Anul XII Arad, Mercuri, 13(26 August 1908 Nr. 179. ABONAMENTUL

Pe nn an . 2 4 Cor. Pe jum. an . 12 « Pe o lună . 2 <

Nrul de Duminecă Pe nn an 4 Cor. : Pentra România şi : America . . 10 Cor.

Nrul de zi pentru Ro­mânia şi străinătate pe

an 40 franci.

REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA :

Deák Ferenc-utcza 20.

INSERŢIUNILE ie primesc la adminis­

traţie. Manuscripte nu se îna­

poiază. Telefon pentru oraş ti

comitat 502,

Se 'năbuşe. De I o a n Slavic i .

La 1866, când se urmau negotierile pen­tru încheerea nenorocitului de pact dua list, fruntaşii poporului maghiar o ţineau una şi strună, că numai c'o Austrie constituţional organizată pot să stee de vorbă Ei, cei mai îndârjiţi reprezentanţi ai liberalismului, nu puteau să facă cauză comună cu un stat austriac constituit pe temeliile aşezate de urgisitul absolutism.

Cum se vor fi simţind nobilii campioni ai ideilor de libertate astă-zi, când Austria % cu desăvârşire democratizată, în Rusia legile sunt create de o reprezentaţiune aleasă, ba chiar şi în imperiul otoman s'a pornit cu toată hotărîrea lucrarea pentru o orga-nizaţiune pornită din principii democratice!?

Se înăbuşe în atmosfera de idei demo­cratice ce s'a produs în Europa în vreme te ei abuzează de formele constituţionale, ca să perpetueze practica medievală în viaţa publică a regatului şi să-şi asigureze puterea,

care nu Ji-se cuvine. Jur împrejur toate popoarele sunt indig-

Daîe de îndărătnicia, cu care amână voind să şl zădărnicească împlinirea dorinţei clar exprimate de monarchul lor, care are, la urma urmelor, în virtutea sancţiunii prag­matice, plenitutidinea puterii şi poate să facă şi fără de dânşii binele, pe care-1 vrea. Raţiunea de stat şi îngăduinţa părintească 1-a făcut să ţie la păstrarea formelor con­stituţionale, dar din zi în zi iese tot mai malt la iveală, că voinţa îi este nemărginită când vorba e de binele obştesc şi că peirii sunt daţi cei ce i-se pun împotrivă.

Austriacii, oameni mai potoliţi şi mai cu minte, au grăbit să-şi dee legile organice, pe care le-a voit împăratul lor, şi s'ar pu­tea zice, ba se poate şi crede, că le-au voit şi ei şi le-ar fi voit şi fără ca să le fi voit El, că nu li-s'a impus, ci li-s'a acordat or-ganizaţiunea demotratică.

Oamenii de stat ai Ungariei, mai năval­nici şi mai lipsiţi de judecată, s'au pus îm­potriva voinţei Regelui lor, şi-au dat pe faţă gândurile, şi astfel ori se va face şi în regatul ungar organizaţiunea democratică şi atunci se va şti, că s'a făcut numai în virtutea plenitudinii de putere a monarhului, cu toate că maghiarimea oficială n'o voia, că nu s'a acordat, ci s'a împus, — ori nu se va face şi atunci urgisiţi au să le fie tuturora ceice au zădărnicit bunele silinţe ale monarhului.

După toate prevederile omeneşti organi­zaţiunea democratică se va face, fiindcă monarhul o vrea tocmai pentrucă timpul o cere, iar aceasta are să fie pentru susţiitorii pîacticei medievale o înfrângere mai grea decât cea delà Mohács, o capitulaţiune mai ruşinoasă decât cea delà Világos, căci prin încăpăţinarea lor au compromis pe poporul

maghiar, de a căruia încredere abuzează pre-sentându-1 drept cel mai reacţionar popor în Europa, ceeace în adevăr nu este.

Situaţiunea e cu desevârşire clară. Monarhul a zis : Eu am în virtutea legi­

lor organice ale împărăţiei dreptul de a da terilor supuse stăpânirii mele organizaţiunea, pe care o socotesc mai priincioasă pentra popoarele mele, nu mă folosesc însă de dreptul acesta, nu voiu să impun, ci vă dau voie să vă organizaţi voi înşi-vă potriviţi cu intenţiunile mele.

Nu le rămâne urmaşilor fostei nobilimi ungare decât să-şi calce pe inimă, să asculte glasul timpului şi să se europenizeze pri­mind fără de rezerva organizaţiunea, pe care monarhul o doreşte fiindcă o cere marea majoritate a cetăţenilor ca fiind conformă cu spiritul modern.

Dacă nu-şi vor câlcà pe inimă, nu vor asculta glasul timpului, nu se vor europe­niza, vor fi înăbuşiţi de atmosfera pentru ei străină, în care sunt nevoiţi să trăiască şi organizaţiunea democratică tot se va face şi fără de dânşii, ba chiar şi în luptă cu dânşii.

Actuala stare de lucruri din regatul ungar nu poate să dăinuiască, şi ceeace nu se mai poate în Rusia, nici în Turcia e cu atât mai vârtos peste putinţa în Ungaria.

N'a fost şi nu este între Maghiari şi con­cetăţenii lor de alt neam nici o luptă de rassă, ci numai oameni preocupaţi de inte­resele lor particulare şi'au dat silinţa de a produce o asemenea luptă ori cel puţin apa­renţele ei pentru ca să justifice abuzul, pe care-1 fac de putere: a fost aşa, dar nu mai are să fie.

Dl M a n i u în tre a legător i i săi . După adunarea principală ţinută la Vinţ, dl Iuliu Maniu va vizita ca şî în anul trecut rând pe rând, în Duminecile şi serbătorile vii­toare, toate comunele cercului său Vinţul-de-jos, punând pretutindeni pe alegătorii săi în curent cu situaţia noastră politică. Tur­neul se va prelungi astfel până la rede­schiderea camerii deputaţilor.

*

împotriva votului plural. Partidul radical din comitatul Pressburg a ţinut în orăşelul Szempez, o întrunii e publică pentru a protesta împotriva votului plural. Oratorii Zalkay şi Ge­bauer au preconizat necesitatea adevăratului vot universal, arătând nedreptatea ce s'ar sancţiona prin votul plural.

*

Lupta în comitat . In adunarea sa ge­nerală de Luni congregaţia comitatului To-rontal a hotărît cu 59 voturi contra 9 spri­jinirea adresei comitatului Tren cin, în care se cere delà cameră, ca la alcătuirea refor­melor electorale să se ţină seamă de carac­terul maghiar al congregaţiilor municipale. Na­

ţionaliştii au luptat în contra acestei hotărîri din răsputeri, dar micul lor număr a fost covârşii de majoritatea evreo-maghiarâ. Ast­fel s'a respins contrapropunerea dlui Gheorghe Miclea, care cerea ştergerea viriiismului şi alegerea membrilor în comisii pe baza su­fragiului universal egal şi secret.

Două comitate locuite aproape numai de naţionalităţi. Câtă sfidare a dorinţelor po­porului...

*

Din l u p t e l e s lovac i lo r . Luni în 24 Angust n. s'a instalat la Alsókubin noul prefect al co­mitatului Arva, Bulla György, — exponentul par­tidului poporal . Deputatul slovac Francise Slri-ciük voind din acest prilej să vorbească şi ei în nomele poporului său, i-s'a luat cuvântu l volnic şi a fost huiduit din sală de canalii le şoviniste. Noal prefect nu s'a ruş inat să spună în vorbirea sa că respecta dorinţele poporului şi va ascul ta toate plângerile Iui ca iubire păr intească .

*

D e m o n s t r a ţ i e în contra Majestăţi i Sa l e împăratu lu i . Un caz foarte carac­teristic de loialitate specific ungurească s'a întâmplat cu prilejul zilii Majestăţii Sale în Nyíregyháza. Afacerea s'a întâmplat aşa că servitorul casinei ungureşti de acolo a arborat un drapel din prilejui zilei onomastice a M. Sale. Văzând aceasta vice-preşedintele ca­sinei, i-a dat ordin servitorului să îndepăr­teze drapelul, pentrucă nu e nici un motiv ca acesta să fie arborat. Martor al acestei scene a fost din întâmplare colonelul de husari Rahler János care întrebând pe pre­şedintele în chestie a rămas nesatisfăcut de răspunsul ce a primit şi imediat şi-a pre-zintat demisia din casină. Pilda sa a fost urmata de toţi ofiţerii, cari erau membrii la casină. Interesant pentru spiritul dominant între unguri, că comitetul casinei a aprobat dispoziţiunea luată de vice-preşedinte.

*

Broşura Iui Pisacici. Mirko Pisacict un pu­blicist croat publică o broşură senzaţională cu titlul »Scandaluri politice şl Nascidiade«. Autorul reproduce o conversaţie ce a avut în 16 Mai cu generalul de armată comună Steeb într'un compartinent al căilrr ferate. Steeb e înrudit cu baronul Rauch. Generalul a spus că are să ducă o luptă grea cu primul ministrul Wekerle, care ar dori foarte mult să scape de Rauch, dacă curtea nu Par menţine. Baronul Rauch e de-altcum sătul de postul său şi cârmueşte numai după dorinţa expresă a monarhului şi pentru că la curte se priveşte cu bucurie că ziariştii un­guri cu dnul Wekerle cu tot, se înciudează pen­tru asta. Atâtea din declaraţiile intime ale gene­ralului Steeb.

Până acuma generalul nu a desminţit aceste declaraţii, dar guvernul fireşte a grăbit să des-mintă cu obişnuitul efect, acela de-a nu fi cre­zut de nimeni.

Pag. 2 » T R I B U N A « 26 August n. 1903

Sentiment naţional dârz. Ziarele înformânduma că în Timişoara vor

concerta 12 coruri româneşti, fără a stà un mo­ment mai mult pe gânduri, am luat primul tren, părăsind cu destul regret pentru cât-va timp fru­moasa şi liniştita comună românească Selişte, şi am plecat peste Arad ia Timişoara.

Despre concertul corurilor române, pune, nu se poate decât cuvinte de laudă; toate s'au a-chitat în mod pe cât de înălţător şi demn, pe atât de frumos ca exemplu, de urmat pentru aceia cari încă nu s'au grăbit să înfiinţeze în sa­tele sau comunele lor »Reuniuni« de cântări.

Executarea bucăţilor alese a fost minunată; Corurile din Caransebeş, Reşiţa şi Timişoara s'au distins prin mlădierea fină, suavitatea expusă a timbrului vocal, prin farmecul emisiunei armonice a vocelor, prin forţa, dulceaţa şi modularea lor ; Cântece româneşti zise cu duios e, pe alocurea cu acea melancolică nuanţare caracteristică bucă­ţilor noastre muzicale, ce pătrundeau până în cutele adânci ale inimei, miş:ând-o, înălţândo... ! Nu tot ast-fel se poate spune despre aranjamen­tul serbării. Ea a avut un caracter de... mixtum-compositum.

Delà această serbare, dacă excludem partea curat românească, şi privim — ensemble-ul ge­neral —, apoi putem spune cu multă dreptate că ea, a fost execrabilă, detestabilă fără a-i se admite nici chiar minima circumstanţă uşurătoare.

Cam ce fel de gust era acela, ca Ia o festivi täte cu caracter pur românesc, să azistăm cu du­rere Ia scena de a privi fesuri, mutre caraghi­oase, typuri patibulare, şi de a asculta cântece cari dacă nu sgâriau urechea, dar sdruncina un sentiment care este şi trebue să rămâe naţional caşi cristalul de senin şi curat ! N'a crezut oare de cuviinţă onor. comitet aranjator că mixtura, mosaicul acela bălţat, împestriţat, talmeş balmeşul acela fără nici o noimă, amestecătura aceia urâtă şi compromiţătoare poate avea şi produce un efect dezastros în sufletul unui popor nevinovat, care aşteaptă dimpotrivă, înobilitare, emulaţiune, îmbărbătare şi sacrificii uriaşe pentru conser varea şi propăşirea lui ? ! 1

Dacă apoi fondul serbării n'a fost întocmit cum cereau sentimentele româneşti, apoi credeţi că forma, nu lăsa nimic de dorit?

In sala de concert, unde după terminarea lui a avut loc dansul, mesele şi scaunele erau răs­pândite pretutindeni, încât îţi era mai mare ne­cazul că perechile dansatoare, nu se puteau a-vânta cu acea voioşie şi amplitudine recerută de frumoasele şi săltăreţele jocuri naţionale.

FOITA ZIARULUI »TRIBUNA«.

СІЛІэгъ pescarul. De A. Maior.

(Urmare).

Moşul posnaş, petrece degetele pe lângă nasul unui cotorel.

— Hop, că tot te pap ! — şi hăhăie şiret.

Ţîncul, simţi tăria tutunului, începu a treseri, par'că şi-ar fi pus piper sub nas.

Un lemnuş zmolit lasă o dungă de catran pe izmeana de câlţi, o pară vineţie sforăie, o limbă de foc pâlpâie în ochiul pipei, ce seröseste, ră­suflă în răstimp, apoi se întunecă, fumegând, ca prin două nări, pe celea|două găuri ale coperişu-lui îmbrăcat în scrum.

Moşul se prăvale pe o coastă, pâcăie rar, în­desat sloboade aţe subţiri, vinete ce pier în um­bra neagra a sălciei.

— Ba zău, moşule batăr povestea spu-neni-o ! . . .

Pescarul rămâne tot stan cu glasul de piatră, în restâmp scapără din ochii mici, vicleni.

Neastâmpăratul de Yăntu, şi-a şi lăpudat că­maşa.

înghesuiţi ca nişte sardele la cutie, abia se puteau mişca; în mulţime, se zăriau fesuri ce săriau caraghios pe capul celor cari... ţopăiau ca să nu zic schimonoseau jocurile; praf, căldură şi zăpuşală de nesuferit!

Vreau să nu uit şi un lucru prea remarcabil pentru Timişoara: 3 fami ii româneşti nici o dată nu vei găsi întrunite, conversând discutând. Multă zizanie şi mai multă... neînţeleasă Invidie!!

*

In drumul cătră Reşiţa, regiune pe care nu o văzusem până în prezent, la gara Oataia, în aceiaş compartiment în care călătoream eu, iată că se suie un şvab tiner cu un copil ca de vre-o 5 până în 6 ani.

Pe când trenul vicinal şerpuia prin aceste ţinu­turi, cu panorame şi peisajuri atât de frumoase şi încântătoare, ce la fiecare cotitură, aşterne pri­virii drumeţului ca într'o dioramă, noi aspecte măreţe, neamţul, guraliv se vede din fire-i, rupe tăcerea şi începe o conversaţie a căreia prima parte a fost indispensabilele banalităţi ce se de­bitează la asemeni ocazii.

Neamţul îşi lăuda grozav copilul că este cu­minte, inteligent etc.

— Dar de una îmi pare rău. — De care întreb eu ? — Uite ce, reluă neamţul, eu german, originar

ab-antiquo, din Köln, născut, crescut aici, din părinţi stabiliţi în Gataia, trebue să ştiţi că ţin tare mult la naţionalitatea mea.

Sunt german şi doresc să fiu german, fiindcă sângele îmi este de aşa ceva.

Dar ce crezi dta, că şi odraslele acestea mici, vor mai fi ca mine şi alţii ca mine? Nu cred, răspunse tot el.

Sunt foarte mâhnit de un lucru, că acest fiu al meu, datorit mediului încunjurător, îi înclinat să vorbească aproape toată ziua numai ungureşte, în contact fiind cu copiii delà şcoală şi mereu ju-cânduse cu ei.

Eu îl cert totdeuna şi pentrucă să preîntimpin catastrofa ce stăpânitorii ne prepară de a ne tura naţionalitatea copiilor noştri, am luat o guver­nantă delà Dresda, care nu ştie, bineînţeles nici o boabă ungureşte, aşa că copilul va fi s lit să vorbească nemţeşte zilnic, şi sper, că pe această cale să repar, ceiace şcolile oficiale vor să ne strice.

Cum, reluai eu, dar dta nu vorbeşti nemţeşte în casă cu el?

— Ba da, cu toţii căci mai am încă 2 mai mari.

— Dar, trebue să ştiţi, că rău ne încătuşează statul ; cercurile de maghiarizare le strâng atât de

— Voi nu vă scăldaţi, haidaţi, minciuni destea ca o moşului a-ţi mai auzit voi, — şi sare ca un ţap, dar tot nu se aruncă în apă, par'că îi e groază de ea.

Moşul suceşte colia spre ceata de hoţomani, smânceşte din gavălie, trage cu coada ochiului ; Unii dintre băieţi poate, că pricep dar n'au cu­rajul.

Pescarul vede, că nu-i ispravă, scoate un peşte, îl petrece lângă nasul celui mai răsărit, îmbăr-bătându-1 îi-1 întinde.

Băiatul prinde cu putere, pescuţul îi dă tărie, furiş, ca o mâţă, pe nesimţite, îi pune palmele în spate, îl împinge din răsputeri.

— Hă 1 hă ! hă ! Bravo Iustine 1 tu ieşti copi­lul moşului, iacă-ţi mai dă moşu unu...

— Oare nu se îneacă moşule? — îneacă ? De unde, da să-1 arunci în zmoala

din fundul iadului, şi de-acolo ar scăpă, că-i neam de iarba hiarălor, şi pace bună! nu pere cu una, cu două....

La vale de un not bun, izbuti şi marele duş­man a bătrânului, — să iasă câne-câneşte, slo­bozind din nări la sfoare lungi de apă, tuşind de se-şi verse toate măruntaiele din coş.

Vântu-şi vîri pumnii în ochi, şi trimbiţa lui ră­guşită predomnee peste rîsul voiei bune adunată în prejurul pescarului.

tare peste*trupurile noastre, încât abià mai răsu­flăm. Oh J e ! Je!!! . . .

— Vedeţi ? Uite, ca german, copiii mei mă chî-nuesc a-i păstra tot germani ; însă oare credeţi, că şi copii lor vor mai fi, dacă starea această nenorocită de lucruri mai dăinueşte aşa?

— Nu ; desigur că odraslele, aceste mlădiţe ti­nere se vor înecă în valurile de maghiarizare cari continuă să se reverse peste noi toţi cu impe-tuositate !

Luptăm din răsputeri ca să ne ţinem tari , dâr j l şi am credinţă, că până în sfârşit, nu Dzeul cel unguresc va învinge, ci Dzeul c e l o r mal mu l ţ i .

— îmi permiteţi să vă întreb un lucru. — Mă rog cu plăcere. — Văd, că d-voastră spre lauda şi cinstea

d voastră nutriţi foarte frumoase sentimente na­ţionale care vă onorează, căci aşa trebue să urmaţi.

— Insă, v'aş întreba ce fel de educaţiune îi veţi dă copilului.

— Oh ! domnul meu ! In privinţa asta pot să vă spun că urmez o

cale foarte practică. Am 3 copii ; pe toţi du pace termină Volksschule, — trimit treptat cu absolvirea şcoalei acesteia, la Timişoara, în Gewerbe-Schule, ca să înveţe la aplicarea meseriilor şi să se des-volte în ei gustul de profesiune.

— Numai atât, replic eu? — Na. îndată ce capătă atestatele, îi trimit la

Dresda, în Universitätsgewerbeschule, la şcoala aceia înaltă de meşteşuguri, spre a face studii aprofundate.

— Cum, d-ta, nu faci pe nici unul din fiii d tale preot, învăţător, advocat, medic, nu-i pre­pari pe nici unul pentru cariera de... domnie? nici pentru slujbele statului ?

— Atâta, mi-ar mai trebui răspunse neamţul. Pepiniera cea mai periculoasă pentru tinerii de altă naţionalitate, nu este decât aceasta. Aici, ti-nărui, este obligat a-şi schimba numele; şi apoi se maghiarizează, dacă nu forţat, dar mediul îl predispune, şi peste puţin timp, ai durerea să azişti la un fiu al tău, care nu mai este al tău! E perdut pentru tine, părinte, este perdut şi pen­tru el... De aceea, le aleg carierele cele mai prac­tice, pentrucă sunt bănoase şi mai presus de toate sunt cele mai independente.

Ei, vor învăţa feliurite maeştrii, pot fi ingineri agronomi, chimişti ingineri manufacturieni, me­canici buni, electriciani etc. Şi dacă vor îmbră­ţişa aceleaşi feluri de specialităţi de meserii, apoi, atunci se vor ajută unii pe alţii.

De cum-va unuia nu-i va merge bine, îi va sări celalalt în ajutor şi aşa unii cu alţii în ar-

— Te spui io la mamaaa... şi sughiţul îi taie firul vorbirii, cu cămaşa mototol îşi ia tălpăşiţa spre casă.

— Lăsaţi-1 în mâna hantàtarului să-i poarte grija, acolo în ţara lui...

Vântu e dintre aceia, ce ascultă cam demalt poveştile moşului, ştie că nu- s toate cu lapte, ba nici nu dă o ceapă dejerată pe spusa moşului, în schimb nu mai slăbeşte din zarvaş şi a spune celor uşor crezători :

— Nu credeţi mă! toate câte le spune moşu îs minciuni încornurate...

Şi pescarul cu astfel de prilejuri, iscodeşte chipuri şi feluri, de-al fugări din mijlocul pipiri-jilor, ce se încălzesc de poveştile lui.

— Bine măi şoldanilor, dacă ziceţi, c'ascultaţi, tat atâta-i, voi spune măi gândâceii moşului, po­vestea cea mândră...

Vorba încă nu începe, tancurile cu ţântele, umede ţântesc lacom, mişcările pescarului, ce proptit în cotul stângei, dreaptă tremură în văz­duh spre locul, unde ochii spălătăciţi a bătrâna-şului de multă vreme s'au pierdut (fixaţi) ne­clintiţi.

— Vedeţi voi cum leneveşte Murăşul... Strălucitorii luceferi aprinşi, sărută scurt oglinda

lucie, lucitoare a apei, ce par'că s'a zotonit şi ea să asculte povestea moşului.

Cel dintâi atelier da pietre monumentale aranjat ca patere eleetriofc.

Gerstenbrein Tamás ésT-saSjJt̂ Fikríntti praprli йі nratrà, imit, uyilt, latata «te., din pietre de шог-ruant magazine te află la Kolozsvár, F e r m a József-at 25. ,S^TJL Etloisvár, DÍZSU4L вг, 21. ™«°» «*

Filiale: gagyrârad, Magynaban, Dent fi Bănţatat.

[ 26 August n. 1908

Alegerea patriarhului Smeianovici respinsă.

După atâtea svonuri şi faime, azi avem siguranţa : alegerea noului patriarh sârbesc de Carlovăţ în persoana episcopului Sme­ianovici nu a fost întărită de M. Sa. Iată cum ne arată »Politische Correspondenz« această ştire:

»Azi M. Sa a adus decisiunea definitiva în a-facerea alegerii de patriarh sârbesc. M. Sa nu a întărit alegerea episcopului Smeianovici de Vârşeţ ca patriarh sârbesc şi a ordonat ca congresul să aleagă un nou patriarh cu eliminarea persoanei lui Smeianovici. Motivul de căpetenie al hotărîrii M. Sale, e precum aflăm Japtul că Smeianovici nu cunoaşte perfect limba ungurească, deşi legile noa­stre cer textual, că chiar şi preoţii de pe scările cele mai de jos ale ierarhiei bisericeşti să cu­noască bine limba ţării.

Afăm că congresul pentru alegerea noului pa­triarh se va convoca pe la mijlocul lunei lui Septemvrie.

— Ce gândiţi voi, că Murăşul aşa de încet a cnrs de când e lumea?...

Cotorelele rămân gură-cască, cei mai zmulşi, scapără din umere în semn de neştire.

— Bă gata-ţi voi de seamă, puradăii moşului, com porneşte matca de oblu din sat...

Şi ţine drumul aţă, ca o coardă de cetera, până colo jos, din jos, unde să-şi bage nasul în drumul ăl de fier, uitaţi-vă numai bine cum co-teşte, cum îl ocoleşte, se leagănă ca de-o zvârli­tură de junişan, pe lângă ţărmurele zidit din piatră albă de munte, apoi iar se întoarce spre satul nost, dar acum îi pară şi foc aşa-i de mânios, doar ştiţi voi pe la moară cum îi de iote, de se fii plumb, nu altă, şi tot te-ar lua şi te-ar mâna de pe picioare...

Moşului i-a întrst par'nă roata poveştii într'o desfondătură, şi i-a întrat până 'n carâmb, de nn dă D-zeu se iase la locul zbicit de mai în-nainte, stă mânios, cu sprâncenele încruntate, p&căind rar la aţe subţiri...

Doi şoldani se măsură întrebători, şi vorbesc prin scăpărările schinteilor, cărbunilor aprinşi.

Unul mai îndrăsneţ, îşi ia inima 'n dinţi, îşi cearcă norocul.

— Moşule ! de ce încunjurà Murăşul drumul il de fier, ori îi frică de maşină?...

Pescarul par'că n'aude de astădată, genele-i cern o privire stranie, bolnavă, înspre dealul din faţă, ce şi desvăluie năstrujnic pieptul, petecit Ici-colo de lujerii tineri a-i pădurei tăiate.

Ca împuns de un spine sare din aiurarea, ce i-a vrăjit sufletul.

— ...De unde păcatele voastre să ştiţi ce s'a

» T R I B U N A «

Acesta-i textul comunicării oficioase prin care guvernul se grăbeşte să facă cunoscută lumii bucuria sa de a fi obţinut delà M. Sa respingerea lui Smeianovici.

Guvernul poate să se bucure, că a găsit un pretext nou şi neaşteptat pentru a nu întări pe Smeianovici : necunoştinţa limbii ungureşti. Trebue să admirăm ingeniozitatea guvernului de a ştî să-şi ascundă atât de bine gândurile şi motivele sale adevărate, după forma acestui pretext ilegal gol şi mincinos.

Pentru oricine vede lucrurile lămurit, este deci învederat că » motivul « invocat de gu­vern e numai un pretext. Guvernul însuşi se trădează, că nu este acesta adevăratul său motiv, spunând în comunicat, că ace­sta-i motivul său »principal«, lăsându ne deci să întrezărim celelalte »secundare« care însă totuşi au fost cele normative.

Asupra adevăratelor motive nemărturisite ale guvernului nu mai stăruim. Cetitorii noştri le cunosc în de-ajuns. Guvernul vreà cu orice preţ să puie pe unealta sa, episcopul Bogdanovici, în scaunul de pa­triarh.

Pentru ace^a am sptfs că guvernul a ştiut să aleagă cu o ingeniozitate de admi­rat pretextul său de-a nu întări pe Smeia­novici. Căci prin pretextul acesta el loveşte cum ar zice neamţul, două muşti dintr'o lovitură, înlătură pe Smeianovici şi reco­mandă indirect pe candidatul său Bogda­novici care-i singurul dintre prelaţii sârbi care ştie bine ungureşte.

Rămâne chestiunea acuma dacă con­gresul bisericesc se va supune dorinţei gu­vernului alegând singur pe distructorul au­tonomiei sale. Se ştie, ajunge ca un singur vot să fie dat pe un candidat pentruca el să poată fi întărit patriach.

Nădăjduim însă că reprezentanţii popo­rului sârbesc vor găsi ca şi până acuma cuminţenia de-a respinge acest atentat a! guvernului la autonomia bisericii lor ale­gând numai un adevărat fiu al poporului sârbesc.

întâmplat cu drumul ăsta de fer, şi cu dealul pârjolit, ce se caută în oglinda apei, ca o babă când se Invăleşte...

Ciupercile de băeţandrii tresar, feţele li-s sco­bite de gropşioare, bucuroşi că moşul nu şi-a uitat de ei. Până acum au fost iacă vorbe goale, de aici înainte se apropie povestea.

— Hăi, şoreceii moşului ! Să ştiţi voi precum nu ştiţi, atunci nu v'aţi mai scălda ia acoalea în apa aceea...

— Vedeţi dealn ăla ? Aşa, dragii moşului, — că voi vedeţi mai bine decât moşu — aşa că-i tot pârlit... Dealul cel vedeţi îi deal blastămat puişorii moşului, de aceea nu creşte nimic pe el... Da zo! Aşa să ştiţi, mieluşeii moşului, că ăla-i loc afurisit şi blastămat de Dumnezeu...

Bătrânaşul răreşte, slăbeşte din glas, par'că ar pofti răgaz pentru aş scormolî amintirile, şi a înodà cu ispravă vorbele.

— Cândva dealul cel pârjolit a fost un urieş, ce junghià inima omului cu lumina ochiului, aşa cum ochiul lupului fulgeră inima bietei oi, ori cum găinele ameţesc de ochii vulpei...

Bălanilor li-se adună pârul măciucă. O soră mezină, îşi aduce aminte de povestea

lupului, cu care o speria frate său în fiecare seară, şi începe a tremura a scânci :

— Tete hai acasăăă !.. — Taci ta proasto, culcă-te ici în poală la

mine... Se prea înspăimântaseră bieţii de bălani. Ca să le domolească groaza, pescarul o dă pe

altă coardă ; prinde bărbia unui hoţoman şi-1 dezmiardă.

Pag. 3

Mişcarea cuinrală. Comite tu l societăţ i i pentru fond d e

teatru r o m â n a ţ inut zilele trecute o şe­dinţă, în care s 'au prezentat rapoartele obiş­nuite anuale în vederea adunări i generale, ce se va ţinea săp tămâna viitoare la Oravi ta . Din raportul prezentat de cassierul societăţii dnul Dr. N. Vecerdea, şi primit de comitet, rezultă, că averea societăţii cu ziua de 30

— Mă hoţule am auzit, c'a-i furat un ou de sub cloşca, şi l-ai dus jidovului pentru două ţi­gări... Ha, dreptu-i?

Tancul cu pricina roşeşte cu sfârcuri cu tot, ceialalţi şoldani, rîd, cu toţii, uitând de frica ce-i stăpânea mai nainte.

Toţi sunt veseli, voioşi, buni-bucuroşi de po­vestea pescarului.

— Ziceţi, că-mi aduceţi şi mâne conopiştiriţe ? — Aducem moşule ! Numai să ne spui, acum

ni, povestea aceea. . — Ei păcatele mele cele bătrâneşti, bine, că

mi-aţi adus aminte, erà să şi uit, aşa îţi fi şi voi golişăii mei, vai de capul vostru, când îţi păşi în urmele moşului.

— Păi bine fluturaşii moşului! dealul ăsta, ce răsare din coasta drumului de fer, a fost cândva un uriaş de acela, ce dădea ca capul în nori. Când îşi porta paşii de pe-un deal pe celalalt vârf de deal, atunci se clătina toată lumea de deasupra pământului, toartele cerului, se spărgeau de loviturile găvălii de oţel, şi-o vreme se por­nea de să-ţi aduci şi cânele în tindă, şi vărsa, vărsa doamne, ca cu ciubărul, începeau puvoa-iele, doamne fereşte-ne, — de mânau sate întregi, iacă aici în Murăşul ăsta.,.

Ţintele aprinse, sorb lacom din undulările line, a brâului de argint, sau se ridică fricoase, tre­murând, spre tăria înaltă de mândrâmărie, (ul­tramarina) •— înţepate de săgeţile aprinse, în clipa următoare, repede trag haina pleoapelor, şi rămân aşa încheiate, iar barbelé se proptesc, în piepturile deschiotorate, pârlite.

— ...Ia coasta cea pârlită, ca de pară, a fost

mon ie şî dotaţi cu meşteşuguri neatârnătoare de oficiali, vor putea să trăiască liniştiţi şi să pro-spereze în întreprinderi.

Am ascultat cu mare atenţiune cuvântarea neamţului, şi l'am felicitat din inimă pentru să­nătoasele şi trainicele idei ce. nutreşte pentru neamul său, pentiu cei mai apropiaţi ai lui.

Dupăce neamţul s'a dat jos la Bocşa-montană, am lemas singur în compartiment, reflectam Ia cele spuse de el, şi mă gândeam oare, noi, nea­mul nostru românesc, când vcm începe a fi chibzuitori şi cu desăvârşire practici? Acum în preajma deschiderii anului şc< Iar, mulţi părinţi români de ^dincoace şi de dincolo*, ar trebui să imite procederea neamţului.

Când românii vor avea meseriaşi buni, profe­sionişti emeriţi, speciali;ti nu numai în micele meşteşuguri curente, dar şi în meseriile supe­rioare, eminenţi pricepători şi perfecţi educatori, atunci libertatea, independenţa prc fesională, îi vor întări materialiceşte şi închegaţi într'un pu­ternic dig de fer, nu se vor mai teme de tala­zurile inamice, nu-i vor mai atinge, consciinţele nu se vcr mai vinde, şi viitorul strălucit al nea­mului va fi asigurat!

Acum, să vedtm, câţi dintre români, vor pune în practica ideia fericită a neamţului.

Reşiţa în 8 August 1908. Alesandru Nicolau.

D i n R o m â n i a . Aniversarea A. S. R. Pr inc ipe lu i

Ferdinand. Eri dimineaţa s'a celebrat la Mitropolie, cu mare solemnitate un Te Deum, din prilejul a 43-a aniversări a zi­lei naşterei A. S. R. Principele Ferdinand.

Rugăciunile au fost rostite prin episco­pul Nifon Ploeşteanul, vicarul mitropoliei azistat de întreg clerul parochîei.

O compania^a regimentului sub ordinul că­pitanului Statescu, a făcut onorurile mili­tare.

A azistat Ia ceremonial dnii Ioan Bră-tianu, ministru de interne, Spiru Haret mi­nistru de instrucţie publică, Emil Costinescu ministru de finanţe, Al. Djuvara ministru de comerciu, generalul Boteanu, comandan­tul cetăţii Bucureşti, generalul Năsturel, Demosthene, Gheorghiu Ionescu, locote-nent-colonelul Baranga, aghiotantul M. Sale Regelui, Emil Petrescu prefect de po­liţie etc.

După serviciul religios dnul general Bo­teanu a ţinut o scurtă alocuţiune trupelor, relevând importanţa zilii şi insistând asupra datoriilor pe cari fiecare cetăţean Ie are către Tron şi Dinastie, el termină formu­lând urările sale pentru Maiestatea Sa Re­gele şi pentru A. S. R. Prinţul Ferdinand.

Pe urmă trupele au defilat în faţa dlui general Boteanu.

După Te Deum representanţii autorită­ţilor şi ofiţerii garnizoanei s'au dus Ia Co-troceni, unde s'au înscris în registrele pa­latului.

Pag. 4 . T R I B U N A * 26 August n. 1908

Iunie 1908 constă din cor. 290,739.84 în bani gata şi cor. 143.574 în efecte, laolaltă cor. 434,318.84. Comparând starea aceasta cu starea averii la 30 Iunie 1907 (coroane 409,419.91) reiese, că în decursul ultimului an administrativ averea societăţii, deşi s'au cheltuit cor. 1,2070.93 pentru scopuri cul­turale şi cheltuieli administrative, a crescut cu cor. 24,898-93.

Din hotărîrile luate în această şedinţă re­levăm, că comitetul societăţii a angajat pe dl A. Bănuţiu, care a absolvat anul acesta conservatorul din Bucureşti, de director ar­tistic al societăţii în mod provizor pe un an cu o leafă anuală de 2400 cor., 400 cor., bani de cvartir şi cheltuieli de drum pentru călătoriile, ce le va întreprinde în interesul societăţii pentru promovarea mişcării teatrale în ţinuturile româneşti din Ardeal şi Ţara ungurească. Suntem convinşi, că dl Aurel Bănuţiu, care şi prin activitatea sa de până acum s'a dovedit de un harnic şi diligent bursier al societăţii fondului de teatru ro­mân şi de un bun organizator al trupelor noastre de diletanţi, va căuta din toate pu­terile sale să satisfacă aşteptărilor publicului românesc şi chemării sale în noul şi im­portantul post, cu care 1-a onorat şi încre­dinţat comitetul societăţii. Din parte-ne îi dorim mult spor şi succese tot mai frumoase în serviciul culturii noastre naţionale.

Aprecierile aceste ale » Gazetei « le iscălim şi noi.

Basarabia de azi, aşa cum o înfăţi­şează un guvernator al ei.

Puţine le mai patern şti despre romanii din Basarabia şi despre ţara lor ţinută în salbătăcie, în cel mai adânc întunerec al mintii şi cu gând răn împestriţata prin aducerea a orice fel de neamuri în locul bieţilor "moldoveni momiţi cu făgăduieli de pământuri — veşnica lor dorinţă ! pe malurile reci ale apelor siberiene.

Ei înşii na scria, nu mai scria : n'am văzut de un timp, nici » moldoveanul" dlui Madan ; se vede că loviturile distrugătoare cad acum şi asupra

pieptul uriaşului, tufele celea ruginite 's perii de pe coşul pieptului...

— Dealul ăla pogan, ce le întrece pe toate, a fost capul urieşului, mai din jos, tufele cele de măceş roşu, îi părul lui, ce nu erà ca la toţi oa­menii; ci tot firul erà un şarpe încârligat, ca atâtea limbi de |năpârcă câte zile-s într'o săptă­mână. Cele două şiruri de dealuri, ce fug din umeri i-au fost braţele, apoi, vedeţi cum fug la vale două spintecături de coaste, ca două suluri de car, acelea-s picioarele din jenunchi în sas, iar delà jenunchi în joo... o s . sss...

O trăscăreală, o tuşă Înăduşi glasul moşului. După o strănutare smftncită, buza de sconu a

pipei ciocăni în potângul palmei, şi rămăşiţa tă-moasă a tutunului fù cărată de limbă, la rădă­cinile măselelor. Botranaşul începu a râhăî, par' că ar fi mâncat, chiar carne, şi râhăiala aceea înboldi câte frânturi de vorbe.

— Hăi !... da.. ! aşaa... a fost puii moşului.. Copiii se ţinteau nemulţumiţi, par'că pescarul

le-ar fi stricat o mare socoteală. — Dà cu picioarele din jenunchi în jos ce s'a

întâmplat moşule? — întrebă un cotor ce prin­sese o spură de curaj.

— Ce picioare îţi mai trebue şi ţie mă hoţule ? O doar n'am gátat povestea întreagă...

O fluturare de zimbet, încolţi obrazul scortoşat, sclipi şiret din punctele şterse, căzute în bolitura orbitelor.

— Aşa să ştiţi voi noatinilor, că moşul toate cele din lume le uită, numai ana. Par'că văd ia, ca şi cam mă uit acum la voi... Erà o lână mândră doamne, de pentru banul lamii s.i na dormi în casă, şi se vedea, aşa cum se vede ziua

foilor de literatură şi cultură a poporului, că­ruia-i Împărtăşesc în acelaşi timp şi, cu tqt res­pectai, ştirile despre cârmuire şi masurile bine­voitoare luate de dânsa. De aceea ne face un dar neaşteptat fosta! guvernator basarabean dopa pogromurile ucigătoare de evrei, din Chişinău, prinţul Urusov, când tipăreşte memoriile sale re­lative la această trecere a sa prin Chişinău. Apărate în ruseşte, trădase în „Universal" în ce priveşte vizita lui Urusov la Iaşi întru întimpinarea regelui Carol şi potolirea unei mişcări de răzăşi nemnlţămiţi, cu hotare încălcate, — ele apar acuma în întregime subt forma franceză pe care li-o da, — împreună cu o prefaţă de obişnuite tânguiri asupra nedreptăţilor ce sufere prieteno­sul şi desinteresatul neam al Iui Israel, — an domn Perechi, pe care-1 bănuim că a fost fericit de Dumnezeul părinţilor săi cu o coborîre din chiar acest neam ales, şi nu cules.

Ce e Urusov, se poate spune uşor. Un om harnic şi modest, urînd uniforma, despreţuind orice alte discursuri decât ale sale, şi chiar pe acestea înainte de a le ţinea — aşa-1 judeca boierimea şi „inteligenţa" din Chişineu, cel puţin după asigurarea prinţului însuşi. „Bun prietin al jidanilor", i-ar fi zis opinia publică, prea expertă acolo în chestii jidoveşti ca să se poată înşela. Ce crede însăşi Excelenţa Sa despre sine, se vede uşor : că e un om superior, care ştie să răsbată în sufletul suveranului său, care se pricepe a pune la locul lui pe miniştri, care-şi dă seama de datoria omenească de a iubi pe toţi oamenii şi de datoria sa oficială de a ocroti deopotrivă pe toţi supuşii Măriei bale împărăteşti. Atâta şi nimic mai mult. Poate i-se pare că e puţin.

De fapt, sunt azi în Rusia oameni pentru cari veacul al XIX-lea n'a trecut asupra ideilor şi sentimentelor în legătură ca politica. Ei sunt, deşi călătoresc delà Caluga la Chişineu şi de aci la Tver, nobili francezi din Parisul veacului al XVIII-lea, ucenici ai lai Voltaire în stil, ai lai Rousseau în idei, contemporani ai „enciclope-diştilor". In cer poate că nu e nimeni, pe pă­mânt sunt oameni pe cari trebuie să-i priveşti cu o nepărtinire care se poate numi mai bine indiferenţă şi cu un zimbet în care scapără iro­nia. Evreu sau creştin, ras, moldovean, armean, jidan, nobil, preot, om de rând — toţi sunt re­prezentanţi, asemenea între ei, ai speciei umane, frământată de patimi şi înşelată de gânduri pen­tru care filozoful are un nşor zimbet de boier mare, bine crescut. Şi acum, asupra tuturor ace­stor supuşi, cari chiaină luarea aminte prin birul pe care-1 dau şi slajba militară pe care o fac, este guvernul, care nu e ţinut şi n'ar putea fi ţinut să înfăţişeze un principia, să apere o tra­diţie istorică, să servească un ideal, ci e dator

în ameaza mare... iac'aşa cum mă vedeţi, om ca toţi oamenii eram şi atunci,... şt stam, cum şed şi acum, şi-mi aşteptam pe fratele să vie odată, că erà târzia...

— Pe fratele d-tale ăl şchiop ? — Nitu puradălul, încă şi el vorbeşte ! şi el

nu era nici în găoace pe vremea de pe când îţi povesteşte moşul...

— Şi şedeam iac'aşa prăvălit cam bunăoară mă vedeţi şezând acum, mă uitam la lună cam mă ait la soarele cela din fundal Murăşalai.

Aştept ea tot aştept, aştept, şi iar aştept, delà o vreme m-am urlt şî eu de aşteptarea asta pu­stie, îmi slobod părul, că pe atunci avşam, maică dragă, un păr ştiţi de cel ce au corturarii, până pe la şărpar, — şi ce să vezi măi copile de trei zile, mă fără somnul, rămân tan, şi-o trag, o trag, fărtate, ca un copil scăldat... Că ce-am vi­sat nu mai ţin în capul ăsta slab, făr' destul când hoream mai bine, mă ridică obla 'n tălpi, o flnerătură îndesată, ascuţită de-ţi înţepa toţi creerii, apoi carul ăl de foc o pornit de lângă boctărie, cea din marginea Murăşalai şi s'a dus mai departe în treaba lai...

Par'că în toată hodina asta m'o îmblătit cineva ca nişte înblăcii de oţel, tot trupul, toate oasele îmi pârăie până'n ziua de astăzi... îmi fac o crace, că mi-se părea necurat lo.cu ăla, stan haptac ca o cătană şi-mi aştept fratele.

— Mă uit în apă, luna durmeà galbină de moarte acolo în fand, ca un bumb de aramă, ţâp ochii spre deal, şi luna se vedea acolo, ca an bumb de argint, rotesc ochii pe cer, adecă luna nici că se mişcă din local ei, şi se vedea ca an bumb de aar... (Va urma).

numai să ţie liniştea între miile de oameni măr­giniţi, cari altfel, îa prostia lor, s'ar încaieră.

Unui astfel de om nu-i poţi aduce critici înte­meiate pe conştiinţa că el ѳ în adevăr răspun­zător. E interesant însă a-i merge pe armă.

Ceiace facem aici. Urusov se crede chemat la apărarea evreilor

baearabeni, şi ca „filosof" şi ca guvernator. Căni ajunge la Chişinău, primeşte o deputăţie a prigo­niţilor, şi i răspunde cam aşa : ei sunt „o rassâ bogat înzestrată", cari neapărat biruiesc sab ra­portai economic pe moldoveni şi ruşi, „blajini ji fără răutate", lipsiţi de „mobilitate" şi cari „n'aa tendinţa de a strânge bogăţii, ni 21 capacitatea ce trebue pentru aceasta" ; „deşi întâi producători ai bogăţiilor, producătorii lor imediaţi, oamenii de ţară na ştia să le păstreze nici să le schimbe; îi veţi întrece totdeauna în această privinţă"; evreii sunt rugaţi apoi să se poarte „cuviincios" ca aceşti nevrâstnici, să cruţe nedestoinicia şi slăbiciunea lor. In schimb, ii-se îngăduie a merge cu alaiu solemn de 30.C0) de oameni pentru a îngropa la cimitir fărimiie cărţilor sfinte pe care le rupseseră răsculaţii. Aceasta se petrece fără bătaie, şi fireşte că meritul îl au evreii, cari, după sfatul ce li-se dăduse, au cruţat ; de atonei, scrie Urusov, s'a născut în sufletul său iubirea pentru ascultătorul neam evreiesc.

Dar acest mare iubitor de jidovime e silit to­tuşi a zugravi, — ici şi colo, în linii şi schiţe care fac, fără voia lai, un tablou, — aşa cum o ştim noi în ţară şi cum o ştia toţi aceia cari, oriunde şi oricând, an avut a face ca dânsa.

La Bender în gară lume de toate treptele şi de toate rassele e adunată pentru a primi pe noul guvernator. Acesta recunoaşte pe evreii cari erau să-1 câştige apoi aşa de malt: ei îl „arata cu degetul" şi vorbesc tare despre dânsul. Cu­viinţă şi modestie, şi mai ales dovadă de prigo­nire. La Chişinău, unde evreii sunt 70.000 la o poporaţie de 140 000 de oameni — cresc şi se înmulţesc în suferinţă! — ei îşi răsbună pentru pogrom purtând doliu public, închizând prăvăliile, si mai ales dând drumul lucrătorilor creştini. Deci lipsă desăvârşită a exclusivismului de rassa. După discursul cel mare al Excelenţei Sale, se putea vedea Sâmbăta ,,0 mulţime compactă de evrei şi evreice gătiţi", cari, sfioşi şi fricoşi cum sunt, scot de acolo pe creştini, cari, ei, au pro­stia de a se crede stăpânii ţării din moşi şi stră­moşi. La audienţe, guvernatorul abia poate scăpa de gara evreilor, cari „exagerează faptele" şi „dau amănunte prea din cale afară ca să le poată crede cineva In totul". Cea mai mică făgăduiau îi face să năvălească a doua zi chiar, după răs­punsul definitiv.

In viaţa de toate zilele, >e de necrezut uşor să prăzi pe Moldovean, care merge delà sine in-naintea jafului*. Cine foloseşte şi cine l'a adus în acest hal, pe lângă buna administraţie muscă-lească, despre care va fi vorba îndată, înţelegeţi, împotriva legii delà 1882, care opreşte pe evrei de a ţinea moşii în arendă, bieţii oameni prigo­niţi ie ţin mai pe toate, conrupând administraţia cu 50 de copeice, taxa de mită, la hectar. Altă lege opreşte aşezarea evreilor în sate. Ţinutul H tinuiui are însă nu mai puţin de 8.000 in mijlocul sătenilor. Evreii sunt opriţi de a sta la hotare: ia Noua Suliţă însă, unde se neguţeazi cu paşaportul cel ieftin — şi ilegal — de 3 ru­ble, un evreu face venit de 15.000 de ruble pe an ; un bon cu iscălitura acestui stăpân al stă­pânirii hotăreşte tot, şi în schimb, el ţine pe toţi funcţionarii, cu casa, mâncarea, beutura şi toate viţiile. înaintea oraşelor — precupeţia fiind oprită şi în orice cas, foarte dăunătoare pentru ţăran — stau precupeţi cu grămada, şi Urusov îşi bate joc de un ofiţer, care obişnuia să împrăştie cu biciuşca pe aceşti exploatatori fără milă şi fără ruşine. Până şî în biserica mitropoliei se încu­metă să între evreii, şi acelaşi ofiţer e luat în râs pentrucă a împedecat pe doi din ei să calce in lăcaşul sfânt. De altfel, evreul basarabean n'are frică de oaste: alt ofiţer, care lovise pe un ne­gustor jidan pentru că-1 insultase, e bătut, îm­preună cu un coleg de calfele prăvăliilor jido­veşti, care târăsc prin praf şapca împodobită cu cifrele Ţarului.

încă o apreciare: evreul are o desăvârş tă >in-diferenţă pentru laturea idealistă a oricărui fel de politică*, şi cel mai straşnic revoluţionar se face apărător al ordinei, când rublele i sună In tej* ghea.

26 August п. 1Q08 . T R I B U N A * 11 u

AI doilea flagel pentru » proştii < din Basarabia sint administratorii ruşi, pe cari tot Urusov are bunătatea s ă i descrie. Sâ-I urmăm iarăşi.

Ţarul ştie că limba moldovenească e de obârşie latină şi se teme de Înrâurirea pe care România o poate avea în Basarabia. Ministrul de interne vrea să smulgă (mutului Ismail legile româneşti rămase după 1878. Urusov se gândeşte chiar că acest (inut, cu toată Basarabia de jos, s'ar putea întoarce Ia România, »carei întinde braţele de peste Prut*. Până atunci însă, jaful în permanenţă va domni.

Ostaşii împărăteşti fură de zvântă: Guverna­torul însuşi o spune, de hatârul Evreilor săi măcar. Poliţia din Chişinău fură pe an, din par­tea ei, un milion de r. ble, şi acelaşi guvernator asigură că poliţia din Petersburg nu se satură fără 15 milioane. Comisarii de sate merg în tră­sură cu patru cai, ieau clasa I-mă la tren şi pot pierde la jocul de cărţi mii de ruble. Ei îngăduie petrecerea Evreilor la sate şi aranzile jidoveşti. Unii, pe lângă taxa de 50 de copeice Ia hectar, sau fie şi în locul ei, capătă de la Evrei pământ şi vite. Călătoresc, cu drept şi mai ales fără, pe seama sătenilor, cari dau pe an 360.000 de ruble pentru căruţele şi trăsurile înnaltei Cârmuiri.

Al treilea flagel : boierii n'au neam şi aproape n'au lege. Pe moşii caleg dij ma tîrgalui ; cel delà Ungheni strînge 10.000 de ruble pe an. Nu dau chitanţă pentru acest venit medieval, şi dacă тге-unul o cere, administraţia-1 ia în primire La Chişinău, musica ѳ veşnic la clubul nobililor, şi la 8 ceasuri de dimineaţă, când oamenii cei­lalţi şi-au început munca, ea cântă în stradă pentru plecarea triamfală a celor ce-au câştigat şi a celor ce-au pierdut la jocul de cărţi. Fac plannri şi cheltuieli nebuneşti, ca acel „adăpost al nobleţei" clădit de Balş, care a văzut la urmă cà nici un „decavat" nu se înjoseşte a veni să locuiască în el. Fură aşezăminte de binefacere, şi capătă decoraţii împărăteşti în schimb.

Să credem pe dl guvernator ! D-lui ştie ce spune !

într'un colţ, Excelenţa Sa a văzut şi pe pro­stul ţărau care plăteşte şi îngăduie toate acestea. La văzut în genunchi, cu jalba pe cap, la văzut dormind lângă carul cu marfa jidanului, Ia văzut luat în rîs, îDşelat şi totuşi, senin. Şi a socotit atunci că are înaintea sa un dobitoc nesimţitor, cu faţa singură de om Nefiind creştin şi neavând pe umeri o mie de ani de apăsare şi suferinţă, n'a înţeles ce zace în inima acestui biet om nă­căjit, despre care spune totuşi două lucruri : că nu poarta ură nimănui — semn de stupiditate — şi că s'au ridicat cu toţii în ultimul răsboiu cu dorinţa pătimaşă de a-şi sluji împăratul pe câmpul de răsboiu, străin de ei, al Asiei depăr­tate, — semn de „lăudăroşie", scrie tovarăşul de neam şi de clasă al celor cari de o mie de ori au rupt-o de fugă supt Port-Arthur şi In tot largai Manciuriei.

Acuma faceţi ce voiţi, Evrei răpareţi, funcţio nari mitarnici, boieri chiulangii şi petrecători, guvernatori filosofici cu ironia pe buze. Dar când se va ridica acesta, prostul de azi, cu arma în mână, sau cu lumina culturii în minte atunci, —- atunci o să vedeţi voi !

Pag. 5

(„Neamul Românesc") I. lorga.

Din sfrăinăfife N o u ă d e z o r d i n i în P o r t u g a l i a ? »Ber.

Tagblatt« aduce în timpul din urmă veşti de nelinişte din Lisabona. Situaţia în capi­tala portugheză ar fi foarte neliniştitoare.

Chestiunea avansurilor luate încă de re­gele Carlos II şi rigoarea excesivă a guver­nului ar fi produs vii nemulţumiri. Toate ziarele prevăd pe Dumineca viitoare o re­voltă ce se proiectează pe ziua aceea. Ya ch­iul regal »Amelie« ar fi gata pentru orice

clipă pentru a salva familia regală şi pe rege în caz de primejdie. In cercurile politice să asigură că toate ştirile acestea rămân încă în urma realităţii. Svonurile aceste deşi nu sunt controlabile, totuşi par a aveà un fond real serios.

N o u l su l tan al M a r o c u l u i . După un period de evenimente mai puţin Însemnate evenimentele din Maroc deşteaptă iar intere­sul Europei. După cum se ştie sultanul Abd-el-Aziz a pornit cu săptămâni înainte din Rabat să recucerească cu restul oştiri­lor sale Marocul şi apoi Fezul, cele două capitale ale împărăţiei sale. In vremea din urmă se vestise că sultanul înaintează vic­torios învingând de mai multe ori pe po­trivnicul său Muley Hafid, şi astflel se cre­dea că recucerirea Marocului e numai chestie de vre-o câteva zile. Vestea aceasta a fost desminţită radical de telegramele sosite Sâm­bătă noaptea, cari spuneau că lângă Sellaa, depărtare de două zile delà Maroc, Muley Hafid a nimicit oştirile lui Abd-el-Aziz, care însuşi numai prin fugă a putut scăpa din preajma morţii sigure. I-a mai rămas vre-o sulă de oameni, subt scutul cărora a fugit întâiu în Settat, apoi în Casablanca, adică în tabăra franceză. Abd-el-Aziz se simte to­tal zdrobit şi după cum se vesteşte, va pă­răsi Marocul cu gândul să-şi trăiască restul vieţii în oraşul Damascus.

înfrângerea delà Sellaa işi are deja efec­tul său : In oraşul Tanger, poporul l-a pro­clamat pe Muley Hafid, de sultaa între bui-buitul sărbătoresc al tunurilor. Corporaţiu-nile diplomatice, au declarat că nu se în-gerează în luptele pentru tron. Astfel a devenit de actualitate chestiunea că cine e sultanul legal al Marocului. Părerea Franţei e că aceasta au s-o hotărască puterile Sig­

natare ale contractului de Algeciras, Muley Hafid bine înţeles numai aşa va fi recunos­cut, dacă va respecta şi el hotărârile pac­tului de Algeciras.

N O U T Ă Ţ I . A R A D , 25 August n. 1908.

- Ştire personală. Aflăm că distinsul nostru fruntaş dl N. Oncu, dir. » Victoriei* şi deputatul losăşelului a ple­cat pentru restaurarea sănătăţii la Weisser Hirsch (lângă Dresda), în sanatoriul Lahman de acolo. DI Oncu va stà acolo 1 lună de zile.

Ii dorim distinsului fruntaş şi amic al nostru să se re­întoarcă deplin sănătos între noi.

— C o n s i s t o r p lenar . Azi la 10 ore s'a întrunit consistorul plenar sub preşedinţia P. S. Sale Episcopului Ioan 1. Papp. Au participat următorii: arhimandritul Augustin Hamsea, protosinghelul Roman R. Cioro-gariu, referentul bisericesc G. Popovici, re­ferentul şcolar Dr. G. Ciuhandu, protopopii Vasile Beleş, Gherasim Sârb, Cornel Lazar, Mihai Lucuţa, preoţii Alexandru Crăciunescu, Fabriciu Manoilă şi Cornel Ursut, dintre mireni d-nii Emanuil Ungurean, Paul Ro-tariu, referental epitropesc, Gerasim Serb, Georgiu Feier, secretarul Vasile Goldiş, Gh. Purcar şi Iosif Moldovan.

Intre multele afaceri curente, consistorul plenar a îndeplinit prin alegere posturile de

profesori la Seminar şi la Şcoala Normală a diecezei Aradului .S'au ales pe baza concur­selor publicate,

la Seminar : dnii Dr. Teodor Botis şi Dr. Iustin Suciu;

la Şcoala Normală: d a u Avram Sădean (din Sad), Constantin Sulică (Braşov), Va­sile МісиІЛ şi Nicolau Mihulin ;

iar la Şcoala de aplicaţie : dl Ioan Ar­delean.

La concursul pentru cântare, tipic şi mu­zică bisericească n'a recurs nimeni.

*

La prânz P. S. Sa a poftit Ia masă p e toţi membrii consistorului.

— D o m n u l Sturdza în s tră inătate . Se anunţă că dl Dimitrie Sturdza, preşe­dintele consiliului de miniştri români a pă­răsit în săptămâna din urmă orăşelul Gar­nis, pentru a se duce la München.

In acest orăşel dl Sturdza li-a făcut vi­zita AA. LL. RR. Principilor României, cari se rentorceau din Berlin.

In tot timpul şederii în Garnis domnul Sturdza s'a bucurat de o perfectă sănă­tate, el a făcut mai multe escursiuni în munţi şi a urcat un munte mai înalt de 1200 metri. Dl Sturdza se va rentoarce La ţară Ia 1 Septemvre.

— A d u n ă r i l e d e contro l . Ministrul de războiu a dat ordin că în anul acesta să nu se ţie adunările de control cu sol­daţii de rezervă. Ofiţerii de rezervă însă se vor prezintă şi anul acesta în timpul obişnuit.

— Un răspuns potrivit dă dl Viktor O rendi în ziarul său „Deutsch Ung. Volksfreund" unui neamţ renegat I. Weber, care îl acuză îatr'un ziar unguresc din Timişoara că ar „agita" pe şvabi cu scopul de a ajunge deputat şi de a scrie nuvele Acestea le-ar fi aflat, zice Weber, chiar delà dl Orendi. Acum dl Orendi îi răspunde în­suşi renegatului său conaţional spunând că „des­coperirea" lui Weber e — adevărată. D-sa vrea să ajungă într'adevăr deputat pentru aş apără neamul în cameră împotriva politicei de maghia­rizare de azi şi va scria de sigur „nuvele" de cari li-se va ridica părul măciucă arhipatrioţilor.

— Sfinţirea bisericii din Sflnmiclăuşui-mare. Ni-se scrie: Duminecă în 30 August se va Îndeplini actul sfinţirii bisericii gr. cat. dia Sânmiclăuşal-mare, prin însuş episcopul Vasiie Hossu. Se fac mari pregătiri pentru primirea cat mai pompoasă a Înaltului prelat. Actului sfinţirii îi r a premerge ţinerea misiunilor poporale, cari se vor începe Joui, la 25 August. In ziua sfin­ţirii, sub durata sf. liturghii P. S. Sa va hirotoni întru preot pe dl Dr. Nicolae Brînzău, absolvent al Pazmaneului din Viena.

— L o g o d n ă . Anunţăm cu p acere logodna dşoarei Aurora Ştefu (Arad) cu dnul Torna V. Neamţu învăţător (Dobra).

Felicitările noastre!

— D e c o r a t Domnul protopresbiter militar Pavel Boldea a fost decorat din partea Maies­tăţii Sale cu ordinul Francise Iosif.

— Prieteşug româno-maghiar . Cu prilejul vizitei corului unguresc la Budapesta — scrie »B. H.< — au venit şi vre-o câţiva români din România, cari Ia banchetul ţinut la restaurantul >Gambrinus< au voibit aducând naţiunii ungu­reşti elogii.

Toate damele se facideal de frumoase prin efectul bun al

CREMEI MAKOI- IDEAL care aaevereşte nenumăratele crisori de mulţumită.

F a c e s â d i s p a r â r o ş a ţ a f e ţ e i , pistruile, petele de ficat şi toate necurăţeniile pielei.

Prin folosirea cremei Ideal ajungem să avem o f a ţ a c u r a t ă , f r a g e d ă , c a t i f e l a t a , ş i flnâ! De aceea vă rugăm ca la comandă să ne scrieţi precis dacă faţa e grasă sau uscată.

Secapătă numai la însuş i fabricantul}

K U D A R L A J O S ^ K Ä S ^

= 1 borcan ele crema Ideal 1 cor. =

Pudra Ideal 1 cor. iSapun Ideal 9 0 Ш.

Comandele pria posti se satisfac repede şi punctul. Preparaţii! miditali şi chimici aa f u t рпшіаіі I i a p u i ţ i i I I -

a i i i i i i i i t jra i ţ ina l i dia 1879 ta « u l i i di a u , n t r u i a di mitai f r a c u l şi a diploma di distilaţii.

Pag. 6 » T R I B U N A « 26 August п. 1908

Dnul Dumitru Stătescu şi Ni cu Constantinescu ar fi vorbit in sensul acesta.

Frumos li-să şede acestor domni să se preteze la rolul de apendice al unui cor al cismarilor săcui din Bucureşti. Ei să răspundă pent u prieteşugul ce au făcut cu cei din Budapesta.

— Agitaţii contra şcol i i româneşt i din T a ş a d . Ni-se comunică din Tăşad, că scriitorul notarial de acolo, fiul preotului Todor Stefan, umblă şi agită prin sat ca oamenii să ceară ma­ghiarizarea şcolii confesionale cari tocmai acum se zideşte nouă şi cu mari sacrificii de către credincioşi. Se ştie că dacă 20o/0 a locuitorilor cer maghiarizarea şcolii, legea lui Apponyi ordonează aceasta. Scriitorul, bagseama pentru a se insinua la graţia solgăbirăului, vrea acuma să vânză, în chipul acesta şcoala românească. Informatorul ne spune că n'ar fi străin de acţiunea aceasta nici tatăl său, preotul Todor Stefan, deşi nu credem aceasta, pentrucă noi îl cunoşteam de român bun şi aşteptăm să ne arate adevărul în afacere.

— Cum te scapi de un cântec patriotic. Iată o reţetă interesantă încercată cu mult succes de nişte ţărani şvabi buni naţionalişti. într'un birt din Bacica, — scrie >Deuîsch. ung. Volks­freund«, se află deunăzi Ia o masă o societate şvăbească. Un scriitoraş de pe la comitat, patriot grozav, poTuncî la ţigani să cânte un cântec de bat joc ui à la adresa şvabilor > Mégis hunczut a nemet«. Atunci unul dintre ţăranii şvabi, a căror prosperitate economică e cunoscută în toată ţara, dădu ţiganului o hârtie de o sută de coroane cu porunca straşnică de a cânta înainte acest rântec până la un ordin contrar al său. Când taraful de lăutari, în ciuda strigătelor patriotului nu mai schimba cântecul, bietul scriitoraş luă pălăria şi plecă ruşinat în râsetele nemţilor, că un » hunczut< de şveb are mai mult vot la ţigani decât un biet >domn« scriitoraş frige-linte delà măritul comitat.

— Aviz ! Abonenţii cari au primit cartea >Iobăgia« de Ioan Russu-Şirianu şi n'au trimis încă preţul ei sunt rugaţi prin aceasta a trimite suma de 3 cor. 30 fileri.

— D i p l o m a unul prinţ german. Prinţul August Wilhelm, unul dintre fiii împăratului Germaniei a dat nu de mult doctoratul la uni­versitatea din Strassburg. Bine înţeles »summa cum laude*. Unul dintre profesori însă a fost încâtva de altă părere, căci ar fi zis într'un cerc de prieteni că: prinţul a avut ce-i drept »mal-heur«, dar în sfârşit e prinţ*. Cineva le-a co mut icat în taină z arelor părerea profesorului. Ziarele au dat-o ca senzaţie.

Procurorul din Strassburg a împrocesuat acum toate ziarele cari au dat părerea profesorului anonim, ca să descopere că cine e acel profesor care a cutezat să aibă păreri despre capacitatea prinţului. Diploma, care se va dă prinţului e afişată pe tabla neagră a universităţii, ca univer­sitarii leneşi să ia pildă cum trebue Învăţat cu sârguinţă.

— Mare incend iu în Cons tant inopo le . Din Ccnstantinopole se anunţă: Duminecă după-ameazi o şcoală din piaţa Adbazar a luat foc probabil din incendiare, căci în aceiaşi vreme s'a anunţat foc încă din 5 suburbii sie oraşului. De mult nu s'a pomenit un incendiu atât de groaz­nic. Vre-o 3000 de case de lemn şi v r e o 2000 de prăvălii au ars scrum. Pagubele sunt enorme, nefiind nici una din casele arse asigurate, deoa­rece societăţile de asigurare n'au voit să pri­mească asigurarea acestor case de lemn. Multe familii au rămas pe drumuri în mare parte fa­milii din pătura mai săracă. Noaptea, uriaşul in­cendiu, privit din Pera, oferia o privelişte de frumseţe fioroasă. Din prilejul sărbătorii înălţării profetului Ia cer, toate minaretele erau iluminate. Alături de ele isbucniră spre cer cinci snopi de flăcări, in lumina cărora oraşul părea un infern superb. Abia în dimineaţa următoare au reuşit pompierii să localiseze focul. Se crede că oraşul a fost aprins de făcători de rele : Bănuiala cade asupra faimosului bandit Janquendzsi Vetro, care a scăpat din Închisoare de-odată cu amnettiatii. Flăcările au nimicit şi multe vieţi de om, numă­rul lor însă încă nu se ştie.

— Moşia fiului regelui sârbesc . Petro, re­gele Serbiei, va cumpăra pe seama fiului său George, moştenitorul de tron, moşia de odinioară

a tatălui său, situată la graniţa comitatelor Arad şi Bihor, în hotarul comunei Bocsig. Pe moşia asta atât regele Petru cât şi fiul său, a petrecut zile frumoase în copilărie.

— Plecarea ministrului Calllaux. Mini­strul de finanţe francez Caillaux, împreună cu soţia sa a plecat ieri la orele 5 şi 5 minute delà gara de Vest din Budapesta cu trenul accelerat la Viena.

— La alergarea d e cai aranjată acum două săptămâni de ofiţerii escadronului de cavalerie staţionat în Râşnov a obţinut — precum scrie »Gaz. Trans.« — premiul prim dnul sublocote­nent Zenz Puşcariu, care a câştigat premiul prim în acest an şi Ia alergările din Sibiiu. Tînărul ofiţer r«mân este fiul dlui jude de curie i. p. Dr. I. Puşcariu.

— AVIZ! Dupăce în urma perderilor con­siderabile şi a mai multor calomităţi am fost silit sà sistez apariţia „Familiei Române" pe câteva săptămâni, revista apare acuma din nou.

Sprijinită de un considerabil număr de scrii­tori dintre cei mai buni, sceastă revistă va urma şi în viitor să dea o lectură şi o distracţie po­trivită trebuinţelor culturale ale familiilor noa­stre. Lucian Bolcaş.

— Părul cărunt îşi redobândeşte culoarea primitivă primitivă prin apa „Arabela", care nu-i o văpsea, nu murdăreşte şi se aplică foarte simplu.

O sticlă 5 cor. De vânzare exclusiv numai la Wachmann Jenő és 7sa drogherie Szabadka.

Procesul împotriva învăţăto­rului D. Popovici din Cuvin.

Arad, 25 An gast.

Mult hărţuitul învăţător din Cuvin, care n'are altă crimă decât că este un român bun, învăţător de model şi om de omenie, iar a stat eri înaintea tribunalului din Arad, tras aici de către vestitul nolar de acolo Moncza György şi câteva unelte ale sale, beţivani şi oameni stricaţi din sat, cari au venit să acuze pe învăţătorul lor că ar fi agitat împotriva ungurilor, învăţând pe copii din şcoală să zică »ungur-bungur« şt alte epitete batjocoritoare la adresa copiilor cari nu cercetează şcoala românească ci pe cea ungurească.

A fost un moment de toată scârba, să vezi un ţeran cu numele Todor Sârb, cu­noscut în tot prejurul satelor de om stricat (poate pentru asta îl ţine în slujbă dl Virgil Bogdan, advocatul român din Arad) acu­zând cu o desinvoltură respingătoare pe în­văţătorul Popovici, că este duşman ungu­rilor, că este naţionalist atribuindu-i păcă­tosul, aceasta ca vină nu ca merit.

Procesul s'a început la 9 ore dimineaţa şi până la ora când încheiem ziarul el nu este încă terminat. Acum vin martorii cari depun toţi favorabil pentru acuzat, tribunalul însă nu-i admite la jurământ.

Apărătorul dlui Popovici este d-nul Dr. Iustin Marsku, care a susţinut ziua în­treagă cu multă vervă instrucţia procesului.

E de notat că dl Popovici a mai fost odată chemat să răspundă, înaintea comisiunii administrative a comitatului, pentru acuzele acestea, unde a fost pedepsit cu 100 cor. N'a fost însă destul, trebue trasă şi a doua piele de pe bietul om.

Concert, petreceri. Mare concer t la Orăşt ie . Cetim în

> Libertatea* : — Pe cât dflăm, » Reuniunea română de cântări* din loc, face pregătiri pentru un concert pe ziua de 6 Septemvrie n. cu concursul celebrei artiste de pian Au­relia Cionca, copilă favorită a reginei Ro­mâniei.

• Tinerimea româna din Avrig, Vă invită la

Producţiunea Teatrală, ce se va aranja, în 15/28 August (La Sft. Mărie) Г 9 0 8 , în sala hotelului, commal din Avrig. Comitetul aranjator.

— Concert împreunat cu teatru şi joc va aranja tinerimea română din Pecica, la 17 30 August, Dumineca după Sf. Marie în localităţile „Casinei" din loc. Venitul curat ѳ destinat pentru îmbrà--carea copiilor săraci din Pecica-română.

* Tinerimea româna din Brad şi jur învită la

petrecerea împreunată cn reurezentaţiune teatrală urmată de dans, ce se va aranja în Brad, hotel „Central", în ziua de sf. Maria la 28 August IL, începutul precis la 8 ore seara.

Venitul curat e destinat pentru acuirarea unei biblioteci teatrale. Program : A. Cotzebue ,.Ne-potul răsfăţat", farsă în 5 acte, trad. de I. Şu~ luţu ; prelucrată de T. Păcăţianu.

Ж е о п о т і е * Anunţ. Cursurile „Şcoalei pentrn economia şi

industria de casă", susţinută de „Reuniunea fe­meilor române din Sibiiu", se încep la 15 Sep-temvre n. Instrucţiunea secţiunii economice cu­prinde: a) învăţământ practic: pregătirea buca­telor, conservarea poamelor şi legumelor, con­servarea poamelor şi legumelor, spălatul şi călcatul rufelcr, confecţionarea rufelor etc. (instructoară dna lulia Dancăş); b) învăţământ teoretic: eco­nomia de casă, contabilitatea etc. Instrucţiunea secţiunii industriale cuprinde : cusut, croit, împle­tit cu maşina, tors şi ţesut, (instructoare dşoarele Al. Ţieianu şi Virg. Podoaba).

Informaţiunr se pc t primi delà Comitelui vBtu-niunii femeilor române dm Sibiiuu.

Budapesta, 25 August 1903-INCHEIEREA la 1 ORÄ şi jum. :

Grâu pe Oct. 1908 (100 klg.) 22 22 2224 Săcară pe Oct. 18 44 18 46 Cucuruz pe Main >4Ч0 Î4 12 Ovăs pe Oct. 15 94 55 95

Preţul cerealelor după 100 klg. a fost următorul: Orâu nou

De Tisa 22 K. 40 --23 K. 35 fii Din comitatul Albei — 22 » 20--23 > 15 De Pesta 22 » 3 0 --23 > 25 *

Bănăţenesc 22 40 --23 > 35 î De Bacica 22 > 3 0 --23 > 25 Săcară 18 > 70--18 80 Orzul de nutreţ, cvalit. I. 15 4 0 --15 > 70 i

» de cvalitatea 11. 15 * -15 » 40 ».•

Ovăs de » I. 16 » 6 0 --16 > 80 » » » II. 16 20 --16 50

Cucuruz vechiu — — > — *<

> nou 15 > 60--15 75 >

BIBLIOGRAFIE. Monografia Sălajului. Dl N. Iorga scrie des­

pre luerarea d-lor Stoica şi I. P . Lazar : „Schiţa monografică a Sălajului" de Dr. Dionisie Stoica şi T . P. Lszar, e o lucrare de merit. Cuprinde o sumă de ştiri preţioase şi ilustraţii bine ve­nite. Partea istorică e de dnii profesor Russu si profesor Trif.

Poşta Redacţiei. Mai multora : Dl Russu-Şirianu n'a sosit încă .

din ţară.

Redactor responzabil Constantin Savu. Editor proprietar G e o r g e Nichln.

S)

"» a> 3 O

S.® S 0

O a o t i . Й"

<5 g 43 « / - > P 3 (g Ü •*

s S s s <*>

щ 8 S«S 5 . 5 î l ? сэ - ( 1 2 , " C O

S'a» s = :

• T A T A T A T A T A T A T A T А Т И

5 • • • • • • • •

• • A Y A T A T A T A T A T A T A T B

« сл 2- э. *тэ

«0«

ш

„ O a S: з "o А S-' 2. ®

f i ? 3 ^ . § . g : 4

» SV 9 * a cT »

S » 2 s 1 S . e 4 » B S ;

o.

Os 3

» I I B g - s 5 s - O *

0 " œ W « g g B T T J T E !» « S ?

IS R I

1 ЙГ s is. S- SI- 3. e. «

" S" B

? « S i 2 - . » ! ?

S "S 43

•s

І 3 ЧВ "~ S. D.

o - i fH«!! C O І ^ І І І І в !| C L »

Ф » C S 43 3 I! » — .

g a.<g « 2 S » ™ SV N O o- o 5' a. 5'? S-g

r4>

0 •2 .12 .5 ~5

CD

CD

Ci •» =J CL CD

I" ù "

c a ~ o O П s » » 3 - . <» P8-S.

o»

S a -

( « G O s - I l

g e . 5 . 1 •2.. V

2. ®

-02 P

o

g. вч ' сл ;: 2 5 a i e « I s ? i-H C O -T O A. 2 C a " » • 2 3

te a

C D

CO

^ I

3 ~

S 3 ^ g » p

s? s - a 43 2 . S" g S » я

C 3 I

§ 2 3 3 g

» > • ?

O CD C6 o ce 2 ce ţs ta

< Г*

S» CB T) CB _ 5 - PFT S, CD 0Q o- 5'

H . » Ä S i B

M CD i CD m> " ~ '

CD

N

g; a n I 01 "2Г GO eu o 2, =r 2, a ï s » 3 a » л e s S e a g m »•

Л (B T TS. e

5" 9 8 g. -SS. CD a

ч

CS 03 CD a s» 43 T RI ÎB ÇD iE ff

IN» rt

ET. § B D

:. s. »

Pag 8 . T R I B U N A * Nr. 179 - l ?

Gele mai nUerne POT mobile de fier şi aramă şi cele mai practice

bănci higie-nice de şcoală şl mobi larea lo­cuinţelor, hote le-lor, spi ta le lor ş i

a ş coa le lor , precum şi ob iec te fabricate din ce le mai b u n e ma­teriale din ţară, lucrările cele mai solide de artă şi construcţie se life-

rează numai de cătră firma Bernhardt Kezső utóda Brassó , str. Fekete nr. 33 .

—Tot acolo e cancelaria şi fabrica montată cu cele mai noi maşinării.—

TRISKA J. Primul depozit de piane

din tot Ardealul . K o l o z s v á r - ( C l u j )

S é t a t é r u t e z a Nrul 10 Recomanda pianurile şl

p ianine le sale prevenite din fabricele ce lebre din ţară şi din străinătate precum şi atelierul său de reparat instalat din nou, în care pianu­rile vechi şi stricate să re pară repede, p romtş i eftin cu mijloace moderne.

Pianurl cu chirii ieftine.

Grosz Nagy Ferencz , Surr. Debreczen : farmacia : «Ârany egyszam»

|1а}а&грѳф-&

MUSTAŢA E FRUMOASĂ dacă întrebuinţezi

POMĂDA HAJDÚSÁG ce» mai buni pentru creşterea şl potrivirea musteţelor, pregătită din materie neunsuroasă. E f e c ­t u l se v e d e m o a r t e i u t e şi c u s i g u r a n ţ ă . Scutit prin lege. Un borcan < S O fii. Prin postă se trimit numai 3 borcane cu C2'IS Cor. Cu rambursa gratuit

. * * ~ M. * * *

. - - - M E D I C A M E N T - - . -PENTRU V O P S I R E A P Ă R U L U I iu culori blond, brunet sau negru. Efect la moment. O singură vopsire e de ajuus, ca părul sau musta­ţa o 1 u n ă să aibă culoarea ce o doreşte. Nu înă­spreşte părui. O sticlă cu medicament pentru ori şi ce culoare A cor.

Opawsţi József prima îavrică de trăsuri de copii

în Ungaria de sud.

TIMIŞOARA. Misits utca 2 sz.

— Józsefváros. Hunyadi utca sarok,

Ţine în deposit

t r ă s u r i e l e c o p i i fabricaţiune proprie, delà cele mai simple până la cele mai împo­dobite cu preţuri favorabile.

> Tot aşa primeşte tot felul de reparaturi în branşa aceasta.

H H H H И B Я •

I ^ V t o 11 ţ i i i і г o !

Dacă aveţi atenţiunea a cumpăra,

rolete pentru ferestre atuuci i-ereţi modele şi preţ curent,

care se va trimite porto-franco. Când veţi cere acestea, vă rugăm

să daţi lăţimea şi înălţimea ferestrei şi totodată să spuneţi dacă roleta tre-bae să fie de s c â n d u r ă de pânză sau stofă. Cu stimă : NETTEL L

f a t o ï - і с й . d e r o l e t e .

PÉCS, I n d ó h á z utca 23. IL

S I B i i u

E. PURECE ^ B g y s z e b e n

Recomandă fabricaţiile saleprtplte]

casse de tai de orice mărime şi con I struite din materialul cel mai bun şi mai trainici

Fabrică: й posite, încuietori-sale рец tru casse de eccnmii, da-iapuri de bani şi docu­mente toti'clul de articlii ce se ţin dc brarsa asta.

Recomandă de-asemenea practicele (maşini)

• cup toa re de f e r t • în toate versaţiile de là execuţ ia cea mal

s implă până la cea mai e legantă. Atrage atenţiunea on. public din localitate şi

din împrejurime asupra atelierului său de ф lăcătuşerie, şi construcţie ф care-i cel mai mare din tot Sibiiui şi pe care l-am instalat conform cerinţelor moderne şi l-am îuzestrat cu puteri excelente de muncă! Primesc ori-ce-fel de construcţii

atingătoare de această branşe, precum : lucrări d e la clădiri , portaluri , s c h e l e şi gratii de fer,în­grădiri d e fer la c o r i d o a r e şi b a l c o a n e , geamlâcur i , vrç\àt fer, îngrăd ir i d e fer, la m o r m â n t u r i , c i ş m e l e ş i orice & lucrări d e fer şi lucrări de bas-relief, f

Trimit gratis şi franco deci ziuni (proiecte de cheltut% pentru casse de bani, maşini

d e fert (şparchert) etc.

Sibiiu (Nagyszeben) R o s e n a n g e r g a s s e Nrul 9.

TIPOGRAFIA GEORGE NICHIN, ARAD 1908.