Scrierea numerelor în cifre romane

Sistemul de scriere a numerelor la romani o fost imitate dupa cel al etruscilor. Etruscii au copiat sistemul grecesc de numeraţie acrofonic. Romanii au copiat sistemul de la etrusci şi l-au adaptat alfabetului lor. Unitatea era reprezentată printr-o bară verticală (I), 10 prin semnul etrusc X, 100 prin litera C (initiala lui “centum”=100) iar 1000 prin M (initiala lui “mille”=1000).

Aşadar cu aceste 4 semne, 1 10 100 1000 romanii scriau orice număr, bazându-se I X C M pe următorul principiu de adunare şi scădere:

Regulile de scriere (preluate tot de la etrusci) erau:

Orice semn pus la dreapta altuia de valoare mai mare sau egala decît a lui, se adună.

Exemplu:

XX = 10 + 10 = 20

XII = 10 + 1 + 1 = 12

Orice semn pus la stanga altuia de valoare mai mare decît a lui, se scade.

Exemplu:

IX = 10 - 1 = 9

IXC = 100 - (10 - 1) = 100 - 9 = 91

XCII = 100 - 10 + 1 + 1 = 100 - 10 + 1 + 1 = 92

La început, cifrele V, L si D lipseau. Mai târziu, pentru a simplifica scrierea, romanii au mai introdus alte semne şi pentru numerele:

5 50 500 V L D

Interesant este că, spre deosebire de sistemul grecesc, noile simboluri sunt şi din punct de vedere grafic jumătăţi ale unităţilor din care provin. Simbolul X = 10, dacă este tăiat în două pe linia mediană orizontală generează două litere V (din care una rasturnată) avînd fiecare valoarea 5; în mod analog, tăindu-l pe C = 100 (să nu uităm că forma sa cioplită nu era rotunjită) se obţin două litere L (din care una este rasturnată), fiecare cu valoarea 50.

1

Deci cele 7 simboluri folosite de romani erau:

I V X L C D M1 5 10 50 100 500 1.000

Sistemul de numeraţie roman este foarte greu de folosit, în special la scrierea numerelor mari. El cerea o deosebită abilitate la scrierea unui numar chiar destul de simplu.

De exemplu, un elev din şcoala romană trebuia să facă multe calcule pentru a scrie numarul 799: 700=500+200; 90=100-10 şi 9=10-1

Abia după ce efectua aceste calcule, transcria numarul DCCXCIX.De asemenea, trebuie precizat faptul că sistemul roman este incomplet deoarece nu

foloseşte cifra zero.

Ca să înţeleagă cât mai corect scrierea numerelor romane şi semnificaţtia simbolurilor corespunzătoare acestora, cât şi pentru formarea unor capacităţi de calcul temeinice în acest domeniu, un învăţător trebuie să valorifice achiziţiile şi experienţa de viaţă a şcolarilor.

In acest sens, invatatorul se va folosi de cunostintele elevilor legate de scrierea anilor de scoala: clasa I, clasa a II-a etc., de scriere a lunilor anului: I-ianuarie, II-februarie etc.

2