Ipoteza originii transilvănene a Contelui de Saint Germain este susţinută de unica mărturisire legată de propriile sale origini făcută vreodată de el însuşi şi consemnată de unul dintre cei mai credibili şi, probabil, dezinteresaţi biografi ai săi: landgraful Karl de Hessen-Kassel (1744-1836), prieten, discipol şi susţinător material al Contelui în cei din urmă ani ai vieţii sale.

Ipoteza originii transilvănene a Contelui de Saint Germain este susţinută de unica mărturisire legată de propriile sale origini făcută vreodată de el însuşi şi consemnată de unul dintre cei mai credibili şi, probabil, dezinteresaţi biografi ai săi: landgraful Karl de Hessen-Kassel (1744-1836), prieten, discipol şi susţinător material al Contelui în cei din urmă ani ai vieţii sale. În memoriile sale – publicate, potrivit recomandărilor făcute de el însuşi în testamentul său, la un sfert de secol după încetarea sa din viaţă – Karl de Hessen-Kassel consemna o dezvăluire pe care Saint Germain i-o făcuse în ultimele zile ale vieţii sale, în care acesta afirma că era „fiul Prinţului Ragozky [Rákóczi] al Transilvaniei şi al primei sale soţii, o Tékély[Tököli ?]”. Saint-Germain ar mai fi afirmat, de asemenea, următoarele lucruri despre sine însuşi: „S-a aflat sub protecţia ultimilor Medici, care l-au culcat, pe când era copil, în propriul lor dormitor. În momentul în care a aflat că cei doi doi fraţi ai săi, fii ai Principesei de Hesse-Rheinfels sau Rothenburg, dacă nu greşesc, s-au predat împăratului Carol al VI-lea şi au primit numele Sf. Carol şi a Sf. Elisabeta, după acelea ale Împăratului şi Împărătesei, el şi-a spus „Ei bine, eu am să îmi spun Sanctus Germanus, adică sfântul frate!”. Eu nu pot confirma în vreun fel naşterea sa”, comentează landgraful, „dar că s-a bucurat de prodigioasa protecţie a Medicilor, aceasta am aflat-o şi dintr-o altă sursă. Această casă [de Medici] stăpânea, din câte ştiu, cele mai înalte ştiinţe, şi nu este de mirare că el a deprins de acolo primele sale cunoştinţe.” O serie de biografi ai Contelui au considerat îndoielnică originea transilvăneană a acestuia, fără a aduce însă argumente şi fără a reuşi să ofere, în locul acesteia, alternative credibile. Printre autorii de lucrări ezoterice sau de ficţiune predomină cei înclinaţi să creadă că originea transilvăneană a Contelui ar reprezenta, totuşi, varianta cea mai probabilă. Însă, trebuie s-o spunem, o întreagă serie de detalii legate de această ipoteză îşi aşteaptă încă clarificarea. Şi, ca să fim corecţi până la capăt, trebuie să adăugăm că este destul de puţin probabil ca aceste clarificări să fie obţinute vreodată. var _tt_check =document.querySelectorAll('.related').item(0); var _ttf = _ttf || []; _ttf.push({ pid: 18569 ,lang: 'ro' ,slot: 'div.article-body > p, div.article-body > div, div.article-body > p > br' ,format: 'inread' ,filter: function(obj) {return (_tt_check.offsetTop+_tt_check.offsetHeight < obj.elts[obj.i].offsetTop);} }); (function(d){ var js, s = d.getElementsByTagName('script')[0]; js = d.createElement('script'); js.async = true; js.src = "//cdn.teads.tv/js/all-v1.js"; s.parentNode.insertBefore(js, s); })(window.document); Teozoafa britanică Annie Besant (1847-1933), care afirmă că l-ar fi întâlnit pe Conte în anul 1896, este una dintre cele mai influente susţinătoare ale originii sale transilvănene, considerându-l un fiu al principelui Francisc Rákóczi al II-lea. Ca dată a naşterii sale, Annie Besant propune anul 1690, o ipoteză nu foarte uşor de acceptat dacă luăm în calcul faptul că, în acest an, presupusul tată al contelui împlinea abia vârsta de 14 ani. Alte interpretări, mai atente la biografia lui Rákóczi, oferă ca dată de naştere a Contelui ziua de 28 mai 1696. Mai uşor acceptabilă din punct de vedere al vârstei presupusului tată, această dată ridică alte semne de întrebare. În septembrie 1694, tânărul Francisc Rákóczi, pe

atunci în vârstă de 18 de ani, se căsătorea, la Köln, cu Charlotte Amalie de Hessen-Wanfried-Eschwege (1679-1722), descendentă a vechii familii ducale de Brabant. Primul dintre fiii cuplului princiar, Leopold George, născut în 1696, ar fi încetat din viaţă în anul 1700, la vârsta de patru ani. Însă, potrivit unuia dintre nenumăratele scenariile rocamboleşti legate de originea Contelui, acest Leopold George ar fi fost de fapt însuşi Saint Germain, declarat mort de către familia sa cu scopul de a-l proteja de ipotetice persecuţii din partea autorităţilor habsburgice. Nici această ipoteză nu exclude varianta naşterii sale nelegitime, pentru că, deşi pretins prim-născut al lui Francisc Rákóczi, Saint Germain nu a încercat niciodată să se prevaleze de originea sa pentru a emite pretenţii asupra moştenirii tatălui său. Nu există, practic, nici un motiv logic care l-ar fi putut determina pe Conte să ascundă, de-a lungul vieţii sale, o origine atât de nobilă, legată de un personaj istoric care se bucura de o faimă binemeritată în cercurile politice europene. Trebuie să ne punem, astfel, întrebarea dacă nu cumva naşterea Contelui ascundea un secret cu mult mai mare, un secret a cărui dezvăluire ar fi putut avea un impact cu mult mai adânc asupra raporturilor de putere din Europa acelor vremuri şi asupra contemporanilor săi. Mama Contelui de Saint Germain ar fi fost, potrivit mărturiei consemnate de principele Karl de Hessen-Kassel, o nobilă doamnă dintr-o familie indicată ca fiind Tékély. Presupunând o anumită imprecizie a principelui german în redarea numelor de familie maghiare, biografii Contelui au preferat lectura Thököli, care ar fi avut, fireşte, o semnificaţie politică majoră. Urmaş, fie şi nelegitim, al unui Rákóczi şi al unei Thököli, ultimele două mari familii princiare care s-au ridicat împotriva Casei de Habsburg, Contele ar fi devenit, astfel, prin însăşi persoana sa, un veritabil manifest politic, un simbol al luptei Transilvaniei pentru libertate. Rămâne, însă, o singură problemă: nici una dintre fiicele sau surorile principelui Emeric Thököli nu par candidate potrivite pentru statutul de mamă a lui Saint Germain. Ne-am putea gândi, în acest caz, doar la eventuale filiaţii indirecte, sau la alte scenarii rocamboleşti, dificil de imaginat şi, evident, cu totul imposibil de demonstrat.Există însă şi alte ipoteze, una dintre acestea luând în calcul un alt an de naştere frecvent vehiculat în numeroasele biografii ale Contelui: 1710. Această dată pune, şi ea, o serie de probleme interesante: ne aflăm în perioada în care Francisc Rákóczi este în plină glorie - principe al Transilvaniei, conducător al unui război antihabsburgic, stăpân al unei părţi a Ungariei şi Transilvaniei. Ipoteza legăturilor Contelui cu familia Rakoczi este însă reluată periodic, reapărând, în vremuri ceva mai recente, în lucrarea lui Jean Overton-Fuller, The Comte de Saint-Germain: Last Scion of the House of Rakoczy (1988), care citează în sprijinul ei un mare număr de mărturii documentare şi narative franceze din secolul al XVIII-lea. Nu avem însă, nici în acest caz, o soluţie clară de identificare a mamei lui Saint Germain, după cum nu avem nici informaţii care să ne ajute să reconstituim biografia Contelui în anii tinereţii sale.Exilat în Imperiul Otoman, Rákóczi a încetat din viaţă la Rodosto, în 1735. Am putea presupune că fiul său crescut la curtea Medicilor a fost, totuşi, alături de el în ultimele momente ale vieţii sale, continuându-şi apoi peregrinările prin Orient. Un Orient foarte prezent în relatările sale şi în legendele create în jurul său. În 1742, la prima sa apariţie în saloanele europene, Saint Germain tocmai revenise – potrivit propriilor afirmaţii – de la curtea şahului Persiei, unde învăţase arta prelucrării pietrelor preţioase. Saint Germain este cunoscut, în cadrul mişcării teozofice şi a celorlalte curente oculte care îl consideră un Maestru Înălţat, sub numele de Master Rakoczy sau

Master R., fapt care nu face, desigur, decât să întărească legenda originilor sale transilvănene. Legenda spune că acest Master R ar fi fost adevăratul inspirator al Declaraţiei de Independenţă şi al Constituţiei Americane, şi că lui i-ar aparţine, de fapt, şi portretul lui George Washington de pe bancnota de 1 dolar, cel mai criticat dintre portretele conducătorului Revoluţiei Americane. Fără a intra în detaliile biografiei ficţionale a unui personaj despre s-a scris foarte mult, trebuie să mai spunem doar că un teozof reputat, C. W. Leadbeater, care pretinde că l-ar fi întâlnit pe Conte la Roma, în anul 1926, ne spune că reşedinţa favorită a acestuia se afla într-un castel din Transilvania. Saint Germain ar fi practicat, în acest castel, ritualuri magice, în cursul cărora ar fi purtat un lanţ de aur care aparţinuse unui Împărat Roman, o mantie din purpură de Tyr şi alte podoabe celebre. Contele deţinea, de asemenea, o robă despre care afirma că aparţinuse, la rândul ei, unui împărat roman. Descrierea pe care i-o face Leadbeater: ochi căprui, piele măslinie, barbă ascuţită, o prezenţă impunătoare şi fascinantă, care îi punea la respect pe interlocutorii săi. Contele este prezentat ca fiind unul dintre cei mai mari colecţionari ai tuturor timpurilor, avantajat fiind, fireşte, de imortalitatea sa.Evident, este posibil să avem aici şi o contaminare cu mitul literar al lui Dracula. Contaminare susţinută de o altă ipoteză vehiculată în mediile ocultiste, potrivit căreia St Germain ar fi fost unul dintre modelele din care s-a inspirat Bram Stoker pentru a crea imaginea faimosului său conte-vampir. Câteva elemente cunoscute din biografia lui Saint Germain susţin o asemenea asociere, în special faptul că acesta, asemeni contelui Dracula, nu era văzut aproape niciodată, în apariţiile în societate, consumând mâncare sau băutură. Dincolo de tot acest păienjeniş de supoziţii şi incertitudini rămâne, însă, un fapt cât se poate de sigur: în singura sa referire făcută vreodată la originile sale, transmisă posterităţii de un memorialist care poate fi considerat credibil, Contele şi-a afirmat fără înconjur originea transilvăneană. Este o mărturie care nu poate fi ignorată, valoarea sa fiind sporită de faptul că ea a fost făcută în ultimele momente ale vieţii lui Saint Germain. Aceasta presupunând, fireşte, că viaţa ilustrului Conte s-a încheiat, cu adevărat, vreodată. Este posibil ca un om sa poata atinga nemurirea – să trăiască pentru totdeauna? Aceasta este afirmaţia uluitoare a unui personaj istoric cunoscut sub numele de contele de Saint-Germain. El a apărut de multe ori a lungul istoriei – chiar atât de recent ca în anii 1970 – întotdeauna pare a fi de aproximativ 45 de ani. Cine era acest om misterios? Sunt poveşti de legenda nemuririi sale simple şi folclor? Sau este posibil ca el chiar a descoperit secretul de a învinge moartea? Saint-Germain primul a intrat în importanţă în înalta societate a Europei în 1742. Astfel, el tocmai se intorsese de la curtea sahului Perisiei unnde petrecuse cinci ani de zile si unde a invatat meseria de bijutier. Adevarat”cosmopolit al misterului”, contele de Saint-Germain, a fost un aristocrat de origine necunoscuta din secolul al XVIII-lea. Dispunea de o mare avere si frecventa cercuri sociale inalte. Era renumit pentru arta cu care conversa si un muzician priceput. Sugera ca avea o varsta de ordinul secolelor si ca stapanea procesul fabricarii diamantelor. Nu manca niciodata in public, era ambidextru si, in masura in care se putea cunoaste acest lucru, traia intr-un celibat desavarsit. A servit ca diplomat secret intre Franta si Anglia si este posibil sa fi jucat un rol important in francmasonerie. El vorbea fluent mai multe limbi, inclusiv limba franceză, germană, olandeză, spaniolă, portugheză, rusă şi engleză, şi a fost mai familiar cu chineza, latina, araba- chiar antice greceşti şi sanscrita. A fost prieten intim cu Maria Antoaneta, Ecaterina cea Mare, Voltaire, Rousseau, Mesmer si

Casanova. S-a ocupat printre altele cu tehnologia materialelor si textilelor ca si cu alchimia, la fel ca multi intelectuali ai vremii, cum ar fi Isaac Newton. Acestea sunt fapte istorice stabilite, documentate cu ajutorul importantei colectii de relatari contemporane din aceasta carte. Mai putin intelese sunt unele dintre povestile bizare care au circulat despre contele cel amagitor: arata intotdeauna cam de patruzeci de ani, aparea din cand in cand pe neasteptate dupa moartea sa oficiala (pe 27 februarie 1784), facea profetii exacte, lipsite de ambiguitate, putea sa transmute materia si sa se teleporteze spontan in locuri indepartate. Teosofii l-au considerat pe Saint-Germain drept unul dintre nemuritorii ascunsi care manipuleaza istoria. In secolul al XX-lea, diferite miscari pseudo-spirituale l-au ridicat la statutul de semizeu, de”Maestru inaltat”. Exista probabil o explicatie rezonabila pentru unele dintre anomaliile din povestire. Multe dintre memoriile lui Saint-Germain au fost scrise la ani distanta de la evenimente si, fara indoiala, infrumusetate in momentul in care au fost redate. El a fost in legatura cu mai multi aristocrati cu nume similare, ceea ar putea explica zvonurile referitoare la ubicuitate. De asemenea, contele a fost tinta unor comentarii ironice. Voltaire spune cu sarcasm ca Saint-Germain este “un om care stie totul si nu moare niciodata”, expresie pe care unii au luat-o, din nefericire, literal. (Este de presupus ca Voltaire a vrut sa spuna ca era imposibil sa fie facut sa taca!). Un comedian parizian contemporan pe nume Gower avea un intermezzo popular in care contele spunea povesti si mai extravagante, inclusiv ca l-a sfatuit pe Iisus si este posibil ca unele dintre aceste gaguri sa se fi amestecat in memoria populara cu povestile exagerate care circulau deja pe seama acestuia. Apoi sunt impostorii. In 1760, in timpul unei calatorii in Elvetia, Casanova a pretins ca este contele. Aleister Crowley a flirtat cu ideea de a se deghiza in Saint-Germain. Saint-Germain a fost legat de formarea mai multor societăţi secrete, inclusiv Rosicrucieni, francmasonii, Societatea de Brothers asiatice, Cavalerii Luminii, Illuminati şi Ordinul Templierilor. A perfectionat tehnica de pictura pe bijuterii, parea un om foarte bogat dar nimeni nu i cunoastea cu adevartat valoarea averii sale, canta foarte bine la vioara, era un pictor desavarsit, cina de multe ori cu prietenii sai, deoarece el se bucura de compania lor, dar rareori a fost văzut să mănânce alimente în public si in genereal manca o dieta bazata pe fulgi de ovăz. In 1740 a devenit un diplomat de încredere în curtea regelui Louis XV al Franţei, îndeplinind misiuni secrete pentru el în Anglia si se presupune si invers. În 1762 el a călătorit în Rusia, unde se spune ca a fost complice la o conspiraţie, ce urmarea punerea pe tronul Rusiei a Ecaterinei cea Mare. El l-a sfătuit mai târziu pe comandantul fortelor armate imperiale ruse in legatura cu tehnici militare, în războiul împotriva Turciei – care de alftfel a si fost câştigat de rusi. În 1774 sa întors în Franţa, când Ludovic al XVI-lea şi Marie Antoinette (foto dreapta) au ocupat tronul. El ar fi avertizat-o pe Marie Antoinette ca in 15 ani va veni revolutia franceza. În 1779 a plecat la Hamburg, Germania, unde sa împrietenit cu Prinţul Charles de Hesse-Cassel. Pentru următorii cinci ani, a trăit ca pe un oaspete în castel domnitorului la Eckernförde. Din registrele locale, Saint-Germain a murit pe 27 februarie 1784.

Înapoi din morţi

Pentru orice muritor de rând, acesta ar fi sfârşitul poveştii. Dar nu pentru contele de Saint-Germain. El va continua să fie văzut-a lungul secolului 19-lea şi în secolul 20! În 1785 el a fost văzut în Germania, cu Anton Mesmer, hipnotizator pionier. (Unii susţin că de fapt Saint-Germain a fost cel care i- a dat lui Mesmer idei despre hipnotism şi magnetism personal.) In înregistrările oficiale ala Masoneriei, se arată că ei l-au ales pe Saint-Germain ca reprezentant al lor pentru o convenţie în 1785. După luarea in inchisoarea Bastille a contesei d’Adhemar, în timpul Revoluţiei Franceze din 1789, aceasta spus ca a avut o conversaţie de lungă durată cu contele de Saint-Germain. El ar fi spus de viitorul imediat Franţei, ca în cazul în care el ştia ce avea să vină. În 1821, ea scria: ” L-am vazut Saint-Germain din nou, de fiecare dată spre uimirea mea l-am văzut când regina [Antoinette] a fost ucisa, pe 18 Brumar, în ziua următoare murea Duke d Enghien, în ianuarie, 1815, şi în ajunul de asasinarii ducelui de Berry. ” Ultima dată când l-am văzut el a fost in 1820 – si de fiecare data el părea a fi un om nu mai în vârstă decât la mijlocul lui-40 de ani.” După 1821, Saint-Germain a luato altă identitate. În memoriile sale, Albert Vandam spunea ca a întâlnit un om care semana izbitor cu contele de Saint-Germain, dar care a purta numele de Majore Fraser. Vandam spunea “A trăit singur şi niciodată nu a făcut aluzie la familia lui. Mai mult decât atât el a fost generos cu banii, deşi sursa din averea sa a rămas un mister pentru toată lumea. Poseda cunostinte incredibile despre toate ţările din Europa, din toate perioadele timpului. Memoria lui era absolut incredibila şi, destul de curios, el a lasat de multe ori ascultătorilor săi să înţeleagă faptul că el a dobândit cunostintele sale din altă parte decât din cărţi. ” La un moment data Majore Fraser disparut fara urma. Şi în 1897, celebra cântăreaţa franceza Emma Calve (foto stanga) a primit o dedicatie, un portret cu autograf de la Saint-Germain. In 1972 la Paris, un personaj ciudat pe nume Richard Chanfray a apărut la televiziunea publica franceză si intr-un spectacol a transformat plumbul in aur, sustinand ca este contele de Saint-Germain. Mai sustinea ca are aceste cunostinte de are de la un individ pe care l-a cunoscut in trecutul sau, un personaj misterios, jurand ca nu i va dezvalui nicioadata identitatea lui. In afara pe aceasta transformare avea puterea de a si aminti vietile anterioare, pretindea ca stie secretul nemuriri – reusind sa puna pe picioare un caine care era deja mort.(foto jos). A devenit in scurt timp foarte bogat iar celebra cantareata franceza Dalida a devenit iubita lui, cu toate ca la data cand s-au cunoscut aceasta era casatorita. Datorita decaderii in 1983 s-a sinucis, ingerand medicamente si totodata, inhaland gazele de esapament ale masinii sale. Deci, cine a fost Contele Saint-Germain? A fost un alchimist de succes care a descoperit secretul vieţii veşnice? Era un călător în timp? Sau a fost el un om foarte inteligent a cărui reputaţie a devenit o legendă fantastica? Un agent secret al iluminatilor? Sau o farsa perpetuata de o serie irelevanta de sarlatani?