DIMITRI BONTINCK

ScAPAT DrN

cHEARELE lSlSPovestea adevirati a unui tati

care gi-a salvat fiul

Trad ucere: Silvia Pa lade

NCULESCU

CUPRINS

PROLOG: Pivnila

Capitolul UNU. ... 17

CapitolulDol.. ........23

CapitolulTREl. ....32

CapitolulPATRU ......46

CapitolulciNcl ......... 52

Capitolul$AsE. .......60

Capitolul $APTE . . ..... 66

Capitolul OPT. . ... .. . . 76

CapitolulNouA. ......83

CapitolulzEcE. .......96

Capitolul UNSPREZECE ... . . i08

CapitolulDOISPREZECE... ..115

CapitolulTREISPREZECE.. ..133

Capitolul PAISPREZECE . . .

Capitolul CINCISPREZECE .

Capitolul $AISPREZECE . . .

Capitolul $APTESPREZECE .

Capitolul OPTSPREZECE . . .

EPILOG.

MULTUMrRr.....

148

175

185

155

165

282

CapitolulNOUASpREZECE ........ 196

CapitolulDOUAZECI ........20r

capitolul DOUAZECI $I UNU . . ...,. 207

capitolul DOUAZECI $I DOI ,. 2r4

Capitolul DOUAZECI $I TREI . ..... 220

capitolul DOUAZECI $I PATRU ..... 23r

capitolul DOUAZECI $I CINCL ...... 242

capitolul DOUAZECI $I $ASE . . . . ... 2sr

capitolulDouAzECl$I$APTE .....258

CapitolulDOUAZECI$IOpT. .......27s

PROLOG: PTVNTIA

ZI DUPA ZI, auzeam cuvintele ,,Kafr Hamra'i Luptdtorii si-

rieni pe care i-am intAlnit imi spuneau ci trebuie si merg inacest sat cu nume ciudat ce se afle la nord de oraqul in care miaflam eu. Kafr Hamra.Kof, Hamra. Toqi europenii erau acolo.

Britanici, francezi, belgieni. Kafr Hamra. Aici se afla baza oc-

cidentalilor.

Era ca un refren dintr-un cAntec pe care nu mi-l puteam

scoate din minte oricAt de mult ag fi incercat. ,,Ai fost la KafrHamra?" mi intrebau oamenii nedumerifi. Ca gi cind ar fivrut si spuni: ce naiba mai caufi aici in Alep? Du-te la KafrHamra. E de la sine infeles.

insi era o problemi. $oferul meu gi mulli allii imi spuneau

si stau departe de Kafr Hamra. Activigti, jurnaligti, oameniobignuifi $i alfi jihadigti erau cu tolii foarte fermi in aceastd

privin[i. Mi se spunea ci luptitorii care ocupaseri satul erau

paranoici, violenfi, imprevizibili. Nu vor reacfiona prea bine la

aparifia unui occidental. $i ce daci imi ciutam fiul? Pufin lepisa lor de asta. Nu mi se spunea foarte limpede ce anume ar

face oamenii din sat daci un striin alb ar bate la uga lor, insiimi era clar c[ nu mi puteam aqtepta la ceva bun.

Toli erau de acord ci in Kafr Hamra se afli luptitori euro-peni. Nu asta era problema, ci daci eu voi putea iegi de acolo

viu gi nevitimat.

286

PROLOG: PIVNITA

CAPITOLUL UNU

CE ANUME M-A DETERMINAT SA PIEC iN SNIE \N2OI3

ca sd-mi salvez unicul fiu din ghearele ISIS? Genetica, geo-

grafia, o tAnird marocanci gi o crizi prin care a trecut fiul meu

dupi ce s-a despir{it de iubita lui. Dar si incepem cu ince-

putul.

M-am niscut in Flandra, care este partea vorbitoare de

olandezhdin Belgia, qi am fost crescut in spirit catolic. Familia

mea era un amestec de liberali gi cregtini practicanfi. imi amin-

tesc cum mergeam in casa unchiului meu gi luam din cutia de

scrisori ziarul cu gtampile pogtale str[ine. Citeam cu voce tare

numele ziarului: PRAVDA, cu literele lui ciudate. (A-urile

aveau intotdeauna doui liniufe la mijloc. Aritau aga de gro-

zav!) Unchiul meu credea ci Revolulia bate la ugi, iar noi vom

trdi in curAnd intr-o lume mai bund.

CiteaPRAVDA gi participa la festivitifile de I Mai. Celelalte

rude ale mele mergeau la biserici, se rugau pentru sufletele

riticite, trudeau din greu gi lucrau ca voluntari atunci cindputeau. Am mogtenit de la ambele tabere ale familiei mele cre-

clinla ci, orice cale ag alege in viafi, trebuie si ajut pentru a

schimba lucrurile in mai bine. Aceasti invilituri mi-a fost

consolidati in gcoala catolici pe care am urmat-o mulli ani.

Am fost dintotdeauna un idealist. Am ciutat mereu o cauzd

in care sI cred. imi doream ca cineva s6-mi arate adevirata

CAPITOLUL UNU

cale pentru a salva planeta sau m[car pe ciliva dintre locui-torii ei.

Eram neribditor si-mi incep viafa. La gaptesprezece ani am

renunfat la liceu gi m-am inrolat ca voluntar in ,,fortele teres-

tre", adici ceea ce numeam noi Armata Belgiani. Am fost re-

partizat intr-un batalion de infanterie. Pentru mine, a fi soldat

insemna s6-i ajut pe oameni. Mi se pirea o idee simpli.Mai exista incd un motiv pentru care m-am inrolat in

armati: filmele de rizboi americane. Le iubeam nespus de

mult qi asta m-a determinat s6-mi doresc si fiu soldat:

Platoon (,,Plutonul"), The Deer Hunter (,Vinitorul de cerbi"),Apocalypse Now (,,Apocalipsul acum"). Aceste filme erau atdt

de vii, incdt iegeam din sala de cinema plin de energie gi de

avint. Cum ar fi si particip la un rlzboi adevirat? Cum m-ag

comporta? Majoritatea tinerilor vor si fie eroi, si salveze pe

cineva dintr-o situalie disperati. $i eu simleam asta in adinculmeu.

Nu m-am gAndit niciodati la faptul ci acele filme nu se

sfirgeau niciodati prea bine. Aveam nouisprezece ani. Nu-mipisa mie de finaluri.

Cdnd m-am inrolat in armata belgiani, se aflau in plinidesfbgurare rizboaiele din fosta Iugoslavie, iar eu am fost re-

partizat intr-o unitate a Nafiunilor Unite care avea ca scop

menfinerea picii, ca parte a angajamentului Belgiei in cadrulNafiunilor Unite. Mi-am inlocuit casca verde cu una albastrd,

iar carnrazii mei gi cu mine am devenit ,,observatorT" in zona

de rizboi. Eram entuziasmat la culme.

Am fost trimigi in Slovenia ca sd menfinem pacea intre facfiu-

nile care se aflau in conflict. Slovenia iqi declarase independenla

18 SCAPAT DtN GHEARELE rsrs CAPITOLUL UNU 19

faln de Iugoslavia la 25 iunie 1991, dupi care a urmat un rizboiscurt, dar violent, intre armata iugoslavi gi rebelii sloveni. S-a

semnat un tratat de pace, insi ura gi resentimentele nu au dispi-rut. Noi eram acolo ca si fim siguri ci oamenii nu se mai omoard

intre ei din catza acestor vechi dispute. Ca observatori, nu aveam

voie si ne implicdm in nicio acfiune. Eram spectatori inarmafi.

Insi peste tot in jurul nostru domnea violenfa.

Odati, mergeam pe o stradi, intr-un vehicul blindat mic gi

alb, pe care erau scrise mare, cu negru, inilialele UN. Cauciu-

curile imense fhceau un zgomot constant pe asfalt. Era o zi

caldd gi frumoasd, cu un cer albastru care se vedea prin deschi-

zdttra din tavan.

Am ajuns la un baraj rutier. Prin ferestruica de observafie,

aflati in partea din faln a tancului, am vizut oameni inarmaliapropiindu-se. Iar apoi, dintr-odati, leava unei pugti a fost vA-

rdtd prin ferestruici.

Timpul s-a oprit in loc. M-am holbat la ofelul negru gi mat

al pugtii. Asta nu mai era un film. Francis Ford Coppola nu se

afla in spatele meu cu o cameri de filmat, spundndu-mi cum sijoc. Kalagnikol'ul se aflala 25 de centimetri de fala mea, iar inmagazia puqtii erau gloanle adevirate. Mi s-a tiiat risuflarea.

Sub imperiul adrenalinei, ag fi vrut s[ ingfac numaidecAt

pugca. insi nu era momentul pentru gesturi de bravuri. Cipi-tanul nostru le-a strigat cdtrmeaz| si ia legitura cu comanda-

mentul Ei, daci ei apasl pe tr[gaci, se va declanga un incidentinternafional. Am sunat la cartierul nostru general. Am urmi-rit leava pugtii. $i am incercat si nu facem nicio migcare bruscdL.

Dupi zece minute, kalagnikovul s-a retras, insi oamenii in-armafi ne blocau in continuare drumul. Comandanfii nogtri

au negociat cu comandanlii lor; noi am agteptat in vehicul in

timp ce se lisa seara. in cele din urmi, s-a ajuns la un soi de

infelegere, iar noui ni s-a permis si mergem mai departe.

Primul contact cu agresiunea. A fost interesant, dar n-am

si uit niciodati acea senzalie rece, metalici, ce imi spunea ciceva ingrozitor urma si se petreaci peste cAteva secunde.

Doud luni maitdrziune aflam la postul nostru de observa-

lie de lAngi un ora$ de frontieri. Nigte saci de nisip puqi unulpeste altul ne apirau de eventuale gloanfe, iar la un radioca-

setofon urla muzici rock. Cineva pusese caseta cu albumul

Aftermath al trupei Rolling Stones. Ne plictiseam de moarte.

Ne cam epuizaserim rezerva de glume; toate povegtile cu niz-driviniile din timpul gcolii sau despre aventurile noastre amo-

roase le spuseserim deja de trei sau patru ori.Dintr-odati s-au auzit impugcdturi la o suti de metri de lo-

cul unde ne aflam noi. Am urmirit traiectoria gloanfelor. Se

indreptau spre noi.

Nu gtiu din ce motig primul lucru pe care mi-l amintesc

legat de acel moment este c6ntecul care se artzea in fundal.

,,Paint It Blackl Dum-dum-dum-dum-dum-dum, chitara sil-batici a lui Keith Richard se sincroniza perfect cu ritmul sinis-

tru al tobelor lui Charlie Watts. Era ceva suprarealist, atit de

potrivit cu momentul respectiv. Parci intraserim intr-un filmde rizboi. Am inceput si ridem ca apucafii qi si lipim unii laallii ce ceea ce se intdmpli este ca in Apocalypse Now (,,Apo-

calipsul acum"). Exact ca acolo!

Nu aveam voie si ripostdm, fiindci nu ne era pusi viafa inpericol, cel pufin pani cdnd indivizii care trdgeau in direcfianoastri nu finteau mai bine. De fapt, nici nu ne dideam prea

bine seama de unde venea ploaia de gloanfe. insi ne incdnta la

SCAPAT DIN GHEARELE Is|s CAPITOLUL UNU

culme simplul fapt ci se trigea in noi. Am simlit acel moment

ca pe un botez. Bun venit in rizboi!Nu am impuqcat pe nimeni. Nu am tras nici micar un sin-

gur glon!. Dar am v6zut oameni care trigeau gi oameni in care

se trigea, ceea ce mi-a injectat un pic de antigel in vene. Lucrul

6sta se va dovedi important mai tArziu. incl nu fusesem testat

cu adevirat intr-o zoni de rizboi. Dar, ca s[ te duci in locuri ca

Siria, trebuie si auzi gloanfele quierdnd gi si te obignuiegti cu

ideea ci vei vedea arme indreptate impotriva ta.

CAnd am reugit sl oblin o permisie, m-am hotirit si plec invacanfi in Africa de Vest. Mi-a plicut dintotdeauna si cilito-resc in locuri indepirtate, ceea ce nu am avut gansa s[ fac pe

cdnd eram copil, aldturi de familie. Slovenia fusese o experi-

enli interesanti, dar voiam si merg intr-un loc deosebit de

toate locurile pe care le vizitasem vreodati.in Africa, totul mi s-a pirut proaspit qi diferit. Sunetele,

aromele, concepfia despre via1i. in situcurile dintr-o lar6. ca

Nigeria auzi cum maimufele din jungli scuturi crengile cindse zbenguie prin copaci. Mirosul de praf din aer, femeile aqe-

zate pe vine pe marginea drumului, incercind si-gi vindimirfurile, acea imagine tipic africani pe care nu o intdlnegti inniciun alt loc din lume. Am fost pur gi simplu fermecat.

in cea de-a doua siptimAni avacanfei mele, am cunoscut o

nigeriani pe nume Helen, o fati cu un zdmbet minunat. Pirea

inocentl ca un copil, cu ochii ei mari ciprui gi cu un chip de

feti{6. Mai tdrziuaveam si aflu ci avea un caracter puternic, de

luptitoare, dar, la inceput, am simfit nevoia si o protejez.

Ni s-au intersectat privirile qi am inceput si vorbim. Din vorbiin vorbi, am ajuns la alte lucruri qi, la cAteva luni de la prima

noastri intilnire, Helen era insircinatl.

Relafiile interrasiale nu sunt ceva atAt de obignuit in Belgia.

CAnd am adus-o acasd in Flandra, lumea de pe stradi se uitaciudat la mine. insi mie imi era complet striin rasismul. Nu-mipisa deloc. O iubeam pe Helen gi voiam si fiu cu ea gi cu copi-lul nostru.

Helen gi-a exprimat dorinla si ne cisitorim in Nigeria, insatul ei natal. N-am stat prea mult pe gAnduri. Tatil lui Helenera o persoanl importanti in Benin City, o localitate din sudulNigeriei, fiind conducitorul unui trib insemnat. Familia ei igidorea o cisitorie tradi{ionali. Am fost de acord - cine gi-ar fidorit o cisitorie plictisitoare in limba olandeztrz. Cisf,toria mea

pirea si fie pecetluiti in spiritul aventurii - nu doar povestea

de dragoste, ci gi povestea noilor senzafii, a noilor locuri.Am petrecut multe ore fericite in sat, stind de vorbi cu un-

chii gi cu verii lui Helen. Voiam si gtiu totul: cum trdiserd stri-mogii lor, dacd medicina lor tradilionald - ierburile gi riddci-nile folosite de waci pentru tratarea bolnavilor - d[dea cuadevirat rezultate sau era doar o chestiune de autosugestie.

Mi-au povestit despre voodoo gi am urmdrit ritualurile lor, cumsacrificau capre gi pui de giini, cum dansau gi stropeau p6-

mintul cu sdngele animalelor descriind cercuri largi. Mi-au datcranii de animale umplute cu api gi mi-au zis si beau din ele.

La cununia noastri am fost imbricat intr-o cimagi lungitradifonali africani, iar Helen arita splendid intr-o rochietradilionali viu colorati. Dupi nunt6, ne-am intors in Belgia,

iar pe 29 ianaarie 1995 s-a niscut |ejoen. Eu i-am spus simplu,,luy". A fost un moment de adinci armonie pentru mine.Eram incintat ci am un fiu. Puteam si jucim fotbal impreuni,si facem schi nautic, si vorbim despre fete la vdrsta potriviti.

Era biiatul visurilor mele.

SCAPAT DIN GHEARELE IsIs CAPITOLUL DOI

CAPITOLUL DOI

DAT FIIND CA HELEN ERA CATOLICA, AM hOtiTit Si-I

cregtem pelay in spirit catolic, degi eu imi pierdusem credinfa

cu mulli ani in urmi. De fapt, el nici nu ar fi avut nevoie de

educa{ia stricti pe care a primit-o Ia Anvers, oraqul in care lo-

cuiam. lay era o minune de biiat. Nu ne-a creat niciodati ni-

ciun fel de probleme. Era un atlet inniscut gi avea un zAmbet

larg, fermecitor. Cdnd s-a niscut surioara lui, |ay gi-a luat

foarte in serios rolul de frate iubitor.

Am atdtea amintiri din copillria lui. Era obsedat de citeva

melodii, pe care ne ruga si i le punem iar gi iar, ori de cdte ori

mergeam cu magina. Dintre toate, preferata lui era ,,Angelina']

cAntati de Harry Belafonte. Pune-o, tati! striga el. Era cam in-

cipilAnat din fire gi nu se oprea din strigat pAni cAnd se au-

zeau primele acorduri. Angelina, Angelina, please bring down

your concerfina.Mhuitam in oglinda retroizoare Ei il vedeam

cum igi migci buzele, urmirind versurile melodiei. Cdt despre

filme, preferatul lui eru Pinocchio dela Walt Disney. De fiecare

dati cind ne uitam impreuni, cuibirili pe canapea, stltea cu-

minte gi urmirea fascinat povestea marionetei. Iar apoi, de fie-

care datl, c6nd se sfd'rgea, incepea si pldngi. Nu-mi spunea

niciodati de ce, dar cred ci il iubea pe Pinocchio aga de mult,

incAt nu voia s[ se desparti de el.

fay nu era un biiat obignuit. La gase ani, avea o colecfie de

dinozauri gi putea si-i numeasci pe fiecare in parte: velocirap-tor, T. rex, brontozaur. Tofi bnielii pe care i-am vdzut jucdn-du-se cu acegti dinozawi ii puneau pini la urmd si se batiintre ei. Velociraptdrul putea si-l bati pe Saurischia, dinozau-rul cu gold de gopArli? Cine era cel mai puternic dintre ei?

Nu gi /ay. EI voia ca toli dinozaurii lui, chiar qi velocirap-torii, si triiascd in pace gi armonie. CXnd l-am gisit jucan-du-se cu dinozaurii, toli erau aliniafi, gata si plece intr-o aven-turi., sau se cdlirau pe canapea, cei mai mari ajutAndu-i pe ceimai mici. Niciodati nu se biteau intre ei.lay era un copil bunla suflet.

Doar neastimpirul lui ar fi putut constitui un indiciu cuprivire la ceea ce urma si se intdmple.lay era intr-o continuiciutare. A fbcut kickboxing gi sirituri in ap[; a obfinut o di-plomd internalionali la windsurfing. Se pricepea la break-dance atAt de bine incit, pe cind era adolescent, a fost ales siapari intr-un show de televiziune intitulat Move Like Michael

lackson (,,Migci-te ca Michael fackson'). Din 6.000 de candi-dafi, au fost alegi 95 pentru a intra in competifie, iar jay a fostunul dintre ei. Nu a reugit si se califice in finald, dar a impre-sionat pe toati lumea, mai ales pe prezentatorul emisiunii.

lay privea tot timpul spre viitor, intrebAndu-se ce avea simai urmeze in viafa lui. La drept vorbind, imi amintea de

mine. Eram apropiafi, doi visdtori intr-o lume complicati gi

captivantd. Obignuiam si mergem impreuni la Burger King,unul dintre locurile lui preferate, unde vorbeam despre viala gi

planurile lui.Ne mai gi certam citeodati, dar erau certuri minore. Eram

un tati cu vederi liberale. Atunci cAnd a vrut si fumeze, i-am

24 SCAPAT DIN GHEARELE 1515 CAPITOLUL DOI 25

spus si incerce. Era mai bine si vorbim despre aceste lucruridecdt sl le faci in secret.

|ay a crescut ca un b6iat belgian absolut obiqnuit. Mai bea

cAte un pihirel din cAnd in cdnd; cAnta la chitar6, ca gi mine.

Ne bigam in prizh chitarele gi cintam impreund. ,Vi rog sicdntafi mai incet!" striga la noi Helen, din cealalti camerS, dar

noi chicoteam gi treceam la urmitoarea melodie. Mergea princluburi. Avea prieteni de toate neamurile gi credinlele.

lay era curios, absorbea totul ca un burete. La paisprezece

ani, l-am gisit citind cdrli despre francmasoni, qi apoi despre

cavalerii templieri. Pur 9i simplu il fascinau acegti tineri care

incercaserd sd schimbe lumea. in oragul Bruges, nu tocmai de-

parte de unde locuiam pe-atunci, se afl6 o bisericd din secolul

al XII-lea numiti BazilicaSfAntului Singe, unde se pdstreazd o

fioli cu singele lui Hristos, adusi in Belgia de un participant la

cea de-a doua cruciadi. Fiola este scoasd din biserici o dati pe

an, cu ocazia unei celebre procesiuni care are loc pe strizileoragului Bruges. fay a crescut cu astfel de istorisiri, intr-o lardin care credinla gi faptele eroice se impleteau adesea.

Eram mindru de viala pe care le-o ofeream lui fay qi surioa-

rei sale. Pe cdnd eram eu copil, familia mea nu gi-a putut per-

mite chitare gi cilitorii in Italia gi America. Cind egti tat6, vrei

ca fiul tdu si aibi tot ce !i-a lipsit lie cAnd erai mic. Iar |ay a

al'ut toate astea.

Am vrut ca el si se simti atagat gi de ridicinile lui africane,

aga ci sofia mea l-a dus de multe ori in Nigeria. $i-a cunoscut

rudele, avdzutlocurile de unde provine familia lui, qi-a wzitatverii. Credeam ci facem ce trebuie, intirindu-i legitura cu

trecutul. $tiam ci a fi metis ln Belgia nu este acelagi lucru cu a

avea ochii albagtri gi pirul blond. Dar poate ci noi am creat o

falie intre cele dou[ lumi ale sale, iar lui i-a fost greu si o dep[-geasci.

Am crezut cd va deveni avocat sau politician, in vreme ce el

spera si devina pilot. Ca gi mine, igi dorea si cilitoreasci gi sivadi locurile pe care altii le ocoleau. Bine, mi-am zis. AtuncicAnd o si ies la pensie, i-am spus eu lui fay, o si merg cu tine inBelize,la Vancouver qi Rio de faneiro. Asta era visul nostru.

Poate ci nu am inleles ce inseamni si fii un copil metis inBelgia. Eu nu am fost niciodati obligat si aleg intre doui cul-

turi, si mi intreb cine sunt gi unde mi-e locul. Pani cand |ay a

implinit cincisprezece ani, au existat destul de puline semne de

derapaje in via{a lui. insi in acel an,lay a picat la examene gi a

trebuit s[ schimbe gcoala. A pdrisit colegiul ieztit pe care iliubea gi s-a inscris intr-un program de educafie remediali.

Tiansferul a coincis gi cu despirfirea de prietena lui, o bel-

gianci blondi care provenea dintr-o familie cregtind.

A fost o dubli loviturd. Dupi despirfirea de prietena lui,

|ay riminea inchis in camera lui ore intregi. Nu voia si discute

cu nimeni despre cele intAmplate. Ca p[rinte, cAnd egti con-

fruntat cu astfel de despirfiri, crezi ci e doar un fleac. insipentru un adolescent este un dezastru. fay simfea ci se afllintr-o pripastie, iar pentru un pugti de vdrsta lui nu pare simai existe cale de iegire.

fay gi-a gisit o noui prieteni, o marocani musulmani.

CAnd s-au cunoscut, ea l-a intrebat: ,,De ce nu te convertegti la

islamism?". Sunt sigur cL fata era de buni-credinln - il pliceapelay gi ii dorea binele, iar pentru ea asta insemna iluminarea

spirituali prin Islam. insa aceasti mici intrebare, aruncati invia{a unui biiat debusolat, a cilzut ca o grenadi.

SCAPAT DIN GHEARELE IsIS CAPITOLUL DOI

Fiul meu s-a agezat in fala computerului gi a tastat cuvintele

,,Ce inseamni Islam?". Nu gtia absolut nimic despre aceast[ re-

ligie - nimic pozltiv, nimic negativ. El voia doar si fie prieten

cu o fatd. A glsit articolul despre Islam pe Wikipedia gi a lnce-

put si-l citeasci.

Treizeci de secunde. Suficiente cAt si-1i schimbe viafa.

|ay a moqtenit inclinafia mea spre aventuri, setea mea de a

afla rispunsuri la marile intrebiri ale viefii. Se despir[ise de o

fati, iar acum incerca si dea un nou sens vie{ii lui. Ar fi pututfi altceva pe care si fi pus ochii - kickboxing profesionist, bu-

dismul zen, meditalia, dar s-a intAmplat ca tAnlra marocand

sd-i bage in cap un anumit cuvdnt. Iar acest cuvAnt a incollit ca

o sdminfd.in acel moment era doar o simAnfi. Sunt milioane de oa-

meni in lumea largi care descoperi Islamul gi duc o vialifericit[ gi linigtiti. Fiul nostru nu era inci pierdut. El ciuta li-niEte, pace interioari, un ideal ciruia si i se dedice. Urma sigiseasci ceva cu totul diferit.

Nu gtiam prea multe despre Islam. Aveam o imagine usor

negativi din ceea ce citisem despre tulburirile gi violenfa din

tirile islamice. Mi se plrea ci oamenii din aceste liri nu pottrii in pace. Care era explicafia? Avea vreo legituri cu credinla

lor? Sincer, habar nu aveam. Nu era o preocupare majori inviala mea si aflu despre schisma dintre grupirile sunnite gi

cele Eiite. Eu lucram la tribunalul de polilie, care face parte dinsistemul juridic belgian, si incercam si-mi cdgtig existenla

pentru mine qi familia mea.

Dup[ o vreme, ciutirile pe internet nu l-au mai mu\umitpe lay, aga ci a inceput s[ caute musulmani in carne qi oase.

S-a dus la o mici moschee numiti De-Koepel din cartierul