Secrete mariale

rugăciunii

Editura Agape

Titlul original: Great Secrets of Prayer Copyright by Editura Agape Traducător: Olimpiu S. Cosma Tiparul: Agape S.R.L.Str. Podului 8 2300 Făgăraş

ISBN 973-9228-66-6

Capitolul 1

Şcoala rugăciuniiG. Campbell Morgan a spus: „Oamenii se roagă cu putere numai în

mijlocul suspinelor şi oftaţelor vieţii lor“.In această carte se află esenţa a ceea ce I-a plăcut lui Dumnezeu să-l

înveţe pe autor în cei douăzeci de ani cît a stat în şcoala rugăciunii. Fiecare principiu expus aici a fost încercat şi dovedit în timpul multor predicări ale Cuvîntului lui Dumnezeu în America Latină, precum şi în Antilele Britanice şi Franceze. Am descoperit curînd că sămînţa Cuvîntului nu va încolţi pe pămînt uscat, şi Domnul mi-a arătat în Cuvîntul Său un verset care m-a făcut să intru pentru totdeauna în şcoala rugăciunii: „Cel ce umblă plîngînd cînd aruncă sămînţa se întoarce cu veselie cînd îşi strînge snopii" (Ps.l26:6).

Pentru cei care trebuie să se roage în mijlocul vîrtejului, pericole lor şi nebuniei acestui secol 20 a fost scrisă această carte, şi deşi am căutat să nu las nici o sursă necercetată în vasta literatură despre ru găciune, majoritatea acestor principii au fost descoperite în orele glo rioase de dimineaţă, pe măsură ce Cel mai bun dintre învăţători, Spi ritul Sfînt, îmi dădea dintr-o dată „iluminări" din Cuvîntul lui Dumnezeu.

Nimeni în această viaţă nu poate trece de grădiniţa de copii a rugă ciunii. Mulţumesc lui Dumnezeu că nu există doctori în rugăciune, şi sunt foarte conştient de faptul că mai e foarte mult „pămînt de cuce- rit“ în această privinţă. Totuşi, aceste spicuiri de-o viaţă sunt pre zentate cu speranţa pusă în graţia (harul) lui Dumnezeu că El le va folosi pentru gloria Sa, făcîndu-i pe sfinţii de pretutindeni să se roage.

4

Ce au spus oamenii sfinţi despre rugăciune„Oamenii pot să nu ne asculte chemările, pot să ne respingă mesa jul, pot

să se împotrivească argumentelor noastre, pot să ne dispreţu iască, dar nu pot să facă nimic împotriva rugăciunilor noastre" (Sid- low Baxter).

„Mai degrabă aş învăţa pe un om să se roage decît pe zece oameni să predice" (Dr. lovett).

„Singura grijă a diavolului este să-i împiedice pe creştini să se roage. El nu se teme de studii fără rugăciune, de lucrarea fără rugăciune, de religie fără rugăciune. El rîde de truda noastră, îşi bate joc de înţe lepciunea noastră, dar tremură cînd ne rugăm" (Samuel Chadwick).

„Dumnezeu pune mai mare bază pe rugăciune şi comuniune decît pe lucrare. Mirele ceresc peţeşte o soţie, nu angajează o servitoare... Rugăciunea îl face pe Dumnezeu să iasă din locul Lui tainic ca să fa că minuni pe pămînt... să Se reverse pe Sine prin credincioşi într-o lu me de suflete pierdute" (A. Roffe).

„Am atîtea de făcut (astăzi), că voi petrece primele trei ore în ru găciune" (Martin Luther).

„Dumnezeu are un ocean fără margini de răspunsuri la cea mai slabă şoaptă a celui mai fără putere sfînt, dacă e dintr-o inimă pocă ită şi curăţită, şi dacă e într-o dependenţă deplină de Numele Domnului Isus Cristos".

„O zi fără rugăciune e o zi fără binecuvîntări, şi o viaţă fără rugăciune e o viaţă fără putere".

„Daniel a petrecut mai degrabă o noapte împreună cu leii decît să se lipsească de o zi de rugăciune; lui Petru i-a fost uşor să iasă din închisoare datorită rugăciunii".

„Credinţa este atotputernică numai cînd stă pe genunchi 14.„Un soare tainic, care nu apune niciodată, răsare în inimile celor ce

aşteaptă zorile; cei ce doresc fierbinte după Dumnezeu în cămăruţele de rugăciune vor trage curînd în piept aerul din Oraşul ceresc al lui Dumnezeu".

„Mulţi oameni cred în puterea rugăciunii, şi le place să audă des pre ea, dar puţini să roagă".

„Evanghelia se mişcă cu pas încet şi şovăielnic cînd sfinţii nu sunt la rugăciunile lor devreme, tîrziu şi vreme îndelungată".

5

Definţia rugăciuniiRugăciunea este mărturisirea neputinţei noastre şi a altora, în Numele

Domnului Isus, înaintea ochilor iubitori ai unui Tată care ştie, înţelege, mîngîie şi răspunde. Rugăciunea e respiraţia şi dorinţa fierbinte a spiritului după Dumnezeu. Este o apucare a bunăvoinţei lui Dumnezeu mai degrabă decît o învingere a şovăielii Lui. E o armonizare cu marea adunare de rugăciune, veche de două mii de ani, ce merge spre gloria de sus.

în orice rugăciune adevărată, Dumnezeu Spiritul Sfînt strigă în noi spre Dumnezeu Tatăl în numele de neînvins al Domnului Isus Cristos. Cînd îndeplinim condiţiile simple ale rugăciunii arătate în Cuvîntul lui Dumnezeu, primim îndurare şi graţie. Şi acestea vin chiar de la tronul graţiei pe care stă Cel ce ne-a iubit pînă la moarte şi dincolo de moarte, şi care poate face mai mult decît să ne asculte strigătele disperate şi dorul fără cuvinte din inimile noastre. „Căci nu avem un Mare Preot care să nu aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, totuşi fără păcat. Să venim deci cu îndrăzneală la tronul graţiei, ca să căpătăm milă şi să fim ajutaţi la vreme de nevoie" (Evr.4:15,16).

Necesitatea rugăciuniiSecretul oricărei căderi e lipsa de rugăciune. Nu avem decît să studiem

viaţa lui Saul din Vechiul Testament şi cea a lui Iuda Iscariot din Noul Testament ca să vedem că aşa este. Ei nu s-au rugat. Şi, întrebăm noi: S-au rugat oare Adam şi Eva cînd s-a apropiat de ei şarpele în grădina Eden? S-a rugat Avraam înainte de a intra la Agar sau îna inte de a coborî în Egipt? S-a rugat Paul înainte ca el şi Barnaba să se certe pentru Ioan Marcu? (Fap.l5:36-41).

Lipsa de rugăciune este un dezastru. Cineva a spus: „Dumnezeu îl îngheţa de frig pe Iacob noaptea şi-l topea de arşiţă ziua (Gen.31:40), dar au trecut douăzeci de ani înainte ca el să spună o rugăciune. Cînd s-a rugat, el s-a pus în calea lui Dumnezeu încercînd să răspundă por- priei lui rugăciuni (Gen.32:9-20). Doar la Iaboc (locul golirii) a învăţat el secretul de a învinge cu Dumnezeu. Acolo a fost golit de toată puterea lui naturală şi a fost rănit ca să nu mai facă altceva, decît să se prindă de Dumnezeu în toată viaţa lui. Marea tragedie a vieţii lui

6

David a venit cînd el se plimba, fără rugăciune, pe acoperişul casei lui, şi a văzut-o pe Batşeba“.

în ceea ce priveşte locul pe care Biserica primară l-a dat rugăciunii, dacă e îngăduit sau nu ca ceva s-o îndepărteze, să observăm aceasta: „Nu este nici un motiv să lăsăm Cuvîntul lui Dumnezeu ca să servim la mese... dar noi ne vom dedica neîncetat rugăciunii şi lucrării cu Cu- vîntul“ (Fap.6:2-4).

Doi pastori renumiţi au fost întrebaţi: „Dacă ar veni Cristos, care ar fi regretul dumneavoastră cel mai mare?“ Amîndoi au răspuns: „Că nu am petrecut mai mult timp în rugăciune". Noi toţi in tenţionăm să ne rugăm, dar puţini o facem.

Un suflet nenorocit a intrat în şcoala rugăciunii după sosirea lui în iad. El a cerut uşurare pentru starea lui. A fost refuzat. A cerut ca un cerşetor să-i avertizeze pe fraţii săi. A fost refuzat. S-a rugat lui Avra- am, unui om. El nu-L putea vedea pe Dumnezeu. Nu îndrăznea să ceară să iasă afară. Ştia desigur că pentru el nu mai era speranţă. Lipsit de rugăciune pe pămînt, neascultat în iad, el suferă etern, ca omul care a învăţat să se roage prea tîrziu. „De aceea, orice om care îl caută pe Dumnezeu să se roage Ţie în vremea cînd poţi fi găsit: cu siguranţă că valurile apelor mari nu se vor apropia de el“ (Ps.32:6).

Capitolul 2

Cum să abordăm rugăciuneaGeorge Miiller a descoperit că este mult mai bine să ne începem ziua cu

citirea Cuvîntului lui Dumnezeu decît cu vreo încercare de rugăciune. Două lucruri sunt necesare în cilindrul unei maşini ca să facă explozie şi să rezulte putere. Primul este scînteia, iar al doilea e combustibilul. Acum, scînteia Spiritului Sfînt al lui Dumnezeu poate fi prezentă în inimile noastre dimineaţa devreme, dar e nevoie să ne umplem inimile cu combustibilul Cuvîntului lui Dumnezeu pentru ca să fie putere în rugăciune. Citirea în umilinţă a Cuvîntului, meditaţia zilnică, sistematică a Cuvîntului Său aduce credinţă, putere şi dorinţa de rugăciune. învăţăm din nou despre iubirea Lui; Ii privim îndurările din trecut, inimile ne sunt înfiorate de căile Lui.

E foarte adevărat că „Spiritul este Acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le spun Eu sunt spirit, şi sunt viaţă" (Io.6:63). Dar să începem chiar şi citirea Cuvîntului cu o scurtă rugăciune: „Deschide-mi ochii, ca să privesc lucruri minunate în Le gea Ta!" (Ps.ll9:18). Să citim sistematic Cuvîntul Lui, zilnic cîte o porţiune bună, şi să citim tot Cuvîntul lui Dumnezeu, căci Biblia este „Cristos în litera de tipar", şi noi dorim să-L cunoaştem deplin, şi nu numai faţa sau mîinile Lui.

în rugăciune privim la Tatăl nostru ceresc.

închinareNe închinăm Lui pentru ceea ce este El. Nu trebuie să fim de mul tă vreme

în Cuvînt ca să facem experienţa lui Isaia şi să vedem măre ţia şi gloria Dumnezeului nostru. Căci fiecare verset-diamant îndreaptă spre inimile noastre graţia multicoloră şi gloria lui Dumnezeu. îl adorăm pe Dumnezeu pentru ceea ce este El. în asemenea vremuri găsim cuvintele din mulţi Psalmi pe buzele noastre, şi exclamăm: „O, adîncul bogăţiei, atît a înţelepciunii, cît şi a cunoştinţei lui Dumnezeu! Cît de insondabile sunt judecăţile Lui şi cît de neînţelese sunt căile Lui" (Rom.11:33).

8

Mulţumireîi mulţumim pentru ceea ce a făcut El. După ce ne-am închinat lui

Dumnezeu pentru ceea ce este El, suntem foarte predispuşi să-I mul ţumim pentru ceea ce a făcut pentru noi şi pentru alţii. Pe marile transportoare de avioane e folosită o catapultă pentru a arunca unele avioane în aer. Cînd rugăciunile sunt grele şi încete, de cîte ori aflăm că piedica stă în faptul că nu I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru ceea ce a făcut deja? Adesea ar trebui să îngenunchem şi să spunem Domnului cît îl iubim şi să-L lăudăm pentru ceea ce a făcut, şi să ne ridicăm fără să fi cerut un singur lucru. Isus a zis: „Oare n-au fost curăţiţi toţi zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt? Nu s-a găsit decît străinul acesta să se întoarcă şi să dea glorie lui Dumnezeu?" (Lc.l7:17-18).

Un misionar în China care a găsit cerul închis la rugăciunile lui şi-a aruncat într-o zi deznădăjduit privirile în jurul camerei şi a văzut un motto pe perete: „Lauda schimbă lucrurile!" El a luat această cheie şi a descuiat cerul. Ne putem întreba de ce era David un om după ini ma lui Dumnezeu. Printre altele, el s-a pocăit şi a dat laudă Domnului din toată inima. Lauda e amintită de peste două sute de ori numai în Psalmi. Ştii unde e amintită lauda pentru prima oară în Biblie? (vezi Gen.29:35). Domnul nostru venea din seminţia (tribul) lui Iuda (laudă). „O, de L-ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru lucrările Lui minunate faţă de fiii oamenilor!" (Ps.107:8). Citeşte deseori în Psalmi! Notează laudele, ca şi promisiunile din Biblie.

Propriul nostru TatăNoi venim la El ca propriul Său copil. Mai presus de orice nu tre buie să

uităm că atotputernicul Dumnezeu, Cel care „stă deasupra cercului pămîntului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste" (Is.40:22), este şi Tatăl nostru scump. „Căci voi n-aţi primit spiritul sclaviei ca să mai temeţi, ci aţi primit Spiritul înfierii, prin care strigăm: Abba, Tată!" (Rom.8:15). „Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu a trimis Spiritul Fiului Său în inimile voastre, care strigă: Abba, Tată!" (Gal.4:6). Cuvîntul „Abba" e un termen de intimitate (el s-ar traduce: „Tăticule", „Tati"). Noi venim cu credinţa simplă a unui copil chiar la Tăticul nostru drag.

O fetiţă şi-a petrecut noaptea departe de casă. Era cam înfricoşată şi se întreba dacă îşi poate spune rugăciunea ca de obicei cînd se

9

ducea la culcare. Ea s-a rugat: „Tată, ai vrea să mă faci să mă simt în tot atîta siguranţă ca atunci cînd mă duceam la culcare acasă?" A tă cut o clipă, apoi a spus: „Sigur că vrei!"

Cît de mult putem învăţa de la copii cînd suntem în şcoala rugă ciunii! Privindu-i, vom învăţa să venim cu aşteptare luminoasă şi cu dependenţă umilă! Ca un copil trebuie să ne încredem în Dumnezeu pentru nevoile noastre zilnice, căci nici un copil nu se îngrijorează de hrana şi îmbrăcămintea lui.

Uite cum s-a simţit David în privinţa aceasta (Ps.131)! Să ne silim totdeauna să devenim în spirit ca nişte copii, căci Domnul nostru a spus: „Adevărat vă spun că dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, nu veţi intra în Regatul (împărăţia) cerurilor" (Mt.l8:3-4).

Nu numai că trebuie să ne hrănim din Cuvîntul lui Dumnezeu şi să ne închinăm lui Dumnezeu, trebuie să ne şi vedem pe noi înşine înaintea lui Dumnezeu şi în relaţie cu El.

Starea inimiiNe vedem ticăloşia propriilor noastre inimi. O examinare a gloriei şi a

graţiei lui Dumnezeu aduce şi o vedere a ticăloşiei propriilor noastre inimi. Pe măsură ce verset după verset ne cercetează inimile, suntem făcuţi să ne plecăm capul şi să mărturisim ce suntem, şi apoi să ne mărturisim păcatele noastre concrete, numindu-le înaintea Lui. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este fidel şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nedreptate (adică, neconformare cu standardul divin - n. tr.)“ (l.Io.l:19).

Aici îi mulţumim lui Dumnezeu pentru Golgota şi ne dăm seama că „acum, în Cristos Isus, voi care eraţi depărtaţi aţi fost apropiaţi prin sîngele lui Cristos" (Ef.2:13).

MărturisireaNe mărturisim păcatele. Printre păcatele fundamentale pe care tre buie să

le mărturisim sunt acestea: Că nu dorim cu adevărat să ne ru găm. Nu dorim să vorbim cu Tatăl nostru binecuvîntat, atît sunt de reci inimile noastre; că nu ştim cum trebuie să ne rugăm, de aceea inimile noastre strigă la El să ne înveţe; că nu ne putem ruga; că nu ne-am rugat în trecut aşa cum trebuia.

10

Ajutor de la DumnezeuNoi primim ajutorul lui Dumnezeu. Acum, dacă suntem sinceri cu

Dumnezeu în mărturisirea neputinţei, neştiinţei şi eşecului nostru, cu siguranţă că vom lua măsuri pentru marea noastră slăbiciune.

Ne vom aminti că Moise, în luptă cu Amalec, şedea pe o piatră, cu mîinile ţinute sus de Aaron într-o parte şi de Hur în cealaltă parte (Ex.l7:8-12). Aaron ca preot prefigurează puternicele mijlociri ale lui Cristos la dreapta lui Dumnezeu. „De aceea poate să-i şi salveze în mod perfect pe cei care vin la Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pentru totdeauna ca să mijlocească pentru ei“ (Evr.7:25). începem să căpătăm curaj pentru bătălie. Hur simbolizează ajutorul binecuvîntat al Spiritului Sfînt. „Tot aşa şi Spiritul ne ajută în slăbiciunile noastre, căci nu ştim ce să cerem cum ar trebui. Dar însuşi Spiritul mijloceşte pentru noi cu suspine care nu pot fi rostite" (Rom.8:26).

Cîtă vreme mîinile lui Moise erau ridicate, Iosua putea să învingă în vale. îl rugăm astfel pe Dumnezeu pentru curăţire şi îi spunem că nu putem să ne rugăm, că nu ştim cum să ne rugăm, şi că nici nu do rim să ne rugăm, şi îi cerem ca Spiritul Său să ne umple şi să Se roage pentru noi. Iată ce ajutor pentru fiii oamenilor! într-adevăr, nu există rugăciune adevărată dacă nu strigă în noi Dumnezeu Spiritul Sfînt la Dumnezeu Tatăl în Numele Domnului Cristos.

Iată secretul tuturor secretelor privind rugăciunea. Dumnezeu vrea ca la prima menţionare a vreunui subiect în Biblie să rezume pentru noi învăţătura Lui cu privire la acel subiect. în Geneza 4:26 cîtim: „Şi lui Set i s-a născut un fiu, şi el i-a pus numele de Enos. Atunci au început oamenii să invoce Numele lui Dumnezeu". Dumnezeu ne arată în mai multe locuri că numele din Biblie au o semnificaţie adîncă. Cuvîntul „Enos" înseamnă „slăbiciune, fragilitate". Provine din rădăcina ebraică „anaş" care înseamnă „a fi trecător, slăbuţ sau bolnăvicios", în zilele cînd oamenii şi-au dat seama (după ce au văzut moartea în- cepînd să lucreze în jurul lor şi în ei) că erau disperat de neputincioşi şi de slabi, au început să cheme în ajutor Numele Domnului. Şi pînă azi doar o asemenea înţelegere şi mărturisire ne va ţine în şcoala rugă ciunii şi ne va face în final să avem o inimă cu adevărat rugativă, unul dintre cele mai rare lucruri din univers. Aşa au învins Iosafat şi Asa cînd şi-au adus neputinţa, neştiinţa şi slăbiciunea înaintea lui Dumnezeu (2.Cr.20:12; 14:11).

.

Capitolul 3

Cum să mijlocimAm învăţat acum să ne hrănim din pîinea lui Dumnezeu citind Cuvîntul, să

ne închinăm lui Dumnezeu pentru ceea ce este El, să-I mulţumim pentru ceea ce a făcut, să ne aducem neputinţa şi slăbiciunea noastră înaintea Lui şi să ne prindem de puterea şi bunăvoinţa Lui. Acum suntem gata pentru cerere şi mijlocire.

Rugăciune pentru alţiiRar auzim un învăţător biblic să se roage pentru un alt învăţător biblic.

Fiecare oaie behăie în ţarcul ei. Ca şi chibriturile, lovim numai pe cutiile noastre. Dar Paul şi Moise ar fi dorit ca ei înşişi să fie şterşi din cartea vieţii pentru ca alţii să fie salvaţi (mîntuiţi) (Rom.9:l-3; Ex. 32:32). Florile uscate şi ofilite îşi înalţă capetele cînd vine ploaia. Aşa fac sfinţii obosiţi şi descurajaţi cînd se roagă cineva pentru ei.

Să ne uităm la Cel ce trăieşte veşnic ca să facă mijlocire pentru noi. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, rugăciunile lui Paul au inclus întreaga Biserică, fără hotare de sectă, prejudecată, localitate sau chiar timp. Iată exemplul Domnului nostru în Ioan 17, şi cum Se ocupă de cineva care urma să fie cernut de Satan: „Dar eu m-am rugat pentru tine, ca să nu eşueze credinţa ta, şi cînd te-ai convertit, să-i întăreşti pe fraţii tăi“ (Lc.22:32).

Rugăciune pentru noi înşineCînd I-am glorificat Numele prin faptul că am cerut ca voia Lui să fie

făcută în vieţile prietenilor şi duşmanilor noştri, putem să ne rugăm: „Pîinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi 4* (Mt.6: 11). Cînd am venit cu neputinţa şi nevoile noastre şi ale altora înaintea lui Dumnezeu, El e onorat de cererile noastre. îi place ca copiii Lui să-I ceară orice au nevoie, deşi ştie ceea ce avem nevoie înainte de a-I cere. Cererile noastre pot fi tot atît de cuprinzătoare ca promisiunile lui Dumnezeu şi tot atît de adînci ca şi comorile Lui.

Deşi oamenii caută să îngrădească cuvîntul „orice", spunînd că nu urmăresc cutare sau cutare lucru, acest Cuvînt se află totuşi în Biblie.

12

Bucură-te dacă nevoile tale sunt mari, dacă cresc mereu, dacă sunt de necrezut, dacă sunt imposibile. Chiar încercările prin care te trece Dumnezeu sunt menite să-ţi lărgească inima ca să te poată binecu- vînta şi mai mult.

Pot nevoile tale să le întreacă pe acelea ale văduvei sărace (2.Re. 4:1-7)? I s-a ordonat să aducă înaintea Domnului nu numai vasele ei, ci să şi împrumute, şi „nu puţine''. Toate s-au umplut cu ulei, şi nu uleiul s-a terminat, ci vasele. Tu poţi să te rogi şi să primeşti chiar în această clipă.

Dacă doreşti să ştii cît de multe sunt lucrurile pe care le poţi avea, urmăreşte cuvîntul „primiţi" în Noul Testament. Dumnezeu are surprize pentru tine în această căutare. Dacă citeşti răspunsurile pe care le-au primit alţii, foloseşte-le ca cereri pentru tine şi prietenii tăi. Dumnezeu are răspuns pentru pîntecele sterp, lipsă de bani, iubirea neîmpărtăşită, dorinţa stinsă, situaţia neschimbată şi obiceiul de ne- înfrînt. El îţi va da exact ceea ce ceri, ceva mai bun sau ceva mai mult: „Şi orice veţi cere în Numele Meu voi face“ (Io.l4:13). „Orice ni se dă bun şi orice dar desăvîrşit este de sus“ (Iac.l:17). lacob spune că orice război e cauzat de lipsa rugăciunii: „... Vă luptaţi şi nu aveţi, pentru că nu cereţi''(Iac.4:29).

Desigur, cerul e prea plin de răspunsuri la rugăciuni pe care ni meni nu le-a cerut vreodată. Sute de ani au trecut în Biblie fără să fi fost consemnată o singură rugăciune. Deodată Dumnezeu a întrerupt un lung şir de nume din cauza unei rugăciuni care a fost înălţată la cer: „Şi Iaebeţ (trist) era mai cu vază decît fraţii lui (pentru că s-a rugat), şi a zis: ,0, de m-ai binecuvînta şi mi-ai întinde hotarele, de-ar fi mîna Ta cu mine, şi de m-ai feri de nenorocire, aşa încît să nu fiu în suferinţă!*** (l.Cr.4:10).

Cineva ar putea crede că Dumnezeu ar spune: „Fii atent, Iaebeţ, ai cerut prea mult!“ Dar un asemenea lucru nu există vreodată consem nat în Biblie. „Şi Dumnezeu i-a dat ceea ce ceruse", spune Biblia. Stîrneşte aceasta sufletul şi spiritul tău să încerce şi să vadă ce în seamnă să fii binecuvîntat de Dumnezeu? Rugăciuni ca aceasta toarnă binecuvîntări de aur peste capul urmaşilor noştri. S-ar părea că acest singur strigăt L-a făcut pe Dumnezeu să apuce pîrghiile cerului şi să-l pună pe Iaebeţ sub şuvoiul bunăvoinţei Sale şi aproape să-l acopere cu binecuvîntări.

I 13

Memorează această promisiune şi roagă-te des: „El, care nu L-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?" (Rom.8:32)

Să ne rugăm aşteptîndRugăciunea nu e conversaţie cu sens unic. Aşa cum îl lăsăm pe Dumnezeu

să ne vorbească cînd cercetăm cu atenţie Cuvîntul Său, tot aşa simţim o plăcere desosebită să ne vorbească după ce ne-am ru gat. De atîtea ori batem şi apoi fugim înainte ca El să deschidă uşa. Atîţia au luat-o la goană după ce au cerut, fără să-I aştepte Cuvîntul, chiar cînd Dumnezeu era pe punctul să le dea. Ce iubire şoptită pierdem atunci cînd nu cunoaştem liniştea comuniunii cu El! Pe inimile liniştite şi tăcute coboară El roua binecuvîntării Lui. Cînd toate vocile acestei lumi şi ale eului au tăcut, descoperim că Isus Cristos trăieşte în noi.

„Cei ce-L aşteaptă pe Domnul îşi vor înnoi puterea, ei se vor înălţa cu aripi ca de vultur; vor alerga şi nu vor obosi, vor umbla şi nu se vor osteni" (Is.40:31). Cercetează Scripturile ca să vezi ce li se dă celor ce aşteaptă! Spune cu Samuel: „Vorbeşte, căci servul Tău ascultă" (l.Sam.3:10).

Apoi ridică-te să-I vezi răspunsurile, să observi primii norişori de apropiere a averselor de ploaie a binecuvîntărilor (l.Re.l8:44). Ridi- că-te să te minunezi de felul cum răspunde El dintr-o direcţie la care nu ne-am gîndit, de felurimea metodelor Lui şi de nemărginirea resurselor Lui. Să dorim să fim aceia care stau la ţărm cînd la orizontul rugăciunii se apropie corăbii din Ofir încărcate cu aur. Să aşteptăm acea clipă cînd un miliard de rugăciuni vor primi răspuns, cînd la sunetul trîmbiţei vom fi luaţi toţi ca să fim cu El (l.Tes.4:16). Dacă am vegheat să nu fim deranjaţi în timpul rugăciunii, urmărim acum cu nerăbdare să vedem cum va lucra Domnul pentru prietenii noştri şi pentru noi înşine.

Să ne notăm rugăciunile pe hîrtie, precum şi răspunsurile, căci mulţi nu înţeleg că binecuvîntările pe care le primesc sunt răspun surile la propriile lor rugăciuni! Şi mai presus de orice, să veghem ca să nu fie ruptă comuniunea cu El.

Capitolul 4

Piedici In rugăciuneDumnezeu întîrzie în răspunsul unor rugăciuni, dar nu întîrzie la toate

rugăciunile. Dacă ai avut o perioadă chiar de numai o zi fără un răspuns la rugăciune, înseamnă că s-a strecurat un păcat care for mează un obstacol. „Iată, mîna Domnului nu s-a scurtat ca să nu poa tă salva, şi urechea Lui prea tare ca să nu poată auzi. Dar nelegiuirile voastre au pus un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru, şi păcatele I-au ascuns faţa de la voi, ca să nu ascultete'' (Is.59:l-2).

Tramvaiele şi troleibuzele au un cablu prin care se aduce electrici tatea şi puterea de la motoare la firele de deasupra. Cablul poate fi doar la un centimetru de fir, totuşi să nu treacă nici o putere; tramvaiul şi troleul stau în acelaşi loc. Oamenii dinăuntru pot să cînte, să strige, să predice, să ţină o mare adunare, dar cînd ies afară se află în acelaşi loc. Un pachet de ţigări, o carte murdară, invidia, ura, neierta- rea, un obicei necurat, nevizitarea spitalelor şi închisorilor, neglijarea citirii Bibliei, o mie şi unul de lucruri pot întrerupe comuniunea cu Spiritul Sfînt şi face cu neputinţă ca Dumnezeu să-ţi audă rugăciunile. Nu spune că e greu să te rogi sau că Dumnezeu nu răspunde, ci mai degrabă strigă: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile! Vezi dacă există vreo cale rea în mine, şi du-mă pe calea veşniciei" (Ps.l39:23-24).

Pe măsură ce zi de zi şi oră de oră cercetăm Scripturile şi citim Cuvîntul lui Dumnezeu, Spiritul Sfînt ne dezvăluie unde sunt obstacolele. „Cartea aceasta a Legii (Cuvîntul lui Dumnezeu) să nu se depărteze de gura ta: meditează asupra ei zi şi noapte, căutînd să faci tot ce este scris în ea; căci atunci îţi vei face calea prosperă, şi atunci vei avea mult succes" (Ios.l:8).

Dar cineva poate să ştie toate acestea şi totuşi să rămînă timp de luni sau chiar ani fără un singur răspuns la rugăciune. Căci cînd pă catul e descoperit, trebuie să-l mărturisim lui Dumnezeu şi să-l spunem concret, numind păcatul cu numele lui, oricît ar fi de rău, cerînd lui Dumnezeu să-l cureţe şi să-l ierte, şi luînd hotărîrea din toată inima să nu-1 mai repetăm, nici să lăsăm ca aceşti şerpi care îl dezono

15

rează pe Dumnezeu să-şi facă cuib în inimile noastre. „Dacă ne măr turisim păcatele, El este fidel şi drept ca să ne* ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nedreptate'' (l.Io.l:9).

Poate ai crezut că El o să-ţi asculte rugăciunile chiar cînd te ţii de un păcat cunoscut; ar fi mai bine ca chiar acum să cazi pe genunchi înaintea Domnului nostru şi să faci pace cu El.

Ne ocupăm acum de cîteva păcate concrete, din cauza cărora Dumnezeu spune că nu ne poate asculta strigătele, oricît de sincere şi de fierbinţi ar fi ele. Este vreunul dintre aceste păcate în viaţa ta?

NeiertareaDupă ce ne-a dat modelul de rugăciune (Mt.6:9-10), Domnul Isus Se

grăbeşte să ne facă cunoscut piedica cea mai mare în calea rugă ciunii: „Dacă iertaţi oamenilor nelegiuirle lor, şi Tatăl vostru ceresc vă va ierta nelegiuirile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor nelegiuirile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta nelegiuirile voastre'' (Mt.6: 14-15). Domnul repetă afirmaţia astfel ca să o înţelegem. Neiertarea e piedica principală în calea rugăciunii.

Citeşte şi meditează la parabola cu regele care a vrut să facă soco teala cu servitorii lui (Mt.l8:21-31), dacă vrei să ştii cît de important este să nu ţinem ură sau să nu iertăm un lucru de mică valoare, după ce Domnul ne-a iertat datoria multimiliardară.

Egoismul„Dumnezeu să mă binecuvînteze pe mine şi pe soţia mea, pe fiul meu şi

pe soţia lui, pe noi patru şi pe nimeni altul'' este orientarea generală a rugăciunii. Prima rugăciune înregistrată în Biblie (Gen.l5:2) e nerăbdătoare şi egoistă: „Şi Avram a zis: Doamne, Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii''. în capitolul următor Avram vrea să-şi dea singur răspuns la propria lui rugăciune intrînd la sclava Agar. Dar în Geneza 18:23-33 îl găsim pe Avraam (cu numele schimbat) mijlocind pentru alţii.

Multe soţii doresc convertirea soţilor lor ca să fie mai plăcut acasă. Acesta este egoism curat. Ele ar trebui să dorească ca ei să se con vertească ca să nu-L mai necinstească pe Dumnezeu Tatăl datorită respingerii salvării date prin Dumnezeu Fiul. Adesea, strigătele pentru trezire nu înseamnă decît că vreo biserică doreşte să-şi sporească

16

venitul prin noi membri. Cînd nu mai putem răbda să-L supărăm pe Dumnezeu cu spiritul lumesc al bisericilor noastre, suntem pe drumul spre trezire.

Evanghelistul Dawson povesteşte despre o doamnă care a venit la el în timpul unei adunări şi i-a spus că se îndoieşte că Dumnezeu răs punde la rugăciuni, căci, spunea ea: „M-am rugat pentru cei doi băieţi ai mei înainte de a se naşte, şi nici unul dintre ei nu e salvat". Dawson i-a cerut să-i facă o promisiune solemnă: „Doresc să fiţi de acord să încetaţi de a vă mai ruga pentru băieţii dumneavoastră timp de o lună, şi să vă rugaţi pentru copiii altor mame". Ea a acceptat, şi şi-a văzut amîndoi fiii convertiţi în mai puţin de treizeci de zile.

Aici, într-adevăr, e un secret mare al rugăciunii. „Voi cereţi, şi nu primiţi, pentru că cereţi cu gînd să risipiţi în poftele voastre" (Iac. 4:3). „Domnul l-a adus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce Iov s-a rugat pentru prietenii lui. Şi Domnul i-a dat lui Iov de două ori cît avusese" (42:10). „Voia Ta să fie făcută pe pămînt aşa cum este şi în cer" (Mt.6:10).

Lipsa dragostei în familieMulţi oameni care sunt îngeri în public şi diavoli acasă se miră de ce

rugăciunile lor nu sunt ascultate. Soţii care sunt geloase şi ironice, care se bosumflă şi se plîng, se miră că rugăciunile lor îngheaţă pe ta van şi picură apoi jos. Lucruri nelegiuite se fac în numele căsniciei, şi mulţi socotesc certificatul de căsătorie drept o autorizaţie pentru plăceri.

Poate că întreaga ta viaţă de căsnicie se cere adusă înaintea Domnului. „După cum şi Sara asculta de Avraam, şi-l numea ,domn‘: fi icele ei sunteţi voi, cît timp faceţi binele". „... Tot aşa, şi voi soţilor, locuiţi cu ele după cunoştinţă, dînd onoare soţiei ca vasului mai slab, şi ca fiind comoştenitoare ale graţiei (harului) vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre" (l.Pt.3:6-7).

ZgîrceniaPaul era foarte fericit că biserica din Filipi l-a ajutat materialiceşte. „Căci

şi în Tesalonic mi-aţi trimis o dată, şi chiar de două ori, după nevoile mele" (4:16). Şi acestei biserici generoase care şi-a susţinut mi sionarul cu rugăciuni şi ajutoare, Dumnezeu i-a făcut o mare promi

17

siune: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate nevoile voastre, după bogăţia Sa în glorie prin Isus Cristos“.

Dumnezeu este un mare Dătător (vezi Io.3:16), şi El toarnă cele mai alese binecuvîntări ale Sale peste cei ce se îngrijesc ca nimic să nu le „înţepenească" mîinile. Există un singur loc sigur pentru banii noş tri - în mîinile celor ce răspîndesc Evanghelia în lume. „Dar cine are bunurile acestei lumi şi-l vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima fată de el, cum rămîne în el iubirea fată de Dumnezeu? (l.Io.3:17).

Cînd dăm, Domnul Se uită la ceea ce ne-a rămas. Cît I-a rămas lui Dumnezeu cînd L-a dat pe singurul Său Fiu? Pentru dătătorii voioşi, pentru cei cu inima deschisă, Ioan rosteşte uimitoarea promisiune a lui Dumnezeu: „Şi orice vom cere vom primi de la El, pentru că pă zim poruncile Lui şi facem acele lucruri care îi plac“ (l.Io.3:22).

Bisericile zgîrcite care cheltuiesc mai mult pentru ele decît pentru alţii, ca şi indivizii care pun mai presus adunatul pentru zile negre de cît agonia de acum a lumii, nu vor primi binecuvîntarea de la Dumnezeu. Cît de îngrozitor este pentru Dumnezeu cînd oamenii nu ascultă porunca Lui clară: „Nu vă strîngeţi comori pe pămînt, unde le mănîncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii" (Mt.6:19).

Alte piedici mai sunt: Lipsa de mulţumire lui Dumnezeu (Rom. 1:21); idolii - a pune soţie, soţ, copii, avere sau altceva înainte de Dumnezeu (Prov.28:9); mîndria (Iov 35:12-13); lipsa de împăcare cu fraţii jigniţi (Mt.5:23-24); încăpăţînarea (l.Sam.l5:22-23); necitirea Cuvîntului lui Dumnezeu (Prov.28:9); subestimarea fidelităţii lui Dumnezeu (Iac.l:5-6).

Capitolul 5

Cum să ne rugămRugăciunile Domnului nostru Isus Cristos au produs cea mai mare uimire

şi dorinţă în inimile discipolilor (ucenicilor). „Şi s-a întîmplat că, pe cînd Se ruga într-un anumit loc, cînd a terminat, unul dintre discipolii Lui I-a zis: Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum i-a învăţat şi Ioan pe discipolii lui“ (Lc.ll:l). Cînd Dumnezeu Fiul a vorbit cu Dumnezeu Tatăl prin puterea lui Dumnezeu Spiritul Sfînt, a fost un eveniment care i-a tulburat pe discipoli mai mult decît toate minunile Lui dinaintea crucificării şi învierii.

Dacă Fiul lui Dumnezeu a găsit rugăciunea necesară în viaţa Sa, ce loc crezi că ar trebui să aibă în viaţa noastră? Discipolii Săi, care n-au cerut niciodată să fie învăţaţi să predice, au cerut ca El să-i înveţe să se roage. Se face aluzie la faptul că Ioan Botezătorul a fost nu numai cel mai mare dintre profeţi, ci era şi puternic în rugăciune şi în a-i învăţa pe oameni să se roage.

Pe pămînt, Domnul nostru „i-a luat pe Petru, pe Ioan şi pe Iacob, şi S-a suit pe munte să Se roage. Pe cînd Se ruga, I s-a schimbat înfăţişa rea feţei, şi îmbrăcămintea I s-a făcut albă şi strălucitoare" (Lc.9:28- 29). Şi, în cer, El continuă să Se roage: „După ce curăţise prin Sine însuşi păcatele noastre, S-a aşezat la dreapta măreţiei în locurile prea- înalte“ (Evr.l:3). „De aceea şi poate să-i salveze în mod perfect pe cei care vin la Dumnezeu prin El, avînd în vedere că trăieşte pentru totdeauna ca să facă mijlocire pentru ei“ (Evr.7:25).

Cristos a trăit pe pămînt cam treizeci de ani şi jumătate. El a învă ţat pe alţii, i-a vindecat, şi a predicat cam trei ani şi jumătate. El a continuat să Se roage pentru noi timp de aproape două mii de ani!

Să fim deci mereu elevi în şcoala rugăciunii; să ne bucurăm de curţile măreţiei Lui, folosind din plin perdeaua ruptă şi calea cumpărată cu sînge; să ne apropiem de un Dumnezeu care are răspunsul pentru fiecare nevoie fizică, mintală şi spirituală a noastră. Să învă ţăm cum să ne rugăm după învăţătura Bibliei.

19

16 Legi ale rugăciunii

1. Rugăciuni stăruitoareRugăciunile noastre ar trebui să fie stăruitoare. Întîrzierile lui Dumnezeu

nu sunt refuzuri. Fiecare zi aduce mai aproape răspunsul la rugăciunile noastre. Biserica s-a rugat de aproape două mii de ani cu rugăciunea: „Vino, Doamne Isuse!“ (Ap.22:20). Totuşi, nu ne descura jăm, căci orice clipă poate să vadă strălucirea gloriei Sale cînd va veni El. Moise s-a rugat ca să poată „trece şi să vadă ţara bună de dincolo de Iordan" (Dt.3:25), iar Dumnezeu i-a răspuns: „Nu-mi mai vorbi despre lucrul acesta" (Dt.3:26). Dar Domnul nu a spus „nu", şi peste secole îl vedem pe Moise în ţară vorbind cu Domnul nostru (Lc.9:30).

La o adunare într-un orăşel din Statele Unite s-a convertit un om foarte bătrîn. Alt bătrîn s-a dus în faţă, şi cu lacrimi în ochi a povestit cum cu cincizeci de ani mai înainte douăzeci şi cinci de tineri s-au ho- tărît să se roage pentru acest om în fiecare zi. El a spus: „Eu sunt singurul care am mai apucat să văd că rugăciunile din cei cincizeci de ani au fost ascultate". Dacă este pentru gloria lui Dumnezeu şi după voia Lui (şi El îţi va arăta la timpul potrivit dacă este), atunci continuă să te rogi pînă cînd primeşti lumină şi poţi să aduci laude sau pînă cînd vine răspunsul.

„Oamenii ar trebui să se roage totdeauna şi să nu se lase" (Lc.l8:l). O traducere literală a unui verset faimos ne va înfiora: „Eu vă spun: Continuaţi să cereţi, şi vi se va da, continuaţi să căutaţi, şi veţi găsi, continuaţi să bateţi, şi vi se va deschide" (Lc.ll:9).

Ca să învăţăm de la cei care au stăruit cu răbdare şi neîncetat în ru găciune, să citim despre omul care nu a vrut să renunţe la miezul nop ţii (Lc.ll:5-8), despre omul care a refuzat să se oprească din strigăt (Mc.l0:46-52), despre văduva care a plictisit un judecător cu plîngerea ei (Lc.l8:l-8), şi despre femeia care avea un răspuns la fiecare obiecţie a lui Dumnezeu şi a omului (Mt.l5:21-28).

Uneori, Domnul vrea să aştepte mai mult decît credem noi că ar fi necesar ca să ne răspundă rugăciunilor. El a venit la discipoli pe lac în straja a patra. Dar după cum soarele răsare chiar cînd trebuie, tot aşa şi Domnul nostru nu întîrzie niciodată cu adevărat. Am în dosarele mele multe duzini de răspunsuri la rugăciuni notate cu „Rum". Este cel mai mare dosar pe care îl am. „Rum" înseamnă: „Răspunsuri în ultimul minut".

20

2. Rugăciuni insistenteRugăciunile noastre ar trebui să fie insistente. Vine un timp, în ciuda

căilor noastre comode, moderne, cînd trebuie să fim disperaţi în rugăciune, cînd trebuie să ne luptăm, cînd trebuie să strigăm fără ruşine şi cu îndrăzneală. Multe dintre rugăciunile scrise în Scriptură sunt „strigăte", iar cuvintele ebraice şi greceşti sunt foarte tari. în ciuda părerilor contrarii, Biblia recunoaşte că un asemenea lucru produce furtună în cer. „Rugăciunea fierbinte şi eficientă a unui om drept rezolvă multe" (Iac.5:16). Cînd Irod şi-a întins mîinile ca să chinuiască Biserica (Fap.l2:5), ea şi-a întins mîinile în rugăciune. „Dumnezeule, Tu trebuie să faci cum ai spus!" este strigătul acelora care vor neapărat să aibă un răspuns, care nu pot fi refuzaţi. Aceasta nu înseamnă că învingem şovăiala lui Dumnezeu; mai degrabă ne ţinem de bunăvoinţa Sa, trecînd peste domnii şi stăpîniri, cerîndu-I atotputerea în nevoile noastre disperate. Ca să nu devenim mîndri pentru că am învăţat să ne rugăm, ar trebui să citim: „El este Acela care, în zilele cînd era în carne, a adus ca ofrandă rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrimi către Cel care putea să-L salveze de la moarte... a fost ascultat din pricina evlaviei Lui" (Evr.5:7).

Să citim despre îndrăzneala lui Avraam (Gen.l8:23-32), a lui Moise (Ex.33:12) şi apoi să dăm atenţie la toate invitaţiile la rugăciune: „Căci n-avem un Mare Preot care să nu aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să venim deci cu îndrăzneală la tronul graţiei, ca să căpătăm milă şi să găsim graţie ca ajutor în vreme de nevoie" (Evr.4:15-16).

3. Să ne împotrivimSă ne împotrivim, să opunem rezistenţă în rugăciune. Avem un duşman

puternic care ştie că rugăciunea e nimicirea lui. Dacă Satan ar avea zece bombe atomice şi libertatea să le folosească, le-ar arunca asupra celor mai eficace cămăruţe de rugăciune din lume. „Căci noi nu ne luptăm împotriva cărnii şi sîngelui, ci împotriva stăpînirilor, împotriva puterilor, împotriva conducătoririlor întunerecului acestei lumi, împotriva ticăloşiei spirituale din locurile cereşti" (Ef.6:12).

Avem un duşman care ne va trimite ore tîrzii ca să nu ne putem scula devreme, care ne va face să găsim prea multă vreme plăcere în- tr-un răspuns la rugăciune ca să ne gîndim să cerem altul. El ne va lă sa chiar să frecventăm cursuri de rugăciune şi să citim cărţi despre

21

rugăciune, cîtă vreme nu ne rugăm. El se grăbeşte să scoată în evidenţă lipsa aparentă a răspunsului lui Dumnezeu la rugăciune. îi place să ne îndrepte atenţia asupra făgaşului în care ne aflăm, ca să ne spună despre imposibilitatea cererii noastre, făcîndu-ne să uităm că avem un Dumnezeu care începe cu imposibilul şi continuă de aici mai departe.

Dumnezeu nu a descurajat vreodată pe cineva; poţi să fii sigur că orice descurajare vine de la diavol. El ne distrage atenţia de la Numele de neînfrînt al lui Cristos la nevrednicia noastră. El este maestru al telefonului, îi face pe copii să plîngă, provoacă cîinele şi aduce vizita tori inutili. El poate turna un paravan de gînduri rele şi nebune în mij locul unei rugi frumoase. El ne întoarce atenţia de la măreţia lui Dumnezeu la durerile şi suferinţele trupurilor noastre, el neagă toate răspunsurile la rugăciune, iar dacă i se dă ocazia defăimează atît pe Dumnezeu, cît şi pe fraţi.

Cea mai mare înşelătorie a lui Satan este să ne facă să ne luptăm di rect cu el, ocolind astfel pe Cristos. Influenţa lui apare în toate cărţile care preamăresc puterea lui şi îi ignoră înfrîngerea, deşi ele probabil sunt menite să ne înveţe cum să ne împotrivim lui. El face ca biserica să convoace adunări de comitet în fiecare seară şi-şi bate joc în spatele activităţii religioase prea energice de peste zi, zîmbind tot timpul la cămăruţa de rugăciune goală... el ştie cel mai bine cum să treacă pe cineva pe linie moartă şi cum să consume timp.

Dar Domnul ne-a dat singura cale ca să ne împotrivim diavolului. „Isus i-a zis: Omul nu va trăi numai cu pîine, ci cu orice Cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu... atunci Diavolul L-a lăsat“ (Mt.4:4). Observă cu atentie pasajele care ne spun să veghem: Hab.2:l; Mt.26: 40-41; Mc.l3:33; Lc.21:36; l.Cor,16:13; Col.4:2; l.Tes.5:6; 2.Tim.4:5; l.Pt. 4:7.

4. Să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucrezeNoi trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze. Adică să nu încercăm să

dăm răspuns propriilor noastre rugăciuni, dacă nu merge în suşi Domnul înainte pe acea cale. Să luăm oare o găleată şi să încer căm să golim marea Roşie, ca să facem o trecere prin ea, sau să dăm năvală asupra zidurilor Ierihonului în timp ce le înconjurăm? „încre- dinţează-ţi calea ta Domnului; de asemenea, încrede-te în El, şi El va face să se întîmple" (Ps.37:5). „Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face“ (Io.l4:4).

Avraam I-a cerut lui Dumnezeu un fiu (Gen,15:2) şi apoi a încercat

22

să-L ajute pe Dumnezeu luînd-o pe Agar de soţie (Gen.l6:l-2), ascul- tînd de glasul Sarei, soţia lui, mai degrabă decît de glasul lui Dumnezeu. Cît de groaznic este cînd ne amestecăm în planurile lui Dumnezeu şi încercăm să răspundem propriilor noastre rugăciuni! Pînă azi arabii pretind că se trag din Ismael care s-a născut din căsătoria nelegitimă a lui Avraam, tulburînd şi azi pe evrei, care se trag din Isaac.

Iacob s-a rugat să fie scăpat din mîna fratelui său Esau (Gen.32:ll), apoi s-a pus să-l împace cu capre, ţapi, oi, berbeci, cămile, vaci, tauri şi măgari. încrede-te în totul în cererile tale în Dumnezeu. Dacă un om ar sta la cutia poştală ţinînd de colţul scrisorii, cît ar trece pînă să primească răspuns?

5. Să ne rugăm In secretRugăciunile noastre ar trebui să fie secrete. „Ci tu, cînd te rogi, in tră în

cămăruţa ta, şi după ce-ai încuiat uşa, roagă-te Tatălui tău, care este invizibil; şi Tatăl tău, care vede ceea ce este secret, îţi va răsplă ti" (Mt.6:6). în cîntarea lui Solomon, Domnul repetă această invitaţie binevoitoare: „O, porumbiţa mea, care eşti în scobiturile stîncilor, în locurile secrete ale prăpăstiilor, lasă-mă să-ţi văd înfăţişarea, lasă-mă să-ţi aud vocea! Căci vocea ta este dulce, şi înfăţişarea ta este plăcută" (Cînt.2:14). Cineva a spus despre acest verset: „El nu numai că ne lasă să venim, ci ne şi pofteşte să venim, El ne ordonă să venim şi ne împuterniceşte să venim, însă de fapt doreşte din toată inima să venim!" Cineva mi-a spus de curînd: „Chiar dacă ar trebui să-mi las deo parte prietenii, nu-L voi lăsa deoparte pe Isus!"

Cînd duşmanul îmi sugerează să fac multe lucruri pentru mine dimineaţa devreme, trebuie să-i răspund: „Scuză-mă, El aşteaptă!" N-ar fi de mirare că El e trist toată ziua pentru că noi n-am vegheat la întîl- nirea noastră de dragoste de dimineaţă devreme!

Unii cred că ar trebui să ne spunem nevoile doar lui Dumnezeu; al ţii au mai multă sau mai puţină libertate să le spună şi poporului lui Dumnezeu. Dar e sigur că trebuie totdeauna să mergem mai întîi la El, şi că încrederea noastră ar trebui să fie numai în El şi în ce poate El să facă, şi nu în ce poate omul să facă. Fiecare persoană sau organizaţie trebuie să ia o hotărîre în privinţa aceasta după credinţa pe care i-o dă Dumnezeu şi după călăuzirea Lui pentru lucrarea în care este angajată.

Capitolul 6

Cum să ne rugăm(continuare)

6. Rugăciuni concreteRugăciunile noastre ar trebui să fie concrete, precise. Dacă te rogi pentru

99,33 dolari, e foarte interesant să vezi cum Domnul îţi aduce nu numai cei 99 dolari, dar şi cenţii. Omul care l-a ascultat pe prietenul său la miezul nopţii nu i-a cerut pîine în general, ci trei pîini (Lc. 11:5). El a primit ce a cerut, dar a fost atent să nu fie mai puţin de trei! Cineva a spus: „Dacă te rogi pentru o maşină uzată, vei primi de obicei chiar aşa“.

Una dintre fiicele noastre I-a cerut Domnului să-i trimită bani pentru nişte pahare şi să scrie: „Poştă specială". Poţi fi sigur că Domnul i-a trimis chiar aşa. Fetiţa noastră Joy a dorit un anumit cadou. Ea le-a întrebat pe surorile ei cîţi cenţi ar costa. Atunci ea s-a rugat pen tru 1.400 de cenţi. Peste cîteva zile, cîţiva prieteni au venit cu un borcan cu bani pe care i-au economisit pentru noi. Erau ceva mai mult de 1.400 de cenţi.

Cînd unii dintre prietenii noştri au încheiat rugăciunea, ne între băm dacă Domnul sau altcineva ştie pentru ce s-au rugat. Rugăciunea vagă, neprecisă este o rugăciune leneşă. Mulţi cer o binecuvîntare „peste toţi misionarii din lume". Ar fi mai bine să-l alegi pe unul dintre ei şi să ceri Domnului să-l ajute la vorbire, să-l ţină sănătos, să-l umple de Spiritul Său şi să-i dea maşina de care are nevoie.

7. în Numele lui CristosRugăciunile noastre trebuie să fie în Numele Domnului Isus Cris tos. Cînd

orice altceva eşuează, numele Lui învinge! Iată, într-adevăr, care este Mireasa plăcută lui Dumnezeu. Mulţi îşi închipuie că pot pretinde ca Dumnezeu să le dea, pentru că socotesc că au o bunătate sau un merit al lor propriu. Rugăciunile unor asemenea persoane nu sunt niciodată ascultate. Dar cînd ne umilim la picioarele Lui şi strigăm: „Doamne, fă acest lucru, nu pentru ceva care este în mine, ci fă acest lucru de dragul Domnului Isus!", atunci tot cerul e pus în miş

24

care cu freamăt de dragoste. Tatălui îi face o mare plăcere să dăru iască, şi favoarea Sa nemeritată este revărsată din plin peste nevoile noastre. „Şi orice veţi cere în Numele Meu voi face, pentru ca Tatăl să fie glorificat în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face“ (Io.l4:13-14). Dacă e în Numele lui Isus şi pentru gloria Tatălui, atunci nu e nevoie să se îngrădească cuvîntul „orice". Ce înseamnă acest Nume fără seamăn pentru Dumnezeu, cine poate spune? Dacă citim Estera 8:8 vom avea o adevărată surpriză...

8. Cu credinţăNoi trebuie să ne rugăm cu credinţă. Aceasta îi înspăimîntă pe mulţi

oameni, şi ei sunt predispuşi să strige: „Ajută necredinţa mea!“ (Mc.9:24). Dar Domnul ne spune: „Toate lucrurile sunt posibile celui ce crede" (Mc.9:23). Dumnezeu însă are rezerve minunate pentru necredinţa noastră. Citirea Cuvîntului lui Dumnezeu cu intenţia de a auzi şi de a te supune dă naştere la credinţă. „Astfel, credinţa vine prin auzire, şi auzirea prin Cuvîntul lui Dumnezeu" (Rom.l0:17). Mai mult, dacă ne lipseşte credinţa, putem mărturisi sincer Domnului păcatul nostru de necredinţă şi să-I cerem credinţă din Cristos. Cea mai bună traducere a lui Marcu 11:22 este: „Aveţi credinţă din Dumnezeu".

Dacă credinţa ta e slabă, încearcă să citeşti Evrei 11, şi apoi vino înaintea lui Dumnezeu cu problema care ţi s-a părut aşa de grea. Noi avem încredere în oamenii pe care îi cunoaştem cu adevărat. Fami- liarizează-te mai bine cu Domnul nostru, rămînînd în El. „Dacă ră- mîneţi în Mine, şi dacă rămîn în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va face" (Io.l5:7). Cuvîntul pentru „a face" este folosit deseori pentru „a crea". Dumnezeu va crea ceva din nimic ca să răspundă rugăciunilor acelora care primesc Cuvîntul Lui şi rămîn în comuniune cu El.

9. Promisiunile lui DumnezeuRoagă-te promisiunile lui Dumnezeu. Se spune că în Biblie sunt exact

7487 promisiuni ale lui Dumnezeu pentru om. Dacă doreşti să trăieşti o mare aventură chiar azi, propune-ţi să citeşti trei capitole din Biblie (Vechiul şi Noul Testament) în fiecare zi a săptămînii şi cinci capitole duminica, pentru ca s-o termini într-un an de zile. Iar de

25

fiecare dată cînd vezi o promisiune care este pentru tine sau pentru ai tăi, cere-o şi notează pe margini „pm“, care înseamnă „pentru mine!“

Numai Psalmul 37 conţine peste patruzeci de promisiuni pe care le pot cere credincioşii. Iată o probă care să-ţi stimuleze apetitul: „Gă- seşte-ţi plăcerea în Domnul, şi El îţi va da dorinţele inimii tale“ (v.4). Două dintre promisiunile pe care le-am folosit cel mai des sunt: „Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei glorifica'' (Ps.50:15), şi această promisiune uimitoare: „Căci El însuşi a zis: Niciodată nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi'' (Evr.l3:5). Iar dacă încerci să înveţi să te rogi chiar cînd nu eşti născut din nou, iată o promisiune pentru tine: Rom.l0:9-10. Să nu cumva să n-o ceri.

10. Nu dictaNoi ar trebui să ne rugăm fără să dictăm lui Dumnezeu cum să ne răspundă

rugăciunii. După cum El a făcut fiecare frunză deosebită, tot aşa are metode foarte variate şi pricepere divină în a răspunde la întrebări. Funcţionarul regal (Io.4:46-54) a spus: „Domnule, vino pînă nu moare copilul meu''. Dar Domnul a preferat să-i vindece băiatul de la distanţă. Citeşte cele patru Evanghelii şi observă diversitatea uimitoare de metode folosite de Cristos pentru vindecarea oamenilor.

11. Resurse infiniteCînd ne rugăm, ar trebui să ne dăm seama că Tatăl nostru e Dumnezeu

atotputernic, ale cărui resurse sunt nesfîrşite. Fiecare rugăciune adevărată face apel la atotputerea lui Dumnezeu. Cineva a spus: „Generaţii fără sfîrşit, pînă în eternitate, nu vor vedea orizontul lui Dumnezeu, nici al puterii Lui''. Vai, rugăciunile noastre sunt atît de slabe, atît de mici în faţa măreţiei Sale! Noi ar trebui să cerem după măreţia Lui şi nu după slăbiciunea dorinţelor noastre. Cuiva, care a cerut o favoare foarte mare de la Napoleon, i-a fost acordată imediat, căci, a spus Napoleon, „el m-a onorat cu mărimea cererii lui''. O rugăciune pentru o maşină de ocazie poate arăta că avem un Dumnezeu de ocazie. Noi vom primi cu siguranţă ceea ce cerem. Dumnezeu va răspunde rugăciunilor pentru jucării pierdute, locuri de parcare sau animale bolnave. Noi avem un Dumnezeu care poate prin credinţa noastră să supună regate, să împlinească promisiuni, să astupe gura leilor, să stingă puterea focului, să vindece boli, să pună pe fugă

26

armatele duşmane (Evr.ll:33,34). „Iar Celui care, potrivit puterii care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decît cerem sau gîn- dim, a Lui să-I fie gloria în Biserică prin Cristos Isus, de-a lungul tuturor epocilor, şi pentru totdeauna'' (Ef.3:20,21).

12. Voia lui DumnezeuNoi trebuie să ne rugăm după voia lui Dumnezeu. Putem s-o aflăm cerînd

înţelepciune (Iac.l:5), căutînd căile lui Dumnezeu în Cuvînt, observînd dacă Spiritul Sfînt ne încurajează să citim o anume rugăciune din Biblie. Chiar la început ar trebui să-I cerem lui Dumnezeu să ne arate scopurile, planurile şi voia Lui. Paul s-a rugat la începutul epistolei către coloseni: „De aceea şi noi, din ziua cînd am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi, şi dorim ca să fiţi umpluţi cu cunoştinţa voii Lui'' (1:9).

13. Lauda pentru răspunsAr trebui să ne rugăm pînă putem aduce laudă pentru răspuns. Credinţa

adevărată nu cere numai, ci şi primeşte. Cînd Spiritul lui Dumnezeu Se roagă prin noi după voia lui Dumnezeu, El ne îngăduie să ajungem la un punct la timpul cuvenit cînd ştim că am primit răspunsul. Aceasta nu se întîmplă adesea într-o singură adunare de rugăciune, ci e ţinta oricărei rugăciuni. Cel care cere primeşte.

Spiritul lui Dumnezeu poate să ne dea credinţă de la Dumnezeu pentru o problemă. Un răspuns la rugăciune poate să fie mai real pentru noi atunci cînd suntem pe genunchi decît cînd se petrece de fapt. Credinţa e lucrul esenţial, ea e chiar mai reală decît vederea. O problemă cu adevărat încredinţată lui Dumnezeu este pe cale de împlinire. „De aceea, vă spun: Orice lucruri doriţi, cînd vă rugaţi, să credeţi că le-aţi şi primit, şi le veţi avea'' (Mc.ll:24). „încredinţează-ţi calea în mîna Domnului, încrede-te în El, şi El va face să se întîmple'' (Ps.37:5). Domnul a răspuns lui Moise: „S-a scurtat oare mîna Domnului? Vei vedea acum dacă Cuvîntul Meu se va împlini faţă de tine sau nu“ (Num.ll:23). „Domnul să te asculte în ziua necazului... să-ţi trimită ajutor din sanctuar... Domnul să-ti împlinească toate cererile44 (Ps.20:l,2,5).

27

14. Supunerea faţă de DumnezeuAr trebui să ne rugăm cu dorinţa să-I plăcem şi să ne supunem lui

Dumnezeu. Domnul Isus Cristos a putut spune: „Ştiam că totdeauna Mă asculţi" (Io.ll:42), pentru că a putut spune şi: „Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu Mă lasă singur, pentru că fac totodeauna ce-I este plăcut" (Io.8:29). Aşa de mare este graţia lui Dumnezeu, că înain te de a fi înălţaţi la ceruri, înainte de a fi răpiţi, putem avea mărturia lui Enoh că am fost plăcuţi lui Dumnezeu. „Şi orice vom cere vom primi de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi facem acele lucruri care sunt plăcute înaintea Lui" (l.Io.3:22).

Observă cu atenţie că nu suntem ascultaţi pentru alipirea slugarnică la reguli şi legi, ci pentru că ascultăm de o poruncă nouă şi uimi toare prin graţia Sa. „Şi aceasta este porunca Lui: ca să credem în Nu mele Fiului Său Isus Cristos şi să ne iubim unul pe altul, cum ne-a dat El poruncă" (l.Io.3:23). Cînd rămînem în El ne supunem cu adevărat Lui şi îi suntem plăcuţi. Studiază întregul capitol 15 pentru a învăţa ce înseamnă lucrul acesta şi ce important este să rămînem în El.

15. Autoritatea în rugăciuneNoi ne putem ruga cu autoritate. Sunt vremuri cînd Spiritul lui Dumnezeu,

rugîndu-Se prin noi, ne înalţă pînă cînd luăm parte la ru găciunile Fiului lui Dumnezeu, care e aşezat la „dreapta măreţiei Sa le". în asemenea vremuri avem neobişnuită îndrăzneală şi autoritate în rugăciunile noastre. Biblia ne învaţă că nu numai într-o zi viitoare, ci încă de pe acum putem „domni în viaţă prin Unul singur, Isus Cristos" (Rom.5:17).

Cînd Spiritul lui Dumnezeu Se roagă prin noi în plinătatea Lui, îndrăznim să cerem asemenea promisiuni uimitoare ca aceasta: „Vrea cineva să Mă întrebe asupra viitorului, să-Mi poruncească pentru copiii Mei şi pentru lucrarea mîinilor Mele?" (Is.45:ll)

Dar sunt profunzimi şi mai mari. Putem cîştiga poziţii de rugăciu ne, locuri de încredere prin care să avem libertate şi siguranţă cînd ne rugăm pentru anumiţi oameni şi pentru anumite lucruri. îndurările din trecut ne încurajează să lărgim cererile noastre viitoare. Noi priviri spre gloria lui Dumnezeu ne măresc cerinţele.

Domnul nostru a fost foarte mulţumit de stăruinţa femeii siro-fe- niciene, şi i-a dat o uşă deschisă de rugăciune care este atît de minuna

28

tă, încît abia îi putem pricepe înţelesul. Căci ceea ce i-a spus El de fapt, literal, este: „O, femeie, mare este credinţa ta; să ţi se facă după cum dorşti!“ (Mt.l5:28). El i-a înmînat cheile de aur pentru fiecare rugăciune viitoare.

Dumnezeu are un cuvînt pentru aceia care nu sunt mulţumiţi cu împlinirile rugăciunilor lor: „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi-ţi voi arăta lucruri mari şi puternice, pe care nu le cunoşti" (Ier.33:3). Cînd Dumnezeu lucrează cu putere nestînjenită, ne ridicăm de pe genunchi ca să vorbim cu autoritate. Ştefan a vorbit „plin de credinţă şi pute- re“. „Ei nu erau în stare să se împotrivească înţelepciunii şi spiritului cu care vorbea el“ (Fap.6:10). Noi le putem spune oamenilor Cuvîntul de neînvins: „Ridică-te şi aruncă-te în mare“ (Mc.ll:23).

16. Rugăciune pentru creştiniTrebuie să ne rugăm mai mult pentru întărirea sfinţilor decît pen tru

convertirea păcătoşilor. Pavel ştia că atunci cînd sfinţii vor fi tari, vor merge şi vor cîştiga mulţi pentru Cristos. Aproape toate rugăciu nile lui sunt cereri ca să putem cunoaşte voia lui Dumnezeu şi bogăţi ile moştenirii noastre de acum.

Să nu ne rugăm puţin pentru bani, sprijin, călătorie pe mare şi echipament pentru misionari, dar să ne rugăm foarte mult ca Dumnezeu să le deschidă ochii ca să cunoască „care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale“.

Capitolul 7

Cîteva sugestii practice pentru rugăciuneUn timpE mai bine să-L întîlnim pe Dumnezeu dimineaţa devreme. Ar trebui să-I

vedem faţa înainte de a le vedea pe cele ale iubiţilor noştri. Nu a răsărit niciodată soarele în China fără să-l vadă pe Hudson Tay- lor conversînd cu Dumnezeu. Mahomedanii ne fac de ruşine cînd se scoală aşa devreme ca să se roage lui Allah. Cînd David a zis: „Voi striga către Dumnezeul Preaînalt, către Dumnezeu, care face totul pentru mine“ (Ps.57:2), s-a grăbit să adauge: „Eu însumi mă voi trezi dimineaţa devreme" (v.8).

Aceia din Vechiul şi Noul Testament care s-au luptat în rugăciune s-au sculat devreme. Iată-l pe Avraam (Gen.l9:27), pe Iacob (Gen.28: 18), pe Moise (Ex.34:4), pe Iosua (Ios.3:l) şi mai ales pe Domnul nos tru: „A doua zi dimineaţa, pe cînd era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo" (Mc.l:35).

Un locSă ai un loc anume pentru rugăciune. Cînd Dwight L. Moody nu putea

găsi alt loc, se ruga într-un siloz pentru cărbuni. Un om de afaceri şi-a făcut o regulă neschimbată ca nimeni să nu intre în biroul lui de la 9 la 10 dimineaţa, căci acel timp era pus deoparte numai pen tru rugăciune, şi oameni de seamă au trebuit să aştepte cu răbdare în timp ce el vorbea cu Regele regilor.

Soldaţii nu deranjau un anume general cînd vedeau o batistă albă în faţa cortului lui. Era semnul că el se afla în rugăciune. Mamele ca re sunt împiedicate dimineaţa devreme se pot retrage în locul secret să se roage după plecarea copiilor la şcoală. Trebuie neapărat să avem un loc fix de rugăciune. Cum se luptă duşmanul să oprească acest lucru! Cineva spunea: „Cămăruţa mea e scaunul în autobuz, cînd îmi acopăr faţa cu pălăria şi mă rog!"

Rugăciune familialăRugăciunea familială e indispensabilă pentru un cămin care doreş

30

te să se consacre lui Cristos. Despre Avraam, Domnul a spus: „Căci îl ştiu că va ordona copiilor lui şi casei lui după el, şi ei vor ţine calea Domnului, ca să facă dreptate şi judecată, pentru ca Domnul să aducă peste Avraam ceea ce a vorbit cu el“ (Gen.l8:19).

Timotei a crescut într-o casă unde, fără îndoială, se ţinea rugăciu nea familială: „îmi aduc aminte de credinţa neprefăcută care este în tine, care a locuit mai întîi în bunica ta Lois şi în mama ta Eunice, şi sunt convins că şi în tine“ (2.Tim.l:5).

Citiţi un capitol în fiecare dimineaţă din Biblie; lăsaţi pe fiecare copil să citească; citiţi şi discutaţi pe marginea epistolelor misionare; ascultaţi şi învăţaţi din rugăciunile simple şi din laudele celor mici ai voştri. Domnul vă va arăta ce e bun, dar vai de omul care, ca Samuel, se roagă mult, dar neglijează să se roage cu familia lui (l.Sam. 8:3).

Rugăciune unităRugăciunea unită are o binecuvîntare specială de la Dumnezeu. „Vă spun

din nou, că dacă doi dintre voi se vor învoi pe pămînt în privinţa unui lucru pe care să-l ceară, Tatăl Meu care este în ceruri va face pentru ei lucrul acela. Căci unde doi sau trei sunt adunaţi împreună în Numele Meu, acolo sunt Eu în mijlocul lor“ (Mt.l8:19-20). Un foc de trezire va urma desigur acolo unde un om se împacă deplin cu Dumnezeu, începe să se roage şi se uneşte cu prietenii lui în rugăciune. Dar asemenea eforturi, pentru ca să fie eficace şi scripturale, trebuie să fie regulate: „Şi ei, strîngîndu-se zilnic în templu... şi Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce erau salvaţi" (Fap.2:46,47).

Să ne rugăm neîncetatRoagă-te în orice ocazie. Este bine să te rogi înainte de a pleca la drum cu

maşina. Cînd te sună oamenii la telefon şi-ţi cer ajutor, te poţi ruga cu ei la telefon. Mulţi aşteaptă pînă cînd nu mai pot, şi doar atunci îl cheamă pe Domnul în ajutor.

în ultimii ani înainte de pensie, Robert Lee era director al unei şcoli militare. El îşi petrecea timpul între ore rugîndu-se pentru oamenii lui.

Ani de zile ne-am rugat lîngă cutia poştală cînd am trimis scriso rile din acea zi. Noi avem o cutie în care păstrăm toate notele de plată. Ne rugăm, aducîndu-le înaintea Domnului, şi ele sunt totdeauna ono

31

rate. Roagă-te înainte de a lua hotărîri, mai ales acelea care trebuie lu ate dintr-odată. Vezi ce a spus Neemia: „Atunci regele mi-a zis: Ce ceri? Astfel, eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor" (Neem.2:4).

„Bucurîndu-vă în speranţă, răbdători în strîmtorare, continuînd neîncetat în rugăciune" (Rom.12:12).

Rugăciuni publiceEvită rugăciunile lungi în public. Moody a spus că mai degrabă ar vrea să

audă pe cineva spunînd mai multe rugăciuni scurte decît una lungă; o rugăciune lungă în public arată rugăciune puţină în cămăru ţă.

Se povestea că în timpul rugăciunii lungi a unui sfînt, Sir Wilfred Grenfell s-a scîrbit şi a pornit să iasă afară. Moody, care conducea serviciul, a observat lucrul acesta şi a întrerupt rugăciunea, anunţînd o cîntare. Grenfell s-a convertit ca urmare a acestui fapt.

Solomon s-a rugat cea mai lungă rugăciune din Biblie şi, judecind după viaţa lui ulterioară, nu pare să se mai fi rugat (vezi l.Re.8). Dumnezeu nu a avut vreo problemă cînd Petru a strigat: „Doamne, scapă-mă“ (Mt.l4:30), nici cînd femeia siro-feniciană a strigat: „Doamne, ajută-mă“ (Mt.l5:25), şi nici cînd s-a rugat David: „Aju- tă-mă, Doamne" (Ps.l2:l), cea mai scurtă rugăciune din Biblie. „Cînd vă rugaţi, nu folosiţi nişte repetări zadarnice" (Mt.6:7). Aici se cuprind rugăciunile tip sau pregătite dinainte, care sunt o grozăvie înaintea lui Dumnezeu.

Nu există un rînd în Scriptură care să autorizeze citirea rugăciu nilor pregătite dinainte. Asemenea practici sunt lăsate pe seama păgî- nilor. Oamenii care se roagă în acelaşi fel plictisitor de fiecare dată ar trebui să nu mai fie puşi să se roage.

Rugăciune şi nu predicăPredicarea în timpul rugăciunii este o grozăvie. Un ziar scria odată: „A

fost cea mai frumoasă rugăciune oferită vreodată ascultătorilor din Boston". E mai bine să nu-L învăţăm pe Domnul în timp ce ne ru găm. Studiază adesea modelul de rugăciune dat de Domnul nostru, ca să ne înveţe principiile rugăciunii (a nu se cînta într-o biserică), şi observă adîncimea ei fără de margini (Mt.6:9-13).

în rugăciunea particulară simte-te liber să-ţi reverşi plîngerile, ne

32

dumeririle, întristările, întrebările şi necazurile cu îndrăzneală sfîntă, într-o renunţare la tine însuţi şi într-o golire deplină. Prima rugăciu ne înregistrată a lui Avraam (Gen.15) a conţinut mult din acestea. David a spus: „Mi-am vărsat plîngerea înaintea Lui; mi-am arătat necazul înaintea Lui. Cînd spiritul meu a fost copleşit în mine, atunci Tu mi-ai cunoscut cărarea" (Ps.l42:2-3) (vezi şi Ps.102).

încurajăriCîteva încurajări pentru rugăciune: Noi înţelegem limpede că principala

noastră încurajare la rugăciune vine din Cuvîntul lui Dumnezeu, unde învăţăm despre minunatul nostru Prieten al prietenilor care totdeauna este gata să ne asculte şi să ne ajute. Dar atîţia dintre noi găsesc că după o vreme au alunecat dintr-o viaţă de rugăciune fără credinţă şi putere. Am descoperit un remediu minunat pentru această situaţie. Ca să-mi amintesc de marea importanţă a rugăciunii, am început să citesc în fiecare zi cel puţin un capitol dintr-o carte bună despre rugăciune. Am început să adun aceste cărţi ca o pasiune, şi în ele am găsit într-adevăr bogăţie şi încurajare. Caută sfat de la cei care cunosc cărţi bune. Vezi să incluzi multe biografii de misionari printre cărţile pe care le urmăreşti.

Dacă ţi se pare plictisitor să notezi rugăciunile, notează cel puţin răspunsurile care te impresionează. Cere celor care te vizitează, pre dicatori, lucrători, să-ţi spună răspunsuri la rugăciuni. în citirea răs punsurilor la rugăciune am descoperit domenii întregi de rugăciune despre care eu nu ştiam. Unii şi-au făcut un carnet cu promisiuni ale lui Dumnezeu din Cuvînt pe care le-au cerut sau doresc să le ceară.

Cînd auzi sau citeşti de un răspuns la rugăciune, notează cu grijă secretele sau principiile care sunt implicate. Meditează la răspuns. Lu crurile pentru care s-au rugat oamenii în Biblie sunt cu sutele. Notea ză capitolele mari din Biblie despre rugăciune şi studiază biografiile de bărbaţi şi femei care s-au rugat. în Biblia mea, fiecare rugăciune e însemnată pe margine cu litera „R“, iar marginile sunt pline cu exclamaţii despre lucrurile pe care mi le-a arătat Dumnezeu.

Dar numai prin Spiritul Sfînt putem să ne rugăm. Dacă nu-L su părăm cu cuvintele şi faptele noastre, vom cunoaşte şi practica totdea una aventura neasemuită a rugăciunii.