Saptămâna pe scurt

* LA DESCHIDEREA EDIŢIEI. Luni seara, preşedintele PRM a fost invitat la Jurnalul de seară al postului Realitatea TV, unde a stat aproape 30 de minute, în compania prezentatoarei Adriana Nedelea. În comparaţie cu această fată frumoasă, Elena Udrea părea o babă la uluci, care face clăbuci. După ce a ieşit din studio, Vadim a fost rugat de realizatorul Radu Soviani să mai rămînă, măcar 5 minute, şi la emisiunea lui, consacrată fraudei colosale la care s-a pretat ministrul Muncii, Ioan Botiş. Ştiţi ce-a făcut ăsta? A încasat nu mai puţin de 500.000 de euro, fonduri europene, pentru o firmă din... apartamentul său! Caz clar de puşcărie, nici nu se discută. Preşedintele PRM a propus şi titlu pentru emisiune: „BOTIŞ A PUS BOTUL!“. Dar, altceva e interesant: Vadim a fost invitat să facă legătura dintre o emisiune şi alta pentru... ratingul înalt pe care îl realizează! * Nu ştim ce se întîmplă cu Marius Tucă, dar parcă nu se mai ocupă de ziarul pe care l-a înfiinţat acum 18 ani. Nu numai că semnătura lui nu mai apare, dar, repetăm, el nu mai vede ziarul. Altminteri nu ne explicăm lipsa totală de reacţie faţă de semnalele pe care le tragem noi cu privire la BLASFEMIA, da, da acesta e cuvîntul, apărută, în fiecare număr, în „Jurnalul Naţional“. Mai nou, BLASFEMIA a fost cocoţată chiar pe frontispiciul publicaţiei: „Biblia. Cea mai importantă carte a creştinilor, revizuită (?!) şi îngrijită de Mitropolitul Bartolomeu Anania“. Cum vine asta, Marius Tucă, „revizuită“? Oare cum a „revizuit“ Anania Biblia? Ce i-a făcut? A corectat-o? A îmbunătăţit-o? A completat-o? Mister. Hai să admitem că, din orgoliul său caracalean, bretelatul nu vrea să plece urechea la noi, pentru a nu ne da satisfacţie (deşi îl învăţăm de bine, fiindcă el n-a avut timp să facă prea multă şcoală, fiind ocupat cu femeile, care trage de corpul lui atletic). Dar Patriarhia Română ce păzeşte? N-a sesizat nimeni gafa formidabilă ce se perpetuează în „Jurnalul Naţional“? Dar, n-ai cu cine vorbi: Patriarhul Daniel e surd, mut şi orb, fiind şantajat de Traian Băsescu (ce ruşine!), iar purtătorul de cuvînt, Stoica, e un bou. * Dacă acest Stoica e bou, repetentul Toni Matei, care zgîrie brînza hîrtiei la ziarul „Naţional“, e un porc. Pentru minciuna incalificabilă, conform căreia Vadim i-ar fi „păpat banii“ lui Nati Meir, handicapatul ăsta a fost dat în judecată, scurt, Tribunul cerînd în instanţă despăgubiri de 20 de miliarde de lei vechi. * Tătarul Băsescu are neruşinarea să se lege de... Poporul Român! Care, cică, e neperformant! Bine că eşti tu performant, mă, hoţule. La tîlhărie şi la beţie, SIDA- n fund să-ţi fie! * Apropo de SIDA, adică de amantul Elenei Băsescu: ăsta i-a dăruit Maimuţei Botoase un ceas de aur, cu o curea din piele de crocodil, în valoare de 17.000 de euro. Mai bine i-ar fi dat un săpun să se spele. * „Jurnalul Naţional“ de marţi publică, pe pagina I, un titlu şi o poză: „TVR papă paralele lui Flutur, Boc şi Udrea“. Iar explicaţia fotografiei sună aşa: „Televiziunea Română, umilă slugă a Puterii, a băgat sîmbătă în casele românilor, prin graţia Marinei Almăşan, un dezgustător cocteil de kitsch-uri. Ouă gigantice, bundiţă de dihor, o mizanscenă menită a-i pune în valoare pe amfitrionul Gheorghe Flutur şi, mai ales, pe invitaţii-surpriză, Elena Udrea şi Emil Boc. Propaganda electorală fără perdea a condimentat expoziţia de bucate bucovinene“. În interior, reportajul e semnat de Nicolae Dărămuş: coroziv, necruţător. Ce cocină împuţită a ajuns Televiziunea Publică... * Un titlu mincinos dă „România liberă“ de marţi: „Guşă pune poprire pe salariul lui Vadim“. Asta s-o creadă el, poponarul cu chelie şi bube dulci! Ca să poată pune cineva poprire pe salariul unui membru al Parlamentului European ar trebui să existe un proces acolo, la Bruxelles, care durează foarte mult timp... * Un titlu foarte tare în „Libertatea“:

„Proteste la Berlin şi la Paris faţă de proiectul de lege privind eutanasierea cîinilor fără stăpîn. «Băsescu – Dracula, ucigaşul maidanezilor»“. * Şi în preajma acestor Sărbători Pascale lumea a luat cu asalt Braşovul. De ce? Fiindcă el reprezintă inima geografică a României. Şi are tradiţii istorice şi culturale inegalabile. Şi e frumos, avînd un aer dulce-răcoros. Vă recomandăm cîteva localuri din Braşov şi din Poiană, care îi atrag, în continuare, ca un magnet, pe cei ce doresc să se simtă bine în mijlocul celor dragi: „Coliba Haiducilor“ (Viorel Nica), „Restaurantul Chinezesc“ (Nicolae Urs), „Neptunus“ (Maria Anghel şi Daniel Anca), „Pizzeria Venezia“ (Horia Huluban), „Ţara Ardealului“ (Mircea Lascu) ş.a. Dar, incontestabil, simbolul viu al Oraşului de sub Tâmpa e marele avocat Titus Spânu, pe care Don Juan şi Casanova l-au lăsat executor testamentar. *  Admirabilă seriozitatea cu care Andrei Păunescu îşi continuă serialul „Emisiunile trece, perlele rămîne“, ajuns la episodul 49 (revista „Flacăra lui Adrian Păunescu“). Am selectat cîteva „perle“: „A fost ales cu unanimitate, dar nu totală, minus unu. Acela am fost eu“ (Marius Stan, Sport.ro. TV); „Nu toţi oamenii care merg la un spital merg de plăcere“ (Georgian Pop, parlamentar PSD, Antena 3); „În 1968, preşedintele francez, Charles de Gaulle, efectua o vizită în România, la invitaţia preşedintelui de atunci, Nicolae Ceauşescu“ (TVR 1, emisiunea „În trecerea anilor“ – eroarea constă în faptul că Ceauşescu avea să devină preşedinte abia în 1974); „Ştiu că e o ţară arabă, Malaezia. Nu ştiu dacă majoritar arabă“ (Digi Sport TV – deşi e preponderent musulmană, Malaezia nu e o ţară arabă, ci asiatică); „Dau telefon din partea mea şi a lui mamei mele“ (TVR 1); „Îmi pare bine că revin din nou în mijlocul dumneavoastră, domnule (Dan) Diaconescu“ (Cornelia Catanga, OTV). * Ziarul „Azi“ îl face muci pe cel mai insuportabil personaj din România acestor ani: căcăciosul Cozmin Guşă. Fără alte comentarii, reproducem portretul închinat, probabil, de Octavian Ştireanu acestui vagabond care se crede „dăştept“ foc, dar el nu-i decît un dobitoc: „Un surogat de Guru al politicii, autobăgat în seamă fără nici o explicaţie, venit nu se ştie de unde şi jucînd nu se ştie pentru cine, cu alte cuvinte un impostor, se face că-l înjură pe Băsescu, dar îi pupă mîna a iertare, ori de cîte ori poate. L-am numit pe Cozmin Guşă, consilierul universal precum detergentul: l-a consiliat pe Vântu, l-a consiliat pe Băsescu, l-a consiliat pe Vanghelie, şi-acum, cică, l-ar consilia şi pe Boc, aşa, în timpul liber… Intrat în rîndurile PD în primăvara lui 2004, Guşă a demisionat din acest partid în februarie 2005, pe fondul unor tensiuni izbucnite între el şi conducerea de atunci a PD, după ce a apărut în presă o decizie a Guvernului, prin care firma lui Adriean Videanu a obţinut licenţă de exploatare a unor zăcăminte de marmură! Supărat beznă, Guşă s-a făcut liderul unui partiduscul care n-a pătruns în Parlament, aşa că şeful a rămas să zgrepţăne pe la uşile cui vrea consiliere de trei lei. Vehiculator al unor informaţii «bombă», culese de prin scurgerea Serviciilor Secrete, Guşă a pozat, o vreme – pînă a dispărut cu totul din amintirea publicului – în depozitarul unor secrete mortale. Pînă l-a luat lumea la goană prin Piaţa Universităţii şi l-a transformat într-o biată bulă dezumflată“. * Dacă cei de la „Azi“ nu ştiu, le spunem noi: acest Guşă e sorbitorul de pîrţuri ideal pentru Şarpele cu Ochelari! Cei doi joacă şah împreună (deşi ei încă n-au aflat că sportul minţii nu se joacă cu zaruri, tot freacă la babaroase, încercînd să dea şase-şase), stau pe şanţ şi ronţăie seminţe (2 lei bascula), au pe cap nişte cioace de hîrtie, sau din batiste înnodate, ca zugravii, iar cînd se lasă vipia amiezii, dom’ profesor are amoc la stomac şi oleoductul de gaze naturale se cere eliberat, aşa că el trage o rafală de vînturi drept în nasul partenerului cu egzemă pe chelie, care se preface că

soarbe parfumul „Brute“, sau „Versace“.* Idiotul congenital Vladimir Tismăneanu are neobrăzarea să-l insulte pe unul dintre cei mai mari moralişti şi autori de aforisme din Istoria culturii mondiale: „Marele vagabond (?!) al unei metafizici îmbătrînite. Despre Emil Cioran“, îşi intitulează insolenţa acest politruk evreu, în „Excrementul zilei“. Hai sictir, Tismineţky! Nici tu, nici tac-tu, n-ajungeţi nici la fluierul piciorului acestui geniu.

Alcibiade