SCOALA SARITURII

8/3/2019 SCOALA SARITURII

1/6

SCOALA SARITURII,- IMPORTANTA, INVATAREA SI CORECTAREADEPRINDERILOR SPECIFICE,TENDINTE SI SOLUTII

http://www.sportscience.ro/html/articole_conf_2004_-_15.html

Conf. Univ. Drd. Gheorghe DANIEL

FEFS Spiru Haret

Introducere

Cat de importante sunt aceste deprinderi nu trebuie sa mai comentam. Orice om trebuie sastapaneasca la un nivel minim energetic si tehnic aceste mecanisme.

La 10 luni in medie copilul invata sa se mentina pe picioare si sa faca primii pasi, iar la 2 aniinvata sa alerge. In jur de 4 ani face primele incercari la pasul sarit, pana la 6-7 ani invata si seperfectioneaza imitand pe ceilalti semeni. De abia la 10-11 ani din pacate, in actualul sistem deinvatamant putem actiona activ asupra acestor deprinderi.

Iata de ce actiunea profesorului de educatie fizica are o importanta covarsitoare inca de laprimele contacte cu miscarea organizata. Aceasta insa depinde de pregatirea acestuia (teoreticade specialitate, psihologica, pedagogica, fiziologica etc.), si de multe ori nu poate face fataproblemelor care se ridica pentru corectarea deprinderilor si priceperilor gresit formate.

Si astfel se ajunge ca in ciclul gimnazial si liceal in loc sa se corecteze viciile de saritura, acesteasa fie intarite de data aceasta in mod organizat. Este adevarat ca la acest lucru contribuie sisituatia materiala, unde un loc central il ocupa spatiile si terenurile neadecvate aproape in toatescolile orice teren s-a bitumizat sau asfaltat fapt pentru care este chiar contraindicat sa exerseziscoala atletismului, avand in vedere accidentele la care expui copilul in crestere.

Evolutia societatii, tot mai informationala si mai sedentara, nu lasa loc prea mult miscarii in

general si a miscarii in aer liber in mod special. Se stie ca pentru orice act motric, este necesarape langa o minima instruire tehnica si de o baza tot minimala de dezvoltarea a calitatilor motricede baza: viteza, forta, rezistenta, indemanare si mobilitate. In lipsa acestor cerinte este imposibilde executat o deprindere motrica. In acest sens trebuie actionat in paralel atat asupra invatariimiscarii propriu-zise cat si asupra dezvoltarii globale a calitatilor motrice cu accent mai mareasupra acelor calitati si structuri motrice necesare in deprinderea pe care vrem s-o corectam.

Scop:Imi propun sa aduc o modesta contributie la activitatea practica de invatare, corectare siconsolidare a deprinderilor corecte din scoala sariturii.

Ipoteze:- Conditiile materiale si sociale diferite din mediul urban fata de cele din mediul rural, sereflecta si in activitatea cu copiii si tinerii.

- Cresterea numarului de studenti in profil, prin infiintarea de noi facultati, influenteaza calitateaprocesului instructiv-educativ.

- Individualizarea activitatii didactice se impune ca o cerinta de baza pentru progresul subiectuluipe plan motric.

- Selectarea metodelor cele mai adecvate si dozarea celor mai eficiente mijoace vor conduce laprogrese in executia actului motric.


2/6

- Evaluarea corecta a rezultatelor are implicatii certe in programarea si algoritmizarea mijloacelorviitoare.

Subiecti si locurile de desfasurare

Subiectii au fost elevi de gimnaziu si liceu intalniti in practica pedagogica si la inspectiile de grad I

din tara. De asemenea studiul a cuprins si studentii Academiei Nationale de Educatie Fizica siSport Bucuresti. Apreciem in acest context ca lucrarea este de tip constatativ longitudinal sitransversal, datele fiind recoltate atat la data evenimentului cat si de-a lungul anilor pe studentii sielevii care i-am avut in instruire.

Metodele folosite:

1. Studiul bibliografiei de specialitate. In acest sens am studiat lucrari de specialitate, printreautori numarandu-se: Ardelean Tiberiu, Alexandrescu D.C., Plocon Elena, Tifrea Corina, StoicaMarius, etc.

2. Metoda observatiei. Am studiat si notat comportamentul si principalele greseli tehnice alecopiilor si studentilor cu care am intrat in contact instructiv-educativ. De asemenea, am retinut

principalele metode si mijloace (in dozajul corespunzator) care conduc la eficientizarea miscarii.Am urmarit cu atentie cazurile speciale, care nu puteau fi corectate prin mijloacele clasice, si s-aincercat rezolvarea lor.

3. Explicatia si demonstratie. In cadrul acestor metode am cautat sa formez subiectilor o imaginecat mai fidela de idealul actului motric respectiv. Explicatia trebuie sa contina termeni despecialitate, clar formulati si sa redea elementele fundamentale ale miscarii. Demonstratiacontinua sa completeze imaginea formata.

In cadrul acesta un accent aparte se pune pe formatiile de lucru si pe tonul explicatiei. Elevii sistudentii trebuie sa aiba o pozitie in formatie favorabila urmaririi cu claritate a profesorului. Tonulprofesorului trebuie sa fie clar si sa accentueze pe alocuri elementele esentiale. Demonstratiatrebuie sa puna in valoarea nu numai actul motric in ansamblu ci si elementele principale sieventualele greseli mai importante, pentru ca subiectii sa fie atenti la executie.

4. Repetarea si corectarea actiunii motrice. Se vor gasi formatiile de lucru cele mai eficiente incadrul mijloacelor folosite. Se vor respecta cu strictete principiile pedagogice in invatare si vomforma grupe separate pe niveluri de invatare. Foarte important la acest nivel este ca subiectul saobserve si sa-si explice cauzele care conduc la greselile de executie. Aici feedback-ul profesorelev trebuie sa functioneze la maxim (pregatirea profesorului se pune in valoare).

5. Evaluarea rezultatelor obtinute si programarea activitatii viitoare. Profesorul va notapermanent, atat in timpul lectiei cat si imediat dupa, elementele cele mai importante din lectie(atat cele pozitive cat mai ales cele negative), urmand ca in baza acestora sa ia masurilecorespunzatoare. Din pacate acest aspect scapa de multe ori din activitatea didactica observata

in scolile de toate gradele.

Rezultatele obtinute si interpretarea lor:

Au fost studiati peste 100 elevi de scoala generala si liceu, precum si 36 studenti din grupele debaza anul I din cadrul Academiei de Educatie Fizica si Sport Bucuresti. S-a studiat metodicapredarii, desprinzandu-se in final urmatoarea succesiune de mijloace:


3/6

1. Invatarea pasului saltat. Reprezinta saritura cu bataie si aterizare pe acelasi picior siamortizare specifica.

Scop: Invatarea bataii blocate (specifice sariturii in inaltime).

Mijloace principale pentru invatarea amortizarii:

Sarituri ca mingea de pe loc;

Sarituri de pe obiecte inalte, pe doua picioare sau pe unul;

Sarituri pe scari de sus in jos, pe unul sau/si pe doua picioare.

Mijloace principale pentru invatarea pasului saltat alternativ:

Din stand in linie pe un singur rand, in scara, coordonarea membrelor superioare cumembrele inferioare: ridicarea membrelor inferioare alternativ odata cu pendulareainainte-sus a membrului superior opus;

Din pozitie de pas saltat, executarea unui pas saltat;

Aceeasi pozitie initiala cu executarea a 2 pasi aaltati;

Pasi saltati pe 30-50 m.

Mijloace principale pentru invatarea pasului saltat alternativ intrerupt de mers sau de alergare:

Pas saltat alternativ cu 3 pasi de mers pe 70-100 m.;

Acelasi exercitiu cu 3 pasi de alergare;

Pas saltat alternativ cu 5 pasi de mers pe 70-100 m.;


Acelasi exercitiu cu numar impar de pasi, mai mare de 5.

Mijloace principale pentru invatarea pasului saltat succesiv:

Pas saltat succesiv cu 2 pasi de mers pe 60-80 m.; Acelasi exercitiu cu 2 pasi de alergare;

Pas saltat succesiv cu 4 pasi de mers pe 80-100 m.;


Acelasi exercitiu cu numar de pasi pari, mai mare de 4.

Indicatii meodice:

- Se vor executa atat cu mana si piciorul opus cat si cu ambele brate sus;

- Intensitatea de lucru va creste progresiv;

- Se va executa in conditii variate de teren (moale, intermediar, tare);

- Se va pune accent pe blocarea inertiei orizontale si transformarea acesteia in impuls

vertical.

2. Invatarea pasului sarit. Reprezinta actiunea de trecere de pe un picior pe celalalt cu unmoment de asteptare in faza de zbor (membrele inferioare au o faza de inghetare" a miscarii).

Scop: Invatarea bataii pe trecere (specifica sariturii in lungime, triplusalt si prajina).

Mijloace principale de invatarea amortizatii specifice si a pasului sarit alternativ:


4/6

Saritura in lungime de pe loc cu amortizare specifica;

De pe loc, cu un pas inainte, executarea unui pas sarit in groapa, cu amortizareaspecifica;

De pe loc, cu un pas inainte, executarea a 2 pasi sariti, unul pe culoar si al doilea ingroapa;

Triplusalt de pe loc;

Pentasalt de pe loc; Decasalt de pe loc;

Pas sarit pe distante de 50-100 m.

Mijloace principale de invatarea pasului sarit alternativ, intrerupt de pasi de alergare:

Pas sarit alternativ cu 2 pasi de alergare pe 80-100 m.;


Acelasi exercitiu cu mai multi pasi pari de alergare.

Mijloace principale de invatarea pasului sarit succesiv:

Pas sarit succesiv la un pas de alergare pe 80-100 m.; Acelasi exercitiu la 3 pasi de alergare;

Acelasi exercitiu mai multi pasi impari de alergare.

Indicatii metodice:

Intensitatea de lucru va creste progresiv;

Se va executa in conditii variate de teren;

Se va pune accent pe actiunea de amortizare eficienta si pastrarea vitezei orizontale.

3. Pasul saltat de triplu salt. Reprezinta o saritura modificata, pe trecere, care preia bataia de lapasul sarit si lucrul pe acelasi picior de la pasul saltat.

Scop: Eficientizarea sariturii prin imbunatatirea bataii si coordonarii.

Mijloace principale:

De pe loc cu un pior inainte, avantarea piciorului de balans din spate si scoaterea dininertie a intregului corp, zbor si aterizare pe piciorul de bataie;

Acelasi exercitiu cu impingere-balans si efectuarea amortizarii specifice;

Acelasi exercitiu cu executarea a 2 pasi saltati;

Pas sarit de triplusalt executat consecutiv in mod progresiv (ca numar).

Indicatii metodice:

Se va insista pe coordonarea brate-picioare;

Se vor executa repetari pe terenuri diferite ca duritate si la intensitati progresive;

Se va lucra atat pe tehnica mana si picior opus, cat si cu pendularea ambelor brate;

Se va urmarii cu insistenta derularea corecta a piciorului pe sol si eficientizarea bataii.

Concluzii:


5/6

1. Copiii din mediul rural sunt mai dotati atat din punct de vedere tehnic cat si al calitatilor motricedecat cei din mediul urban, la aceasta contribuind si terenul pe care-si desfasoara activitatea.

2. Cresterea numarului de studenti din profil este invers proportionala cu calitatea motrica aacestora.

3. Progresul tehnic este strans legat de individualizarea procesului didactic (demixtareacolectivelor, lucrul pe echipe, etc.).

4. Folosirea unor grupe de metode si mijloace specifice temelor si caracteristicilor subiectuluiasigura succesul invatarii.

5. Caracteristicile motrice (nivelul calitatilor motrice) ale subiectilor isi pun amprenta asupraevolutiei tehnice fiind direct proportionale cu acestea.

6. Evaluarea corecta si exacta a procesului instructiv-educativ creeaza premisele unei bune sieficiente programari a mijloacelor viitoare.

Propuneri:

- Coborarea nivelului de instruire motrica de la 10-11 ani in prezent (clasa a V-a) la 6-7 ani (clasaa I-a). Un prim pas s-a facut prin numarul mai mare de ore de educatie fizica la nivelul cicluluiprimar, dar din pacate nu s-a dus activitatea pana la capat, invatatorii preferand alte ore in loculcelor de miscare. Ca prim obiectiv se impune de urgenta un control sistematic asupra desfasurariiorelor de educatie fizica cum sunt ele prevazute in programa, imbunatatindu-se in perspectivaimediata nivelul cunostiintelor de specialitate.

- Asigurarea la nivelul fiecarei scoli a unui teren de cel putin 200 m2, cu sol moale in care sapoata fi desfasurata activitatea de invatare si corectare din cadrul scolii atletismului. Trebuie sa

ne gandim ca acesti copii sunt in crestere iar lucrul pe beton conduce la deformari ale sistemuluiosos sau mai rau la fracturi. Aceasta trebuie sa ne de-a serios de gandit cu cat in actuala etapade dezvoltare a tarii, familia nu asigura aportul suficient de alimentatie, iar organismul este slabit.

- Profesorii de educatie fizica sa priveasca cu mai mult interes activitatea din cadrul scoliiatletismului, deoarece este o deprindere in primul rand utilitar-aplicativa folosita peste tot insocietate. Prezenta sariturilor este prezenta in aproape toate sporturile, iar executarea corectatrebuie sa constituie o prioritate absoluta. Se impune deci perfectionarea permanenta a cadrelor,si consultarea specialistilor din atletism.

- La nivelul Invatamantului superior de profil, in actuala criza de valori, se impune cu necesitateasigurarea independentei financiare a cadrului didactic, pentru o corecta evaluare si promovare astudentilor.

Bibliografie:

Alexandrescu, D.C., Tatu, T., Ardelean, T.Atletism. Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica,1983

Barbu, C., Stoica, M.Atletism, Metodica predarii exercitiilor de atletism in lectia de educatiefizica. Bucuresti, Editura Printech", 2000


6/6

Plocon, E., Atletism. Metodica predarii exercitiilor. Bucuresti, Editura Fundatiei

Romania de maine

SCOALA SARITURII

Documents

Transcript of SCOALA SARITURII