Scrisoare de Adio a Unei Adolescente

6
„Unde este Dumnezeu, mamă? Unde este Dumnezeu, tată? Nu vedeţi că înnebunim fără El?” (scrisoare de adio) Aceasta trebuia să fie o scrisoare de adio… Şi este! Spun ADIO întunericului, fricii şi morţii, deznădejdii şi singurătăţii… Adio! În Numele Lui… „Salvaţi sufletele noastre” , S.O.S…, aşa a îndrăznit să scrie cineva pe peretele closetului de la liceu (printre toate celelalte porcării sexuale)... Da, acesta e strigătul meu nerostit, poate strigătul generaţiei mele, înnăbuşit în inimile noastre, sub mormanele de gunoi ale vieţii de zi cu zi, de chiştoace şi sticle goale, de prezervative şi seringi; de decibelii muzicii date la maxim, de buzele şi corpul celui îmbrăţişat nu din dragoste (ce e aia poate că nu ştiţi nici voi!), ci din disperarea aceea scârboasă a bătrânilor neputincioşi, de a nu fi singuri! Da, acesta e adevărul nostru, partea cea nobilă şi frumoasă din noi, şi nu putem să-l scriem decât pe pereţii veceului! De câte ori deschidem gura sau întindem mâna către voi, ne trataţi ca pe nişte cerşetori: ne daţi repede bani sau dulciuri sau ţoale ca nu cumva să ne iasă de pe buze strigătul acesta periculos care v-ar pune în cea mai jenantă postură din viaţa voastră, aceea de a nu şti pentru ce trăiţi sau care e sensul vieţii la care ne-aţi chemat, născându-ne; ori ca nu cumva mâna întinsă să cerşească Adevărul pe care nu-l cunoaşteţi, asta fiind maximum de onestitate de care sunteţi în stare, pentru că în rest ne minţiţi fără probleme… De fapt, ne umpleţi şi nouă farfuriile cu ceea ce curge din televizoare… Ne daţi bani şi o rupeţi la fugă să faceţi alţii, lăsându-ne singuri cu cel mai viclean dintre monştrii acestei lumi: Banul. Parcă el ar fi nu numai stăpânul vostru ci şi copilul vostru: de multe ori mă întreb dacă voi faceţi bani pentru mine sau eu m-am născut ca să daţi un sens nobil sclaviei voastre… Deşi nu suntem bogaţi, nici bancheri, nici afacerişti, în casa noastră se vorbeşte mereu numai despre bani… Şi când mi-i daţi o faceţi cu satisfacţia celui care şi-a împlinit deplin datoria sa, sfântă, de părinte… Poate că deja nu mai ştiţi să faceţi altceva. Când eraţi tineri v-aţi vândut sufletele Banului, aţi acceptat viaţa pe care o dă Banul, în locul celei pe care o dă Dumnezeu; şi viaţa pe care o dă Banul e o moarte travestită, aşa cum iubirea pe care o dă banul e prostituţie… Când voi v-aţi vândut sufletele ne-aţi vândut şi pe noi, chiar dacă nu eram născuţi. Căci vânzându-vă aţi făcut din lume o piaţă de suflete…

description

Procesul de renastere pentru o viata minunata, al unui suflet ratacit.

Transcript of Scrisoare de Adio a Unei Adolescente

Unde este Dumnezeu, mam? Unde este Dumnezeu, tat? Nu vedei c nnebunim fr El? (scrisoare de adio)

Aceasta trebuia s fie o scrisoare de adio i este! Spun ADIO ntunericului, fricii i morii, dezndejdii i singurtii Adio! n Numele Lui

Salvai sufletele noastre , S.O.S, aa a ndrznit s scrie cineva pe peretele closetului de la liceu (printre toate celelalte porcrii sexuale)... Da, acesta e strigtul meu nerostit, poate strigtul generaiei mele, nnbuit n inimile noastre, sub mormanele de gunoi ale vieii de zi cu zi, de chitoace i sticle goale, de prezervative i seringi; de decibelii muzicii date la maxim, de buzele i corpul celui mbriat nu dindragoste(ce e aiapoate c nu tii nici voi!), ci din disperarea aceea scrboas a btrnilor neputincioi, de a nu fi singuri! Da, acesta e adevrul nostru, partea cea nobil i frumoas din noi, i nu putem s-l scriem dect pe pereii veceului!De cte ori deschidem gura sau ntindem mna ctre voi, ne tratai ca pe nite ceretori: ne dai repede bani sau dulciuri sau oale ca nu cumva s ne ias de pe buze strigtul acesta periculos care v-ar pune n cea mai jenant postur din viaa voastr, aceea de a nu ti pentru ce trii sau care e sensul vieii la care ne-ai chemat, nscndu-ne; ori ca nu cumva mna ntins s cereasc Adevrul pe care nu-l cunoatei, asta fiind maximum de onestitate de care suntei n stare, pentru c n rest ne minii fr probleme De fapt, ne umplei i nou farfuriile cu ceea ce curge din televizoareNe dai bani i o rupei la fug s facei alii, lsndu-ne singuri cu cel mai viclean dintre montrii acestei lumi: Banul. Parc el ar fi nu numai stpnul vostru ci i copilul vostru: de multe ori m ntreb dac voi facei bani pentru mine sau eu m-am nscut ca s dai un sens nobil sclaviei voastre Dei nu suntem bogai, nici bancheri, nici afaceriti, n casa noastr se vorbete mereu numai despre bani i cnd mi-i dai o facei cu satisfacia celui care i-a mplinit deplin datoria sa,sfnt,de printePoate c deja nu mai tii s facei altceva. Cnd erai tineri v-ai vndut sufletele Banului, ai acceptat viaa pe care o d Banul, n locul celei pe care o d Dumnezeu; i viaa pe care o d Banul e o moarte travestit, aa cum iubirea pe care o d banul e prostituieCnd voi v-ai vndut sufletele ne-ai vndut i pe noi, chiar dac nu eram nscui. Cci vnzndu-v ai fcut din lume o pia de sufletetiu, dup ce vei citi aceste rnduri v v-a prea ru c nu m-ai avortatdei majoritatea timpului mi-l petrec, ca un avorton, pe net, cutnd acolo ceea ce nu mai gsesc n lumea voastr: o bucic de via proaspt, cinstit, care s poat fi trit ca un om, nu ca o main. Dar i acolo nu-s dect ali disperai ca mine, care ajungem s mucm unii din alii, pentru c i net-ul e pustiu ca i vieile voastre, dar cel puin nu doare ca minciuna care vine de pe buzele prinilor tiAdeseori stau minute n ir privind lumina monitorului, simind radiaiile ecranului ca o mngiere rea, otrvitoare dar vdit rea i otrvitoare, nu ca mngierea involuntar pe care mi-o dai punndu-mi bancnotele n palmOare de ce am ajuns noi, adolescenii de azi, s spunem ceea ce simim i gndim doar n scrisorile de rmas bun ale sinucigailor? Nu mai e loc pentru Adevr n aceast lume? Adevrul nu e bun dect pentru a muri?...M doare pn la os tot ceea ce v scriu, fiecare cuvnt i fiecare virgul Pentru c i aceasta e o scrisoare de rmas bunAm ajuns nite prefcui care abia ateapt pauzele ca s-o zbugheasc printre blocurile din jurul liceului, acolo unde am ascuns o sticl debuturi un pachet de igri, unde dansm i rdem i ne srutm cu patima unui protest, scandalizndu-i pe locatari i ei, sracii, se tem de noi, nu ne spun nimic, le e team c o s-i caftim cnd vor iei s duc gunoiul Le e fric de pumnii notri, pentru c nu ne-au luat niciodat povara neagr din suflete De fapt, sunt i unii care ne njur i ne alung, cu acordul tacit al btrneilor fricoi de la ferestre, care parc toat viaa n-au nvat nimic altceva dect s-i alunge pe alii din sufletul lor ca s nu pun n pericol amrta lor devia pe care n-a primi-o nici de poman!Voi ne dai bani tiind c noi i cheltuim pe butur, droguri i sex protejat (care v protejeaz de fapt pe voi de complicaii, de efectele nedorite ale vieii moderne, civilizate!). Parc ai investi ntr-un serviciu de deratizare care v scutete de noi i de problemele noastre sufleteti ca de obolani i gndaci de buctrie mi dau tot mai mult seama c voi avei nevoie de industriile divertismentului mai mult dect noi: cci ce v-ai face voi, prinii, dac ntr-o zi cnd s-ar lua curentul, ar trebui s inei loc de calculator, televizor, bar i prieten la un loc? N-ai fi cu totul depii? Ai mai zmbi aa frumos, relaxai, ca atunci cnd ne dai bani ca s ieim n ora?...Iat! Nici mcar nu ndrznim s ndreptm ctre prinii notri strigtul nostru de ajutor Iat, c nu credem n voi Unde e dragostea care ne-ar fi dat aceast credin? Ai vndut-o demult pe confort, pe gresia i faiana din baie, pe maina nou din garaj i pe toate celelalte fleacuri pe care mi le bgai n ochi ori de cte ori simii n mine revolta i ce m doare cel mai tare: nu vrei de la mine dect un singur lucru:s ajung la fel ca voi! Pentru asta m pltii i-mi ngduii toate!Voi nu v putei salva nici pe voi niv Nici societatea, nici coala, forme de senilitate consfinite prin vot o dat la 4 aniNumai Dumnezeu ne-ar putea scoate din toat farsa asta tembel i murdar Dar El unde este?Unde este Dumnezeu, mam?Unde este Dumnezeu, tat?Nu vedei c nnebunim fr El?Nu vedei c banii pe care ni-i dai sunt bani de nmormntare a sufletelor noastre?Nici profa de religie nu-L cunoate pe Dumnezeu tie doar s mute piesele unui muzeu religios din magazie n sufletele noastre Ne mai atrn, n colierul disperrii noastre, un bolovan pe care scriereligieO coleg satanist m-a invitat s m altur grupului lor Am refuzat-o Oricum, viaa noastr obinuit semn cumplit de mult cu ritualul i cultul lor: presupune respingerea, hulirea, batjocorirea i uciderea a tot ce este curat i nobil n noi ca s ne accepte Cine?!De aceea i ea i tovarii ei se simt n aceast lume ca petele n ap i ceea ce pentru mine estedureros, pentru ea este plcut Practic ea mi cere s m bucur de ru, de absurdul n care ne cufundm tot mai mult de anormalitatea relaiei noastreDar prefer s mor dect s accept astaDragii mei, scumpii mei prini!Acestea ar fi trebuit s fie ultimele mele cuvintePregtisem totul, n detaliu Cnd a sunat Ana i mi-a zis s mergem la mnstire Am refuzat i m-am dus s m culc; dar stnd n pat m-am gndit c dac tot m-am hotrt s mor, ce mai conteaz? Dac cineva m-ar face s m rzgndesc, nseamn c hotrrea mea e o iluzie, nseamn c mi-e fric, nseamn c nu fac dect s spun cuvinte goale, s-i mint pe toi cas m dau n spectacol, i n cel mai scrbos, acela de a ceri atenie cu moartea taCnd orice ai face i tot nu eti bgat cu adevrat n seam, nu-i mai rmne dect moartea: tii c la nmormntare vor fi sentimente adevrate, c vei fi plns i regretat aa cum nu ai fost niciodat, TII C ATUNCI VEI AVEA VALOAREA PE CARE O MERIT ORICE OM DE PE PLANETA ASTA CND ESTE N VIA, mila aceea esenial care, orict de czut ai fi, te mpinge s te agi de via tii c oamenii de lng sicriul tu se vor fi trezit cu adevrat, c te vor privi i-i vor vorbi din inim DIN INIMDIN INIM!!!!!!!!.....Asta am gsit la mnstire, mam i tat: propria INIM!M dusesem s drm ultima redut a vieii, m dusesem s nfrunt i ultimele argumente ale sufletului, cele religioase M-am dus cu o hotrre furioasAm intrat n chilia unui clugr subire i palid, care privea n podea ca i cum ar fi urmrit o furnic prin microscop Mi-a fcut semn cu mna s m aez pe un scaun, apoi s-a aezat i dnsulAu trecut cteva minute pn cnd s-mi dau seama c tcerea lui e mai puternic dect furia mea, i viaa din trupul acela numai piele i os, nmiit mai tare dect lumea plin de disperare i ipocrizie din care veneam ncet-ncet, fr un sunet, inima mi se dezghea: frigul din ea se evapora ca i cum suflarea cald a cuiva ar fi cuprins-o, ca i cum un suflet ar fi intrat n mine i mi-ar fi mbriat sufletul ca s-l nclzeascN-am crezut c exist aa ceva, o astfel de dragoste Am vzut mereu numai atingerea trupurilor, mbriarea lor disperat, care nu atinge sufletul, care las sufletele i mai singure i mai pustii i mai reciEXIST DRAGOSTE, MAM!!!EXIST DRAGOSTE, TAT!!!Suntem n noiembrie i-n mine e primvar! nelegei?Sunt plin de izvoare care curg prin noroiul pe care l-au lsat toate iernile vieii melen urm care acum nu mai e ascuns sub falsul alb al zpezii Vd n mine toat murdria lumii i am mai mult poft de via ca oricnd! Dar e Soare pe cerul sufletului meu, Lumin i cldur, i tiu c Elare puterea de ausca totul ide aface s creasc iarba;i cvor iei floriStteam n chilia aceea, ntr-o tcere tot mai cald i mai duioas M ateptasem sfiuntmpinat cu reinere, s fiujudecati combtut, mustrat, luat la rost, s mi se in predici i nimic din toate acestea Doar un preot clugr care tcea Doar metaniile din mna lui se micau ncet ca un ceas care msura, nu timpul, ci mila De la o boab la alta, mila aceea plin de nelegere, tot cretea pn mulimea ei mi-a apsat inima att de tare nct am izbucnit n plns M-am aruncat la picioarele lui i am nceput, plngnd n hohote, s spun totul, TOTUL, TOOOOTTTUULLLNu mai tiam cine i unde sunt, nu mai simeam spaiul i timpul Doream cu disperare doar ca buntatea aceea ce mi se descoperise s rmn cu mine: s stau n casa ei i s mnnc la masa ei i s privesc prin fereastra ei, s fiu copilul ei, care se joac n curtea ei, care se bucur de laudele ei i pentru asta trebuia s spun totul, s dau totul afar din mine, s m eliberez de tot ce fusesem pn atunci S dau afar tot ce era de afar, tot ntunericul i scnetul dinilor sufletului meu Aici n dragostea aceasta ar fi trebuit s m nasc i s locuiesc i s cresc Aici ar fi trebuit s fiu dintotdeauna i s nu cunosc altceva Dar eu m-am nscut afar, din oameni izgonii din Rai, care s-au nvat s triasc afar, n ntuneric i-n mijlocul disperrii Oameni care au colonizat ura i durerea continu Oameni care locuiesc n mlatin i s-au nvat cu cldura ei fetid Au uitat mireasma buntii i dragostei lui DumnezeuM-AM NDRGOSTIT, MAM!Iubesc, tat!Nu un biat, nu o hain, nu o muzic, nu un liceu, nu o carier!M-am ndrgostit de Via, deDumnezeui de Om! Toate acestea m-au strns ntr-o singur mbriare de nesfrit dragoste i duioie cnd m-au cuprins de umeri i m-au ridicat, nu de pe podeaua de lut a unei chilii, ci din adncul mormntului n care locuia sufletul meuAcum, chiar dac lumea ntreag ar pieri, cu toate lucrurile i modele ei, FERICIREA MEA AR RMNE NETIRBIT! Pentru c acum ea nu mai vine din afara mea spre nluntrul meu, ca s depind de capriciile lumii: ci vine din luntrul meu i crete pn se revars n jurul meu: i nu trebuie dect un singur lucru: s rmi credincioas Izvorului ei, Iisus Hristos Cel Rstignit. Din El curge, nespus de bogat, aceast iubire duioas, mngietoare care nelege i iart i ndreapt, cu nespus blndee, toate rtcirile sufletuluiAtt mi-a spus clugrul acela la sfritul spovedaniei mele:Acesta Care a luat asupra Sa pcatele tale i i-a dat iertarea, Acesta Care i-a luat sufletul n brae ca pe un prunc i i l-a nclzit cu Suflarea Lui dttoare de via, este IISUS HRISTOS, Dumnezeu Care S-a fcut Om, rstignit pentru vina ta i nviat pentruviaa tatiu c nu vei nelege Oare poate cineva, fr s fi cunoscut el nsui, din experien personal, cele scrise de mine?Dar totui am ndrznit s v povestesc totui, ndrznesc s ndjduiesc, c ntr-o zi, vei nelegen zori, dup priveghere, la sfritul Liturghiei, printele mi-a fcut semn s m apropii i s m mprtesc Nu v pot spune ce s-a ntmplat atunci Doar c ceea ce am cunoscut n Sfnta Spovedanie a fost doar un mic prologtiu c nu putei nelege Dar v rog, v rog din toat inima s m credei: NICIODAT NU MI-A FOST MAI DOR DE VOI! NICIODAT NU V-AM IUBIT MAI CURAT I MAI MULT!...Asear, cnd v-am cerut bani pentru imaginara aniversare la care trebuia s merg nu tiam c am spus ultima minciun tiam c m duc s distrug i ultimul argument al vieii i, iat-m, ca o ntoars din mori, ca o ieit din iad! Ca o nvins de Via! Doar pentru c Cineva a readus Dragostea pe pmnt, deschizndu-i braele naintea noastr i mbrindu-neaa cum suntemcu preul celor mai cumplite rniAcum, dragii mei, am pentru ce s triesc Am ce s dau Acum nu m mai sperie nici o durere cci Hristos le-a transformat pe toate n dureri de natere ale IubiriiAceasta trebuia s fie o scrisoare de adio i este! Spun ADIO ntunericului, fricii i morii, dezndejdii i singurtii Adio! n Numele Lui(dup o ntmplare real)