1

Revista a Centrului Cultural Letcani pentru renastere spirituala, reforma sociala, educatie a

libertatii si integrare europeana a satului romanesc <>apare lunar<>nr. 1 — decembrie 2006

Satele Iesene

Înfiinţarea Centrului Cultural Leţcani-

răspuns la nevoile reale ale satului romanesc

Cine studiază istoria satului românesc va observa că,

dincolo de o serie de constante, de invarianţii care i-au conferit

„veşnicia”despre care atât de şi de profund vorbeşte Lucian Blaga,

se află zbuciumul şi strădaniile generaţiilor de oameni care, aflându

-se mereu „sub vremi”au reuşit cu mari eforturi şi sacrificii să-şi

rezolve problemele vieţii şi să-şi îndeplinească „rostul” lor pe

pământ.Viziunea idilică, de factură romantică asupra satului îşi are

farmecul ei, dar viaţa reală a tăranului , a omului de la sat, a fost şi

este încă deosebit de grea şi nesigură.

Ne este suficient să observăm că numai în secolul tre-

cut peste satele româneşti s-au abătut valurile răscoalei din 1907,

ale celor două două războaie mondiale, ale colectivizării forţate

şi ale distrugerilor din perioada lichidării C.A.P.-urilor, pentru a

identifica şi înţelege cauzele reale ale discontinuităţilor şi ale

unei dezvoltări lente a acestor comunităţi.

Starea de incertitudine şi pesimismul care se manifestă

în legătură cu evoluţiile prezente şi viitoare s-au accentuat în

ultimii ani.Aplicarea fără nici o fundamentare a unei reforme a

proprietăţii funciare , reformă care s-a realizat în mai multe etape

şi care a ţinut cont mai mult de interesele celor aflaţi la putere

decât de nevoile reale ale familiilor şi comunităţilor săteşti şi

săvârşirea unor erori ce cu greu vor putea fi corectate.În ce

priveşte reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenu-

rilor, ―lichidarea‖ la propriu a averilor acumulate de către comu-

nităţile săteşti în anii în care munca şi producţia au fost organi-

zate sub forma cooperatistă şi consecinţele acestor erori în planul

relaţiilor dintre oameni, lipsa unor programe guvernamentale

pentru dezvoltarea economiilor locale în noile condiţii şi migra-

ţia forţei de muncă în special a celei tinere determinată de

această cauză, realizarea unor ―reforme de dragul reformelor‖ în

planul educaţiei şi scoaterea din sfera de preocupare a statului şi

administraţiilor

Biserica ―Rotonda‖ din Letcani (monument istoric)

―Vesnicia s-a nascut la sat‖ (Lucian Blaga)

locale, a culturii, a sănătăţii şi a altor domenii vitale pentru

comunitate au avut şi au ca efect accentuarea sărăciei, degra-

darea relaţiilor interumane, accentuarea gradului de insecuri-

tate şi instaurarea unui scepticism cu note pesimiste cu privire

la posibilităţile pe care familiile şi comunităţile în ansamblul

lor le au de a depăşi această situaţie.

În faţa acestor realităţi, nevoi şi probleme răspunsul

nu poate fi altul decât o acţiune socială de amploare, care să

vizeze toate aspectele vieţii comunităţilor săteşti, în care să fie

implicate toate forţele politice, sociale, culturale şi administra-

tive din societate în direcţia unei însănătoşiri reale a mediului

rural de viaţă, în relansarea dezvoltării economice şi a reafir-

mării culturale a satelor.

Această acţiune complexă trebuie direcţionată din

punctul nostru de vedere, pe patru direcţii fundamentale care,

în ultimă instanţă sunt complementare şi interde-

pendente.Acestea sunt:

-conceperea şi aplicarea unui program de reforme

sociale şi administrative care să răspundă nevoilor reale ale

comunităţilor din mediul rural, să determine dezvoltarea şi

afirmarea durabilă a satului românesc şi pe această bază să

asigure ―traiul bun al oamenilor‖;

-renaşterea culturală a satului prin ―recuperarea‖ şi

promovarea valorilor create şi păstrate de generaţiile trecute,

prin stimularea materializarea puterii de creaţie şi a dispon-

ibilităţilor genaraţiei noastre de a participa la schimbul Euro-

pean şi universal de valori şi prin reorganizarea sau înfiin-

ţarea instituţiilor care au ca obiective fundamentale ale activi-

tăţii lor socializarea culturii şi culturalizarea socială.;

-educaţia libertăţii oamenilor, a grupurilor sociale şi

politice, a instituţiilor şi a comunităţilor, în ansamblul lor, din

perspectiva armonizării binelui individual sau de grup cu bine

general al comunităţilor şi al umanităţii;punerea bazelor unei

pedagogii a comunităţilor săteşti care să valorifice achiziţiile

acestei ştiinţe, ale ştiinţelor socio-umane în general, din per-

spectiva unei mai ample şi mai profunde abordări a dimensi-

unii sociale a proceselor educaţionale şi a identificării căiilor şi

Cladire stil ―Spiru Haret‖ in care de aproape un

secol se desfasoara activitate educativa si culturala l

la Letcani

2

mijloacelor de determinare şi realizare a autoeducaţiei la nive-

lul comunităţii.

-integrarea europeană, ca proces de apropiere şi

armonizare, în cadrul unei noi ―unităţi‖ social istorice, a

modului de viaţă tradiţional, specific satului românesc, cu

modul de viaţă al comunităţilor din uniunea europeană, astfel

încât atenuarea diferenţelor ,diminuarea decalajelor şi schim-

bul de valori să nu ducă la pierderea identităţii sau, aşa cum se

exprima sugestiv Nicolae Iorga “a acelui ce va, al nostru pe care

nu-l putem da nimănui”.

Simpla formulare a unei necesităţi şi a căilor de acţiune

ce trebuie urmate pentru satisfacerea ei nu este suficientă; ea

trebuie urmată de un efort colectiv susţinut şi de durată, în care să

fie antrenate toate forţele ştiinţifice, politice, sociale, culturale şi

administrative de care dispune societatea, de identificare şi dis-

tribuirea echitabilă şi justificată a resurselor, de ierarhizarea

obiectivelor şi de evaluarea corectă a rezultatelor, iar toate

acestea necesită o organizare corespunzătoare.Acestei necesităţi

răspunde înfiinţarea Centrului Cultural Leţcani pentru renaştere

culturală, reformă socială, educaţie a libertăţii şi integrare euro-

peană a satului românesc.Noua instituţie al cărei program de

acţiune este supus dezbaterii publice are ca obiectiv fundamental

cercetarea pentru cunoaşterea obiectivă a realităţilor satelor şi a

aspiraţiilor oamenilor, fundamentarea pe această bază a strate-

giilor, programelor şi proiectelor de dezvoltare rurală şi asigu-

rarea “unităţii sufleteşti” şi de acţiune a personalităţilor, institu-

ţiilor, organizaţiilor, a presei şi a autorităţilor pentru a pune baze

a ceea ce renumitul sociolog roman Dimitrie Gusti dorea să rel-

izeze prin înfiinţarea în perioada interbelică a căminelor culturale

şi anume”un lăcaş de înfrăţire în care oamenii să-şi dea mâna şi

să lucreze laolaltă pentru interesele obşteşti, pe deasupra tuturor

acţiunilor ce-i despart şi-i învrăjbesc”.

Sunt convins că vom reuşi să determinăm , să susţinem,

şi să dăm finalitate acestui demers al nostru” Căci împărşind

acelaşi ideal, voinţa noastră capătă unitate, iar puterea sufletească

se exercită într-o direcţie nobilă care, în ultimă instanţă dă sens

propriei noastre vieţi.Dorim acest lucru pentru că, aşa cum con-

stata Vasile Pârvan, “popoarele sunt ca ţarinile.Ele nu rodesc

până nu vine plugarul să le are şi sămănătorul să le samene.Şi cu

cât mai mulţi răscolitori de gânduri brăzdează faţa cea înţăp-

enită în sălbăticie a neamurilor şi mai mult sămănătorii de gân-

duri aruncă în dureroasele brazde sacra ghindă a arborelui

vieţii, cu atât popoarele se îmbogăţesc şi se înfrumuseţează mai

mult de cuvântul care hrăneşte anii şi biruieşte moartea.”.

Am încredere în reuşita demersului nostru pentru că am

încredere în sinceritatea şi în puterea dragostei pe care ne leagă

pe toţi de valorile nepieritoare ale satului şi ale neamului

românesc.

Prof. Ovidiu Ursache

Organizarea si conducerea

Centrului Cultural Letcani

Coordonator: prof. Ovidiu Ursache

Departamentul pentru studii, strategii, programme si

proiecte de dezvoltare rurala

Departamentul pentru legislatie, reforma sociala si admin-

istratie locala

Departamentul pentru stiinta, educatie si creatie

Departamentul pentru istorie, traditii si obiceiuri locale

Departamentul pentru viata spirituala si patrimoniu cul-

tural

Departamentul pentru promovarea valorilor si integrare

europeana

Nota: Dupa constituirea pe baza optiunilor personalitatilor

interesate, departamentele isi vor desemna responsabilii prin

consensul membrilor acestora.

ASOCIAŢIA COMUNELOR DIN ROMÂNIA

FILIALA IAŞI

COMUNICAT

Vă informăm că adunarea generală a FILIALEI

IAŞI A ASOCIAŢIEI COMUNELOR DIN ROMÂNIA

desfăşurată la data de 14 noiembrie 2006 a ales comitetul

director şi comisia de cenzori a căror componenţă este urma-

toarea:

Comitetul director

Botezatu Neculai – primar com. Răducăneni – preşedinte

Creţu Vasile – primar com. Cotnari – primvicepreşedinte

Hlihor Mihai – primar com. Bălţaţi – vicepreşedinte

Boboc Neculai – primar com. Valea Seacă – vicepreşedinte

Creţu Daniel – primar com. Victoria -- secretar

Comisia de cenzori

Macovei Vasile – primar com. Focuri – preşedinte

Apostol Constantin – primar com. Balş – membru

Enciu Valeriu – primar com. Cozmeşti – membru

În aceeaşi şedinţă, adunarea generală a adoptat un

plan de măsuri prin a căror aplicare se urmăreşte întărirea

organizatorică, implicarea mai puternică a asociaţiei în solu-

ţionarea problemelor pe care le întâmpină comunele şi

reprezentarea acestora în raporturile cu autorităţile de nivel

judeţean sau central.

Adunarea generală a hotărât, de asemenea, înfiin-

ţarea, la Leţcani, a unui Centru pentru Renaştere Culturală,

Reformă Socială, Educaţie a Libertăţii şi Integrare Euro-

peană a Satului Românesc, sub egida căruia va apare publi-

caţia lunară SATELE IESENE.

Coordonator al Centrului Cultural şi al publicatiei

a fost ales domnul profesor Ovidiu Ursache, primarul comu-

nei Leţcani, care este şi iniţiatorul acestui proiect.

Rugăm şi pe această cale pe domnii primari şi con-

siliile locale ale comunelor din judeţul Iaşi să promoveze şi

să adopte hotărârile de asociere cu unităţile adiministrativ-

teritoriale din cadrul Asociaţiei Comunelor din România cu

atât mai mult cu cât potrivit Legii 286/2006 de modificare a

legii administraţiei publice 215/2001 această structură

dobândeşte competenţe sporite pe linia reprezentării şi

apărării drepturilor comunităţilor locale din mediul rural în

raporturile cu autorităţile judeţene, regionale şi centrale.

Convinşi fiind că atât Centru Cultural Leţcani cât şi

publicaţia SATELE IEŞENE vor juca un rol deosebit de

important în emanciparea comunităţilor noastre locale, vrem

să asigurăm pe iniţiatorul şi coordonatorul proiectului, dom-

nul Ovidiu Ursache de sprijinul nostru şi să rugăm, totodată,

instituţiile de profil şi autorităţile locale, judeţene sau centrale

să susţină acest demers atât de necesar pentru renaşterea

satului românesc.

Preşedinte al A.Co.R. (filiala Iasi) Nicolae Botezatu

Satele iesene

3

Program de acţiune

al Centrului Cultural Letcani pentru Renaştere Spirituală,

Reformă Socială Educaţie a Libertăţii şi Integrare Europeană

a Satului Românesc

Concepem această instituţie sub forma unui centru

cultural-educativ şi social-consultativ care îşi va organiza

activitatea din perspectiva atingerii următoarelor obiective pe

termen mediu şi lung:

1. Recuperarea, conservarea şi promovarea valorilor

create de generaţiile trecute şi valorificarea valenţelor educative

ale acestora prin:

- cercetarea ştiinţifică şi realizarea unor lucrări de

istorie locală care să stabilească începuturile, să descrie

evoluţiile, să explice procesul de formare şi afirmare a

comunităţilor săteşti şi să evidenţieze modul în care acestea au

slujit la dezvoltarea regională sau la împlinirea aspiraţiilor şi

idealurilor naţionale;

- realizarea monografiilor satelor, bisericilor, şcolilor,

comunelor, judeţelor, etc. pentru a asigura cunoaşterea de sine a

acestora şi descrierea rolului jucat de ele în viaţa comunităţilor;

- crearea, reorganizarea sau activarea muzeelor

satelor, ale şcolilor, bisericilor, comunelor, etc.;

- îngrijirea şi introducerea în circuitele turistice a

monumentelor istorice şi a caselor memoriale existente;

realizarea unor noi obiective de natură să pună în valoare

contribuţia unor personalităţi, familii, instituţii la îmbogăţirea

patrimoniului cultural sau la înfăptuirea aspiraţiilor şi idealurilor

perene ale comunităţii sau ale umanităţii;

- organizarea unor acţiuni de omagiere a eroilor

neamului, de marcare a evenimentelor importante din viaţa

comunităţilor şi a poporului nostru sau care au o semnificaţie

deosebită pentru Europa sau pentru întreaga omenire;

- cultivarea tradiţiilor şi obiceiurilor locale prin

organizarea unor festivaluri, concursuri, expoziţii,etc.

2. Cunoaşterea vieţii reale a oamenilor; descifrarea şi

explicarea principalelor procese şi tendinţe care se manifestă în

economia şi în viaţa socială sau politică, în cultură şi educaţie,

în administraţia şi în psihologia socială a comunităţilor rurale;

antrenarea intelectualităţii satelor, a instituţiilor şi a

personalităţilor pentru identificarea soluţiilor şi aplicarea

măsurilor necesare în vederea asigurării unor condiţii de viaţă

demnă pentru toţi locuitorii satelor. Pentru atingerea acestui

obiectiv se va acţiona astfel:

- realizarea în colaborare cu universităţile şi celelalte

instituţii de profil, a unor studii privind proprietatea funciară,

economia locală şi situaţia patrimoniului comunelor sau satelor

ieşene şi implicaţiile evoluţiilor din ultimle decenii asupra

relaţiilor sociale, a vieţii culturale, a educaţiei şi stării de spirit a

populaţiei care trăieşte în mediul rural; utilizarea rezultatelor

acestor cercetări de către autorităţile locale, judeţene, regionale

sau centrale în soluţionarea problemelor curente ale

comunităţilor rurale ale societăţii româneşti în general;

- organizarea la nivel local, judeţean, regional şi chiar

naţional a Forumului Intelectualilor din lumea satelor româneşti

care să analizeze sau să prefigureze evoluţia acestora din

perspectiva slujirii şi promovării valorilor şi aspiraţiilor perene

ale oamenilor în raport cu mersul vremurilor;

- reorganizarea, în toate comunele şi satele româneşti

a activităţii căminelor culturale; acestea urmeză să funcţioneze

sub forma centrelor pentru renaştere culturală, reformă socială,

educaţia libertăţii şi integrare europeană, asigurând ducerea la

îndeplinire a prezentului program de acţiune la nivelul

comunităţii respective;

conceperea şi realizarea unui program de

perfecţionare a personalului care desfăşoară activităţi în mediul

rural pe probleme de administraţie, educaţie, economie locală,

sănătate publică, protecţie civilă, etc., în colaborare cu instituţii

de profil sau specialişti în materie;

- organizarea unor schimburi de experienţă,

simpozioane, sesiuni de comunicări, expoziţii, etc., în cadrul cărora

să fie valorificate operele care reflectă viaţa satului românesc sau

sunt create de locuitori ai acestora;

- apariţia lunară a publicaţiei intitulate „SATELE

IEŞENE” în paginile căreia sunt invitaţi să-şi exprime gândurile şi

să-şi valorifice creaţiile toţi cei care susţin păstrarea identităţii şi

modernizarea satului românesc;

- acordarea de consultaţii şi sprijinirea locuitorilor satelor

în soluţionarea unor probleme de natură juridică, administrativă,

educativă, etc.;

- asigurarea colaborării între instituţiile fundamentale ale

comunităţilor (biserică, şcoală, familie, primărie, consiliu local,

biblioteca, etc.), dintre specialiştii din diferite domenii de activitate

şi locuitorii comunelor, dintre intelectualitate şi autorităţi, dintre

comunităţile săteşti (locale) şi autorităţile sau instituţiile de nivel

judeţean, regional sau central din perspectiva realizării unor

obiective comune;

- înfiinţarea unor birouri de informare şi consultanţă

privind problematica integrării europene; sprijinirea persoanelor

interesate în întocmirea documentaţiilor şi iniţierea proiectelor cu

finanţare europeană sau guvernamentală;

- realizarea demersurilor necesare pentru promovarea

valorilor locale;

- susţinerea şi participarea directă la întărirea rolului pe

care şcoala, biserica, biblioteca, căminul cultural, administraţia,

intelectualitatea şi toţi creatorii de valori îl joacă în viaţa

comunităţilor săteşti;

- lansarea de cărţi, în special a celor inspirate din viaţa

satelor sau scrise de autori locali;

- organizarea zilelor comunelor, ale satelor, ale

instituţiilor din satele ieşene; ziua Centrului Cultural se va sărbători

la aceeaşi dată cu ziua comunei Leţcani (de Înălţarea Domnului);

- organizarea unor festivaluri şi concursuri în cadrul

cărora să fie puse în valoare talentele şi performanţele unor

interpreţi sau creatori din judeţ;

3. Conturarea viitorului comunităţilor locale şi pregătirea

candidaţilor pentru asigurarea evoluţiei ascendente a acestora;

- realizarea unor studii de psihologie socială, a unor

cercetări economice sau sociologice şi conturarea, pe acestă bază a

unor modele ideale de comunitate locală cât mai apropiate de

aşteptările oamenilor şi de posibilităţile de realizare existente;

- cursuri de pregătire pentru aspiranţii la funcţiile de

demnitate publică (în special primari sau consilieri locali);

- fundamentare şi elaborarea strategiilor programelor şi

proiectelor de dezvoltare rurală.

Prin toate aceste acţiuni, Centrul Cultural Leţcani îşi

propune realizarea „unităţii sufleteşti”, ca fundament al acţiunii

comune a personalităţilor şi instituţiilor, a intelectualităţii şi

administraţiei, a creatorilor şi receptorilor de valori pentru

emanciparea prin cultură şi educaţie, prin reforme sociale sau

administrative şi prin integrare europeană, a satului românesc.

Strategii, proiecte, programe

4

Biruit-au gândul…

Ce s-ar mai bucura Cronicarul la aflarea veştii că la Leţ-

cani oameni de ispravă lăsat-au deoparte

multe alte treburi destul de importante şi au pus umă-

rul întru devenirea spirituală a neamului.

Ştiut este că Leţcanii au avut din veac locuitori harnici şi

gospodari, truditori ai pământului şi apărători de glie

strămoşească ce niciodată nu s-au plecat în faţa greutăţilor cu

care viaţa i-a încercat din plin. Nu întâmplător aici,la Leţ-

cani, în Cimitirul Eroilor, îşi dorm somnul de veci o parte

dintre cei care în momente cruciale pentru existenţa noastră

ca popor şi-au pus piepturile scut de apărare a moşiei

străbune.

Copil fiind, am avut ocazia să cunosc acest sat, această

comună de la o vârstă destul de fragedă. Amintirile mele sunt

dominate, magic aproape, de nopţi înstelate de vară în vre-

mea cositului,când,în carul cu boi, porneam în miez de noapte cu ai casei către şesul Bahluiului.Aici primise mama

o parte din zestrea funciară, o fâneaţă înflorată ca-n basme,

din care săreau continuu cosaşi iuţi şi prin care se strecurau

mereu şopârle agere, fricoase.

La Leţcani am văzut prima dată trenul, care, bineînţeles,

m-a uimit peste măsură. Era primul meu contact cu civiliza-

ţia industrială, căci prin satul meu natal, aşezat la poalele

Maslicului de la Mânjeşti, nu trecea o aşa maşinărie colosală,

care să întreacă în forţă orice balaur din poveştile bunicului.

Locurile acestea mirifice rămâneau ani de-a rândul, de

la un iunie la celălalt, în memoria mea ca un film în culori

pe ecran panoramic şi ştiam că în fiecare vară urma să facem

cel puţin un drum, două, la Leţcani. De aici aduceam

acasă, ca pe o adevărată comoară, fânul acela cu miros de

mentă şi sânzâiene – hrana de iarnă pentru Florica, pe care o

percepeam, ca orice copil trăit la ţară, ca făcând parte din

familie…

Leţcani - loc de amintiri frumoase din îndepărtata de-

acum copilărie, loc de fermecătoare întâlniri cu mama

Natură în feerice dimineţi cu rouă din belşug şi-n zile lungi şi

uscate, poate prea lungi, prea uscate şi prea arzătoare.

Leţcani – pajişte de gânduri şi simţăminte, de idealuri şi

împliniri care aveau să vină, firesc, ulterior, când, la fiecare

mijloc de septembrie, timp de patru ani, lăsam satul şi casa

părintească pentru a merge la Liceul Internat, aflat,oricum,

mult mai aproape de Leţcani decât satul paharnicului Mânja

şi al urmaşilor urmaşilor lui…

Biruit-au gândul şi aceşti oameni minunaţi ai Leţcanilor,

Cogeascăi, Cucutenilor şi Bogonosului, conduşi de câţiva ani

buni de chiar unul dintre urmaşii amintitului paharnic, s-au

învrednicit a inaugura o minunată lucrare – Centrul Cultural.

Fie ca acesta să dăinuie atât cât Dumnezeu va îngădui

să existe viaţă pe aceste meleaguri binecuvântate!

Mogoşeşti, decembrie, 2006

prof. Vasile Fluturel

Odă ţăranului

De milenii merii dau rod prin livezi,

Ocrotiţi de mâna-ţi veşnic grijulie.

Ca-n balade ale vechilor aezi

Melodia toamnei curge peste glie…

Brazda-ţi simte pasul bine apăsat

De stăpân cum fost-ai dintru începuturi,

Codrul te cunoaşte de viteaz bărbat,

Mânuind prin vremuri pluguri,dar şi scuturi.

Soarele-ţi zâmbeşte şi-ţi mângâie holda,

Luna,confidentă,îţi alină dorul,

Vântu-ţi povesteşte şi acum de Molda

Si de Dragoş Vodă, întemeietorul...

Melodia toamnei curge peste glie

Ca-n balade ale vechilor aezi...

Ocrotiţi de mâna-ţi veşnic grijulie,

Merii de milenii dau rod prin livezi.

Vasile Fluturel

(Din vol.‖Vibraţii‖,Ed.Panfilius,Iaşi,2002)

Satele iesene

5

Daruire…si ideal

A fi invatator sau profesor nu este o meserie, ci o arta prin care acesti maiestri ai educatiei, contribuie la

modelarea spiritului, largirea orizonturilor de cunoastere, formarea caracterelor si plamadirea idealurilor care vor da

sens vietii copiilor, tinerilor si chiar comunitatilor in ansam-blu lor.

Doamna profesor IulianaChifan care, timp de

aproape trei decenii a condus prestigiosul corp didactic din comuna Cotnari, a demonstrat din plin acest lucru in in-

treaga sa cariera.

S-a nascut la sat, a crescut cu flori de camp duminica pe masa. A pasit pragul scolii, ca elev, intr-o pe-

rioada de mari framantari. Si pe atunci se schimbau pro-grame, se cautau metode, se radiau si se adaugau alte val-

ori, se schimbau imnuri. In ciuda tuturor, a invatat, a termi-

nat ciclul I, ciclul al II-lea, liceul teoretic, facultatea.

S-a alaturat colectivului didactic de la Cotnari in

anul 1964, intr-o scoala cu patru sali de clasa, scoala vizi-

tata si de poetul Mihai Eminescu ca revizor scolar. Calita-tile sale deosebite au ajutat-o sa depaseasca toate momen-

tele grele, sa gaseasca solutii potrivite imprejurarilor,in spirit de omenie, cinste, respect pentru cei din jur; a stiut sa

pretuiasca frumosul si cumpatarea, sufletul nobil, deschis. In anul 1971 a inceput construirea localului actual

care, cu multa munca, a devenit frumoasa scoala ce a

primit, dupa multi ani, numele de ―Stesan cel Mare‖. S-a implicat de la prima caramida pusa la temelie pana la inau-

gurare si apoi sfintirea numelui. Pentru doamna Chifan Iuliana scoala era centrul universului; totul gravita in jurul

ei. Cand spui Scoala Cotnari, spui implicit profesor Chifan Iuliana.

A stiut intotdeauna sa impuna si sa castige re-

spectful celor din jur. Toti au admirat-o si o admira elevi, colegi, oameni simpli, dar si oficialitati.

Dea lungul anior a indrumat nu numai generatii

de elevi, ci si pe dascalii aflati la inceput de drum care au vazut totdeauna in dragostea de copii, in simtul datoriei si

tinuta demna ale doamnei Chifan Iuliana modelul ideal al omului de scoala.

Multe dintre calitatile sale le-a transmis si celor

doi baieti, Dinu si Victor, prin care isi implineste o parte din aspiratiile si idealurile vietii.

―Doamna‖a fost si este pentru cotnareni simbolul

elegantei, al onoarei si al demnitatii, omul care s-a identifi-cat cu aspiratiile si idealurile comunitatii, pe care le-a slujit

si le slujeste cu daruire si devotement.

Nu in ultimul rand, noi cei care i-am fost elevi si mai tarziu colegi ne-am mandrit constatand ca doamna,

prin tinuta si profesionalismul sau, a sters diferentele dintre sat si oras, dintre liceu si scoala gimnaziala, floarea intelec-

tualitatii iesene bucurandu-se sa aiba in mijlocul sau un om de o asemenea valoare.

Scriem aceste cateva ganduri convinsi fiind ca

oameni ca doamna Chifan Iuliana sunt predestinati sa ra-mana ―povatuitori ai tinerimii‖, cum frumos se exprima

carturarul Gheorghe Lazar, si, totodata din dorinta ca, in numele generatiilor pe care le-a indrumat pe calea spre

ideal, sa-i aducem o tarzie dar sincera si meritata re-

cunostinta.

Invatatori:

Teodora Laiu

Cristina Ursache

Mihai Manole

2006- An de sarbatoare pentru satul Cogeasca

Pentru locuitorii satului Cogeasca, anul 2006 s-a

dovedit a fi un an deosebit , bogat in evenimente, aniversari, impliniri, an de bilant si sarbatoare.Implinirea a 620 de ani de

la prima atestare documentara a asezarii a fost marcata prin

aparitia lucrarii monografice « Comuna Letcani : continuitate si ideal « (coordonator prof. O. Ursache). In luna mai s-a

sarbatorit, printr-o larga participare, in cadrul « Zilelor satu-lui », hramul bisericii si finalizarea lucrarilor de pictura mura-

la, lansarea lucrarii parintelui M.Mocanu « Pe urmele arhi-mandritului Isaia Teodorescu

( Popa Duhu), invatatorul lui Ion Creanga », aniversarea a120

de ani de existenta a scolii si inaugurarea unui local nou cu 8 Sali de clasa.

Infiintarea scolii din Cogeasca ( acum 120 de ani)

este legata de personalitatea lui Isaia Teodorescu-(Popa Duhu din scrierile lui Ion Creanga)-nascut la Cogeasca Veche. Toa-

ta viata a fost omul care a deservit invatamantul romanesc. O mare parte a vietii sale, a luptat cu multa vigoare pentru ridi-

carea prin biserica si scoala proprie din totdeauna ai satului

sau natal, depunand efort cat a trait pentru convingerea tutu-ror acelora care puteau ajuta satul Cogeasca sa aiba scoala

proprie.Numele sau va fi rostit cu piosenie si respect la Co-geasca. Iata de ce, ca un act de recunostinta si dreptate , de

imbold pentru toti cei care lucreaza si vor lucra in acest dome-niu sacru al invatamantului , oamenii Scolii Cogeasca, im-

preuna cu directorul Emil Bors au hotarat ca Scoala din Co-

geasca sa-i poarte numele.

Satul Cogeasca va avea din pacate scoala proprie

abia in anul 1886, cand Isaia Teodorescu nu mai era in viata

(trecuse in vesnicie din anul 1877, dar a murit impacat cu sine ca a reusit sa induplece Ministerul Invatamantului ca sa des-

chida o scoala comunala macar la Cucuteni , acolo unde si copii din Cogeasca sa culeaga lumina scolii)

La ceas aniversar se cuvine sa ne exprimam adancul

respect si sa multumim in acelasi timp acelora care de-a lun-gul timpului au facut ca Scoala din Cogeasca sa-si continue

drumul.

Considerandu-l pe preotul Petru Arbore drept pri-mul invatator titular al satului Cogeasca, trebuie sa amintim

cu respect pe « unul dintre cei mai dotati si mai daruiti proce-sului de educatie , pe invatatorul Constantin Popa ». In timpul

acestui invatator s-a ridicat corpul de cladiri tip « Spiru Ha-ret » cu o sala foarte mare si o locuinta pentru familia invata-

torului-director (probabil 1925).

Desi a condus scoala intr-o perioada foarte grea (1936-1950),invatatorul- director Dumitru Grigoras, cu ocazia

inspectiilor efectuate este laudat , iar scoala este considerata « model de gospodarie si administratie scolara pentru scolile

din imprejurimi ».

Incepand cu anul 1948, odata cu schimbarile aduse de reforma invatamantului , in Scoala din Cogeasca , ca pre-

tutindeni , de altfel, in tara, se manifesta cateva fenomene majore,caracteristice indeosebi primului deceniu de regim

comunist : cresterea numarului de elevi inscrisi, de clase si de

cadre didactice, mare fluctuatie a cadrelor didactice. Spatiul de invatamant a constituit din totdeauna o problema pentru

scoala . Intre anii 1959-1961 a fost construit corpul de cladire din chirpici pe fundatie din piatra , prin munca voluntara a

locuitorilor satului. Director in aceasta perioada a fost ener-

gicul invatator Victor Cretu. .

Dintr-o insemnare din iulie 1965 aflam ca scoala

veche si gardul necesitau reparatii capitale.Cu efort deloc neglijabil, directorul –invatator Dumitru Cebere reuseste

incheierea lucrarilor dupa trei luni , in octombrie acelasi an.

6

Salile de clasa existente in 1971 se dovedesc a fi

insuficiente in comparatie cu numarul mare al elevilor astfel ca s-a pus problema construirii unui local nou, cu cinci sali

de clasa, lucru realizat in 1973. Un an mai tarziu, din mate-rialele ramase se va construi un corp de cladire nou in locul

localului din furci si pamant. Director al scolii in aceasta perioada a fost profesorul Romulus Constantin.

Dupa 1989 invatamantul a fost unul din domenii-

le asupra caruia s-au intreprins un mare numar de schimba-ri de natura legislativa, institutionala , organizatoric –

administrativa si de continut. Pentru Scoala Cogeasca s-a pus tot mai acut necesitatea efectuarii reparatiilor capitale la

toate corpurile de cladiri. In aceasta idee, in 1997 este nu-

mit director,invatatorul Emil Bors.

La insistentele tot mai accentuate ale directorului

scolii si ale primarului comunei Letcani, Inspectoratul Sco-

lar al Judetului Iasi, Consiliul Judetean Iasi hotarasc cons-truirea in locul cladirii din chirpici a unui local nou, mo-

dern cu 8 sali de clasa, cu finantare externa.In vara anului 2005 incep lucrarile de constructie la noul local de scoala.

In prezenta unui numar mare de invitati, persona-

litati de seama ale vietii culturale si politice iesene, fii ai satului, veniti din colturi departate ale tarii, preoti, parinti si

elevi, in 20 mai 2006 are loc sfintirea si inaugurarea noului local.

Si nu poate fi multumire si satisfactie mai mare

decat atunci cand pe chipurile nevinovate ale copiilor se citeste curiozitatea si bucuria , pe al cadrelor didactice spe-

ranta in mai bine, iar pe chipul celor ce au facut posibila realizarea acestui obiectiv, multumirea lucrului bine infap-

tuit.

In ziua de 20 mai 2006, daca ar fi fost printre noi, mult s-ar fi bucurat parintele Isaia Teodorescu , cel care

s-a implicat direct in actiunile de deschidere a unei scoli satesti, unde consatenii sai au putut sa beneficieze de lumi-

na scolii. Prin numele ce-l va purta in viitor Scoala din Co-

geasca, cel al arhimandritului Isaia Teodorescu, dorim sa aducem un modest omagiu la scurgerea a 129 de ani de la

trecerea in nefiinta a celui care si-a pus intreaga viata in slujba binelui , adevarului si frumosului etern.

INVATATOR, EMIL BORS

Arhimandritul Isaia Teodorescu (« popa Duhu » din Amintirile ...... lui Ion Creanga)

Probleme actuale ale educatiei in comunitatile rurale

de prof. univ. dr. Ioan Grigoras

Perspectivele integrarii noastre in Uniunea Europea-

na ne determina sa ne regandim cu multa raspundere proble-matica educatiei in localitatile rurale, componenta esentiala a

problematicii mai largi a dezvoltarii satelor romanesti. Ea nu

poate fi cuprinsa dintr-o data in acest articol, menit doar sa initieze dezbateri pe aceasta tema, schitind pentru ince-

put,cateva idei numai.

De la inceput semnalam obstacolul unei mentalitati

care ingusteaza modul de a intelege educatia din satele noas-

tre : aceea care ignora intinderea si amploarea educatiei necesare

populatiei rurale. Prezenta functionala a scolii si bisericii in sat face sa se creada ca datoria si raspunderea pentru educatie

apartine numai acestor institutii, este drept, foarte importante si esentiale pentru formarea omului. Efectiv, scoala functioneaza

ca etapa decisiva pentru introducerea generatiilor noi in

cunoastere, cultura,in sistemele de baza ale valorilor si norme-lor vietii si activitatilor umane si sociale. Dar functioneaza

numai ca etapa de baza. Biserica este, de asemenea, o instutie

foarte importanta si esentiala pentru insusirea valorilor religioa-se, morale, a modelelor de comportare umana. Totusi, nu spu-

nem ca aceste institutii de seama lasa intotdeuna urme adanci

in omul care termina scoala ori iese, daca vine, de la biserica. Nu e bine ca educatia se limiteaza numai la activitatile din

scoala si biserica, avand in vedere ca educatia astazi, mai mult ca oricand, se recomanda ca o necesitate permanenta a vietii. O

impun, in caest sens, nevoile vietii, schimbarile si transformari-le rapide din lumea reala, acumularile mari de informatii, nou-

tatile tehnicii si ale practicii etc., toate solicitand si noi inzestra-

ri ale fiintei umane ; orifara pregatirea continua, fara formarea unor noi abilitati si deprinderi de munca ori de comportare

omul poate fi depasit, izolat de exigentele noi ale vietii, ame-nintat si ramas in primitivitate.

Ca urmare a accelerarii ritmurilor dezvoltarii se acu-

muleaza si anumite contraste, uneori chiar conflicte, intre com-portamentele desuete, uneori primitive (comoditate, pasivitate,

lene, alcoolism si asa mai departe), lipsa de receptivitate si chiar rezistenta la asimilarea noutatilor benefice etc. din partea

unor insi, pe de o parte, si schimbarile necesare ale vietii, pe de alta parte.

O problema importanta a educatiei actuale este si

aceea care cere cunoasterea unor noi ramuri ale stiintei si tehni-cii absolut necesare in viata oamenilor ; e vorba de asimilarea

noutatilor din zootehnie, medicina veterinara, medicina uma-na, pomicultura si viticultura. Sunt discipline stiintifice care se

recomanda prin utilitatea lor stringenta educatei cuprinzatoare a

populatiei satesti si nu numai a acesteia. Sa tinem insa seama

ca populatia nu afla decat rareori, de multe ori intamplator, despre ceea ce este important si prezinta importanta utilitara in

gospodarie, in culturile agricole, diversificate pe ramuri. O educatie care desi este sustinuta, in maniere specifice si de

scoala, si de biserica (vezi, de exemplu, pilda talantilor, a lucra-

torilor tocmiti la vie etc., cu efecte si pentru virtutile crestine), trebuie sa fie si extrascolara ori extrabisericeasca. Insa aceasta

educatie « extra » are si ea sanse daca este sustinuta de specia-listi (profesionisti), care trebuie sa fie recunoscuti, utilizati si

rasplatiti si ca educatori pentru ramurile specialitate agricola a muncii. Caci, apropo de integrarea in Uniunea Europeana :

ordinea noua a vietii si activitatii cuprinde, cu noi exigente ale

cunoasterii si practicii, si viata satelor precum si activitatile ei pentru integrarea populatiei in modernitate.

7

Toti specialistii care lucreaza in comunitatile rura-

le au si sarcini educative si nu numai in domeniul speciali-tatii, ci si in acela al educatiei morale ,civice, politice

(democratice), chiar si juridice, administrative, etc. Ei repre-zinta educatia extrascolara a populatie rurale intr-un sens

cat mai complet posibil, o educatie care se executa prin metode specifice, prin contact comunicational nemijlocit cu

populatia. O educatie care solicita nu numai specilalistii ci

si pe cei pensionari stabiliti in sat ori care au legaturi perma-nente cu satul in care s-au nascut. Totuai, preotul si dascalii

scolii din sat au raspunderile cele mai mari pentru a face din

parinti educatori permanenti ai copiilor, adolescentilor si tinerilor,

dar si in cazul raporturilor extrafamiliale. Impreuna cu spe-

cialistii educatori,dascalii scolii si ai bisericii au si raspunderile

formarii unei inalte constiinte mora-civice si crestine, solidare si

unitare,care sa reprezinte demnitatea comunitatii, sporind prin

aceasta si sansele libertatii individuale si comunitare.

Pentru aceasta, initiativa profesorului Ovidiu Ur-

sache, fostul meu student, de a crea aici, in comuna noastra natala, un centru cultural care sa contribuie la promovarea

valorilor si afirmarea comunitatilor satesti este salutara. Ea se doreste o continuare, peste timp, a preocuparilor lui Di-

mitrie Gusti, Spiru Haret, Petru Poni si ale atator alti

« luminatori » ai satelor si ai neamului, motiv suficient pen-tru a-i acorda intreaga noastra sustinere.

―Crainici de ideal‖

Această metaforă pe care o folosea Nicolae Iorga

pentru a-i omagia pe cei care au contribuit la formarea şi

afirmarea conştiinţei noastre naţionale este la fel de suges-

tivă şi potrivită pentru a sublinia rolul pe care învăţătorii,

profesorii, preoţii şi medicii, agronomii si ceilalţi intelectu-

ali ai satelor noastre l-au jucat şi îl joaca în ascensiunea spre

ideal a comunităţilor noastre locale. Fiecare dintre aceştia

au contrbuit şi contribuie, într-un fel sau altul, la conturarea

şi împlinirea aspiraţiilor individuale sau ale întregii comuni-

tăţi, îndeplinind într-o măsură mai mică sau mai mare statu-

tul unui ―crainic de ideal‖.

Învăţătorii şi profesorii, prin natura activităţii lor,

sunt primii care ne-au arătat cerul înstelat, împodobit cu

aspiraţii şi idealuri şi tot ei sunt aceia care au jucat şi joaca

un rol deosebit de important în alegerea şi succesul drumu-

lui spre ideal pe care fiecare comunitate îl parcurge pentru a

-şi îndeplini ―rostul‖ lor pe pământ.

Am avut şansa şi, de ce nu, privilegiul de a

cunoşte, ca elev şi student, ca învăţător şi profesor, ca direc-

tor de şcoala şi în ultimul deceniu ca primar nenumăraţi

asemenea ―crainici de ideal.

Sperăm ca în timp, în paginile acestei publicaţii, să-i

evocăm şi, acolo unde este cazul, să le aducem un semn de

recunoştinţă târzie, cât mai multora dintre ei. Pentru a ne ilus-

tra gândurile, în aceste rânduri, vom invoca numele doar câtorva dintre personalităţile care şi-au pus decisiv amprenta

asupra instituţiilor, comunităţilor şi generatiilor pe care le-au

slujit. Mă gândesc acum la învăţătorii Dumitru şi Elena

Vrânceanu sau Jenica Stavarache, la profesorii Corneliu Colce-

riu sau Vasile Fluturel de la Şcoala Mânjeşti, la generaţia de

aur a dascălilor de dascăli de la Liceul Pedagogic ―Vasile

Lupu‖ din Iaşi în frunte cu eminenţii profesori de ―apostolat‖

Elisabeta Alexandrescu, Stere Rădoi, Dumitru Acosteoaie,

Georgeta Petrea, Rodica Măcăreanu, Octavian Chitoveanu,

Ion Enache, Liliana Parfene, Ovidiu Loghin şi atâţia alţii. Mă

gândesc de asemenea la foşti colegi, învăţători şi profesori de la

Scoala Leţcani: Panait Istrătescu, Elisabeta Moşac, Teofilia şi

Mihai Popescu, Elvira Cotelea, Elena Frăsinaru, Ioan si Maria

Cojocaru Cecilia Grecu, Octavian Ţugulea, Ioana Vasilache,

Maria Grădinaru, Dumitru şi Olga Celure, Rodica Crăciun,

Speranţa Negoescu, Elena Rusu, Călin Floreea, Valeria Bejan

şi lista este, desigur, incompletă, sau la oamenii de şcoala ală-

turi de care am trăit experienţa de director cum sunt profesorii

Liliana Chifan de la Cotnari, Nelu Nechifor de la Sineşti, Gelu

Iordache de la Mădârjac, Gheorghe Cojocaru de la Podu

Iloaie, Dumitru Mutrescu, Margareta Onica sau Orest Ticşa de

la Dumesti, Vasile Fluturel, Gheorghe Constantin sau Traian

Hereţiu de la Mogoşeşti, Ilie Minea de la Erbiceni, etc.

Fiecare cu personalitatea şi specialitatea lui, fiecare cu

stilul şi convingerile proprii.

Acesti oameni, pentru care singurul merit ce şi-ar fi

dorit să fie recunoscut a fost şi este acela de a-şi fi făcut datoria

au însă ceva în comun, ceva care transcede limitele exercitării

disciplinate a profesiei şi tocmai de aceea, a dat şi dă rezultate-

lor muncii lor dimensiunea eternităţii.

Ei au fost sau mai sunt înainte de orice ―oamenii ai

cetăţii‖ care, înţelegând ca se afla ―sub vremi‖ au ―brăzdat şi

aruncat sub dureroasele brazde sacra ghindă a arborelui vietii‖.

Sămânţa speranţelor, aspiraţiilor şi idealurilor a rodit chiar în

condiţii vitrege pentru că ―sămănătorii‖ erau animaţi de o

imensă dragoste de copii, de oameni, de şcoală şi de valorile

nepieritoare ale satului şi neamului nostru. Prin munca şi

idealurile lor ei au pus bazele unei pedagogii a comunităţii

careia în ultimii ani facem eforturi pentru a-i alătura o peda-

gogie a libertăţii.

Şi câtă nevoie avem astăzi de exemplul, de experienţa

şi dăruirea acestor oameni care şi-au dobândit de mult statutul

de ―povăţuitori‖ ai comunităţilor noastre, în efortul solidar pe

care dorim să-l realizăm pentru emanciparea culturală şi socială

a satelor ieşene.

Prof. Ovidiu Ursache

8

UNITATE NATIONALA SI INTEGRARE

EUROPEANA

Aniversarea Marii Unirii si sarbatorirea Zilei Natio-

nale a Romaniei se desfasoara, in acest an, intr-un context

deosebit, marcat profund de intrarea oficiala a tarii noastre,

peste o luna, in Uniunea Europeana.

Atat infaptuirea statului national unitar raman, cat si integrarea in Uniunea europeana a Romaniei repre-

zinta momente de importanta cruciala in ascensiunea spre

ideal a poporului nostru, ambele impliniri constituind, asa cum afirma Nicolae Balcescu, rezultatul secolelor « de

lucrare a poporului roman asupra lui insusi » . Facem aceasta apreciere deoarece nici unitatatea nationala, nici

integrarea europeana nu reprezinta evenimente intampla-toare sau conjuncturale, ci rezultatul muncii, al stradanii-

lor si sacrificiilor generatiilor trecute, ale unor barbati de

stat si oameni politici luminati, ale oamenilor de cultura care au privit si au vazut, adesea, dincolo de orizonturile

vremurilor.

Atat infaptuirea unitatii nationale, cat si integra-

rea europeana a tarii si-au dobandit in mod explicit pute-

rea de idealuri perene ale neamului, determinand sensul profund al evolutiei noastre istorice, mai ales din zorii

epocii moderne. Eforturile de modernizare a societatii romanesti incepute de generatia pasoptista si continuate de

generatiile care i-au urmat esrau, de fapt, canalizate spre infaptuirea unor idealuri nationale (unitatea si indepen-

denta nationala, emanciparea sociala si afirmarea cultura-

la) cu sprijinul si prin valorificarea experientei inaintate a tarilor occidentale, a umanitatii in ansamblul ei. Fara a

exagera rolul factorilor externi in raport cu contributia adusa de fortele politice, culturale si sociale interne, nu

putem sa nu constatam ca atat revolutia de la 1848 din Tarile Romane, cat si Unirea Principatelor, atat reformele

incepute de catre domnitorul Al. I. Cuza si continuate de

catre regele Carol I, cat si obtinerea independentei de stat, atat desavarsirea formarii statului national unitar roman la

1 Decembrie 1918, cat si revolutia din decembrie 1989 au fost rezultatul luptei si eforturilor poporului roman pentru

implinirea propriilor aspiratii, dar ele au fost influentate si determinate totodata intr-o ma sura mai mica sau mai

mare de evolutiile din Europa acelor vremuri in care ro-

manii au dorit sa se integrze ca un popor « demn de liber-tate ».

Facem aceste cateva precizari pentru a arata ca

din perspectiva istorica unitatea nationala si integrarea europeana au reprezentat aspiratii si idealuri fundamentale

nutrite nu numai de elitele neamului, ci si de cea mai mare parte a populatiei, ca procesele istorice care au dus la in-

faptuirea acestora sunt interdependente, iar din punct de vedere axiologic ierarhizarea lor este inoportuna si chiar

daunatoare.

Europa viitorului este si trebuie conceputa ca o Europa a natiunilor, iar cei care cred ca integrarea euro-

peana trebuie sau poate sa aiba ca efect dezintegrarea na-tionala savarsesc, dupa parerea mea, o grava eroare.

Idealul unitatii nationale nu exclude ci, dimpotri-

va, presupune integrarea europeana ; idealulul ridicarii Romaniei in ochii tarilor occidentale si eforturile depuse in

intreaga noastra istorie moderna, dar mai ales in ultimele decenii pentru a elimina diferentele, pentru a diminua

decalajele si pentru a putea fi considerati o natiune

« demna de libertate » au avut ca si consecinta directa asi-gurarea unitatii de actiune a fortelor sociale, culturale si

politice si, nu in ultima instanta, mentinerea unitatii noas-tre nationale in vremuri atat de tulburi. Depasirea difi-

cultatilor, a barierelor psihologice si a obstacolelor de tot felul care vor mai aparea in procesul efectiv al integrarii nu

va fi posibila fara asigurarea unei solidaritati sociale care sa asigure

implinirea si consolidarea acestui ideal. Asadar, unitatea nationala este o conditie a integrarii europene, dupa cum Uniunea Europea-

na se bazeaza pe unitatea natiunilor care o compun si propmovea-za pastrarea specificitatii, a valorilor propriii fiecarei natiuni, a

fiecarei comunitati nationale.

Unitatea nationala se va manifesta si se va afirma intr-o Europa Unita in masura in care « unitatii in cuget si simtiri » des-

pre care vorbea poetul i se va adauga si unitatea eforturilor pentru modernizarea, eficientizarea si cresterea competitivitatii economiei

nationale care sa poata avea succes pe piata europeana, iar in inte-rior sa asigure resursele necesare pentru imbunatatirea vietii oame-

nilor. Trainicia unitatii nationale si a unitatii europene se intemeia-

za nu numai pe unitatea teritoriala si pe cea economica ; ele au nevoie de asigurarea « unitatii si armoniei sociale », de asezarea pe

baze rationale a raporturilor si relatiilor interumane, intercomuni-tare si interinstitutionale astfel incat sa asigure coeziunea si solida-

ritatea tuturor fortelor sociale si sa dea sens actiunii acestora din

perspectiva atingerii scopului fundamental al oricarei societati care, dupa cum afirma Aristotel este asigurarea « traiului bun » al

tuturor mebrilor sai. Unitatea actiunii politice reprezinta, de ase-menea, o necesitate, iar ea nu excude ci, dimpotriva, presupune

pluralismul ca o conditi de baza a mentinerii unitatii nationale in

conditiile unei societati democratice. Pluralismul ideologic si poli-tic nu trebuie sa degenereze, insa, in politicianism , intr-un « razboi

al tuturor impotriva tuturor ». In democratie liberalismul sau neoli-beralismul , social-democratia, sau doctrinele populare, conserva-

torismul sau socialismul etc., doctrinele de dreapta sau cele de stanga nu se exclud, ci, dimpotriva, se presupun unele pe altele.

Ele ofera modele diferite de societate si solutii proprii la probleme-

le existente, dar pe ansamblu, actiunile lor trebuie sa fie comple-mentare, scopul fundamental fiind acelasi :slujirea idealurilor na-

tionale si ale comunitatilor pe care le reprezinta. Unitatea politica este asadar nu numai posibila, ci si necesara. Istoria demonstreaza

ca atunci cand luptele politice capata un scop in sine si nu urma-resc implinirea idealurilor comunitatilor, ale natiunilor sau ale

umanitatii ele devin un pericol la adresa unitatii acestora.

Pentru a preintampina astfel de situatii este imperativa

asigurarea ordinii morale si a unitatii juridice, intruchipate de

catre stat si administratie, care stabilesc limitele intre care fortele

politice, sociale, economice, institutiile si cetatenii pot sa-si mani-feste libertatea astfel incat sa nu-si incalce reciproc drepturile si sa

nu puna in pericol idealurile, binele general al comunitatilor, al natiunilor si al umanitatii.

Infaptuirea proiectelor economice, sociale, politice si

juridice, conturarea si implinirea idealurilor presupun insa actiu-nea solidara, motivata superior a oamenilor si colectivitatilor uma-

ne . Eficienta actiunilor noastre depinde de puterea vointei colecti-

ve, de gradul de coeziune si de « unitatea sufleteasca » pe care

oamenii le dobandesc prin cultura si prin educatie.

Asigurarea unitatii culturale si realizarea unei educatii a

libertatii din perspectiva promovarii valorilor perene ale comunitatii,

ale neamului, ale Europei si ale umanitatii reprezinta, din punctul

nostru de vedere, modul cel mai intelept in care generatia noastra poa-

te sluji idealurilor unitatii nationale si integrarii europene a tarii.

Si unitatea nationala, si unitatea europena au, asadar,

aceleasi dimensiuni, aceleasi componente ; difera doar elementele din care acestea sunt formate, nivelurile si perspectivele de aborda-

re. Cum, insa, si in cazul uneia, cat si in cazul celeilalte, funda-

mentale sunt opiniile reprezentate de oamenii constituiti in comu-nitati locale sau regionale, criteriul unitar de evaluare nu poate fi

altul decat acela al contributiei pe care fiecare a avut-o, o are si o va avea la crearea valorilor perene si la implinirea a ceea ce Herder

numea « realizarea ideii de umanitate ».

9

Sunt acestea cateva ganduri pe care am dorit sa le

exprim astazi, de ziua nationala, cand aniversam infaptuirea Marii Uniri de la 1918 si cand - in durata istorica, sociologi-

ca, psihologica si chiar ca timp fizic – ideea nationala se afla atat de aproape de integrarea europeana.

Este, credem, datoria generatiei noastre de a-si asu-

ma nu atat meritele, cat mai ales responsabilitatile acestui moment istoric si sa actioneze in sensul unui gand si al unui

indemn pe care un reprezentant al generatiei Marii Uniri si un mare « povatuitor al neamului » (este vorba de istoricul Vasile

Parvan) il adresa romanilor pentru eternitate :

« Desfa-ti dara aripile, suflet al natiunii mele, loveste cu ele puternic si larg aerul lumii de jos si ia-ti ca un vultur

zborul spre tariile senine si curate. De acolo ochii tai vor ve-dea, inca mai limpede, intreaga icoana a lumii. »

1 decembrie 2006 Prof. Ovidiu Ursache

CETĂŢENII DE ONOARE AI

COMUNEI LEŢCANI

În baza legislaţiei în vigoare şi a Statutului Comunei

Leţcani , Consiliul Local a conferit titlul de ―CETĂŢEAN DE

ONOARE‖ următoarelor personalitaţi care , prin strădaniile si

creaţiile lor şi-au adus o contribuţie remarcabilă la împlinirea

aspiraţiilor şi idealurilor comunităţii :

Ionel Grigoraş , prof.univ.dr.- Universitatea Al.I.Cuza ,

Iasi

Petru Tudose , medic- pensionar ;

Mihai Mocanu , preot- fost protopop de Paşcani ;

Mihai Carp , preot , pensionar- fost preot paroh la

Parohia Leţcani ;

Sica Rusu Durlai , interpretă de muzică populară ;

Mihai Popescu , profesor- fost director al Şcolii Leţcani ;

Constantin ( Antim) David , preot la Patriarhia Română ;

Ovidiu Ursache , profesor – fost director al Şcolii în

perioada 1986-1996 , primar al comunei Leţcani din 1996 ;

Urmaţi-le exemplul , pentru că lista poate şi trebuie

să fie completată …

Secretar al comunei

Leţcani ,

jr. Irimiţa Vali-Claudia

RADU URSACHE —

Un spirit european şi universal, legat printr-o dragoste

eternă de oameni şi de satul natal

Despre profesorul de limba engleză şi umanism de la

Unversitatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi, despre gân-

durile şi faptele acestei personalităţi de prestigiu a Iaşilor ul-

timelor deceniii s-au spus şi s-au scris, se vor spune şi se vor

mai scrie, credem, multe gânduri frumoase.

Pilduitoare şi pline de semnificaţii din perspectiva

legăturii de suflet dintre prof. Radu Ursache şi satul său natal,

―Mânjeştii de la poalele Cruceriului‖, cum îi placea să spună,

considerăm a fi cuvintele adresate de către preotul acestei

parohii, Dan Apostol, în august 2003, la biserica Sfântul Spiri-

don din Iaşi, în faţa celor veniţi să-l conducă pe ultimul drum

pe cel care le înfrumuseţase şi le îmbogăţise anii în care, ca

rude, ca studenţi, colegi, prieteni sau simple cunoştinţe fuse-

seră împreună.

―De câteva zile clopotul bisericii din sat bate fără

încetare, spunea părintele Apostol, peste întreaga suflare a

satului s-a aşternut o imensă tristeţe, iar durerea oamenilor

este atât de mare încât lacrimile din ochii bătrânilor nu au

încetat să curgă pe întreaga durată a slujbei la care le-am dat

această tristă veste.‖

Mă gândeam atunci şi mă mai întreb uneori şi acum

cărui fapt se datorează această legătură specială dintre cel ple-

cat cu peste patru decenii în urmă pentru a-şi împlini

idealurile plămădite chiar acolo în sat şi oamenii rămaşi să-şi

urmeze rosturile lor cum o fac de atâtea generaţii? Iar explica-

ţia nu poate fi decât una singură: Radu Ursache şi-a iubit satul

şi oamenii lui ―ca propria-i casă, ca pe propria-i familie‖, cum

spunea adesea. Iar iubirea lui s-a manifestat nu numai în con-

tactele directe cu oamenii locului; el a promovat sistematic şi

pretutindeni valorile acestei comunităţi. Despre pădurea

Cruceriu şi dealul Maslicului, despre domnul sau doamna

Vrânceanu (învăţătorii satului) şi părintele Vasile Pleoţ, despre

colegii de şcoală şi oamenii de frunte ai satului ca să nu mai

vorbim despre mama şi familia sa ştiau nu numai studenţii

sau profesorii de la universităţile din Iaşi, ci şi de la Oxford

sau de la Atena, de la Cairo sau de la Helsinki etc. În sala de

cursuri şi seminarii de la U.M.F., devenită sediul fundaţiei

culturale prin care promova marile valori umaniste în care a

crezut toată viaţa, ―Ursachia‖, se găseau alături de chipurile

marilor creatori ai omenirii, chipul mamei şi al personalităţi-

lor ieşene, alături de Declaraţia de Independenţă a S.U.A. şi

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Constituţia

României, alături de imagini din metropolele lumii, imagini

din Mânjeşti şi din alte sate ale tării. Toată viaţa a ajutat

oamenii, i-a povăţuit spre înfăptuirea binelui şi a militat pen-

tru armonie şi buna întelegere între ei fără a ţine cont că sunt

europeni sau africani, albi, galbeni sau negri, ca sunt de la ţară

sau din oraş, ca au o convingere politică sau alta…

În anii ’70 a înfiintat la Iaşi cenaclul ―Prietenia‖ din

care faceau parte, promovându-si valorile naţionale, studenţi

de pe toate continentele lumii, iar în ultimul deceniu a pus

bazele fundaţiei umaniste prin intermediul careia a militat

pentru integrare culturală atât în inteiorul cât şi în afara

graniţelor tării.

A fost întotdeauna convins că integrarea valorilor la

scara Europei şi a umanităţii este nu numai necesară, ci şi

posibilă, dar pentru a avea succes fiecare valoare trebuie să fie

încarcată de originalitate, de specificitate locală sau naţională,

de autenticitate. De aceea, de câte ori pleca în străinătate (şi

puţine sunt personalităţile ieşene care au călătorit şi au pro-

movat valorile ieşene cum a facut-o el) se încărca de starea de

bine pe care i-o provoca satul natal şi oamenii lui, sau întâlnir-

ile cu spiritele înaintate ale vremii.

Aşa a facut şi în vara anului 2003, când se pregătea

10

pentru a face un nou şi important drum spre leagănul culturii

europene. A mers la Mânjeşti unde a aprins lumânări la mormin-

tele părinţilor şi ale strămoşilor chiar la ―moşii de vară‖, s-a încăr-

cat de miresmele florilor de câmp din Bereasca, şi-a luat ramas

bun de la pădurea copilăriei si de la oamenii din sat. A mers apoi

la mănăstirea Secu pentru a se încărca de ceea ce are mai sfant

credinţa străbună şi după ce şi-a aniversat împreună cu familia

implinirea frumoasei vârste de 55 de ani, ne-a anunţat pe toţi că

pleacă spre Atena, dar el pornise deja pe drumul eternităţii….

Prin toate acestea Radu Ursache a fost şi va rămâne un

model de spirit european şi universal, legat pentru eternitate de

oameni, de şcoală, de ţară şi de satul natal.

Biserica “Rotunda” Leţcani (monument istoric)

Situată la doar 10 km de Iaşi, pe un traseu de intensă circulaţie,

biserica rotundă din Leţcani ramâne un monument prea puţin

cunoscut.

Planul circular al acestei construcţii i-a adus o anumită

faimă, fiind considerată un unicat pe teritoriul României.

Din punct de vedere istoric, tainele acestei biserici nu au

fost pe deplin dezlegate, deoarece unele informaţii nu sunt explicite

sau exacte, lăsând loc de interpretări. Prin această lucarare vom

încerca să actualizăm, să completăm şi să dăm o formă unitară la

informaţiile pe care le deţinem, neavând pretenţia că s-a spus totul.

Pisania de la intrarea bisericii inscripţionată în limba

greacă ne dezvăluie următorul conţinut:

„Templul acesta, sfânt acoperământ al credincioşilor cu numele

celor întru totul cu apostolii împăraţi Constantin şi a maicii sale

Elenei, s-a clădit frumos, cu foarte mare cheltuială, de Constantin al

Lupului, marelui logăfăt şi al soţiei sale Annei, celuia ce se trage din

neamul Balş, iar al ei Catargi, ambii din boieri evgenişti, ca preoţi

soli ai sfimţilor şi drept stătători ai luminate credinţe”

Inscriţia nu este datată, dar încadrarea ei cronologică se

poate face pe seama ctitorului, care este personaj istoric cunoscut.

Acesta a stăpânit scurtă vreme satul Leţcani, deoarece la 1773

întâlnim aici un alt proprietar, iar în decembrie 1792 după războiul

ruso-otoman, C. Balş îşi vinde la sultan-mezat proprietăţile, luând

hotărârea de a se muta în Rusia.

Sunt şi alte păreri în ceea ce priveşte data zidirii bisericii.

Astfel avem în cele trei micromonografii din Mitropolia Moldovei

respectiv Arhiva Protoieriei Iaşi Dosar 467/1940; Arhiva Centrului

Eparhial Sector Economic Dosar 107/1967 şi Dosar 93/1975

informaţii care susţin date diferite. Autorul primei lucrări este

părintele Sava Popovici care presupune ca ani de zidire 1740-1760.

Autorul celei de-a doua lucrări susţine anii 1740-1780; iar părintle

Lefter Nicolae autorul la cea de-a treia lucrare susţine anii 1720-

1730.

Nu ştim ce documente stau la baza acestor lucrări, dar

majoritatea cercetărilor, inclusiv d-l acad. Răzvan

Theodorescu, fost ministru al culturii şi cultelor afirmă ca an

de zidire deceniul IX al secolului al XVIII-lea.

Din punct de vedere arhitectonic, specialiştii au

încadrat acest locaş în stilul neoclasic, apărut la sfârşitul

veacului al XVIII-lea. Iată ce spune Gheorghe Balş în

lucrarea sa „Bisericile Moldoveneşti din veacurile al XVII-lea

şi al XVIII-lea” despre Rotunda Leţcani:

„Clădirea este circulară în plan, are intrarea prin

vest, cu un portic alcătuit din patru coloane cu capitele ionice,

deasupra acesteia se ridică o mică clopotniţă.

Spre răsărit altarul apare ca un semicerc alipit de

cercul mare al bisericii, dar mai jos.

Faţada este împărţită în panouri dreptunghiulare

prin nişte pilaştri angajaţi prin nişte capitele.

Cornişa e susţinută de console oarecum

asemănătoare cu acelea ale caselor din Iaşi unde e acum

Institutul Notre Dame de „Sion, care datează cam din aceeaşi

epocă şi care sunt foarte probabil făcute de ctitorul

Leţcanilor.

Dispoziţiile acestei biserici s-ar părea aduse direct

din Italia, dar biserici cu forme circulare şi cu portice de

intrare cu coloane, au fost la modă, în Rusia în această vreme

(sfârşitul secolului al XVIII-lea inceputul secolului XIX-lea)

aceste forme fiind introduse mai cu seamă de arhitecţii

italieni.

Acest stil apare spre sfârşitul veacului al XVIII-lea

în Occident odată cu revenirea la modă a anticului, s-a

răspândit şi Polonia şi în Rusia (sub numele de clasicul

Ecaterina a II-a şi Alexandru I)

Părerea lui Ghe. Balş este împrtăşită şi de Grigore

Ionescu şi de alţi specialişti.

Interesant este faptul că se fac asocieri între acest

locaş şi Biserica Sf. Mormânt. Astfel Sorin Iftimi afirmă că

primul hram, „Sf. Constantin şi Elena” al bisericii Rotonda

Leţcani este în strânsă legătură cu biserica zidită de aceeaşi

împăraţi pe locul Sf. Mormânt. Arhitectura fiind circulară la

biserica amintită, a devenit arhetip pentru numeroase

construcţii ecclesiastice creştine. Pentru ca să fie şi mai

convingătoare acestă opinie, ni se relatează şi faptul că,

Constantin Balş în testamentul său redactat la 1822 a lăsat

suma de 1000 de lei pentru a fi trimisă cu pomelnic la Sf.

Mormânt. Prin înscrierea sa în pomelnicul acelei biserici,

marele logofăt devenea ctitor şi la biserica originală. Această

opinie de asociere între cele două monumente este susţinută şi

de d-l acad. Răzvan Theodorescu.

Totuşi de-a lungul vremii a rezistat şi o altă opinie

care apare şi în micromonografiile amintite, conform căreia

modelul pentru Rotundă ar fi fost biserica Sf. Dumitru din

Tesalonic, Grecia, de unde s-au adus chiar meşteri zidari.

Preot paroh Ioan Cristinel Leonte

2002—aspect de la resfintirea bisericii in prezenta Inalt Prea

Sfintitului Parinte Mitropolit Daniel

11

DE LA LATCU LA SATUL LETCANI

Comunitatile umane pe drumul devenirii lor au si trebuie sa aiba aspiratii si idealuri, iar constientizarea acestora

se poate realiza doar prin aflarea trecutului. Doar din trecut, prin prezent si

spre viitor oamenii si localitatile in care traiesc afla de unde

vin si incotro se indreapta, isi exprima identitatea proprie si actioneaza pentru infaptuirea scopurilor si idealurilor proprii.

Si pentru satul Letcani exista astfel de momente in care sunt necesare reflectii asupra istoriei acestei asezari.

Desi teriotriul satului era locuit din antichitate, ele-

ment demonstrat de numeroasele descoperiri arheologice, cea mai veche atestare documentara a satului Letcani este din 10

decembrie 1516, cand satul Letcani pe Bahlui este cumparat de Cosma Sarpe postelnic de la urmasii lui Latcu Sarbul.

Documentul scris la Harlau in anul 7024 de la facerea lumii

( 1516) din porunca domnului Moldovei, Bogdan Voievod, fiul lui Stefan cel Mare, este pastrat la Academia Romana.

Denumirea satului deriva de la Latcu Sarbul, care avea stapanire asupra satului de la domnii Ilias si Stefan Voievod.

De la numele de Latcu prin extensie s-a dat si denumirea satu-

lui pastrata pana astazi, cea de Letcani. Iar numele de Sarbul ne arata ca la inceput acest sat a fost o veche colonie de slavi

(sarbi), care au format satul.

Istoria satului Letcani este strans legata de cea a lo-calitatii Bogonos, sat componenet actual al comunei Letcani.

Folosind datele mai recente, de prin sec. al XIX-lea, cand apar doua sate cu aceeasi denumire: Letcanii Vechi identificat de

cea mai mare parte a istoricilor cu numele de Bogonos si Let-canii Noi pe Bahlui care apartinea comunei Tautesti, situate

la 10 km de Iasi. Localizarea celor doua asezari este destul de

problematica, deoarece sursele arheologice si documentare nu ofera destule informatii pentru o localizare exacta. Din

cercetarile realizate se presupune ca satul Letcanii Vechi (Bogonos) s-ar fi aflat initial pe terasa din estul actualului sat

Letcani, in apropierea scolii si bisericii, de unde prin fenomenul de roire au rezultat mai tarziu satele Bogonos si

Letcani. O alta varianta de localizare ar fi ca satul Letcanii

Vechi s-ar fi aflat pe teritoriul actulalului sat Bogonos, iar satul din sec. al XIX-lea de pe teritoriul comunei Tautesti s-ar

fi aflat undeva pe terasele dintre dealurile de la fermele Ca-prita sau Uricani. Satul Letcanii Noi a fost format din locuito-

rii proveniti din Letcanii Vechi.

Un alt element care induce multe necunoscute in local-izarea satului Letcanii Vechi este faptul ca astazi se pastreaza

doua denumiri : Letcani si Bogonos. Daca ar fi reprezentat aceeasi localitate, una dintre denumiri s-ar fi pierdut de-a lun-

gul timpului. Rezulta, cel mai probabil, ca satul Letcanii Ve-chi s-ar fi aflat undeva. pe terasa de la intrarea dinspre Iasi in

satul actual sau pe teritoriul actual al satului Bo-

gonos.Deducem ca o parte din locuitorii din Bogonos mi-greaza mai tarziu spre vest si formeaza un sat cu vechiul

nume de Letcani sau o parte a locuitorilor satului mentionat in 1516 se deplaseaza in sens invers dand nastere satului Bo-

gonos. Si traditia orala a locuitorilor pastreaza denumirea de satul vechi pentru zona din apropierea bisericii si a scolii.

Localizarea satului Letcanii Vechi trebuie corelata si

cu cea a satelor medievale cu un numar mic de case si lo-cuitori si care isi schimbau deseori vatra de sat datorita con-

flictelor sau distrugerilor. Simple supozitii pe care speram ca

cercetarile ulterioare le vor confirma. Un lucru este cert, si anume, ca cele doua sate , Letcani si Bogonos au un trecut

comun in perioada medievala si pana in sec. al XIX-lea.

Din documentul de la 1516 rezulta ca satul Letcani a

fost vandut odata cu mosia, de unde tragem concluzia ca, la

inceputul atestarii sale, satul a fost unul de tarani dependenti (vecini).

Documentele ulterioare, din secolele XVI – XVIII,

amintesc satul Letcani in mai multe vanzari de mosii sau danii.

Satul Letcanii Vechi facea parte in perioada medie-vala din tinutul Carligaturii, un tinut de forma unui carlig

intre Targu-Frumos si Iasi, foarte bine populat. In anul

1834 acest tinut este desfiintat , iar satele de pe teritoriul actualei comune Letcani sunt incorporate tinutului Iasi.

Dupa unirea Pricipatelor (1859) si pana astazi, satul Let-cani face parte din judetul Iasi.

Perioada in care drumul celor doua asezari , Let-

cani si Bogonos, s-a despartit este la fel de greu de stabilit cu exactitate ca si localizarea , acest eveniment avand loc un-

deva intre sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolul-lui al XX-lea. Secolul al XX-lea este unul de transformari si

cautari si pentru satul Letcani, in urma carora aceasta lo-

calitate isi va capata identitatea actuala.

O perioada a modernitatii, cand si datorita con-

struirii caii ferate si a celei rutiere, care legau orasul Iasi de Pascani, precum si a cresterii numarului de locuitori ai satu-

lui, cat si a pozitiei centrale in cadrul comunei, satul Let-

cani devine din anul 1925 centrul unei comune de sine sta-tatoare existenta pana astazi, 2006, care-i poarta nu-

mele ,cea de comuna Letcani, asezata in judetul Iasi , Ro-mania.

Destul de problematica in ceea ce priveste denu-

mirea si localizarea satelor (Letcani si Bogonos) in perioada medievala, un lucru este cert, si anume faptul ca in aceasta

zona locuirea continua neantrerupt din preistorie si pana in zilele noastre.

Pentru documentare s-au folosit urmatorele surse

bibliografice:

‖Documente privind istoria Romaniei‖, Bucuresti, 1951-1957, Editura Academiei, seria A-Moldova,

secolul XVII, vol. I (doc. 101).

Iorgu Iordan, ―Nume de locuri romanesti din Repub-

lica Populara Romana‖, Bucuresti, vol I.

George Ion Lahovari, Constantin I. Bratianu, Grigore C.Tocilescu, ―Marele dictionar geografic al Ro-

maniei‖, Bucuresti, 1901, vol. IV.

Nicolae Istrati, ―Ispravnicia tinutului Iasi‖, Bucuresti, 1984.

Profesor,

Oancea Vasile-Felix

Sica Rusu Durlai

12

Biserica –sufletul satului

Nu este priveliste mai placuta decat aceea a unei biserici

care parca incalzeste la pieptul sau casele presarate in juru-i, asa

cum closca isi incalzeste puiii sub aripi.

Aceasta este imaginea satului romanesc, unde troneaza

cupola si turla bisericii, cu sunetul inconfundabil al clopotului

care cheama pe credinciosi spre slujirea cea inalta.

Multi sau putini, oamenii satului nu au putut trai fara

locas de inchinare. De aceea la inceput au ridicat modeste

bisericute de lemn, apoi, cand vremurile au fost ingaduitoare, au

inaltat frumoase biserici din piatra si zid. Aici se intalneau cu

Dumnezeu in rugaciune.

Satul romanesc este asezat in jurul bisericii si al

cimitirului, adica in jurul lui Dumnezeu si al celor raposati.

Topografia satului are un profound inteles spiritual.

Oamenii satului L-au dorit cat mai prezent pe Dumnezeu

in mijlocul lor. Dumnezeu este martorul tuturor suferintelor si

greutatilor care au incercat sufletul taranului roman. In zile de

suferinta si apasare satenii isi ridicau ochii spre bisericuta asezata

pe loc inalt si linistit, de unde, ca de la un izvor tamaduitor,

primeau mangaiere si ajutor.

In cimitirul bisericii odihnesc mosii si stramosii.

Mormintele acestora sunt permanent ingrijite cu dragoste sfanta

de urmasi. Moartea este inteleasa ca asteptare a invierii de obste,

prilej de a fi impreuna cu parintii si stramosii.

Sunt impresionante mesele de pomenire pentru cei

adormiti sau agapele fratesti la care iau parte aproape toti, cu mic

cu mare, primind fiecare cu multumire tot ceea ce se meneste de

sufletul celor adormiti in nadejdea invierii. In astfel de momente

se observa cu usurinta atat solidaritatea satenilor, cat si

comuniunea dintre cei vii si cei morti. Satul are un cult al

mortilor foarte profound si bogat in semnificatii.

La sat omul este mai aproape de Dumnezeu. Este mai

aproape de Creator deoarece percepe maretia Creatorului prin

observarea frumusetii naturii inconjuratoare, care a fost daruita

omului spre ingrijire si ocrotire. De asemenea, omul simte

prezenta lui Dumnezeu si lucrarea Lui tainica si in rodirea

pamantului. Plugarii nostri stiu ca pe langa osteneala lor au

nevoie si de ajutorul lui Dumnezeu care trebuie “sa adape

brazdele pamantului si sa inmulteasca roadele lui”. Astfel truda

campului a fost insotita mereu de rugaciunile bisericii de

binecuvantare la inceputul semanatului, la arie, la sadirea viei sau

la culesul viei.

La sat, mai mult decat la oras, au fost mostenite cu

sfintenie de la strabuni traditiile, obiceiurile si datinile in legatura

cu unele sarbatori sau cu anumite evenimente din viata omului.

Acestea insufletesc satul si creaza o comuniune mai

mare intre sateni. Astfel, tot satul petrece la cununia tinerilor sau

tot satul petrece pe cel raposat la cimitir. De asemenea,

obiceiurile legate de marile sarbatori precum colindul- vestirea

nasterii lui Hristos pe la casele gospodarilor, steaua, obiceiurile

de Anul Nou, sunt asteptate cu mult dor si mare bucurie de toata

suflarea satului. Cea mai mare si imbucuratoare sarbatoare de

peste an este sarbatoarea Invierii Domnului asteptata cu postiri,

cu privegheri si cu slujba prohodului, fiind celebrata intotdeauna

cand natura reinvie.

Satul romanesc, in ciuda saraciei materiale si a tuturor

neajunsurilor, a avut puterea de a-si pastra bogatia spirituala

agonisita de-a lungul generatiilor. Noi avem menirea de a cultiva

acest tezaur spiritual, de a-l face cunoscut si a-l transmite mai

departe generatiilor viitoare.

In procesul de integrare europeana ne dorim ca poporul

roman in general si satul romanesc in special sa-si pastreze

identitatea culturala si spirituala, pe care Biserica noastra a

pastrat-o pe parcursul celor doua milenii de istorie crestina.

Suntem singurul popor ortodox care foloseste o limba de origine

latina. Astfel, ortodoxia credintei cat si latinitatea limbii i-au

permis Bisericii si neamului romanesc sa ramana dechise culturii

rasaritene si celei apusene.

Preot Vasile Costan (parohia Bogonos)

Scoala Letcani pe coordonate europene

Scoala Letcani si-a implinit vocatia pentru cons-

truirea unei dimensiuni europene a aeducatiei prin derula-rea a doua proiecte coordonate de institutii de invatamant

europene. Aceste proiecte au fost: ―Creativitatea comunita-

ra pentru o dezvoltare comunitara‖, initiat de institutii din Anglia, Lituania si Inspectoratul Scolar Iasi si proiectul

―Comenius 1‖ cu tema ―Drepturile copiilor in comunitatea europeana‖ derulat in anii 2003-2006.

Proiectul Comenius a reprezentat pentru Scoala

Letcani sansa deschiderii spre Europa, depasirea frontiere-lor geografice si intalnirea la propriu cu marea familie a

popoarelor europene. Tema proiectului, generoasa si inci-tanta, a permis folosirea in desfasurarea activitatilor, atat a

elementelor cu specific national cat si a acelor elemente

culturale comune ce apartin spiritualitatii si comunitatii europene. Cu partenerii scolii noastre, institutii de invata-

mant din Franta, Belgia si Spania, am stabilit bune relatii de cunoastere a sistemelor educationale, a traditiilor si obiceiu-

rilor nationale, relevante prin realizarea produselor finale commune la care au contribuit toti partenerii. Si astfel, prin-

cipiul European ―unitate in diversitate‖ si-a gasit exprima-

rea si implinirea in activitatile comune prin care elevii, in-drumati de profesorii lor, au realizat, intr-un adevarat spirit

European de comunicare si colaborare cateva reusite produ-se finale:

un calendar cu ilustratii despre lunile anului,

felicitari de Craciun,

un puzzle reprezentand un simbol cunoscut pentru orasul fiecaruia,

o piesa de teatru cu marionete confectionate de copii, interpretata si filmata de ei,

o poveste pe care au inventat-o copii si au

trimis-o spre a fi continuata de la o tara la alta,

un film despre scoala si orasul lor,

o expozitie cu produse si imagini reprezen-

tative pentru fiecare scoala.

Schimburile de profesori din proiect, intalnirile

lor , au intarit legaturile de prietenie create iar venirea in Romania, la Letcani, in mai 2005 a grupului de 15 profesori

europeni a constituit un moment de implinirea aspiratiilor

europene ale scolii si comunitatii din localitate.

DIRECTOR,PROF.MIHAELA CHIRA

13

O provocare

Un proiect de anvergura aceluia derulat in scoala noas-tra, finantat de Banca Mondiala, Guvernul Romaniei si

Scoala Letcani, sub directa consiliere a ISJ- Iasi, este o

―aventura‖ in care m-am aruncat, ferm convinsa de necesi-tatea lui pentru copil, familie, scoala, cadre didactice, intr-un

cuvant, pentru intreaga comunitate locala.

A fost o provocare a destinului careia m-am

―ambitionat‖ sa-i raspund, uzand de toate resursele sufletesti,

informationale, relationale de care am dispus. N-a fost un demers usor in nici una din fazele proiectului: faza ideatica,

de structurare si cristalizare a activitatilor, de identificare a potentialei echipe si a grupului tinta, de implementare propriu

-zisa. Dar, fara echipa cu care am lucrat, cu entuziasm, uneori cu poticneli, insa cu perseverenta si incapatinare, fara

sustinere si intelegere din partea familiei care a constientizat

frumusetea, importanta actiunii, dar si a sacrificiilor ce trebuie

facute pentru finalizarea lui, fara sprijinul comunitatii locale

– reprezentata de domnul primar, profesor Ovidiu Ursache ,

fara incurajarea din partea managerului institutiei – doamna

director Mihaela Chira si, in special, fara participarea si im-

plicarea directa a parintilor, acest proiect nu ar fi vazut

lumina zilei.

De asemenea, o contributie considerabila au avut-o part-

enerii: consiliul local, biblioteca din comuna, Scoala Cogea-

sca, cabinetul medicului de familie, biserica, postul de poli-

tie. De fapt proiectul a antrenat aproape intreaga comunitate locala, iar Scoala cu clasele I-VIII, Letcani a avut rolul princi-

pal ca fiind initiatoarea si beneficiara acestei actiuni. Institutia

care ne-a indrumat in acest demers al nostru a fost Unitatea Judeteana de Implementare a Proiectului, ce, prin sprijinul si

consultanta de specialitate acordate cu inalta competenta de doamna Mihaela Neagu si de doamna psihopedagog Maricica

Buzescu (Centru de Asistenta Psihopedagogica), ce a facut dintr-un ―simplu― proiect pe hartie o realitate ce a prins con-

tur si care se numeste

Clubul Parintilor ”Generatia Viitoare”

Acum pe harta spirituala a intregii comunitati exista

acest punct de reper sigur care simbolizeaza nu numai o mica victorie personala, a grupului de lucru, dar si a echipei UJIP

care ne-a coordonat.

In calitate de coordonare al intregului subproiect, marturisesc, detasate poate de evenimente, ca nu a fost usor,

ca ―sacrificiul‖ a meritat si ca sper ca roadele nu vor intarzia

sa apara : ca am venit in intimpinarea comunitatii intr-un orizont al asteptarii, ca ne-am scuturat de ―complexul scolii

rurale‖ si ca ne incadram , pe o orbita fireasca si sigura a scolii

din perspective mai larga a Uniunii Europene.

Perfect ancorat in necesitatile scolii si dorintele

comunitatii, proiectul se vrea o ruta pe 4 benzi, asa cum

sugereaza si deviza clubului: ―Obiectiv comun: Copilul.

Drumuri comune: Familie-Scoala-Comunitate”.

Am incercat sa atingem , prin activitatile propuse si derulate, puncte ―sensibile‖ cum ar fi : relatia copil-parinte,

probleme de comunicare si mediere a conflictului, traficul de

finite umane, alcoolul, tutunul, drogurile, interventia familiei in starile copilului, managementul timpului, neuitand latura

estetica sau cea artistica a demersurilor noastre. E cazul sa mentionam programul de suflet sustinut de elevii clasei a III-a

A coordonat de doamna invatatoare Cristina Ursache, ce a experimentat o forma de comunicare prin expresia artistica a

artei dramatice. O alta secventa a acestei manifestari spiritu-

lae a fost indrumata de domnul professor Valentin Lupu, co-laborator in cadrul subproiectului, constand intr-un ―colaj‖

muzical de o mare sensibilitate sustinut de grupul coral al scolii. O alta initiativa benefica ce a prins contur o data cu

proiectul a fost infiintarea unui cerc de picture si icoane pe

sticla, coordonat de domnul professor Liviu Gheorghiu, co-laborator in subproiect, continuand, de fapt, o idee a doamnei

institutor Daniela Lazar. Excursia organizata in nordul

Moldovei ca aplicatie la tema ―Managementul timpu-lui‖organizata de domnul profesor Ioan Onofrei s-a dov-

edit a fi un excelent prilej de a interelationa, de a ne cuno-aste mai bine intr-un alt cadru, mai putin oficial, decat cel

al scolii.

―Punerea in scena‖ a initiativei proiectului a fost mai mult decat benefica pentru ca a antrenat resurse umane

nebanuite, ne-a determinat in introspectie, la (re)descoperirea de sine dar si a celuilalt, la (re)relationare, la o

re-gandire si re-dimensionare a noastra, a tuturor, in raport

cu “Maria-Sa-Copilul”.

Multumesc destinului (indiferent de fata sub care

s-a aratat) ca mi-a (si ne-a) oferit sansa acestei provocari ce

se cheama ―aici si acum‖.

prof. Mihaela Archip

AUREL LEON

Aurel Leon s-a născut la 13 septembrie 1911, in satul

Cogeasca Veche, comuna Cucuteni atunci, azi comuna

Leţcani, judeţul Iaşi, din părinţii Constantin Leon şi Profira

Arbore, fiica de preot. Fraţii săi au fost Dumitru Leon, preot

fost ofiţer, Aurica Druja si Natalia, învăţătoare. Clasele

primare le-a făcut la şcoala din satul natal, unde tatăl sau era

învăţător şi director. Trei clase din ciclul secundar le-a învăţat

la Liceul Intenat „Constantin Negruzzi”, iar ultimele doua

clase pregătit in particular, susţinând bacalaureatul la Liceul

Naţional, obţinând calificativul „foarte bine”. În paralel, a

urmat academia de muzica si arta dramatica la clasa Agathei

Bârsescu. Între anii 1934 si 1937 a făcut studii juridice la

Facultatea de Drept. Debutul literar şi l-a făcut la 18 ani cu o

scurta povestire in 1930 in paginile revistei

Vremea, care este scrisa de învăţătorul inspector Ghiţă

Polovnicu, care avea colaboratori şi pe M. Ralea, Tr. Popescu,

V. Uglea si C. Florea.

Scriitorul Aurel Leon

14

A publicat in Adevărul literar si artistic versuri si proza

intre anii 1933-1934, la rubrica Primiri posta. Si-a făcut ucenicia

artistica la Cotidianul Ziua ca secretar de redacţie, alături de Al.

Pogonat. Aici a semnat din 1937 ana in 1940, editoriale,

reportaje, note de drum, cronici dramatice si publicistice,

recenzii, rubrica de umor si epigrame, parodii, cronici rimate,

schite şi anecdote. Din 1940, ziaristul Aurel Leon trece la

editorialul Prutul înfiinţat de George Statii, devenind în februarie

1942 prim redactor. Această funcţie şi-a păstrat-o până în 1944

chiar şi pe durata participării sale la campania militară.

Subcolonelul Aurel Leon a fost rănit la 9 septembrie 1941, fiind

trecut în rezervă cu invaliditate III. La Prutul, ca prim redactor,

Aurel Leon a semnat cu iniţialele A. LN, ori cu pseudonimul D.

Arbore sau Al. Arbore. După război, după propriile mărturisiri, a

lucrat „la negru” în redacţiile ziarelor bucureştene Momentul

drapelul, România Libera si Scânteia. A revenit la Iaşi si a locuit

pe strada Văscăuţeanu. În perioada 1953-1958 a funcţionat ca

director la Şcoala Agricola de Preşedinţi GAC. Apoi, până în

1967, ca metodist şi contabil, la Şcoala Populară de Arte Iaşi.

Paralel, si-a reluat activitatea publicistica in Iaşul Literar, Scrisul

Bănăţean, Tribuna, Albina, Scânteia Tineretului si Flacăra

Iaşului, unde a publicat reportaje, povestiri inspirate din viata

cotidiana, care au fost strânse în volumul Din pridvor-1962. A

semnat textul albumului Iaşi, diverse articole şi reportaje în Iaşul

Literar care a devenit Convorbiri Literare la Ateneu, Magazin şi

Cronica, unde a devenit redactor în 1966, semnând şi sub

pseudonimul Al. Arbore. A publicat texte umoristice, evocări ale

personalităţi ieşene, ori ale acelora care au avut contact cu

capitala Moldovei, texte care au fost adunate în volumele Umbre

(vol. 1-6) între anii1970-1991. Aurel Leon este creatorul

biografiei Destinul unui artist; Ştefan Ciubotarasu-1973 şi al

romanului Landoul de buzunar-1974 şi Carari peste dealuri-

1988.

Din 1991, A. Leon a fost director onorific al cotidianului

Monitorul, semnând o rubrica personala Cafeaua de dimineaţa,

care cuprinde texte adunate si publicate in volumul cu acelaşi

titlu din 1995.

Romanul Pe viata şi pe moarte înfăţişează o perioadă

zbuciumata în istoria acestui neam, confruntări dure, cu iubire şi

ura, generate de război. Este o carte documentar, o experienţa de

viaţă a unui luptător care priveşte viata cu înţelepciune şi

speranţă.

Dintre criticii literari care s-au ocupat de creaţia literara a

jurnalistului si scriitorului Aurel Leon, amintim pe Ov. S.

Crohmalniceanu, Liviu Leonte, Al. Piru, V. Pavelcu, Şerban

Cioculescu, Ioan Holban, Zaharia Sangeorzan s. a.

Opera sa e populata de personaje din lumea satelor, a

boierilor de la tara, precum şi a oamenilor de litere şi ştiinţa.

(Mihai Manole, „Scriitorul Aurel Leon la apus de soare”)

preot Mihai Mocanu

Bilant preliminar

Obiectivele cuprinse in programul de dezvoltare si

afirmare a Comunei Letcani pentru anul 2006 au fost inde-plinite in procent de peste 90%. Astfel:

- au fost finalizate lucrarile si dotarile la noul local de scoala din satul Cogeasca , obiectiv sfintit si inaugu-

rat cu ocazia manifestarilor organizate pentru ani-

versarea implinirii celor 620 de ani de la infiintarea, in 1886, a primei scoli din sat.

- realizarea a peste 5 km distributie gaze naturale in Let-

cani.

- pietruiri de drumuri in Cogeasca, Letcani, Cucuteni si

Bogonos pe o lungime de aproximativ 5 km.

- realizarea reparatiilor capitale la Caminul Cultural, infiintarea, sfintirea si inaugurarea Centrului Cul-

tural Letcani.

- Publicarea lucrarii Comuna Letcani-Comunitate si ideal,

volum realizat de un colectiv condus de prof. Ovidiu Ursache.

- Realizarea documentatiilor pentru canalizare si asfaltare, a drumurilor comunale din localitate in vederea

obtinerii finantarii din fonduri structurale.

- Reparatii pentru 1000 metri trotuare.

- Expertizarea in vederea efectuarii reparatiilor capitale la sediul Consiliului Local.

- Sprijinirea bisericii din satul Cucuteni si a celor din cele-

lalte sate pentru realizarea reparatiilor capitale sau a altor lucrari necesare.

- Extinderea retelii de alimentare cu apa pe o lungime de aproape 1 km.

In prezent se afla in curs de finalizare o serie de alte

obiective, iar intrega administratie locala, in frunte cu domnul primar si Consiliul Local, lucreaza intent pentru ca in anul

2007, primul an al integrarii, sa putem avea realizari si mai

importante.

Sef structura, urbanism si investitii, sing. Rodica Onofrei

PROGRAM DE DEZVOLTARE

RURALĂ A ROMÂNIEI DUPĂ ADERAREA

LA UNIUNEA EUROPEANĂ

Acest program se va derula în perioada 2007-2013 şi

va cuprinde măsurile pentru:

- instalarea tinerilor fermieri în mediul rural;

- pensionarea anticipată a fermierilor şi lucrătorilor

agricoli;

- informarea şi pregătirea profesională a persoanelor

implicate în sectorul agricol şi forestier;

- utilizarea serviciilor de consultanţă de către fermieri

şi proprietarii de păduri;

- modernizarea exploataţiilor agricole;

- creşterea valorii economice a pădurilor;

- creşterea Valorii Adăugate pentru principala produc-

ţie agricolă şi forestieră;

- îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii pentru

dezvoltarea şi adaptarea agriculturii şi silvicul-

turii;

- sprijin pentru agricultori în vederea adaptării la stan-

dardele comunitare;

- sprijin pentru fermele de semisubzistenta care se

află în proces de restructurare;

- sprijin pentru înfiinţarea grupurilor de producători;

- înfiinţarea de plantaţii pe terenuri agricole;

- înfiinţarea sistemelor agroforestiere pe terenuri agri-

cole;

- promovarea activităţilor nonagricole;

- sprijin pentru crearea şi dezvoltarea microîntre-

prinderilor

- încurajarea turismului;

- protejarea şi creşterea potenţialului natural care să

contribuie la dezvoltarea economică durabilă;

Limitele minime pentru exploataţiile agricole sunt

urmatoarele:

Sectorul vegetal

Zona campie: cereale, plante tehnice şi

medicinale – 110ha

Zona de deal: cereale, plante tehnice şi

medicinale – 50ha

15

Zona de munte:

pajişti naturale cultivate şi culturi furajere –

25ha

Legume – 2ha

Plantaţii de pomi şi pepiniere – 5ha

Căpşunarii, arbuşti fructiferi –1ha

Plantaţii de vii nobile, pepiniere şi hamei –

5ha

Sere şi solarii – 0,5ha

Ciupercării – 0,2ha

Sectorul animalier

vaci de lapte sau bubaline: 15 capete

taurine la îngrăşat: 50 capete

oi sau capre: 300 capete

cai de rasa: 15 capete

cai la îngrăşat: 50 capete

porci: 100 capete

alte specii de animale: 100 capete

găini ouătoare: 2000 capete

păsări pentru carne: 5000 capete

staţii de incubaţie: 200.000 capete

alte specii de păsări: 1000 capete

apicultură: 50 familii

struţi: 15 capete

iepuri: 500 capete

animale de blană: 100 capete

Procedurile de accesare a acestor fonduri sunt ase-

mănătoare celor de la SAPARD şi anume:

- întocmirea documentaţiei necesare pentru obţine-

rea cofinanţării şi depunerea acesteia la banca

- depunerea documentaţiei şi a scrisorii la Birourile

Regionale

- obţinerea avizului de eligibilitate a proiectului pro-

pus

- întocmirea proiectului ethnic

Popasul turistic Valea lenei (Letcani)

Un om, o carieră, o viaţă …

La câţva paşi de finalul unei cariere de peste 35 de

ani, amintirile îmi invadează sufletul şi mă întreb dacă meseria

de educator mi-a adus bucurie şi împlinire. Cred că omul

fericit şi împlinit este omul care si-a găsit locul şi si-a

descoperit rolul în această lume.

Păşind pe poarta şcolii din Leţcani, în urmă cu 35 de

ani, am înţeles că mi-am găsit locul şi rolul pe care îl visasem.

Am păşit cu emoţie şi nelinişte pe un drum pe care doream să

merg până la capăt. Din acea primă zi de şcoală, o frumoasă

zi de septembrie din 1972, am început să-mi construiesc cu

grijă şi tenacitate itinerariul vieţii.

Voi păstra mereu vie în suflet imaginea copiilor din

acest sat, cu bucuriile şi necazurile lor, cu zâmbetele şi lac-

rimile ascunse, cu candoarea şi poznele inerente vârstei.

Am luptat şi mi-am făcut griji pentru ei, m-am bucu-

rat şi m-am întristat alături de ei, am încerct să-i fac să se

descopere şi să-şi descopere drumul…

Am reuşit în lupta aceasta de fiecare zi ? Poate gen-

eraţiile de copii de atunci, adulţii de astăzi, pot răspunde mai

bine decăt mine la acestă întrebare.

Ce pot eu să spun, este doar că, în cei aproape 20 de

ani petrecuţi la şcoala din Leţcani, m-am simţit ca într-o

adevărată familie alături de colegii mei, cu care am împărtăşit

bucurii şi necazuri, decepţii şi eşecuri, dar nici unul dintre noi

n-a renunţat la optimism, la dorinţa de a continua.

În mijlocul copiilor din Leţcani am simţit că trăiesc

şi m-am simţit împlinită.

Am reuşit ? Da, cred că am reuşit pentru că am ştiut

să ascult şi să zâmbesc, am ştiut să iubesc copiii, am ştiut să-i

învăţ ce este bine, frumos şi drept, dar, mai ales, am fost opti-

mistă şi n-am renunţat niciodată la entuziasm.

―Dacă anii îti ridează pielea, renunţarea la entuzi-

asm îti ridează sufletul…Vei rămâne tânăr atâta timp cât vei fi

receptiv la ceea ce este frumos şi bun, receptiv la mesajele

naturii şi ale oamenilor.

În ziua când vei deveni cinic şi pessimist, atunci vei

fi bătrân chiar şi la 20 de ani. Atâta timp însă cât vei capta

undele pozitive ale optimismului, vei avea şansa să mori tânăr

chiar şi la 100 de ani.‖ (S. Ullman)

Deşi la final de carieră, mă simt la fel de tânără ca

acum 35 de ani şi , dacă mi s-ar oferi o a doua şansă în viaţă,

aş pune punct şi aş lua-o de la capăt.

Prof. Elena Frasinaru

Fabrica de cartoane si ambalaje Letcani

Iertaciunea (la Letcani)

Ascultati d-voastra cinstiti socri mari

Putine cuvinte de rugaminte

Se roaga fiul d-voastra cu plecaciune

Ca sa-i dati iertaciune

Se roaga cu smerenie

Ca sa-i dati blagoslovenie

Pentru ca Dumnezeu luni a facut cerul si pamantul

Marti l-a impodobit cu Soare si cu stele lucitoare

Miercuri a facut marea si cu tot ce este in ea

16

Iar joi l-a facut pe stramosul nostru Adam

Cu trupul din lut si cu chipul de om sfant

Si vazand Dumnezeu ca nu-i bine singur pe pamant

I-a dat somn stramosului nostru Adam

A rupt o coasta din stanga sa

Si-a facut-o pe stramoasa noastra Eva

Dupa chipul si asemenarea sa.

Trezandu-se din somn Adam si vazand-o

Pe stramoasa noastra Eva s-a inspaimantat:

Ce este aceasta ,Doamne?

Nu te inspaimanta Adame

Acesta este trup din trupul tau

Sange din sangele tau

Si se va numi tie sotie;

Veti trai si va veti inmulti

Ca iarba campului, ca nisipul marii si ca stelele cerului

Si s-au inmultit pana cand a venit randul

Si la acest tanar.

Sa se uneasca cu sotia sa

Iar acum sta in fata dumneavoastra

Si se roaga cu smerenie.

Sa-i dati blagoslovenie

Se roaga cu plecaciune

Sa-i dati iertaciune;

Sa-l iertati si sa-l binecuvantati

Caci iertarea parintilor

Intareste casele fiilor

Pe cand blestemul parintilor

Risipeste casele fiilor.

Fie cu temelia de piatra

O risipeste toata

Fie cu temelia de lut

O risipeste pana la pamant

De la nunul cel mare

Un bacsis mare

De la cinstita mireasca

O batista aleasca si un pahar cu vin

C-asa-i de la Hristos amin.‖

(Culeasa de inv. Virginica Mititelu de la Jenica Ursu, vornicul satului Letcani)

Nunta taraneasca (obicei de Anul Nou, specific

satului Letcani)

Un ideal neimplinit….

Nu stiu sa fi cunoscut un om care sa-si iubeasca

mai mult locurile natale decat tatal meu, Ghoerghe Tudose.

S-a nascut la 20 martie 1888 in comuna Tautesti –

Letcani, judetul Iasi. Parintii lui, Zaharia si Ruxandra,erau

tarani saraci in comuna Letcani, ocupandu-se cu cresterea catorva oi, albinarit si practicand o agricultura de subzistenta

pe cele cateva hectare de pamant pe care le aveau in urma

improprietaririi din 1927. Au fost trei copii (Ion, Gheorghe si

Andrei) si toti s-au vazut nevoiti sa place la oras (Iasi) pentru

a-si asigura o existenta mai buna. Tatal meu s-a angajat ca baiat de pravalie la niste comercianti greci (fratii Amira),

unde a invatat a face comert. Ca veteran de razboi din 1916, a avut dreptul sa-si deschida un debit de tutun in Iasi. Prin

pozitia sa centrala – fata in fata cu Corso – precum si impor-tul de tutun si tigari si comercializarea de ziare straine, acest

debit a devenit cunoscut si apreciat in tot Iasul.

In anul 1920 s-a casatorit cu Eufrosina, o bucovi-neanca darza – care a contribuit nu numai la bunastarea

familiei, ci si la educarea si cresterea celor doi copii : Neculai

(nascut in 1922) si Petru (nascut in 1924. Ambii au facut liceul in Iasi si au urmat Facultatea de Medicina.

Bunicii au murit inainte de 1930, fiind inmorman-tati in cimitirul satului Letcani. In amintirea lor, tata a donat

bisericii din sat un iconotas care ii poarta numele.

Cu toate ca isi faurise o situatie sociala si materiala foarte buna, tata si-a investit visele, dorintele si tot avutul in

satul natal.

In anul 1937 a hotarat sa-si faca o casa la tara, aco-lo unde copilarise. Casa visata a devenit, in cele din urma, o

vila, cea mai frumoasa din sat (fig. 1), compusa din 8 camere si mansarda, avand si o splendida gradina cu flori. Construc-

tia casei a durat doua veri (1937-1939), timp in care a locuit

in vechea si umila casa parinteasca.

Atunci si acolo tata a descoperit ceea ce mai tarziu

va deveni – cel putin teoretic – « Baile Letcani ». De cate ori stateam mai multe zile la tara, tata se intorcea cu mari deran-

jamente intestinale – fapt ce l-a determinat sa duca la analiza

apa din vechea fantana parinteasca. Analizele au fost facute la Laboratorul de Chimie a Facultatii de Medicina Iasi si au

evidentializat o puternica mineralizare a apei, dar si prezenta unor elemente rare, precum radiumul (Ra). Profesorul doctor

Somuleanu, seful Catedrei de Chimie de la facultatea aminti-ta, s-a deplasat personal la Letcani si a colectat mostre de apa

din vechea fantana, dar si din balta de langa aceasta – care

degaja un puternic miros de hidrogen sulfurat. Asa s-au des-coperit proprietatile balneare ale namolului din Letcani. Au

urmat nenumarate analize si expertiza din partea a diferite

17

institutii, care s-au finalizat prin emiterea decretului Regal de

Exploatare a Bailor Letcani, Iasi nr. 3468/6.10.1938 (plansa 2). Totul a durat doi ani si a costat nenumarate sume de ba-

ni, cheltuieli ce au afectat serios bugetul familiei, spre dispe-rarea mamei.

Dar tata nu s-a lasat : a construit o cabana de vala-

tuci pe marginea baltii, pe care a dotat-o cu doua cazi de lemn (una cu namol si cealalta cu apa calda), precum si cu

un pat de sudatie. Efectul a fost spectaculos, pentru ca in aceeasi vara a putut umbla fara baston. A luat lagatura cu

spitalele din Iasi carora le-a pus la dispozitie gratuit namol pentru tratament balnear.

Ca o recunoastere a acestora, CFR a infiintat Halta

Letcani (fig.4). Au urmat si alte investitii, precum captarea si drenarea izvoarelor, indiguirea lacului, amenajarea malurilor

etc., dar greul abia incepuse. Trebuiau multi bani pentru

exploatarea « Bailor Letcani Iasi » !

Singura solutie viabila s-a dovedit infiintarea unei

societati cooperatiste cu emiterea unor actiuni ieftine, in proportie de masa, care ar fi putut furniza un capital initial.

Din nefericire, situata politica a devenit total nefavorabila:

razboiul se apropia de granitele tarii, iar acest vis s-a naruit.

Baile Letcani (exploatate in baza Decretului regal nr.

3468/6.10.1938)

In martie 1930 am fost nevoiti sa plecam in refugiu

in Arad. Acolo am putut supravietui prin deschiderea unei pensiuni.

Parintii au gasit la intoarcere (in 1947) casa jefuita.

Nu mai avea usi, geamuri sau garduri, dar – mai grav – digu-rile lacului erau distruse si apa scursa complet.

Intelepciunea naturii ne-a lasat, totusi, o speranta.

Rehidratarea namolului, in conditii ecologice similare, poate renaste viata bacteriana si, astfel, calitatile namolului se pot

recastiga.

Soarta a fost si in continuare potrivnica tatei. A fost declarat chiabur si a fost obligat sa-si cedeze pamantul si

aproape tot ce avea. La 62 de ani s-a intors in Iasi, unde s-a angajat ca muncitor la drumuri, si a lucrat 10 ani. Ulterior a

beneficiat de o pensie de 600 de lei, din care a trait pana la

sfarsitul vietii, in 10 iunie 1973.

Ambii fii, studenti la Facultatea de Medicina, a fost

arestati si condamnati : Neculai – 5 ani la canal si Petru la diferite inchisori precum minele de plumb din Baia Spriei,

Aiud si Pitesti.

Dupa eliberare, Neculai si-a sustinut examenul de stat si a fost numit doctor la Clinica de Ortopedie din Iasi.

Deoarece fusese detinut politic, a fost apoi trimis ca chirurg

la Spitalul din Raducaneni. A revenit, prin concurs ca medic in iasi, iar apoi a fost nevoit sa se transfere la Timisoara,

unde traieste si astazi. Are doi copii, Mihai si Radu, ambii ingineri in Iasi.

Mie nu mi s-a permis a-mi incheia studiile de medicina si am

fost incadrat ca asistent principal la Spitalul TBC Iasi. Am fost nevoit sa urmez si a doua facultate, specializarea biologie. Am

lucrat 33 de ani in aceasta clinica si am fost pensionat din func-tia de biolog principal in 1991.

Conform Ordinului Ministrului Educatiei nr.

3305/ 20.01.2000, mi s-a acordat titlul onorific de doctor-medic, ca o recunoastere a intregii activitati depuse, dar si ca o

reparatie a nedreptatilor pe care le-am suferit.

Am doi copii : Irina (profesoara de engleza-italiana in Barlad) si Cristian (inginer in Iasi).

Fiica mea doreste ca pe pamantul ce ne-a fost retroce-dat sa realizeze visul bunicului ei (« Baile Letcani »), dar si un

cartier rezidential al Iasului.

Cu totii speram ca aceste vise neimplinite se vor inde-plini.

Show Room - S.C. Sandra — Trading

Program de reformă a administraţiei publice locale

pentru creşterea capacităţii acesteia de a asigura traiul

bun al oamenilor din Comuna Leţcani odată cu

integrarea României în Uniunea Europeană.

.I NECESITATEA ŞI OBIECTIVELE REFORMEI ÎN

ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ LOCALĂ A COMUNEI

LEŢCANI

Sunt suţinute printr-o serie întreagă de determinări dintre care esenţiale considerăm a fi:

1) Analiza condiţiilor şi evaluarea rezultatelor obţinute în ultimul deceniu de comunitatea noastră, pe care le-am descris în capitolul al IV-lea din cartea „Comuna Leţcani:comunitate şi ideal”, capitol pe care l-am conceput ca pe un raport asupra activităţii din cei zece ani de cînd sunt primar, pun în evidenţă realismul, consecvenţa, responsabilitatea şi eficienţa administraţiei practicate în aceşti ani.Aceeaşi analiză şi aceleaşi evaluări au scos însă în evidenţă şi o serie de disfuncţii, o serie de neajunsuri şi erori care au făcut ca ritmul dezvoltării să nu fie cel mai înalt posibil, ca aşteptările şi aspiraţiile oamenilor, să nu fie întotdeuna îndeplinite şi ca indicii de performanţă să nu fie de nivel maxim.Eliminarea neajunsurilor şi disfuncţiilor, corectarea erorilor şi creşterea capacităţii autorităţilor locale(primar şi consiliul local)nu se pot realiza numai cu declaraţii de bună intenţie sau cu promisiuni făcute din patru în patru ani, ci printr-o intervenţie fermă, prin operarea acelor schimbări, a acelor înoiri care vizează administraţia locală în ansamblul ei şi nu doar anumite structuri sau componente ale acesteia.

18

2)Unele critici, obiecţini, observaţii, propuneri, sugestii si promisiuni din campania electorală, formulate cu privire la administraţia locală, în special de către cei care erau împotriva alegerii mele pentru un nou mandat de primar, deşi aveau, în unele situaţii, elemente raţionale şi vizau schimbări necesare în activitatea unor compartimente şi servicii din cadrul primăriei şi al consiliului local, au rămas fără finalitate; chiar dacă exponenţii şi reprezentanţii lor au fost numiţi ca şefi ai structurilor sau compartimentelor la nivelul cărora se semnalau şi se manifestau disfuncţii care cereau în mod imperativ schimbări de substanţă.Acele observaţii şi aşteptări din partea cetăţenilor şi a instituţiilor, a agenţilor economici şi a societăţii civile care sunt confirmate de realităţi şi de documente sau de propria noastră observaţie obiectivă, trebuie luate în considerare atunci cînd gândim la o reformă a sistemului administraţiei locale sau a subsistemelor care o compun;

3)Programul de reconstrucţie, dezvoltare şi modernizare a Comunei Leţcani pe care l-am conceput şi a cărui, aplicare am urmărit-o cu consecvenţă şi perseverenţă în ultimul deceniu a fost realizat în proporţie de peste 90%, ceea ce înseamnă că deja comunitatea noastră locală trece la o altă etapă din evoluţia sa, ceea ce presupune o adaptare a administraţiei locale la cerinţele noi care stau în faţa sa.Această adaptare presupune modernizarea concepţiei, regîndirea strategiei, o nouă abordare în ce priveşte organizarea sistemului şi regândirea întregii activităţi din perspectiva obiectivelor pe termen mediu şi lung stabilite pentru noua etapă de dezvoltare pe care urmează să o parcurgă Comuna Leţcani;

4)Particularităţile şi specificul noii etape în care intră evoluţia comunei noastre sunt determinate fundamental de faptul că Romînia se pregăteşte şi urmează să se integreze efectiv în Uniunea Europeană şi, printr-o supradeterminare de sistem, acest proces deosebit de complex îşi va pune amprenta şi asupra comunităţii noastre.Integrarea europeană care, în ultimă instanţă reprezintă un proces de armonizare a valorilor şi modului nostru de viaţă cu acelea ale civilizaţiei occidentale, o adaptare, o conexare şi o participare directă la realizarea obiectivelor comune ale Uniunii Europene, nu trebuie privită ca un proces în cadrul căruia comunitatea noastră este un element pasiv, ci dimpotrivă ea trebuie să se pregătească şi să acţioneze efectiv şi organizat în direcţia cunoaşterii şi promovării valorilor proprii, dar şi a celor occidentale, a implementării aquisului comunitar şi a pregătirii cetăţenilor pentru a face faţă mai uşor impactului iniţial al aplicării normelor europene la realităţile noastre.Or, administraţia locală, oricât de evoluată şi eficientă ar fi, trebuie să fie prima care înţelege şi acţionează în direcţia impusă de „porunca hotărâtoare a vremurilor” noastre care ne orientează în direcţia integrării europene; aceasta presupune în primul rînd ca ea însăşi să se desfăşoare după normele şi standardele europene şi, în consecinţă trebuie să se reformeze sau mai bine zis să se autoreformeze.

5)Modificările operate privind legislaţia care vizează în mod direct administraţia locală(Legea administraţiei publice locale, Legea finanţelor publice locale, Legea privind statutul funcţionarului public, Legea privind achiziţiile publice, Codul fiscal cu privire la impozitele şi taxele locale etc.)sau a actelor nomative a căror aplicare intră în sarcina autorităţilor publice locale, impun relizarea unor schimbări obligatorii care merg de la componenţa şi atribuţiile Consiliului Local sau competenţele primarului sau ale viceprimarului, la modificarea organigramei primăriei şi schimbarea atribuţiilor cuprinse în fişele posturilor angajaţilor până la schimbarea procedurilor şi documentaţiilor necesare pentru emiterea acordurilor şi autorizaţiilor, a adoptării actelor de autoritate sau atribuirea contractelor etc.Aplicarea tuturor acestor acte nomative impune iniţierea,fundamentarea şi promovarea unor acte de autoritate ( hotărâri ale consiliului local şi

dispoziţii ale primarului) care atrag schimbări ce se subsumează programului de transformări pe care l-am conceput ca reprezentând o reformă profundă a administraţiei şi a vieţii întregii comunităţi.

6)Alegerea acestui moment pentru iniţierea şi promovarea reformei în administraţia locală a comunei noastre decurge într-o măsură considerabilă din motivaţia expusă la punctele anterioare, dar şi din faptul că transformările sociale, politice şi administrative necesare şi autentice trebuie realizate într-o perioadă de linişte şi stabilitate, când evaluarea sistemului ce urmează a fi reformat, se poate face cu obiectivitate, iar schimbările întreprinse sunt făcute cu măsură, în sens constructiv şi nu distructiv, iar faptul că ne aflăm la mijlocul mandatului actual ne face să credem că este perioada cea mai propice pentru realizarea acestui efort colectiv.

Toate acestea se constituie într-o motivaţie temeinică pentru operarea unor transformări profunde, care să asigure funcţionarea sitemului administraţiei publice locale la parametri optimi şi care, în ansamblul lor, să se constituie într-o reformă a cărei finalitate o reprezintă atingerea obiectivelor majore pe care şi le propune comunitatea locală, în noua etapă de dezvoltare

pe care suntem chemaţi să o proiectăm.

II OBIECTIVELE GENERALE, MEDII ŞI OPERAŢIONALE ALE

REFORMEI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE

DIN COMUNA LEŢCANI

1) Obiectivul fundamental al reformei administraţiei locale îl constituie modernizarea activităţii şi întărirea capacităţii autorităţilor publice locale pentru satisfacerea nevoilor şi împlinirea aspiraţiilor şi idealurilor individuale şi colective ale oamenilor din comunitatea noastră odată cu integrarea României în Uniunea Europeană.

2) Obiective generale

a)mai buna organizare a activităţii consiliului local, a primarului, a viceprimarului şi secretarului comunei precum şi a structurilor şi compartimentelor funcţionale din structura acestora în scopul eficientizării muncii desfăşurate pentru soluţionarea problemelor generale şi specifice ale comunităţii locale şi ale fiecărui cetăţean al comunei;

b)pregătirea instituţiilor, agenţilor economici, societăţii civile şi a fiecărui locuitor al comunei pentru a înţelege corect şi pentru a se manifesta constructiv în sensul integrării europene a României şi a comunităţii noastre locale prin respectarea şi aplicarea normelor acceptate în Uniune, respectiv prin crearea şi promovarea valorilor locale, regionale, naţionale, europene şi universale;

c)asigurarea şi utilizarea raţională a resurselor necesare pentru traiul bun al oamenilor din comunitatea noastră, atragerea de fonduri europene şi relizarea unor obiective de anvergură în planul infrastructurii(canalizare, drumuri şi străzi, reţele electrice, spaţii pentru instituţiile fundamentale ale comunităţii) sau pentru modernizarea activităţii în domeniul educaţiei şi culturii, al sănătăţii şi protecţiei sociale, al administraţiei şi al economiei locale;

d)acordarea şi garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor comunei în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Constituţia şi legile României şi celelalte documente europene şi universale care reglementază activitatea în acest domneniu;

e)consolidarea, perfecţionare şi aplicarea în mod

19

corespunzător a principiilor democraţiei şi statului de drept la nivelul comunităţii; asigurarea egalităţii de şanse şi înfăptuirea dreptăţii în comunitate; realizarea armoniei şi echilibrului social în raporturile dintre forţele politice şi sociale, între sate, instituţii, agenţi economici, familii, cetăţeni etc.

f)asigurarea unui mediu concurenţial sănătos atît în economie, cît şi în celelalte sectoare de activitate; crearea unui sistem motivaţional modern de natură să stimuleze grupurile sociale, familiile, organizaţiile şi asociaţiile pe direcţia crerării de valori materiale şi spirituale necesare lor, comunităţii, societăţii sau umanităţii;

g)consolidarea autonomiei locale prin statornicirea unor relaţii corecte între unitatea administrativ-teritorială şi autorităţile locale pe de o parte şi instituţiile statului sau cele ale autorităţilor de nivel judeţean, bazate pe principiul convergenţei acţiunilor care au ca finalitate atingerea unor obiective comune şi respectarea normelor legale, a principiilor constituţionale şi a normelor europene în relaţiile dintre acestea.

3)Obiectivele medii şi operaţionale se vor stabili la nivelul subsistemelor care compun administraţia publică locală şi vor reprezenta o detaliere şi concretizare a obiectivului fundamental şi a celor generale din perspectiva atribuţiilor, competenţelor şi responsabilităţilor acestora.

III CONŢINUTUL REFORMEI

Acţiuni şi măsuri de natură organizatorică

1)Reorganizarea activităţii Consiliului Local prin:

a)actualizarea componenţei consiliului local şi a comisiilor de specialitate ale acestuia ca urmare a schimbărilor operate prin Legea nr.286/2006 pentru modificarea Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică locală ( reducerea numărului de consilieri de la 15 la 13 şi revenirea la statutul de consilier a viceprimarului);

2)Reactualizarea regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Local în sensul aplicării noilor Reglementări din Legea administraţiei publice locale, Legea privind statutul aleşilor locali, etc., şi a asigurării funcţionării corecte a Consiliului Local, a comisiilor de specialitate etc. pentru a-si exercita atribuţiile stabilite prin lege

3)Actualizarea Statutului Comunei Leţcani

4)Definitivarea, aprobarea şi aplicarea noii organigrame a primăriei care va consta în:

a)Stabilirea compartimentelor şi structurilor operaţionale din cadrul primăriei şi numirea şefilor acestora;

b)Stabilirea obiectivelor şi a competenţelor fiecărui compartiment şi structură de specialitate;

c)Stabilirea numărului de funcţionari publici sau angajaţi cu contract de muncă şi distribuirea judicioasă a numărului de posturi şi funcţii pentru fiecare dintre acestea;

d)Aprobarea statutului de funcţii;

e)Actualizarea fişelor posturilor şi a sarcinilor pentru fiecare salariat al unităţii;

f)Actualizarea dispoziţiei privind delegarea unora dintre atribuţiile primarului în sarcina viceprimarului;

g)Modificarea regulamentului de funcţionare a primăriei; armonizarea acestuia cu regulamentul de funcţionare a consiliului local; asigurarea transparenţei decizionale, a accesului la informaţiile de interes public; reorganizarea activităţii cu publicul şi crearea unui sistem de urmărire şi responsabilizare a şefilor de compartimente şi a personalului din subordine pe linia soluţionării problemelor ridicate de către cetăţeni, instituţii etc.

h)Reorganizarea sau înfiinţarea de noi servicii publice care să asigure soluţionarea problemelor comunităţii în diferite domenii; stabilirea obiectivelor, a organigramelor şi bugetelor proprii;realizarea demersurilor necesare pentru acreditarea sau licenţierea acestora, numirea şefilor acestor servicii;

Măsuri privind selectarea, perfecţionarea pregătirii şi evaluarea obiectivă a activităţii personalului din administraţia publică

a)Pregătirea, selectarea şi promovarea în funcţii de demnitate publică(primar, viceprimar, consilieri locali) a celor mai competente persoane care au probat calităţi umane şi profesionale remarcabile, de o moralitate incontestabilă şi care prin activitatea lor au contribuit şi contribuie la creşterea prestigiului comunităţii.Asumarea răspunderii de către partidele politice pentru calitatea oamenilor pe care îi promovează, prin evaluarea obiectivă a performanţelor obţinute în activitatea desfăşurată în perioada cât au îndeplinit diferite funcţii publice.Conştientizarea cetăţenilor cu privire la importanţa votului pe care îl acordă şi a candidaţilor, respectiv a celor aleşi; asupra răspunderilor ce le revin privind viaţa comunităţii;

b)Ocuparea posturilor vacante numai pe bază de concurs şi determinarea tuturor angajaţilor la efectuarea lucrărilor şi soluţionarea problemelor ce ţin de competenţa lor astfel încât compartimentul şi instituţia să-şi atingă obiective pe care le urmăreşte;

c)Testarea periodică a funcţionarilor publici a persoanelor care ocupa funcţii de demnitate publică şi a celorlalte categorii de personal în legătură cu cunoaşterea legilor şi a procedurii de aplicare a acestora pentru rezolvarea problemelor care intră în competenţa structurilor sau autoritătii din care face parte;

d)Aplicarea unei noi concepţii privind evaluarea personalului care să evite uniformizarea calificativelor şi care să asigure o apreciere obiectivă în funcţie de performanţele profesionale reale obţinute în exercitarea competenţelor şi îndeplinirea atribuţiilor specifice;

e)Acordarea stimulentelor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute de legislaţia în vigoare pentru îndeplinirea operativă a sarcinilor şi pentru erorile savârşite;

f)Organizarea unor activităţi de perfecţionare în cadrul instituţiei şi participarea la cursuri de perfecţionare organizate de instituţiile specializate; stimularea autoperfecţionării consilierilor locali, a personalului de conducere din cadrul primăriei, a funcţionarilor publici şi a tuturor angajaţilor;

g)Intensificarea activităţii de îndrumare şi control cu privire la modul cum sunt realizate lucrările şi soluţionate problemele specifice la nivelul compartimentelor şi al fiecărui post; valorificarea corespunzătoare a rezultatelor controalelor efectuate, în special a rapoartelor de audit întocmite de către compartimentul de specialitate;

h)Preîntâmpinarea, depistarea şi sanţionarea abuzurilor de orice fel, a faptelor de corupţie şi a tuturor actelor de încălcare a legii, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor;

20

IV FACTORI, RESURSE ŞI CONDIŢII

DE REALIZAREA A REFORMEI

1)Factori ai reformei:

a)Primarul, ca initiator, coordonator si catalizator al acti-unilor cuprinse in programul de reforma, si ca autoritate care

emite dispozitii pentru operarea acelor schimbari, care potrivit legislatiei existente, sunt de competenta sa, sau promoveaza

proiecte de hotarari a caror aprobare este de competenta con-

siliului local;

b)Consiliul Local si comisiile de specialitate ale acestuia, care

vor trebui sa aprobe, respectiv sa initieze, sau sa avizeze proiectele de hotarari care vor legifera noua configuratie si

activitate a administratiei locale;

c)Compartimentele si structurile functionale, respectiv, sefii acestora, vor intocmi documentele pe baza carora func-

tioneaza acestea, de la obiectivele specifice si pana la fisele

posturilor fiecarui functionar sau angajat;

d)Partidele politice, care prin consilieri sau in mod direct isi

vor impune punctul de vedere cu privire la schimbarile ce se impun in configuratia si activitatea administratiei locale, cu

fundamentarile de rigoare;

e)Institutiile cu activitate in localitate care pot face propuneri de natura sa asigure o mai buna colaborare cu administratia

locala pentru solutionarea in comun a problemelor comunita-tii sau sa dea o fundamentare stiintifica mai temeinica trans-

formarilor care se opereaza;

f)Satele comunei, care pot veni cu propuneri de masuri care sa vizeze luarea in consideratie a unor probleme, aspiratii si

asteptari ale oamenilor din comunitatea respectiva;

g)Intelectualitatea comunei, care poate asigura baza stiintifica si abordarea moderna reformei;

h)Organizatiile profesionale, (sindicatele), alte organizatii si

componente ale societatii civile, tineretul;

i)Cetatenii;

2) Resurse antrenate în procesul reformei

a) cunoasterea istoriei comunitatii, a realitatilor lo-

cale, in special a celor din administratie, si a aspiratiilor oamenilor din localitate;

b) bazele stiintelor care studiaza societatea si si viata

comunitatilor umane sub diferitele ei aspecte: politologie, sociologie, economie, psihologie sociala, istorie, drept, etica,

teologie, administratie, etc;

c) legislatia care vizeaza in mod direct sau indirect administratia publica din Romania;

d) legislatia si modul de organizare a administratiei

locale in tarile dezvoltate, in special in cele din Uniunea Euro-peana;

e) experienta dobandita si rezultatele unor cercetari

sociologice proprii cu privire la administratia locala;

f) vointa si actiunea concreta a fiecarui om al cetatii,

indiferent de pozitia pe care o ocupa in comunitate;

g) achizitiile din ultimii ani……

3)Condiţii ale înfăptuirii cu succes a reformei

a) implicarea responsabila si competenta a tuturor

factorilor, antrenarea tuturor resurselor in legiferarea si apli-carea masurilor si a actiunilor de reforma cuprinse in pro-

gram;

b) extinderea proceselor transformatoare si innoi-toare la nivelul tuturor componentelor comunitatii, astfel in-

cat reforma sa cuprinda si economia locala, cultura, educatia, sanatatea, ordinea publica, si de ce nu, viata fiecarei familii si

a fiecarui om in parte;

c) evitarea exceselor, pastrarea masurii cu privire la

dimensiunile si gradul transformarilor realizate, astfel incat sa

se evite schimbarile care nu se justifica, dar si situatiile in care schimbarile necesare sunt evitate din motive subiective sau

din interese meschine;

d) asigurarea continuitatii si eficientei in activitatea

autoritatilor locale si solutionarea operativa a problemelor;

infaptuirea reformei nu trebuie sa produca sincope, blocaje, tensiuni de natura sa produca disfunctii majore cu implicatii

negative in ceea ce priveste gestionarea problemelor comuni-tatii.

V. EVALUAREA REFORMEI

Reforma administratiei publice locale nu are un scop

in sine si nu se impune din ratiuni electorale sau pentru satis-facerea unor ambitii si orgolii marunte;de aceea, avaluarea ei

trebuie si va fi facuta prin raportarea rezultatelor obtinute la

obiectivele generale, medii si operationale stabilite, si in spe-cial la obiectivul fundamental al intregii reforme si al intregii

administratii, care este slujirea binelui comunitatii si imbuna-tatirea traiului fiecarui membru al acesteia.

Pentru aceasta evaluare este insa nevoie de o anu-

mita perioada de timp, si suntem convinsi ca o prima evaluare partiala a acesteia se va realiza cu prilejul alegerilor locale din

anul 2008.

Cresterea capacitatii si a eficientei administratiei noastre locale nu vor putea fi insa corect apreciate si cuantifi-

cate decat in legatura cu actiunile desfasurate,masurile intre-prinse si rezultatele ce vor fi obtinute in legatura cu un nou

program pe termen mediu si lung privind dezvoltarea si mod-ernizarea comunei Letcani, pentru care, din punctul nostru de

vedere, ar trebui sa ne canalizam energiile si sa ne utilizam

resursele in urmatorul deceniu si pe care ne pregatim sa-l su-punem atentiei comunitatii la inceputul anului 2007.

(Program conceput de catre primar si aprobat prin hotarare a Consiliului Local Letcani)