mişcare de ridicare

suplimentară a fonturii, astfel încât firele depuse pe cârlige ajung pe tijele acelor. Deplasarea laterală a barelor cu pasete prin faţa şi spatele acelor se poate face în 2

sau 3 timpi, folosind două, respectiv trei, zale pentru un rând de ochiuri. Folosirea deplasărilor laterale în 3 şi chiar 4 timpi conduce la evitarea şocurilor, în cazul deplasărilor laterale prin spatele acelor de amplitudini mari. Dacă maşinile construite pentru a lucra în 3 timpi execută legături care nu necesită deplasări laterale prin spatele acelor de amplitudini mari, atunci ultimele două zale din grupul de trei zale sunt de aceeaşi înălţime.

1950–2250: introducerea firelor sub cârlig (fig. V.5.75, d) – prin coborârea fonturii şi sub acţiunea marginii superioare a nasului platinei de aruncare-închidere, firele sunt introduse sub cârlig;

2250–2500: presarea (fig. V.5.75, e) – presa rectilinie avansează, presând simultan cârligele acelor, iar platinele îşi încep mişcarea de retragere dintre ace, pentru deplasarea ochiului vechi, sub acţiunea bărbiei platinei, spre cârligele presate;

2500–2900: trecerea ochiului vechi (fig. V.5.75, f) – trecerea ochiurilor vechi peste cârligele acelor se produce sub acţiunea bărbiilor platinelor, care continuă retragerea simultan cu coborârea acelor în stare presată; după ce vârfurile cârligelor au ajuns la nivelul bărbiilor platinelor, presa se îndepărtează;

2900–3200: unirea, aruncarea (fig. V.5.75,g) – unirea se produce prin coborârea acelor, în timp ce presa s-a îndepărtat, fontura cu ace îşi continuă mişcarea de coborâre, până când capetele acelor se situează la nivelul marginii superioare a bărbiilor platinelor, ochiurile vechi fiind aruncate peste capetele acelor; barele cu pasete îşi încep deplasarea laterală prin spatele acelor;

3202–3400: buclarea şi formarea ochiului nou (fig. V.5.75, h) – fontura coboară faţă de bărbiile platinelor cu o distanţă corespunzătoare adâncimii de buclare; pentru ca

Fig. V.5.76. Diagrama de mişcare a organelor de formare a ochiurilor la maşini rapide cu o fontură.


ochiurile nou-formate să nu se deformeze în timpul înaintării platinelor printre ace, pentru începerea unui nou ciclu de tricotare, este necesară o mişcare de coborâre suplimentară a fonturii cu ace; mărimea ochiurilor noi depinde de adâncimea de buclare şi de tensiunea firelor de urzeală;

3400–3600: tragerea tricotului (fig. V.5.75, h) – se execută de mecanismul de tragere şi de către platine asupra segmentelor de legătură; după formarea ochiurilor noi, acestea se rotesc cu 900, sub acţiunea forţei de tragere, concomitent cu mişcarea de ridicare a acelor spre poziţia de închidere.

În diagrama de mişcare a organelor de formare a ochiurilor au fost reprezentate (fig. V.5.76):

a – mişcarea fonturii cu ace; se remarcă ridicarea suplimentară a acesteia pentru a doua etapă a depunerii firelor şi coborârea suplimentară pentru menţinerea dimensiunii ochiurilor nou-formate;

b – mişcarea de înaintare şi retragere a presei; c – mişcarea de avans şi retragere a platinelor de aruncare-închidere; d – mişcarea de oscilaţie a barelor cu pasete.

Fig. V.5.77. Poziţia relativă a organelor de formare a ochiurilor şi fazele de formare a ochiurilor la maşini rapide cu două fonturi.


Maşini rapide cu două fonturi. Organele de formare a ochiurilor ale maşinii rapide cu două fonturi (fig. V.5.77) sunt: acele cu cârlig, montate în fonturile 1 şi 2, amplasate spate în spate; platinele de închidere-aruncare, montate în barele 3 şi 4; barele cu pasete, 5; presele rectilinii, 6 şi 7. La o rotaţie a arborelui principal se formează câte un rând de ochiuri pe acele fiecărei fonturi. Prin analogie cu formarea ochiurilor la maşinile Raşel cu două fonturi, şi în acest caz, barele cu pasete, 5, execută 6 oscilaţii printre ace, din care două sunt în gol şi servesc pentru situarea barelor cu pasete în spatele acelor ce urmează să înceapă ciclul de formare a ochiurilor. Mişcările organelor de formare a ochiurilor se transmit de la arborele principal prin mecanisme cu came conjugate.

Corelaţia acestor mişcări este prezentată în diagrama de mişcare a organelor de formare a ochiurilor din fig. V.5.78. Astfel, în diagramă:

a – mişcarea fonturilor cu ace, F1, F2, la o rotaţie a arborelui principal: 0-1-2-3-4-5: ciclul 1 – tricotarea ochiurilor pe acele fonturii F1; 0-1’-2’-3’-4’-5’: ciclul 2 – tricotarea ochiurilor pe acele fonturii F2;

b – mişcarea de oscilaţie a barelor cu pasete; 8-0-1: oscilaţia suplimentară a barelor pentru începerea tricotării pe acele fonturii

F1; 1-2: oscilaţia din spatele înspre faţa acelor fonturii F1; 2-3: oscilaţia din faţa înspre spatele acelor fonturii F1; 4-5: oscilaţia suplimentară a barelor pentru începerea tricotării pe acele fonturii F2; 5-6: oscilaţia din spatele înspre faţa acelor fonturii F2; 6-7: oscilaţia din faţa înspre spatele acelor fonturii F2;

c – mişcarea de deplasare laterală a barelor cu pasete: 1-2: deplasarea laterală prin faţa acelor fonturii F1; 3-4: deplasarea laterală prin spatele acelor fonturii F1; 5-6: deplasarea laterală prin faţa acelor fonturii F2; 7-8-0: deplasarea laterală prin spatele acelor fonturii F2.


V.5.5.2. Analiza posibilităţilor tehnologice ale maşinilor de tricotat din urzeală

Elementele care determină posibilităţile tehnologice ale acestor maşini pot fi grupate în:

– elemente legate de maşina de tricotat; – elemente legate de structura tricoturilor.

Elemente legate de maşina de tricotat: – tipul acelor; – numărul fonturilor; – numărul barelor cu pasete; – tipul mecanismului de deplasare laterală a barelor cu pasete, şi anume: • succesiunea zalelor de diferite înălţimi din lanţurile desenatoare (mecanism cu

lanţuri cu zale); • profilul discului desenator (mecanism cu discuri profilate); • numărul excentricilor de la diferite niveluri, introduşi simultan în lucru

(mecanism controlat electronic, prin însumare, SU); – numărul şi tipul mecanismelor speciale cu care este echipată maşina, cum sunt:

Fig. V.5.78. Diagrama de mişcare a organelor de formare a ochiurilor la maşini rapide cu două

fonturi.


• presa desenatoare: prin eliminarea fazelor presării şi depunerii firelor se obţin ochiuri reţinute; presa desenatoare cu muchia profilată, formată din plinuri şi goluri, execută deplasări laterale conform schemei grafice de depunere, pentru ca plinurile să se situeze, în faza presării, în dreptul acelor alimentate cu fire; celelalte ace nu sunt alimentate cu fire şi nici nu sunt presate, astfel încât vor reţine ochiurile executate într-un ciclu anterior;

• presa căzătoare: acţiunea presei căzătoare duce la obţinerea tricoturilor cu desene de legătură pe spate (bucle de presă căzătoare); rolul presei căzătoare constă în deplasarea firelor alimentate de una din barele cu pasete, mai jos de limba deschisă a acelor, astfel încât din aceste fire să nu se formeze ochiuri; muchia presei căzătoare poate fi profilată cu plinuri şi goluri, în zona plinurilor formându-se ochiuri numai din firele de fond, iar în zona golurilor, ochiuri din firele de fond şi desen;

• dispozitivul crep: se utilizează pentru producerea tricoturilor cu ochiuri reţinute pe maşini cu două fonturi; prin dispozitivul crep se comandă scoaterea din funcţiune a fonturii spate pentru un număr determinat de ciclul de tricotare, în timpul reţinerii ochiurilor pe acele fonturii spate, pe frontura faţă se formează ochiuri; dacă năvădirea este plină, se formează dungi transversale continue, iar în cazul năvădirii nepline, reliefurile sunt întrerupte;

• mecanisme de alimentare/tragere pozitivă controlate electronic: maşinile dotate cu aceste mecanisme pot realiza tricoturi cu efecte de relief deosebite, datorită posibilităţii modificării lungimii de consum de la o zonă la alta, pe înălţimea raportului de desen EBC realizează alimentarea cu viteză constantă, lineară a firelor (unisecvenţială) sau în secvenţe prestabilite, cu viteze constante pentru fiecare secvenţă (multisecvenţială); EAC asigură tragerea tricotului cu viteză constantă, lineară sau în secvenţe prestabilite, cu viteze constante pentru fiecare secvenţă;

• mecanisme de deplasare laterală a barelor cu pasete SU, prin însumare, comandate electronic: acestea înlocuiesc mecanismele clasice cu zale şi permit o deplasare laterală, prin spatele acelor, într-un rând de ochiuri de maximum 16T, prin însumarea deplasărilor generate de excentricii situaţi la diferite niveluri; prin însumarea amplitudinilor fiecărui excentric se obţine o deplasare laterală maximă de 47T pe raport, ceea ce lărgeşte gama de posibilităţi tehnologice ale maşinilor dotate cu aceste mecanisme;

• mecanisme jacquard: prin organele lor de selectare (ştifturi, tije profilate) sau funcţionând pe baza principiului piezoelectric, determină încovoierea pasetelor jacquard înaintea sau în timpul depunerii firelor, modificând astfel intervalul de depunere a firelor; prin acţiunea mecanismelor jacquard se pot obţine reţele de fond şi desene în relief, pentru perdele, dantele etc.

Elemente legate de structura tricotului: – materia primă (natură, fineţe, culoare); – schema grafică de depunere; – raportul de năvădire; – tipul ochiurilor (închise, deschise). Aceste elemente, combinate între ele, duc la o mare varietate a: – structurii tricotului;


– formei tricotului; – stabilităţii dimensionale; – destinaţiei tricoturilor. Astfel, se consideră că o clasificare după diferite criterii a tricoturilor din urzeală

poate pune în evidenţă posibilităţile tehnologice oferite de această grupă de maşini. Aceasta este prezentată în tabelele V.5.72 – V.5.79

Tabelul V.5.72 Criteriul a: Legătura

Tricoturi din urzeală cu :

1. Legături de bază Lănţişor Tricot Atlas

2. Legături derivate Tricot derivat Atlas derivat

2. Legături cu desene

De culoare

Legături de bază sau derivate cu dungi longitudinale sau în zigzag

De legătură

Cu 2 sau mai multe bare de pasete Cu desene cu ochiuri duble Cu desene cu ochiuri reţinute Cu depuneri pe 2 ace (Koper) File Cu fire suplimentare de bătătură, urzeală, pluş

Combinate Orice combinaţie între desene de culoare şi legătură (perdele, dantele, jacquard)

Tabelul V.5.73

Criteriul b: Năvădire

Tricoturi din urzeală realizate de bare cu pasete cu:

1. Năvădire plină (ochiuri vanisate) 2. Năvădire neplină (ochiuri dintr-un fir şi/sau ochiuri vanisate) 3. Năvădire plină şi neplină (ochiuri dintr-un fir şi ochiuri vanisate)

Tabelul V.5.74

Criteriul c: Numărul şi forma fondurilor

Tricoturi din urzeală obţinute cu:

1. Maşini de tricotat din urzelă cu 1 fontură

Rectiline Circulară

2. Maşini de tricotat din urzeală cu 2 fonturi Rectilinie

Tabelul V.5.75

Criteriul d: Forma tricotului

Tricoturi din urzeală:

1. Plane Metraj Benzi tricotate în paralel 2. Tubulare

Verticale

Cilindrice Conice Cu ramificaţii


Orizontale Închise la o margine Deschise la margini

Sandwich 3. Tridimensionale Compartimente

Pluş Buclat Tăiat

Tabelul V.5.76

Criteriul e: Materia primă

Tricoturi din urzeală obţinute din fire:

1. Naturale (bumbac, lână, mătase, ramia) 2. Chimice (PA, PES, PE, PP, viscoză) 3. Speciale (sticlă, carbon, teflon, metalice) 4. Din noi generaţii (termorezistente, ignifuge, din fibre cu lumen, antiseptice, microfilare)

Tabelul V.5.77

Criteriul f: Destinaţie

Tricoturi din urzeală pentru:

Îmbrăcăminte exterioară Femei Bărbaţi

Lenjerie Femei (corsetărie) Bărbaţi

Decoraţii interioare Perdele, covoare, tapiserie mobilă, cuverturi, carpete

Domenii tehnice

Industrie (construcţii, chimică, construcţii de maşini, electrotehnică, navală, construcţii, hidrotehnice şi geotehnice, încălţăminte, comunicaţii, alimentară) Agricultură şi silvicultură Medicină Armată Sport

Articole de pasmanterie Şnururi, bentiţe, galoane, franjuri

Tabelul V.5.78

Criteriul g: Capacitatea de acoperire a suprafeţei

Tricoturi din urzeală cu: Compactitate redusă Coeficientul de acoperire a suprafeţei δs>1 Compactitate medie δs : 0,7 – 1 Compactitate mare δs : 0,3 – 0,7

Tabelul V.5.79

Criteriul h Elasticitate Tricoturi din

Stabile În lungime

Structuri cu segmente de legătură de amplitudine mică, fire suplimentare de urzeală


urzeală În lăţime

Structuri cu segmente de legătură de amplitudine mare, dispuse aproape orizontal

În lungime şi lăţime

Structuri cu două sisteme de fire sau fire suplimentare de bătătură şi urzeală

În mai multe direcţii

Structuri cu fire suplimentare depuse în lungime, lăţime şi diagonal

Elastice În lungime şi/sau lăţime

Structuri cu segmente de legătură de amplitudine medie sau cu fire elastice.

V.5.5.3. Nivelul tehnic al maşinilor de tricotat din urzeală

Maşinile de tricotat din urzeală sunt utilaje deosebit de complexe, cu grad mare de tehnicitate, pe care se găsesc cele mai noi realizări din domeniul tehnic.

Domeniul construcţiilor de maşini nu a suferit modificări majore în ultima perioadă, fiind reprezentat de marile firme Karl Mayer şi Liba, care oferă o gamă întreagă de utilaje specializate, în funcţie de domeniul de destinaţie a tricoturilor, diversificate din punct de vedere al caracteristicilor tehnice (număr de bare cu pasete, lăţimea fonturii, dispozitive speciale).

La perfecţionarea generală a maşinilor de tricotat din urzeală, constructorii au avut în vedere următoarele aspecte:

Creşterea productivităţii maşinilor. În acest sens, un factor important îl reprezintă

viteza de tricotare; la utilajele performante, valoarea maximă a acesteia se situează la circa 2800-3000 rot/min, la maşini Rapide, respectiv la 2000-2200 rot/min, la maşinile Raşel. Perfecţionările intervenite au vizat uniformizarea vitezei de tricotare şi apropierea nivelului acesteia de valoarea maximă. În vederea obţinerii unor viteze de tricotare cât mai mari, s-au întreprins următoarele:

– generalizarea utilizării acelor cu zăvor şi reproiectarea acestora pentru obţinerea de traiectorii optime (curse cât mai scurte, la realizarea fazei închiderii);

– utilizarea barelor suport ale organelor de formare a ochiurilor realizate din profile cu goluri interioare, în vederea reducerii greutăţii pieselor în mişcare;

– răcirea internă a băii de ulei aferente mecanismelor de acţionare ale organelor de formare a ochiurilor.

În scopul creşterii productivităţii utilajelor, constructorii au avut în vedere asigurarea alimentării maşinilor cu bobine secţionate gigant, cu diametrul flanşelor până la 40”, pentru micşorarea frecvenţei schimbării formatelor. De asemenea, pentru înfăşurarea cantităţii mari de tricot rezultat, s-au reconsiderat mecanismele de tragere şi înfăşurare, prin separarea lor de restul maşinii şi creşterea capacităţii de înmagazinare (suluri de tricot cu diametrul până la 30”).

Îmbunătăţirea calităţii tricotului rezultat. În acest sens, constructorii au avut în

vedere perfecţionări, pentru asigurarea uniformităţii aspectului şi a caracteristicilor de structură pe toată suprafaţa tricotului. S-au dezvoltat sisteme automate de control şi reglare a alimentării firelor (EBA, EBC, EBD), tragerii (EAC), care asigură alimentarea/tragerea pozitivă unisecvenţială (o valoare de alimentare/tragere lineară constantă pe înălţimea


raportului) sau multisecvenţială (viteze de alimentare/tragere diferite de la o secvenţă la alta pe înălţimea raportului, constante pe secvenţă). În vederea reducerii ponderii defectelor mecanice din tricot, s-au efectuat următoarele:

– utilizarea organelor de formare a ochiurilor cu tratamente de călire superioare şi cu suprafeţe prelucrate foarte bine, pentru a reduce coeficientul de frecare fir-metal;

– creşterea preciziei în funcţionare a organelor de formare a ochiurilor mai ales la maşinile de mare fineţe;

– dotarea maşinilor cu dispozitive de control al firelor şi al tricotului. Ca urmare a perfecţionărilor menţionate, la ora actuală se pot obţine tricoturi fără

nici un defect pe lungime de 1000 m, în condiţiile utilizării unor fire de calitate impecabilă şi a urzirii corespunzătoare a acestora.

Diversificarea posibilităţilor tehnologice. Dintre dezvoltările recente, întreprinse în scopul diversificării posibilităţilor tehnologice, se remarcă:

– dotarea maşinilor cu bare jacquard bicomponente, ale căror părţi pot fi acţionate independent şi majorarea numărului acestora la două;

– selectarea electronică a pasetelor jacquard; – deplasarea laterală a barelor cu pasete cu ajutorul motoarelor lineare pas cu pas şi

mecanismelor ce permit o deplasare maximă de 16 paşi/l rând şi de 47 paşi/raport; – dotarea maşinilor cu dispozitive de depunere a firelor suplimentare de bătătură,

urzeală.

Crearea condiţiilor pentru deservirea uşoară şi sigură a utilajelor. Este posibilă prin: creşterea gradului de automatizare globală a maşinilor, dispozitive de control dispuse la diferite niveluri, izolarea zonelor periculoase, proiectarea designului adecvat.

Minimizarea impactului maşinilor în funcţie asupra mediului ambiant. Este posibilă prin modificări constructive, pentru reducerea nivelului de zgomot, a emisiilor termice, a vibraţiilor.

Maşini de tricotat din urzeală Raşel

Maşinile de tricotat din urzeală Raşel sunt destinate producerii tricoturilor elastice pentru corsetărie, dantelelor rigide sau elastice, perdelelor şi a unei mari varietăţi de suporturi pentru aplicaţii tehnice.

Aceste maşini se caracterizează în general prin vaste posibilităţi de desen, asigurate de numărul mare al barelor cu pasete desenatoare şi jacquard; pot avea însă şi un grad mare de specializare, mai ales în cazul celor destinate producerii articolelor tehnice.

În funcţie de posibilităţile tehnologice, maşinile Raşel s-au clasificat astfel: – maşini Raşel cu număr mic de bare cu pasete; – maşini Raşel cu dispozitive de depunere a firelor suplimentare; – maşini Raşel pentru dantele; – maşini Raşel pentru perdele; – maşini Raşel cu două fonturi. Maşini de tricotat din urzeală Raşel cu număr redus de bare cu pasete. În

această grupă s-au inclus maşinile dotate cu maximum 6 bare cu pasete, destinate tricoturilor pentru îmbrăcămintea exterioară, lenjerie şi, în special articolelor de corsetărie.


Caracteristicile tehnice ale maşinilor reprezentative pentru această grupă sunt prezentate în tabelul V.5.80. Referitor la acestea, se observă:

– lăţimea fonturii poate fi cuprinsă între 105 şi 210”, iar la modelele destinate producerii tricoturilor elastice, între 130 şi 170”.

– fineţea maşinilor variază între 12 şi 32 E, valorile maxime (28, 32E) fiind proprii maşinilor care produc tricoturi pentru corsetărie; modelele cu fineţea cuprinsă între 9 şi 18E sunt destinate tricoturilor pentru îmbrăcăminte exterioară şi articole tehnice; ponderea acestor maşini este redusă în cadrul acestei grupe;

– numărul barelor cu pasete se situează preponderent între 2 şi 4, dar poate ajunge şi la 6;

– maşinile performante sunt dotate în plus cu 1–2 bare jacquard cu selectare electromagnetică;

– maşinile având până la 4 bare cu pasete pot tricota cu viteze maxime de 1600–2200 rot/min; prin dotarea maşinilor cu bare cu pasete jacquard, complexitatea utilajului creşte şi vitezele de tricotare scad până la 350–450 rot/min, în funcţie de numărul acestor bare.

Utilajele dotate cu mecanisme clasice de alimentare a firelor, tragere a tricotului,

deplasare laterală a barelor cu pasete, coexistă cu cele performante, la care alimentarea/tragerea firelor/tricotului sunt controlate electronic (EBA/EBC), selectarea pasetelor jacquard se face electromagnetic.

Firma Karl Mayer a pus la punct o nouă soluţie de acţionare şi selectare individuală a pasetelor jacquard pe baza principiului piezoelectric. Această nouă soluţie simplifică construcţia generală a maşinii, permite atingerea unor viteze de tricotare mult mai mari şi diversifică posibilităţile tehnologice ale maşinilor dotate cu mecanism jacquard.

Maşini de tricotat din urzeală Raşel cu dispozitive pentru depunerea firelor

suplimentare. Aceste maşini sunt destinate producerii tricoturilor pentru decoraţii inte-rioare şi articolelor tehnice cu proprietăţi mecanice biaxiale.

Maşinile pot fi dotate cu dispozitive de depunere a firelor de bătătură pe toată lăţimea fonturii sau a unui strat de văl.

Modelele reprezentative pentru această grupă se regăsesc în tabelul V.5.81. Pe baza caracteristicilor tehnico-constructive ale acestora se pot menţiona următoarele:

– lăţimea fonturii se situează între 105 şi 176”, valorile cele mai frecvente fiind cele de peste 130”.

– gama de fineţi este cuprinsă între 6 şi 24E, uzuale fiind valorile de 12–24E; domeniul de destinaţie al tricoturilor impune valoarea acestei caracteristici;

– numărul barelor cu pasete se situează între 2 şi 4; – vitezele maxime de tricotare se situează între 600 şi 900 rot/min, noile modele, de

înaltă productivitate având viteze de 1000–1200 rot/min. Modelele se diferenţiază prin dispozitivele de depunere a firelor de bătătură,

reflectând preocuparea constructorilor de a perfecţiona acest maşini.


Tabel V.5.80 (2)


Tabelul V.5.81 (1)


Tabelul V.5.82 (3)


Maşini de tricotat din urzeală Raşel pentru dantele. Sunt destinate producerii dantelelor elastice sau rigide, tricotate în benzi sau metraj pe toată lăţimea fonturii.

Această grupă este reprezentată aproape în axclusivitate prin modelele firmei Karl Mayer, prezentate în tabelul V.5.82. Pe baza caracteristicilor acestora, se menţionează următoarele:

– lăţimea cea mai răspândită pentru fontură este de 132”, rar această caracteristică ajunge la 150”;

– fineţea uzuală este de 18–24E, dar se întâlnesc şi modele mai fine (28E) sau grosiere (12–18E);

– numărul barelor cu pasete de fond este între 2 şi 4, în cazul realizării dantelelor elastice fiind necesar un număr de 3–4 bare, una dintre acestea pentru alimentarea firelor elastice;

– numărul barelor cu pasete desenatoare poate fi între 13 şi 75, în funcţie de complexitatea utilajului, valorile cele mai frecvente se situează între 20 şi 40 bare desenatoare;

– maşinile performante sunt echipate cu câte o bară jacard, cu selectare electronică, îmbogăţindu-seastfel posibilităţile de desen;

– la maşinile mecanice, vitezele maxime pot atinge 440–580 rot/min, în timp ce la cele electronice acestea se înscriu între 280–460 rot/min.

Maşini de tricotat din urzeală Raşel pentru perdele. În acest domeniu, maşinile

Karl Mayer deţin tradiţia şi performanţa. În cazul maşinilor Raşel tradiţionale pentru perdele, posibilităţile tehnologice sunt

asigurate prin numărul mare de bare desenatoare, combinate cu efectul presei căzătoare şi cu acţiunea barei cu pasete jacqard.

La maşinile moderne, posibilităţile tehnologice sunt date de barele cu pasete jacard (1–2) cu selectare electronică, care creează efecte de desen similare celor obţinute cu ajutorul unui număr mai mare de bare cu pasete desenatoare.

Această grupă de maşini, cu caracteristicile tehnice corespunzătoare, este prezentată în tabelul V.5.83; referitor la acestea se pot menţiona următoarele:

– lăţimea fonturii se înscrie între 130 şi 230”, valorile maxime fiind caracteristice maşinilor electronice;

– fineţea uzuală variază între 14 şi 24E, excepţie reprezentând maşinile jacard electronice, la care fineţea se găseşte în intervalul 9–12E; de asemenea, la aceste maşini există posibilitatea reducerii fineţii la jumătate, faţă de cea nominală, ca urmare a construirii barelor jacard constituite din două părţi (bare bicomponente);

– numărul barelor cu pasete de fond este maximum 3; numărul barelor desenatoare poate ajunge la 24–28; maşinile performante pot avea 1–2 bare cu pasete jacard cu selectare electronică;

– viteza de tricotare poate varia între 260 şi 360 rot/min, în funcţie de numărul barelor în lucru şi complexitatea utilajului; la maşinile jacard electronice această caracteristică variază între 380 şi 450 rot/min.

Maşinile moderne sunt dotate cu mecanisme de alimentare pozitivă, controlate electronic (EBA), cu mecanism jacard cu funcţionare pe principiul piezoelectric. Caracteristica novatoare a uneia dintre cele mai noi maşini pentru perdele, RJWB 3/2 F, este posibilitatea de selectare individuală a firelor de desen cu ajutorul unor cârlige de


selectare şi reţinere a firelor de desen, care, la rândul lor, sunt acţionate pe principiul piezoelectric.


Tabel V.5.83 (2)


Tabel V.5.84 (2)


Maşini de tricotat din urzeală Raşel cu două fonturi. În această grupă se regăsesc maşinile Raşel cu două fonturi echipate, în general, cu ace cu limbă, destinate producerii tricoturilor pentru îmbrăcăminte, a pluşurilor tăiate pentru tapiserie auto şi decoraţii interioare, a plaselor tubulare pentru ambalaje, protecţie etc.

Modelele ce reprezintă această grupă sunt prezentate în tabelul V.5.84. Aceste tipuri de maşini se remarcă prin următoarele:

– modelele destinate producerii articolelor de îmbrăcăminte exterioară pot avea lăţimea fonturii între 93 şi 168”, fineţea între 2 şi 4E şi pot tricota cu maximum 1000–2000 rot/min;

– maşinile pentru producerea tricoturilor tubulare pentru ambalaje pot fi relativ înguste, de circa 75”, sau late (130–190”), cu fineţea de 6–12E; numărul barelor cu pasete pentru fond poate varia între 4 şi 6, iar a celor desenatoare, între 2–7, în funcţie de complexitatea modelului; acestea pot tricota cu 500–1000 rot/min;

– maşinile destinate producerii tricoturilor pluş tăiat au lăţimea fonturii între 75 şi 130”, fineţea între 12 şi 22 şi, în general, 6–7 bare cu pasete; vitezele de lucru se situează între 700 şi 900 rot/min; modelele cele mai performante sunt cu comandă electronică a deplasării barelor cu pasete.

V.5.5.4. Noi perfecţionări ale maşinilor de tricotat din urzeală

Dintre avantajele oferite de tehnologia tricotării din urzeală se enumeră: – prelucrarea fără dificultate a unei game largi de fire, din punct de vedere al fineţii

şi naturii acestora; – posibilitatea tricotării pe diferite lăţimi, fără reducerea vitezei de tricotare, datorită

principiului obţinerii simultane a ochiurilor dintr-un rând; – dirijarea proprietăţilor tricoturilor (elasticitate, rezistenţă) în funcţie de destinaţie,

prin introducerea firelor de bătătură şi/sau urzeală pe anumite direcţii şi valorificarea superioară a proprietăţilor firelor;

– posibilitatea obţinerii unei mari diversităţi a structurii şi aspectului tricoturilor; – obţinerea unor suprafeţe tricotate de grosimi diferite, ceea ce conduce la forme

spaţiale diverse ale tricoturilor; – tehnologia este nepoluantă. Firmele constructoare de maşini au perfecţionat maşinile etapizat, însă, în timp, s-au

conturat câteva direcţii de perfecţionare, care se prezintă în continuare. Modificarea caracteristicilor tehnice ale maşinilor pentru: – creşterea vitezei de tricotare: o perioadă îndelungată, în ideea unei productivităţi

ridicate, firmele constructoare şi-au îndreptat atenţia în special asupra vitezei de lucru a utilajelor. În prezent, datorită perfecţionărilor constructive aduse maşinilor, vitezele de tricotare ating, la maşini rapide, valori de 3300 rând/min, iar la maşini Raşel, valori de până la 1900 (rânduri/min);

– creşterea fineţii maşinilor, a fost impusă de dezvoltarea explozivă a gamei de mateii prime şi de necesitatea satisfacerii noilor cerinţe ale pieţii privind fineţea ridicată şi masa redusă a tricoturilor. Fineţea actuală a maşinilor rapide este de 44 ace/ţol, iar a maşinilor Raşel de 35 ace/ţol;


– creşterea lăţimii fonturilor s-a manifestat în special la maşinile moderne pentru perdele, şi la cele destinate producerii tricoturilor pentru articole tehnice, ajungându-se la valori de 250 ţoli.

Perfecţionarea organelor de formare a ochiurilor. Implementarea acelor cu zăvor a constituit o mare realizare şi a permis creşterea substanţială a vitezei de lucru, în special la maşinile rapide. Utilizarea lor a fost extinsă şi la maşinile Raşel, acele fiind modificate corespunzător pentru maşinile cu număr mare de pasete. Perfecţionările au continuat, în prezent maşinile rapide, în funcţie de destinaţie (maşini de mare productivitate sau de mare flexibilitate), fiind dotate cu ace cu zăvor care au cursă diferită la închidere (,,short – lift compound needle” – ace care au cursă scurtă la închidere şi ,,medium – lift compound needle” – ace care au o cursă medie la închidere)”.

Pasetele au fost modificate constructiv sau reproiectate după noi principii, soluţia cea mai nouă fiind paseta jacard din dotarea mecanismului piezoelectric. Aceasta are o construcţie nouă, fiind placată cu straturi ceramice piezo, care au proprietatea de a se deforma sub acţiunea unui impuls de curent electric, soluţionându-se astfel încovoierea pasetei pentru modificarea evoluţiei firelor de desen jacard.

Noi organe de formare a ochiurilor, alături de cele cunoscute, dotează în prezent maşinile moderne pentru perdele şi dantele. Este vorba despre cârligele de selectare şi reţinere a firelor de desen jacard, pentru introducerea în structură a acestor fire doar în zona desenului.

Perfecţionarea mecanismelor maşinilor. În această privinţă, atenţia s-a îndreptat, într-o primă etapă, asupra modificărilor constructive ale batiului maşinii, a optimizării profilelor camelor, a utilizării unor oţeluri cu proprietăţi speciale pentru construcţia părţilor componente ale maşinii. Toate aceste perfecţionări au vizat: optimizarea traiectoriei organelor de formare a ochiurilor şi creşterea vitezei, reducerea masei şi a dimensiunilor de gabarit ale maşinilor, diminuarea consumului de energie şi a nivelului zgomotului produs de maşini, creşterea calităţii tricoturilor obţinute.

A doua etapă a urmărit perfecţionarea mecanismelor, îndeosebi a celor desenatoare sau ale unor părţi componente ale acestora, întrucât acţiunea lor se reflectă direct în calitatea tricoturilor. Utilizând cele mai recente realizări în domeniul calculatoarelor, privind în special unităţile de memorie, firmele constructoare au utilizat electronica la următoarele mecanisme:

– mecanismele de alimentare/tragere, pentru măsurarea şi controlul lungimii de consum;

– mecanismele de deplasare laterală a barelor cu pasete, pentru mărirea amplitudinii mişcării, pregătirea şi schimbarea rapidă a desenelor;

– mecanismele jacard, pentru selectarea individuală a pasetelor jacard, comanda barelor jacard uni-sau bicomponente, proiectarea şi programarea automată a tricoturilor cu aceste tipuri de desene.

Perfecţionarea sistemelor CAD. Această preocupare aparţine în egală măsură constructorilor de maşini şi firmelor specializate în elaborarea sistemelor CAD, care au avut în vedere următoarele aspecte:

– îmbunătăţirea modului de utilizare a sistemelor, prin meniuri foarte atractive şi un mod de operare foarte flexibil pentru programare;

– îmbunătăţirea aspectelor privind simularea tricoturilor, prin reprezentări bi şi tridimensionale, în conformitate cu aspectul real;


– simularea procesului de tricotare, în vederea depistării în prealabil a eventualelor defecte din tricot;

– flexibilizarea sistemelor pentru monitorizarea diferitelor tipuri de maşini; – perfecţionarea procesului de simulare a produselor finale din tricot şi/sau crearea

unor modele pentru lansarea pe piaţă a produselor. Creşterea calităţii procesului de tricotare. Calitatea producţiei şi a tricoturilor este o

preocupare cotidiană a constructorilor de maşini, care progresează la fiecare expoziţie ITMA, pentru a răspunde cerinţelor pieţei şi ale clienţilor. Maşinile moderne sunt dotate cu dispozitive de control, supraveghere şi gestiune a producţiei, care sunt de o importanţă majoră pentru exploatarea optimă a maşinilor moderne şi pentru calitatea tricoturilor.

În tabelul V.5.85 se prezintă o sinteză a perfecţionărilor constructiv-funcţionale aduse maşinilor, pe zone, cu efecte generate.

Tabelul V.5.85

Perfecţionări constructiv – funcţionale ale maşinilor de tricotat din urzeală Zona Perfecţionări

constructiv –funcţionale Grupa de

maşini Efecte

1 2 3 4

Zona

de

alim

enta

re

Scindarea batiului pentru separarea suportului bobinei secţionale sau a sulului de urzeală de organele de formare a ochiurilor şi de mecanismele maşinii

Raşel şi Rapide

Reducerea vibraţiilor Uniformitatea tricotului

Extinderea şi perfecţionarea rastelelor pentru firele de desen

Optimizarea traseului firului şi a condiţiilor de alimentare

Sisteme automate de control şi reglare a tensiunii în fir (dispozitivul KFD)

Rapide Menţinerea constantă a tensiunii în fir Uniformitatea ochiurilor

Alimentarea pozitivă unisecvenţială, comandată electronic (mecanismele EBA, EBD)

Rapide şi Raşel

Alimentarea cu o lungime constantă de fir pe întreg raportul Controlul şi menţinerea constantă a lungimii de fir alimentate pe durata tricotării Uniformitatea structurii tricotului

Alimentarea pozitivă multisecvenţială comandată electronic (mecanismele EBC)

Rapide şi Raşel

Alimentarea în secvenţe (maximum 20) cu o lungime de fir constantă pe secvenţă Posibilitatea modificării lungimii de consum pe înălţimea raportului, de la o secvenţă la alta Efectede relief deosebite


Implementarea efectului piezoelectric în selectarea jacard a pasetelor

Raşel Jacqard şi Multibar Jacqard

Creşterea vitezei cu 40% Traseu de alimentare a firelor de desen simplificat şi îmbunătăţit Crearea unor noi tipuri de desene: fonduri extrem de fine, efecte de relief, imitaţie de broderie


Tabelul V.5.85 (continuare) 1 2 3 4

Mişcarea suplimentară pe verticală a barelor cu pasete Rapide

Scurtarea cursei acelor Creşterea vitezei de tricotare Reducerea solicitărilor firelor în timpul tricotării

Detectarea firelor rupte (dispozitivul Laserstop)

Raşel şi Rapide

Detectarea rapidă şi sigură a defectelor din tricot Reducerea dimensiunii defectelor din tricot datorate ruperii firelor Reducerea duratei staţionă-rii maşinilor.



b) Perfecţionări ale organelor de formare a ochiurilor

a) Perfecţionarea tehnologiilor de tricotare Zo

na d

e tri

cota

re

Tehnica mişcării relative fontură-bare cu pasete

Raşel Multibar

Reducerea amplitudinii mişcării de oscilaţie a barelor cu pasete printre ace Scăderea duratei ciclului de formare a ochiurilor Creşterea vitezei de tricotare

Tehnica acelor cu zăvor • Implementarea acelor cu zăvor

Rapide

Eliminarea problemelor legate de presarea acelor cu cârlig (străpungerea firului de către cârligul acului) Solicitări mai reduse în fir datorită suprafeţei secţiunii transversale Uniformitate mai mare a ochiurilor şi stabilitate dimensională mai bună a tricoturilor Creşterea vitezei de tricotare cu circa 30%

Reproiectarea acelor cu zăvor şi optimizarea traiectoriei

Rapide

Reducerea amplitudinii cursei acului la închidere şi crearea unor variante de ace cu cursă scurtă şi medie

Raşel

Eliminarea problemelor privind închiderea şi deschiderea limbii acului Creşterea vitezei de tricotare cu circa 30% Posibilitatea prelucrării firelor la o tensiune scăzută Reducerea frecării ac-fir

160 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – TRICOTAJE Zo

nă d

e tri

cota

re

Bare suport ale organelor de formare a ochiurilor din profile cu goluri interioare Lagăre cu rulmenţi Optimizarea profilelor camelor de la mecanismele de transmitere a mişcării ale organelor de formare a ochiurilor.

Raşel şi Rapide

Reducerea greutăţii pieselor în mişcare Creşterea vitezei de tricotare Creşterea fiabilităţii utilajelor Îmbunătăţirea condiţiilor cinematice a procesului de formare a ochiurilor Puterea consumată de motor este cu 40% mai mică Temperatura băii de ulei s-a redus de la 50 0C la 35...40 0C Reducerea costurilor cu aerul condiţionat

Sisteme de răcire cu baie de ulei, comandate prin termostat

• Sistemul TCS

Asigurarea temperaturii constante la nivelul OFO şi a organelor de transmitere a mişcărilor Uniformizarea şi chiar eliminarea dilatării termice în cazul funcţionării cu viteze ridicate Creşterea calităţii suprafeţelor de contact organe-fire

Aplicarea unor tratamente de călire superioare organelor de formare a ochiurilor

Reducerea coeficientului de frecare fir-metal Reducerea coeficientului de scăderea tensiunii în fire de prelucrare Obţinerea unor tricoturi fără defecte pe o lungime de 1000 m

Noi organe de formare a ochiurilor: • cârlige de selectare şi reţinere

a firelor de desen • bară cu lamă de tăiere a

firelor de desen

Raşel Jacard şi Raşel Multibar Jacard

Depunerea firelor de efect numai în zona desenului Reducerea consumului de fire de desen Modificarea aspectului fondului tricotului prin creşterea fineţii Posibilitatea utilizării unor fire de naturi diferite în fond şi desen

Bare cu pasete jacard bicomponente

Modificarea fineţii maşinii după necesităţi Acţionarea şi controlul separat al celor două părţi ale barei Posibilitatea utilizării unor fire diferite în cele două părţi ale barei



Perfecţionarea acelor cu zăvor prin mărirea deschiderii cârligului

Raşel pentru perdele

Extinderea zonei de depunere a firelor şi creşterea calităţii execuţiei fazei depunerii firului Reducerea numărului de defecte cauzate de o depunere incorectă a firelor

c)Perfecţionări ale mecanismelor desenatoare

Zona

de

trico

tare

Mecanisme de deplasare laterală a barelor cu pasete: comanda electronică a deplasării laterale a barelor cu pasete, prin motoare pas cu pas;

• mecanismul SU • mecanismele El, ELS

Raşel şi Rapide

Precizia mişcării barelor cu pasete după traiectorii optime Creşterea vitezei de tricotare Creşterea amplitudinii mişcării de deplasare laterală a BP până la 16T pe rând şi 47T pe raport Crearea unor noi posibilităţi de desen

Mecanisme jacqard: • selectarea individuală a

pasetelor jacard pe principiu piezoelectric

• selectarea în grup, electronică a pasetelor jacard – mecanismul ESJ

Raşel şi Rapide Rapide

Simplificarea construcţiei mecanismului jacard, masă redusă, spaţiu minim de amplasare, deservire uşoară Consum redus de energie cu 10% faţă de mecanismele electronice Desene jacard de rapoarte mari

Mecanisme de depunere a firelor suplimentare:

• fire de bătătură pe întreaga lăţime: dispozitivele MSU, HS

• fire de urzeală: dispozitivul EST

Raşel şi Rapide

Selectarea electronică a firelor de bătătură, urzeală înainte de depunere.

V.5.5.5. Tipuri de maşini rapide de tricotat din urzeală

Maşinile de tricotat din urzeală rapide sunt utilaje de înaltă productivitate, destinate producerii tricoturilor rigide sau elastice pentru: lenjerie fină, îmbrăcăminte exterioară, articole sport şi tehnice. Pe aceste maşini se pot obţine structuri diverse, de la cele uzuale, executate cu 2–3 bare cu pasete, până la valoroase suporturi destinate pentru confecţii ,,haute couture”.

La realizarea acestora se utilizează fire filamentare sintetice, artificiale, filate tip bumbac, combinaţii ale acestora şi tot mai frecvent fire elastice.

Maşinile de tricotat din urzeală s-au grupat, în funcţie de posibilităţile tehnologice de bază, astfel:

• maşini rapide standard; • maşini rapide echipate cu mecanism jacard;


• maşini rapide destinate producerii tricoturilor pluş; • maşini rapide echipate cu dispozitive de depunere a firelor suplimentare. Maşini rapide tip standard de tricotat din urzeală. În această grupă s-au inclus

maşinile de bază, dotate cu maximum 5 bare cu pasete, destinate realizării în condiţii de productivitate mare a tricoturilor rigide sau elastice, preponderent pentru lenjerie şi îmbrăcăminte exterioară.

Principalele caracteristici tehnice ale acestora sunt prezentate în tabelul V.5.86 şi, pe baza lor, se pot efectua următoarele observaţii:

– numărul barelor cu pasete nu depăşeşte 5, cel mai frecvent se înscrie între 2–3, mai ales în cazul maşinilor care realizează tricoturi uzuale pentru producţia de masă;

− lăţimea fonturii poate varia între 93 şi 210”, existând în acest interval şase valori distincte posibile pentru lăţime, alegerea fiind la latitudinea beneficiarului, în funcţie de: strategia de producţie, spaţiul disponibil şi tehnologia aplicată. Tendinţa este de creştere a ponderii maşinilor cu lăţime mare, însăşi valoarea minimă a lăţimii migrând de la 84” la 93”;

− fineţea acestor maşini este cuprinsă între 18 şi 40E, valorile cele mai frecvente fiind de 28–32E;

− viteza de tricotare depinde de tipul maşinii şi de numărul barelor cu pasete în lucru; la maşinile cu 2–3 bare cu pasete în lucru viteza maximă este între 2000 şi 3000 rând/min, valorile de peste 1700-2000 rând/min fiind, în general, uzuale; în cazul maşinilor cu 4–5 bare cu pasete în lucru, viteza maximă poate atinge 1000-1200 rot/min;

− comanda electronică a deplasării laterale a barelor cu pasete şi acţionarea acestora cu motoare lineare pas cu pas (mecanisme EL) se remarcă prin noutate. Consecinţele aplicării acestei soluţii constau în precizia mişcării barelor cu pasete după traiectorii optime, creşterea vitezei de tricotare, rapiditatea schimbării structurii tricotului etc.

Maşini rapide de tricotat din urzeală echipate cu mecanism jacard. Realizarea

acestor tipuri de maşini reprezintă saltul calitativ cel mai însemnat în direcţia dezvoltării posibilităţilor tehnologice ale maşinilor rapide. Această soluţie a reprezentat încă un pas în înlăturarea diferenţelor esenţiale dintre maşinile rapide şi Raşel.

Firmele mari constructoare de maşini au abordat problema echipării maşinilor rapide cu bare cu pasete jacard, prevăzute cu posibilitatea de selectare electronică în grup sau individuală. Se menţionează că apariţia acestor maşini se leagă de începutul anilor ’90, între timp fiind perfecţionate continuu.

Aceste maşini au fost concepute din start pentru producerea tricoturilor elastice cu desene jacard, cu rapoarte de dimensiuni apreciabile, destinate articolelor sport cu proprietăţi performante.

În tabelul V.5.87 sunt prezentate principalele caracteristici tehnice ale maşinilor de acest tip existente la ora actuală.

Referitor la maşinile rapide dotate cu bare cu pasete jacard, se impun observaţiile: • lăţimea fronturii este de 130”, 170”, proprie maşinilor de înaltă productivitate: • fineţea unică, în care se oferă în prezent, este de 32 E; • viteza maximă de lucru variază între 800 şi 500 rând/min, în funcţie de tipul şi

complexitatea utilajului; • maşinile pot avea o bară jacard sau două, la modelele cele mai noi.


Maşini rapide de tricotat din urzeală destinate producerii tricoturilor pluş. Domeniul vast de utilizare a tricoturilor obţinute pe astfel de tipuri de maşini, de la îmbrăcăminte exterioară, tapiserie auto până la decoraţii interioare, a susţinut importanţă acestor utilaje.


Tabelul V.5.86 (2)


Tabelul V.5.87


Tabelul V.5.88 (2)


Tabelul V.5.89 (2)


Moda, care menţine şi la ora actuală în centrul atenţiei pluşurile, adecvate procedeelor de finisare speciale (tunderi, perieri, efecte de suprafaţă), a determinat perfecţionarea acestei grupe de maşini, îndeosebi sub aspectul posibilităţilor tehnologice şi al productivităţii. Aceste tipuri de maşini au adaptări constructive (platine pluş, mecanisme speciale) care contribuie la realizarea în condiţii calitative corespunzătoare a tricoturilor pluş.

Modelele de maşini reprezentative pentru această grupă sunt prezentate, împreună cu principalele caracteristici, în tabelul V.5.88.

Referitor la caracteristicile tehnico-constructive ale acestor tipuri de maşini, se pot efectua observaţiile:

• lăţimea fonturii se înscrie între 84 şi 180” • fineţea maşinilor variază între 20 şi 32E, excepţie făcând modelele mai grosiere

(12–16E) destinate producerii unor articole speciale; • numărul barelor cu pasete poate fi 3–5, influenţând posibilităţile de desen; • viteza maximă de tricotare poate atinge 800-1000 rând/min, în cazul maşinilor

pentru pluş cu 4–5 bare cu pasete; cea mai rapidă maşină din această grupă cu 3 bare cu pasete lucrează cu 1500-1600 rând/min.

Maşini rapide de tricotat urzeală echipate cu dispozitive de depunere a firelor

suplimentare. Maşinile din această grupă sunt specializate în producerea de tricoturi adecvate pentru diferite destinaţii, cum sunt: decoraţii interioare, articole tehnice cu utilizări în industrie, construcţii, geotexile, medicină, ambalaje, elemente de consolidare a compozitelor, articole sport etc.

Utilajele din această grupă pot fi dotate cu dispozitive speciale de depunere a firelor de bătătură pe toată lăţimea fonturii, a firelor de urzeală sau a stratului de văl. Astfel, rezultă maşini cu grade diferite de complexitate, prin ataşarea unuia din dispozitive, a două sau a acelor trei tipuri, influenţând proprietăţile mecanice ale tricotului.

Caracteristicile maşinilor de tricotat reprezentative actual pentru această grupă sunt prezentate în tabelul V.5.89. Referitor la acestea se pot menţiona următoarele:

• lăţimea fonturii poate varia în limite largi, cuprinse între 70 şi 210”, în funcţie de tipul utilajului şi destinaţia tricotului;

• fineţea maşinilor destinate realizării tricoturilor compacte şi fine este cuprinsă între 18 şi 28E şi a celor destinate producerii în exclusivitate a articolelor tehnice cu fineţea între 6 şi 18E;

• numărul barelor cu pasete se limitează, în general, la 2–3, având în vedere că posibilităţile de desen, mai puţin importante la aceste maşini, se întâlnesc mai rar şi modelele cu 1 sau 4 bare cu pasete;

• vitezele maxime de tricotare pot atinge 900–1000 rând/min.

V.5.5.6. Proiectarea şi programarea tehnologică a tricoturilor pe maşini de tricotat din urzeală. Calcule tehnologice specifice

Obţinerea tricoturilor din urzeală se poate face prin două metode:


− proiectarea teoretică a tricoturilor; − reproducerea tricoturilor.

V.5.4.6.1. Proiectarea tricoturilor din urzeală Proiectarea tricoturilor reprezintă o etapă deosebit de importantă în activitatea de

creaţie, întrucât aceasta urmăreşte: • obţinerea unor tricoturi cu proprietăţi prestabilite, impuse de destinaţia lor; • conducerea şi controlul proceselor de tricotare, finisare, prin intermediul parametrilor tehnologici, care se stabilesc în funcţie de caracteristicile materiei prime şi ale structurii; • estimarea consumului, a necesarului de fir, a producţiei, şi a costului înaintea producerii tricotului pe maşină, eliminând astfel pierderile de timp şi material; • alegerea variantei optime din punct de vedere al unor indicatori de eficienţă.

Proiectarea tricoturilor are 3 etape: A. Proiectarea funcţională. În această etapă, în funcţie de destinaţia tricotului, se alege: – materia primă (natură, fineţe, culoare); – structura tricotului (schema numerică şi grafică de depunere, raportul de năvădire). Se calculează, apoi parametrii de structură ai tricotului, astfel: – adoptarea coeficienţilor pasului, KA, şi înălţimii ochiurilor, KB, în intervalele

recomandate de literatura de specialitate, conform destinaţiei

,A BA BK KF F

= = ;

– calculul diametrului aparent al firului, F, sau firelor, Fs:

Fs = [ ]1( ) ( )mm ;

31,6sc Tex s

– calculul lungimii firului din ochi, l, cu relaţii de forma: l = a·A + b·B + c·F [mm];

– calculul masei M [g/m2], cu relaţia generală:

M[g/m2] = [ ]

iR

i

i

TexS

RL⋅

∑1

/mm,

în care: 1

[mm / ]i

iL R∑ este suma lungimilor de fir consumate pentru un raport de legătură sau

de dese; SR [mm2] – suprafaţa raportului de legătură sau desen; Texi – fineţea firelor folosite. Executarea tricotului după o asemenea proiectare teoretică se poate realiza prin

instalarea pe maşină a lungimilor de consum Lci, calculate în funcţie de lungimile ochiurilor rezultate din calculul teoretic. Astfel, pentru tricoturile din urzeală, lungimea de consum


Lc [mm/Rack], reprezintă lungimea de fir alimentată printr-o pasetă necesară sau consumată pentru realizarea a 480 rânduri de ochiuri:

Lci [mm/Rack] = lmi . 480,

unde: lmi este lungimea medie a firelor din ochi la bara i; 480 – numărul de rânduri de ochiuri dintr-un rack. B. Proiectarea tehnologică În această etapă se stabilesc: − utilajul şi caracteristicile sale tehnice; − procesul tehnologic, format din: urzire, tricotare, finisare; − parametrii tehnologici ai operaţiilor din procesul stabilit; − capacitatea de producţie a utilajelor; − consumurile specifice. Parametrii tehnologici ai operaţiilor din procesul stabilit. Pentru obţinerea unor

tricoturi cu caracteristici prestabilite şi pentru desfăşurarea în condiţii corespunzătoare, procesele tehnologice sunt dirijate şi controlate prin intermediul parametrilor tehnologici.

Pentru operaţia de urzire: • Se aleg dimensiunile bobinelor secţionale: în funcţie de numărul de ace în lucru

(Nal) şi de lăţimea fonturii (Laf”) pe care se va obţine tricotul, se adoptă bobine secţionale cu lungimea egală cu un submultiplu al lăţimii fonturii;

(De exemplu, pentru Laf = 80”, se va adopta o maşină cu Lf = 84”, iar sulul de urzeală va fi constituit din 4 bobine secţionale cu lungimea de 21” : 4 x 21” = 84”.)

• Parametrii tehnologici caracteristici acestei operaţii sunt: 1. viteza de înfăşurare; 2. tensiunea în fire la înfăşurare; 3. densitatea de înfăşurare; 4. încărcare cu lubrefiant. 1. Viteza de înfăşurare se calculează în funcţie de procedeul de urzire şi de

construcţia mecanismului de înfăşurare. Astfel: − la urzirea în benzi:

v1 = π· DT · nT ·10-3 [m/min], unde: v1 este viteza de înfăşurare a benzilor pe tamburul preliminar;

DT – diametrul tamburului preliminar [m]; nT – turaţia tamburului preliminar [rot/min]; v2 ≅ 1/5 . v1 – viteza de înfăşurare a benzilor pe tamburul final. − la urzirea secţională:

v2 = π . d . nmax . 10-3 = π . dx . nx . 10-3 = π. D . nmin . 10-3 [m/min], unde: d, dx, D este diametrul iniţial, la un moment dat şi final al bobinei secţionale;

nmax, nx,, nmin – turaţia iniţială, la un moment dat şi finală a bobinei secţionale; − la urzirea în lăţime:

v = 2 21 2 [m / min],v v+


unde: v1 este viteza de rotaţie a sulului de urzeală; v2 – viteza de translaţie a pieptenului de distribuţie. 2. Tensiunea în fire la înfăşurare trebuie menţinută constantă, la un anumit nivel,

pentru a obţine formate cu o anumită densitate de înfăşurare. Calitatea urzelii este apreciată, în special, din acest punct de vedere, al uniformităţii

tensiunii pe lungimea şi pe lăţimea urzelii. Valoarea maximă a tensiunii admise în fir este limitată la domeniul elastic, deci:

Tmax ≤ pe. În cazul urzirii firelor chimice, se recomandă următoarele intervale de variaţie a

tensiunii în fire: − pentru firele artificiale: 0,15–0,2 cN/den; − pentru fire sintetice cu elasticitate normală: 0,1 – 0,15 cN/den; − pentru fire elastomere: 0,01 cN/den. 3. Densitatea de înfăşurare:

[ ]3g/cmV

Mp u= ,

unde: Mu este masa urzelii [g]; V – volumul formatului de înfăşurare [cm3]. Densitatea de înfăşurare constantă este o premisă de înfăşurare a firelor cu tensiune

constantă la tricotare şi de obţinere a unor tricoturi de bună calitate. Urzirea firelor presupune cunoaşterea prealabilă nu numai a parametrilor tehnologici

ai operaţiei ci şi a parametrilor urzelilor. Aceşti parametri sunt:

• Nf – numărul total de fire din urzeală, se determină în funcţie de tipul năvădirii, caracteristicile tehnice ale maşinii de tricotat sau lăţimea tricotului:

Nf = Nal – în cazul năvădirii pline; Nf = R . Nal – în cazul năvădirii nepline;

unde: Nal este număr de ace în lucru; R – raportul de năvădire;

• z – numărul de benzi sau bobine secţionale:

f

f

Nz

n= sau fL

zl

= ,

unde: Nf este numărul total de fire din urzeală; nf – numărul de fire cuprinse într-o bandă sau bobină secţională (limitat de

capacitatea rastelului urzitorului); Lf – lăţimea fonturii [“]; l – lungimea bobinei secţionale [“];

• nf – numărul de fire dintr-o bandă sau bobină secţională:

;ff

Nn

z=

nf trebuie să cuprindă un număr întreg de rapoarte de năvădire.


• Du – desimea urzelii – exprimată în număr de fire de urzeală pe cm:

f fu

N nD

L l= = ,

unde: L, l reprezintă lungimea sulului de urzeală sau bobinei secţionale [cm];

• Mu – masa urzelii, se determină în funcţie de: – densitatea înfăşurării:

Mu = V·ρ·10-3 [kg]; – lungimea urzelii:

Mu = Lu.nf Tex .10-6 [kg],

dacă Lu [m]; • Iu – intrarea în urzeală – reprezintă raportul dintre lungimea urzelii şi lungimea

tricotului rezultat din acea urzeală sau raportul dintre lungimea firului din ochi şi înălţimea ochiului:

0uu

t

L lIL B

= = ,

unde: Lu este lungimea urzelii; Lt – lungimea tricotului; l0 – lungimea firului din ochi; B – înălţimea ochiului. Se calculează pentru fiecare sistem de fire. • Lu – lungimea urzelii, poate fi calculată diferit, în funcţie de datele iniţiale: − dacă se cunosc: numărul de fire de urzeală şi fineţea lor, precum şi masa

urzelii , atunci:

[ ]m106

TexnM

Lf

uu ⋅

⋅= ,

unde Mu [kg] este masa urzelii; − dacă se cunosc: intrarea în urzeală şi lungimea tricotului care va rezulta din

acea urzeală, atunci: Lu = Iu ⋅ Lf.

În cazul tricoturilor produse din mai multe sisteme de fire de urzeală, valorile intrărilor în urzeală fiind calculate în funcţie de parametrii de structură ai tricotului, lungimile diferitelor urzeli vor fi:

Lu1 = Iu1 . Lt;

Lu2 = Iu2 . Lt...

sau:

...2

2

1

1 ==u

u

u

u

IL

IL

Această relaţie serveşte la calculul lungimii urzelii, dacă se cunoaşte mărimea uneia din ele.


Pentru operaţia de tricotare. Parametri tehnologici ai operaţiei de tricotare se consideră acele caracteristici funcţionale ale maşinilor de tricotat care se pot regla şi care au influenţă semnificativă asupra caracteristicilor tricotului. Pentru procesul de tricotare se definesc, în principal, următorii parametri tehnologici:

1. viteza de alimentare a firelor; 2. tensiunea în fire la alimentare; 3. adâncimea de buclare 4. viteza de tragere a tricotului 5. tensiunea de tragere a tricotului.

1. Viteza de alimentare. Va [m/min], reprezintă lungimea de fir alimentată organelor de formare a ochiurilor în unitatea de timp.

Pentru stabilirea vitezei de alimentare, se ia în considerare viteza de consum, Vc, calculată cu relaţia: Vci = 1mi . n. 10-3 [m/min], unde: 1mi este lungimea medie a firului din ochi pe bare cu pasete;

n – numărul de rotaţii pe minut al arborelui principal. În cazul alimentării negative, viteza de alimentare este egală cu viteza de consum,

iar în cazul alimentării pozitive, viteza de alimentare este egală cu viteza de debitare a firelor, considerată a fi viteza periferică, Vp, a sulului de urzeală: Va = Vp = Dx.nx [m/min], în care: Dx este diametrul sulului de urzeală la un moment dat;

nx – turaţia sulului de urzeală la momentul respectiv. 2. Tensiunea în fire la alimentare, Ta [cN], reprezintă forţa axială existentă în fir în

faza transformării sale în ochiuri. Tensiunea în fire trebuie să fie constantă atât pe lungimea acestora cât şi pentru

firele aparţinând aceluiaşi sistem. Variaţia tensiunii în fir poate modifica lungimea firului din ochi, cu consecinţe asupra uniformităţii şi calităţii tricotului. Tensiunea firelor la alimentare pe maşina de tricotat trebuie să asigure depunerea corectă a firelor şi să nu depăşească domeniul elastic al curbelor efort-alungire pentru fiecare din firele alimentare.

Valorile tensiunilor la alimentare admisibile se recomandă să fie cuprinse în intervalele:

Ta = 0,15–0,20 cN/Tden – pentru firele naturale şi firele chimice din polimeri naturali;

Ta = 0,1–0,15 cN/Tden – pentru firele chimice din polimeri sintetici. 3. Adâncimea de buclare, x [mm], reprezintă distanţa dintre capul acului şi linia de

aruncare, determinată fie pe linia dinţilor de aruncare, fie pe bărbiile platinelor de aruncare-închidere. Datorită particularităţilor procesului de formare a ochiurilor, adâncimea de buclare nu determină desimea ochiurilor pe verticală, în schimb are influenţă asupra tensiunii în fire la alimentare. De aceea, adâncimea de buclare se reglează iniţial prin poziţionarea acelor sau platinelor.

4. Viteza de tragere, Vt [m/min], reprezintă lungimea de tricot în stare întinsă,

deplasată din zona de formare a ochiurilor în unitatea de timp, sub acţiunea mecanismului


de tragere. La maşinile de tricotat din urzeală se întâlnesc mecanisme de tragere cu cilindri, deci viteza de tragere este egală cu viteza periferică a cilindrilor de tragere: Vt = π·d·n1·10-3 [m/min], unde: d este diametrul cilindrilor de tragere [mm];

n1 – turaţia cilindrilor de tragere [rot/min]. Viteza de tragere aleasă trebuie să fie mai mică decât lungimea tricotului în stare

întinsă, debitat în unitatea de timp, Vd, adică: Vt = 0,8·Vd = 0,8 · Bi ·n·10-3 [m/min], unde: Bi este înălţimea ochiului în stare întinsă [mm];

n – viteza de tricotare [rând/min] sau [rot/min]. 5. Tensiunea de tragere, Tt [cN/şir], este forţa ce acţionează în fiecare şir al

tricotului în momentul tragerii. Se calculează în funcţie de construcţia mecanismului de tragere, din ecuaţia de

echilibru a momentelor forţelor care acţionează asupra ansamblului format di cilindrii de tragere şi tricot.

Pentru ca tragerea tricotului să se realizeze corect, trebuia ca tricotul să nu alunece printre cilindrii de tragere, deci forţa cu care cilindrii acţionează asupra tricotului să fie mai mare decât tensiunea din întreg tricotul.

Deoarece la maşinile de tricotat din urzeală ecartamentele între organele de formare a ochiurilor se stabilesc independent de desimea tricotului, rezultă că obţinerea desimii proiectate este posibilă prin corelarea vitezei de tragere a tricotului cu viteza de alimentare a firelor, conform egalităţii:

==B

lVV mi

t

ai constant,

După instalarea roţilor de schimb corespunzătoare vitezelor de alimentare, Vai şi a vitezei de tragere, Vt, se verifică tensiunea firelor de alimentare pentru a fi cuprinsă în intervalele recomandate.

Capacitatea de producţie a utilajelor. Se calculează în funcţie de operaţiile de prelucrare.

Pentru operaţia de urzire Producţia maşinilor de urzit se poate calcula în funcţie de procedeul de urzire ca

producţie teoretică şi practică.

a) Producţia teoretică se calculează cu relaţiile.

• La urzirea în benzi:

1 2

( / ).t

m m

TP suluri Tz t t

=+

,

unde: z este numărul de benzi; tm1 – timpul necesar înfăşurării urzelii Lu [m] cu viteză v [m/min] la înfăşurarea

benzilor pe tamburul preliminar:

[ ]min1 vL

t um =

tm2 – timpul necesar înfăşurării tuturor benzilor pe tamburul final, cu viteza v:


2 ' [min];um

Ltv

=

Pt [kg/sul] = Pt [suluri/T] . Mu [kg/sul], iar

Mu [kg/sul] = Lu . Nf . Tex . 10-6 – masa unui sul de urzeală.

• La urzirea secţională:

( )/tm

TP bobine Tt

= ,

în care: tm este timpul maşinii deci timpul necesar pentru înfăşurarea lungimii urzelii, Lu[m] cu viteza, v [m/min]:

[min];um

Ltv

=

Pt [kg/bobină] = Pt [bob/T] . Mu [kg/bob] unde: Mu [kg/bob] = Lu. nf .Tex . 10-6 – masa unei bobine secţionale.

• La urzirea în lăţime, producţia se calculează ca şi în cazul urzirii secţionale, folosind însă în relaţie parametrul Nf.

b) Producţia practică se calculează cu relaţia: Pp = Pt . Pt . CUM = Pt . CTU . CUF, unde: CUM este coeficientul de utilizare a maşinii, format din:

CTU – coeficientul timpului util, ce ţine seama de timpii de staţionare; CUF – coeficientul utilajului în funcţiune, care depinde de periodicitatea şi durata

reparaţiilor: CTU = Ka . Kb, Ka – coeficient ce ţine seama de opririle datorate diferitelor mânuiri:

,ma

m a

tKt t

=+

unde: tm este timpul maşinii [min]:

;[ / ]m

t

TtP kg T

=

ta – timpul auxiliar care ţinea seama de frecvenţa şi durata mânuirilor de lucru la deservirea urzitorului.

Un exemplu de calcul al timpului ta este dat în tabelul V.5.90, în cazul urzirii secţionale.

Tabelul V.5.90

Bobina secţională

pentru bara Denumirea mânuirii

Timp unitar [min]

Frecvenţa pe kg

tai [min/kg]

B1, B2, B3 Lichidarea ruperilor 0,4 30 12 Schimbarea bobinelor pe rastel 0,5 20 10 Schimbarea bobinelor secţionate 1 1 1

[ ] kgmin/23;min1

==∑ a

i

aia ttt .

Kb – coeficient ce ţine seama de opririle nelegate de procesul de producţie:


( ) ,do on ssb

T T T TK

T− + +

=

unde: Tdo este timp de deservire tehnico-organizatorică; Tdo = 15 min/T; Ton = timp de odihnă şi necesităţi fireşti; Ton = 15 min/T; Tss = timp de staţionări simultane; Tss = 10 min/T; Tdo, Ton, Tss sunt stabiliţi prin normative; T = 480 min; Kb = 0,9375.

CUF = [ ]

100%100 opT−

,

unde: Top este procentul opririlor planificate raportate la un schimb, ţinând seama de toate categoriile de reparaţii, periodicitatea şi durata acestora: Top [%] = Rt + Rc1 + Rc2 + Rk, unde: Rt este revizie tehnică;

Rc1 – reparaţie curentă de gradul 1; Rc2 – reparaţie curentă de gradul 2; Rk – reparaţie capitală.

1.100oi

i

DRp

= ,

unde: Doi este durata opririi în schimburi pentru reparaţia i; pi – periodicitatea în schimburi pentru operaţia i. Doi şi pi, la maşinile de urzit secţională, se prezintă în tabelul V.5.91.

Tabelul V.5.91

Categoria de reparaţie

Periodicitatea Pi Durata reparaţiei, Doi ore schimburi zile schimburi ore

Rt 1200 150 1 3 24 Rc1 3600 450 2 6 48 Rc2 7200 900 6 18 144 Rk 57600 7200 8 24 192 Cu datele din tabel rezultă: Rt = 2,00%; Rc1 = 1,33%; Rc2 = 2,00%; Rk = 0,33%; Top = ΣRi = 5,66% şi CUF = 0,94. Pentru operaţia de tricotare:

a) Calculul producţiei teoretice. La tricotarea din urzeală, producţia maşinilor de tricotat se calculează în kg/T, m/T, m2/T cu relaţiile:

9

1

. . . . . . .10i

ial

t oi mi texNn S TP n l T

h b−= ∑ [kg/T],

în care:


. .n S Th

= numărul de rapoarte pe înălţimea tricotului,

unde: n este viteza de tricotare [rând/min] sau [rot/min]; S – numărul de sisteme; S = 1 (la o rotaţie a arborelui principal se execută 1 rând de ochiuri); T = 480 minute (1 schimb); h – înălţimea raportului [r.o.];

alNb

= numărul de rapoarte pe lăţimea tricotului,

unde: Nal este numărul de ace în lucru: (mm)(mm)

tal

lNA

= ,

în care: lt este lăţimea tricotului; A – pasul ochiului; b – lăţimea raportului [ş.o.]. Cunoscând Nal, se determină lăţimea activă a fonturii Laf”:

[ ] 1 25,4 1. mm . . . ,25,4 25,4

alal alaf

E E

NL N T NK K== = = =

unde: T este pasul acului;

16

1. .10

i i

i

o m texn l T −∑ = masa raportului [g];

noi – nnumărul de ochiuri din raport executate din firele alimentate barei i: noi = nfi . h, în care: nfi este numărul firelor năvădite pe lăţimea raportului în bara i;

a) nfi = b = ΣP +ΣG – în cazul năvădirii pline; b) nfi = ΣP – în cazul năvădirii nepline; lmi – lungimea medie a firelor din ochi la bara i; Ttexi – fineţea firelor alimentate barei i.

[ ]3. . . 10 m / T ,t Rn S TP h

h−=

unde: hR este înălţimea raportului [mm]: hR = h.B [mm];

Pt = Pt [m/T] . lt [m] [m2/T], unde: lt este lăţimea tricotului:

[ ]3. .10 m .alt R

Nl bb

−=

Verificarea calculelor se poate face cu relaţia: Pt [kg/T] = Pt [m2/T] . M [g/m2] . 10-3.

b) Calculul producţiei practice:

Pp = Pt . CUM ;


CUM = CTU . CUF ;

CTU = Ka . Kb ;

,ma

m a

tKt t

=+

unde: tm este timpul maşinii (timpul de realizare a unei unităţi de produs):

[min]( / )t

TtP kg T

= ,

ta – timpul auxiliar, care ţine cont de frecvenţa şi durata mânuirilor la deservirea unei maşini de tricotat (de exemplu, pentru o maşină cu 3 bare cu pasete, valorile lui ta sunt prezentate în tabelul V.5.92).

Tabelul V.5.92

Denumirea mânuirii Timp unitar [min]

Frecvenţa pe kg.

ta [min/kg]

Lichidarea rurperilor la bara spate 0,25 0,7 0,175 Lichidarea ruperilor la bara mijloc 0,3 0,4 0,12 Lichidarea ruperilor la bara faţă 0,2 0,6 0,12 Schimbarea sulului de colectare a tricotului 3,0 0,0136 0,0408

ta = Σtai = 0,455 [min/kg]

( )do on ssb

T T T T TK

T− − + +

= ,

Tdo = 22,5 min/T;

Ton = 15 min/T;

Tss = 15 min/T;

T = 480 min. Rezultă astfel, Kb = 0,91;

[ ]100 %100

opTCUF

−= ,

Top [%] = Rt + Rc1 + Rc2 + Rk, unde:

.100oii

i

DRp

= .

Durata opririi în schimburi pentru reparaţia i, Doi şi periodicitatea în schimburi pentru reparaţia i se stabilesc în normative ale CIT pentru toate grupele de maşini de tricotat.

Normativele pentru Doi şi pi la maşinile de tricotat din urzeală se prezintă în tabelul V.5.93.

Tabelul V.5.93

Categoria de reparaţie

Periodicitatea pi Durata Doi ore schimburi zile schimburi ore


Rt 1800 225 1 3 24 Rc1 3600 450 2 6 48 Rc2 7200 900 5 15 120 Rk 43200 5400 8 24 192

Cu datele din tabel rezultă: Rt = 1,33%; Rc1 = 1,33%; Rc2 = 1,66%; Rk = 0,44%; Top [%] = ΣRi = 4,76. Deci, valoarea obţinută este:

CUF = 0,95.

Consumurile specifice

Calculul necesarului de materie primă pe unitatea de produs. Calculul pierderilor. La principalele operaţii din procesul tehnologic (urzire, tricotare, finisare), un anumit procent din masa materiei prime ce intră la aceste operaţii reprezintă pierderi. Pierderile de materie primă se determină practic prin cântărire, pentru fiecare operaţie în parte:

P [g] = Mi – Me,

unde: Mi este cantitatea de materie primă intrată în operaţia respectivă; Me – cantitatea de materie primă ieşită din operaţia respectivă. Pierderile se exprimă şi procentual:

[ ]% .100i e

i

M MpM−

= .

Experimental, s-a constatat că valorile procentuale ale pierderilor de materie primă sunt cuprinse în intervalele date în tabelul V.5.94.

Tabelul V.5.94

Operaţii Pierderi procentuale Urzire pU = 0,3%

Tricotare pT = (2 ÷ 4) % Finisare pF = (3 ÷ 5) %

Se calculează indicii de consum pe operaţii:

[ ]%100100

..,,

FTUC p

iFTU −= ;

iC total = iCU . iCT . iCF.

Calculul necesarului de materie primă se face pe unitatea de produs, care poate fi: 1 kg, 1 m2, 1 m, în funcţie de unitatea în care a fost dat volumul producţiei. Necesarul de materie primă se referă la cantităţile de fir intrate în prima operaţie a procesului tehnologic şi care trebuie să asigure, la sfârşitul procesului tehnologic, obţinerea a 1 m2, 1 kg sau 1 m de tricot finisat. Calculele se desfăşoară pe baza schemei de mai jos, parcursă de la dreapta la stânga.


• Dacă unitatea de produs este 1 m2 de tricot: Din calculul de proiectare se cunosc: M [g/m2]; Mi [g/m2] – pentru fiecare bară cu pasete. Se calculează:

MiF = MeF . icF = MeT ;

MiT = McT . icT = MeV ;

MiU = MeU . iCU.

Necesarul de materie primă pentru fiecare bară cu pasete se centralizează în tabelul V.5.95.

Tabelul V.5.95

Operaţia Mărimea Unitatea

de măsură

Necesarul de materie primă [g/m2] ic B1 B2 Bi

Urzire

MiU = MeU+Pu [g] x x x Pu [g] x iCU pU [%] x

MeU = MiT [g] x x x

Tricotare Pu [g] x iCT Pu [%] x

MeT = MiF [g] x x x

Finisare pF [g] x pF [%] x iCF

MeF [g] M1[g/m2] M2[g/m2] Mi [g/m2] Dacă barelor cu pasete le sunt năvădite fire de culori diferite, pe acelaşi principiu se

calculează masa firelor pe culori, la fiecare bară cu pasete.

• Dacă unitatea de produs este 1 kg de tricot. Pentru a determina masa culorii i,Mi [g/kg tricot], se vor determina numărul de m2 de tricot cuprinşi într-un kilogram de tricot finisat, acesta fiind factorul de multiplicare, x:

[ ]2g/m1000

Mx = ,

Cu ajutorul acestui factor se va determina cantitatea de fir, din fiecare culoare, ce se include într-un kilogram de tricot finisat: Mi [g/kg tricot] = Mi [g/m2] . x.

2. Calculul necesarului de materie primă pe unitatea de timp. Ca date iniţiale se

folosesc valorile maselor de intrare (MiU) pe tipuri de fire, în prima operaţie a procesului tehnologic (urzire):

Nmp[kg/T] = Vp [m2/T] . MiU [g/m2] . 10-13 – necesarul de materie primă pe schimb; Nmp [kg/zi] = Nmp [kg/T] . nschimburi – necesarul de materie primă pe zi; Nmp [kg/trim] = Nmp [kg/zi] . 60 zile – necesarul de materie primă pe trimestru; Vp [m2/T] – volumul producţiei pe schimb.


V.5.5.6.2. Reproducerea tricoturilor din urzeală Reproducerea tricoturilor din urzeală se face pe baza unor mostre, însoţite de fişe

tehnologice, elaborate de compartimentele de creaţie ale firmelor constructoare de maşini. O fişă tehnologică conţine următoarele grupe de date.

Date privind maşina de tricotat: − tipul maşinii, reprezentat prin simbolul ei; − viteza de tricotare (rotaţii ale arborelui principal/minut); − producţia teoretică – Pt –[m/h]; − numerotarea barelor cu pasete.

Date privind mostra de tricot: − destinaţia tricotului; − masa tricotului finisat – Mf [g/m2]; − materia primă şi ponderea [%] în tricot, dacă există mai multe componente

(natură, fineţe, culoare); − lăţimea tricotului finisat în [%] din lăţimea activă a fonturii:

Ltf = [%] . Laf;

− schema numerică a fiecărei bare cu pasete; − năvădirea fiecărei bare cu pasete; − lungimea de consum pe bare Lci [mm/Rack]; − lăţimea tricotului crud şi finisat – Ltc [cm], Ltf [cm]; − desimea pe verticală a tricotului crud şi finisat – DVc [r.o/10 cm], DVf [r.o/10 cm]; − succesiunea operaţiilor din procesul de finisare. Prelucrarea acestor date tehnice, în vederea reproducerii tricoturilor din urzeală, se

face în următoarea succesiune: • Nal – numărul de ace în lucru:

[ ][ ]mmmm

tfal

f

LN

A= ;

• Laf” – lăţimea activă a fonturii, în ţoli E:

[ ]

E

alalaf K

NtNL =

⋅=

25,4mm

.

Se adoptă din cartea tehnică a maşinii o valoare a lăţimii fonturii apropiată de cea rezultată din calculul anterior.

• 1mi – lungimile medii ale ochiurilor pe bare:

[ ]

[ ]mm /

mm480

ii

cm

L Rackl = ;

• Ac, Bc – parametrii tricotului crud:

[ ][ ]mmmmtc

cal

LA

N= ;

Bc = [ ]100 mmVcD


• Af, Bf – parametrii tricotului finisat:

[ ]mmtff

al

LA

N= ;

[ ]100 mmfVf

BD

= .

• Determinarea Vai [m/min] – vitezele de alimentare, ca parametrii de reglare: Vai = 1mi . n. 10-3 [m/min].

• Coeficienţi ai parametrilor structurii, pentru tricotul finisat şi crud:

[ ][ ]

mmmm

fAf

s

AK

F= ;

[ ][ ]mmF

AK

s

cAc

mm= ;

[ ][ ]

mmmmf

fB

s

BK

F= ; [ ]

[ ]mmmmc

cB

s

BK

F= .

Fs – diametrul firelor care evoluează într-un ochi:

[ ]mm31,6

lss

c TexF = ;

cls – coeficient, care depinde de natura materiei prime:

1

11

1

.i

i i

s i

i

c Texc

Tex=∑

∑ ;

• δ1i – coeficient de acoperire liniar:

δlli = mi

s

lF

.

• δs – coeficientul de acoperire a suprafeţei:

δs = FlBA

⋅⋅ ;

• δv – coeficientul de umplere volumetric:

δv = 2. .

.4

tA B gF lπ

;

gt – grosimea tricotului [mm]; • Ki – factorul Kover, se calculează pentru fiecare sistem de fire:

[ ]cm

ii

mi

TexKl

= .


• Masa tricotului M [g/m2] = ( )

( )1 1

2

mm / . . ..

. . .mm

i i

i i

m m i

iR

L R b h l TexTex

b A h BS=

∑ ∑,

unde: Lmi [mm/R] – lungimea de fir dintr-un raport; SR [mm2] – suprafaţa raportului; b – lăţimea raportului de desen [ş.o]. h – înălţimea raportului de desen [r.o]. În timpul procesului de finisare, tricotul este supus unor operaţii, care presupun nu

numai solicitări mecanice pe diferite direcţii, dar şi acţiunea unor factori fizici şi chimici (temperatură, umiditate, presiune, agenţi chimici), care determină modificări ale valorilor parametrilor structurii. Se poate menţiona însă, că în condiţiile solicitării firelor în timpul tricotării şi a finisării în domeniul elastic, se menţine egalitatea:

c

f

of

c o

SMM S

= ,

unde: Soc,f este suprafaţa ochiului de tricotul crud, respectiv finisat: Soc,f = Ac,f · Bc,f [mm2].

Această relaţie poate fi folosită şi la formularea unor concluzii privind modul în care tricoturile sunt solicitate în timpul finisării, în sensul contracţiei sau relaxării lor.

• Producţia teoretică, Pt, în diferite unităţi:

Pt [m/T] = n.S.T.Bc. 10-3, unde: n este număr de rotaţii ale arborelui principal;

S = 1 – la o rotaţie a arborelui principal se execută 1 rând de ochiuri; T = 60 min; Bc [mm] – înălţimea ochiului în tricotul crud.

Pt [m2/T] = Pt [m/T] . Ltc [m];

Pt [kg/T] = 9

1

. . . . . .10. i i

i

al o m in S T N n l Texb h

−∑ ,

unde: noi este numărul de ochiuri, pe bare; noi = ΣP – din raportul de năvădire. Fişele tehnologice elaborate de firmele specializate în construcţia maşinilor de

tricotat din urzeală, constituie o sursă bogată de informaţii, care trebuie folosită în scopul creării unor baze de date reale, ce vor fi utilizate ca punct de plecare în proiectarea sau reproducerea tricoturilor.

Aplicarea metodelor enunţate pentru proiectarea sau reproducerea tricoturilor din urzeală, care se bazează în principal pe folosirea parametrilor de reglare Lci [mm/Rack], respectiv Vai [m/min], presupune cunoaşterea aprofundată a structurii tricoturilor şi a elementelor de reglare a maşinilor de tricotat.


Metodologia prezentată pentru reproducerea unor tricoturi pe baza unor mostre, care se analizează în laborator, este de actualitate în prezent, când clienţii din exterior solicită cu prioritate reproducerea unor tricoturi pentru comenzi de export.

V.5.5.6.3. Reglaje tehnologice şi mecano-funcţionale Reglajele tehnologice asigură controlul şi menţinerea în limite prestabilite a

parametrilor tehnologici, determinând astfel obţinerea unor tricoturi cu caracteristicile stabilite prin proiectare. Reglajele tehnologice corect efectuate asigură, de asemenea, o justă corelare a tuturor parametrilor tehnologici, întrucât aceştia se găsesc într-o strânsă interdependenţă şi condiţionare reciprocă. O dată asigurată această corelaţie, premisa obţinerii unor tricoturi de bună calitate este pe deplin realizată.

Reglajele mecano-funcţionale sunt acele reglaje care asigură funcţionarea continuă

şi corectă a tuturor mecanismelor maşinii şi a părţilor componente ale acestora. Ele se execută la montarea maşinii şi punerea ei în funcţiune, la schimbarea structurii tricotului sau în cazul unor dereglări care produc defecte în tricot.

Reglajele mecano-funcţionale au la bază asigurarea poziţiei relative corecte a organelor de formare a ochiurilor, pentru desfăşurarea procesului de tricotare în condiţii optime; sunt reglaje specifice fiecărei grupe de maşini sunt stabilite de firma constructoare de maşini şi se regăsesc în cartea tehnică a maşinii. În general, se execută următoarele reglaje:

Reglarea fonturii cu ace. Poziţia corectă a fonturii în raport cu celelalte organe de

formare a ochiurilor se asigură prin: 1. montarea fonturii cu ace paralel cu arborele principal al maşinii; 2. poziţionarea fonturii în raport cu celelalte organe de formare a ochiurilor (platine,

placă cu dinţi de aruncare, pasete) pe orizontală şi verticală; 3. corelarea mişcărilor fonturii cu mişcările celorlalte organe; 4. reglarea gradului de coborâre a fonturii cu ce faţă de linia de aruncare (dinţii de

aruncare sau bărbii de aruncare ale platinelor), deci o reglare iniţială a adâncimii de buclare.

Reglarea barei cu pasete. O reglare a poziţiei barelor cu pasete presupune: 1. poziţionarea pasetelor fiecărei bare exact în mijlocul distanţei dintre ace; 2. asigurarea poziţiei paralele a barelor cu pasete faţă de fontură; 3. reglarea pe verticală a barelor cu pasete (distanţa între barele cu pasete, poziţiile

orificiilor pasetelor faţă de capul acelor); 4. reglarea poziţiei pasetelor în raport cu faţa acelor, pentru executarea corectă a

mişcării de deplasare laterală, în vederea depunerii firelor pe ace; 5. reglarea distanţei pe orizontală între barele cu pasete, stabilirea distanţei minime

între pasetele barelor care fac parte din acelaşi câmp de bare desenatoare, în vederea evitării coliziunii la deplasarea laterală;

6. reglarea amplitudinii oscilaţiei barelor cu pasete în spaţiu, în raport cu acele; 7. stabilirea ,,poziţiei 0” a barelor cu pasete, adică a poziţiei iniţiale a mecanismelor

de deplasare laterală a barelor de fond şi desen, corelată cu poziţia acelor, în vederea


începerii tricotării şi ulterior a realizării corecte a mişcării de depunere a firelor ,,pe” şi ,,sub” ac.

V.5.5.7. Defecte în tricot. Cauze şi remedieri

Principalele defecte, cauzele apariţiei lor, precum şi modul de remediere sunt prezentate în tabelul V.5.96.

Sectiunea V 5qserver.utm.md/carti_scanate/carti/Carti_in_PDF/Manualul... · Caracterizarea...

Documents

Transcript of Sectiunea V 5qserver.utm.md/carti_scanate/carti/Carti_in_PDF/Manualul... · Caracterizarea...