1.1. Scopul, obiectivele şi metodica studierii disciplinei mașini – unelte şi

prelucrări mecanice

Disciplina mașini-unelte și prelucrări mecanice este destinată studenților

specialităților: 528.1 - Mecanizarea agriculturii și 527.1 - Ingineria şi tehnologia

transportului auto, învățământ la zi și frecvență redusă.

Obiectivele de bază ale disciplinei mașini-unelte și prelucrări mecanice impune

următoarele:

- înțelegerea importanței şi a stării actuale privind studiul teoretic a parametrilor

constructivi şi caracteristicile de funcționare a maşinilor – unelte, elaborarea proceselor

tehnologice de prelucrare prin aşchiere (alegerea succesiunii operațiilor şi fazelor

tehnologice, alegerea utilajului şi SDV-urilor, determinarea regimurilor de prelucrare prin

aşchiere şi normei de timp);

- cunoașterea specificului şi particularităților organizării proceselor tehnologice de

prelucrare prin aşchiere la fabricarea pieselor de mașini şi utilajelor din agricultură şi din

industria prelucrătoare;

- abilitatea de a utiliza informația curentă vizând: caracteristicile tehnice şi

tehnologice, determinarea bilanțului lanțurilor cinematice şi parametrilor constructivi ale

elementelor maşinilor – unelte, organizarea rațională a proceselor tehnologice de

prelucrare prin aşchiere, determinarea proprietăților fizico-mecanice şi tehnologice,

rugozității, formei şi preciziei dimensionale ale pieselor prelucrate, estimarea eficacității

proceselor de tehnologice de prelucrare prin aşchiere.

Obiective adiționale ale disciplinei mașini – unelte și prelucrări mecanice:

a) dezvoltarea unor noi metode de modelare a sistemelor de mai multe corpuri,

aplicabile, în special ale maşinilor - unelte cu topologie reconfigurabilă;

b) dezvoltarea de modele virtuale astfel încât implementarea unor noi constrângeri

să fie cât mai facilă din punct de vedere economic;

c) dezvoltarea unor algoritmi de control de tip poziție – forța în concordanță cu

cerințele tehnologice impuse conform standardelor în vigoare;

d) validarea experimentala, utilizând prototipurile existente, a modelelor teoretice și

virtuale dezvoltate.

Cercetarea propusa se bazează pe derularea unor activități astfel încât anumite

obiective să fie atinse. Aceste obiective, precum și relațiile funcționale care există între ele

sunt prezentate în cele ce urmează.

În construcția de mașini și de utilaje agricole obiectul procesului de fabricație îl

reprezintă realizarea pieselor având formele geometrice, dimensiunile și calitatea

suprafețelor în concordanta cu prescripțiile impuse de rolul funcțional și de condițiile reale

de funcționare.

Pe parcursul procesului tehnologic de aşchiere se obține modificarea formei și a

dimensiunilor unor piese, în special metalice, prin eliminarea adausului de prelucrare sub

forma de așchii, în scopul obținerii unor suprafeţe cu anumite configurații, într-un câmp de

toleranta determinat, cu o rugozitate impusă în desenul de execuție.

Toate corpurile care suferă modificări de formă poarta denumirea de piese sau

semifabricate, iar surplusul de material, numit adaos de prelucrare, este detașat de pe

suprafața semifabricatelor sub formă de așchii cu ajutorul unor scule aşchietoare, în timp

ce între piesă și sculă exista o mișcare relativa impusa, numită mișcare de aşchiere.

Realizarea procesului de aşchiere presupune, existenta mașinilor-unelte adecvate

procedeului de generare a formelor și a preciziei de prelucrare, a sculelor aşchietoare

corespunzătoare cinematicii de aşchiere, a semifabricatelor cu forme și dimensiuni

apropiate de acelea ale piesei finite, a dispozitivelor de orientare și de fixare a

semifabricatului, a mijloacelor de măsurat și controlat etc.

Procesele de prelucrare din construcția de mașini care au ca scop realizarea formei,

dimensiunilor, pozițiilor relative şi netezimii suprafeţelor componente ale pieselor se

numesc prelucrări de formare.

Prelucrările executate prin îndepărtare de așchii poartă numele de prelucrări prin

aşchiere, iar ansamblul fenomenelor prin care se produce detașarea așchiei şi formarea

suprafeței prelucrate se numește proces de aşchiere.

În cazul prelucrărilor prin aşchiere, obținerea unei suprafeţe prelucrate presupune

îndepărtarea unui strat de material numit adaos de prelucrare.

Fig. 1.2. Structura adausului de prelucrare prin aşchiere: 1, 2, 3, 4, 5 – suprafeţe prelucrate;

6, 7, 8 – suprafeţe inițiale; 9 – adaos de prelucrare.

Bibliografia recomandată:

1. Domente Gr., Druţu C., Plahteanu B., Botez A. Maşini-unelte şi sisteme de maşini. – Ch.;

Ştiinţa, 1992. – 344 p.

2. Picoş C., Pruteanu O., Bohosievici C şi al. Proiectarea tehnologiilor de prelucrare mecanică prin

aşchiere – Ch. Ed. Universitas., 1993.- 2 vol. Vol.1.- 640 p., Vol . 2. – 407 p.

3. Voicu, M.. Gheorghe, V.. Priboescu, A. Utilajul şi tehnologia prelucrărilor prin aşchiere. – Ch.;

Ştiinţa, 1992. – 260 p.

4. Nekrasov S. Obrabotka metallov rezaniem. M.: Agropromizdat, 1988. – 336 s.

MAŞINĂ -UNEALTĂ

SCULA AŞCHIETOARE

DISPOZITIV DE

PRELUCRARE

SEMIFABRICAT

PROCES DE

AŞCHIERE

SISTEM

TEHNOLOGIC

Fig. 1.1. Structura sistemului tehnologic de prelucrare prin aşchiere.