P'. CONSTANILI.I COMAN

Cdci dace neam propus sl tndreptlm pe altii, vom roSi 9i nevom rugina dacd nu vom face ceea ce recoDandSm altora s{facd, Nu este nevoie de mai multe cuvinte dmarece am mai vor-bit despre acestea 9i in cuvantul nostru precedenl cele de astAzifiind spuse pentru aducerca aminte a acelora. Iat Dumnezsqcare se lngriiegte mai mult decat noi penhu sufletele noashe, fiesI ne faci desdvSr$ili ti cat plivegte aceasta, dar gi alt2l lucrarebunA, a$a furcat, lnf4igend ca roade fiecare lucrare de vfttute, sdne trwednicim de Imperetia cerurilor, pdn harul 9i iubtea deoameni a Dollmului noshu Iisus Hristos, Ceruia 9i lrnpreuna cuCare, Tat2tlui $i Sfantului Dr:h, se cuvine slava ln vecii vecilor.Amin,

Sawas Agouridis,Premise pentru o ermineutictr ortodoxtrs

ln Prologul acestui manual sunt menFonate motivele pen_care considerlm cd nu suntem incx Pregdtiti 8d exPunem sis-atic, cu exactitate 9i cu preten,La dePlineterii o tradifie atat

. Nu numar ctr lucrarea in sine este foarte dificiltnevoie de fo4e umane domice 9i caPabile Pentru realiza-

acestei sinteze.ln capitolul de fati, atat cat va fi Posibil 9i ln lnn genelale,lncerca se artrt2im cale Poate se fie factorul emineutic Prin

ln viala Bisericii noastre nu ne Permite nici o abordale com-t 9i nici una definitivd. Avem insd datoria se oferim celor

al adevIrului ,,!evelat". Din acest motiv ne vom ocu_crl celcetarea catorva premise fihdamentale Pmtru o ermi-

ortodoxe a textelor s6nte. SPun ,,cateva" deoarece liPsastudii extinse 9i sistematice privitoare la rolul Sfintei ScriP-

tineri ceea ce avem noi mai bun, Penku ca ace$tia sd Poatdla un nivel mai sistematic Ai mai Profund 6tudiul aces-

teme dificile.

a prot Sawas Agouridi! E mine,/t't4in introdu.ere. .a si e oarsul lroducere, ca ti pe paEsul luqtru. ln lntr€gimea ei, cartea prol

este extrem de valoroasr pentru mineutica biblica ortodot., ddpe care le aldtE6m e pot co.sdhn htr-un cuPrlnzSlor rezumat al

e;nineuhc foarte fire* Fntru o perc?lie unitdl . Ploblemei Pe ca'o plopunem noi ln lucrea delaF, ace! a tun liei €r'nineutice a Duttului.

Pr. CoNSTAN'm.r CoMAN

l. Comunitatea euharisticiNu trebuie se analizeze cineva pentru ortodocAi rolul cen-

tral al cultului, ti special al Sfintei Liturghii, in viafa BisericilorOrlodoxe !i a credinciosului orlodo\. In prima parle a pre,/en_tului manual am vorbit dqa despre acest subiect. Aici ne inte_reseazd ln mod special modul in care se transfomh din punctde vedere ermmeutic relatari isLorice ale VechiuJui qi NoulLriTestament in acte sacEmentale sau liturgice ale Bisericii, pre_cum 9i acela in cdre diferire fmgmente biblice se raportedTj Frmineutic Ia slujbe concrete sau la pe oade calendaristice Fi sdr-beto ale Bisericii. Cea de a doua temi, adica aceea a alesetiianumilor te\te biblice penLru lectura lor in timpul unor pefloade lilurgice din cjclul liturgic anuat sau d anlmitor per;,opepentru sluibe sau dcte Iiturgice con, rete, are o oarecar; insem-natate pentru exeget, deoarece ii oferd un cadru emineuiic pen_tru intelegerea ctrFlor sau a fragmentelor despre care este vor,ba. Mult mai importante pentru erminia biblicd este insd tran-smutaTea ermineuticd a unor teme biblice in acte sacramentalesau liturgice. Referitor la aceaste temd existx suficiente biblio-grafie, msd din neferjcire nu in liffbd 8leaca. ln limbd greac"avem baducerea lucrarii lui .,ean Danieloo Ln Bftle pt td LiJutgi(Ed. Arto< Zois, Atena, l98l r, in care putem vedea cum intrea-gaviald liturgicd, dar mai ales Botezul Si Euhadstia nu numai c6au legltura stransd, ci se nasc din tematica biblica. Acest lucruprezintd un interes geneml, deoarece ignorarea celor doud lim-baje, biblic $i liturgic, a creat unora dintre noi irnpresia cA unuleste limbajul biblic $i altul este cel liturSic. Lipsesc din pecatestudiile pe aceasta teme. Cercetarca insa a demonstrat cu multhclaritate cA ln primele veacuri ale Bisericii cel1d s-au format ce1pulin la un p m nivel slujbele noaste liturgice, limbajul esteunul qi acelagi. Ceea ce ne inteteseazb in mod deosebit aici esteSfenta Liturghie, Comunitatea Euharistict drept cadn mai ge-neml pentru inlelegerea Sfintei Sc pturi, ca pdncipiu de bazdPentru o ermineuticd ortodoxe.

Liturghia este o legatula ermineutica esential; intre trecut$i prezent. Liturghia este o forma a Traditiei, din anumite pun-

ERMI|xa tlrJHULm

cte de vedere foarte conservatoare, care expdma marturia po-porului lui Durnezeu in istoria mantuirii. Cuvantul provinedin laos (popor) qi ergor (lucrare) 9i lnseanna ceva ce se desfe-Soare in fomx dramatice - ceva ce se sdv6rie$te. Actele sacra-mentale gi in special Sf6nta Euharishe nu gunt nimic altcevadecAt reprezentdri dramatice ale lucr;rilor m6ntuitoare ale luiDurmezeu ln istorie, despre care vorbe$te Sf6nta ScripturA. Voianaliza pe scurt numar doux aspecte imPortante legate de acestlucru: temenii anamnezd Ei, epiclezA. Reacitalizarea dramaticd amo4ii si invierii lui Hristos in Dumnezeiasca Litughie, avanddrept prolog aparitia Sa in lume cu predica - pdn lecturile bi-blice din Vechiul 9i din Noul Testament, adicd deplinxtatea re-velatiei qi adevSr.ului dufiurezeiesc -/ nu este o simple repre-zentare a unor evenimente din beflrt, care se Pot dovedi Pur $isimplu didactice pentru prezent. Analiza $tiinlificd a culhiluiiudaic $i a cultului creqtinismului primar a dovedit cX anam-neza culdca confine in rcPrezmtare dramatic{ trec t, prezent 9iaiitor. Este vorba adic{ de o reprezentare dramatictr a intregiiistorii a mantuini, ca lucmre m6ntuitoare fundamentall a luiDudrnezeu ln hecut, ca rcalizare sacramentalx din nou in Pre_zent 9i cu participarea noashx 9i ca sPeranta a inhegirii ei inviitor la dimensiuni isto ce fi universale. De altlel, epicleza(inoocored Sfa'.hrhti Duh ,,peste noi 9i Peste cinstitele danni"nu lnsenmd cd Dulul Sfant nu este pezent continuu tn Biserice"din moment ce Acesta o conshtuie de faPt, ci arate exact Pre-zenla lui Dumnezeu prin Drhul Sfant h Biserica, ca Cel calelucreazi din nou in mijlocul poporului ceea ce in trecut a lucratprin Fiul SXU Iisus lllistos.

Aceste lucrud trebuie se fie cunoscute cititorului de la altediscipline teologice. Ceea ce ne intereseMd aici este viata litur-gicA euharistice a comunitdlii ca premisa fundameftab Pentruinlelegerea Sfintei Scripturi. Aqa cum am vdzul Sfanta ScIiPtudpoate fi cititd din diferite persPective, Plecand de la Premiseermineutice filosofice !i istorico-frlologice dintre cele maidiverse. Pentu Bjsedd" tnsd, Sfanta Stdpturl e).?rimdexistenla acesteia p n excelenjtr ln contextul liturgic euharistic

305

306

Actul eularistic !i SIanta Sc pturd exprime exact acelagi lucru,adicA adevdrul maJltuirii poporului lui Dumnezeu intr-unpaicurs care are trecut prezent Si viitor. Oricare altaconsiderare ermineutica a Sfintei Scdpturi ar plasa pe teologulortodox in afara comunitalii euhadstice, 9i ar transforma SfalltaScdpturd din carte a Bise cii, adicA a istoriei mantuiiipoporului lui Dumnezeu, intr-o lecturA rehgioasA p vata. Inacest context trebuie sd senulalam in mod deosebit evenimentulinvocerii Sfantului Duh peste comunitate Si peste cinstiteledaruri. Cu alte cuvinte, comunitatea luminatx 9i beneficiind dedarurile Duhului participx la luctuea mantuitoare a luiDumnezeu, care are hecut/ prezent Si viitor, Prin urmare,aceasta constituie spatiul $i atmosfera in care este posibili ointelegere corect2i pentru Biserice a Sfintei Scriptui. Adice,exegetul Sfintei Scripturi se aflA pe Lnia descoperirii corecte asensului textelor sfinte numai atunci c6nd exprimd Duhulcomunittrlii euharistice.

Pentru cd au patruns fel de fel de rastalmdciri a sensuluiSfintei LihuShii !i nu penhu ca ar {i aici locul fie si peniru oscurta analize a temei facem urmxtoarea observalielamuritoare: Sfanta Liturghie nu este un refugiu individual invreun trecut anume/ oricat de i]nportarlt ar fi acesta din punctde vedere arheologic. Aqa ceva ar insema fugA ii retfuire infantezii paleolatre. Sfanta Litrrghie nu este nici un act evlaviosin prezent, care ofed ieqire din difedte situatii de cdzd datomtepresiunilor spirituale sau sociale pdn realizarea unei staripsihologice pozitive determinatd de diverse iluzii individuale.Sfanta Liturghie este ceva care se sev6rge$te dinamic de cltrepersoana comunitare care se nume$te poporul lui Dumnezeu,are punctul de plecare in trecut, prczenlx dinamica in prezent 9ilntregire ln viitor. Sd mi se hgeduie sd subliniez in moddeosebit aceste doud caracte stici esenliale ale Sfintei Liturghii:caracterul comunitar (poporul lui Dumnezeu, Ecclesia) 9ipe$pectiva dinamica a viitorului care strabate intregul Parcurcal istoriei me]ltuidi. Aceasta inseamna foarte simplu Prezeniadinamice a comunitafii euharistlce in intreaga viaF spirituald,

PT. CONSTAI\TTAJ COMAN ERMTNTA DuHULtl 307

social5, economicA etc. a piezentului Si in acelagi timp, dinpricina problemelor omului 9i ale omenirii in inaintarea lor,lnseamnd 9i certitudinea sperantei pentru o comunitate umaneautenticx in viitor.

Comunitatea euha stict, in lntelesul ei corect, constituie opremisd fundamentalx pentru ermineutica ortodoxtr, Tot ceea cea ofe t ortodox Traditia €xegezei biblice a oferit prinintemediul contextului euharistic, care nu a fost un Iaboratordogmatic, ci pantecele care z2lmisleSte intreaga varietate adeschiderilor duho\,niceiti.

Sfanta S'cripturl Si Sfanta Liturghie constituie o unitate. Nunumai penhu cd Sfanta Liturghie a fost aldtuitx de la inceput 9ipenl h sfargit in limbajul biblic, ci pentru cA in Sfanta Liturghiepoporul a v6zut qi a hdit ceea ce i s-a predat in catehez: cainvatdtura a Bibliei. Nu este intAinplrtor cA Liturghia estealcdtuitx din doua pArF: Liturghia catehumenilor 9i Liturghiacredinciogilor. Mai mult punctul culminant al Liturghieicatehumenilor il constituie lecturile biblice 9i propovdduireacuvAntului lui Dumnezeu. Dupd acest moment, catehumenii serehdgeau Si Liturghia continua numai cu cei credinciosi.

Acest eveniment nu accenhreaze numai insemn tateaSfintelor Scripturi ale Vechiului 9i Noului Testamen! pentrulntelegerea corecttr a Cinei celei Sfinte care urma, cl neaminte$te faptul cA cunoagterea CuvAntului lui Dumnezeu(citirea textelor biblice si predica) era consideratd o conditie sinequa non Pentru sdvargirea Cinei euharistice Si pentruparticiparea la aceasta. SimbolizeMe nu numai preinchipuireaBisericii in Vechiul Testament, venirca lui Hristos in lume 9ipredica despre irnpdrlFa lui Dumnezeu, precum $i dezvoltareapredicii lui Iisus in comunitatea cre9tind pdmare de cdbeApostoli, ci era vorba de actualizarea sacrammtale a istorieimantuirii. Va trebui aici se subliniem insemndtatea citirii Sfinteiftripturi 9i a predicii inainte de sdv6rgirea Euhaistiei. PentruBiserica Ortodo* nu s-a pus niciodatd problema care din celedoud este mai importante, propoveduirea cuvantului sausAvar$irea Eularistiei, aga cum s-a intampht in Protestantism.

Pr. CoNsraN'tN CoMAN

Penhu ortodocsi acestea doud constituie o unitateindeshuctibild. La CinA suniem conduQi de Slanta ScripiuraSfintele Scripturi, pate integrante a cultului oriodox, constituiepregetirea $i conducerea spre Cine.

2. Lumea ca istorieToli $tim ctr Sfania Sc pturA nu este numai o cartc

liturgicd. Fragmenie Ioade cunoscute, 9i formr Ari biblice cu unconfinut teologic inalt nu sunt cuprinse in cdrlile liiurgice. Esteiardgi cunoscut ca Bisedca a Iolosit intotdeauna c;rfile sfinte inlucrarea sa misionarA, {icerld istorie. De altfei, cele Inai multedin cturile Noului Testament, suni strans legate de actul istorical misiunii (Evangheliile, Faptele Apostolilor, Epistolele). Candvorbim insa de misiune, vorbim de activitatea comunitdiiieuha stice in lume ca realitate isto ce. Este eloltul de a luminalumea cu adeverul, sA schimbe lumea penh11 a putea trdi corectin prezent qi pentru a putea spera corect pentru viitor. Acesilucru este asigurat prin incorporar€a isiori€i umane in isioriam. furf l r , . r comuni lajr i umdne in .omunjtatea impJrl j ie i lu iDumnezeu, lncorporarca oamenilor in Biserica, cu aceasHperspecdva, se frcea prin difedte mijloace, care nu aveaulegdture numai cu istoria mantuirii qi cu comunitateaeuharisticd, ci dintru lncepuL aveau legdtura cu istoria omeniriiqi cu comunitatea umana in ansamblul ei. Cu alte cuvinte, ljsusInsud ii Apostolii nu au propovhduit credinla 1or avand dr€ptbazd numai Vechiul Testament si autoitatea lui Iisus, ci informularca credinlei lor au folosit orice element pozitiv oferitde lumea inconjurxtoare, adicl de experienfa umand comuntr,care rezultx din raliunea conund, de multe invilAtud alegandi i filosolice $i de expe enla isto cd. Penhu a-si imPlinilucnrea s4 misionarul pome$te totdeauna de la con$tiinla sacomunitari euharistic:, mai bine spus de la trAirea credinfeisale, dar are nevoie 9i de alte surse de exPe enltr 9i cunoaqtere,care-i vor deschide ochii referitor nu numai la Problemelegenerale ci chiar qi la cele speciale ale oamenilol cdhe care seadreseazx. Este vorba de dialectica intrebare-rdspuns. Mtr voi

ERI\I]NIA DUHULUI 309

limita numai la un exemplu evident: cand citelte cineva a9a_numitele fpttole Pdstorale {r?n.trr,j,e pentru ca, de fapt, toateepttolele \oulur Testament .unr pa

310 PT. Co^-STANTIN CoMAN

dintre c/e$fi,risrn ti crltuli. Circumstant€ istorice diverse aucreat 9i favorizat in Apus putemice evolufii teologice dialecticeln Rdsdrit, dialectica alnfte naturii Qi hIr, d|^tre prezent gl uiitor

Qi, am putca spune, in continuare, chiar dintre c/effitTisu Sicllfrld dintre Iliscric;i 9i 5tal, nu au fost niciodatd consideratc carealitAti din punct de vedere dialectic jreconciliabile- Aicj, lanoi, pericolul care s-a creat a fost invers: nu distantar€acompletl dialectica intre aceste mdrimi, ci o apropiere atai demare, incat se devind imposibil de evitat riscul asimildriireciproce- De ce s-a intamplat aceasta in Rdsirit? Care a fosicauza teolosici esenliald 9i deierminanti? Cred cd a fost, foarieprobabil, recunoa9terea {aptului ctr Dumnezeul SfintelorScdpturi qi al comunitetii eularistice este acela9i cu Dunmezeulistoriei umane, ci Dunmezeul poporului lui Durmezeu ,,nu s aldsat pe Sine nemrrturisif in expcrienla 9i gandirea isioricacomun5 a oamenilor. Pe scurt, recunoagterea faPtului c?iDumnezeu, Hristos, SfaJltul Duh, modul corect de viaF etc. nuexisH numai in Sfanta Scriptura, ca proprietate exclusivd apoporului lui Durnnezeu, ci existi 5i in afara acesteia, dcsigur,nu intotdeauna cu o satisftrctrtoare deplindtate Si clariiate, dar,cel pufin ca elemente ,,inrudite", care, desi ele insele, f?lrlicredinll nu pot mantui, sunt necesarc pentru inlelegerea $'explicarea credintei. Daci accePti cineva acest lucru, atuncitrebuie in mod necesar sd facd $i alt pas, adic; sd spund ca auun anume rot in mantuile. in felul acesta, experienta uman?l alumii, istoria omeni i, puterea lumeasci sunt recunoscute, sau,mai bine spus se transformd intr-o alt: premisa pentru oermineuticl ortodoxd a credintei, a9a cum este aceastaexp maH in Sfanta Scripturi. Prima din Punct de vederevaloric desigur superioard - este Comunitatea Euharistice. A

doua, valoric inJedoard, nu este in ipostasul €i real ceva intrutotul strlin de pdma, ci este mai cnrAnd ceva care s-almbolnAvit, uneori foarte grav, 9i are nevoie de vindecareComunitalea fuhari . t ica ecle vrndccatorul Drn acesl PUn't dc

vedere, marea problemtr ermineutictr a Ortodoxiei ca

Comunitate Elrharistici este exact aceea c: nu a funclionaL a$a

ER\fi\t^ Dc LI_ur

crlm sc cuvenea/ ca vmdecabafe a i:briei. Dimpotriv;, s_a ldsatdc nrultc ori pe sine in voia istoriei s;t fie condusd de aceasta 9isi fic dus:l acolo unde voia oa, Lrneori .hi". Si i" ;;;;;;iunei jdoLatrii popuiare.

Deoarcce vorbim despre l{lsilrjiul ortodox 9i desprcErmineuiica ortodo$, caiev| exenrple foarte cunoscute nou,tuturor vor intdrj cele spuse nlai sus: a_ candirea teolodcepairisticil estc expresia acestui fel dr dialectice atenuatl, esie oteologie a podurilor, fari sa fiu 8rcait inleles pentru acestcuvAni. Mantuitorul Hristos Si Dutrul Sfent nu sunt, intr-unanum€ sens, numai in Sfintele Scripturi, ci sunt intr-un sens saualtuL, aici sau acolo, Fi in expcricnta istoricA a lumii p;gane; b.Aprccierca (suni de acord, exagcrat)l, oricet de inevitabili dinpunct clc ved€re isioric) faii cie valorilc culturale greco-romane,pe care a intrupat-o Imperiul cio Risirit 9i devotamentul cu careau fost api\ratc acestea in col;rbornre cu Statul in fala unorameniniiri continue din partea difrritclor neamuri ,,barbare", alegai, ao1 sPune, mai mult dccit efa ingdduit valorile culturalecreitine clc .ele greco romane saLr de cele orientale-€lenistice.Dincolo de marile pericole care au ap:lruL dintre care multe aucontinuat si existe qi dupi acoca 0lationalismul, identificarearel i t rc i cu o dnume cultur l vr ' lq.rn, ' r re imProPrierea unor

produse spirituale ieftine, lipsa unor idealuri cre$tine mai larti,

iituot;.tn.il "t..1,

realitatca Punlilor intre creShnism 9i cultura

necr'c$tintr este evidenii. Oricat cle muli ar fi fost Pustr in pericol

univcrsalitatea Ortodoxiei, oricii de mult ar fi intrat in

functiune conse^,atoiismul exatcrat, p€nftu a fi eliminate

elemente moderne deranjante, a fosi totlrsi accentuat5 unrtatea

r n d . r u n . r . e s i i d i f e c n r . e r r r r c t u l u i t k v r . r ! a i d r . a c c e n t u a r e a

.Jr.r .h nrhr i , ,biecnv "

rr imL" cLl , m.r i sr,brc hve elemenle {nu

r(volut i . )n-ur:n:dr In MJnJ'r ' i : . r rr in. ' f r r ' r Bi terrcir ' or ic5t de

r n u l r - . , u p u t i n ) ' l i l u . r t c n . r l c u l P c r i ' o e l e l a c a r e n e - a m

referit, csti mai mult decit siguril 9i rcald aproPierea foarte

strAns, clintre cre$tinism $i culturi in Perioada ivului Mediu ca

p."-i"i"'-l'"',;.. voi semnala un am:nunt - g*i i':'^:":i

;oate fi considerat amrnunt: rolul Sfintei ScriPturi mar ales ca

311

3 1 2 PI, CoNSTAN-IIN COMAN

izvor penhu tradilia dogrnaticd a Bisericii, a fost exp mat insistemul Antologiilor sau Seriilor de texte Si comenta i biblice,datoritA principiului ermineutic la care ne-am referit. c. Nu mdvoi rerer i pe ldrt dic i l r per iodd" . lap"ni f l i tur(est i . In acer. t"perioade s-au adaugat !i alte obligaiii straine de neam dinpartea ocupanfilor. Nu este ingaduit sd ne extindem, de aceeame voi releri numai la doui aspecte: Impedul otoman a incercatsX fac5, atat cet i-a fost posibil, cat mai definitivl separareanoastrd de Apus, reu$ind, 9i cu colaborarea unor grecicunosculi, mai ales in Constantinopol, sa dne cat mai depatepe greci de evoluliile spirituale qi sociate din Apus. Pe de aliiparte ne au infestat cu o dozA importante de elemente orientalc.Triumful ,,Ortodoxiei politic€" este unul dintre acesiea.

Cele de mai sus sunt suficiente, cred, pentru a arAtainlluenla factorului isfolie ca premisd ermineutici tundamentaliin cre9tinismul risiritean. Gtitorul este invitat sA se Sandeasciln acest context la ce este in cadrul discutiilor teologic€ aleteologilor r:sfuiteni ceea ce ei numesc ,,conqtiinfa Bisericij",considenH de muf i drept c teriu suprem al adevdrului,superior chiar ti Sinoadelor, care au fost convocatc caEcumenice, dar nu au fost recunoscute ca atare de pleromabisericeascd. 9i incx un lucru sA mai gandeasce cidtorul, inacelagi context: Ce lnseamntr ,,Rispunsul Patdarhilor ortodocaidin Rdsdrit cAhe Papa Pius al X{ea. 1848" (vezi IoannisKat]J-r]Jis, Documefite dagmatice qi simbalice..., tom.ll, Craz -

Austda, 1968, p.920) conJorm caruia protectorul Ortodoxiei estepoporul ortodo\ inrusi . Cc insearnnd "ce. l lucrul l f fobire falJde trecut sau deschidere democraticd spr€ viitor? Despre temaCafl$tiinfei Bisericii vezi studiul lui Amilcar Alivizatos, inAlluarul FacultAfii de Teologie a Universitetii din Atena, 1955,p.26 $.u.

3.lntoarcere spre om, dar ti spre istorieProblema ermineuticii teologiei existenlialiste este ci

aceasla se inv;r le i r jurul unei anlroPologi i Am \orbi l mdj

inainte despre rcacfiile care au aperut privitor la e(clusivitatea

ERMINIA DUHULUI

acestei tendinle chiar in cercul ucenicilor lui R. Bultmarur.Aceastd reaclie a avui, insa, un caracter mai larg. Teologi destatura lui W. Pannenberg propur! ln opozitie cu gcoatateologice existentialiste, ca solutie a problemei

"rrr.ineoi.. o

teologie a isto ei universale (vezi Hetmeneutik urlilUnioercalgeschichte, Z. Fur Theol. Und Kirche, 6O 1963, p.98).ftJpdcrid i-torica dintre Noul le-lamenl 5i noi nu se ooateumple cu prestidigitatii, ca cea a demitologizbii, ci prinlirr.bajrtl et)e imlntelor isfonc€. Evenimente istorice revelatoriisunt socotite ii erminiile sau noile erminii ale luffbritor(acliunilor) mantuitoare ale lui Dumnezeu in SI6nta :hripturepe parcursul isto ei. Noliunile iniliale trebui€ se-9i pdsbezesens l lor irilial: metoda istorico-cridca de cercetare este absolutnecesad pentru acest lucru. De altfel, nici noi nu putem negaspecificitatea sarr pdlficulaitatea prablemelar noas?e. R{spll sttlla intrebarca pe care o ridicd distanla dintre trecut 9i prezent 1lgAsegte Pannenberg in imaginea lui Hans Georg Gadamerdespre ,,iniahirea o zontudlor". Un ev€niment din trecutajunge la noi cu ajutorul erminiilor (intepretarilor, explicarilor)acestuia. Acestea devin astl€l punii lntre evenimente $i noi, lncare se intalnesc oizonturile trecutului cu orizontul nostru 9iastlel inlelegerea trecutului de cdtre Prezent este PosibiuPannenberg susline foarte corcct c, aceste Punli 9i lntahiri ale

o zonturilor nu trebuie s: se realizeze in dauna lntelesului

ini ! ia l sau a erminr i lor t recufului ?i njc i , desigur, jn dauna

(pecif ic i tat i i noa. lre. I iberJl i .mul r i " .J SreieJh de a iSnom

Parf iculdr i ld led frPcufului 5ub Pre- iunca valorr lor morare

dominante ale prezentului. Fundamentalismul 6nde sPre

cealalte extlemi. Adice sPre a inabusi - ii in felul acesta -aelilnha din faga sa problemele sPeciale ale Prezentului in

conceptiile de;d9ite ale epocilor trec;te. Lucrarea emineuticii

consd; a gisi acea peripectitd semicirallali care sa reallzeze

intahirea tuturor orizontu lor trecutului cu orizonn'

prezentului, fSiA si $i Piarda particularitatea nici pllmerc' rucr

celp din urma. ei,rS,, p" cihlor sa-9i 'q': ' i l , l l :principalele etdpe ale evolu! iei cre5l inismlr lui ra5antedn'

313

314 Pr, CoNSTANTIN coMAN

Unitatea Bisericii nu conste in ignorarea particula tatii fiec&eietape (pdn urmare celei a epocii noastre), adicd a fiecdreieminii a evenimentului inilial, de obicei in interiorul uneilncorpordi istorice, nici in nivelarea simpliste a tuturor/ lucmcare creeazA confuzie 9i haos 9i distruge o ce sens intr-ovorbarie pseudo-retorica, ci ln spatiul unde orizontuI fiecdreietape se intalneqte in mod real cu odzonturile etapelorarlte oare. 9i atunci cand spune o/izont lntelegemparticularitatea sau specificitatea cu care fiecare epoce intendintele ei ii dspiraliile ei Senerale, kaiette tradjlia.

Astfel este propuse o teologie a istoriei universale(Uniaersalgeschi.hte), adice o teologie a evoluliei isto ce. Alacum leagd Vechiul cu Noul Testament. tntr-o dia$ame ali]a.dilillor (Ubetlieferungsgeschbhte), care succed una alteia, toia$a teologul exeget trebuie, plec6nd de la Dunnezeul unic alBibliei si al isto ei unive$ale, sa lege orizonhi mai larg airealitelii isto ce cu orizontul nai restleJ|s al Scdpturii ti alBisericii, din moment ce Durnnezeu Creatorul $i Mantuitoruleste Acela care lucreaza in ambele spa!ii. in felul dce'tJ,Pannenberg incearcd spre exemplu sa lege istoria 91 predica,lucru pe care teologia existenliaiistd incercase sa amte ca esteimposibjl, darld impodanle exclusiva predicii 5i ignorendistoria. Penhu Pannenberg baza revelaliei o constihrie lucrerilelui Dumnezeu in isto e, adica evenimentele istorice. intai detoate qi in principal, Si, in al doilea rand doar desi esentialx,eminia evenimentelor istodce, care trebuie de asemeneaconsiderate ca evenimente qi etape isiorice. Unicitatea luiDumnezeu face din teologie o gtiinle care imbrdliqeaze iftreagarealitate, 9i are ca lucrare aflarea legetu i dinke actele luiDumnezeu, la care se relere Sfallta Scripture, cu evenimmtelecare constituie istoria Bise cii qi a lumii. Cu alte cuvinte, nuputem str lnlelegem Scripturile sfinte mergend direct la texteleiniFale, fArX sd trecem p n etapele sau shaturile istorieibiserice$ti 9i universale. Biserica 9i traditia ei au o insemnxtateshucturaltr foitr-o ermineuticd a istoriei univemale.

ERMNIA DUTruLUI

4. Dimensiunea eshatoloslcxIstoria nu poate Ii infeleasd $i explicaH decat in fi]Jlclie de

sfarsitul ei, in functie de eshaton, de lucrurile din um1{. Iaracestea sunt lisus Hristos gi invierea Lui. in aceste evenimentemantuitodre consla,,e.hatologia anl.. iPav InpdrynKiioptdoyid), conform cdreia slarsitul isto ei este 9i prezent 9iviitor: prezent tn invierea lui Iisus Hristos 9i viitor in restulomenirii. ln fetul acesta eshatologia 9i PersPectiva aPocalipticd,inilial respinse de teologia eistenlialistd, s-au reintors cuputere ln campul teologiei. Firesc, pe noi, aici/ ne intereseazadrumul din prezent sple viitor in sensul istoricitxlii revelatiei caistode a transmiterii adevfuului Prin intermediul erminiilorsuccesive ale revela$ei inifiale (ale evenimentului initial),fiecare dintre aceste erminii avand sPecificitatea ei, in tlmP ce seleage de celelalte in formula ,,int6lnirii orizontutilor"

5. Asocier€a Ermineuticii cu ansamblul emineuticiiexperienlei istorice

in sfar€it - nu pentru cd ar fi ultimul asPect ca imPortantA -,

nu este ingeduit ca Ennineutica s, ignore rddecinile iudaice alecre$tinismului, lumea 9i istori4 ln sensul filosofic si socio-politic, a$a cum am accentuat deia destul de Puternic, dar qi insensul reugitelor noilor metode de celcetare ale gtiintei

contempomne ale filologiei 9i istodei. ln Sfintele Sc Pturi avemde a face cu texte inspirate de DumnezelL care au fost scrise deoameni cu limite, in ePoci dominate de anumite tendinle 9iparticularitxli. Nu este posibil ca Reg la Fidel se functioneze inexplicarea Sfintei Scripturi izolat de metodologiile in viSoare aleepocii noashe. Nu s-a intamPht oare, acest lucru in toateepocile istoiei cre9dnismului? Deoarece urui ajung la anumiteopinii gre$ite, este posibil, oare, sd liPseasce astxzi, cand estedeosebittr nevoie, mesajul ScriPturilor ctrhe lumea sPidtualtrcontemporand, in cazul in care ar refuza Posibilitdlile ce se ofer{pdn intermediul metodelor in vigoare ast;zi in cercetare?

Mentalitatea negativiste faF de principiile ermineuticesctuldte foarte reTurnafiv a condus spre oPtiun nu numai

315

376 Pr, CoNsrAN'TN CotaAN

indoieliice din punct de vedere teologic, ci 9i clar unilaterale.Prietenul meq p6rintele Theodoros Stylianopoulos, deexemplq in lucrarea pe care am amintit-o in prolog, propune caprincipiu ortodox pentru o Ermineuticd ortodoxl invdfdtura,,despre indumnezeire" a Sf6ntului Gdgorie Palama, aga cum adezvoltaFo profesorul lui L Romanidis, care meritA laudedeoaiece a avut curajul unei lncerclri, nu 9i penhu cunoscutelepozilji u]lilaterale 9i exagerate la care a ejuns (vezi The NeroTestanent. An Orthoilox Perspectioe, p.175-185). Sigur, nuintentionam sd ne ocupAm aici de teologia lui (...).

Ermineutica nu este ingdduit sd se tapoteze nuinai la oanumitd teologie, specifice unei epoci anume, cu anumiteparticulariuti, oricat de interesant5 ar Ii aceast4 ci trebuietotdeauna se aibx in vedere ansamblul exDerientei istoriceermineutice a BiseriLii. A( est ansamblu istoria am incercat sa-lcuprindem tn principiile expuse mai sus. in ciuda faptului cI nuam lndr:lznit incl si scriem o Ermineutice Godoxd sistematictra Textelor Sfinte, noi, teologii bibli$ti am infeles in linii genemlecaracterul teologic Ai isto c al acesteia. Mai lipsesc incd unelepuncte de legAturx. Unele vechi manuale de ermineuticd" ce aucirculat la inceputul secolului aI XX{ea (cel al lui HrisostomPapadopoulos in 1902 sau cel al lui V. Antoniadis in 1921)contineau simple inJormaFi despre textul Sfintelor Sc pturi Sinu aveau nici o bgaturA cu Ermineutica contemporand.

Cu alte cuvinte, explicarea Sfintelor Scriptu nu cere de lanoi numai o foaite exigenta cetcetarc istotico-critice asupraevolutiei erminiei biblice de la inceput 9i pan{ astbzi, ci $i ocunoa$tere cdtictr a isto ei creQtinismului, aLticulatx la istodauniversaH. Adic5, teoloSul de astdzi nu poate se explice corectScripturile dactr nu le intelege - pentru ca str vorbesc simplu -p n pdsma comunitltii euharistice eshatologice 9i prin prismarealitdtii istorice Stiinllice contemporane (Iramantari sociale,ideoloSii, religii, r6zboaiq ecologie etc.). Invierea omului inistorie, adicd viitorul ultim al ommirii, ln ciuda odcirorparticularitdli istorice, mai ales apocaliptice ca sens, constituiecheia ermineuticd, care une$te trecutul cu prezentuI, Scriptura

ERI,4TNIA DUHULUI 377

cu noi astdzi pdn intermediul unei inhegi panorame compusedintr-o dive$itate nemdrginitx de elemente, 9i nu prinlnchiderea 9i inchistarea intr-una sau alta din particulariti,ileunei epoci sau alteia.

Atunci cend aceastA premisx ermineuticd va patrundead6nc inxurltrul nostru, uzul pastoml al Sc ptudlor pentrumantuirea sulletelor noastre va fi un lucru de la sine inteles,deoarece se va realiza pomindu-se de la premisa corect2{ gi se vaindrepta spre tinta corectx.

Principiile care au fost dezvoltate mai sus deschid operspective emineutici plu dimmsionaH $i foarte cuprinzx-toare a textelor biblice. Trcbuie sd fim atenii penbu a evitasimplificarea 9i concretelea acolo unde, nu numai ctr esteposibilt ci se fi impune, o perspective mai subiectivtr 9iplu dimensionaH. Atunci c6nd suntem presari st salvdm cevafoarte concreL trebuie sa expunem oamenilor temerea noastdconform cdreia exist{ desigur Si alte elminii sau opinii, poate lafel de legitime ca a noastr{. Disponibilitatea noastd pastorahnu trebuie cultivate Si exercitatt a fi in dauna adevArului.

Au existat lntotdeama, qi existd Si ast zi lo4e cmtiifuge ininteriorul tuturor Bisericilor, ca Ei ln multe din cercurile mar-ginale acestora. Unii dintre noi, de teama acestei tendintecenkifuge, de teama afectddi sau pierderii unitlFi carc persistS,sau uneoi credem numai ct persistd, reducem orizontulBisericii 9i, odattr cu aceasta, limitele inlelegerii Scripturilor.Acest proces este atat de simplu, pe cet de dnmatlce suntconsecintele lui. Dactr unii spun, de exemplu, ce noi cei pulini,cei mai pufhi, dar cu harul lui Dumnezeu ale$i ne allim inintedorul cercului mantuitor 9i toti ceilalF (cei de hnge noi saucei firai departe de noi) rrman pe dinafarA, nu este posibil strinterpretam Sftnta Scriptura penku inheaga omenire, careastdzi in special, este atat de aproape de noi Si lmpreunx cu noi,ci vom interpreta Sfanta Scriptura pentru un grup de oameni,care constituie evmtual un fe1 de gh€tou spiritual. Conform cuprincipiile ermineutice pe care le-am expus mai sus, Scriptuneste cartea in care se descopera planul lui Dumnezeu pentm

318 PT. CONSTAT\"TIN CoMAN

mantuirea inhegii omeniri. Trebuie a$adar str gtrsim de fiecaredattr cend este nevoie modalitatea qi de a interpreta corcctSfanta Scriptur; $i de a paska Si a nu aJecta unitatea Bise cii.Acest lucru este posibil pnn ddicarea nivelului spiritual-cultuml al poporului Si, in acela$i timp, p n intelegereaprofunde din partea exegelilor Sfintei Scripturi a misiuniifuncFonale struchuale a Bise cii in interiorul realitdlii noasheistorice umane.

Tradifia ca puftAtor gigarant aI adevirului revelat

1. Revelatia dumnezeiasci - TraditiaO definilie bisericeasce oficiale a revelatiei duturczeiegti

nu existtr. Teologii ortodocAi, aga cum am aratat ln trecere inp ma parte a manualului, scot in evidente urmdtoarele aspecte,legate de aceasta:

a. Este naturald $i supnnaturald. Caracterul adev;ruluicare se descopere depdseSte posibilitdtile umane. Teologii facdistinclie, de obicei inhe revelatia natunlx gi cea supra-naturaH. RevelaFa naturale este consideratd ca fiind universah,pa4iale Si nedeslvarqitt in timp ce cea supranatumld estedepline !i definitiv4 9i de aceea este percepute ca fiind revelatiadumnezeiascd prin excelente. Unii dintre teologii noqtriexprimx diferenta aceasta accentuand ceea ce in rcvelaliasupranaturaH depdsegte posibilitatea umane de hlelegere Sicare este cu lotul nou pentru e\perimra umani. ln felul acestaei definesc esenla cregtinismului in spa]iul ideilor Fi al filosofiei,adicA din perspectiva filosofice, in special a filosofiei grecegti,

b. Revelatia are un caracter soteriologic. ln felul acesta estedefinita esenla cregtinismului in spafiul isto ei 9i al mantuiriiPe$onale, adic2l dinh-o pe$pective evident mai biblicn. Ade-verul revelat con,me principii religioas€ 9i morale/ confonncdrora daci trriegte omul, se mantuie$te. In felul acesta, omul seimplineste $i comunitatea umdne devine lmpdrlfia I'ri

319

Dumnezeu. Revelatia, in o ce form! ar fi, este raportatx de uniiteologi la situatia problematicd a omului in lume, care seexp mA prin lipsa sensului, existenla deznldejdii, a morrii, aconflictelot a necrnoaiterii qi a pecahrlui. Adev:kul care sereveleazd InAntuieite nu numai in sensr eliberdrii dintr-osituatie nepldcuH, adice, spie exemplq eliminarea pericolelorsau ameninldrilor, ci 9i ln sensul lndrumdrii sau ghidd i spreceva. In sensul acesta al doiiea sens pozitiv, verbul o'iao (amantui) are legdturd cu o6oa (integln, intreS, deplin), iarmantute lnseaEmd astfel inuegirea sau implinirea omului $i aomeni i;

c. Revelatia are legtrtur{ cu istoria, cu vechiul Israel, cuIisus Hristos ca centru al isto ei, cu Apostolii 9i cu Biserica.Adict adevdrul revelat nu este url rod care s21 fi fost produs devreun sistem filosofic sau altul nici de experienta istoricdimanenta a vreunei pe$oane sau vreunui popor anume, ci estetdirea existenliald a cetitudinii privitoarc la sensul existentei $ial parcursului istoric in ansamblul lui, un sens care se vede dinfaptul cA Dumnezeul Bibliei creeazd noi ocazii 9i posibilitdti lnistorie pentru persoana umand d pentu comunitatea umanA.Aceastx relerire la istorie din partea teologilor ortodocsi maivechi se fecea intr-un sens general, ca 9i cand istoria ar fi fostnumai ve$mantul revelatiei. Teologii rnai noi accentueazA inmod evident nu numai caracterul istoric al revelaliei, ci, de omanied paradoxaH, 9i relatia dialectica dinhe revelalie qiisto e. Multi teologi ortodoc$i, astAzi, in Grecia fi in aJara ei,resping scolasticismul occidental ca nefiind un limbaj potrivitpentru a exprima traditia ortodoxx, considerend pozitivismulteologic, in sens propriu, responsabil pentru ciocnirea teologleicu celelalte qtiinte.

Daca revelatia se realizeazi lnltruntrul istoriei !i are oevolufie, nu este nimic paradoxal in faptul cA se dezvoltx injurul unui centru $i este luminate de acesta. Adicd, h percoanaqi lucrarea Mantuitorului Iisus Hristos inteaga istorie arevela.tiei dumnezeiegti este recapitulatx in tdirea (exPerierea)lui Dumnezeu ca lnceput al lumii 9i al istoriei umane ln care

EIMIMA DUHULUI

Pr, CoNsrAr.nIN CoMAN

iubegte, m6ntuiegte 9i conduce omentea Ia desevarSirea eiistorictr. Toate acestea se htampu ln ciuda existentei non-sensului, a esecului, a disperarii, a distrugedi 9i mo4ii ln viatapersoanelor umane ii in istoria popoarelor de pe pinl.int. Acestcontinut izb;vibt la care ne-am referit, este recapitulat 9iactualizat in dumnezeiasca Euha stie, Isfona ti Eulmistiq suntindestructibil legate.

Din cele de mai sus reiese clar ci prin te'trlleftt .htik&(a&.'tr) teologia inlelege in prtrcipal revelatia lui Dumnezeu caTatd in expedenla credintei. Acest Tatd sau Pdrinte, aclionandintr-o manierd iubitoare 9i mantuitoare ln isto a lumii, da sensexistentei umane, iar in chip tainic, prin lisus Hristos gi DuhulSI6nt zidelte in Biserica Sfintilor lmpdraFa sau familia luiDurnezeu. Din punctul de vedere al metodologiei se poatesPune ce adeverul teologiei nu este ceva caie poate fi pur Sisimplu cAutat 9 aflat de cltre om. Mai cuand, adeverul insuiieste cel care in cadrul istoriei caute $i afltr pe om Si omenirea inintregimea ei.

De altfel, tuadilie insemni in general hve,tarea uceniculuide ctrtre hveFtor, sau chiar de inseii adevdrurile care sunt spreinvatat. In acest sens, tradilia bise ceascd este hansmiterea 9iinvdratea autenticd, din generatie in generafie, a experienteirevelatiei in viata poporului lui Durnnezeu. Aceastx transrrliterese face in multe feluri, fie prin definitii dogmatice, Iie pdnparticiparea Ia ordinea liturgictr $i canonic, a Bisericii, inprincipal, ins6 prin participarea la viala comunitard 9i viata prinexcelentA^a sfinlilor Bisericii, caie este in general comuniuneasfinFlor. In ciuda aspectului concret din punct de vedere istoricqi a inoedintdrii sau credinlei la nivel personal, de care esteasociatd aretarea adevarului dumnezeiesc, aceasta se descoPeldpentru a fi date celorlallL penbu ca se devine haditie(predanie), pentlu ca Ei altii se poat! participa la ea. Revelalieftrrd tradilie este de neimaghat, dac6 avem in vedere caracterulcomunitar 9i eclesial aI revelatiei Si faPful ce aceasta are lnvedere omul in genelal Si anunite poPoare nu-rnai. ExPerienlelepe care le-a dob6ndit un PoPor sau o persoantr sunt ,,Predate"

ERr,,fi\[A DUHULU!

omenirii nu numai pentru ca aceasta str fie infomatd Si pentu aafla ce s-a intamplat in viala poporului sau peGoaneirespective/ sau evenfual pentru a trage anumite hvAldminte, cisi pentru a se certifica autenticitatea acestora. Adeverul cregtinnu este lnvdlat numai, ci oamenii se impdrtdgesc de el in istorieprin aceea ctr eI este inleles $i treit in fiecare situalie istoliceconcretl noul din viats personaH sau social4 Si penbu a fijudecat, din moment ce se confiuntd cu nonsensul 9i nihitismuldin viata urnanA, care se afld inh-o continud miscare 9ihansformare. Din pdcina dzboiului pe care il duc permanentelementele negative ale vielii impohiva adevSnrlui, dar 9i dinpdcina curge i neincetate a istoriei, din pricina migcarii Si alpermanentei schimbd , este evidenH insemn:tatea pe care odobandegte dificultatea in transmiterea exacte 9i ln inter-pretarea corecte a adevarului care a fost revelat Si hansmis p nintermediul tradiliei, as{el incat fradifie se insetrme in principalexactitatea 9i neschimbabilul, in fond, pe parcusul transmiteriiexperienlelor istorice prin intermediul carom a fost revelatadev;rul durmezeiesc, impreuni cu erminiile repetate aleacestom in conditii 9i imprejudri noi. Alienarea adevtrruluirevelat in interiorul tradilei ar pune ln pericol imediat autenti-citatea initie i in sensul existentei 9i al istodei, 9i, in consecin e,ar zldemici scopul revelatiei adicd mantuirea omului capersoane 9i ca umanitate. In sensul acesta tradilia Qi adeudrul seidentifcd. Pe de altl parte, nu trebuie se subestimam riscurilecare east, in direcFd falsficdrii adevtrrului.

Dar exact ln acest puncL al comuniurii cu adeverul prinintermediul traditiei, apare din punct de vedere epistemologicproblema limbajului 9i a eminiei (interpretddi). Cum esteposibil din prmct de vedere al limbajului ca heirea sauexperierea lui Dufinezeu, ca putere personall iubitoare $imantuitoare a unei percoane sau a unui popor concret/ lnlmprejureri 9i situaFi istorice concrete, si se trarsmitx 9i str fielnteleas2( cu exactitate de cdte alti oameni sau alte popoare,c:re treiesc la mii de ani distanll de primii beneficiari aiexperienlei dullmezeieq6 in imprejurfi 9i forme istorice

Pr. CoNsraNrn! CoMAN

diferite? Cum este posibil ca haditia sA salveze adevdrulrevelaFei qi sx-l transmit2t in curgerea 9i schimbarea istodcigeneral2{ continud din punct de vedere al situa}iiloi, nevoilor qiin elesurilor? Problematica hadiFei ne duce la problematicainsdsi a revelafiei. Aici suntem ln fafa uneia dinhe cele rnaigrele probleme cu care se confrunttr Bisericile astezi.

Teologii disting intre hadila scristr Si tradiFa nestrisd.Distin& de asemenea, inhe tradilii de oice naturA (traditiiadministrativ-organizatorice, moral-sociale, lituigice, juridiceetc.\ Qi $Anh Tndilie, adtci Eaditia aceea care contine esenlacredintei cre9tine, sau, a9a cum se mai spune, tot ceea ce estenecesar pentru mantuire. Unii dintre teologii ortodocai vorbindin Seneral, lnfeleg prin sfanta Traditie erminia corectA a SfinteiScriptu de cehe Bisedc, in diferitele manifesttui istorice alevielii ei, care este limbajul comun al credinlei poporului luiDunrnezeu, ln iiraintarea lui prin mirlocul lmprejurer or qisituatiilor istorice diferite spie _ lntregirea sau lmplinireacomunictfii umane universale in Imperelia lui Dunmezeu. 9inoi, h contextul de faix folosim termenul de fzrdirT-e cu sensulde purHtor Fi garant al revelatiei dumnezeiegti ln genelal. Dupdaceste clarific{ri initiale p vitoare la termenii fundamentali aiacestui subiect/ urmeaztr schitarea cetofta puncte centmle aleacestula.

2. DimeNiunea istorici a RevelafieiDe la inceput dqa se ridictr lntrebaiea: De ce sA vorbim

despre caracterul istoric al adevtrrului revelat 9i nu numardespre ca-racterul persofial sau inilioidual al aceshria? De ce, spreexemplu, estie nevoie sA vorbim de istoria lui lisus Hrjstos, carese intampu ,,tn anul al cincisprezecelea al domniei CezaruluiTibe u" (Luca 3, 1), sau de timpul ,,lui Pon iu Pilat" inSimbolul credinlei? De ce cuvantul adeverului sd fie asociatevenimentelor istorice? De ce, cu alte cuvrnte, hadilia cupdndeii istoria qi predica 9i nu numai predica?

Nu numai din capitolul precedent, ci 9i din celelaltecapitole, a reiegit cA pentru teologie adevetul este asociat

ERM]MA DUHULUI

comunitetii umane Si ,mte9€ sprc aceasta. Sfantul ApostolPavel, de exemplu, in capitolele 9-11 ale Epistolei sale cetreRomani, respunde cu mulel claritate la intrebarea cum din doue

$updri spirituale dife te ale lumii antice, poporul lui Israel 9ineamurile (plgeJrii), Dururezeu creeazd ,,in Hristos" o nouecomunitate umanx. Cu acela$i subiect se ocuPd 9i Prima Parte aEDistolei cdhe Efeseni. ,,Zidirea cea nouA" nu este constituitddin cafva sfingi ca perso:me luate individual nu este odristocralie spirituala creltini, ci este Biserica in furtreSimea ei canoua umanitate. Din mommt ce el€mentul comunjtar,,,comuniunea" constituie url element constitutiv inilial alercvelaliei - Biserica qi umanitatea -, asocierea dinhe istorie 9ipropovdduire ln cadrul tradiliei este de Ia sine trtelease.Tnditia nu are numar un catacter informativ, din moment ce_iface pe oameni nu numai cunoscAto , ci 9i caPab i sa devinlparticipanli la taina existenlei 9i a inaintdrii istorice, nici nuconstituie o initiere a omului in lucrulile de dincolo, dinmoment ce revela;iilor individuale mistice 9i ecstatice alegnosticilor din secolut al Illea Biserica le oprrne litera deschisia Scripturilor ei qi continuarea PoPorului lui Dumnezeu inisto e. In fate gnosticismului, Biserica accentua haditia catezaur scris, nesupus schimbarii/ adausului sau amPutariiAcesta este primul s€ns al traditiei. Celdlalt inleles al kadifiei, lafel de important ca 9i primul, este cd glasul APostolilol continuesd se audi in invdt6tura vie ti in Predica Bisericii.

Pentru o furtelegere mai Profundd tebuie sA avem lnvedere $i urmdtoarele: intai, faPtuI cA revelaFa adevardui nueste nunrai vederea PlinA de sens a realie{tii, care se dobandeqtede cdtre istorie in mijlocul minciunii, strictrciunii qi mo4ii, ci 9icongtiinla posibilitlFi realizlrii acestui sens odac( cu biruintaprin credinld a puterilor potrimice vierii Adicx, revelafia nueste, cum s-ar Putea sPune, concePerea fulgedtoare a weuneiidei lnaltq care sd exPrime o realitate dori6 dar irealizabild:Evenimentul noii viziuni conline in acelagi timP, ln istorie, 9iacele puteri ale credintei care fac Posibili trdirea revelaliei tnevenimentul euharistic ai in viala cotidiani. Odcum ar sta

324

lucrurile, revelalia este in fond crea,fia pentru om 9i pcnfruumanitate a unei noi posibilitili cte viatd. Aceasih posibilitatenu are numai cafacterul unei biruint€ asupra elcmcntelornegative ale vielii de vreo pemoani izolaH, in iniregimeindependentd de celelalte, adicd in intregnne ind€pendenti dcrelatiile interurnane, ci are in vedere in p ncipal exact acesterelalii $i vizeazi situaliile negative din cadrul acestor relatii,pentru constituirea unei comunit:lti corecte 9i sinitoase aoamenilor. Ilevelafia este ,,comuniune" in cadrul Euharistiei.Noua viziune asupra lui Dumnczeu in Vechiul Testament,aritarea persoanei divino umane a Maniuiiorului iisus Hristos

9i lucrarea Duhului Sfant in Biserici nu constituie simplcformule peclagogice, modcle 9i pamdigme numai pentruinvifarea generaliilor ulterioare, ci popasuri pcntrLr noi creaiiiduhovniceFti, uoi surse de puiere pentru viaia spirituali aintreSii 1umi. Revelalie isiorie maniuire sunt noiiuni indestructibil legate. Mantuirea omenirii in istorie constituie inprofrinzimca ci un proces $i o lucrare tainice. in aceasH lucraretainic; este evidenti insemnitatea traditiei, care nu este nurnaiinformativ;, cum am spus, cu caracter mor'al sau lunesc cleo ce alid naturi, o raportare la irecut, ci continuarea vie alrecutului in prezent in cadrul dumnezeie$iii Taine aEuharistiei. in iaina acestei continulri, crcdinciosul arcposibilitatea si triiascA evenimentul initial al revelatiei, dinmomeni ce granitel€ dintre trecut qi prezeni sunt in fonddesfiiniate. Tradifia sau transmiterea adevirului care a fostrcvelat insearnni pentru om posibiliiatea participirii lui $iimpirttrgirii de perspectiva acelei realit;li care il face pe cinevamidular al noii omenid, a "zidirii celei noi". ,,Cici nu in cuvantci ln putcre este lmptrrdlia lui Dumnezeu" (1 Cor. 4, 20). Penhuomul care cstc ncvoit sd dice sarcinile neputinlelor Sislibiciunilo( de tot felu1, nu numai adev:rul in sirle cste dar allui Dumnezeu. Darul se lntrege$te in pasirarca adevirului ininteriorul iradiliei, in special a cclei euharistice, in viata tui,dupx cum dar este 5i harul Sfentului Duh si,,insugirca" prin

Pr. CoNSTANTTN CoMAN fkJ,fi\tA DuhJ.Lfl )z)

: : : i : : : : - , ' : , , ' :

. 'o . . io ' in pdr,e d ddevlurui despre cerece se-rnramPr.r rn i r.r r;

Tn dl d.r lcr r ; r .J. hebuie avut in vedere foarte senos*,: , : ! , , i : , : , , :

Jr rrevdrurur re\ erdr r i ar t radiFei. Acesr

l l l : *

i l l - l : .F F.p-,md in reoro8ie pr in rermeni i istor iei

l . :".*. 1,"T1,. :"ri.. 'du. r:n cum se spune rn rimbai

dt.n"t t .* .hi ,h ' , A.trcr, rerelal ia iubir i i Dum-nezeuluj Mantuitor fatd de lume are ull anume parcurs ini*rur i ' . Or,-un , l g, l , , i "* , 5a perceapa reveragia ru;UumnF/eu ir V.r l - J l l ,* tdmpnt in ; . i .e ,en, ar rnterpretascopul urmirit in vechca iconomie a lui Dumnezeu, aceasta afosi cu adcvirat ,,pedagog catre Hristos,, (cal. 3,24). lntr-omanicr: asemhnitoare au gandit mulii dintre scriftorii fiPlrinlii biserice;ti despre lumea idolatri pegan5. Apoi, Bisericaprimari, desi era intemeiati pe Hristos $i pe darurile Sf6nhrluiDul! nu a avut con$tiinfa plin:it5iii (intregirii) istorice. Bis€ricaprimara hiia evenimentul biruintei hoHratoare a lui Dum-nezeu in Hristos impotriva plrterilor Potrivnice ale idolatriei ca

,,parti" 9i ca ,,Arvund a biruinfei, f:ri sI trliascl lncl dePli-

niiatea, ccftl nou 9i p:manrul nou, caie ne asteaPtd la sfarEil

ctlpi a Doua Vcnire a Mentlitorului Hristos Sfantul APostoI

Pavel vestestc in Epistolele sale ,,tainele" (Rom 11' 25' l Cor'

15, 51), adici "'-ln;lt"

tul desPre sfargitul Gs/'a'd) omului si al

omenirii, lar Slantul Evangheli;t Ioan (16' 8-15) vorbe9te despre

vri"-jt".."f ca indrurn:ior nu numai ai Apostolilot ci 9i al

ili""'iJt ".p." tot altevirul" Dactr toate acestea

prezintd

m5ntuirea ca inaintare sar'1 Praces sa! fiatttizare duhouniceascd

in istorie. atunci uoaie fi perceputi adevdrata insernnState a

i;;H;; ":#ri;;"t"*l4."i

a"-*' ainamic ar rearizerii

ffiilt.,i;;^*"i.ti-'i" "'u de omul credincios in mod

:;Jl "; ;","';;:: ",i "''n', " "'" ", ?:::: ;:'rtrjSpunem ci i.lrl o severi autolrjtic:' brserdp Jutcntr . i r . r tFJ f d l l re i - r le . - . ! " nr ivr tor la sensul

in ., t ' . 1", -;nd pf'n. ipiLrr '- '" ' l i^" I|.",-t"i ' i ; " t ' i

r 'e-ru: Par.ur- r.r.ri ' 'e inrHrriJTi r: ' :."i-1", ru iesaueryir..Durnnezeu ca inceput iubitor care con'lllc'

326 Pr. CoNsraNTrN CoMAN

Astfel, taina adevArului despre Iisus Hisios este deja menli-onatd ln Vechiul Testament. De aceea, de altfel, a fost foarteputernicd erminia hristologica a Vechiului Testament de ctrtreautodi Noului Testament. Aceeasi taind, fragmentar 9i cu maipuFna limpezime, este ardhta Si in lumea piganA. Hrisios i aasupm Sa intreSul trecui spiritual al umanitiFi Silreinteryreteazd, adicd il a9az: in lumina cdteriilor adeveruluicare a lost revelat de El Insu9i. Prezentul lui Hristos, care i$iasume qi in acela$i timp filteazd trecutul, se dezvolte in viitorp n Mangaiebrul, intr-o varietate de forme 9i in diJeritedimensiuni. Aceastd varietate a roadelor Duhului se distinee indi ler i lFle per.pecl ive ale larnFi cresf ine pe care nr le orer.1diJe fii autori ai Noului Testament, in Iormulele dogmatice Filiturgice, in Iormele predicii, a1e organizEdi comuniteiiieclesiale $i ale viefii de iubire. Taina adevAmlui lui Iisus Hristosare, agadar, o istode care se raporteazd iniotdeauna la o anumecomunitate umaJle, aflati intr-un parcurs dinamic spreimplinire, in mijlocul unei mari diversiteti de intamph .Continuitatea in ceea ce prive$te identitatea acestei comuniHtieste exp matA prin termenul ,,tradilie". Oricare ar fiinsemndtatea insuqi i harului credinrei de Iiecare om in parte,p ncipiul ermineutic al in elegerii acesteia este eclesial, adicecomunitat euhadstic, Si nu individual, chiar dacd se aflicontinuu subjudecata dreapta a Iui Dumnezeu.

DacA ar dori cineva si descrie in cateva cuvinte ceea cecaracterizeazi aceasti ,,tradilie" ca funclie a reinteryretarijcorecte, de cdte Bisericd, a evenimentului revelalional inilialcare se afle in Sc pturi, pentru siiualia concrete de fiecare datda credinciosului sau a credincioailor in isto a Bisericii, ar putease repete cele scrise de Sfentul Idneu, combli6nd in veacul al II-lea gnosticismul: ,,Tot a$a Si cel care derine ln sine canonulneclintit a1 credinlei, pe care l-a p mit prin botez; el cunoagtenumele din Scripturi, la lel qi cuvintele ti pambolele, daraceastl teorie hulitoare nu o cunoa9te...Aceaste predicd 9iaceaste credinF, aQa cum am spus mai inainte, Biserica, cearispdndita Ln lumea rntreagd. cu Errid pa./e$te. cd inlr o singriri

ERMINIADUHULUI327

casa locuind, 9i lF fel crede in acestea, ca av6nd un sintur sufletAi aceeaqi inimd $i, lntr_un glas acestea predicx ii

-invarl 9itransmite mai depafte \ndpd6i6uotu - de aici tupritoota, adicl

traditie), ca avand o singuri gurd. gi chrar dactr limbite dinlume sunt neasemdndtoare/ puterca haditiei este ulla 9iaceeaii." (E)E/p4 A, I).

Daca avem in vedere situalia istorice concretd ln ansamblulei ln care scda Irineu putem spune cA este consideratd traditieposib: l i la lea Bi.er i . r i uni \e. ,J lc dc d inrerDrela ca atare acaBr.ericd) e\ enimenrul rFveldtional .au ddevarul revelat consem-nate de textele sfinte inir-o manied unitare. Adev;:rul estecuprins, pdshat $i predicat sau transmis mai departe. UnitateaBisedcii in toate acesie lucriri este posibiH dato tX puteriitradifiei univeFale. kincipiul ermineutic al Bisericii nu se afIAinir-un text biblic sau altul, ci in situalia pe care a creat-o/ apestrat-o, a consemnat-o Si a recunoscut-o/ adicA in continuitatea comunititij euharistice universale.

Recapihrland toate acestea, am Putea sa sPunem

a. in teologie adev;ru1 are drePt scop imPlinirea sau

desavarsirea omului 9i a comunitAlii urnane.b. DeFi adevarul este cautat de om, in fond adevdrul este

cel care il lntalneqte pe om, nu atat la nivelul mintii cat br

profr-[rzimea caracterului complex al exPedenlei istorice' in care'omul 9i comunitatea umand; haind comumunea

Euharistiei'

sunt c;ndu9i prin aceaste intalnire la revetalia dimensimii lor

,,supraistorice".""-'.. eJ""at"f, * t"tahire a noastrd de crtre sens ti

ca drum

"att" ..""i."r",'""" ,,tradilie", adicd traire, in imPrejurdri

con-

"."i", .-,"t"J-'"iti';;;.;;;.; . lui Dumn€zeu' care

duce-la

;'J';',;;" p; ;"'",.ii',r "'.p"''"nl"i "t":i:Yr;"" iS

Durnne/eu, in fimp ce acesta rndinteaza

i>lorh). Fi ind o asdel de inUlnire dir parLea ' - """_*;

- ' '

-"i"*" .ro" Acesrd. ade\arul are nel"':-': lTfr!,tffi"rffiinter9relare). fenrru Dunne/eu nu esre

qr ''"

:;;5;;#;";;; *"".i.gia a Bisericii ei ceea ce rnte-

328 Pr, CoNsrANrnJ CoMAN

legem ln general p n tradi,Lile bisericegti. Aceasttr distinctiekebuie se fi absolut clarA in mintea cititorului.

3. Problema ermimei astizi 9i principiul ermineuticbisedcesa

a. ln acest subcapitol vom analiza mai pe larg subiectulerminiei sau interyre6rii revelatiei dumnezeieiti sau a eve-nimentului revelalional in haditie. Aqa cum am v5zut, secoleleal XVIII-lea fi al XIX-lea, dupt aplicarea metodei isto co-criticein studieiea Sfintei Scripturi, s-a incercat in diJerite moduri 9i cudiferite metode, sA se facd leSetura exegetice inhe evenimentulrevelational 9i isto e. Se credea cd in felul acesta gi adevdrulrevelat este restabilit 9i textele biblice sunt elibemte de legdturilevechi, aga incat sa li se poatd aplica o erminie contemporani, inacord fie cu principrile luninismului, fie cu tendinlele filosoficeale lui Hegel, Kant etc. Metoda istorico-qitict degi ca metodd decercetare a adevirului constihrie un dar istodc al lui Dumnezeuctrtre oameni s-a dovedit, cel pu,Ln in stadiul inilial de aplicarea acesteia, un burl catalizator al tainei in crestinism. Elementulcatalizator nu se alla in ciutarea unor noi erminii ale crest;nismului. Acest lucru nu este rau in sinq ci dimpotrive este dedorit. RAu era cX noile erminii nu erau nimic altceva decatconceplii europene noi cu veqmant creqtin. Un exemPlu clasicde aplicare a acestei metode este campul cercettrrji vietii |riIisus. Albert Schweitzer, in lucrarea sa la ca.e ne-am ref'rit inrepetate randu, lsforia cercetdrii oietii lui lisus, (1901), prezintd ogamd inheagA de interpreHri ale pelsonalitxtii $i lucrerii llriIisus incepand cu Iluminismul si dupd acee& incat nu mairemane nici un fel de lndoialtr in ceea ce priveQte subiectivismulcare a dominat aplicarea metodei istorico-cdtice. Rezultatulunei astfel de aplicrri a metodei a Iost ,,pierderea" particu-laritdtii istorice atet in ceea ce prive$te pelsoana lui lisus Hristoscat $i a cregtirfsmului. Flristos, in loc se devina judecetor alnostru 9i si ne cheme la pocdintt a ajurs se 6e El cel judecaL sddevinS, in cele din urm), ,,dup, chipul $i asemSnarea noastrx",

::1", -li:: ,1

r-".jl T fine. se mai de,in! r& r::l: :1::, f*.:*":

raPrur c{ celteral€a.!l""gf:T.I. T.j:"::e conaiti, a alrli*LUn retatr!.lsm surocant Sl, prin urrnare, la cula Lisus cel isloric nu plrtem tp*" ntar" of tnumat pulne rucrurr. ue asemmea, concepFilcontemporane cdre privesc relagia dintre prediJf grevelahonal Uxtlal sunt cdracterizate de o matEcombinatii intre metoda istoico-critici nrai nou qr.istoiei formelor sa]] istoiei redacfini, pe de o pu{€,, $, e,filosofic contemporan al Existenlialismului, pe de .lttr Irnai caractefistic element al acestei tendints esEdiJeriti reFezentanfi ai acesteia inteleg ln mod diielitfel de tensirme dinbe predice 9i evenimenhil revelaFonalp€ de o parte, Ei mesura pdstrlrii in predicl, pin intE(tr.fifiiunei nogiuni sau alteia, a sensului cenEal al everrinredd:inifial, de altlt parte. Dar aceste Probleme le-am tratat analtltc fticapitolele anterioare.

Sintaema Enninie duhol,niceascd ^u trebuie slt ducd tandi'rea noastr; pe drumuli Sreiite. Erminia patrGticd ti Ar g'ne"l

cea bisericeascd a textelor sfinte este cancterizat{ ade6eori

drcol duhounircasca, inteleg6ndu-se de unii Prin aceaata c' 'l

isnora continutul istori: lilimbaiul textului 9i ar da ilPortalrta

;;"i;;i-i scoourilor bisericegti' Pastorale ri de zidi!€ 6

;ffi;;i;;; ri"'J.g;",1." rie'm&le ln ace6te condi-Irt

inn" .t'iinorriru, t|*ryartni tpp4wia) este folosig Poare-ftt{sd se conqtientizeze acest lucru, intr-un sens carei

reduce

valoarea adevaratd gi aceasta pentru simplul motiv c{

p."i'i"-""""-r"i.ta! u'tirnpu.ito, *oa"rn" ""a necunoscd! ar

;":r-';lr'+: :i'i.T1i:ii:r::ii,:i"'i":#ffiii::';*.,H"-::m:.:E:H:::1i:1il:,f,Tl ::.*l:-gtl'' tr.':r*i T.xSH?IL'ffi i,' ."1i1''":J:T Ti:ffiHonodox su ca rePrezltand trad''ia ortodoxe' ru

*nl, dtrhul o odot ci eiPrim, P€FPe

Pr. CoNSTANnN CoMAN

epoca Sfinlilor Prrinti, prccum $i in Evul Mediu. Altele erauproblemele pe care le ddicau epocile lor, iar erminia lor incercase respundd acelor probleme. Acest aspect hebuie strl avernfoarte clar tn minte atunci c6Jld vorbim despre erminia biblicdin epoca pahisticd, numindu-o duhouniceascii. Pentru aceia nueista nici o tensiune intre evenirnentul revelalonal gi prcdicainiFau. Evangheliilg dupd Pirintii Bisericii relatea"i evenimmtecare sunt interpretate duhovniceSte de irqigi autorii cS4ilorNoului Testament, fArd se fie afectat in weun fel caracterulistoric al acestora. PSrinFi Bisericii ca exegefi, au simtlmAntul,in consecinte, d ei continud intr-un anume fel in Bisericl,pentru poporul lui Dumnezer! erminia duhovniceascx carc afost consfinfitd de infigi autorii sfinli ai Noului Testament.Exegetul nu glsegte in text numai limbaiul omenesc. EI arateinteres deosebit textului penbu ci acolo glsefte in fondcuvantul revelariei dumnezeie$ti. Acest cuvent nu este de lasine inteles, din moment ce este nevoie de pregitire pentru a-ldistinge qi inlelege: &l care are uredli cle auzit si ard,i'. Mci nu aatuns Ia noi singur. Exegetul bebuie se se afle inh-o anumecoordonare, tr comuniune/ cu autorul/ pentnr a auzi cuvantul,a-l intelege Si aJ transmite 9i altora. Aici se vede clar tolulcomunitetii euharistice 9i al Duhului. Aceasta constituie €lsen aerminiei teologice a textului sfAnt. ln timp ce ermineutica mainoua hcearctr se ajunge, pdntr-o singurt migcare unilateraltr, lalisus cel istoric, 9i sd facn din istorle (bruta facta) url criteriuermineutic, Plrinlii Bisedcii se multumesc str simtx cl sunt incontact cu ceea ce u.mtrreau de fapt autorii sfinF lntigi printextele lor - un efort duhovnicesc nescutit de milateralitate.

Am vorbit deja de metoda contemporana de celcetare atextelor biblice, pe care am numit-o Isfori, redactffii fnale(Redaktionsgeschichte). Aceasel metodd de analiztr a SfintelorEvanghelii nu se ocupe, a$a cum llcea metoda Istoiei fotrfielor,cu formele orale sau scrise initiale ale haditiei, care au bgefurtrcu anumite situatii din viata Bisericii, ci este interesac{ dein elesul pe care il de autorul sfant acestor tradiFi, tn contextulc5l,fi sale, intr-un sens mult mai larg. O asdel de metode, duse

ERMINIA DUHULUI

mai departe, o noux Redaktionsgeschichte bebuie sl tine searhade procesul de formare al Canonului biblic bisericesc, adicdadunarea tuhrror textelor Noului Testament intr-un singu tom,ca o Carte sfanta, normativd penbu credhla 9i viata Bisericii. Infelul acesta, unul ne ajutl 6i-l ln elegem pe celrlalt. Unitateactr4ilor in functie de Irtenlia fnald a attotilot este lucrul cel maiimDortant.

b. Dezvoltarca Intenfieitrale a autodlor sfintiCriteriul s€lecFei" adicl principinl erddneutic. nu s€ afla

numai tn interiorul textelor, ci 9i in situatia pe care a creat/pastsat, consemnat 9i necrmoscut aceste texte, adicl ln tradifr',r.,,Criteriile exegetului vin din afari. Ele nu puteau fi definite deStiinta istoricl sau criticd, qi au fost stabilite de hadiliaBisericii." (R. McKenzie, Cum ueik exegetuL lucrarea sa, ftad, ir\ \b,greace de M. RoussorL ln Problemele Teologiei, 'Jr.ai-a.ugnst,1972,p.4. Ar putea cineva sI spuni cd Perinlii, deti tuesc sunt str2linide metodele noi de analizi a textelor - Istoria formelor, lstoriaredact&ii finale - i$i spdjini efortul lor exegetic pe ideea funda-mentalA a Redaktionsgeschichte. Pentru intelegerea acestuiluctu vom cita cateva exemple. Ermuria duhovniceascA aVechiului Testament de cetre Noul Testament a putut foarteugor se-i conducd pe Plrinti la distinctia intle o erminie maimult 6au mai putin isto ce - care era expdnvrta de altfel desinagoga iudaica qi le era cunoscut2l - qi una duhovniceasci,care corespundea intentiei mai Profunde Si mar adev&ate aautorilor sfinF, care era furdreptael spre Iisus Hristos 9i sPredesevArfirea istoricd. Astfel, de exemplu, Sf6ntul EvanghelistMatei tn primele doue capitole ale Evangheliei sale istorisestelrnprejureri din perioada copiltdei lui Iisus 9i le asociazAtotdeauna profeFilor Vechiului Testament. Na$ter€a din Fecioad,Nagterea la Betleem, intoarcerea din EgiPt, Phngerea Pentruuciderea pruncilor qi chiar agezarea lur Iisus in Nazaret, toatesunt Drezise de Vechiul Testament. Acest mod de asociere acelor doutr Testamente arat!, ln semnficaFa mai tndePlrfatl aoa, cd intentia mai profunda a religiei Vechfului Teotament eraIisus lkistos si noul poPor al lui Dumnezeu. Acest fenomen

Pr. CoNsraN' N CoMAN

este numit de exegeFi romano-catolici contemporani sensuiplenar al textului (Sens plinier du texte). Nt contextul isto cspecial sau litera te,\tului au inseru*tatea pdmordialx, ci intmliafinalx. $i PArinlii, atunci cand explictr textele Evangheliilor, mrsunt interesati atat de dimensiunea istorictr 9i de liten acestom,ci mai ales de ,,intenlia" scditorului sfant, lntrucat aceastapivegte situLlia concrctd a lor. Litera ca atare, ca Si istoria ln sinenu au impoftanlx p oritart pentru ei. Ceea ce numesc in urleiecazuri Parintii ,,litere" este in realitate ,,litera cu duhul", adicaamintiea evenimentului revelafional, care a fost odinioadrealizat/ lmpreune cu erminia lui duhovniceasce. Sunt in fondinteresali de cel de-al doilea element, adicd de erminia duhovni-ceascx. Autoritatea textului nu constituie patru aceqtla garanfiesuficienta pentru ei, ci Dumnezeu insuSi, care se descoperd lnpropria martu e a credinlei. Criiicul simplu al textului s{6nt nupoate auzi vocea autenticA a bxtului deoarece, o cat ar fi decapabil 9i priceput in allaliza textului, nu poate sd judece voceaautenticA a Bibliei din moment ce aceasta il judecd pe el. Esentatraditiei constA, dupl Pdrinli, in a se afla in unitate cu inferliaepocii apostolice, al cbrui duh il exp me $i il reflectt texteleNoului Testament.

Un alt exemplu: Atunci cand Parinlii explic! Predica de peMunte de la Matei, nu se ocupa cu elementele analitice alepericopei, nici nu se problematizeazA ln direclia acestora. Erauaproape straini de acestea, aqa cum era Si epoca lor. Am puteaspune cd ei continuA la url alt nivel lucrarea sintetica 9i duhov-niceascd a evangheligtilor. Tema su$elor, care a {ost contextulinilial al temelor particulare, care este contextul acestom laMatei sau la Luca, in ansamblul Predicii de pe Munte ca genfilologic, toate aceste inhebfii carom noi le ddm atah impotan dastazi, nu-i interesau. Toatx atenfla lor se concentreaze asupra//scopului" sau a ,,intenliei" (ifitefiliofi esle cuvantul pe carelfoloseste T. W. Guzie ln minunata lui \'r(Iare PatristicHermeneutics aid Tradition, publicatd in peri,odtcd TheologicalStudies, Decembie 1971, lonr..32, p.647-65a) e'ranghelistului carea redactat textul Si au ca ghid ln interpretarea pedcopei resPective

ERi4TNIA DUHULUI 333

aceaste intenfe. In acelagi fel atrmci carld interpreteazd opericope din Evanghelia dupe Ioan, Nunta din Cana deexemplq nu discute inhebArile pe care le ridicd cercetareaanaliticl contempomnA privitor la acest text ci intenlia duhov-niceascx a autorului sfant. Sunt intercsati mai mult nu numaide intentia explicita, ci qi din cea tainic;, adice intenlia pe careevanghelistul lastr sd se subinleleagd. Cercetarea modeme, intoate stadiile sale pend astezi, a aratat nu cu totul nejustificaH,foarte mare rezervx fa!5 de ceea ce, de-a lungul timpului, decatre exegefii mai vechi em caractedzat drept elementul dullov-nicesc care se int(evede ln textele sfinte. Astdzi, lnsA, - hebuie sdsubliniem - comentariile la Evanghelii se imbosxtesc tot maimult cu material duhovnicesc ai simbolic. Pdrin ii exegeli aveauo deosebite sensibilitate nu nurnai pentu intentia evidenH, cimai ales fale de cea implicitl a autorilor sfinli. Asdel, pericopacu tmisformarea apei ln vin a fost asociattr cu teme dogmatice9i euharistice. Redaktionsgeschichte este responsabild penbufaptul ci aceste erminii ale celor vechi sunt din nou intahite incomentariile recente, Trebuie/ lnsd, sI spunem cd atunci candsunt avute ln vedere probleme qi intrebdd care privesc furlda-mentarea sau contextul istoric aI dogmei textelor sfinte,intebdri asemdnatoare cu cele pe carc le pune noua cercetareistorica si filologicd, exegetul numai cu metode noi, modemepoate sa afle raspunsul corect. Nici erminia duhovniceascl finici scopul final al auto lor sfinfi nu pot p n natura 1or se ofereo bazd penhu un astfel de rlspurs.

c. Confrom PdrinFlor Bisericii, autorii sfinFi se comple-teazd reciproc.

De multe od, P&inlii Bise cii obignuiesc sa inhrpreteze unautor nou-testamentar cu ajutorul altuia. Evanghelia dup: Mateide exemplu, este interpretattr de multe oli, cu tdmitere lagandirea teologic; a Sfturhnui Pavel, Si invels. Evangheljilesinoptice sunt rnterpretate cu trimitere la Evanghelia dupx loansau 9i invers. Textul carel au in fata lor nu se referd numai laurl cuvent al Mantuitorului sau la relatarea izolatd a unui eveni-ment din viata Acestuia, ci, fiecare cuvant sau fiecare relatale

334 Pr, Cor.rsrANnN CoMAN

constituie pentru aceitia eminia pe$oanei 9i lucrddi lui Iisus,erminia adevlrului in ansamblul lui. Fiecare fra8ment poatecuprinde lnheaga Evanghete. Nu este, prin urmare, suficienteanaliza unui text in sine ftrra a se avea ln vedere o entaieateologica a textului rcspectiv, cu scopul final de a lntelege peIisus lruugi. In acest sens, Perinlii Bisericii nu sunt tntru totulodginali, ci exprimx principful ermineutic al Bisericii clegtinecare functiona ln epoca lor, care pdncipiu adrmase toale lextelebiblice nou-testamentare intr'un singur volum !i formas€Canonul Noului Testamert. Varietatea erminiilor tainei creftine,mai concret spus, ale persoanei lui Iisus, nu a impiedicatBjserica sd gdseasctr canonul comun ln intenfia tuturor acestorerminii.

Nu trebuie se susFne cineva cd - dace avem ln vederediferenla de abordare intahiul in texte atunci 9i astSzi - Bisericapdmelor veacuri nu avea conttiinla profundtr a diferenlei dintreaceasta 9i autorii cdr,tilor Noului Testammt. 9i sd fi vlut, nuputea se ignorc aceste diferente. Mullimea de erczii care apar inperioada aceasta de lnceput a Bisencii se revenaice fiecare de laun autor sau altul din Noul Testament, sustin6nd ctr Ptrrerile lo{sunt exprimate intr-o carte sau alta din canon. Unirea tuturorpdredlo! sau erminiilor nou-testamentare irttr-o sintezx nu afost un lucru htampHtor, adicd exterior, ci rodul unui principiuermineutic cu o foarte largi cuprinderq tn care Biserica a pututse se vade pe sine exprim6nduae. Istoria Canonului este o istodecare cuprinde multe peripgtii. Existtr riscul ca aceasei istode s5fie v5zut{ numai din exterior. In acest caz, lnsd, se pierde ieit-rnot -ul esential. Atunci cand este pdvit: din inlerior, dinpersp€ctiva autoritlFi bisericegti istoria canonulur dobandegteo insertmetate uriat6, ca element carc expdmd pdnciPiul ermi-neutic al Biselicii. Pentru Sfintii Parinli, a9a cum sublinazdperintele Leon DuJour, ,,erminia teologicd devine in fondtmlogie biblicd. Ea hglduie plasarea haditiilor Parhculare htr-o sinteze generalx" (in aiticohi Care este .onhibllfia iftteryrctului'p'rbh.at i^ Probleme teologic?, trad. in lb. Feaci de P. Foskolos,Nr. 8, 1921, p.44. PenFu Sfintii P:tinti realitatea nu este nici

Eru,nvA DUHU!-UI

numai lumea aceasta nici numai cea de dincolo de lume, nu estenici istoria, nici negarea istoriei. Pstru acestia realifatea insernnaapdrarea omenirii kansfigurate in Hristos 9i a lumii transfi-gurate, a ,,zidirii celei noi", a noii comuniHli umane, a noii soci-eta'L apSrarea tuturor acestor impob:iva altor teologi contempo-rani cu ei care ceutau exact aceleaSi lucruri intr-o altl dirccfie,considerat?{ de cei dinbi ci duce intr-un sem invert adictr larxu. Principiul lor emrineutic, tn ciuda folosirii fomulelorplatonice qi aristotelice, nu este nici platonic mcl aristotelian, cisoteriologic ai comurutar, eulnistic sau bisericesc. Cu altecuvinte, este everumentul rr6nfuirii, care se realizeazd si seplstreazd ln epoca lor ln comunitatea euharistic, autentictr.Pentru ei existtr o continuitate duhovniceasctr inhe comunitateaVechiului Testament, evenimentul care a fost descoperit in IisusHristos gi epoca lor, tn spaFul 9i timpul Bisericii. Continuitateaaceasta a tainei lui Hristos sau a mantuirii este exPdmaei indoua feluri: cu o linie oiizontali, care arattr continuitatea taineiintre aceste trei stadii ti o linie verticaltr, care arat{ evenimentulmantuirii, nu in continuitatea lui istoricS, ci in dimensiuneaplin;Hfii lui. PdrinFi nu simleau in nici un caz nevoia uneiintoarceri in hecutul istoric Pentru a se intahi acolo cu evem-mentul revelafional, care este pentru ei Prezmt ln mod obiectivin taina Bisericii. E/minia duhooniceascd ^ evenimentului revelati-onal nu este decat continuaiea erminiei duhovnice;ti datoratdDrimilor martori a evenimenhilui initial de cAhe textele NouluiTestament la un alt $i nou nivel bisedcesc. Linia urcAtoareinterpreteazd pe Hdstos, care bansfigureaz2{ istori4 avand tot_deauna tendinla de a descoperi in inkeg Vechiul Testamenttipud sau simboturi ale fui ffuistos 9i ale Bisericii Sale. Acestlucru nu numai cd a fost lngrduit, ci a fost chiar impus de ePocalor erminei. Dimensiunea orizontald, care analizeaze continuitateaisto c, lntre vechiul 9i noul Israel, nu sernnaleazd decatasemenAri de suPraJafd intre forme 9i evenimente S€oalaAntiohiane, cu crihca istoricd Pe care a aplicat-o dimensiuniionzontale, avand ca obiectiv f6rtr lndoiald Pdstrarea continu_itdtii traditiei, a fost consideraci ca Periculoas{ pentru viitot de

335

Pr, CoNsrAN'm{ CoMAN

aceea, din punct de vedere istoric, a 9i fost combetuei cu excesde zel de cetre alegorizinta ti uneori alegorica tendintA a tsoliidin Alexandria. Sf6nful loan Hdsostomul Si Teodoret de Cit cacei mai moderali, au fost singuiii dinEe antiohieni care ln celedin urmtr au fost indreptlFfi. *oala alexandrintr, care sespdjinea pe hihotomia platonic6, a9a cum am vtrzut, lncependcu Origen, s-a lmpertit in interpretarea hupeasce sau istoricd"interpretarea sufleteaEc2l 9i interpretarea pur duhovniceasca.Tendinta ei p ncipalA a fost aceea de a descoperi sensul ascunsal Scripturii. gcoala antiohiand, care s-a sprijinit pe exegezarabinice 9i pe teleologia aristotelicS, a clutat sensul adanc nu inalala literei, ci inliuntlul ei. A ciutat s€nsul duhovnicesc lnliterx 9i ln istorie. Acest lucru a fost insi considerat ca periculos.

Dupd cele de mai sus, nu putem sA nu observdm ce, inpolemica sa la adresa iudaismului 9i a ereziilor, erminia patri-stice bisedceasca a accentuat punctele comune care existi inheVechiul gi Noul Testament sau intle diferiFi autori ai NouluiTestament 9i au dat mai putind atenlie diferenlelor de nuanllcare existtr htre acettia. Acest lucm nu ne impiedica pe noiast?lzi sA vedem in textele biblice atat unitatea existent , cat Sivarietatea 9i nuantele deo6ebitoare, ceea c€ inseamni irnbogltireduhovniceascd 9i nu sfuicue. De altfel, considerarea varietAliide forme nu lnseanme de fel pierderea unitatii. Pluralismulevident se potrivefte perfect exigenlelor spirituale ale pleromeieclesiale contemporane,

d. Mai multd sinteztr 9i mai putine analizi.C tica analitici contemporand iti lncepe lucrarea de la terf.

Textul exprim, taina cregtina furtr-un mod caractedstic. Pentruermineutica pahistic, lucrarea lncepe de la f4in4 care este exp -mate in text, Asdel, in timp ce atenFa cdticii analitice contemp-orane, uneori, Poate sl se opreasce h bxt, adict la datelefilolo8ice 9i istorice, atentia Slintilor Parinli se extinde deseoriasupra tainei lnsdgi, ln timp ce importania datelor filologice 9iistodce este ignorag, unmri fiind ignorate chiar tiAsituricaracteristice speciale de dragul tainei. Continu.Eea vie a tretu-hrlui ln comunitatea euharistictr prezervA 9i emineutica pentru

ERMNIA DUHULIJI

ca aceasta str nu se indeParteze de nucleul adevSrului. Uneoriexegezi PSrinfdor privitoare Ia litera nu este tocmai eractA. inciuda acestui fapt, aceaste inexacg exegezi la nivelul literei, nugregegte lnsd in ceea ce Priveqte conlinutul tainei exprimat detext ln ansamblul lui. AFa cum am spus de multe od, acest lucrunu inseamnx deloc respingerea literei 9i a istodei lumii Estevorba de tendinte majore cerute de epoca lor, cane reclamauaccentuarea deosebitd a tainei. Avem inh-adev2h o accentuaredeosebit{ a unui element, dar nu gi respingerea celuilalt.Renunlarea la istorie ti la lume at fi transformat taina cregtinaln mister elenistic, 9i ar fi lipsit-o de caracterul igtoric, bisericescgi biblic- Exact ln acest punct subzistt Pentru creltinism insem_nitatea literei qi a istoriei, Pentru cercetarea 9i bmuirea cdrorainveste$te atata zel cercetarea emineutice de astdzi.

e. Co\cluzii- Din cele spuse mai sus, citrtorul trebuie sdlnleleagi, cd pentru noi astazi nu se Pune Problema si Preferdmceva in detrimenhil la altceva. Pefintii Bisericii, ca exe84i deo-sebili ne pot hvala multe astizi Prin accmtuarea tainei carie seascunde in istorie, care ca Prezenti vie ne itrtalneqte 9i Pe noi inprezent, in tnprejurSrile conctete de viate 9i nu nurnar Prinintoarcerea in trecut, Fire$te, nu este alci locul sd ne oPrimasupra unor exagerdri ale exegezei tainei creqtine in epocapatdsticE, desigu sub presiunea timPului respecliv. Sunt hrh[orcunoscute exagerdiile erminiei alegodce sau mistice aPlicatetextelor biblice, unde se Pierde echilibrul dintre Plinxtateaverticah $i linia odzontald a isto ei 9i a literei. Sunt cunoscuteqi circumstanfele istorice cerora a tesPuns aceaste ermineuticdPreferinta pentru erminia PatrGticS ln dauna unol asPecteunilaterale ale ermineuticii contemporane, care aPare in Paginilede mai sus, nu are seruiul unei rePetilii gi al unei imitatii aexegezelor pahistice, ci sensul contribuFei duhului ermineuticpatristic in general, ca a unui factor ce nu are nici o legdture cutendinlele exagerate 9i gregite ale unei metode filologico-istoriceneroditoare de astizi. Nu Poatq desigur, nimeni sa iSnorenevoia acut2l pe care o resimte Stiinla contemPorani cu refedre

Pr. CoNsrAr,{IN CoMAN

la celcetarea filologictr 9i istorice precum 9i tEemnAtatea acesteiapentru Bis€rice. Trebuie se amintim aici faptul ce Si exegelibisericetti patristici au folosit medele care erau in uz inmediul pegen qi cel iudaic al epocii lor. C€ea ce au ftrc-ut ei a fostun dspung la €rcig€nlele concrete ale epocii lor qi nu erairnpotriva modului de gandire propriu timpurilor lor.

Elmineutica contempolane este caracterizatd de analize side izolarea elemenbelor componmte ale unui text. pSnl la u;punct acest lucru este o cerinF inevitabill a cercegdi insegi. lnaceasti metoda este h|str mai mult decat evident riscul de api€rde perspectiva unei sinteze care exist2l cu adevdrat in textelebiblice. Principirr.l ermirEutic al Sfinlilor Perinti em unul sintetic,din moment ce acegtia utmdteau intotdeauna s{ descoperefondul comun, taina comune si sensul unitar. problema eimi-neuticl a teologiei rimene gi astizi aceea de a g6si echilibrulcorect lntre analizi 9i sintezd, avAnd drept principiu qeatia,,ceanoue", transfigumrea istoriei 9i inaintatea sFe destvargireaistorice a omenidi duptr chipul lui F{ristos.

Aiutorul oferit de Sfinfli Pirin]i ermineuticii contemporaneprivitor la punctele eg€nliale de mai sus nu plesupune imitaresau copiere. Nu! Inseamnl o iniliere substantialtr in dulul carei-a condus pe SfinFi Pddnli, deoarece acest duh ne va ajuta penoi, exegetii, s: ne lmplinim cum se cuvine misiunea.

In luna septembrie a anului 1D8, la Mllndstirea Neaml dtrRomania, 9a desfagurat un congres intemalional, cu teha:,,lmpoltanta Sfinlilor Pddnli Fnhu erminia Sfintelor Scipturi".Cea mai mare parte a referatelor prezentate la congies au fostpublicate ln B letinul de Studii B;blice, iulie-decembrie, 1998,tom.2z carc apare la Atena, Rugdm F cititoli sl citeasci acest'ntmAt al Buletinului, ale ctrrui materiale s€ leagd dircct cutemele pe cale le-am tratat h capifolul de fate.

CuPrins

PrefallIntroducere

Duhul AdendrltluiEv4lghelia dupl loan, cap.1416

Dt/hl1\lxi Dtmnezeu 9i ottul ihthoofiicescSfanhrl Apostol Pavel, Epistola 1 Corinteni 1, 17 - 2, 16

Sf^nh Scripturd, cea de a douo.tleSfantul loan Guri de Aur, Omilii la Matei

fubirea, cale a erminieiSfantul Maxim Mlrturisitorul, Rdspunsuri cdtre Talasie

Etryienla, @Ie a canoatEiiSfanhrl Grigorie Palama, Tomul aghioritic

Despre simlirea inlelegdtoareCalist Patriarhul, Capete desPre ruSdciune

Pednli contemporani

lsth^st arl(r'nifi, Vedde duhovni.zascd

Cuviosul Siluan AthonihrlDespte cunoagterea lui Dumrezeu

ml

252

253

preor Dr. CONSTANTIN cOMAN

I . I rarrd \ l \ .n i , \cel .L. Duhrl , \de\ i rulur. v i va c:LLaLrzr t . r iot.Lde! i f r l . ( loan l6. l - l )

r ' r l l r . . I t , , . " l J . r l . - ' r r

, r r l r r i . ' D r | no . . I r . l , j r ' . i r , . r . , . . . . r r . l c , ' . . . 1 , 1 . . . , f , ,duho\ nicc.\ tc. ( l Corinteni 2, l . l )

Af f l r rchui :L nu r\ crr c!ojc. le.LJunn ul Sf inielof Srr i t rur i . c j\ t i . r \em o \ , i r !ar Lrr i r d. cuft i t : r nrr i r hrrul D'rhului s i l i ! i r rL{ t rcLrtS.f l fnni lof in \uf leteb roxstrc. ; i dLrpa cu|r Sf intcic Scf i f | | r ] \uniscr rse rLr ccr nc.r la. ror l r i . r r f l i t rebuit cx inimi leno.L\t fesari i i r \ r \ rr j .ecu l)uhr l Slatnt (SlAItul lorn ( ;ur i dc,\ur)

, \ \otn cr l l rcci / ic dc\prc iccslci c\ lc cu pLrl ln l i l tunr l ircelofr . f r fe. pertru l l lu lh curalenie r nr ini i i 1or. .Lu tr i r I dr t i rl)rLnnlczcu lol h.rrul pc rurc l pot pnlni o.Lrncnii a]iici pr'Ltr.trlrir,t .lr.Ljunrrul r .e\rui h.u h noirr1ul lcdcf i lor ia ir ic,r , acc.st i i \ad rLL| l l l ile l iuni le cclor srr isc. drzLrr i icntr do \el ln i lDtLr l l lsur i lor. r l ; l iDtul\ la\ imNlirr tu si torul)

I 'entfu larnruf i fL ' r .c lof crfc djr l ipsi de c,rrci fc r 11,: \ i r lc|c irscrLl l . rrc dc sl i r l l i r l rsocotc\c ILerur i le l .Linire 11e DuhLrlui . rr f . \unll u c m t e i n . c i c e \ l c t u i . \ . . 1 u p i l ) u h i n t r u n c h i p m a i p r c s r L s d c , L : i i i n t . ' rsr | l r i r r i l lurc t- . i r l r f (r . nu d(r!€di te pf in cLr! i int . . . (Sfentul , { ; r isor ie

Si f f l f i l l r f i i r l i ) i rce rnLLi prcsLrs dc lxc dc Duhu1. i f iLr hrr .mrnter sc l . rce in int feginre r 'aL7: 'Lto.L| .e, in chip l l1 inic. a ur, ! rn nbLrr: i lar1i . (Sf intul Cal ist Patr i : rrhul)

[-rcr ur i ]e r .r 'c$i \c culro\c pr irr DrLhul Sl inl . i r rcclc | r f i r . i r rpnn nr inlc. Crnc \r . r s i cuno.L\rr ' r fe DurrneTeu pf in mintc. lLr. , t rnj \ l r rn! :r . |ceh crte in in ' rc lrrc purtru ci DLrtrDezeu e\ le cunos.Lr l rr t rmrrpr rn I)Uhul Sl int . (Cuyios[ lSi luxn Atonitul)

f j . inLl . in rscul{ l rc ! i tu l in i l re. se \of cuf:Lt i s irnN l . L,Ll f -{ \c

tr t r i l ihni rr intc.r t l t i se !e cLrf i ! i inurx ru, r tunci \ei pr i rnr h$,slrurr lni i rca cruroslrDter. Vci der.ni i | i rnrcginrc lunr ini . in i rr ' .urt t ' 'r rnlc. r I lntrc!r j l le df i ' r le7i tL. (( ;hcron l{)s i f )

OnrLr l : rc in \ufLclLr l lu i o r . i r iunr r i o l iberr.r te. . lL . .1. rru tr("l i rne! ionr nr lnodul dept jrr r teci t- in ulr i rc cu Dumr.,ucrL. , l . .ut. tLl ip irndu \e le ap.L \ ie i r Duhulrr j dunnezeiesc. (pirr intr le tdrni l ruSt ini l0uc)

ERMINIADI]HULUIt-lp

=

=,

=

r r _ - t

cU

F

azo

L]I BLIOTI](]A TEOLO(]I ' ]A UNI\IEIISlTAIIA EDITuna stzeNrNA