SC APAVIL SA MANAGEMENTUL CALITATII · PDF fileAgentii economici care genereaza deseuri au...

SC APAVIL SA MANAGEMENTUL CALITATII

“ Cine zice îndoială zice neputinţă.” (Balzac)

1

1

BULETIN

UL C

ALITA

TII NR

. 6 /iunie 2012 R

edactat de Sef CM

C , Iuliana C

hitu R

edactat de Sef Birou M

anagementul C

alitatii .chim.ec.Iuliana



2

2

BULETIN

UL C

ALITA

TII NR

. 6 /iunie 2012 R

edactat de Sef CM

C , Iuliana C

hitu R


anagementul C


SUMAR

1.EVIDENTA GESTIUNII DESEURILOR 2.HG 1061/2008 PRIVIND TRANSPORTUL DESEURILOR PERICULOASE SI NEPERICULOASE PE TERITORIUL ROMANIEI 3.DE LA „ AUDIT DE DESEURI” LA „ PROGRAME DE PREVENIRE A GENERARII DESEURILOR”

4.ORGANIZAREA ERGONOMICA A MUNCII DE BIROU

4.1.TEMPERATURA DIN BIROU AFECTEAZĂ PRODUCTIVITATEA

4.2.PROIECTAREA ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA FACTORILOR DE AMBIANŢĂ FIZICĂ 5.NEREGULI IN IMPLEMENTAREA PROIECTELOR POS DE MEDIU 6.O NOUA TEHNOLOGIE – EPURAREA TERTIARA

1.Evidenta gestiunii deseurilor HG 856/2002, privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile, inclusiv deseurile periculoase, cu completarile ulterioare, prevede obligatii in domeniul gestiunii deseurilor.

Ce prevede HG 856/2002?

Agentii economici care genereaza deseuri au obligatia sa tina o evidenta a gestiunii acestora, in conformitate cu modelul prevazut in anexa nr. 1 la hotarare, pentru fiecare tip de deseu. Aceste date, centralizate, se transmit anual autoritatilor publice teritoriale, la cererea acestora. Agentii economici autorizati sa desfasoare activitati de colectare, transport, depozitare temporara, valorificare si eliminare a deseurilor



3

3

BULETIN

UL C

ALITA

TII NR

. 6 /iunie 2012 R

edactat de Sef CM

C , Iuliana C

hitu R


anagementul C


aplica aceasta prevedere numai pentru deseurile generate din activitatile proprii. La completarea evidentei deseurilor se aplica un sistem de codificare a deseurilor conform listei din anexa nr. 2 la hotarare. Procedura prevede, pentru fiecare tip de deseu identificat, utilizarea unui cod format din 6 cifre (a se vedea art. 6 la hotarare). Deseurile periculoase trebuie marcate cu un asterisc (*) dupa codul de 6 cifre.

Deseurile rezultate din colectarea ambalajelor, inclusiv amestecurile de ambalaje din materiale diferite, se incadreaza la codul 15 01, si nu la codul 20 01 (a se vedea art. 8 punctul (3) la Ordinul MMP 794/2012).

Absenta evidentei gestiunii deseurilor, inscrierea de date incorecte in aceasta, neutilizarea codurilor deseurilor pentru completarea evidentei, precum si netransmiterea catre autoritatilor publice centrale si celor teritoriale de protectie a mediului a evidentei constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 lei la 7.500 lei.

Noua lege privind regimul deseurilor, Legea 211/2011, la Capitolul 32 „Pastrarea evidentei” prevede cerinte suplimentare. Neindeplinirea noilor obligatii constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 20.000 lei la 40.000 lei.

Care sunt noile obligatii?

Producatorii de deseuri, detinatorii de deseuri, comerciantii si brokerii, asa cum sunt definiti in anexa nr. 1 la lege, precum si operatorii economici care desfasoara activitati de tratare a deseurilor sunt obligati sa asigure evidenta gestiunii deseurilor pentru fiecare tip de deseu, in conformitate cu modelul prevazut in anexa nr. 1 la HG 856/2002, cu completarile ulterioare, si sa o transmita anual agentiei judetene pentru protectia mediului. Acestia mai au obligatia sa pastreze evidenta gestiunii deseurilor cel putin 3 ani. Exceptie fac operatorii economici care desfasoara activitati de transport, care trebuie sa pastreze evidenta timp de cel putin 12 luni.

Producatorii si detinatorii de deseuri persoane juridice trebuie sa pastreze buletinele de analiza care caracterizeaza deseurile periculoase generate din propria activitate si sa le transmita, la cerere, autoritatilor competente pentru protectia mediului.

Persoanele juridice/Persoanele fizice autorizate, precum si producatorii de deseuri periculoase, operatorii

economici care sunt autorizati pentru colectarea si transportul deseurilor periculoase sau care actioneaza in calitate de comercianti ori brokeri sunt obligati sa tina o evidenta cronologica a cantitatii, naturii, originii si, dupa caz, a destinatiei, a frecventei, a mijlocului de transport, a metodei de tratare, precum si a operatiunilor de valorificare si eliminare si sa o puna la dispozitia autoritatilor competente, la cererea acestora.

2. HG 1061/2008 privind transportul deseurilor periculoase si nepericuloase pe teritoriul Romaniei

Orice incercare de a citi HG 1061/2008 trebuie precedata de o lectura a anexei 1 de la Legea 211/2011. Acolo gasim noi intelesuri ale definitiilor utilizate in domeniul deseurilor si, in particular, in acesta hotarare de guvern.

Ma refer aici la doi termeni: primul - colectarea deserilor, al doilea - tratarea deseurilor. In sensul Legii 211/2011, colectare inseamna strangerea deseurilor, inclusiv sortarea si stocarea preliminara a deseurilor in vederea transportarii la o instalatie de tratare; iar tratare: operatiunile de valorificare sau eliminare, inclusiv pregatirea prealabila valorificarii sau eliminarii.

Daca am inteles aceste lucruri, putem sa intelegem si sensul articolelor din HG 1061/2008. De exemplu, articolul 1 (3):

„Transportul deseurilor se realizeaza numai de catre operatorii economici care detin autorizatie



4

4

BULETIN

UL C

ALITA

TII NR

. 6 /iunie 2012 R

edactat de Sef CM

C , Iuliana C

hitu R


anagementul C


de mediu conform legislatiei in vigoare pentru activitatile de colectare/stocare temporara / tratare /valorificare/eliminare”.

Este clar? Ok, mergem mai departe. Ar mai fi un aspect de comentat la capitolul defintii. Nu avem o definitie a transportului de deseuri, nici in Legea 211/2011, nici in aceasta hotarare de guvern. Avem in schimb o alta definitie in anexa nr. 1 la Legea 211/2011 care explica unde este locul transportului de deseuri: gestionarea deseurilor - colectarea, transportul, valorificarea si eliminarea deseurilor, inclusiv supervizarea acestor operatiuni si intretinerea ulterioara a amplasamentelor de eliminare, inclusiv actiunile intreprinse de un comerciant sau un broker. Cu aceste lucruri lamurite putem continua prezentarea prevederilor lui HG 1061/2008. HG 1061/2008 prezinta in principal 3 proceduri dedicate transportului de deseuri aplicabile pe teritoriul Romaniei. Atentie: nu este vorba aici si de trecerea granitelor nationale, unde se aplica alte texte de lege, alte reglementari. De asemenea, nu facem aici referiri la conditiile pe care mijloacele de transport trebuie sa le indeplinieasca pentru a servi transportului de deseuri. Cele trei proceduri se refera la:

(1) Transportul deseurilor periculoase, procedura descrisa in capitolele II si III;

(2) Transportul deseurilor nepericuloase, procedura detaliata in capitolul IV; si

(3) Transportul deseurilor rezultate din activitatea medicala, procedura detaliata in capitolul V si care este un caz particular de transport al deseurilor periculoase.

Exista si un capitol VI care este bogat in sanctiuni. Vom discuta si despre acesta la momentul potrivit. HG 1061/2008 are ca obiect transportul deseurilor periculoase si deseurilor nepericuloase, asa cum sunt ele prevazute in anexa nr. 2 la HG nr. 856/2002, cu completarile ulterioare.

I. Transportul deseurilor periculoase Transportul deseurilor pe teritoriul Romania si in particular al deseurilor periculoase se poate realiza fie pe cai rutiere, fie pe calea ferata, ori pe apa. HG 1061/2008 nu aminteste nimic de transportul aerian al deseurilor periculoase.

In ce consta procedura de transport deseuri periculoase?

De fapt exista doua proceduri. Prima procedura este legata de

transportul deseurilor periculoase de la producatorul ori detinatorul de deseuripericuloase (de la sursa) direct catre o instalatie de tratare (punctul final). Aceasta procedura este descrisa in capitolul II.

A doua procedura este un caz particular al primei proceduri si se refera la transportul deseurilor periculoase de la producatorul ori detinatorul de deseuri periculoase (de la sursa), catre punctul final (tratare), printr-un punct intermediar (pentru colectare sau pentru stocare temporara).

Procedura este descrisa in capitolul III si reprezinta o dubla aplicare a primei proceduri, in care initial producatorul ori detinatorul de deseuri este sursa, iar colectorul este punctul final; iar a doua oara, colectorul este sursa si instalatia de tratare este punctul final. In aceasta a doua procedura avem de-a face cu doua etape diferite ale transportului de deseuri.

Cele doua proceduri se aplica indiferent daca producatorul, detinatorul, transportatorul, colectorul si instalatia finala de transport sunt entitati diferite ori daca discutam de aceeasi entitate (organizatie) sau combinatii intre cele doua cazuri.

Cine sunt actorii implicati in aceasta procedura? Procedura de transport al deseurilor periculoase are 3 actori principali: expeditorul deseurilor, destinatarul deseurilor si transportatorul (aici discutam de un



5

5

BULETIN

UL C

ALITA

TII NR

. 6 /iunie 2012 R

edactat de Sef CM

C , Iuliana C

hitu R


anagementul C


transportator autorizat din punct de vedere al protectiei mediului ).

In procedura mai intervin si alti actori precum gentia judeteana pentru protectia mediului in a carei raza teritoriala se afla instalatia de tratare, inspectoratul pentru situatii de urgenta al judetului in a carui raza teritoriala se afla expeditorul etc. Expeditorul deseurilor periculoase este generatorul (ori producatorul de deseuri periculoase, cunoscut astfel in alte texte legale) sau detinatorul de deseuri periculoase care doreste sa transporte deseurile periculoase catre o instalatie de tratate a deseurilor periculoase. Destinatarul: este intotdeauna operatorul economic (n.n. autorizat din punct de vedere al protectiei mediului) care realizeaza operatia de colectare / stocare temporara / tratare / valorificare / eliminare. Transportatorul este cel care realizeaza activitatea de transport deseuri periculoase. Chiar daca nu este mentionat nimic aici, el trebuie obligatoriu sa fie autorizat din punct de vedere al protectiei mediului. Secvente in aplicarea procedurii: Sunt doua etape principale care trebuie parcurse pentru indeplinirea scopului procedurii. Prima etapa se refera la obtinerea aprobarii transportului de deseuri periculoase. Expeditorul are responsabilitatea pentru obtinerea acestei aprobari. Formal se utilizeaza un formular care se numeste formular pentru aprobarea transportului deseurilor periculoase si se gaseste in anexa nr. 1 la HG 1061/2008. Aprobarea transportului de deseuri periculoase se obtine inainte de efectuarea transportului de deseuri periculoase. Este important de retinut ca aceasta aprobare se solicita si se obtine numai in cazul transporturilor de deseuri periculoase pentru cantitati mai mari sau egale de 1 tona/an. Pentru cantitati mai mari sau egale de 1 tona/an de deseuri periculoase, acest formular trebuie sa insoteasca obligatoriu orice transport de deseuri periculoase. IMPORTANT: Procedura nu se aplica in cazul transporturilor de deseuri periculoase pentru cantitati < 1t/an. De unde stim acest lucru? Din anexa nr. 2 – nota explicativa la completarea formularului de expeditie/transport deseuri periculoase!!!

A doua etapa se refera la realizarea efectiva a transportului de deseuri periculoase. Formal, si in aceasta etapa exista un formular care trebuie completat dupa reguli clare. Acest formular se numeste formularul de expeditie/transport deseuri periculoase si se gaseste in anexa nr. 2 la HG 1061/2008. Indiferent de cantitatea de deseuri periculoase transportate intr-un an, acest formular trebuie sa insoteasca obligatoriu orice transport de deseuri periculoase. Alte obligatii legate de transportul deseurilor periculoase: HG 1061/2008 mai prevede in cazul transportului de deseuri periculoase ca: Personalul angajat, inclusiv transportatorul deseurilor periculoase, detine echipament special si este instruit asupra utilizarii acestuia, precum si pentru luarea primelor masuri de interventie in cazul unei poluari accidentale, in conformitate cu prevederile legale privind transportul marfurilor periculoase. In cazul producerii unui accident pe timpul transportului, transportatorul deseurilor periculoase anunta imediat inspectoratul pentru situatii de urgenta si agentia pentru protectia mediului de pe raza judetului unde s-a produs incidentul. IMPORTANT: Deseurile periculoase care fac obiectul transportului trebuie sa fie ambalate si etichetate in conformitate cu prevederile legale referitoare la transportul marfurilor periculoase. Gestionarea ambalajelor cade in sarcina destinatarului, cu exceptia cazurilor in care o alta parte isi asuma raspunderea in scris pentru gestionarea acestora. Ambalajele deseurilor periculoase reprezinta de asemenea deseuri periculoase care intra sub incidenta HG 1061/2008. Evidenta gestiunii ambalajelor se realizeaza conform reglementarilor in vigoare .



6

6

BULETIN

UL C

ALITA

TII NR

. 6 /iunie 2012 R

edactat de Sef CM

C , Iuliana C

hitu R


anagementul C


II. Transport deseurilor nepericuloase In cazul transportului deseurilor nepericuloase procedura este mai simpla si prevede formal completarea unui formular denumit formularului de incarcare-descarcare deseuri nepericuloase, al carui model este prevazut in anexa nr. 3 la HG 1061/2008. In cazul in care transportul de deseuri nepericuloase se refera la deseuri municipale, transport efectuat de catre operatorii economici autorizati, nu intra sub incidenta prevederilor HG 1061/2008. Actorii implicati in aceasta procedura: Expeditorul deseurilor nepericuloase: poate fi producatorul ori detinatorul deseurilor nepericuloase (sursa de deseuri nepericuloase). Transportatorul deseurilor nepericuloase: care nu trebuie sa fie un operator autorizat din punct de vedere al protectiei mediului. Destinatarul deseurilor nepericuloase: care poate sa fie ori un colector (punctul intermediar al deseurilor nepericuloase) ori o instalatie de tratare a deseurilor (punctul final al deseurilor nepericuloase). Secvente in aplicarea procedurii: Expeditorul deseurilor nepericuloase declanseaza procedura de transport al deseurilor nepericuloase, moment in care completeaza formularul de incarcare-descarcare deseuri nepericuloase. Acest formular insoteste transportul si ajunge la destinatar. De aici se confirma primirea deseurilor nepericuloase, dupa care, formularul ajunge inapoi la expeditor cu toate semnaturile si stampilele prevazute de procedura. Transportul deseurilor nepericuloase se efectueaza pe baza formularului de incarcare-descarcare deseuri nepericuloase (denumit in continuare FIDDNP), al carui model este prevazut in anexa nr. 3 la HG 1061/2008. I. Transportul deseurilor nepericuloase destinate eliminarii: Deseurile nepericuloase destinate eliminarii se transporta de la Expeditor la Destinatar si se controleaza pe baza FIDDNP tipizat, cu regim special. FIDDNP se completeaza de catre expeditor in 3 exemplare si se pastreaza dupa cum urmeaza:

1. un exemplar semnat si stampilat la Expeditor, 2. un exemplar la Transportator, (semnat,

completat cu codul numeric personal al persoanei care transporta deseurile si cu

numarul de inmatriculare al mijlocului de transport),

3. un exemplar se transmite Destinatarului prin intermediul Transportatorului.

Dupa semnarea si stampilarea FIDDNP de catre Destinatar, acesta il transmite Expeditorului prin fax sau prin posta, cu confirmare de primire. Fiecare transport de deseuri nepericuloase trebuie sa fie insotit de un FIDDNP. FIDDNP este inregistrat de catre Destinatar intr-un registru securizat, inseriat si numerotat pe fiecare pagina. II. Transportul deseurilor nepericuloase destinate colectarii ori tratarii (mai putin eliminarii): Transportul si controlul deseurilor nepericuloase destinate operatiilor de colectare ori tratare se efectueaza pe baza FIDDNP, completat si semnat de catre Expeditorul, Transportatorul si Destinatarul deseurilor nepericuloase. FIDDNP in baza caruia se realizeaza transportul si controlul deseurilor nepericuloase destinate colectarii ori tratarii se pastreaza astfel:

1. copie la Expeditorul deseurilor, 2. copie la Destinatarul acestora si 3. copie la Transportatorul deseurilor.

Expeditorul, Destinatarul si Transportatorul deseurilor nepericuloase sunt obligati sa prezinte FIDDNP la solicitarea organelor abilitate conform legii sa efectueze controlul asupra gestionarii deseurilor. III. Transportul deseurilor municipale Transportul deseurilor municipale, efectuat de catre operatorii economici autorizati sa presteze serviciul de salubrizare in localitati, nu intra sub incidenta prevederilor HG 1061/2008. Operatorii economici prevazuti aici, care efectueaza transportul propriilor deseuri nepericuloase, cum ar fi deseurile de productie si deseurile asimilabile celor municipale, trebuie sa completeze FIDDNP. III. Transportul deseurilor rezultate din activitatea medicala Gestionarea deseurilor rezultate din activitatile medicale se realizeaza in conformitate cu prevederile din Ordinul MSF nr. 219/2002, cu



7

7

BULETIN

UL C

ALITA

TII NR

. 6 /iunie 2012 R

edactat de Sef CM

C , Iuliana C

hitu R


anagementul C


modificarile si completarile ulterioare. Pentru toate cantitatile de deseuri periculoase rezultate din activitatea medicala, transportatorul - chiar daca acesta este si destinatar - va respecta prevederile pentru transportul deseurilor periculoase, precizand in formularele ale caror modele sunt prezentate in anexele nr. 1 si 2 cantitatea cumulata exact, prin cantarire la expeditori, pe un transport dintr-o anumita zona. Formularul va contine o anexa cu expeditorii si cantitatile individuale. Acte de reglementare in domeniul transportului de deseuri periculoase, potrivit HG 1061/2008:

HG nr. 1.175/2007 pentru aprobarea Normelor de efectuare a activitatii de transport rutier de marfuri periculoase in Romania,

Regulamentului privind Transportul International Feroviar al Marfurilor Periculoase RID - Apendice C la Conventia privind transporturile internationale feroviare (COTIF), semnata la Berna la 9 mai 1980, astfel cum a fost modificata prin Protocolul ratificat prin OG nr. 69/2001, aprobata prin Legea nr. 53/2002,

OUG nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 102/2006, cu modificarile si completarile ulterioare,

3. De la „audit de deseuri” la „programe de prevenire a generarii deseurilor” Legea nr. 211/2011, la Capitolul 27 aduce in discutie un subiect nou pentru cei care genereaza ori detin deseuri: programele de prevenire a generarii deseurilor.

Cine trebuie sa detina un astfel de program? Potrivit art. 43. – „Persoana juridica ce exercita o activitate de natura comerciala sau industriala...”. Este interesant cum in definitiile de la anexa 1 la lege lipsesc cei doi termeni: „persoana juridica ce exercita o activitate de natura comerciala” (a nu se confunda cu termenul de comerciant definit in lege la anexa 1, punctul 8) şi „persoana juridica ce exercita o activitate de natura industriala”. Acest lucru face ca multi pesti sa intre in plasa articolului 43. Despre ce este vorba? „Avand in vedere rezultatele unui audit de deseuri, este obligata (persoana juridica ce exercita o activitate de natura comerciala sau industriala) sa intocmeasca si sa implementeze, .... un program de prevenire si reducere a cantitatilor de deseuri generate din activitatea proprie sau, dupa caz, de la orice produs fabricat, inclusiv masuri care respecta un anumit design al produselor, si sa adopte masuri de reducere a periculozitatii deseurilor. ” De cand se aplica aceasta prevedere? Incepand cu anul 2012. Ce sanctiuni sunt prevazute? Art. 61 (Capitolul 35. Sanctiuni) nu prevede sanctiuni legate de neindeplinirea articolului 43. Totusi, daca citim mai atent legea exista o legatura indirecta: neindeplinirea prevederilor din art. 40 (3): „Autoritatile publice si operatorii economici au obligatia furnizarii datelor necesare elaborarii planurilor, potrivit prevederilor legale”, legate de prevederile art. 42 (2): „Programele de prevenire a generarii deseurilor pot sa faca parte din planurile de gestionare a deseurilor prevazute la art. 37, ...”, ar putea duce usor la sanctiuni care prevad amenda intre 15.000 lei si 30.000 lei. Cine poate elabora un astfel de program de prevenire a generarii deseurilor? Programul se poate elabora de cel in cauza (persoana juridica ce exercita o activitate de natura comerciala sau industriala ) sau de catre o terta persoana/asociatie profesionala. Pana la aceasta data nu s-au formulat cerinte specifice privind competentele ori autorizatiile



8

8

BULETIN

UL C

ALITA

TII NR

. 6 /iunie 2012 R

edactat de Sef CM

C , Iuliana C

hitu R


anagementul C


necesare pe care trebuie sa le detina terta persoana/asociatia profesionala. Ce este un audit de deseuri? Daca citesti legea nu este foarte clar ce este cu auditul de deseuri si ce rol are el in intocmirea programelor cu pricina. El nu este ceva concret prevazut prin lege, ci doar calea prin care ajungi la program. Totusi, legiuitorul a stabilit o definitie a auditului de deseuri (anexa 1, pct. 1): „o evaluare sistematica, documentata, periodica si obiectiva a performantei sistemului de management si a proceselor de gestiune a deseurilor cu scopul de a facilita controlul managementului deseurilor si al valorificarii deseurilor generate, precum si de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor, performanta intreprinderii referitoare la prevenirea si reducerea producerii de deseuri din propria activitate si performanta intreprinderii referitoare la reducerea nocivitatii deseurilor”. Ati inteles ceva de aici? Este ca si cum ai face ghemotoc toate cerintele din standardul ISO 14001 ori standardul ISO 9001 si apoi le despachetati si le intindeti pe sarma de rufe. In fine, am incercat sa aflu daca este stabilit un continut ori o reglementare la nivel national cu privire la realizarea auditului de deseuri.... si nu am aflat. Fireste ca, nu la noi ci la altii, literatura de specialitate este bogata si plina de detalii interesante. Un astfel de audit de deseuri, continut si abordare se bazeaza pe un intreg lant de procese si antreneaza multe persoane dintr-o firma . Sa recapitulam: De ce este nevoie de un audit de deseuri? Evident pentru a elabora un program de prevenire a generarii deseurilor. Cui ii trebuie acest program? Legea iar ne lamureste rapid: Art. 42. - (1) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului adopta, pana la data de 12 decembrie 2013, programe de prevenire a generarii deseurilor la nivel national.

4.Organizarea ergonomica a muncii de birou . 4.1.Temperatura din birou afectează productivitatea. Ştiţi toate acele discuţii interminabile dintre colegii de birou cauzate de temperatura camerei? Pentru unii e prea frig, pentru alţii prea cald. Da, în majoritatea cazurilor, femeile sunt cele înfrigurate, cele care iarna vor mai multă caldură şi cele care se plâng vara că aerul condiţionat e dat prea tare. De fapt temperatura din birou afectează productivitatea, iar condiţiile extreme – prea frig sau prea cald – reduc capacitatea angajaţilor de a se concentra, determinându-i să îşi îndeplinească mai greu sarcinile. Un nou studiu realizat de CareerBuilder arată că o treime dintre angajaţi declară că le este afectată capacitatea de concentrare, astfel fiind mai puţin productivi; dintre aceştia 22% dau vina pe căldura insuportabilă, iar 11% pe frig. Procentul celor care spun că birourile sunt fie prea călduroase, fie că temperatura este prea scăzută, fără a face însă neapărat legatura cu modul în care sunt afectaţi este de 46%. Având în vedere faptul ca aproape jumătate dintre angajaţii unei firme pot fi mai puţin productivi la un moment dat, o temperatură



9

9

BULETIN

UL C

ALITA

TII NR

. 6 /iunie 2012 R

edactat de Sef CM

C , Iuliana C

hitu R


anagementul C


optimă devine dintr-o dată o chestiune extrem de importantă. Dar cum e posibil ca un angajator să ofere aşa ceva în era birourilor comune imense, când percepţiile angajaţilor diferă? Chestionare care să îî poziţioneze apoi pe zone cu temperaturi uşor diferite? Ne întoarcem la birouri mai mici, eventual unul pentru fiecare angajat? 4.2.Proiectarea şi îmbunătăţirea factorilor de ambianţă fizică

Ambianţa fizică reprezintă o componentă importantă a

procesului de proiectare ergonomică a locului de muncă. Etimologic noţiunea de ambianţă se referă la mediul material şi social în care o persoană sau o colectivitate îşi desfăşoară activitatea.

În birouri proiectarea factorilor de ambianţă trebuie să aibă în vedere: caracteristicile generale ale muncii, conţinutul specific al muncii, solicitările impuse în procesul muncii, factorii psiho-sociali.

De asemenea, importante sunt şi posibilităţile materiale, tehnico-economice ale acestor structuri.

Principalii factori de ambianţă fizică sunt: iluminatul, microclimatul (temperatura, umiditatea, viteza aerului, puritatea aerului), coloritul şi zgomotul.

Iluminatul este unul dintre factorii care exercită o influenţă importantă asupra productivităţii angajaţilor şi asupra gradului lor de oboseală. O iluminare defectuoasă poate cauza disconfort vizual şi o poziţie nenaturală a corpului, fiind deci o piedică în calea performanţei.

Cercetările arată că 80% până la 85% din cantitatea de informaţie pe care o asimilăm parvine pe cale vizuală, de aceea confortul vizual este esenţial.

Dar modul de iluminare nu afectează numai confortul vizual ci şi pe cel fizic. Iluminatul la locul de muncă poate fi împărţit în 4 categorii: Iluminarea ambientală este dată de obicei de o sursă de lumină montată în tavan (tub fluorescent). Uneori este singura sursă de lumină la locul de muncă. Iluminarea cu ajutorul lămpilor de birou.

Deşi oferă confortul individual, acest tip de iluminare este absent în cele mai multe locuri de muncă. Iluminarea direcţionată este de obicei asigurată de surse de lumină orientate în jos, sau de lumini “de urmărire”. Este folosită pentru iluminatul anumitor obiecte sau pentru creşterea nivelului de intensitate. Iluminarea naturală provine prin geamuri, uşi sau pereţi de sticlă. Are un efect pozitiv asupra omului, dar nu este disponibilă permanent. Cheia unei bune iluminări este echilibrul. Astfel, se poate spune că o iluminare este eficientă atunci când lucrătorul beneficiază de un confort vizual şi de vizibilitate într-o cameră echilibrată din punct de vedere al luminozităţii.

Mulţi factori de iluminare care contribuie la un mai bun confort şi o mai bună productivitate tind să fie individualizaţi, spre exemplu în funcţie de vârstă. Studiile arată că un lucrător de 50 de ani are nevoie de o lumină de 10 ori mai puternică decât unul de 20 de ani pentru a avea confort şi o bună vizibilitate.Controlul luminii este un factor important în iluminarea modernă a locului de muncă.

Metodele de control includ: Poziţionarea. Locul de muncă trebuie

astfel poziţionat încât linia vizuală să fie paralelă cu lumina şi cu ferestrele. Lumina care cade într-un unghi corespunzător pe suprafaţa de lucru previne reflexia care poate întuneca imaginea sau poate crea contraste de fundal.

Comutatorul. Diferitele tipuri de comutatoare permit lucrătorilor să aprindă pe rând câte o serie de lumini, ceea ce permite reglarea nivelurilor de lumină ambientală.

Jaluzelele. Permit controlul luminii naturale pe parcursul întregii zile.

O altă problemă a iluminatului o reprezintă întreţinerea. O bună întreţinere a elementelor componente ale lămpilor include o schimbare regulată la 2/3 din viaţă a acestora, controale atunci când încep să dea mai puţină lumină şi curăţirea regulată. O nouă generaţie de startere electro-magnetice şi de tuburi fluorescente cu eficienţă şi cu viaţă mărite sunt din ce în ce mai folosite, reducând foarte mult aceste probleme de



10

10

BULETIN

UL C

ALITA

TII NR

. 6 /iunie 2012 R

edactat de Sef CM

C , Iuliana C

hitu R


anagementul C


întreţinere.Iluminarea eficientă determină şi scăderea costurilor. Studiile arată că 85 de cenţi dintr-un dolar cheltuit pe un sistem de iluminat deja existent se duc la costul de electricitate. Investiţiile în sisteme eficiente de iluminare duc la reducerea acestor costuri, vor reduce munca de întreţinere şi vor îmbunătăţi calitatea luminii.Opţiunile de convertire a sistemelor deja existente în unele eficiente include:

- schimbarea tuburilor fluorescente actuale cu unele economice;

- achiziţionarea unor tuburi fluorescente cu startere electromagnetice, care pot reduce consumul de energie cu până la 40%;

- instalarea unor foiţe de aluminiu reflectorizante în interiorul lămpilor pentru a îmbunătăţi nivelul de lumină. La nivelul biroului, în cele mai multe cazuri iluminarea are un caracter personal, de aceea este important ca lucrătorul să îşi asume responsabilitatea pentru propriul confort vizual.

Cromatica (coloritul) constituie un alt factor de ambianţă fizică ce influenţează productivitatea muncii şi care are un rol important asupra capacităţii vizuale, în asigurarea unui iluminat eficient şi a unui confort sporit. Folosirea culorilor în munca de birou se bazează pe efectele fiziologice şi psihologice ale culorilor asupra omului .

Astfel: Roşul are efecte benefice asupra sistemului nervos, stimulează circulaţia sângelui şi pofta de mâncare, vasele limfatice şi metabolismul. Roşul accelerează ritmul cardiac şi respiraţia, combate frigul, dă impresia de mărire a spaţiului, dă rezistenţă la efort psihic şi fizic, creează o ambianţă veselă şi optimistă. Dar privitul intens şi timp îndelungat a acestei culori determină oboseala care se va resimţi la nivelul întregului organism. Roşul ajută în următoarele afecţiuni: răceli, stări subfebrile, dureri reumatice provocate de frig şi de oboseală, eczeme, TBC, depresie nervoasă, paralizie, astenie fizică. Verdele este calmant şi dă senzaţia de odihnă. Este culoarea naturii şi a speranţei, dilată vasele de capacitate mică, scade tensiunea arterială, echilibrează. Lumina verde favorizează sugestia şi autosugestia, dar oboseşte dacă nuanţele sunt prea întunecate. Oranjul tonifică aparatul respirator, combate stările de anxietate, stimulează atenţia, fixează calciul în oase,

este afrodiziac. De asemenea, este tonifiant pentru ficat şi pentru funcţiile de nutriţie. Oranjul este indicat în bronşite cronice, sclerodermii, enfizem pulmonar, astm bronşic, rinite cronice, litiază biliară, boli de rinichi. Oranjul nu are contraindicaţii. Albastrul are ca efect scăderea presiunii sanguine, a tonusului muscular, calmează respiraţia şi reduce frecvenţa pulsului. Ca efecte psihologice, este o culoare foarte rece, odihnitoare şi liniştitoare care îndeamnă la calm şi la reverie, la predispoziţie spre concentrare şi spre linişte interioară. În exces, albastrul poate duce la depresie. Albastrul conferă seriozitate, tendinţa spre evocare, spaţialitate, îngăduinţă, pace interioară, nostalgie. Violetul este culoarea regală prin excelenţă. Recunoscută ca sedativ, violetul stimulează producerea globulelor albe, creşte tensiunea arterială şi frecvenţa ritmului cardiac. Culorile birourilor ergonomice se aleg şi în funcţie de coeficientul de reflexie. Astfel se recomandă vopsirea plafoanelor în culori cu coeficient de reflexie ridicat, însă mat, pentru a împiedica strălucirea. Pardoseala să aibă un coeficient de reflexie de 15-30%. Pentru mobilier se recomandă culori deschise, având un coeficient de reflexie de 30% până la 50%. Pentru maşini de scris sau pentru calculatoare sunt indicate culori neutre (gri, bej). Zgomotul. Nivelul general al zgomotelor trebuie să se înscrie în limite corespunzătoare specificului muncii de birou, al cărui conţinut implică un anumit grad de solicitare psihică şi nervoasă . Limitele maxime admisibile pentru zgomot sunt: -70 db în secretariate şi în centre de calcul; -50-60 db în servicii financiar-contabile şi în celelalte birouri cu lucrări repetitive care necesită o anumită concentrare. Intensităţi mai mari de 110 db situează zgomotele dincolo de limitele suportabile.



11

11

BULETIN

UL C

ALITA

TII NR

. 6 /iunie 2012 R

edactat de Sef CM

C , Iuliana C

hitu R


anagementul C


Microclimatul. Acesta se referă la starea fizică a aerului la locul de muncă, ce se caracterizează prin temperatură, umiditate, curenţi de aer şi radiaţiile termice ale corpurilor încălzite

Un microclimat necorespunzător poate reduce capacitatea de muncă a executantului, poate spori riscul de îmbolnăviri şi implicit reduce productivitatea muncii. Temperatura optimă în încăperile birourilor stimulează lucrul, creşte eficienţa. Senzaţia de bună stare fiziologică apare atunci cînd diferenţa dintre temperatura aerului şi cea a suprafeţei încăperii nu depăşeşte 2-30C. Temperatura aerului recomandată pentru munca intelectuală în poziţia şezând este de 21-230C, iar pentru munca uşoară în poziţia şezând este de 190C. De asemenea, specialiştii cer, în general, ca diferenţa între temperatura exterioară şi cea interioară în timpul sezonului cald să nu depăşească 40C. În stabilirea temperaturii optime trebuie să se ia în calcul şi mişcarea şi umiditatea aerului. Mişcarea aerului trebuie să fie mai mică de 0,2 m/s; în cazul lucrărilor deosebit de delicate care cer o imobilitate prelungită a corpului, nu trebuie să depăşească 0,1 m/s.Igiena modernă recomandă ca în încăperile încălzite umiditatea relativă a aerului să fie cuprinsă între 50 şi 70%. De asemenea, cercetările efectuate demonstrează că pentru o relaţie optimă între umiditatea relativă şi temperatura aerului, aceşti indicatori trebuie să aibă următoarele perechi de valori: Dacă aceste

proporţii nu se păstrează apar efecte

negative asupra

aparatului respirator.

Acestea ar fi posibilităţile pe care le are la dispoziţie specialistul în ergonomie pentru a conferi locului de

muncă mai multă personalitate, confort şi funcţionalitate.

GREŞELI FRECVENTE în întocmirea Cererii de Rambursare(CR)

1. Înscrierea greşită pe Ordinele de plată şi extrasele de cont a datelor (sume, nr. facutură, etc) din facturile prezentate în Cererea de rambursare

2. Plăţi efectuate către contractori utilizând alte conturi decât cele înscrise în contractele semnate (în cazul în care se schimbă aceste conturi trebuie întocmit act adiţional la contractul semnat)

3. Completarea eronată / necompletarea ori necorelarea unor câmpuri din Cererea de rambursare (ex: tab. 7A – Cheltuieli eligibile realizate în perioada de referinţă pentru care se solicită rambursarea în prezenta cerere, tab. 7B – Situaţia plăţilor şi tab. 7C - Prin

Umiditate relativă (%)

Temperatura aerului (0C)

70 21,3

50 22,5

30 23,9

NEREGULI IN IMPLEMENTAREA PROIECTELOR POS

MEDIU

5.NEREGULI IN IMPLEMENTAREA PROIECTELOR POS MEDIU



12

12

BULETIN

UL C

ALITA

TII NR

. 6 /iunie 2012 R

edactat de Sef CM

C , Iuliana C

hitu R


anagementul C


prezenta Cerere de Rambursare solicit suma de:..)

4. Lipsa unor documente solicitate a fi anexate la Cererea de rambursare (ex: fişa de control a documentului, opis, ordine de plată, extrase de cont, procese verbale, ultima pagina care conţine declaraţia beneficiarului cu numărul total de pagini al Cererii de Rambursare etc) precum şi lipsa vizelor CFP şi “Certificare….” pe facturi.

5. Întocmirea greşită a Raportului de progres aferent perioadei Cererii de rambursare, care compilează datele din Rapoartele de progres lunar pentru acele contracte care se solicită la rambursare (ex: nu sunt corelate datele din tab. V.2 – Informaţii privind contractele şi tab. VII.2 – Indicatorii financiari). Datele acestui Raport nu sunt corelate la rândul lor cu cele din tab. 7A - Cheltuieli eligibile realizate în perioada de referinţă pentru care se solicită rambursarea în prezenta cerere al Formularului Cererii de rambursare.

6. Înscrierea greşită a codurilor SMIS în tab. 7A - Cheltuieli eligibile realizate în perioada de referinţă pentru care se solicită rambursarea în prezenta cerere din Formularul Cererii de rambursare.

7. Necorelări între pontajele şi statele de plată ale personalului UIP sau între activităţile desfăşurate de experţii principali şi secundari şi pontajele acestora (în cazul contractelor de asistenţă tehnică)

8. Nenumerotarea paginilor Cererii de rambursare şi neconformitatea strictă a documentelor în formatul tipărit cu cele în formatul electronic (

RECOMANDĂRI

1. O întocmire ordonată a CR pentru

scurtarea considerabilă a duratei de procesare a datelor

2. Folosirea calculului tabelar de tip excel pentru evitarea greşelilor de calcul aritmetic;

3. Datele de identificare ce apar pe contractele de furnizare să fie identice cu cele ce apar pe factură (valabil pentru Beneficiar şi Furnizor);

4. In coloana “Denumire produs” din factură trebuie să fie specificat produsul/serviciul achiziţionat precum şi contractul în baza căruia s-a facut achiziţia.

5. Facturile ce plătesc servicii de genul “cazare 5 persoane” sau “masă prânz/coffee break” trebuie să aibă anexate “roomlist” şi/sau “lista de participanţi”, după caz. Acestea trebuie să aibă corespondenţă în Lista de achiziţii aprobată şi în capitolul de descriere a activităţilor din Cererea de finanţare.

6. Verificarea atentă şi însuşirea documentelor rezultate în urma derulării contractelor de asistenţă tehnică

7. Atenţie la facturarea bunurilor / serviciilor rezultate în urma unor contracte de furnizare ce presupun avansuri şi garanţii.

8. Prezentarea în cadrul CR a cheltuielilor cu salariile UIP să se facă pe elemente de cheltuială (salarii nete, impozit pe salarii, asigurări sociale, şomaj, etc).

6.O noua tehnologie–Epurarea tertiara



13

13

BULETIN

UL C

ALITA

TII NR

. 6 /iunie 2012 R

edactat de Sef CM

C , Iuliana C

hitu R


anagementul C


Dezvoltarea industriala din ultimele decenii, la nivel mondial, a dus la cresterea incarcarii apelor uzate cu substante poluante greu de retinut prin tehnologiile clasice.

1. Metode fizice de epurare avansata: 1.1 Microfiltrarea (micrositarea): Microfiltrarea sau micrositarea consta in trecerea apelor uzate epurate prin procedee mecano-biologice printr-o sita deasa, alcatuita dintr-o panza de otel inoxidabil, sau din masa plastica cu ochiuri extrem de fine, cu interspatii microscopice. In timpul procesului de filtrare sunt retinute pe site particulele ramase in apa epurata dupa decantoarele secundare si ale caror particule sunt mai mici decat cele ale ochiurilor. 1.2 Filtrarea prin mase granulare: Filtrarea prin pamant de diatomee, prin nisip, sau prin nisip si antracit este folosita cu bune rezultate pentru epurarea tertiara a apelor uzate. Prin aceste instalatii si in mod deosebit prin filtrele rapide de nisip, s-a asigurat reducerea materiilor solide in stare de suspensie si a CBO5-ului, in paralel cu eliminarea fosforului si a azotului. 1.3 Sisteme cu membrane pentru epurarea apelor uzate:

Procesul cuprinde folosirea unor membrane imersate direct in bazinele tehnologice, acest lucru ducand la scaderea cheltuielilor de investitie si exploatare. Membranele imersate au o structura de fire tubulare, acestea functioneaza sub o depresiune slaba atragand apa curata spre interiorul firelor, lasand in reactor masa biologica si poluantii. Cu ajutorul acestor tehnologii de epurare se reduce semnificativ incarcarea apelor uzate in CBO5, CCO, amoniu, nitrogen si fosfor. 2. Metode fizico-chimice de epurare avansata: Metodele fizico-chimice utilizate in epurarea avansata a apelor uzate sunt: coagularea chimica, adsorbtia, spumarea, electrodializa, osmoza inversa, distilarea, inghetarea, schimbul ionic, extractia cu solventi, oxidarea chimica si electrochimica. 2.1 Coagularea chimica : Materiile coloidale si in suspensie foarte fina, pot fi indepartate din apa uzata numai daca sunt facute sedimentabile, prin adaugare de coagulanti. 2.2 Adsorbtia: Adsorbtia este fenomenul de fixare si de acumulare a moleculelor unui gaz sau ale unui lichid (adsorbat) pe suprafata unui corp solid (adsorbant). Substantele retinute de adsorbant pot fi puse in libertate prin incalzire sau prin extractie, adsorbantul recapatandu-si aproape integral proprietatile si poate fi folosit din nou pentru adsorbtie. 3. Metode biologice de epurare avansata: Epurarea biologica avansata a apelor uzate se impune atunci cand prin procedeele clasice nu pot fi separate acele substante si elemente chimice, care prin continutul lor, pot accentua poluarea emisarilor, facandu-i improprii pentru alimentarile cu apa, pentru cresterea pestiilor sau pentru zonele de agrement.



14

14

BULETIN

UL C

ALITA

TII NR

. 6 /iunie 2012 R

edactat de Sef CM

C , Iuliana C

hitu R


anagementul C


Procedeele prin care se pot separa substantele poluante din apele reziduale sunt: striparea cu aer; irigarea cu ape uzate; iazurile de stabilizare; filtrele biologice; biofiltrele; bazinele cu namol activ; bazinele de denitrificare si bazinele de nitrificare. 3.1 Nitrificarea: Nitrificarea este procesul de oxidare a amoniacului ( NH4+ -N) in nitrit si apoi in nitrat, cu ajutorul a doua grupe de bacterii: nitrosomonas si nitrobacteriile. Aceste bacterii au o dezvoltare lenta si se numesc bacterii nitrifiante (nitrificatoare). 3.2 Denitrificarea: In cadrul proceselor de denitrificare, substantele anorganice si combinatiile oxidate ale azotului sunt transformate cu ajutorul bacteriilor heterotrofe, in azot gazos liber. Pentru descompunerea substantelor pe baza de carbon, bacteriile extrag oxigenul legat chimic si nu oxigenul liber dizolvat, din combinatiile azotului cu hidrogenul si se impune crearea unor conditii de mediu anoxice. 3.3 Striparea cu aer: Striparea cu aer consta in introducerea de bule de aer in apa uzata, prin care poluantii volatili prezenti trec din faza apoasa lichida in faza apoasa gazoasa, fiind transportati astfel in atmosfera. Procesul se aplica pentru eliminarea sulfurilor, a compusilor organici nepolari cu masa moleculara mica si mai ales a azotului amoniacal. 3.4 Irigarea cu ape uzate: Irigarea cu ape uzate a terenurilor agricole poate conduce la indepartarea substantelor poluante continute in apele uzate. In timpul trecerii apelor uzate prin sol au loc procese de mineralizare a substantelor organice evidentiate prin reducerea semnificativa a indicatorilor: CBO5, CCO, N organic si azotul total. 3.5 Iazuri de stabilizare: Iazurile de stabilizare sunt constructii utilizate cu bune rezultate pentru epurarea tertiara, folosindu-se efectul algelor de a asimila substantele nutritive, azotul si fosforul in special, indepartandu-le din apa. Plantele superioare care se dezvolta in aceste iazuri au nevoie de mari cantitati de fertilizanti. 3.6 Bazine cu namol activ si filtre biologice:

Aceste instalatii sunt practicate indeosebi pentru indepartarea din apele uzate a fosforului. Cresterea numarului de micro-organisme din namolul activ are la baza fosforul, ca fiind substanta nutritiva esentiala. 3.7 Barbotare (stripping): Procesul este folosit pentru a recupera gaze volatile, precum NH4, hidrogen sulphide, hidrogen cianide, din apele uzate prin suflarea de aer. Dar gazele emise in atmosfera pot polua aerul: NH+

4 -�> NH3 + H+ 3.8 Schimbul de ioni pentru recuperarea nutrientilor: Schimbul de ioni este un proces in care ionii de pe suprafata unui solid sunt schimbati cu ioni similar incarcati in solutia cu care solidul este in contact. Schimbul de ioni are ca scop sa se recupereze ionii nedoriti din ape uzate. Cationii (ioni pozitivi) sunt schimbati pentru hidrogen sau sodiu, ca de exemplu inlaturarea ionilor de calciu (Ca2+) ce cauzeaza duritatea apei. Anionii (ionii negativi) se folosesc pentru ionii de hidroxid sau cloride. 4. Eliminarea fosforului: Pe cale biologica, eliminarea fosforului se realizeaza in doua trepte: prin efectul bacteriilor anaerobe si a celor aerobe. In treapta anaeroba, bacteriile facultativ anaerobe heterotrofe, transforma substantele organice usor de descompus in acizi organici care servesc ca substrat pentru alte micro-organisme. Bacteriile capabile sa acumuleze fosfati asimileaza aceasta substanta si produc apoi substantele de rezerva. In treapta aeroba, fosfatul din apa este preluat de micro-organisme si acumulat in special de catre bacteriile capabile sa acumuleze fosforul sub forma de polifosfati. Fosforul poate fi recuperat si prin precipitare chimica sau schimb de ioni. Precipitarea chimica a compusilor de fosfor se face folosind sulfat de aluminiu (Al2(SO4)3, 18H20), hidroxid de calciu (Ca(OH)2) sau clorat de fier (FeCl3), dar trebuie examinata fiecare situatie separat.



15

15

BULETIN

UL C

ALITA

TII NR

. 6 /iunie 2012 R

edactat de Sef CM

C , Iuliana C

hitu R


anagementul C


5. Recuperarea metalelor (grele): Metalele grele sunt vatamatoare in ecosisteme. Scoaterea lor prin procedee mecanice are o eficienta de 30%-70%, nu poate fi folosita tratarea biologica, aceste substante fiind inhibitori. Pentru recuperare se pot folosi metodele: precipitarea chimica, extractie si osmoza reversibila, care sunt insa metode costisitoare, necesitand un cost mare aceste metode fiind eficiente doar la cantitati mici de ape uzate. Efectele fiziologice posibile ale substantelor greu de eliminat din apele uzate nu pot fi neglijate, deoarece consumarea acestor ape ca apa potabila reprezinta un pericol potential pentru sanatatea publica, iar ingerarea continua a acestor substante cu concentratii reduse poate avea efecte cumulative cu efecte imprevizibile pentru om si animale. Sursa: Infomediu Europa

SC APAVIL SA MANAGEMENTUL CALITATII · PDF fileAgentii economici care genereaza deseuri au...

Documents

Transcript of SC APAVIL SA MANAGEMENTUL CALITATII · PDF fileAgentii economici care genereaza deseuri au...