Școala atomistăCaci intrebarea este: cum se face ca dintr-o existenta neschimbatoare se produce aparenta ? Empedocle si Anaxagora au cautat sa inlature aceasta contrazicere, prin aceea ca acestia au redus producerea si disparitia lucrurilor la amestecarea si despartirea elementelor. Atomistica a dezvoltat aceasta idee intr-o forma intuitiva si a facut-o un fel de piatra din capul unghiului a filozofiei. Si ea a facut acest lucru slujindu-se de principiul necesitatii.„Atomismus” este o teorie cosmologică, după care universul este compus din atomi (greacă atom - indivizibil). Școala atomistă susține că sufletul este creat din atomi ceva mai rotunzi și mai netezi decât cei materiali. Teoria materialistă a lui Democrit a fost dezvoltată de Epicur și Socrate.Sufletul este compus și ca atare pieritor, la fel ca trupul.

Democrit din

Abdera (460-370î.Hr.) (materialism metafizic) Democrit lupta cu aceeasi problema ca si maestrul sau Leucip. „a deduce lumea experientei din principiile gindirii”?

"Nu multimea de cunostinte este vrednica de nazuit, ci bogatia intelectului""Cine contrazice din placere si face multe cuvinte, nu este incapabil sa invete ceva de folos""Frumusetea corpului are ceva animalic, daca acesta este lipsit de spirit" si "fericirea si nefericirea se afla in sufletul tau", zice Democrit

În gnoseologia sa Democrit(descendent al unei bogate familii din Abdera, Tracia), consideră că senzațiile vizuale sunt provocate de transporturi ale unor mulaje (ei dola)ce se desprind de obiecte și pătrund în ochi. Aceleași transporturi stau și la baza rațiunii care singură poate pătrunde în esența lucrurilor. Materialismul teoretic a lui Democrit nu exclude o anumită formă de idealism moral.El dezvoltă o morală temperată în conformitate cu care „a face ceea ce trebuie„ne provoacă o satisfacție pe care nici un principiu material nu ne-o poate garanta. Democrit a preluat teoria atomistă a dascălului său, Leucip, dezvoltând-o într-un adevărat sistem filosofic, conform căruia la baza lumii se află atomii, care coincid cu realul - plinul ( to on), şi vidul, neantul - golul (to menon). Atomiise (deosebesc intre ei numai dupa forma) sunt particule solide, indivizibile, imperceptibile, necreate şi eterne, în continuă mişcare; din combinarea lor, iau naştere toate lucrurile care alcătuiesc universul (atât corpurile materiale cât şi sufletul uman). Democrit formulează teza lumilor infinite. Democrit a primul care a afirmat că forţa motrice a istoriei omenirii este nevoia (chreia), necesităţile oamenilor. Democrit a emis ideea dezvoltării ascendente a societăţii omeneşti. Poziţia lui Democrit era anti-teza mitului despre epoca de aur şi decăderea permanentă a umanităţii. Opera sa: (peste 50 de tratate) 12 tratate ale lui Democrit despre matematică,16 de fizică, 8 de etică, 8 de muzică grupate în tetralogii nu ni s-au pastrat decit cea 300 de fragmente. Cel mai de seamă filosof materialist al lumii antice, a exercitat o puternică influenţă de la Epicur şi Lucreţiu până la Francis Bacon, Galileo Galilei şi Leibniz.Atomiștii au putut să formuleze, un concept clar despre cum trebuie gândită materia ca ultimul fundament al tuturor apariţiilor. Cu formularea acestui concept, materialismul a fost desăvârşit ca teorie consecventă a apariţiei lucrurilor din materie. Democrit este de parere ca multiplicitatea si schimbarea lucrurilor din lume trebuie sa fie fundamentata pe o existenta neschimbatoare, netrecatoare, unitara si de acelasi fel. Dar, dupa parerea lui Democrit, pentru a se putea mentine totusi legatura cu lumea senzoriala, acest temei metafizic trebuie sa fie accesibil determinarii; gindirea este constituita tot din atomi, fiindca toate fenomenele sufletesti se fundamenteaza pe atomi sufletesti, ce se deosebesc de ceilalti atomi numai prin faptul ca au o forma sferica, de unde si capacitatea acestora de a se misca mai cu repeziciune. Atomii sufletesti sint inruditi cu atomii focului. De aceea, atomii sufletesti nu se pot misca decit numai in stare uscata in stare umeda ei isi pierd calitatile spirituale. In organele omului atomii indeplinesc anumite functiuni : in creier se afla gindirea, in inima minia, in ficat poftele. Prin respiratie omul ia atomi din aer, prin expiratie el elimina atomi. Pe acest proces se bazeaza viata. Atomii sint datul ultim al vietii. Principiile fundamentale ale acestui monism materialist sint urmatoarele: l". Din nimic nu se poate naste nimic , nimic din ceea ce este nu poate fi distrus. Orice schimbare este numai unirea si despartirea de parti.In acest principiu formulat de genialul Abderit se cuprind doua idei, cu care opereaza si fizica moderna, si anume: ideea ca nimic nu se distruge, ci totul se transforma, cit si ideea despre constanta energiei. Principiul se gaseste si la Kant ca cea dintii "analogie a a experientei". El are o valabilitate axiomatica. Teoria n-a, putut gasi, o punte intre fenomenele materiale si cele sufletesti, ce se petrec in creierul fiintelor care gindesc constient. El a considerat, asadar, spiritul ca o materie alaturi de alte materii si nu ca o forta ce formeaza lumea. Etica lui Democrit este eudaimonista. Pentru Democrit fericirea sau nefericirea depinde exclusiv de om. Fericirea o poate realiza numai prin stapinirea asupra poftelor si asupra instinctelor.Democrit reprezinta ideea ca cel mai inalt bun, spre care trebuie sa nazuiasca omul, este fericirea ce consta intr-o veselie continua a sufletului. hedonismul lui Democrit este departe de hedonismul lui Epicur, sau de egoismul reprezentat de catre materialistii sec. al XVIII-lea. Eticii lui Democrit ii lipseste numai crite riul moralei idealiste : un principiu al actiunilor umane, care isi are originea numai in constiinta.Ce este bine si ce este rau, drept si nedrept lui Democrit i se pare de la sine inteles, fara de nici o consideratie teoretica.Zeii ii dau omului numai ceea ce este bun, raul isi are originea, dupa Democrit, in lipsa de intelepciune a omului. ceea ce este prea mult in pofte si in placeri se strica echilibrul sufletesc si el nu-si mai poate pastra "ataraxia", care este o conditie a fericirii adevarate.

Leucip sec V î.Hr. Din tratatul "Despre spirit” : Nimic nu se naşte din întâmplare, ci toate lucrurile dintr-un motivşi din necesitate

Elev al lui Zenon de Eleea, Leucip fondează după 450 î.Hr. la Abdera propria sa şcoală filosofică (Democrit i-a fost discipol). Consecvent materialist, Leucip este fondatorul teoriei atomiste, continuată apoi de Democrit, Epicur, şi Lucreţiu. Teofrast menţionează două din lucrările lui Leucip: Megas diakosmos (Marea ordine universală) şi Peri nou (Despre spirit), care aşează la baza macrocosmosului şi microcosmosului ca şi a perceperii umane, mişcarea atomilor, desfăşurată potrivit legilor mecanicii.

Epicur (341 – 270 î.Hr. "Moartea nu înseamnă nimic pentru noi", căci atunci când suntem noi, ea nu este, iar când survine, noi nu mai suntem. Întrucât nu există lumea de dincolo, fericirea înţeleptului trebuie să se realizeze în această lume

Îşi urmează părinţii în exil la Colofon, unde se afirmă ca profesor de filosofie. Haosul exterior al cetăţii îl determină să propovăduiască o reîntoarcere asupra vieţii interioare.. Îşi deschide propria şcoală de filosofi. pune bazele - epicurismului. Diogenes Laertios menţionează 40 de titluri din opera lui Epicur, Până la noi au ajuns 3 scrisori, Catheismul celor 40 de sentinţe) şi fragmente disparate din restul operei, în primul rând din cea mai importantă dintre lucrările sale, Despre natura.Filosofia lui Epicur este construită din trei părţi: Kanonika (Logica), necesară pentru distingere a adevărului de fals; Fizica, ce propune o explicaţie filosofică a naturii; Etica, care tratează despre condiţiile vieţii fericite.Etica este în fapt scopul filosofiei, care are ca fundament fizica: ea oferă, graţiei canonice, cunoaşterea naturii, care îi va permite înţeleptului să fie fericit.Epicur propune explicaţia atomistă a naturii.Astfel, dacă zeii sunt indiferenţi, nu avem de ce să ne temem de ei. Dacă sufletul nu este decât un compus material de atomi, nu avem de ce să ne temem în legătură cu diferitele reîncarnări. Moartea, este privare de senzaţii.Senzaţia, care este criteriul cunoaşterii, este şi ghidul care ne face să căutăm plăcerea şi să fugim de durere. Acestă fericire va consta deci în satisfacerea plăcerilor, printre care acelea ale inteligenţei. Morala lui Epicur este un hedonism care nu constituie o apologie a plăcerii şi a lipsei de măsură, ci o justă reglementare a plăcerilor, viaţa înţeleptului fiind temperată contemplativă şi virtuoasă.