Scandalul WorldCom

MCI (fostă WorldCom și MCI WorldCom) a fost al treia cea mai mare companie de

telefonie din lume, cu sediul în Ashburn , Virginia .

Achiziționarea de MCI WorldCom și fuziunea prin MCI WorldCom a fost de aproximativ 60 de

miliarde de DM preluarea corporativ până acum cel mai scump. În Germania , a existat MCI

WorldCom Germania GmbH, de la sfârșitul anului 2004 MCI Germany GmbH. Din ianuarie

2006, acesta funcționează în Germania sub Verizon Germany GmbH.

Compania a inițiat unul dintre cele mai mari scandaluri de piață de valori din lume în vara anului

2002.  a solicitat la 21 iulie 2002, la Curtea de faliment din New York Downstate protectia

falimentului în temeiul legii falimentului din SUA. [3] Un total de erori contabile de 11

miliarde de dolari SUA de către SEC dezvăluit. Fondatorul companiei și la timp CEOal

companiei, Bernard Ebbers a fost condamnat la 25 de ani de închisoare; apoi finanțe și

contabilitate șef Scott Sullivan la 5 ani. [4] După 1 ½ ani de creditori (" Capitolul 11 ") a fost

renovat și MCI de Verizon Communications adoptată. În ianuarie 2006, fuziunea dintre Verizon

Communications si MCI a fost finalizată. [5] Noua unitate de afaceri va funcționa sub numele

de Verizon Business, care este parțial împărțit în companii regionale. Pentru Germania, acest

lucru este Verizon Germania GmbH.

Scandalul piata de capital a fost decisiv pentru adoptarea Legii Sarbanes-Oxley pentru

reglementarea și supravegherea societăților ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe lângă altele

din bursele din SUA.

WorldCom s-a transformat dintr-un gigant al lumii IT&C, o adevărată vedetă a bursei de

valori din anii 1990 în cel mai răsunător caz de fraudă contabilă din istoria corporatistă a SUA.

Frauda a fost estimată la peste 9 miliarde de dolari.1

Principalul vinovat al acestui scandal este Scott Sullivan, directoul financiar al companiei

care a făcut o serie de operațiuni financiare frauduloase pentru a oferi o imagine asupra situației

firmei care nu reflecta realitatea.

Deși WorldCom era una dintre cele mai importante companii din sectorul

telecomunicațiilor, cu o situație profitabilă și prosperă, în realitatea era înglodată în datorii.

În fiecare trimestru din 2001 și în primul trimestru din 2002, o parte din cheltuielile

operaționale adică cele legate de desfășurarea activității de bază nu erau contabilizate în

momentul producerii lor ci erau trecute la cheltuieli legate de investiții, practic cheltuielile erau 1

ascunse și plasate în perioade viitoare, lăsând impresia că firma cheltuiește mai puțin și câștigă

mai mult. Astfel, în situațiile financiare WorldCom consemna pentru perioada curentă pierderi

mai mari și câștiguri mai mici, iar în perioada următoare inversa strategia. Prin folosirea unor

practici contabile incorecte urmărea obținerea avantajelor fiscale și promovarea unei situații

financiare “sănătoase”.

Alte nereguli descoperite în urma investigațiilor se referă la aşa-numitele operaţiuni

"swap", în cadrul cărora două companii de telecomunicaţii îşi închiriază reciproc o parte din

capacitaţile de transfer şi înregistrează veniturile pe documentele contabile ale ambelor firme

rezultând astfel înregistrarea aceloraşi sume de două ori.2

Achiziționarea unor companii, în vederea dezvoltării și creșterii afacerii a făcut subiectul

unor analize mai atente a aspectelor legate de acestea. S-a constatat astfel o lipsă de cooperare

între divizii, ca urmare a distribuției neunitare a serviciilor oferite clienților.

Arthur Andersen era auditorul extern al firmei, în perioada în care aceasta a comis frauda,

începând din 1999 și până în mai 2002.

În această perioadă compania a folosit metode contabile frauduloase pentru a cosmetiza

declinul financiar, prin oferirea unei imagini false de creștere financiară și profitabilitate cu

scopul de a crește prețul acțiunilor.

WorldCom a înlocuit pe Arthur Andersen cu KPMG, ca urmare a scandalului Enron, dar

documentele contabile pentru anul 2001 şi primul trimestru din 2002 au rămas auditate de

Andersen. 3

Departamentul de audit intern al companiei a descoperit în 2002 o fraudă de 3,8 miliarde

de dolari, în timpul unui examen de rutină asupra cheltuielior de capital alertând astfel noua

comapanie de audit KPMG. La scurt timp, comitetul firmei de audit și consiliul director au fot

înștiințați cu privire la fraudă și au luat măsurile necesare: directorul financiar al companiei a fost

concediat și SEC a inițiat o investigație pe 26 iunie 2002.

Andersen s-a declarat nevinovată de acțiunile întreprinse de companie și a susținut că

WorldCom nu a informat-o și nici nu a solicitat consultanță în legătură cu tratamentul

cheltuielilor.

În acest caz se pune următorul semn de întrebare: de ce Arthur Andersen nu a fost

capabilă să descopere în timpul misiunii de audit, frauda și neregulile contabile?

2 http://www.apropo.ro/cash/it-c/scandalul-worldcom-frauda-e-reala-urmeaza-falimentul-22372693 Bahram Soltani, Auditing An International Approach, Pearson Education, England, 2007, pg. 561

Scandalul WorldCom ridică semne de întrebare referitoare la independența auditorilor, la

obiectivitatea și integritatea acestora, la modul de evaluare a declarațiilor conducerii și la

capacitatea acestora de a formula o opinie de audit corectă.

Falimentul companiei a avut un impact nefavorabil atât asupra profesiei de audit cât și

asupra clienților reprezentați de cele mai importante 500 corporații din lume, care practic au

pierdut un furnizor important fiind nevoite să se orienteze spre alte soluții la serviciile oferite de

WorldCom.