Secţiunea a 2

5
Secţiunea a 2-a Motivul emiterii actului normativ 1. Descrierea situaţiei actuale Elaborarea şi adoptarea unui nou Cod penal reprezintă un moment crucial în evoluţia legislativă a oricărui stat. Decizia de a se trece la elaborarea unui nou Cod penal nu este o simplă manifestare a voinţei politice, ci reprezintă, în egală măsură, un corolar al evoluţiei economico-sociale, dar şi a doctrinei şi jurisprudenţei. Profundele transformări în plan politic, social şi economic, care au avut loc în societatea românească în cele aproape patru decenii care au trecut de la adoptarea Codului penal în vigoare, şi mai ales în perioada de după 1989, nu lasă loc pentru nicio îndoială în privinţa necesităţii adoptării unui nou Cod penal. Pornind de la aceste premise, pentru elaborarea proiectului noului Cod penal a fost constituită în cadrul Ministerului Justiţiei o comisie formată din cadre didactice universitare, judecători, procurori, cu participarea reprezentanţilor Consiliului Legislativ. Decizia elaborării unui nou Cod penal are la bază o serie de neajunsuri existente în actuala reglementare, neajunsuri evidenţiate atât de practică, cât şi de doctrină. Astfel, actualul regim sancţionator penal reglementat de Codul penal în vigoare, supus unor frecvente intervenţii legislative asupra diferitelor instituţii, a condus la o aplicare şi interpretare neunitară, lipsită de coerenţă, a legii penale, cu repercusiuni asupra eficienţei şi finalităţii actului de justiţie. De asemenea, decizia elaborării unui nou Cod penal a avut la bază neajunsurile Legii nr. 301/2004, semnalate de doctrină în intervalul de timp care a urmat publicării sale, dintre care cele mai importante sunt următoarele: - în privinţa modelelor care au stat la baza reglementării, legiuitorul nostru s-a limitat la două modele principale - codul penal în vigoare şi codul penal francez, îndepărtându-se astfel

description

-

Transcript of Secţiunea a 2

Seciunea a 2-aMotivul emiterii actului normativ

1. Descrierea situaiei actuale

Elaborarea i adoptarea unui nou Cod penal reprezint un moment crucial n evoluia legislativ a oricrui stat. Decizia de a se trece la elaborarea unui nou Cod penal nu este o simpl manifestare a voinei politice, ci reprezint, n egal msur, un corolar al evoluiei economico-sociale, dar i a doctrinei i jurisprudenei.Profundele transformri n plan politic, social i economic, care au avut loc n societatea romneasc n cele aproape patru decenii care au trecut de la adoptarea Codului penal n vigoare, i mai ales n perioada de dup 1989, nu las loc pentru nicio ndoial n privina necesitii adoptrii unui nou Cod penal.Pornind de la aceste premise, pentru elaborarea proiectului noului Cod penal a fost constituit n cadrul Ministerului Justiiei o comisie format din cadre didactice universitare, judectori, procurori, cu participarea reprezentanilor Consiliului Legislativ. Decizia elaborrii unui nou Cod penal are la baz o serie de neajunsuri existente n actuala reglementare, neajunsuri evideniate att de practic, ct i de doctrin.Astfel, actualul regim sancionator penal reglementat de Codul penal n vigoare, supus unor frecvente intervenii legislative asupra diferitelor instituii, a condus la o aplicare i interpretare neunitar, lipsit de coeren, a legii penale, cu repercusiuni asupra eficienei i finalitii actului de justiie.De asemenea, decizia elaborrii unui nou Cod penal a avut la baz neajunsurile Legii nr. 301/2004, semnalate de doctrin n intervalul de timp care a urmat publicrii sale, dintre care cele mai importante sunt urmtoarele: - n privina modelelor care au stat la baza reglementrii, legiuitorul nostru s-a limitat la dou modele principale - codul penal n vigoare i codul penal francez, ndeprtndu-se astfel de tradiia de inspiraie italo-austriac dezvoltat sub imperiul Codului penal anterior; - diferenierea infraciunilor n crime i delicte, dei corect din punct de vedere tiinific, a fost reglementat ntr-un mod defectuos, astfel nct ea creeaz probleme a cror soluie nu poate fi gsit n cuprinsul codului. Aa se ntmpl, de exemplu, cu privire la calificarea tentativei de crim ca fiind crim sau delict. Mai trebuie remarcat faptul c, n prezent, noiunile de crim i delict nu mai au o semnificaie juridic nici pentru specialiti i, evident, nici pentru opinia public. Reintroducerea lor n aceste condiii ar reprezenta doar o surs de confuzie. Pentru a avea sens, distincia n plan penal ar trebui corelat cu adoptarea unor instituii corespunztoare n plan procedural. Sistemele de drept n care exist mprirea n crime i delicte cunosc i instituii procedurale specifice care dau substan acestei mpriri, cum ar fi, spre exemplu, Curtea cu jurai. O astfel de instituie are ca fundament tradiia, experiena acumulat n timp i o anumit cultur juridic n spaiul civic. n lipsa acestora, instituia ar fi artificial, ineficace; - Legea nr. 301/2004 reia o serie de prevederi deja declarate neconstituionale de ctre Curtea Constituional, aa cum este cazul obligaiei reparrii prejudiciului pentru dispunerea anumitor msuri de individualizare a executrii pedepsei - art. 108, 109 din Lege, al regimului plngerii prealabile n cazul infraciunilor contra bunurilor aflate n proprietatea privat a statului - art. 266 alin. (6) din Lege etc. n plus, numeroase alte prevederi pun probleme serioase de constituionalitate (de pild, imunitatea penal a tuturor instituiilor publice); - reglementarea ierarhiei pedepselor principale n materia delictelor, prevzut n art. 58 alin. (4) din Legea nr. 301/2004, nu i gsete reflectare n coninutul altor instituii. Astfel, din enumerarea legal rezult c amenda este o sanciune mai sever dect munca n folosul comunitii. Pe aceast baz, i prin aplicarea dispoziiilor art. 35 alin.(2) din Lege, se ajunge la concluzia c tentativa la o infraciune sancionat doar cu amend va fi pedepsit cu munca n folosul comunitii. Art. 69 din Lege prevede, ns, c n caz de sustragere cu rea-credin de la plata amenzii se poate aplica munca n folosul comunitii; - unele dintre instituiile nou-introduse suprapuse reglementrii regimului sancionator al minorilor, care a rmas cldit pe vechile principii, conduc la crearea unui regim sancionator mai sever n cazul minorului dect al majorului (de exemplu, n cazul amnrii aplicrii pedepsei sau al suspendrii executrii pedepsei aplicate minorului, dac se aplic i obligaia de a presta o munc neremunerat); - rspunderea penal a persoanei juridice a fost preluat din varianta iniial a Codului penal francez din 1994, variant ce nu s-a dovedit viabil i la care legiuitorul francez a renunat parial ulterior (de exemplu, sub aspectul clauzei speciale de rspundere a persoanei juridice); - n privina prii speciale, se remarc introducerea n textul Codului a numeroase prevederi din legislaia special, demers pe deplin justificat, ns acestea au fost n cea mai mare parte luate ca atare, fr a fi supuse unei selecii riguroase i cu att mai puin unei ameliorri a reglementrii. Aa se face c paralelismele de reglementare existente actualmente ntre Cod i legislaia penal special au fost uneori transferate n interiorul Codului. n acelai timp, unele texte din legislaia special aduse n Codul penal au fost ntre timp abrogate sau modificate.Elaborarea unui nou Cod penal este cerut i de necesitatea reaezrii n limite normale a tratamentului sancionator. n acest sens, practica ultimului deceniu a demonstrat c nu mrirea exagerat a limitelor de pedeaps este soluia eficient pentru combaterea criminalitii. Astfel, dei pedeapsa pentru furtul calificat este n legea n vigoare nchisoarea de la 3 la 15 ani, aceast sanciune legal - nemaintlnit n niciun alt sistem de drept din Uniunea European - nu a dus la o scdere semnificativ a numrului acestor fapte. De altfel, n perioada anilor 2004-2006, aproximativ 80% dintre pedepsele aflate n curs de executare prin privare de libertate pentru furt i furt calificat erau de cel mult 5 ani nchisoare, ceea ce indic faptul c instanele de judecat nu au simit nevoia s aplice sanciuni spre limita superioar maxim prevzut de lege (12 ani n cazul furtului simplu, respectiv 15 ani, 18 ani i 20 de ani n cazul furtului calificat). Pe de alt parte, intervalul extrem de larg dintre limita minim i cea maxim a pedepsei (de la 1 la 12 ani, de la 3 la 15 ani, de la 4 la 18 ani) a dus n practic la soluii mult diferite n ceea ce privete pedepsele concret aplicate pentru fapte asemntoare ori la pedepse mari pentru infraciuni cu o periculozitate sczut, fapt care nu asigur caracterul previzibil al actului de justiie. Soluia de dorit nu este deci o majorare dus la absurd a limitelor de pedeaps, care nu face altceva dect s nesocoteasc ierarhia valorilor sociale ntr-o societate democratic (de exemplu, furtul unui autoturism ce valoreaz mai mult de 200.000 lei este sancionat de legea astzi n vigoare la fel ca omorul). ntr-un stat de drept, ntinderea i intensitatea represiunii penale trebuie s rmn n limite determinate, n primul rnd, prin raportare la importana valorii sociale lezate pentru cei care nfrng pentru prima oar legea penal, urmnd s creasc progresiv pentru cei care comit mai multe infraciuni nainte de a fi definitiv condamnai i cu att mai mult pentru cei aflai n stare de recidiv. De aceea, limitele de pedeaps prevzute n partea special trebuie corelate cu dispoziiile prii generale, care vor permite o agravare proporional a regimului sancionator prevzut pentru pluralitatea de infraciuni.Analiza Codului penal n vigoare pune n eviden un alt imperativ al noilor reglementri din partea special, i anume simplificarea pe ct posibil a textelor de incriminare, evitarea suprapunerilor ntre diferitele incriminri i evitarea suprapunerilor cu textele prii generale. Astfel, n cazul n care o circumstan este prevzut n partea general ca i circumstan agravant general, ea nu mai trebuie reluat n coninutul incriminrilor din partea special, urmnd a se aplica textul general.Pentru asigurarea unitii n reglementarea infraciunilor este necesar includerea n coninutul proiectului Codului penal a unor infraciuni prevzute n prezent n legi penale speciale i care au o mai mare frecven n practica judiciar (infraciuni la regimul circulaiei rutiere, infraciuni informatice, infraciuni de corupie etc.).Astfel, n proiectul Codului penal trebuie introduse toate acele fapte incriminate n legi speciale, care merit n mod real o sanciune penal, iar n aceste cazuri textul incriminator trebuie conceput astfel nct s se integreze organic n structura proiectului.