S U M A R INTEZE DIN PRACTICA DE PROCUROR VIRTUAL18m-1.pdf · 2019. 12. 11. · Codul subsolului....

1

Chişinău, Mai, 2011

Nr.18

S U M A R:

SINTEZE DIN PRACTICA DE PROCUROR Alexandru Nichita – Protecţia legislaţiei mediului în 2010:

rezultatele investigaţiilor efectuate de procurori

Vitalie Bordea – Modalitatea şi procedura de nimicire a corpurilor delicte

Dumitru Purici - „Torrentele” – serioasă provocare împotriva operelor protejate de drepturile de autor

OPINII ÎN MATERIE Veaceslav Soltan – Infractorii digitali

ASPECTE METODICE ALE ACTIVITĂŢII Dorin Compan – Relaţia dintre spălarea banilor şi finanţarea

terorismului

Adrian Procoavă - Metode de investigare a infracţiunilor ce ţin de violenţa în familie (art.201¹ Cod penal)

COOPERARE INTERNAŢIONALĂ Gheorghe Leiciu - Semnarea Declaraţiei de comun acord între

Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Justiţiei al Republicii Turcia / Ankara

Maria Vieru - Statele Baltice vin cu recomandări pentru reforma Procuraturii din Moldova”/ Chişinău

Iurie Perevoznic - Sesiunea a 78-a a Comitetului pentru eliminarea discriminării rasiale / Elveţia

Ion Caracuian – Vizită de studiu organizată în cadrul Programului comun al Uniunii Europene şi Consiliului Europei / Scoţia

Eduard Patic - Vizită de studiu privind modalităţile daneze de protecţie şi apărare a drepturilor de proprietate intelectuală / Danemarca

Viorel Ciobanu - Vizită de studiu în domeniul combaterii infracţiunilor cibernetice, conexe traficului de fiinţe umane şi pornografiei infantile / Belarus

Ion Oboroceanu – Schimb de bune practici în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de persoane / SUA

2

PROTECŢIA LEGISLAŢIEI MEDIULUI ÎN 2010: REZULTATELE INVESTIGAŢIILOR

EFECTUATE DE PROCURORI

Alexandru NICHITA Procuror, şef al secţiei investigaţii financiar-economice / PG

Volumul limitat de zăcăminte minerale utile cu o rentabilitate de extracţie înaltă, reanimarea economiei naţionale urmare a crizei mondiale, existenţa cererii de zăcăminte minerale utile în diverse domenii, inclusiv şi al construcţiilor de imobile, a sporit interesul din partea cetăţenilor şi agenţilor

economici vizavi de categoria dată de materie primă, fapt care generează utilizarea accelerată a subsolului. Din considerentele expuse, situaţia creată impune sporirea rolului organelor abilitate cu atribuţiile administrării, folosirii şi protecţiei subsolului în vederea supravegherii respectării legislaţiei şi utilizării raţionale a zăcămintelor naturale. Începând cu anul 2006, procuratura a abordat intens problema legalităţii utilizării subsolului, iar rezultatele controalelor au scos la iveală multiple încălcări, care sunt favorizate în special de legislaţia imperfectă şi atitudinea superficială a factorilor de decizie antrenaţi la supravegherea minieră. Anterior, ca rezultat al informării de către Procuratura Generală a Parlamentului, Guvernului, Ministerului Mediului, despre starea deplorabilă în care se află

gestionarea subsolului, a fost modificat cadrul legislativ, în special a fost adoptat un nou Cod al subsolului (în vigoare din 02.05.2009), potrivit căruia sarcina exercitării controlului de stat privind folosirea raţională şi protecţia subsolului a fost atribuită exclusiv Agenţiei pentru Geologie şi Resurse Minerale (art.11 Codul subsolului). În acelaşi timp, unele atribuţii în domeniu cum ar fi securitatea lucrărilor industriale legate de extragerea zăcămintelor minerale utile, a fost pusă în seama Inspectoratul Principal de Stat pentru Supravegherea Tehnică a Obiectelor Industriale Periculoase, circumstanţă care dublează activitatea acestor instituţii şi creează incomodităţii agenţilor economici.

Cu regret, legiuitorul nu a prevăzut în Codul subsolului mecanismul şi principiile de efectuare al controalelor, ca rezultat, Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale

(în continuare AGRM) tălmăcind eronat prevederile art.11 din Cod, se limitează doar la verificarea prezenţei actelor ce permit activitatea de exploatare a subsolului şi nicidecum a lucrărilor efectuate în teren, volumului real de materie primă extrasă, respectarea limitelor perimetrelor miniere etc.

Astfel, Procuratura Generală deţinând informaţie operativă precum că SRL „Zavricico-Prim” şi „Silmax-Exim”, s.Speia, r-nul Anenii Noi au încălcat limitele perimetrelor miniere, extrăgând ilegal zăcăminte de nisip-prundiş, la 06.09.2010 prin scrisoarea nr.24-3d/10-2958 a solicitat AGRM efectuarea cu ieşire la faţa locului a măsurărilor geodezice necesare, însă instituţia în cauză a refuzat, motivând prin faptul că nu dispune de dreptul şi utilajul necesar efectuării unor astfel de măsurări.

SSSiiinnnttteeezzzeee dddiiinnn ppprrraaaccctttiiicccaaa dddeee ppprrrooocccuuurrrooorrr

3

La capitolul legislaţie, este necesar de relevat şi despre divergenţele între actele normative ce reglementează modul de administrare a bunurilor administraţiei publice locale, Codul subsolului şi Codul funciar.

Conform art.29 din Codul subsolului, atribuirea terenurilor către beneficiarii subsolului se efectuează în conformitate cu legislaţia funciară. Art.34 alin.(3) din Codul funciar prevede că, plata pentru folosirea terenurilor pe care se efectuează lucrări de exploatare a zăcămintelor de substanţe minerale utile se încasează sub formă de impozit funciar conform legii.

Însă prevederile în cauză contravin art.74 alin(1) din Legea privind administraţia publică locală, potrivit căruia patrimoniul unităţilor administrativ-teritoriale este constituit din bunurile mobile şi imobile proprietate a satului (comunei), oraşului (municipiului), raionului şi unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, precum şi drepturile şi obligaţiile lor cu caracter patrimonial, care pot fi înstrăinate, date în administrare, în arendă ori în

locaţiune, în condiţiile legii (art.77 alin.(3) al Legii privind administraţia publică locală).

Concomitent, situaţia în cauză contravine şi prevederilor art.127 alin.(1) şi (2) din Constituţie, care stipulează că statul ocroteşte proprietatea şi garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii. În acest sens, reiese că statul fără o compensare prealabilă, impune autorităţilor administraţiei publice locale atribuirea fără plată a terenurilor către beneficiarii de subsol. Întru susţinerea poziţiei sale, Procuratura Generală a informat anterior Parlamentul că, modificarea art.34 din Codul funciar se va răsfrânge negativ asupra încasărilor în bugetele locale, iar lipsa mecanismului de atribuire în folosinţă în baza unor licitaţii a terenurilor în scopul extragerii zăcămintelor naturale, creează premisele apariţiei elementelor de abuz, corupţie şi protecţionism în activitatea factorilor de decizie abilitaţi cu aceste atribuţii.

Controlul a relevat existenţa unor multiple litigii în instanţele de judecată între beneficiarii de subsol şi administraţia publică locală referitor la refuzul achitării plăţii de arendă, care în majoritatea primăriilor constituie cel mai important mijloc de formare a bugetului local. Totuşi, până în prezent, cadrul normativ rămâne a fi imperfect şi neadaptat nivelului de dezvoltare social-economică a ţării.

Monitorizarea continuă a acestui domeniu de activitate efectuată de procuratură începând cu anul 2006 a constituit unul dintre principalii factori, care a redus esenţial încălcările legislaţiei la acest compartiment.

Controalele efectuate de procurori au scos în vileag faptul că, încălcările la compartimentul vizat se clasifică în trei categorii şi se referă la:

- extragerea ilegală şi comercializarea zăcămintelor;

- atribuirea ilegală de către organele administraţiei publice a perimetrelor miniere pentru exploatarea zăcămintelor de substanţe utile larg răspândite inclusiv şi în

lipsa coordonării perimetrelor cu Ministerul Mediului şi AGRM,

- lipsa măsurilor întreprinse de către organele abilitate (Ministerul Mediului, AGRM, Inspectoratul Ecologic de Stat şi organele administraţiei publice) privind protecţia zăcămintelor naturale.

Acestea sunt comise atât de către organele cu atribuţii de control în domeniu, agenţii economici cărora li s-au atribuit perimetre miniere, cît şi persoanele fizice cu preponderenţă locuitori a unităţilor teritoriale unde sunt amplasate zăcăminte naturale.

Comparativ cu perioada analogică a anilor precedenţi, numărul actelor de reacţionare înaintate de procurorii teritoriali, s-a majorat, fapt care se datorează lipsei unui control corespunzător din partea organelor abilitate.

Astfel, în anul 2010 procurorii au început urmărirea penală în 12 cazuri, sau cu 2 cauze mai multe decât în anul 2008 şi primul semestru al anului 2009.

Concomitent, s-a micşorat numărul sesizărilor şi acţiunilor civile, fiind înaintate 39 sesizări cu privire la

4

lichidarea încălcărilor depistate, cu 38 mai puţin decât în perioada precedentă, intentate 6 proceduri contravenţionale, cu 6 mai puţin ca în anul trecut, înaintate câte 2 acţiuni civile şi recursuri.

Spre exemplu, dacă în anii precedenţi în perimetrele miniere situate în carierile de nisip din s.Tuzara, Vălcineţ, Sipoteni, Dereneu şi Nişcani şi a carierii de argilă de pe teritoriul primăriei Tuzara, raionul Călăraşi se extrăgeau neautorizat zăcăminte, atunci în urma intervenţiei procuraturii teritoriale, organele administraţiei publice locale au reacţionat prompt, actualmente aceste perimetre fie că au fost recultivate sau lucrările au fost stopate.

La capitolul eficacitate, necesită a fi menţionată activitatea procuraturii UTA Găgăuzia, r-lor: Orhei, Străşeni, Ungheni, Ciadîr-Lunga, deoarece în unităţile teritoriale menţionate s-a înregistrat o scădere semnificativă a încălcărilor la acest compartiment. În r-nul Străşeni ca rezultat al măsurilor întreprinse procuratura teritorială împreună cu reprezentanţii Inspecţiei

Ecologice Străşeni au fost depistate cazuri de extragere neautorizată a zăcămintelor minerale, fiind întocmite 4 procese-verbale contravenţionale în baza art.119 Cod contravenţional – încălcarea modului de protecţie şi de folosire a subsolului, care au fost expediate spre examinare AGRM. De asemenea, comparativ cu perioada precedentă, reieşind din informaţiile procurorilor, se atestă continuitatea încălcărilor la compartimentul legalităţii atribuirii de către organele administraţiei publice locale a perimetrelor minere în scopul valorificării zăcămintelor larg răspândite contrar prevederilor art.8-11 şi art.13 alin.(2) din Codul subsolului.

Astfel, secţia investigaţii financiar-economice în cadrul controlului inopinat efectuat în teritoriul primăriei or.Cahul a stabilit că, Consiliul orăşenesc Cahul prin decizia nr.10/4(34/4)-XIII din 25.11.2009 sub pretextul adâncirii gropii pentru depozitarea deşeurilor menajere, contrar prevederilor art.12 şi 35 al Codului subsolului, a acceptat

realizarea de către ÎM GCL Cahul a nisipului extras de pe platoul destinat depozitării deşeurilor menajere, la preţul de 20 lei pentru un metru cub. Acordarea de către Consiliul local a dreptului de exploatare a zăcămintelor minerale utile contravine art.84 alin.(3) din Codul subsolului care stipulează că, până la aducerea în concordanţă cu prevederile prezentului cod, actele legislative şi normative în vigoare se aplică în măsura în care nu contravin prezentului cod. Respectiv, trimiterile la prevederile Anexei nr.2 la Legea cu privire la resursele naturale, potrivit căreia consiliile locale pot să decidă prin coordonare cu organul de stat pentru supravegherea minieră extragerea zăcămintelor minerale utile pentru necesităţile locale în volum de cel mult 500 m3 pe an de la o adâncime de până la 2,5 m, nu este corectă deoarece acestea nu se mai aplică. Conform Actului inspectării îndeplinirii cerinţelor privind folosirea şi protecţia subsolului întocmit de către AGRM la 28.07.2010, ÎM GCL Cahul a extras şi realizat ilegal

circa 5 102 mii m3 de nisip în lipsa documentelor corespunzătoare, fără acordul Agenţiei şi neachitarea la bugetul de stat în conformitate cu prevederile Anexei nr.2 la capitolul VIII Cod fiscal a taxei pentru extragerea mineralelor utile în mărime de 6% din costul mineralelor utile extrase.

Ca rezultat de către AGRM au fost sistate lucrările de extragere a nisipului de pe teritoriul destinat depozitării deşeurilor menajere. În pofida acestui fapt, ÎM GCL Cahul cu acordul Agenţiei Ecologice Cahul a continuat lucrările de extragere şi comercializare a nisipului extras, fapt confirmat prin Actul inspectării îndeplinirii cerinţelor privind folosirea şi protecţia subsolului întocmit la 20.08.2010 de către AGRM, prin care s-a constatat folosirea neautorizată a nisipului în cantitate de 10 mii m3. Factorii de decizie ai ÎM GCL Cahul prin declaraţiile sale au confirmat că extrag ilegal nisip, obligându-se să sisteze activitatea de folosire a zăcămintelor minerale utile. Potrivit raportului de expertiză privind evaluarea prejudiciului cauzat mediului în

5

rezultatul extragerii nelegitime a substanţelor minerale utile, întocmit de către AGRM nr.377/09 din 03.09.2010, costul nisipului extras de către ÎM GCL Cahul constituie aproximativ 650 000 lei, iar prejudiciul cauzat mediului 824 540 lei. La 06.09.2010 pe cazul dat, secţia investigaţii financiar-economice a dispus pornirea urmăririi penale în privinţa factorilor de decizie ai ÎM GCL Cahul în baza art.241 alin.(2) lit.f) şi art.228 alin.(1) lit.d) Cod penal.

Totodată, în adresa Ministerului Mediului a fost înaintată o sesizare privind înlăturarea cauzelor şi condiţiilor ce au favorizat încălcările de lege şi neadmiterea acestora pe viitor.

Cazuri analogice au fost constatate în cadrul controlului efectuat de către secţia investigaţii financiar-economice şi în s. Branişte, r-nul Rîşcani şi or. Lipcani, r-nul Briceni.

Astfel, Consiliul comunal Branişte prin decizia nr.1/2 din 16.02.2004 a atribuit Întreprinderii Municipale „Apă canal Branişte” un lot de teren agricol cu suprafaţa de 1,6 ha, amplasat pe malul râului Prut

în scopul extragerii zăcămintelor de nisip-prundiş pentru comercializare. Faptul dat contravine prevederilor Avizului expertizei ecologice de stat nr.05-5-2140/968 din 04.08.2004, potrivit căreia este interzisă comercializarea nisipului şi prundişului excavat.

Ulterior, Consiliul comunal Branişte substituind atribuţiile AGRM, contrar prevederilor art.22 alin.(10) din Codul subsolului prin decizia nr.2/1 din 09.03.2004 a atribuit întreprinderii menţionate perimetrul minier pentru explorarea şi comercializarea zăcămintelor de nisip de pe o suprafaţa de 2,20 ha. Conform evidenţei contabile prezentate de către primăria Branişte, întreprinderea în cauză în perioada 2005-2010 sub pretextul construirii unui bazin acvatic, a extras şi realizat ilegal circa 20 218 m3 de nisip la preţul de 120 lei m³, în valoare de 1 680 232 lei, în lipsa documentelor corespunzătoare, fără acordul Agenţiei şi neachitarea la bugetul de stat în conformitate cu prevederile Anexei nr.2 la capitolul VIII Cod fiscal a taxei pentru extragerea mineralelor

utile în mărime de 6% din costul mineralelor utile extrase. Ulterior, fiind evaluat de către AGRM prejudiciul cauzat mediului în rezultatul extragerii nelegitime a substanţelor minerale utile s-a stabilit că întreprinderea în cauză „de facto” a extras ilegal 67 mii m3

în valoare de 7,806 mil. lei. Pe faptul dat, la 13.10.2010 secţia investigaţii financiar-economice a dispus începerea urmăririi penale în baza art. art.241 alin.(2) lit.f), art.228 alin.(1) lit.d) şi art.244 alin.(2) lit.b) Cod penal. Potrivit unei scheme frauduloase similare, are loc extragerea zăcămintelor minerale în zona riverană de protecţie a râului Prut, în regiunea punctului vamal Lipcani, raionului Briceni. ÎM „Comprod-Lipcani”, în baza deciziilor Consiliului orăşenesc Lipcani, sub pretextul construcţiei unui iaz, extrage şi comercializează nisip şi prundiş la preţul de 80 lei pentru 1 tonă. Prin prescripţia AGRM extragerea şi comercializarea nisipului a fost sistată, iar cazul este investigat de către procurorii secţiei menţionate.

Cele mai multe încălcări în domeniu au fost constatate de către secţia investigaţii financiar-economice în activitatea agenţilor economici care extrag zăcăminte minerale utile de pe teritoriul raionului Anenii Noi.

Astfel, în cadrul controlului cu ieşirea la faţa locului s-a constatat că SA „Anchir” potrivit Actului de primire-predare nr.14 din 30.06.1975, Direcţia Geologie pe lângă Sovietul de Miniştri al RSSM a transmis în folosinţă industrială Asociaţiei de producţie „Kolhozstroi” din Anenii-Noi, zăcămintele de argilă amplasate pe teritoriul comunei Chirca. Ulterior, prin Actul Comisiei interdepartamentale din 30.07.1990 a fost transmisă de la bilanţul Ministerului Industriei şi Construcţiilor al RSSM la bilanţul trustului „Agropromstroimaterialî” zăcămintele de nisip „Mereni” din r-nul Anenii-Noi.

În scopul folosirii zăcămintelor minerale, la solicitarea fostelor comitete executive raionale, prin Hotărârea Guvernului nr.17 din 14.01.1994 (în continuare Hotărâre nr.17), s-a dispus

6

repartizarea a 11,07 hectare din terenurile întreprinderii intergospodăreşti de producţie a cărnii de vită şi creştere a juncilor din s.Ţînţăreni, r-nul Anenii Noi, inclusiv 7,95 hectare în folosinţă temporară, pe termen de 5 ani, şi 3,12 hectare (0,1 hectare teren arabil, 0,08 hectare păşune şi 2,94 hectare alte terenuri) în folosinţă permanentă – fabricii intergospodăreşti Anenii Noi de producere a materialelor de construcţie pentru exploatarea carierei de nisip “Mereni” şi construcţia drumului de acces auto. Potrivit informaţiei furnizate de către Serviciul relaţii funciare şi cadastru al raionului Anenii-Noi, după expirarea termenului stabilit prin Hotărârea nr.17, factorii de decizie ai SA „Anchir”, care este succesor de drept al trustului „Agropromstroimaterialî”, au continuat să utilizeze terenurile menţionate în scopul extragerii nisipului, fără ca să prelungească termenul de folosinţă şi fără achitarea plăţilor pentru folosinţa acestora.

În conformitate cu actele comisiilor respective ale

fostelor comitete executive raionale, întreprinderile trebuiau să recupereze deţinătorilor de terenuri pierderile suportate la repartizarea terenurilor (pct.2 subpct.1 din Hotărârea nr.17).

După expirarea termenilor de folosinţă temporară a terenurilor, agenţii economici urmau să recultiveze cu forţe şi mijloace proprii terenurile în cauză pentru a fi utilizate conform destinaţiei, cu restituirea obligatorie ale acestora foştilor deţinători potrivit actelor de repartizare (pct.2 subpct.4 din Hotărârea nr.17).

Controlul a stabilit că nici una din condiţiile stipulate în Hotărârea nr.17 nu au fost executate de către SA „Anchir”.

Potrivit art.34 alin.(3) din Codul funciar, introdus prin Legea nr.266-XVI din 28.07.2006, plata pentru folosirea terenurilor pe care se efectuează lucrări de exploatare a zăcămintelor de substanţe minerale utile se încasează sub formă de impozit funciar conform legii. Până la modificarea acestui articol agenţii economici care foloseau terenurile proprietate ale autorităţilor publice locale

achitau plata de arendă, care se încasa în bugetul local (art.35 Cod funciar). În acest sens s-a constatat că, în perioada 1999-2006, SA „Anchir” nu a achitat plăţile pentru folosirea loturilor de pământ ale primăriei comunei Chirca, prin ce au prejudiciat bugetul public local.

De menţionat că, conducerea SA “Anchir” valorifică ilegal zăcămintele din sectoarele indicate, fără a le schimba destinaţia şi a le scoate din circuitul agricol, fapt care, în conformitate cu prevederile art.36 din Legea privind protecţia mediului înconjurător, articolele 31, 34-37 din Regulamentul cu privire la modul de atribuire, modificare a destinaţiei şi schimbul terenurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1451 din 24.12.2007, se realizează prin hotărâre de Guvern, la propunerea consiliilor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întâi sau, respectiv, de nivelul al doilea, în temeiul cererii proprietarului, cu acordul autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu. Mai mult, potrivit art.99 Cod funciar şi în art. 11 alin.(3)

al Legii privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a terenului, de către SA „Anchir” nu au fost reparate pierderile din producţia agricolă şi silvică, cauzate prin retragerea din circuitul agricol şi silvic.

Investigaţiile au relevat şi faptul că, până în prezent SA „Anchir” nu a întreprins careva măsuri privind schimbarea destinaţiei terenului de unde extrage zăcăminte minerale utile şi nici nu a compensat pierderile corespunzătoare.

Concomitent, în cadrul controlului s-a constatat că, de către factorii de decizie ai SA „Anchir” este extras nisip şi argilă cu încălcarea normativelor stabilite, ca rezultat persistă pericolul alunecărilor de teren şi cauzării prejudiciului mediului înconjurător şi locuitorilor comunei Chirca, care domiciliază în apropierea carierii de argilă, deoarece permanent le inundează casele şi gospodăriile acestora.

Astfel, în urma efectuării extragerii argilei contrar prevederilor normativelor în vigoare, fără respectarea tehnologiilor referitore la unghiul de excavaţie şi

7

prezenţa teraselor cu o lăţime 15 - 30 metri, la căderea ploilor abundente au loc alunecările de teren, iar şuvoaiele de apă transportă zăcămintele de argilă în grădinile şi casele oamenilor inundându-le, ca rezultat făcându-le inutilizabile din punct de vedere agricol, prin ce se cauzează un prejudiciu enorm mediului înconjurător, florei şi faunei, drepturilor cetăţenilor.

Drept urmare a activităţii de extragere a zăcămintelor, se încalcă flagrant dreptul fundamental al locuitorilor din s.Chrica stipulat în art.37 alin.(1) din Constituţie, la un mediu înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viaţă şi sănătate.

În scopul stabilirii mărimii prejudiciului cauzat, de către AGRM în comun cu Inspectoratul Ecologic şi ÎS „Cadastru” s-a efectuat un control cu ieşirea la faţa locului. Verificările au stabilit că SA „Anchir” a depăşit limitele perimetrului minier la cariera de nisip cu 1,6019 ha, iar perimetrul funciar atribuit de primăria s. Chirca cu 2,3004ha. La cariera de argilă perimetrul minier a fost depăşit cu

0,9613ha, iar perimetrul funciar cu 2,4462 ha.

Mai mult, controlul a constatat faptul nerespectării de către SA „Anchir” a legislaţiei în vigoare la efectuarea lucrărilor de decopertare a stratului fertil de teren.

Potrivit deciziei irevocabile a Curţii de Apel Bender din 01.12.2009, a fost recunoscută legală decizia Consiliului comunal Chirca nr.6/02 din 08.09.2009 prin care organul reprezentativ al autorităţii publice locale menţionate a interzis tuturor agenţilor economici care exploatează ilegal zăcăminte minerale utile, inclusiv şi SA „Anchir”, decopertarea stratului fertil pe terenurile primăriei comunei Chirca.

În cazul dat, au fost încălcate prevederile art.33 alin.(1) şi (2) Cod funciar, potrivit căruia titularii obiectelor de investiţii de producţie amplasate pe terenuri agricole şi silvice sînt obligaţi să ia măsuri, prealabile executării construcţiei obiectelor, de decopertarea a stratului de sol fertil de pe suprafeţele amplasamentelor aprobate, pe care să-l depoziteze şi să-l

niveleze pe terenuri neproductive sau slab productive indicate de organele agricole sau silvice, în vederea punerii în valoare sau ameliorării acestor terenuri.

Depozitarea stratului fertil pe alte terenuri se face numai cu acordul proprietarilor acestora fără plată pentru sporul de valoare astfel obţinut şi fără despăgubiri pentru perioada de nefolosirea terenurilor.

Decopertarea stratului fertil de pe terenurile menţionate a fost efectuată fără înştiinţarea şi acordul proprietarului (primăriei comunei Chirca) pe o suprafaţa de teren de 0,4112 ha, din care motive la 20.04.2010 Procuratura Generală a dispus pornirea urmăririi penale în baza art.352 alin.(1) Cod penal, care prevede răspunderea penală pentru samavolnicie.

În aceste împrejurări constatăm că, SA “Anchir” contrar prevederilor legislaţiei în vigoare a folosit ilegal terenurile ce aparţineau primăriei comunei Chirca în scopul extragerii zăcămintelor minerale utile, nu a respectat normativele prevăzute pentru

decopertarea, utilizarea şi recultivarea terenurilor, cauzând autorităţii administraţiei publice locale şi mediului înconjurător prejudiciu considerabil.

Circumstanţele în cauză potrivit art.31 alin.(1) şi (2) din Codul subsolului, servesc drept temei pentru încetarea dreptului de folosinţă asupra sectoarelor de subsol, în scopul asigurării securităţii de stat şi protecţiei mediului înconjurător, precum şi în cazurile încălcării legislaţiei cu privire la folosirea subsolului.

În scopul curmării acestor ilegalităţi, la 09.06.2010 Procuratura Generală a înaintând la Curtea de Apel Economică o cerere prin care s-a solicitat retragerea dreptului de folosinţă a subsolului şi a perimetrului minier. Paralel s-a solicitat Camerei de licenţiere de a refuza prelungirea termenului licenţei pentru extragerea zăcămintelor. Concomitent, au fost constatate şi alte încălcări a legislaţiei în vigoare, fiind dispusă începerea urmăririi penale în privinţa factorilor de decizie ai SA „Anchir” în baza art.191 - delapidarea averii

8

străine, art.310 - falsificarea probelor în procesul civil şi art.3521 alin.(1) Cod penal - falsul în declaraţii, art.335 alin.(3) lit.b) Cod penal – abuz de serviciu, art.251 Cod penal – înstrăinarea bunurilor sechestrate, art.329 alin.(2) lit.b) Cod penal – neglijenţa în serviciu. Instrumentarea urmăririi penale este efectuată de către grupul de urmărire penală a Procuraturii Anticorupţie.

Similar a procedat şi ÎI „Hristicean Tatiana” care conform raportului de expertiză întocmit de către AGRM privind evaluarea prejudiciului cauzat mediului în rezultatul extragerii nelegitime a substanţelor minerale utile, nr.508/09 din 08.11.2010, a extras şi comercializat ilegal 27,2 mii m³ de nisip cu valoarea de 2 720 mii lei, cauzând în acelaşi timp mediului înconjurător un prejudiciu în mărime de 3 786 994 lei. Pe faptul dat la 13.12.2010 secţia investigaţii financiar-economice a dispus pornirea urmăririi penale în baza art.228 lit.d) Cod penal - încălcarea cerinţelor de protecţie a zăcămintelor minerale sau a altor resurse ale

subsolului, soldate cu urmări grave.

Un caz ieşit din comun a fost depistat de secţia investigaţii financiar-economice a Procuraturii Generale de asemenea în raionul Anenii Noi, s.Gura Bîcului.

Astfel, s-a stabilit că, prin Avizul Expertizei Ecologice de Stat nr.05-5-3599/1055 din 30.07.2010, Primăriei s.Gura Bîcului, raionul Anenii Noi i s-a acordat proiectul de execuţie „Recultivarea terenurilor anterior prelucrate a s. Gura Bîcului, raionul Anenii Noi”, fără dreptul de valorificare a zăcămintelor minerale utile.

În pofida acestui fapt, contrar prevederilor art.12 şi 35 al Codului subsolului, în lipsa licenţei şi perimetrului minier, Consiliului sătesc Gura Bîcului prin deciziile nr.6/04 din 14.06.2010 şi nr.10/01 din 20.08.2010, ilegal a autorizat extragerea de către Întreprinderea Municipală „Gura Bîcului” de pe un teren cu suprafaţa de 14 ha a zăcămintelor de nisip-prundiş pentru comercializare în volum de 82 mii m³. Potrivit raportului de expertiză privind evaluarea prejudiciului cauzat mediului în

rezultatul extragerii nelegitime a substanţelor minerale utile, întocmit de către AGRM nr.444/09 din 05.10.2010, Întreprinderea Municipală „Gura Bîcului” a extras şi comercializat ilegal 1000 m³ de nisip în valoare de 100 mii lei, concomitent cauzând mediului prejudiciu în mărime de 140 mii lei. Astfel, ca rezultat al practicării activităţii ilegale de întreprinzător, Întreprinderea Municipală „Gura Bîcului” a obţinut ilegal un profit în proporţii deosebit de mari, neachitînd la bugetul de stat taxe pentru extragerea mineralelor utile.

La 22.11.2010 secţia investigaţii financiar-economice a dispus pornirea urmăririi penale în baza art.241 alin.(2) lit.f) Cod penal - practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător, soldată cu obţinerea unui profit în proporţii deosebit de mari, cauza fiind transmisă pentru investigare Procuraturii raionului Anenii Noi.

În prezent procurorii secţiei examinează mai multe materiale pe rezultatele controalelor efectuate în comun cu AGRM privind extragerea

ilegală a zăcămintelor minerale utile în special nisip şi prundiş de pe teritoriul raionului Anenii Noi. Controalele efectuate nemijlocit de secţia investigaţii financiar-economice au stabilit cazuri de atribuire ilegală a zăcămintelor minerale de către Comisia de stat pentru rezervele de substanţe minerale utile. Prin procesul-verbal nr.113 din 26.12.2007 al Comisiei de stat pentru rezervele de substanţe minerale utile a fost aprobat zăcământul de nisip-prundiş „Costuleni” din s. Costuleni, raionul Ungheni. Potrivit pct.1.2 al procesului-verbal, lucrările de explorare au fost efectuate din contul SRL ”Alpinia” la solicitarea acesteia în baza contractului încheiat cu Î.S.„EHGeoM”. În temeiul deciziei Comisiei de stat pentru rezervele de substanţe minerale utile menţionate, la 16.06.2010, Ministerul Mediului a transmis SRL „Alpinia” spre exploatarea industrială zăcământul de nisip pentru construcţii „Costuleni”, care conform pct.2.2 alin.(1) al

9

procesului-verbal nr.150 din 26.12.2008 al şedinţei Comisiei de stat pentru rezervele de substanţe minerale utile, scrisorii Ministerului Ecologiei şi resurselor Naturale nr.01-07/6 din 13.01.2009, deciziei irevocabile a Colegiului Civil şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 28.12.2009, este un zăcământ integru, cu suprafaţa de 367 mii m³. Contrar prevederilor art.14 alin.(2) lit.a) al Codului subsolului din 15.06.1993 (în vigoare până la 17.07.2009), pct.3 alin.(2) şi pct.4 lit.a) al Regulamentului Comisiei de stat pentru rezervele de substanţe minerale utile, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.700 din 21.09.1994, a actelor juridice menţionate, în lipsa unei expertize ce ar stabili existenţa a două zăcăminte distincte, la 10.09.2010 factorii de decizie ai Comisiei de stat pentru rezervele de substanţe minerale utile depăşind atribuţiile de serviciu, în scopul facilitării atribuirii SRL „Feodora” a unei părţi din zăcământul „Costuleni”, interpretând eronat stipulările procesului-verbal nr.150, au

acceptat ilegal prin procesul-verbal nr.158, modificarea denumirii zăcământului integru de nisip pentru construcţii „Costuleni”, sectoarele „Nord” şi „Sud” în zăcământul distinct „Costuleni II” pe care ulterior l-au atribuit întreprinderii menţionate. Mai mult, transmiterea spre valorificare către SRL „Feodora” a zăcământului de nisip „Costuleni II”, a fost efectuată cu încălcarea prevederilor pct.3 şi pct.5 alin.(8) al Regulamentului privind modul de transmitere a zăcămintelor de substanţe minerale utile pentru valorificare industrială, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1061 din 14.09.2006 şi anume, în lipsa concursului şi fără decizia consiliului raional. Explorările geologice pe terenul proprietate publică a unităţii administrativ teritoriale în vederea aprobării rezervelor de nisip, de asemenea a fost efectuată fără acordul consiliului local. Încălcările respective sunt confirmate şi în Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28.12.2009. Pe faptul dat, la 24.11.2010 secţia investigaţii financiar-economice a dispus

pornirea urmăririi penale în privinţa factorilor de decizie ai Comisiei de stat pentru rezervele de substanţe minerale utile în baza art.328 alin.(1) Cod penal – depăşirea atribuţiilor de serviciu.

O problemă acută evidenţiată în cadrul controlului, cu impact grav asupra ecosistemei râurilor Nistru şi Prut, constituie extragerea ilegală a zăcămintelor minerale utile de către ÎS„Portul Fluvial Ungheni”. Urmare acţiunilor ilegale ale administraţiei acestei întreprinderi, statului i-a fost cauzat prejudiciu considerabil în valoare de 2 093,5 mii lei. În consecinţă, ca rezultat al investigaţiilor întreprinse s-a stabilit că, în anul 2007 ÎS„Portul Fluvial Ungheni” a vândut SRL„Sampdoria” cantitatea de 74 486,2 tone de nisip la preţul de 3 195,74 mii lei, s-au 42,9 lei pentru o tonă, deşi în urma comercializării zăcămintelor în acest an, întreprinderea de stat a activat în pierderi.

În anul 2008, ÎS„Portul Fluvial Ungheni” a realizat SRL„Sampdoria” cantitatea de 71 205,94 tone de nisip la

preţul de 3 856,99 mii lei, ceea ce constituie 54,17 lei pentru o tonă.

Totodată s-a stabilit că, ÎS„Portul Fluvial Ungheni” a livrat şi depozitat zăcămintele menţionate pe cheiul Semeni, al rîului Prut, amplasat în s.Semeni r-nul Ungheni, de unde SRL„Sampdoria” suportând cheltuielile pentru efectuarea operaţiunilor de încărcare şi cântărire, a realizat nisipul altor persoane fizice şi juridice la un preţ mediu pentru o tonă de 56,2 în anul 2007 şi 75,62 lei în anul 2008 ( sau cu 13,3 lei şi respectiv 21,45 lei mai mult decât costul de cumpărare ), obţinând un profit în valoare de 2 093,5 mii lei. Astfel, urmare a îndeplinirii neglijente a obligaţiilor de serviciu prevăzute de prevederile art.8 lit.a), lit.i) şi lit.j) din Legea cu privire la întreprinderea de stat, potrivit cărora administratorul ÎS„Portul Fluvial Ungheni” are obligaţia să asigure funcţionarea, folosirea eficientă şi reproducerea bunurilor întreprinderii primite în gestiune operativă, acestui agent economic ia fost cauzat prejudiciu material în valoare de 2 093,5 mii lei.

10

Pe faptul dat, la 10.03.2010 secţia investigaţii financiar-economică a dispus pornirea urmăririi penale în privinţa factorilor de decizie ai ÎS„Portul Fluvial Ungheni” în baza art.329 alin.(2) lit.b) Cod penal. În pofida acestui fapt, în perioada 04-05.10.2010 Procuratura raionului Ungheni de comun acord cu Serviciul Piscicol, Inspecţia Ecologică Ungheni în cadrul inspectării ecologice privind folosirea raţională şi ocrotirea resurselor naturale şi respectarea legislaţiei ecologice pe râul Prut, a constatat extragerea ilegală de către Î.S. „Portul Fluvial Ungheni” a nisipului din r. Prut pe sectorul 400-405 km a râului în extravilanul com. Zagarancea. Activitatea de extragere a nisipului din râul Prut ÎS „Portul Fluvial Ungheni” o justifică prin permisiunea acordată de către Instituţia Publică Căpitănia Portului Giugiuleşti conform scrisorii nr. 0174 din 10.06.2008, care permite efectuarea lucrărilor de menţinere a adâncimilor în acvatoriul chelului Semeni pe sectorul 400-405 km al râului

Prut şi ranfluarea obiectelor scufundate. La chelul Semeni la moment erau depozitate circa 300 tone de nisip extras din rîul Prut. Mecanismele şi utilajele speciale ale ÎS „Portul Fluvial Ungheni” funcţionau şi extrăgeau nisip din rîu. Conform informaţiei prezentate de ÎS „Portul Fluvial Ungheni” în anul 2009 au fost extrase 40 855 tone de nisip, iar în perioada anului 2010 18 669 tone. S-a constatat că, ÎS „Portul Fluvial Ungheni” nu dispune de proiect de efectuare a lucrărilor date, lipseşte avizul pozitiv al Expertizei Ecologice de Stat şi coordonare în scris de la autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi protecţia mediului, fapt ce contravine art.13 alin.(2) lit.c) a Legii cu privire la zonele şi fâşiile de protecţie a apelor, râurilor şi bazinelor de apă. De către IE Ungheni a fost întocmit actul al inspectării îndeplinirii cerinţelor privind protecţia mediului şi folosirea raţională a resurselor naturale nr. 026747 din 04-05.10.2010 cu indicaţii obligatorii pentru ÎS „Portul Fluvial Ungheni” de a

interzice lucrările de menţinere a adâncimilor – extragerea nisipului din râul Prut până la obţinerea avizului pozitiv al Expertizei Ecologice de Stat şi coordonarea în scris cu Ministerul Mediului. Un caz similar de extragere ilegală a nisipului şi prundişului din râul Nistru, a fost constatat recent de către secţia investigaţii financiar-economică de comun cu AGRM şi Inspectoratul piscicol de stat. Actualmente faptul este investigat în vederea stabilirii prejudiciului cauzat ecosistemei râului Nistru. În perioada de referinţă, s-a intensificat cazurile de extragere ilegală de către agenţii economici a zăcămintelor minerale utile în lipsa autorizaţiilor de funcţionare şi licenţei.

Verificarea legalităţii la acest capitol de către Procuratura raionului Orhei a constat că, SRL „MoldAgroCon” în perioada 1999-2010 a extras ilegal de pe terenul care aparţine statului resurse naturale, realizate ulterior de către firma în cauză în baza facturilor fiscale, cauzând prejudiciu în valoare de aproximativ 2 135 589 lei.

La 04.06.2010 pe faptul dat Procuratura raionului Orhei a dispus pornirea urmăririi penale în baza art. 241 al. (2) lit. f) Cod penal. În acest context, o mare parte din responsabilitate pentru încălcările depistate de procurori revine anume inspectoratelor ecologice teritoriale. Procurorii din majoritatea raioanelor au sesizat factorii de decizie a inspectoratelor ecologice privind întreprinderea măsurilor în vederea contracarării folosirii ilegale a subsolului.

Merită a fi apreciată ca pozitivă şi eficientă activitatea procuraturii UTA Găgăuza: raioanelor Orhei, Ungheni, Ciadîr-Lunga, Briceni şi Călăraşi se propune conducerii Procuraturii Generale de a stimula procurorii şefi şi executorii pentru îndeplinirea conştiincioasă a obligaţiilor de serviciu.

Rezumând starea de fapt, conchidem că, activitatea procuraturilor teritoriale în domeniul respectării legalităţii folosirii şi protecţiei subsolului necesită a fi sporită esenţial, în special la capitolul controlul executării atribuţiilor de către

11

organele abilitate, deoarece încălcările depistate sunt consecinţa îndeplinirii superficiale a obligaţiilor de către acestea.

De asemenea, un factor negativ, care сreiază premisele pentru folosirea ilegală a subsolului este ineficienta legislaţiei în vigoare, conform căreia în acest proces sunt antrenate mai multe organe de control.

Investigaţiile procuraturilor teritoriale au constatat ignorarea legislaţiei la îndeplinirea atribuţiilor de către organele abilitate cu funcţii de control în domeniul respectării legalităţii extragerii miniere, administrării, gestionării, înstrăinării şi protecţiei subsolului.

Intervenirea organelor procuraturii aferentă combaterii şi depistării încălcărilor în domeniul vizat se apreciază ca satisfăcătoare, totodată rolul procurorului urmează să sporească esenţial, în special în privinţa categoriilor de încălcări depistate.

De asemenea, secţia investigaţii financiar-economice a Procuraturii Generale, cu concursul procuraturilor teritoriale a efectuat controlul

respectării de către organele administraţiei publice locale a legislaţiei privind arenda bazinelor acvatice şi vânzarea-cumpărarea terenurilor.

Necesitatea abordării subiectului vizat, a fost condiţionată de importanţa primordială a terenurilor din fondul apelor şi pământurilor proprietate publică asupra asigurării dezvoltării sociale a colectivităţii locale, crearea condiţiilor adecvate pentru creşterea calităţii vieţii populaţiei.

Evoluţia situaţiei social-economice înregistrate în ultimii ani s-a răsfrîns şi asupra corectitudinii gestionării terenurilor din categoriile vizate, sporind rolul organelor administraţiei publice locale, în special al consiliilor locale, care în virtutea prevederilor art.10 Cod funciar şi art.14 alin.2 lit.b) din Legea privind administraţia publică locală, sunt abilitate cu atribuţii în vederea administrării bunurilor domeniului public şi celui privat ale unităţii administrativ – teritoriale.

Din considerentul dat, subiectul legalităţii gestionării de către organele administraţiei publice locale a terenurilor, în

permanenţă a fost în vizorul procuraturii, însă rezultatele prezentului control denotă că măsurile întreprinse au fost insuficiente pentru a combate atitudinea iresponsabilă a factorilor de decizie abilitaţi.

Pericolul social al încălcărilor la compartimentul analizat, reprezintă epuizarea fondului funciar public, fără evaluarea prealabilă a impactului, care l-ar putea genera acest fapt şi, ca consecinţă pe viitor, autorităţile publice vor fi lipsite de resurse funciare utilizabile în interesul colectivităţii locale.

Cu preponderenţă obiectul încălcărilor la compartimentul vizat a constituit: - atribuirea ilegală a terenurilor pentru construcţia caselor individuale de locuit (art.11 din Codul funciar); - vânzarea terenurilor publice în lipsa licitaţiilor publice, prin falsificarea rezultatelor licitaţiilor, sau la preţuri diminuate; - transmiterea ilegală a terenurilor publice în arendă; - gestionarea frauduloasă a terenurilor publice aferente care n-au fost procurate de

către proprietarii obiectelor privatizate. - administrarea ilegală a bazinelor acvatice.

Controalele efectuate de procurori s-au soldat cu începerea urmăririi penale în 27 cazuri, înaintarea în interesul domeniului public a 35 de acţiuni civile privind încasarea plăţilor sau rezilierea contractelor, recursarea a 57 acte administrative şi sesizarea a 79 factori de decizie privind lichidarea derogărilor de la legislaţia în vigoare.

Premisa principală care a favorizat derogările menţionate, a constituit încălcările comise de autorităţilor publice locale, în special al consilierilor locali şi primarilor, care au transformat activitatea sa în posibilitatea de a obţine venituri ilegale în rezultatul comiterii unor acte de corupţie sau protecţionism, în detrimentul intereselor comunităţii.

Faptul dat, se confirmă prin numărul impunător al cazurilor stabilite de procurori la compartimentul vizat. Mai mult, prezintă îngrijorare şi modul în care

12

acţionează factorii de decizie în scopul însuşirii sau înstrăinării ilegale a patrimoniului public, deoarece aceştea fiind conştienţi de faptul că sunt obligaţi conform prevederilor legislaţiei privind administraţia publică locală, serviciul public, etc., să gestioneze eficient domeniul public, în unele situaţii acţionează intenţionat.

Spre exemplu, investigaţiile efectuate de procuratura raionului Străşeni soldate cu începerea urmăririi penale la 28.05.2010 în temeiul art. 327 alin.(2) lit.b) Cod penal, au constatat că primarul satului Micleuşeni, Leonid Ciuş, în lipsa deciziei consiliului local şi licitaţiei publice, a transmis fratelui său în arendă un teren public cu suprafaţa de 1,6982 ha la preţul de arendă diminuat cu 4735 lei anual, cauzând bugetului local prejudiciu în sumă de 14205 lei.

Investigaţiile procurorilor au stabilit că, cele mai răspândite metode sau scheme criminale aplicate de către funcţionarii publici, se atestă în procesul atribuirii contrar prevederilor art.11 din Codul funciar, a sectoarelor de teren

din intravilan pentru case, anexe gospodăreşti şi grădini. Încălcări la acest compartiment au fost stabilite de procuraturile raioanelor Ungheni, Comrat şi Călăraşi care au stabilit atribuirea terenurilor cu depăşirea normei legale (de 0,12 ha în localităţile rurale).

Astfel, în cadrul urmăririi penale iniţiate de procuratura raionului Ungheni în baza 327 al.(1) şi art.332 al.(1) Cod penal, s-a stabilit că factorii de decizie ai primăriei comunei Sculeni au eliberat cet.Elena Galiţ documente ce confirmă dreptul acesteia asupra unui teren pentru construcţie cu suprafaţa de 0,14 ha, în acest sens nefiind adoptate careva decizii de către consiliul local. Cauza penală a fost remisă spre examinare judecătoriei Ungheni, care a emis sentinţă de condamnare pe faptul dat.

Deşi legislaţia în prisma prevederilor art.77 alin.5 din Legea privind administraţia publică locală şi art.4 alin.9 din Legea privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului, stipulează că înstrăinarea, concesionarea, arenda şi locaţiunea, cu excepţia locaţiunii imobilelor

de locuit, se fac prin licitaţie publică, procurorii în cadrul investigaţiilor au stabilit multiple încălcări la acest compartiment, inclusiv prin falsificarea actelor cu caracter administrativ.

Controlul efectuat de procuratura raionului Călăraş la primăria satului Sadova a stabilit, că în temeiul deciziei Consiliului local nr. 39/03 din 24.01.2003 care s-a dovedit a fi falsificată, s-a înstrăinat cet.Anghel Nicolae, terenul public cu suprafaţa de 3,69 ha. Pe acest caz, la 07.04.2010 a fost pornită cauza penală în baza art.361 alin. (1) Cod penal.

În mod similar, prin falsificarea actelor administrative primăria satului Vadul Raşcov r-nul Şoldăneşti a înstrăinat suprafaţa de 1,7 ha teren public cet.Gh.Arpentin, pe acest fapt la 24 iulie 2009 de către procuratura teritorială a fost pornită cauza penală în baza art. 332 alin.(1) şi 328 alin.(1) Cod Penal, fiind audiaţi în calitate de învinuiţi inginerul cadastral al primăriei Igor Rabovil, şeful OCT Şoldăneşti, Vladimir Tontici şi notarul privat Elena Cornos.

Multiple cazuri de atribuire în arendă a terenurilor publice în lipsa licitaţiei s-au stabilit de către procuratura raionului Străşeni, la primăriile satelor Codreanca ( 24ha), Rădeni (32 ha), Scoreni (24,4 ha). Actualmente procuratura teritorială examinează acţiunile autorităţilor publice în ordinea art.274 CPP.

De remarcat că, atribuind terenurile publice în lipsa licitaţiilor publice, sunt încălcate şi prevederile art.16 alin.(2) din Constituţie, art.4 alin. (1) şi alin.(3) din Legea privind protecţia concurenţei, care prevede că agenţii economici au dreptul la concurenţă liberă în limitele prevăzute de legislaţie. S-au stabilit situaţii în care, autorităţile publice locale au atentat la terenurile proprietate exclusivă a statului, inclusiv din fondul silvic, deşi, în conformitate cu prevederile art.12 alin.1) din Legea cu privire la Guvern, numai Guvernul este abilitat să exercite din însărcinarea Parlamentului, funcţiile de proprietar al patrimoniului statului.

Astfel, procuratura Anticorupţie a constat că

13

Consiliul comunal Balatina prin decizia nr.03/5 din 24.03.2006, contrar prevederilor art.6 şi art.77 din Codul silvic a permis vânzarea terenului, care face parte din fondul forestier proprietate publică a statului, cu suprafaţa de 0,9826 ha ÎI„Zuzu Valeriu”. Procuratura Anticorupţie a contestat cu recurs decizia menţionată a Consiliului comunal Balatina.

Mai mult, în scopul finalizării acţiunilor ilegale, la 21.08.2005 prin scrisoarea nr.411-02/1-21, preşedintele raionului Glodeni a solicitat Guvernului şi Agenţiei de Stat Relaţii Funciare privind transmiterea suprafeţei de 2,6 ha de teren, inclusiv 0,9862 din fondul forestier proprietate a statutului în proprietatea administraţiei publice locale pentru a fi comercializată ca teren aferent, fapt care a fost respins de autorităţile statale.

Alarmantă este situaţia gestionării terenurilor aferente obiectelor privatizate şi care reprezintă una din principalele surse de acumulare a mijloacelor financiare în bugetele locale.

Spre exemplu, procuratura raionului Făleşti în cadrul controlului la primăria

satului Ilenuţa a stabilit înstrăinarea ilegală de către autorităţile publice locale a unei suprafeţe de 2,127 ha teren public cu destinaţie agricolă, ca aferent construcţiei private a fundaţiei de Binefacere “Corabia Salvării”, deşi pe acest lot nu erau amplasate careva imobile, fiind cauzat bugetului de stat un prejudiciu în suma de 87,1 mii lei. Actualmente cazul dat se examinează de procuratura teritorială în ordinea prevederilor art.274 Cod de procedură penală.

De asemenea Procuratura raionului Glodeni a constatat 3 cazuri similare de înstrăinare a terenurilor publice pretinse a fi aferente imobilelor private de către primăria oraşului Glodeni, ca rezultat s-a cauzat bugetului public un prejudiciu în valoare de 59 156,67 lei. În prezent, faptele expuse sun investigate în prisma prevederilor art.274 CPP.

La primăriile satelor Rădenii Vechi, Cioropcani, Cornova, Năpădeni raionul Ungheni, procuratura teritorială a constat înstrăinarea terenurilor aferente în lipsa documentelor ce ar confirma

dreptul de proprietate asupra imobilelor, fapt ce contravine prevederilor articolelor 8, 9 şi 14 din Hotărârea Guvernului nr.1428 din 16.12.2008 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la vânzarea-cumpărarea terenurilor aferente, pe aceste cazuri fiind înaintate sesizări organelor administraţiei publice locale.

O altă categorie de încălcări, constate de procurori, constituie înstrăinarea terenurilor publice la preţuri diminuate contrar prevederilor art.10 din Legea privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământurilor.

Investigaţiile efectuate de procuratura raionului Soroca la acest compartiment s-a soldat cu înaintarea a 19 sesizări autorităţilor publice locale, precum şi începerea la 15.09.2010 a urmării penale în baza art.329 alin.(2) lit.b) Cod penal, pe faptul neglijenţei în serviciu admise de către factorii de decizie din cadrul primăriei oraşului Soroca, care pe parcursul anului 2007 la vânzarea cumpărarea terenurilor publice, eronat au aplicat coeficientul de 0,1, (ce nu se aplica pe acea perioadă) şi tariful de 9264,96 lei (pe

când era necesar să se aplice 13 897,44 lei), ca urmare s-au cauzat daune în proporţii deosebit de mari bugetului public.

Actualmente, procuratura raionului Sîngerei examinează în ordinea art.274 CPP circumstanţele vânzării de către primăria com. Rădoaia a terenului public, la preţ diminuat comis prin indicarea incorectă a bonităţii solului, ca rezultat s-a cauzat un prejudiciu bugetului public în valoare de 41 131,19 lei.

Procuratura raionului Şoldăneşti a stabilit că, primăria satului Vadul Raşcov încălcând prevederile Legii privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământurilor, a înstrăinat lotul de teren public (nr/cd 8338000073) cu suprafaţa de 1,7020 ha la preţ diminuat cu 2683,40 lei.

Procuratura Nisporeni a înaintat în instanţa de judecată o acţiune civilă privind perceperea sumei 99 513 lei, ce constituie suma diminuată a preţului de vânzare a unui teren public.

Calcularea incorectă a plăţilor de către autorităţile publice a fost constată de

14

procurori şi în cazul atribuirii în arendă a terenurilor publice.

Astfel, procuratura raionului Călăraşi a depistat astfel de încălcări la primăriile satelor Dereneu, Hîrjauca, Hirova, Răciula, Ţibirica şi Sipoteni, exprimate prin diminuarea plaţii de arendă în urma aplicării ilegale a coeficienţilor indicaţi în anexa la Legea privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământurilor.

La compartimentul dat, Procuratura Călăraşi pe parcursul anului 2010 a înaintat 6 acţiuni civile în interesele primăriilor Rădeni – în sumă de 21456,45 lei, Sipoteni –7905 lei, Ţibirica –13362 lei şi Pituşca –4892 lei. Toate cererile au fost examinate şi admise, cu excepţia acţiunii civile înaintate în beneficiul primăriei satului Rădeni, care în prezent se află pe rol la Curtea de Apel Economică. Un rol primordial în compartimentul resurselor naturale revine fondului apelor, ce constituie totalitatea obiectivelor acvatice în graniţele teritoriului Republicii Moldova, suprafaţa terenurilor ocupate

sub apă constituind 76 214 ha, inclusiv iazuri – 36 718 ha.

Din considerentul dat, subiectul respectării legislaţiei în domeniul gestionării bazinelor acvatice, în permanenţă a fost în vizorul procuraturii, fiind anterior elucidat în cadrul controalelor la capitolul gestionării valorilor imobiliare din domeniul public.

Investigaţiile aferente acestui domeniu se caracterizează prin:

- transmiterea în arendă a terenurilor din fondul apelor în lipsa sau cu încălcarea procedurii petrecerii licitaţiei publice,

- folosirea obiectivelor acvatice în lipsa contractelor de arendă,

- înstrăinarea ilegală a terenurilor din fondurile apelor,

- diminuarea plăţii de arendă de către autorităţile publice locale,

- neachitarea de către arendaş a plăţilor de arendă,

- folosirea apelor în lipsa titlurilor de stat de folosinţă separată a apei.

Potrivit investigaţiilor procurorilor, domeniul cel mai vulnerabil la compartimentul vizat, constituie gestionarea obiectivelor acvatice proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale.

Controalele efectuate au constatat multiple cazuri în care bazinele acvatice aflate în gestiunea primăriei, nu se află la evidenţa Agenţiei„Apele Moldovei” şi respectiv titluri de folosinţă separată a apei lipsesc.

Situaţia vizată a fost constatată în multiple cazuri, premisa principală care a favorizat apariţia acestei situaţii, constituie sistarea eliberării titlurilor de stat de folosinţă separată a apei din luna noiembrie a anului 2005 de către Agenţia „Apele Moldovei” care în virtutea prevederilor art. 26 alin.(1) din Codul apelor, este abilitată cu atribuţii de autentificarea

dreptului beneficiarilor la folosinţa separată a obiectivului acvatic (sau a unei părţi a acestuia).

Similar, compartimentului înstrăinării terenurilor publice, procurorii au constatat numeroase situaţii de atribuire a pământurilor din fondul apelor în lipsa licitaţiilor.

În raionul Edineţ procurorii au depistat 14 cazuri de transmitere a bazinelor acvatice fără organizarea şi petrecerea licitaţiilor, înaintând autorităţilor publice sesizări pentru lichidarea acestor încălcări.

Actualmente, procuratura raionului Cahul investighează în prisma prevederilor art.274 CPP, cazurile de transmitere în folosinţă în lipsa licitaţiei a bazinelor acvatice de către primăriile com. Lebedenco şi satului Pelinei, iar în adresa Consiliului comunal Zîrneşti a fost înaintat recurs pentru anularea deciziei nr.7/6 din 22.08.2006 pe acelaşi motiv.

Aceleaşi încălcări au fost stabilite şi de către procuratura Călăraşi la primăria satului Răciula care în lipsa licitaţiei publice, a transmis în arendă cet.Il.Roşca bazinul acvatic cu suprafaţa de 13,35 ha, decizia

15

Consiliului local fiind contestată cu recurs şi ulterior anulată.

Referitor la compartimentul gestionării terenurilor din fondul apelor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, legislaţia în virtutea prevederilor art.77 alin.(2) şi alin.(3) din Legea privind administraţia publica locala, stabileşte că, înstrăinarea bunurilor domeniului privat al satului (comunei), oraşului (municipiului), raionului, se face prin decizie a consiliului local sau raional, în temeiul expertizei.

Controlul la primăria din oraşul Căuşeni a constatat, că majoritatea iazurilor din extravilanul oraşului au fost transmise în arendă în baza dispoziţiilor primarului, care au fost contestate prin recurs de procuratura teritorială.

S-au depistat situaţii de atribuire în folosinţă a bazinelor acvatice în temeiul actelor administrative falsificate sau prin depăşirea atribuţiilor de serviciu comis de către funcţionarii publici.

Spre exemplu, procuratura raionului Cahul a stabilit că, contrar prevederilor deciziei Consiliului sătesc Roşu

nr.2.1 din 02.03.2001 prin care s-a decis atribuirea în arendă a iazului pe un termen de 30 ani, primarul Vasile Ciobanica în contractul de arendă a bazinului acvatic încheiat cu cet.Ilie Şeremet a indicat termenul de 40 ani. Mai mult, arendaşul a fost scutit de plata de arendă pe un termen de 5 ani.

Pe acest fapt, de către Procuratura raionului Cahul la 14.04.2010 a fost pornită urmărirea penală în baza art.328 alin.(3) lit. b) Cod penal, care a fost remisă după competenţă la Direcţia Generală Sud a Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei. Procuratura raionului Căuşeni, efectuând investigaţii la primăria s.Opaci, a depistat un contract de arendă a două bazine acvatice, încheiat în temeiul procesului-verbal cu privire la rezultatele licitaţiei, care nu a fost semnat de membrii comisiei licitaţiei. La 23.09.2009 Procuratura r-lui Căuşeni a pornit urmărirea penală în baza art.332 al.1 Cod penal pe faptul dat.

În procesul instrumentării cauze penale menţionate, s-a constatat un alt

caz de falsificare a documentelor oficiale şi anume a deciziei Consiliului local al satului Opaci, prin care a fost atribuit în arendă bazine acvatice cetăţenilor Vl. Sîrbu si A. Bucuci. Pe faptul dat, la 10.08.2010 procuratura raionului Cauşeni a pornit urmărirea penală în baza art. 332 al 1 Cod penal.

Sunt frecvente cazurile de diminuare a plăţii de arendă a bazinelor acvatice sau scutire a arendaşilor de plata pentru folosinţa terenurilor din fondul apelor.

Astfel, prin controlul efectuat de procuratura raionului Călăraş la primăria satului Vălcineţ s-a constatat că, prin decizia nr.02-10 din 08.07.2003 Consiliul local contrar prevederilor art.10 alin.8 din Legea privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului, a decis atribuirea în arendă a terenului subacvatic cu suprafaţa de 37 ha, pe un termen de 10 ani, cu stabilirea plăţii numai pentru impozitul funciar. Ca rezultat al recursului înaintat de procuratura teritorială, Consiliul local a anulat decizia vizată.

La primăria satului Răciula, procuratura raionului Călăraş a stabilit diminuarea plăţii de arendă a terenului din fondul apelor ca rezultat al aplicării incorecte a bonităţii pământului, în consecinţă bugetul local a fost prejudiciat cu suma de 55 321,43 lei. În temeiul sesizării înaintate de procuratura teritorială, primăria şi arendaşul benevol au modificat în acest sens contractul de arendă.

Inadmisibile sunt acţiunile autorităţilor publice locale constatate de procurori privind înstrăinarea ilegală a terenurilor fondului apelor, vânzarea cărora este interzisă potrivit prevederilor art.9 alin.(6) din Legea privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului.

Procuratura Ciocana a constatat că, contrar acestor prevederi legale, primăria oraşului Vadul lui Vodă a vândut SRL„Cazacu & CO” terenul din fâşia riverană a râului Nistru cu suprafaţa de 0,3462 ha, pe care a fost construită o staţie de alimentare cu petrol. Actualmente acest caz este

16

investigat în prisma prevederilor art.274 CPP.

În contextul atitudinii iresponsabile a autorităţilor publice locale, evidenţiem formalismul la compartimentul onorării obligaţiunilor de către arendaşi privind achitarea plăţilor de arendă stipulate în contractele de arendă, prevederile art.30 alin.(1) din Codul apelor, art.916 alin.(1) Cod civil şi art.16 alin.(3) lit.c), lit.d) din Legea cu privire la arenda în agricultură.

Multiplele încălcări, constatate de procurori în majoritatea cazurilor sunt comise cu aportul primarilor, care contrar prevederilor art.35 alin.(1) din Legea privind finanţele publice, art.29 alin.1 lit. „f”, art.40 alin.2 lit. „g” din Legea privind administraţia publică locală şi art.10 din Legea privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului, au manifestat o atitudine iresponsabilă faţă de îndeplinirea obligaţiunilor de serviciu în vederea acumulării plăţilor în bugetele locale.

Analiza activităţii procurorilor teritoriali denotă că, comparativ cu perioadele

precedente, au fost depistate mai puţine cazuri de încălcări la acest compartiment, fapt care este consecinţa acţiunilor întreprinse anterior de către organele Procuraturii.

Totodată, prin investigaţiile efectuate de procuratura raionului Călăraşi au fost constatate restanţe considerabile la plata de arendă a terenurilor proprietate publică în primării localităţilor Tuzara estimate la suma de 41 357 lei, Răciula – 20692 lei, Păuleşti – 1000 lei, Nişcani – 2500 lei, oraşul Călăraşi – 45423 lei, în acest sens fiind înaintate în interesul primăriilor 16 acţiuni civile.

Analiza activităţii procurorilor teritoriali denotă că, investigaţiile în domeniu au fost efectuate la un nivel satisfăcător, iar diminuarea numărului de recursuri şi acţiuni civile se explică prin atribuirea către Cancelaria de Stat a controlului legalităţii actelor administrative emise de autorităţile publice locale.

Merită a fi apreciată activitatea procuraturilor raioanelor Ungheni, Călăraşi, Cahul, Hînceşti, Nisporeni, Soroca, mun.Bălţi, şi sectorul

Ciocana din municipiul Chişinău.

Despre starea de fapt în domeniile descrise a fost informată conducrea statului.

Cr

17

MODALITATEA ŞI PROCEDURA DE NIMICIRE A CORPURILOR DELICTE

Vitalie BORDEA

Procuror, şef al secţiei control al executării pedepselor şi locurilor de detenţie / PG

Legislaţia procesual-penală nu reglementează modalitatea şi procedura de nimicire a corpurilor delicte şi nu există vreun act normativ care ar reglementa nemijlocit acest fapt. În aşa mod, fiecare organ abilitat cu dreptul de a nimici corpurile delicte se conduce de actele departamentale interne, care diferă după caz şi nu conţin toate reglementările necesare pentru a eficientiza

această procedură şi ar asigura înlăturarea abuzurilor la nimicirea corpurilor. Potrivit prevederilor art.158 alin.(1) Cod procedură penală, corpuri delicte sînt recunoscute obiectele în cazul în care există temeiuri de a presupune că ele au servit la săvîrşirea infracţiunii, au păstrat asupra lor urmele acţiunilor criminale sau au constituit obiectivul acestor acţiuni, precum şi bani sau alte valori ori obiecte şi documente care pot servi ca mijloace pentru descoperirea infracţiunii, constatarea circumstanţelor, identificarea persoanelor vinovate sau pentru respingerea învinuirii ori atenuarea răspunderii penale.

Obiectul se recunoaşte drept corp delict prin ordonanţa organului de urmărire penală sau prin încheierea instanţei de judecată şi se anexează la dosar. În cazul în care procurorul dispune încetarea urmăririi penale

sau în cazul soluţionării cauzei în fond, se hotărăşte chestiunea cu privire la corpurile delicte. În acest caz:

1) uneltele care au servit la săvîrşirea infracţiunii vor fi confiscate şi predate instituţiilor respective sau nimicite;

2) obiectele a căror circulaţie este interzisă vor fi predate instituţiilor respective sau nimicite;

3) lucrurile care nu prezintă nici o valoare şi care nu pot fi utilizate vor fi distruse, iar în cazurile în care sînt cerute de persoane ori instituţii interesate, ele pot fi remise acestora;

4) banii şi alte valori dobîndite pe cale criminală sau asupra cărora au fost îndreptate acţiunile criminale, se restituie proprietarului sau, după caz, se trec în venitul statului. Celelalte obiecte se predau proprietarilor legali, iar dacă aceştia nu sînt identificaţi, se trec în proprietatea

statului. În caz de conflict referitor la apartenenţa acestor obiecte, litigiul se soluţionează în ordinea procedurii civile. Banii marcaţi, asupra cărora au fost îndreptate acţiunile criminale, se trec în venitul statului, iar echivalentul lor se restituie proprietarului de la bugetul de stat;

5) documentele care constituie corpuri delicte rămîn în dosar pe tot termenul de păstrare a lui sau, la solicitare, se remit persoanelor interesate;

6) obiectele ridicate de organul de urmărire penală, dar care nu au fost recunoscute corpuri delicte, se remit persoanelor de la care au fost ridicate.

Secţia control al

executării pedepselor şi locurilor de detenţie propune:

18

- la parvenirea sentinţei care a intrat în vigoare cu dispunerea nimicirii corpului delict sau a ordonanţei procurorului cu decizia finală pe cauza penală, urmează a fi convocată o comisie specializată care îl nimiceşte, totodată fiind întocmit un proces-verbal de nimicire al corpului delict, care se semnează de către toţi membrii comisiei, acesta fiind anexat la registru de evidenţă şi păstrare a corpurilor delicte pe cauzele penale aflate în gestuinea ofiţerilor de urmărire penală a comisariatelor de poliţie. În conţinutul proceselor-verbale de nimicire trebuie arătată cantitatea şi denumirea obiectelor care au fost nimicite cît şi numărul titlului executoriu în baza cărei sentinţe penale a fost emis. În cazurile cînd nimicirii sunt supuse corpuri delicte, ca substanţe narcotice, psihotrope, precursori sau analoagele lor în cantităţi mari trebuie utilizată şi înregistrarea video a procedurii, cu anexarea acesteia la registrul susmenţionat. De asemenea în Registru urmează de menţionat în dreptul fiecărui corp delict nimicit, data, nr. dosarului penal, nr. procesului-verbal de nimicire, nr. titlului executoriu prin care s-a dispus nimicirea corpurilor delicte.

Potrivit art.34 din Legea Nr. 382 din 06.05.99 „Cu privire la circulaţia substanţelor narcotice şi psihotrope şi a precursorilor substanţele narcotice şi psihotrope”, substanţele narcotice care au fost depistate şi confiscate din circulaţie ilicită şi nu prezintă valoare pentru scopuri legale medicale, ştiinţifice şi de altă natură sau nu pot fi prelucrate şi a căror utilizare este neraţională se nimicesc în modul stabilit de Comisia Interdepartamentală de Combatere a Narcomaniei şi Narcobusinessului care este un organ guvernamental interdepartamental.

Modalitatea de nimicire se stabileşte în funcţie de proprietăţile fizice şi chimice a corpurilor delicte. Avînd în vedere, că marea majoritate a corpurilor delicte supuse nimicirii sunt substanţe narcotice, psihotrope, precursori sau analoagele lor, precun şi diferite obiecte, ca articole de îmbrăcăminte, încălţăminte care nu mai sunt utilizabile în viaţa cotidiană, modalitatea de distrugere este arderea acestora.

Regulamentul cu privire la modul de evidenţă, evaluare şi vînzare a bunurilor confiscate, fără stăpîn, sechestrate uşor alterabile

sau cu termen de păstrare limitat a corpurilor delicte a bunurilor trecute în posesia statului cu drept de succesiune şi a comorilor” aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 972 din 11.09.2001, prevede că, corpurile delicte uşor alterabile, cele contrafăcute sau neconforme normelor de ambalare, dacă nu pot fi restituite proprietarului, prin hotărîrea organului de urmărire penală sau instanţei de judecată se predau inspectoratelor fiscale de stat pentru comercializare în modul stabilit. Corpurile delicte, al căror termen de valabilitate expiră peste o lună, se transmit în termen de 5 zile din momentul ridicării lor de către organele sus-menţionate inspectoratelor fiscale de stat pentru comercializare, iar corpurile delicte, al căror termen de valabilitate este mai mic de o lună, se transmit inspectoratelor fiscale de stat imediat după ridicarea lor de către organele respective. Corpurile delicte, al căror termen de valabilitate depăşeşte o lună, se transmit inspectoratelor fiscale de stat cu o lună înainte de expirarea termenului de valabilitate. Mijloacele obţinute de la realizarea acestor bunuri se virează la contul bugetar

respectiv. Corpurile delicte, care nu

au fost ridicate de proprietar în termen de 6 luni din ziua aducerii la cunoştinţa lor a ordonanţei de restituire, în baza acestei ordonanţe şi cu avizul respectiv se transmit în termen de 20 zile din momentul expirării termenului de 6 luni inspectoratelor fiscale de stat pentru comercializare.

Produsele alimentare sau mărfurile industriale, care au constituit obiectul unor acţiuni criminale sau au păstrat pe ele urme ale infracţiunii, se transmit inspectoratelor fiscale de stat numai după efectuarea expertizei calităţii şi conformităţii bunurilor.

La transmiterea către inspectoratele fiscale de stat a corpurilor delicte pentru comercializare se înmînează ordonanţa ofiţerului de urmărire penală, copia procesului-verbal de ridicare a corpurilor delicte şi alte documente aferente acestora.

Pentru a evita utilizarea bunurilor supuse distrugerii, ele urmează a fi nimicite în

19

modul stabilit (prin îngropare, ardere, vărsare în canalizare).

În cazurile cînd inspectoratele fiscale de stat primesc la evidenţă, în cantităţi neînsemnate, bunuri confiscate, fără stăpîn, sechestrate uşor alterabile sau cu termen de păstrare limitat, corpuri delicte (produse alcoolice şi alimentare) fără certificatul de calitate sau cu termenul de valabilitate expirat, cheltuielile pentru expertiza cărora, conform calculelor preventive, depăşesc suma ce se preconizează a fi încasată de la comercializare, cu condiţia că nu a fost posibilă prelucrarea lor (este obligatorie confirmarea în scris a întreprinderii privind refuzul de a le prelucra), se permite nimicirea acestor bunuri la decizia şefului sau a şefului-adjunct al inspectoratului fiscal de stat.

Propuneri: 1. Considerăm că este

necesar emiterea unui regulament, aprobat prin hotărîrea Guvernului, care să reglementeze modalitatea şi nimicirea corpurilor delicte, instituind sau abilitînd un organ unic, competent de nimicirea corpurilor delicte. Acest fapt

va contribui la stabilirea unei practici unice în acest domeniu, care va da posibilitatea evidenţei unice şi verificării corectitudinei nimicirii corpurilor delicte, fiind minimalizaţi factorii coruptibili ai persoanelor responsabile de acest domeniu de activitate;

2. Este necesar ca fiecare reprezentant al organului de urmărire penală, în vederea creşterii calităţii la ridicarea şi păstrarea corpurilor delicte să fie dotat cu un minim elementar de obiecte, ce ar asigura buna desfăşurare a acestui proces;

3. Ar fi oportună generalizarea categoriior corpurilor delicte care urmează a fi nimicite, pentru a permite concursul instituţiilor interesate, care în scopul preluării acestor obiecte, ar înainta oferte clare la procurarea unor corpuri delicte. De exemplu substanţele narcotice pot fi legal utilizate în scopuri medicinale;

4. La baza dispunerii asupra corpurilor delicte este necesar de a lua în consideraţie principiul

administrării raţionale a bunurilor materiale;

5. Ar fi binevenite şi unele modificări în Codul de Procedură Penală, de exemplu a art.159 alin.(3), în cazul nimicirii corpurilor delicte sub formă de substanţe narcotice în cantităţi mari, care după ce au fost examinate şi fotografiate la faţa locului, unde au fost depistate şi extrase mostre suficiente pentru utilizarea în calitate de probe şi pentru efectuarea expertizei, să fie organizată nimicirea lor în baza ordonanţei organului de urmărire penală cu prezentarea ulterioară în termen de 24 de ore a materialelor respective judecătorului de instrucţie pentru efectuarea controlului legalităţii acestei acţiuni procesuale.

.

20

„TORRENTELE” – SERIOASĂ PROVOCARE ÎMPOTRIVA OPERELOR

PROTEJATE DE DREPTURILE DE AUTOR

Dumitru PURICI

Procuror în secţia tehnologii informaţionale şi investigaţii ale infracţiunilor în domeniul informaticii / PG

Perioada contemporană de dezvoltare a civilizaţiei se caracterizează prin tranziţia de la societatea industrială la cea informaţională, fiind informatizate toate sferele şi direcţiile de activitate. Pentru mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova reţeaua globală Internet a devenit astăzi un fenomen la fel de obişnuit ca şi mijloacele tipărite de informare

în masă, televiziunea sau radiouli.

Estimări neoficiale arată că cel puţin 70% din cei care se abonează la Internet se loghează în reţele torrent. Mai mult, aproape 98% din aceştia postează şi copie în reţea informaţii purtătoare a obiectelor protejate de dreptul de autor şi de drepturile conexe. Mărimea acestor reţele variază de la câteva zeci de mii de membri până la sute de mii, iar viteza de răspândire a web-site-urilor torrent este cu atât mai mare cu cât acestea pot fi găzduite de orice server din lumeii.

Pentru ultima perioadă, nivelul global al pirateriei s-a majorat de la 41% la 43%. Astfel, conform datelor IDC, la fiecare 100 de dolari obţinuţi pentru soft-uri licenţiate, 75 de dolari sunt din vânzările ilegaleiii.

Potrivit rezultatelor Raportului anual al nivelului de piraterie computerizată, (ediţia a VII)

efectuată de Asociaţia internaţională a producătorilor de soft-uri (Business Software Alliance, BSA), în comun cu compania IDC, pierderile în această industrie din cauza pirateriei computerizate din Moldova au constituit 28 mln. dolari SUA, şi, totodată, cel puţin 70 milioane de lei venit naţional (reieşind din achitarea TVA şi a taxelor de import)în anul 2009. Datele statistice din raport arată că după descreşterea nivelului de piraterie în Moldova înregistrată în perioada 2005-2008, de la 96% la 90% respectiv, deja în anul 2009 pentru prima dată în ultimul timp a fost fixată o creştere semnificativă, în rezultatul cărora, Moldova, de rând cu Georgia, Zimbabwe şi Bangladeş, s-a clasat în topul ţărilor cu cel mai înalt nivel de piraterie computerizatăiv.

În aceste condiţii, pirateria devine un subiect tot mai sensibil.

De-a lungul timpului, reţelele torrent şi-au căpătat o faimă foarte proastă, care i se trage din vehicularea ilegală de conţinut sub copyright.

După cum era de aşteptat, punctul de vedere al reprezentanţilor titularilor drepturilor de autor nu este deloc împărtăşit de „piraţii” Internetului. Argumentele împătimiţilor calculatorului (abonaţii torrentelor) sunt din cele mai diverse şi inventive, şi anumev:

dezvoltarea culturii generale a tinerii generaţii;

evoluţia spectaculoasă a internetului în ţara noastră;

facilitarea depăşirii perioadei de tranziţie către economia de piaţă;

21

accesul liber la informaţie.

Rămâne de văzut cât de mult valorează aceste argumente în faţa legii…

Astfel, pe diverse bloguri, forumuri utilizatorii File Sharing-uluivi (torrentelor) se întreabă despre consecinţele şi răspunderea pe care o poartă pentru încărcarea, descărcarea, depozitarea etc. a operelor ce formează obiect al dreptului de autor sau al drepturilor conexe.

În cele ce urmează, încerc să constat responsabilitatea pe care o poartă fiecare participant la procesul de schimb al fişierelor (de tip *.torrent) prin intermediul Internetului.

Responsabilitatea producătorilor şi ofertanţilor de produse predestinate descărcării rapide a fişierelor, având conceptul „Peer-to-Peer” (de la utilizator la utilizator, P2P):

Torrent se bazează pe tehnologia P2P (de la utilizator la utilizator), pe baza căreia se formează pe Internet o reţea virtuală de utilizatori, iar pentru a avea acces în această reţea, doritorii trebuie să folosească un

program tip P2P (care în proporţie de 90% sunt gratuite) şi să pună la dispoziţie celorlalţi utilizatori fişiere pe calculator cu informaţii (filme, muzica, programe, fotografii etc.).

În cadrul unui proces penal aceste produse sunt considerate drept instrument de bază al săvârşirii infracţiunii de încălcare a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, iar protocolul prin intermediul căruia are loc descărcarea fişierelor, de regulă denumite BitTorrent, eDonkey, Gnutella, FastTrack etc. – mijloc al săvârşirii crimei.

Totuşi, aceste produse nicidecum nu pot fi considerate ca fiind ilegale, precum şi nici procesul de descărcare al fişierelorvii, în general.

Interzicerea unui astfel de program pe motiv că contribuieîn multiple cazuri la încălcarea dreptului de autor pare a fi exagerată. Deşi legislaţiile unor state ţin responsabil producătorul de soft, dacă software-ul produs de acesta a fost utilizat pentru piraterieviii.

Legislaţia penală naţionalăix declară drept ilegale acele mijloace tehnice şi produse program care sunt concepute sau adaptate, în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art.237, 259, 2601-2603, 2605

şi 2606 din Codul penal, nefiind enumerate şi articolele 1851şi 1852care au drept scop protejarea proprietăţii intelectuale.

Astfel, un program P2P nu trebuie considerat ilegal. În acest context, unii bloggeri opiniază pe bună dreptate, că daca ar trebui să fie interzis, atunci este necesar ca şi cuţitele de bucătărie (precum şi alte obiecte) să fie considerate ilegale, întrucât pot servi unor intenţii criminalex.

Răspunderea administratorilorweb-site-lor torrent:

Fiecare torrent are un tracker, adică un server (pe Internet), pe care se postează toate informaţiile despre utilizatorii torrent-ului şi despre torrentele disponibile.

Bursele de schimb nu deţin şi nu oferă Copyright (drepturile de autor), care le-ar îndreptăţi eventual la distribuirea gratuită a materialelor. Totuşi, ofertantul (instigatorul) este în asemenea cazuri nu reţeaua bursei de schimb, ci sunt chiar participanţii (userii), ceea ce îngreunează identificarea şi urmărirea vinovaţilor. Alte reţele de burse de schimb se descurcă chiar fără servere de reţea, ceea ce face identificarea ofertanţilor de fişiere şi mai dificilă.

Administratorii web-site-urilor torrent se află aproape în imposibilitate de a verifica fiecare fişier încărcat, pentru aceasta fiind nevoie de resurse umane şi materiale considerabile. Cei mai mulţi dintre administratorii de reţea, pentru a fi acoperiţi legal, avertizează că responsabilitatea pentru difuzarea unor opere piratate aparţine doar utilizatorilor. De asemenea, condiţionează intrarea în reţea cu

22

accesarea anterioară a unor fişiere în care sunt postate legile privind protejarea drepturilor de autor.

Faptele menţionate mai sus, însă nu eliberează de răspundere (inclusiv penală, fireşte în situaţia în care încălcarea este în proporţii mari, adică depăşeşte suma de 50.000 lei MD), acei administratori care instigă utilizatorii la încărcarea sau descărcarea operelor protejate de dreptul de autor, inclusiv prin reclama prin care se anunţă că se pot găsi pe hub noi filme de la … sau un anume film … care e protejat de drept de autor, descrierea hub-ului pe care sunt identificate categorii de opere protejate,etc. Astfel în unele reţele cel care doreşte să aibă acces la filmele sau muzica postate pe un astfel de portal este obligat să ofere la rândul său o anumită cantitate de informaţii la schimb, totodată, fiind importantă calitatea informaţiilor şi numărul celor care le-au accesat, iar în aceste fişiere, extrem de puţini au programe, jocuri, filme etc. care nu cad sub incidenţa Legii copyright-uluixi. Totodată, după aceste principii membrii reţelelor sus-menţionate sunt ierarhizaţi

pe anumite categorii, de către administratori. Intenţia administratorilor la săvârşirea delictului poate fi probată, de asemenea prin existenţa semnului „verificat” la torrentele încărcate de către utilizatorii web-site-ului său, în urma verificării (corespunderea denumirii cu conţinutul fişierului, excluderea fişierelor care se repetă, etc.) sau completării acestuia (informaţiilor privind conţinutul, parametrii şi caracteristicile operei ş.a.).

În situaţia în care administratorul unui portal torrent transmite fişiere care conţin obiecte protejate de dreptul de autor pe un web-server, la care are acces publicul, postând concomitent linkul (calea) către acest fişier, acesta urmează a fi considerat drept autor la săvârşirea faptei de încălcare a dreptului de autor şi a drepturilor conexe prin reproducerea integrală, depozitarea, publicarea şi comunicarea publică a obiectului protejat de dreptul de autor sau de drepturile conexe, precum şi prin permiterea accesului public la bazele de date din computer

care conţin sau constituie opere protejate de dreptul de autor.

De-asemenea, există cazuri când însăşi administratorii de web-site torrent postează linkuri care duc către un fişier care se află pe un alt web-site sau un alt web-server şi care conţine opere protejate de dreptul de autor. Totodată, în vederea automatizării procesului, sporirii numărului de astfel de linkuri, majorării volumului operelor disponibile, sunt create diverse produse program care au drept scop identificarea, copierea şi transmiterea a unor astfel de linkuri. În această situaţie administratorul urmează a fi considerat drept autor la fapta de comunicare publică a unei opere pe cale radioelectrică sau prin cablu în regim interactiv, inclusiv prin Internet ori prin alt procedeu similar şi complice la fapta de permiterea accesului public la bazele de date din computer care conţin sau constituie opere protejate de dreptul de autor, acordând mijloacele şi instrumentele pentru comiterea ilegalităţii.

Spre exemplu, „Google” – cel mai mare motor de căutare din lume, nu va mai oferi sugestii de căutare a utilizatorilor care vor da search (căutare) după web-site-uri de torrente. Serviciul Google Instant, nu va oferi sugestii de căutare pentru web-site-urile de file-sharing precum Megaupload, Rapidshare, MediaFire precum şi alte web-site-uri şi servicii care conţin sau oferă materiale ilegale. Google nu va afişa sugestii de căutare în special pentru intrările care conţin cuvântul “torrent”, fie că este vorba de “uTorrent”, “TorrentFreak” sau “BitTorrent”xii.

Astfel, urmează a se menţiona că imprimarea unei opere pe server, la care se permite accesul publicului, este o reproducere indirectă şi prohibiţia acestei acţiuni de către autor este necesară şi evidentăxiii.

Responsabilitatea persoanelor care

23

postează publicitate pe reţele torrent:

De regulă, principala sursă de existenţă şi de venit a unui portal de tip torrent sunt bannerele publicitare (reclama postată pe paginile web ale portalului) şi donaţiile utilizatorilor. În practica judiciară a statelor străine se atestă cazuri de atragere la răspundere şi a persoanelor fizice şi juridice care postează materialele publicitare pe web-site-le torrent, fiind apreciat drept o favorizare a crimei de încălcare a dreptului de autor.

În acest sens, urmează de menţionat faptul că simpla constatare a existenţei unor încălcări din partea utilizatorilor unui site, nu poate servi drept temei pentru atragerea la răspundere a tuturor utilizatorilor acestei reţele, ţinând cont de principiul individualizării răspunderii juridice.

În condiţiile existenţei unor relaţii civile de prestare a serviciilor de publicitate legal încheiate, în lipsa unei intenţii de a încuraja descărcarea, în concret, a operelor protejate de dreptul de autor, nu putem vorbi despre vreo responsabilitate din partea

utilizatorilor de spaţiu web publicitar.

Răspunderea furnizorului de servicii de hosting şi/sau transmisii de date (internet/intranet), inclusiv internet-provider

Au generat multiple disensiuni în rândul prestatorilor de servicii internet, prevederile art.66 din noua Lege privind dreptul de autor şi drepturile conexexiv, prin care: persoana fizică sau juridică care acordă servicii de hosting şi/sau transmisii de date (internet/intranet), inclusiv internet-provider, se consideră complice atunci când contribuie nemijlocit la încălcarea dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe şi poartă răspundere pentru încălcarea acestor drepturi în următoarele cazuri: dacă, având posibilitate tehnică să blocheze, să restricţioneze accesul şi/sau să şteargă în timp oportun obiectele ce sunt publicate şi/sau utilizate cu încălcarea dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe şi fiind înştiinţată de titularul de drepturi respective sau de reprezentanţii săi (cu

indicarea obiectului concret) despre încălcarea în cauză, nu a executat cerinţele titularului dreptului de autor şi/sau al drepturilor conexe privind blocarea, restricţionarea accesului şi/sau ştergerea obiectelor indicate; dacă, fiind informată despre activitatea ilegală din domeniul dreptului de autor şi/sau al drepturilor conexe, favorizează, finanţează şi contribuie la acţiunile ilegale ale altei persoane; dacă publică informaţie eronată, modifică sau şterge informaţia privind titularul dreptului de autor şi/sau al drepturilor conexe, inclusiv distribuie exemplare de opere şi/sau de obiecte ale drepturilor conexe despre care această informaţie a fost modificată sau ştearsă; dacă pune intenţionat la dispoziţia terţelor persoane orice informaţie (linkuri, adrese web) care creează posibilitatea de a avea acces ilegal la obiectele dreptului de autor şi/sau ale drepturilor conexe.

Deşi, înţelegem intenţia nobilă a legiuitorului de a da o interpretare explicită noţiunii de complice a furnizorilor de

servicii, aceste prevederi legale nu au putere juridică în cazul unui proces penal sau contravenţional, atât timp cât codul penal este unica lege penală în Republica Moldova (art.1 alin.(1) din Codul penal). Astfel, unica prevedere legală care stabileşte noţiunea de „complice” este art.42 alin.(5) din Codul penal.

Or, constatarea faptelor enumerate la art.66 alin.(1) din Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe, atrage răspunderea furnizorului de servicii (inclusiv penală, după caz), indiferent de existenţa sau lipsa prevederilor respective în Legea copyrightului.

Mai mult, legea penală prevede răspunderea agenţilor economici, chiar în calitate de autor, în cazul punerii cu bună ştiinţă la dispoziţie a spaţiilor, echipamentelor, mijloacelor de transport, bunurilor sau serviciilor proprii în vederea valorificării ilegale de către o altă persoană fizică sau

24

juridică a operelor şi/sau a interpretărilor, fonogramelor, emisiunilor care formează obiectul dreptului de autor sau al drepturilor conexe.

Răspunderea uploaderilor (cei care pun la dispoziţie fişiere, cei care încarcă):

Prin acţiunile sale persoanele care creează fişierul de tip *.torrent (uploaderii) şi-l încarcă pe un server prin care acordă acces liber publicului din reţea de a descărca o operă protejată de dreptul de autor sau de drepturile conexe, sunt autori la fapta de reproducere integrală sau parţială, depozitare, publicare şi comunicare publică, precum şi de permiterea accesului public la bazele de date din computer care conţin sau constituie opere protejate de dreptul de autor.

Deşi, în literatura de specialitate se vorbeşte despre o dificultate la stabilirea volumului prejudiciului cauzat, deoarece în sistemul torrentelor, un user nu uploadează o întreagă operă, ci o bucată din eaxv, considerăm această problemă decăzută, dat fiind faptul că legiuitorul a

prevăzut atât reproducerea integrală, cât şi cea parţială.

În procesul de schimb de fişiere, poate fi considerat ca fiind uploader, orice persoană care la prima vedere doar descarcă fişiere. Astfel, în reţelele de azi fiecare participant are o funcţionalitate dublă, şi de server (de ofertant), şi de client (de utilizator), în acelaşi timp. În acest fel se realizează o decentralizare totalăxvi. Performanţa întregului sistem creşte, deoarece multe computere stau la dispoziţie drept servere, şielucidarea responsabilităţilor în cazul distribuirii ilegale de fişiere devine mult mai dificilă.Protocolul BitTorrent împarte fişierul în fragmente minuscule. Utilizatorii descarcă fragmentele lipsă de care au nevoie de la cei care le-au descărcat deja, punând la dispoziţia celorlalţi fragmentele deja avute. Este foarte important faptul că un client din cadrul unui roi va începe să pună la dispoziţia celorlalţi fragmente din fişier înainte ca el să aibă fişierul complet.

Este de menţionat că, în cazul în care încălcarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe nu este de proporţii mari, adică nu depăşeşte suma de 50.000 lei MD, atunci în privinţa făptaşului poate fi pornit un proces contravenţional conform art.96 din Codul contravenţional, cu condiţia existenţei unei plângeri prealabile a victimei în corespundere cu prevederile art.440 alin.(4) din acelaşi act normativ, spre deosebire de procesul penal, intentarea căruia nu este ţinută de existenţa obligatorie a unei astfel de plângeri (a se vedea art.276 alin.(1) din Codul de procedură penală).

Responsabilitatea downloaderilor (utilizatorii, cei care descarcă fişiere):

Download-ul este legal atât timp cât ceea ce descarci nu este protejat de dreptul de autor sau de drepturile conexe şi nu ai avut intenţia să descarci cu bună-ştiinţă o astfel de operă.

Or, în urma importării operei aceasta se depozitează în

calculatorul downloaderului (utilizatorului) sau pe un alt suport fizic, după caz cu reproducerea integrală sau parţială a operei. În această situaţie, downloaderul devine autor la fapta de importare, depozitare şi reproducere a obiectului protejat de Legea copyrightului, concomitent complicexvii la fapta de comunicare publică şi de permiterea accesului public la bazele de date din computer care conţin sau constituie opere protejate de dreptul de autor.

Astfel, cel puţin teoretic, sub incidenţa legii intră atât cei care deţin si utilizează programe, filme şi jocuri fără licenţă, cât şi cei care permit publicului să acceseze aceste informaţii printr-o reţea de calculatoare sau cei care le comercializează fără drept. Practic, fiecare posesor de computer conectat la o reţea torrent este pasibil să suporte rigorile legii (fireşte, că este vorba doar despre cei care pun spre download

25

opere protejate de dreptul de autor)xviii.

Încheiere:

Considerăm că nu asprimea pedepselor poate fi un factor de prevenire a infracţiunilor, ci promptitudinea represiunii, cu alte cuvinte, organizarea unui aparat capabil sa acţioneze imediat şi competent atunci când se constată că s-a adus o atingere unui drept de proprietate intelectuală, a unui aparat care să reuşească să ţină sub control activitatea ilicită în domeniuxix. O sancţiune penală nu poate duce la intimidare şi educare atâta vreme cât acţiunea este realizată de milioane de oameni zilnic.

Este greu de crezut că prin majorarea pedepselor, procurorii vor aprecia mai bine existenţa pericolului social, iar instanţele vor folosi efectiv limitele majorate, având în vedere datele statistice existente ale statelor cu o practică mai bogată în acest domeniu, din care rezultă că doar în 1,02% din totalul de cauze penale s-au întocmit rechizitoriixx.

Un rol principal în apărarea drepturilor de autor revine

instituţiilor statului, dar şi titularii acestor drepturi trebuie să-şi cunoască şi să îşi apere interesele legitime.

Închiderea definitivă a web-site-lor torrent din Republica Moldova ar provoca dislocarea ulterioară a web-serverelor pe care acestea se găzduiesc peste hotarele ţării, ceea ce în final ar face mult mai dificilă monitorizarea conţinutului acesteia, identificarea făptuitorilor şi construirea probatoriului.

Atât doctrinarii, cât şi internauţii propun un set de soluţii în vederea depăşirii crizei în cauză, şi anume prin :

crearea condiţiilor prielnice pentru preţuri accesibile, inclusiv prin permiterea autorilor de a efectua vânzări fără intermediari în Internet 21;

permiterea free file-sharingului în schimbul unor taxe fixe;

dezvoltarea infrastructurii bancare pentru plăţile online în care userii să plătească pentru vizionarea unui film într-o calitate înaltă;

crearea instrumentelor de participare a publicului la controlul fişierelor piratate, încât administraţia să poată verifica mult mai uşor fişierele raportate 22;

implicarea mass-media în vederea ridicării nivelului culturii juridice a populaţiei, în spiritul respectării drepturilor titularilor dreptului de autor;

etc. Complexităţile în privinţa reglementării juridice a proprietăţii intelectuale survin din cauza naturii variabile şi a creşterii permanente a importanţei ei atât pentru utilizarea nemijlocită cu scopul de a obţine profit, cât şi pentru satisfacerea altor necesităţi ale oamenilor. Soluţionarea acestor noi probleme trebuie să se bazeze nu doar pe elaborarea unor rezolvări tehnologice noi, dar şi pe o vastă activitate creativă de norme juridice 23.

Surse:

1. Ţanova - Analiza funcţionării reţelei Internet, influenta ei asupra relaţiilor sociale //Revista Naţională de Drept 7-8/44, 2010

2. http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/politia-declara-razboi-retelelor-de-tip-torrent-95402.html

3. http://omg.md/

4. http://portal.bsa.org/globalpiracy2009/studies/globalpiracystudy2009.pdf


6. expresie engleză care se traduce "Partajarea, sau punerea în comun a fişierelor" şi înseamnă punerea la dispoziţie şi predarea mai departe a fişierelor prin mijlocirea Internetului. Cea mai simplă metodă este stocarea datelor pe un server web central (sau chiar mai multe), la care în principiu au acces toţi utilizatorii Internetului. Totuşi în general se procedează altfel, şi anume pe baza principiului "Peer-to-Peer" (de la egal la egal; prescurtat P2P), fără server central. În acest caz

26

utilizatorii se folosesc de programe speciale (sursa www.wikipedia.org).

7. Desigur, dacă acest proces nu lezează careva drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale.

8. http://legi-internet.ro/blogs/index.php/2006/05/26/p2p_cit_de_i_legal_este

9. 985/18.04.2002 Codul penal al Republicii Moldova (în vigoare din 24.05.2009, republicat) //Monitorul Oficial 128-129/1012, 13.09.2002.



12. http://itmoldova.com/2011/01/28/google-nu-mai-ofera-sugestii-de-cautare-cand-vine-vorba-de-site-urile-de-torrente/

13. D. Chiroşca - Conţinutul dreptului la reproducerea operei //Revista Naţională de Drept 10/40, 2007

14. 139/02.07.2010 Lege privind dreptul de autor şi drepturile conexe //Monitorul Oficial 191-193/630, 01.10.2010.

15. http://itmoldova.com/2010/07/27/downloadul-nu-este-ilegal-top-5-mituri-despre-piraterie/

16. http://wikipedia.org/

17. Dat fiind faptul că utilizatorii descarcă fragmentele lipsă de care au nevoie de la cei care le-au descărcat deja, concomitent

punând la dispoziţia celorlalţi fragmentele deja avute.


19. I. Niţu - Modalităţi juridice de protecţie a drepturilor de autor în Republica Moldova şi România //Legea şi viaţa 9/32, 2009

20. Ibidem

21. http://www.esanu.name/vitalie/?p=391

22. http://itmoldova.com/2010/10/25/interviu-cu-tudor-darie-consilierul-prim-ministrului-despre-cazul-torrents-md-%C8%99i-drepturile-de-autor/

23. I. Ţanova – op.cit.

27

INFRACTORII DIGITALI

Veaceslav SOLTAN

Procuror, şef al secţiei tehnologii informaţionale şi investigaţii ale infracţiunilor în domeniul informaticii / PG

Noua categorie de infractori care acţionează în spaţiul cibernetic nu este compusă din persoane speciale sau venite de pe altă planetă. Criminalii electronici nu reprezintă doar o schimbare de nume în ceea ce priveşte abordarea infracţiunilor tradiţionale într-o formă nouă. Infractorii digitali, ca de altfel şi faptele comise de aceştia, reprezintă o transformare fundamentală în felul nostru de a

aborda problema crimei şi criminalităţii.

Noile categorii de infracţiuni, care formează acum un nou tip de criminalitate, sunt comise tot de oameni, tot cu vinovăţie, şi au în vedere, de regulă, realizarea unor beneficii patrimoniale.

Experţii occidentali în analiza criminalităţii informatice propun luarea în considerare a patru categorii de bază în care pot fi împărţiţi aceşti indivizi:

Hackeri;

Phreaks şi crackeri;

Traficanţii de informaţii şi mercenarii;

Teroriştii şi devianţii.

Cine este un hacker? La prima vedere pare o întrebare foarte uşoară, cu un răspuns simplu şi clar, de genul: „indivizi diabolici, pe care-i vezi la TV sau despre care citeşti în ziare, acuzaţi că au spart sistemul informatic al unei bănci, au reprogramat sateliţi militari, au lansat viruşi informatici s.a.m.d.”.

În mass-media, aproape fără excepţie, cuvântul hacker este sinonim cu cel de criminal informatic. Filmele făcute la Hollywood ajută din plin la încetăţenirea acestei imagini, deoarece îi distribuie pe hackeri în rolurile celor mai sofisticaţi criminali. În altele, hackerii apar ca genii informatice, care pot salva omenirea de la distrugere. În consecinţă, confuzia publicului este maximă: pe de o parte, hackerii sunt nişte cybercriminali care pot duce la distrugerea civilizaţiei, pe de altă parte, sunt nişte genii care conduc societatea spre progrese nemaiîntâlnite.

Problema este şi mai mult complicată de faptul că nici măcar hackerii „adevăraţi” nu sunt de acord cu o definiţie precisă. Peter Sommer, coautor al cărţii Hackers Handbook, defineşte hackerul în evoluţie: în primii ani ai deceniului şapte era „nonconformist, neconvenţional şi un programator foarte inteligent”, dar în timp a început să fie „aventurierul reţelei”, iar de pe la

mijlocul anilor 80, a început să fie sinonim cu „criminal informatic”.

Alţi autori utilizează termenul în sens şi mai larg pentru a-i descrie pe cei care utilizează mijloace ascunse şi maliţioase împotriva autorităţilor. Chiar şi protestatarii împotriva armelor nucleare care au dat jos gardurile de sârmă ghimpată au fost consideraţi hackeri. Cercetări în domeniu au dus la perceperea unei caracteristici pe care o au în comun hackerii: ei nu sunt nici mai mult nici mai puţin decât exploratori –echivalentul actual al botaniştilor – care investighează lumea digitală, şi nu pe cea naturală.

A fi hacker nu este neapărat diabolic (ilegal, criminal) şi hackerii preferă să utilizeze cuvinte ca phreaker sau cracker pentru a-i descrie pe cei care se abat de la calea legală.

OOOpppiiinnniiiiii îîînnn mmmaaattteeerrriiieee

28

Dacă ţinem seama de motivaţia şi ameninţările prezentate de acţiunile lor, categoriile de hackeri ar putea fi mai multe:

Cea mai numeroasă categorie a lor este cea constituită pe raţiuni sociale. Grupul are o mentalitate de „bandă” şi este puternic mânat de ideea de a face / a fi ceva special, prin care să-şi asigure faima şi / sau celebritatea. „Dacă nu ar sparge sisteme informatice, atunci cu siguranţă ar ieşi în stradă, încercând să-şi picteze numele pe cele mai înalte clădiri”, a exemplificat John Vrasevich, fondatorul AntiOnline. Hackingul le asigură adepţilor un sentiment de „satisfacţie interioară”, de control, de superioritate, de împlinire de sine.

Un alt grup este cel format din aceia care acţionează din raţiuni tehnice. Mulţi din primul grup ar dori să facă parte şi din acesta, dar, în realitate, puţini se ridică la nivelul cerut. Din acest grup fac parte hackeri care vor să ajute la evoluţia tehnologiei, să fie un element al progresului. Ei consideră că, penetrând sisteme informatice şi arătând slăbiciunile acestora, sunt capabili să forţeze rezolvarea problemelor de către firmele implicate.

Un al treilea grup important de hackeri este cel constituit în jurul motivaţiilor politice. Şi în acest caz întâlnim o dorinţă arzătoare a unei părţi din primul grup de a fi considerată parte a categoriei „politice” hackerilor. Persoanele din acest grup au puternice simţăminte, ataşamente politice sau fac faţă unor regimuri politice dure. Aceştia penetrează sisteme informatice alese în funcţie de credinţele lor politice, pentru a-şi face cunoscute opiniile. Este foarte greu de spus care sunt cu adevărat implicaţi politic şi care nu. La fel de greu de distins, în anii 60, cei care au devenit hippies din cauza războiului – ca un fel de revoltă şi protest politic – de cei care au făcut-o din cu totul alte motive, ori din simplă imitaţie.

O subcategorie importantă din cadrul acestui grup este cea a teroriştilor informatici (o demarcaţie fină între activiştii politici şi terorişti).

Grupul patru este rezervat hackerilor care urmăresc câştiguri personale. Spionajul corporatist, instituţii financiare, chiar persoane care se ocupă cu distribuirea programelor piratate pentru calculator. Hackerii din

acest grup fac tot ce este posibil pentru a-şi ascunde preocupările.

A cincea categorie, având motivaţii guvernamentale, împinge categoria a treia la un nivel mai înalt. Aici sunt incluse acte comise de un guvern contra altuia. Războiul informaţional şi spionajul guvernamental intră în această categorie.

În unele studii, precum The On-line Hacker Lexicon, se defineşte şi se adnotează minuţios termenul de hacker, fără să transpară net atributele depreciative ale acestuia. Conform materialului sus menţionat, hackerul este:

a) persoana căreia îi place să exploreze detaliile sistemelor (informatice) şi modalităţile în care pot fi expandate îndemânările lor;

b) persoana care programează cu entuziasm;

c) persoana demnă de a fi apreciată (hack value);

d) persoana care poate scrie programe informatice cu rapiditate;

e) expert cu privire la un anumit program;

f) expert sau entuziast de orice fel;

g) persoană căreia îi place provocarea / emulaţia intelectuală de depăşire creativă sau de evitare a limitărilor;

h) intrus care încearcă să descopere informaţii precise cu multă curiozitate şi insistenţă.

Cândva, hackerii au fost entuziaştii erei calculatoarelor cu o nevoie constantă de a învăţa cât mai mult despre profunzimile tehnologiilor înalte. Când predicţiile lor despre mersul industriei informatice s-au împlinit, unii dintre ei au devenit bogaţi. Aceşti hackeri originali au creat o frontieră electronică, şi-au dat seama că pot obţine bani din ceea ce fac şi, în plus, au decis că accesul la informaţie nu trebuie să fie liber şi gratuit. Eventual, au hotărât că trebuie să apere, prin mijloace serioase de securitate, produsul muncii lor. Securitatea a devenit un concept aplicabil sistemelor informatice şi informaţiilor stocate. S-au ridicat „ziduri” de securitate şi protecţia prin parolă a devenit un minim necesar.

29

Prin urmare, cea de-a doua generaţie de hackeri a fost întâmpinată cu uşi închise şi forţată să descopere interioarele sistemelor de pe poziţia exploratorilor subterani. Au devenit manipulatori abili ai sistemelor informatice, dar niciodată nu au abuzat de ele şi nici nu şi-au utilizat îndemânările pentru acţiuni ilegale. Oricum, odată cu această a doua generaţie de hackeri apare o nouă branşă care alege să folosească tehnologia înaltă în beneficiul ei. Mass-media nu a fost, însă, în stare să facă distincţia între aceste două categorii.

Aceşti noi hackeri văd informaţia ca pe o forţă a puterii care „ţine totul închis”, spre folosul exclusiv, în loc să fie liberă şi gratuită. De regulă, ei utilizează căi ilegale pentru a obţine această informaţie. Aceasta este lumea informaticii subterane, iar obţinerea informaţiei este sloganul ei. În lumea digitală, distincţia între crimă şi curiozitate este destul de greu de făcut şi numai societatea, într-un efort de decizie, poate hotărî unde trebuie trasată linia de demarcaţie. Membrii subteranei digitale sunt foarte pricepuţi şi hotărâţi în ceea ce fac, iar îndemânările lor au un anumit preţ pentru „cei din afară”. Ei au alianţe şi congregaţii în lumea întreagă şi împart între ei ceea ce

consideră a fi vital: informaţia. Adeseori, motivaţia lor este lăcomia sau mândria. Câteodată sunt motivaţi de mânie sau ideologie, luptând cu sistemul şi corporaţiile, sau chiar unul împotriva altuia. Mulţi dintre ei sunt consideraţi indivizi alienaţi, copii inteligenţi, dar neadaptaţi, catalogaţi adesea ca nonconformişti. Singurii lor prieteni sunt noua tehnologie şi cei asemenea lor.

Subterana digitală a manifestat, încă de la începuturi, o înclinaţie împotriva sistemului politic, în mare parte din cauza faptului că sunt categorisiţi, în cadrul acestuia, drept criminali pentru activităţile lor. Cei din „subteran” încearcă să perfecţioneze sistemele informatice zi de zi, căpătând acces la ele, de cele mai multe ori gratuit. Ei înclină să nu provoace pagube, cu excepţia situaţiilor în care sunt provocaţi sau în care vor recunoaştere sau bani. În mare parte, manifestă doar curiozitate, ca nişte adolescenţi rebeli prinşi în era digitală. Ei utilizează sistemul pentru a arăta puterea lor şi, în consecinţă, cer respect. Dacă nu-l primesc, te sperie, arătându-ţi ceea ce pot – de regulă, prin

devastarea sistemelor informatice.

Majoritatea abordărilor fenomenului hacking sunt deopotrivă din perspectivă criminologică şi constituţională (al drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti). Un astfel de studiu va angaja obligatoriu teoria mişcărilor sociale pentru a demonstra existenţa unui protest socio-politic în cadrul aşa-numitei culturi a hackerilor.

O problemă majoră în Cyberspaţiu este lipsa de comunicare între hackeri şi non-hackeri. Corporaţiile se simt cele mai ameninţate de hackeri. Dacă divergenţele dintre aceştia ar putea fi rezolvate sau depăşite, s-ar putea realiza multe progrese în domeniul tehnologiilor înalte, spre beneficiul tuturor. După cum am mai arătat, membrii subteranei informatice sunt bine organizaţi în comunităţi şi subramificaţii, fapt dovedit şi înlesnit de BBS-uri (forumuri digitale de discuţii Bulletin Board Systems) şi de alte canale ilicite de comunicaţii, cum ar fi mesageria vocală sau „podurile” telefonice.

Aceste metode permit hackerilor să împărtăşească informaţii vitale, cum ar fi cele

despre cine a fost cercetat sau arestat, care sistem informatic a „căzut”, numere noi ce urmează a fi „testate”, noi vulnerabilităţi în sisteme de securitate etc. Deşi hackingul este la origini o activitate solitară, hackerii au nevoie să fie în contact unii cu alţii (prin BBS-uri şi prin alte canale de comunicaţii) în grupuri care îşi împărtăşesc experienţa, informaţia, noile tehnici. Asemenea grupuri, în mod obişnuit, nu au lideri (în adevăratul sens al cuvântului), dar anumiţi membri sunt îndreptăţiţi să ştie mai mult decât alţii, iar veteranii grupului acţionează ca „fraţi mai mari” sau ghizi pentru ceilalţi hackeri.

O categorie mai restrânsă în cadrul acestor indivizi sunt aşa-numiţii hackeri maliţioşi, care, odată pătrunşi într-un sistem informatic, acţionează pentru distrugerea informaţiilor sau pentru publicarea celor considerate până atunci a fiind confidenţiale. În acest grup intră şi hackerii care folosesc telefonul sau calculatorul pentru comiterea unor fraude minore, ca de exemplu, folosirea

30

informaţiilor din cărţile de credit pentru sustragerea unor sume de bani în interes personal, precum şi aceia care folosesc viruşii pentru închiderea unor site-uri.

Phreaker - este un hacker care se concentrează pe sistemele de telefonie, intrând neautorizat pe convorbirile de interior dintr-o companie, sau folosind generatoare de ton pentru a efectua convorbiri internaţionale pe gratis.

Etimologic, cuvântul a apărut din combinaţia Phone Breaker. Phreaking este termenul desemnat pentru următoarele acţiuni:

a) arta şi ştiinţa de a pătrunde (neautorizat) în reţeaua de telefonie (pentru a face ilegal şi gratuit apeluri internaţionale);

b) spargerea sistemelor de securitate în orice alt context (în special, dar nu exclusiv, în reţelele de telecomunicaţii).

Cracker-ii – reprezintă acea categorie de infractori care reuşesc să pătrundă în sistemele informatice ale unei organizaţii, instituţii sau companii, prin violarea sistemelor de securitate.

Aceştia realizează conectarea de la distanţă, prin intermediul unui PC şi a unui modem. Pentru a-şi atinge scopurile, crackerii fac adesea apel la reţeaua publică de

telecomunicaţii, prin intermediul căreia realizează conexiunea cu sistemul informatic vizat. Ca o caracteristică, crackerii folosesc sistemele de comunicaţii şi calculatoarele până la ultimele limite, iar dacă au reuşit să pătrundă în pragul computerului nu se dau înapoi de la comiterea unor fapte grave, cu repercusiuni deosebite asupra acestuia, ca de exemplu: introducerea de viruşi şi cai troieni în sistem, furtul de date confidenţiale etc. Crackerii pot folosi diverse sisteme de operare (MacIntosh, Microsoft Windows NT sau XP), însă manifestă o anumită preferinţă pentru platforma Unix, în principal datorită costului redus, dar şi pentru a beneficia de codul sursă al acesteia.

Dacă la începuturi reţeaua Internet era atacată, de regulă, din incinta universităţilor, fiindcă doar acestea aveau acces la reţea, acum situaţia este cu totul alta, crackerii putând sparge o reţea de aproape oriunde: de acasă, din maşină sau de la serviciu. Crackerii pot să programeze în C, C++ sau Perl, ei posedând temeinice cunoştinţe şi de hardware. Se apreciază că un cracker petrece în medie

aprox. 50 de ore pe lună conectat la Internet, cunoaşte detaliile interne a cel puţin două sisteme de operare şi are un serviciu unde a lucrat sau lucrează pe computer.

Indivizii din această categorie sunt mari amatori de hardware şi software vechi, întrucât multe din aceste aplicaţii depăşite pot face lucruri cărora echivalentele lor actuale nu le pot face faţă. Nu se poate afirma cu certitudine care sunt ţintele pe care crackerii le urmăresc cu predilecţie fiindcă motivele care-i împing la actele de agresare a unei reţele informatice sunt din cele mai diverse. Cu toate acestea, specialiştii au observat că pentru început sunt preferate reţelele de dimensiuni mai reduse, din următoarele considerente:

proprietarii acestor reţele sunt veniţi în reţeaua Internet de foarte puţină vreme;

administratorul sistemului care urmează să fie atacat are mai puţină experienţă în protocolul TCP/IP;

echipamentele şi software-ul folosit sunt vechi sau fără update.

31

RELAŢIA DINTRE SPĂLAREA BANILOR ŞI FINANŢAREA TERORISMULUI

Dorin COMPAN

Procuror în Procuratura Anticorupţie

Terorismul are nevoie de

fonduri pentru a acţiona. Teroriştii au nevoie să achiziţioneze arme, echipament, provizii şi servicii.

Finanţarea activităţii teroriste poate proveni din surse publice (terorism sponsorizat de guvernele unor state) sau private (persoane fizice sau juridice, organizaţii de caritate, organizaţii non-guvernamentale).

Fondurile pot fi generate de activităţi legale sau infracţiuni. În

acest ultim caz, terorismul este finanţat cu bani negri, supuşi procesului de spălare a banilor.

Finanţarea terorismului este diferită faţă de spălarea banilor, prin modalitatea de execuţie. În cazul spălării banilor, veniturile activităţii ilicite sunt supuse unui proces format din cele trei etape (plasarea, stratificarea, integrarea) dându-le o aparenţă de legalitate, iar scopul final este, de obicei, câştigarea unor cantităţi mai mari de bani. Prin finanţarea terorismului, sursa de fonduri sau de finanţare este adesea “legitimă”, iar scopul final nu este întotdeauna atragerea de mai multe fonduri.

Apelurile către comunitate de a solicita şi colecta fonduri sunt metode foarte eficiente pentru strângerea de fonduri ce susţin terorismul. Adesea, o astfel de colectare de fonduri este desfăşurată în numele organizaţiilor cu statut caritabil sau organizaţie de binefacere, ce se poate adresa, în special, comunităţii. Anumiţi membri ai

comunităţii sunt convinşi că dau bani pentru o cauză nobilă. În multe cazuri, caritatea, scop în care se dau donaţii, este, aparenţa legală pentru care comunitatea dă fonduri.

În ce priveşte spălarea

banilor, în prezent există o varietate de tehnici sau procedee prin care se practică spălarea banilor, alegerea unui procedeu sau altul depinzând, în mare măsură, de următoarele criterii:

- Mediul de afaceri în care acţionează subiecţii: deşi, în principiu, nu există limite în privinţa formelor pe care le îmbracă spălarea banilor, în practică, infractorii încearcă să procedeze astfel încât alegerea lor să reflecte profilul unei afaceri normale în zona şi jurisdicţia în care operează.

- Legăturile constituite între infractori şi instituţiile sau persoanele folosite în desfăşurare operaţiunii (complicii). Trăinicia legăturilor instituite şi potenţialul pe care îl

au partenerii sau complicii folosiţi, asigură secretul operaţiunii şi întinderea colaborării.

- Modul în care se realizează controlul social. Un sistem de control social eficient, o poliţie şi justiţie autoritară vor îngreuna desfăşurarea proceselor de spălare a banilor şi vor determina pe infractori să aleagă căi mai puţin riscante, să acţioneze mai acoperit, iar volumul afacerilor va fi mult mai redus.

Dintr-o perspectivă tehnică, metodele utilizate de către terorişti şi asociaţii acestora de a genera fonduri din surse ilegale diferă puţin faţă de cele utilizate de către organizaţiile criminale tradiţionale. Deşi, ar părea logic faptul că fondurile din surse legale nu necesită spălarea, există totuşi o necesitate a grupărilor

AAAssspppeeecccttteee mmmeeetttooodddiiiccceee aaallleee aaaccctttiiivvviiitttaaatttiiiiii

32

teroriste de a ascunde sau deghiza legăturile dintre grupare şi sursele de fonduri legitime. Astfel, grupările teroriste trebuie, în mod similar, să găsească căi de a spăla aceste fonduri pentru a putea fi ulterior folosite fără a atrage atenţia autorităţilor.

În examinarea activităţii financiare având legătură cu terorismul, experţii Grupului de Acţiune Financiară Internaţională au concis faptul că teroriştii şi organizaţiile lor de sprijin utilizează, în general, aceleaşi metode ca şi grupurile criminale pentru spălarea fondurilor. Anumite metode detectate cu privire la grupările teroriste se referă la: contrabanda cu numerar (atât prin curieri, dar şi prin încărcături cu numerar), depuneri sau retrageri structurate din conturi bancare, cumpărări de diverse tipuri de instrumente monetare (cecuri de călătorie, cecuri bancare, ordine de plată), utilizarea de carduri de debit sau credit şi transferuri prin swift.

Diferenţa dintre veniturile legale şi ilegale ridică o problemă juridică importantă în ceea ce priveşte aplicarea măsurilor de combatere a spălării banilor la finanţarea terorismului. Spălarea banilor, în general, a fost definită ca un proces

în care fondurile obţinute prin intermediul sau generate de activitatea infracţională sunt transferate sau deghizate în vederea ascunderii legăturii dintre infracţiunea comisă şi fondurile obţinute. Pe de altă parte, scopul final al terorismului nu este obţinerea de profit din strângerea de fonduri.

Atunci când teroriştii sau organizaţiile teroriste obţin sprijinul financiar din surse legale (donaţii, vânzări de publicaţii, etc), există anumiţi factori care fac detectarea şi urmărirea acestor fonduri mai dificilă. De exemplu, organizaţiile caritabile sau non-profit şi alte entităţi legale au fost identificate ca jucând un rol important în finanţarea grupărilor teroriste. Sursa aparent legală a acestei finanţări poate însemna faptul că există puţini, dacă nu chiar nici unul, indicatori care ar putea face ca o tranzacţie financiară individuală sau o serie de tranzacţii să nu fie corelate cu activităţile teroriste.

Alte aspecte importante legate de finanţarea terorismului care fac detectarea mai dificilă se referă la mărimea şi natura tranzacţiei implicate. Câţiva

experţi ai Grupului de Acţiune Financiară Internaţională (GAFI/FATF) au menţionat faptul că finanţarea, necesară pentru declanşarea atacurilor teroriste, nu este făcută cu sume mari de bani, iar tranzacţiile asociate nu sunt, de obicei, complexe. De exemplu, o examinare a conexiunilor financiare ale atacurilor aeriene din 11 Septembrie a condus la faptul că majoritatea tranzacţiilor individuale au inclus sume mici de bani sub limita de raportare a tranzacţiilor cu numerar, iar operaţiunile au vizat numai transferurile prin swift. Persoanele fizice care au apărut ca beneficiari au fost studenţi străini, care primeau bani de la părinţi sub formă de subvenţii pentru studii, astfel încât tranzacţiile nu au fost identificate ca necesitând o verificare suplimentară de către instituţiile financiare implicate.

Cu toate acestea, există similitudini în modul în care crima organizată internaţională şi organizaţiile teroriste transferă banii sau cum încearcă să-şi ascundă provenienţa fondurilor. Grupările teroriste internaţionale au nevoie de bani pentru a atrage, a sprijini şi a-i păstra pe cei din

lumea întreagă care aderă la aceste grupări, precum şi pentru a-şi asigura loialitatea altor grupări care au scopuri comune.

Totodată, datorită

pieţelor de capital integrate şi circulaţiei rapide a valorilor, infractorii putînd reinvesti aproape imediat banii murdari în afaceri, care să le confere o aparenţă de legalitate, afluenţa valorilor ilicite poate influenţa negativ schimbul valutar şi rata dobînzilor de capital la nivel mondial, subminînd relaţiile economice internaţionale. Aceste consecinţe negative se amplifică în condiţiile tehnologiei moderne a circulaţiei capitalului care este nelimitată, întreg sistemul financiar internaţional devenind o unică şi imensă piaţă atît a banilor curaţi, cît şi a celor murdari, consecinţă a interconectării pieţelor naţionale, graţie reţelelor moderne de comunicaţie, reţele care funcţionează la nivel planetar (pe toată planeta şi 24 de ore pe zi).

Această strînsă legătură între pieţele de capital nu exclude existenţa în cadrul lor

33

a unor zone cu regimuri fiscale diferite, adevărate centre de atracţie a capitalurilor şi paradisurilor financiare pentru acei care urmăresc să spele banii proveniţi din afaceri ilegale. Astfel, în literatura de specialitate se dau ca exemple insula Marelui Cayman cu o populaţie de 24000 de locuitori, care posedă 500 de bănci, 18000 de societăţi, 300 companii de asigurări şi cea mai mare densitate de aparate telex din lume. La fel şi Insula Guernesey cu o populaţie de 140000 locuitori dispune de 50 de bănci, ale căror depozite depăşesc 50 miliarde de dolari. În aceste insule, veniturile nu sînt impozitate şi nu există obligaţia de a comunica numele beneficiarului unui cont bancar.

Astfel, există o necesitate de a

crea scheme pentru atragerea, colectarea şi distribuirea banilor forţelor operative pregătite pentru atacuri teroriste. În acest mod se poate explica „necesitatea de circulaţie a banilor” care fac fondurile teroriste vulnerabile la depistarea şi investigaţia financiară, metode esenţiale pentru combaterea finanţării terorismului. Aşadar modalităţi şi mecanisme specifice finanţării terorismului sînt:

Se doreşte mascarea urmelor lăsate de bani şi a banilor înşişi;

Se doreşte transferul banilor, fără a furniza un indicator de atac iminent;

Sunt greu de deosebit tranzacţiile teroriste de alte tranzacţii, în afara cazului când sunt indivizi sau firme suspecte;

Banii strânşi de o organizaţie pot avea legături cu crima organizată şi terorismul;

Banii proveniţi din crime din diaspora (fraude cu cărţi de credit, trafic pe scară mică, hoţii etc.) sunt utilizaţi de asemenea, în finanţarea terorismului;

Sistemele nereglementate, un paradis financiar sigur, cât şi analizele inexacte privind măsurile de eficienţă asigură dezvoltarea reţelelor teroriste;

Totodată principalele tehnici

sau procedee spălării banilor sînt:

- folosirea mediului de afaceri: deşi, în principiu, nu există limite în privinţa formelor pe care le îmbracă spălarea banilor, în practică, infractorii încearcă să procedeze astfel încât alegerea lor să reflecte profilul unei afaceri normale în zona şi jurisdicţia în care operează.

- crearea organizaţiilor criminale cu scop de spălare a banilor: legăturile constituite între infractori şi instituţiile sau persoanele folosite în desfăşurarea operaţiunii (complicii). Trăinicia legăturilor instituite şi potenţialul pe care îl au partenerii sau complicii folosiţi, asigură secretul operaţiunii şi întinderea colaborării.

- Sistemele nereglementate ale unor state şi controlul ineficient organizat, favorizează spălarea banilor de proporţii.

În concluzie se remarcă, că un sistem de control social eficient, o poliţie şi justiţie autoritară vor îngreuna desfăşurarea proceselor de spălare a banilor şi vor determina pe infractori să aleagă căi mai puţin riscante, să acţioneze mai acoperit, iar volumul afacerilor va fi mult mai redus.

34

METODE DE INVESTIGARE A INFRACŢIUNILOR CE ŢIN DE VIOLENŢA ÎN FAMILIE (ART.2011 COD PENAL)

Adrian PROCOAVĂ

Procuror, adjunctul procurorului r. Cantemir

Reieşind din prevederile art.48 alin.(1) al Constituţiei Republicii Moldova: „familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.”, astfel prin Legea nr.167 din 09.07.2010, în Codul penal al Republicii Moldova a fost introdus un nou articol 201¹ „violenţa în familie” care este o infracţiune contra familiei şi minorilor.

Conform prevederilor art. 201¹ Cod penal acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu, nu numai la plîngerea prealabilă a

persoanei vătămate, reieşind din prevederile art.276 Cod de procedură penală unde este indicat expres că: „urmărirea penală se porneşte numai în baza plîngerii prealabile a victimei în cazul infracţiunilor prevăzute în articolele: 152 alin.(1), 153, 155, 157, 161, 173, 177, 179 alin.(1) şi (2), 1852, 193, 194, 197 alin.(1), 198 alin.(1), 200, 202, 203, 204 alin.(1), 2461, 274 din Codul penal, precum şi al furtului avutului proprietarului săvîrşit de minor, de soţ, rude, în paguba tutorelui, ori de persoana care locuieşte împreună cu victima sau este găzduită de aceasta”, cu precizare din prevederile art.109 Cod penal, că împăcarea părţilor produce efecte în cazul: „infracţiunilor uşoare sau mai puţin grave, iar în cazul minorilor, şi pentru o infracţiune gravă, infracţiuni prevăzute la capitolele II – VI din Partea specială, precum şi în cazurile prevăzute de procedura penală”. Infracţiunea prevăzută la art. 201¹ Cod penal este din capitolul VII din Partea specială, şi nu este posibilă împăcarea în astfel de

cazuri, element care a fost condiţionat şi de către politica jurisdicţională în această direcţie se reflectă în detaliu şi în Legea cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie nr.45 din 01.03.2007. Importante sunt şi prevederile Legii nr.45, prin care se stabileşte cadrul general privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie, reglementîndu-se atribuţiile şi răspunderile unor autorităţi publice centrale şi locale, a comunităţilor locale, pe această linie, măsuri de prevenire şi combatere a violenţei în familie, ca şi măsuri de protejare a victimilor acestei violenţe şi de mediere a conflictelor familiale. Conform art.3 a Legii nr.45 şi 133¹ Cod penal legiuitorul stabilileşte cadrul legal şi determină care sunt membrii de familie şi anume există două categorii:

în condiţia conlocuirii: persoanele aflate în relaţii de căsătorie, de concubinaj, persoanele divorţate, persoanele

aflate în relaţii de tutelă şi curatelă, rudele lor pe linie dreaptă sau colaterală, soţii rudelor.

în condiţia locuirii separate: persoanele aflate în relaţii de căsătorie, copiii lor, inclusiv cei adoptivi, cei născuţi în afara căsătoriei, cei aflaţi sub curatelă. Cu privire la înţelesul

noţiunii de membru de familie, în literatura juridică de specialitate s-au exprimat două opinii: Într-o opinie ¹ s-a subliniat că trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, trei condiţii, pentru ca făptuitorul şi partea vătămată să aibă calitatea de membru ai familiei şi anume:

1. făptuitorul şi partea vătămată să fie soţi, ori rude apropiate,

2. să locuiască împreună, 3. şi să gospodărească

împreună. Într-o altă opinie ² se

susţine că există două categorii de persoane care pot fi consideraţi membri de

35

familie, în sensul legii, raporturile dintre subiecţii pasivi şi subiecţii activi ai unor infracţiuni de violenţă în familie. Astfel „soţul” poate fi subiect pasiv al infracţiunii în orice condiţii, indiferent dacă acesta conveţuieşte sau nu cu făptuitorul, aspectul care prevalează în această situaţie fiind calitatea de soţ dobîndită prin căsătorie. În schimb rudele apropiate trebuie să locuiască şi să gospodărească împreună cu făptuitorul pentru a dobîndi această calitate de membru al familiei. Împărtăşim această ultimă opinie, privind înţelesul legal al noţiunii de membru de familie, însă în sensul art. 133¹ Cod penal legiuitorul a stabilit concret care sunt subiecţii infracţiunii şi dacă tălmăcim noţiunile, acestea pot fi confirmate prin următoarele acte care sunt obligatorii în cadrul investigării unor astfel de categorii de infracţiuni:

persoanele aflate în relaţii de căsătorie – pot fi constatate doar prin anexarea certificatului de căsătorie care se eliberează de către OSC teritoriale, totodată în cazul cînd persoanele s-au căsătorit în străinătate prevederile art. 201¹ Cod penal pot fi aplicate doar cînd actele de stare civilă sunt recunoscute în Republica Moldova conform prevederilor art.13 al Legii

privind actele de stare civilă nr.100 din 26.04.2001.

de concubinaj – care este o căsatorie nelegitima, convietuirea unui barbat cu o femeie făra îndeplinirea formelor legale de casatorie şi poate fi constatată prin actul de logodnă, care se eliberează de cultele religioase, prin anexarea certificatului de naştere a copilului unde sunt indicaţi părinţii, prin anexarea unor contracte de chirie, prin anexarea unor contracte de vînzare-cumpărare, prin anexarea unor contracte de prestare a serviciilor, prin anexarea testelor de paternitate, prin anexarea hotărîrilor instanţelor de judecată privind plata pensiei alimentare de către soţi, privind stabilirea paternităţii etc.

persoanele divorţate – se constată prin anexarea certificatului de divorţ care se eliberează de OSC teritoriale, cît şi prin hotărîrile instanţelor de judecată.

persoanele aflate în relaţii de tutelă şi curatelă – reeşind din prevederile art.142 - 147 din Codul familiei aceste relaţii pot fi constatate prin anexarea deciziei administraţiei publice locale (art.142 alin.(4) Codul familiei), în cazul în care asupra copiilor

întreţinuţi şi educaţi în instituţiile de stat nu este instituită tutela (curatela), obligaţiile tutorelui (curatorului) sînt puse pe seama administraţiei instituţiei respective (art.144 alin.(1) Codul familiei). În corespundere cu prevederile art.148 – 153 ale Codului familiei sub această incidenţă cad şi părinţii educatori din casele de tip familial, care în corespundere cu prevderile art.149 alin.(1) a Codului familiei, unde se stipulează că: casa de copii de tip familial se creează conform hotărîrii autorităţii administraţiei publice locale. La instituirea tutelei şi curatelei în afară de decizia administraţiei publice locale pot fi anexate şi hotărîrile instanţelor de judecată.

rudele lor pe linie dreaptă sau colaterală – noţiune prevăzută la art.134 Cod penal, şi poate fi constatată prin anexarea actelor de naştere, căsătorie, deces, divorţ, schimbarea numelui care sunt eliberate de OSC teritoriale şi BEDP, etc.

soţii rudelor – de asemenea pot fi constatate prin anexarea actelor de naştere, căsătorie, deces, divorţ, schimbarea numelui care sunt eliberate de OSC teritoriale şi BEDP etc. (art.134 Cod penal).

copiii lor - pot fi constatate prin anexarea actelor de naştere, căsătorie, deces, divorţ, schimbarea numelui care sunt eliberate de OSC teritoriale şi BEDP etc.

inclusiv cei adoptivi – se constată prin anexarea actului de naştere a copiilor eliberat de OSC teritoriale care a fost înregistrat în baza hotărîrii instanţei de judecată (care se examinează în şedinţă secretă conform art.291 Cod de procedură civilă).

cei născuţi în afara căsătoriei – poate fi constatată prin anexarea certificatului de naştere, prin anexarea actului de naştere eliberat de spitalele raionale (municipale), prin verificarea registrelor de evidenţă a naşterilor de la maternităţi, prin anexarea hotărîrilor instanţelor de judecată referitor la obligarea soţilor la plata pensiei alimentare sau pentru constatarea paternităţii etc.

Astfel în cazul săvîrşirii unor infracţiuni care dau expresie violenţei în familie sau pentru a se putea reţine şi realiza dispoziţia acestui articol calitatea de membru de

36

familie trebuie întrunită de ambii subiecţi ai infracţiunii şi nu numai de către cel pasiv.

Această infracţiune se realizează sub două forme şi anume prin acţiune şi inacţiunea persoanei care este o manifestare exterioară a comportamentului unei persoane. Acţiunea este o comportare activă prin care se încalcă o normă prohibitivă ce interzice o anumită activitate. De exemplu, acţiunea de violenţă încalcă interdicţia ce rezultă din art. 201¹ Cod penal. Inacţiunea constă într-o comportare pasivă, în neîndeplinirea unei obligaţiuni dictate de lege sau de alte acte normative. Astfel, neacordarea de ajutor unui bolnav de către o persoană care, în virtutea legii sau regulilor speciale, era obligat să îl acorde. De exemplu, reieşind din prevederile Codului familiei părinţii au anumite drepturi şi ultimii poartă răspundere pentru dezvoltarea fizică, intelectuală şi spirituală a copiilor şi au prioritate la educaţia lor faţă de oricare alte persoane (art.60 alin.(2) Codul familie) sau un alt exemplu obligaţia copiilor majori de a-şi întreţine părinţii.

Tot în acela-şi context pentru calificarea faptei în baza art. 201¹ Cod penal este necesar ca la realizarea alin.(1) – să fie întrunite una din cele trei condiţii:

1. victimei să-i fie cauzate leziuni corporale uşoare care sunt apreciate de către medicul legist conform Regulamentului nr.99 din 27.06.2003 cu privire la aprecierea medico legală a gravităţii vătămărilor corporale, prin întocmirea unui raport de expertiză medico legală.

2. să-i fie cauzate o suferinţă psihică care poate fi constatată prin dispunerea unei expertize psihiatrice, care poate determina legătura cauzală dintre acţiunile şi inacţiunile făptuitorului la provocarea acestor suferinţe psihice victimilor, un al mijloc de identificare a acestui element este audierea medicului de familie, rudelor, prietenilor, colegilor de serviciu, verificarea fregvenţei solicitării asistenţelor sociali, a psihiatrilor etc.

3. să-i fie cauzate un prejudiciu material sau moral, prejudiciul material este paguba adusă unui drept patrimonial (de exemplu: dreptul de proprietate) şi pot fi confirmate doar de către

victimă prin anexarea unor acte ce ar valorifica prezenţa acestor prejudicii, la moment acest criteriu poate fi identificat de către organele de urmărire penală prin efectuarea cercetării de la faţa locului, însă în cazul prejudiciului moral aceasta reprezintă paguba suferită de o persoană ca urmare a atingerii aduse drepturilor sale personale nepatrimoniale (de exemplu: reputaţie, onoare etc.) sau ca urmare a provocării unei suferinţe morale (de exemplu: moarte unei persoane apropiate) şi poate fi constatată prin anexarea unor articole din mass-media etc, însă dispoziţia în cauză mai are nevoie de tratare şi argumentare juridică.

Aliniatul (2) al aceluiaşi articol se realizează:

1. în cazul săvîrşirii acţiunilor de violenţă enumerate la alin.(1) dacă aceste acţiuni şi inacţiuni au fost săvîrşite asupra a doi sau mai multor membri ai familiei

2. să-i fie cauzate leziuni corporale medii care sunt apreciate de către medicul legist conform Regulamentului nr.99 prin întocmirea unui raport de expertiză medico legală. În cazul dat nu este necesar calificarea suplimentară în baza art.152 alin.(1) şi (2) Cod penal.

Aliniatul (3) al aceluiaşi articol se realizează:

1. cînd victimei îi sunt cauzate leziuni corporale grave care sunt apreciate de către medicul legist conform Regulamentului nr.99 prin întocmirea unui raport de expertiză medico legală. În cazul dat nu este necesar calificarea suplimentară în baza art.151 alin.(1) şi (2) Cod penal.

2. cînd victima a fost determinată la sinucidere sau la

37

tentativa de sinucidere. În cazul dat nu este necesar calificarea suplimentară în baza art.150 Cod penal.

3. cînd au fost provocate decesul victimei. În cazul dat nu este necesar calificarea suplimentară în baza art.152 alin.(4) Cod penal. Tot în acela-şi context menţionăm că realizarea acestei agravante presupune vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii victimei şi lipsirea de viaţă a acesteia din imprudenţă, reunite într-o singură faptă, infracţiunea este compusă cu două forme de vinovăţie (art.19 Codul penal). Însă în cazul cînd intenţia persoanei este de a omorî victima aceste acţiuni sunt calificate doar în corespundere cu prevederile art.145 Codul penal, şi în cazul omorului în stare de afect în corespundere cu prevederile art.146 Cod penal.

În Declaraţia adoptată prin Rezoluţia 40/34 a Adunării Generale a ONU din 29.11.1985 în principiile de bază ale justiţiei pentru victimile infracţiunilor şi abuzurilor de putere, există termenul de „victimă” prin ce se înţelege persoanele, cărora, în mod individual sau colectiv, li s-au pricinuit daune, inclusiv leziuni corporale şi daune morale, suferinţe emoţionale, pagube materiale sau ştirbirea esenţială a principalelor lor drepturi în rezultatul acţiunilor sau inacţiunilor, care încalcă legile penale naţionale. Într-un cuvînt, victimile violenţei în familie pot fi orişice membru al familiei.

Dacă ne referim la practica judiciară sunt cunoscute 4 tipuri de violenţă în familie:

din partea părinţilor faţă de copii

dintre partea soţului faţă de celălalt soţ

din partea unui copil faţă de celălat copil

din partea copiilor, nepoţilor faţă de rudele în vîrstă.

Conform prevederiloe art.21 a Codului penal subiect al infracţiunii de violenţă în familie este persoana fizică în vîrstă de 16 ani.

Pentru examinarea obiectivă a tuturor circumstanţelor cauzei şi pentru a stabili cricumstanţele şi cauzele acestei violenţe este necesar ca pe fiecare caz de violenţă să fie solicitate efectuarea unei anchete sociale care, în corespundere cu prevederile Legii nr.45, este de competenţa secţiei raionale de asistenţă socială şi protecţie a familiei. În această direcţie ar fi logic de audiat, în toate cazurile, vecinii familiei unde a avut loc violenţa, medicul de familie, profesorii, educatoarele, colegii de lucru etc.

Însă în urma investigării a astfel de infracţiuni, organul de urmărire penală întîmpină dificultăţi la examinarea lor şi anume sunt cunoscute trei situaţii:

1. Victima depune plîngere în acest sens şi doreşte pedepsirea făptuitorului ajutînd organele de urmărire penală la investigarea cazului.

2. Victima nu depune plîngere, nu doreşte să fie recunoscută ca parte vătămată şi examinată de către medici, şi organul de urmărire se autosesizează. Soluţia în acest caz ar fi ca pe lîngă elementele expuse

mai sus să se anexeze următoarele materiale:

Extras din registrul de primire a cetăţenilor de la unităţile de gardă a unităţilor medicale (urgenţa).

Extras din fişa medicală a bolnavului de ambulator.

Extras din fişa medicală a bolnavului de staţionar, cu numirea ulterioară a unor expertize medico legale etc.

Tot în acest sens vă comunicăm că partea vătămată conform art.60 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală este obligată să accepte să fie supusă examinării corporale la cererea organului de urmărire penală în cauza privind comiterea în privinţa sa a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave, astfel reeşind din textul art.16 alin.(4) Cod penal, această reglementare este posibilă doar la investigarea infracţiunii cînd cauza penală a fost pornită pe art. 201¹ alin.(3) Cod penal în celelalte cazuri partea vătămată nu poate fi obligată de a fi supusă examenului medical.

38

Un alt exemplu elocvent este cînd victima nu doreşte să fie recunoscută ca parte vătămată, deoarece pentru a-i da o astfel de calitate procesuală persoanei conform art.59 alin.(1) Cod de procedură penală este necesar acordul scris al victimei, şi în astfel de situaţii persoana urmează de a fi audiată în calitate de victimă în condiţiile art.58 Cod de procedură penală. Tot în aceeaşi ordine de idei victima şi partea vătămată nu poate fi audiată contrar intereselor rudelor sale apropiate şi anume: copiii, părinţii, înfietorii, înfiaţii, fraţii şi surorile, bunicii, nepoţii, deci ceilalţi membri de familie nu sunt rude apropiate inclusiv soţul. Pentru refuzul de a face declaraţii partea vătămată (art.60 alin.(5) Cod de procedură penală) împotriva altor persoane decît cele exceptate de la art.6 pct.41) Cod de procedură penală, poate fi atrasă la răspundere penală în corespundere cu prevederile art.313 Cod penal, pentru declaraţii cu bună ştiinţe false conform art.312 Cod penal iar victima (art.58 alin.(11) Cod de procedură penală) pentru declaraţii calomnioase false poate fi atrasă la răspundere penală conform art.311 Cod penal.

3. Victima nu depune plîngere doreşte să fie recunoscută ca parte vătămată şi examinată de către

medicul legist, dar comunică organului de urmărire penală alte circumstanţe, sau comunică că leziunile corporale au fost cauzate prin autoagresiune, cădere etc. Soluţia în astfel de situaţii ar fi ca de rînd cu acţiunile procesuale enumerate mai sus şi caracteristice investigării a astfel de infracţiuni de efectuat reconstituirea faptei, efectuarea experimentului, dispunerea unor expertize, complexe etc, pentru a putea determina mecanizmul de formare a leziunilor în condiţiile expuse de către partea vătămată în cadrul audierii sale.

Note bibliografice:

¹ C.Niculeanu, Conţinutul măsurii de siguranţă privind interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată, în Dreptul nr.1/2002, p.174. ² Claudia Florina Uşvat, unele modificări şi complectări aduse Codului penal prin Legea nr.197/2000, în Dreptul nr.4/2001, p.142; Ovidiu Petrescu, Din nou despre măsura de siguranţă privind interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată, în Dreptul nr.5/2002, p.118.

39

SEMNAREA DECLARAŢIEI DE COMUN ACORD ÎNTRE

PROCURATURA GENERALĂ A REPUBLICII MOLDOVA

ŞI MINISTERUL JUSTIŢIEI AL REPUBLICII TURCIA

/ ANKARA

În limitele competenţelor şi conform legislaţiei din ambele state, părţile vor depune toată diligenţa şi vor coopera cu organele competente, în

scopul facilitării şi accelerării procedurilor de acordare a asistenţei juridice, vor interacţiona în sensul acordării asistenţei logistice şi completării bazei metodice în domeniile de activitate.

Prezenta Declaraţie a intrat în vigoare la 5 mai şi se va aplica pe toată durata valabilităţii Convenţiei Europene de asistenţă juridică în materie penală, semnată la Strasbourg pe 20 aprilie 1959. După Italia, România, Irlanda, Ungaria şi Ucraina, Turcia este a şasea ţară cu care Procuratura Republicii Moldova a încheiat un acord de acordare a asistenţei juridice internaţionale.

Pe durata aflării noastre în Turcia, Procurorul General, dl Valeriu Zubco a avut întrevederi cu Procurorul General al oraşului Ankara, oficialităţi din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi Ministerului Justiţiei din Turcia, cu Preşedintele Academiei Juridice din Ankara, precum şi a întreprins o vizită la Penitenciarul din regiunea Sincan, Ankara.

Gheorghe LEICIU, Procuror al UTA Găgăuzia

CCCoooooopppeeerrraaarrreee iiinnnttteeerrrnnnaaatttiiiooonnnaaalllaaa

În perioada 5-6 mai 2011, împreună cu Procurorul General, Domnul Valeriu Zubco ne-am deplasat în oraşul Ankara, pentru semnarea Declaraţiei de comun acord între Procuratura Generală a Republicii Moldova şi Ministerul Justiţiei al Republicii Turcia.

Obiectivul central al Declaraţiei constă în dezvoltarea unei cooperări bilaterale în vederea prevenirii şi combaterii criminalităţii, cu precădere a cazurilor de corupţie, spălare de bani, trafic de fiinţe umane, a criminalităţi organizate şi transfrontaliere.

Procurorul General a subliniat „Importanţa pe care colegii din Turcia o acordă proiectelor bilaterale de colaborare cu Procuratura Republicii Moldova care vor rezulta din implementarea acestui acord. Semnarea documentului marchează o nouă etapă în dezvoltarea bunelor relaţii existente între cele două ţări. Acordul vizează domenii relevante precum, delegarea periodică a reprezentanţilor din ambele state pentru schimb de experienţă şi de informaţii cu privire la legislaţia şi jurisprudenţa în domeniile de interes comun, pornind de la realizările din fiecare ţară”, a declarat Procurorul General, Valeriu Zubco.

40

STATELE BALTICE VIN CU RECOMANDĂRI

PENTRU REFORMA PROCURATURII DIN MOLDOVA

/ CHIŞINĂU

Maria VIERU Procuror, şef al serviciului de presă / PG

Procurorul General, dl Valeriu Zubco a participat, în ziua de 20 aprilie curent, la lucrările Mesei rotunde, organizate de Misiunea OSCE în Moldova în parteneriat cu Procuratura Generală, întitulate „Statutul şi rolul Procuraturii într-un stat de drept”.

Procurori din Letonia, Lituania şi Estonia, state ale căror instituţii au încheiat cu succes procesul de tranziţie la normele europene, au fost invitaţi să împărtăşească colegilor din Moldova experienţa şi cele mai bune practici ale lor în domeniu.

„Este alegerea Procuraturii, să aplice sau nu, practica colegilor baltici. Acest Proiect nu urmăreşte să ofere un model unic de reformare – mai curînd, pocurorii moldoveni se pot folosi de experienţa statelor baltice atunci cînd se confruntă

cu probleme similare, pentru a vedea ce a mers şi ce nu, fără a reinventa roata,” a menţionat Philip Remler, Şeful Misiunii OSCE în Moldova în deschiderea evenimentului.

La rîndul său, Procurorul General, domnul Valeriu Zubco a remarcat cu acest

prilej că: „Retrospectiva reformării Procuraturii a traversat o serie de etape şi, pentru moment, instituţia se află în căutarea unei soluţii noi şi moderne a reformării. Bazîndu-ne inclusiv pe opiniile experţilor care consideră că Procuratura nu a fost încă definitiv reformată,

intenţionăm să operăm unele modificări în plan legislativ, astfel încît ea să răspundă atît necesităţii timpului, cît şi recomandărilor Consiliului Europei vizînd fundamentarea locului, rolului şi statutul Procuraturii în sistemul de justiţie. De aceia, Procuratura este deschisă şi dispusă să se consulte şi să îşi împărtăşească viziunile cu procurorii din statele

baltice precum şi cu societatea civilă – fapt, care în opinia noastră, va crea premisele necesare pentru consolidarea capacităţilor instituţionale şi alinierea lor la practica statelor - membre ale Uniunii Europene.”

Convorbirile dintre participanţi au acoperit o

CCCoooooopppeeerrraaarrreee iiinnnttteeerrrnnnaaatttiiiooonnnaaalllaaa

41

gamă largă de subiecte, principalele chestiuni abordate referindu-se la măsurile întreprinse, eforturile depuse, rezultatele obţinute şi progresele înregistrate de Procuraturile Letoniei, Lituaniei şi Estoniei în reformarea propriilor instituţii.

Părţile au schimbat opinii privind reforma şi modernizarea activităţii organelor Procuraturii din RM, au analizat legislaţia şi au identificat noi modalităţi de amplificare a cooperării în viitor.

Organizat în incinta Misiunii OSCE, evenimentul a întrunit procurori din Republica Moldova, reprezentanţi ai Parlamentului, Guvernului, Institutului Naţional de Justiţie, precum şi ai societăţii civile. De asemenea, în calitate de experţi în stabilirea premiselor necesare pentru o reformă calitativă a Procuraturii Republicii Moldova au participat procurori din cadrul Procuraturilor Generale din statele Baltice, desemnaţi în cadrul Proiectului denumit: „Susţinerea reformei Procuraturii şi consolidarea

capacităţilor ei, în baza experienţei statelor baltice”.

Respectivul Proiect este parte integrală a Memorandumului de înţelegere, semnat la 18 martie curent, între Procuratura Generală şi Misiunea OSCE în Moldova, cu privire la susţinerea reformei Procuraturii şi consolidarea capacităţilor.

Conform documentului, părţile au desemnat membrii Grupului de Experţi, format din reprezentanţi ai Procuraturii Generale, experţi din ţările baltice, precum şi din partea Misiunii OSCE, care, pînă la finele anului curent, urmează să evalueze şi să analizeze problemele-cheie ale Procuraturii RM.

42

SESIUNEA A 78-A A COMITETULUI PENTRU ELIMINEAREA

DISCRIMINĂRII RASIALE / ELVEŢIA Iurie PEREVOZNIC

Procuror, şef al secţiei minori şi drepturile omului / PG

Principiul nediscriminării reprezintă un pilon important al vieţii comunitare, iar egalitatea oportunităţilor reprezintă cadrul necesar realizării politicilor sociale la nivel statal şi internaţional.

Dreptul internaţional în materia drepturilor omului asigură dreptul la egalitate, precum şi dreptul de a nu fi supus discriminării pe criterii specifice enumerate.

Unul din cele mai importante documente ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, la baza căruia stau principiile demnităţii şi egalităţii fiinţelor umane, respectării universale şi efective a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, origine naţională, limbă sau religie, este Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială din 21.12.1965 (în continuare Convenţia), care a fost

ratificată de către Republica Moldova în anul 1991 prin Hotărîrea Parlamentului nr.707-XII din 10 septembrie 1991. Pentru Republica Moldova Convenţia a intrat în vigoare din 25 februarie 1993.

Potrivit art.9 al Convenţiei Republica Moldova, ca parte semnatară, are obligaţiuniea de a prezenta Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, rapoarte asupra măsurilor de ordin legislativ, judiciar, administrativ sau altele de punere în aplicare a dispoziţiilor Convenţiei, care se examinează de către Comitetul pentru eliminarea discriminării rasiale. Asemenea rapoarte se prezintă la fiecare doi ani şi de fiecare dată când Comitetul o cere.

În perioada 1-2 martie 2011, în cadrul sesiunii a 78-a a Comitetului pentru eliminarea discriminării rasiale, desfăşurate la Palatul Wilson, Geneva, a fost supus audierii al 9-lea Raport periodic naţional privind implementarea în Republica Moldova a prevederilor Convenţiei internaţionale cu

privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială.

Procedura de audiere a Raportului pe ţară s-a început cu o prezentare succintă, din partea delegaţiei Republicii Moldova, pe marginea documentului menţionat şi a progreselor înregistrate în perioada după anul 2008, când a avut loc ultima raportare. Ulterior, a luat cuvântul membrul-raportor al Comitetului, d.J.Tornberi (Regatul Unit al Marii Britanii), apoi toţi ceilalţi 17 membri ai Comitetului, care au dat aprecieri conţinutului Raportului privind implementarea în Republica Moldova a prevederilor Convenţiei internaţionale cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, concomitent formulând şi întrebări de concretizare, la care delegaţia moldovenească urma să ofere informaţie suplimentară. Tacticoşi şi în acelaşi timp extrem de insistenţi, membrii Comitetului au fost interesaţi să cunoască cât mai mult despre cadrul juridic şi instituţional al ţării; despre situaţia romilor, musulmanilor,

imigranţilor; eficienţa în activitatea autorităţilor pe marginea adresărilor despre pretinse acte discriminatorii, inclusiv antisemite; despre activitatea de contracarare şi preîntâmpinare a extremismului, etc.

Membrii Comitetului au constatat că Republica Moldova are rezultate pozitive în procesul de implementare a Convenţiei internaţionale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, a acordat atenţia cuvenită recomandărilor anterioare ale Comitetului în special domeniului legislativ de asigurare a protecţiei drepturilor persoanelor indiferent de apartenenţa rasială sau naţională. Astfel, legislaţia naţională, în general, corespunde standardelor internaţionale în această sferă, fiind în continuare în proces de dezvoltare şi perfecţionare, conform obligaţiilor internaţionale asumate.

43

A fost apreciată activitatea realizată, conform recomandărilor anterioare ale Comitetului, de instruire a procurorilor şi judecătorilor asupra modului de examinare a cazurilor de incitare spre ură rasială şi discriminare de către indivizi sau organizaţii, precum şi în privinţa Convenţiei internaţionale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială; de elaborare a Instrucţiunii privind activitatea procurorului în domeniul asigurării drepturilor cetăţenilor străini şi apatrizilor, prin care procurorilor li se cere să reacţioneze prompt la adresările privind încălcarea drepturilor garantate de lege ale cetăţenilor străini şi apatrizilor.

În acelaşi timp, Comitetul a observat că numărul redus al plângerilor din partea victimei discriminării rasiale, poate fi un indicator important al lipsei de îngrijorare sau a dorinţei insuficiente din partea autorităţilor de a conduce o anchetă, ori a remediilor efective disponibile victimei. În acest context s-au solicitat acţiuni concrete de informare a publicului despre remediile legale în domeniul discriminării rasiale.

În şedinţa finală din 02.03.2011, Comitetul ONU pentru eliminarea discriminării rasiale şi-a

exprimat satisfacţia în legătură cu prezentarea în termen a Raportului al 9-lea periodic şi progresele înregistrate de către Republica Moldova în domeniul discriminării rasiale.

Cu titlu de concluzii preliminare, Comitetul:

- a salutat includerea tematicii combaterii oricăror forme de discriminare în procesul de instruire iniţială şi continuă a procurorilor şi judecătorilor;

- a reiterat necesitatea de a asigura investigarea, judecarea şi sancţionarea efectivă a tuturor cazurilor de violenţă a poliţiei faţă de romi, musulmani, persoane de origine africană, asiatică şi de a asigura ca victimele să aibă acces la remedii efective;

- a atenţionat asupra intensificării măsurilor profilactice în scop de preîntâmpinare a oricăror activităţi extremiste, a manifestărilor discriminatorii, chiar şi a celor care nu încadrează componenţă de delict contravenţional sau infracţiune;

- s-a pronunţat asupra necesităţii de a duce evidenţă distinctă a petiţionarilor-persoane de altă rasă, care solicită ajutorul organelor de drept în legătură cu pretinse acte discriminatorii sau se consideră victime ale infracţiunilor sau contravenţiilor;

- a apreciat activitatea de ajustare a legislaţiei penale a Republicii Moldova la prevederile Convenţiei, manifestând interes şi în privinţa modificărilor preconizate în dispoziţiile art.176 CP şi art.346 CP;

- s-a referit asupra necesităţii intervenirii eficiente pe fiecare caz semnalat, inclusiv de către persoanele de altă rasă, despre pretinse acţiuni de comitere a infracţiunilor prevăzute de art.176 CP şi art.346 CP;

- s-a referit la necesitatea unei evidenţe stricte, după criteriul de apartenenţă naţională şi rasială, a persoanelor care ispăşesc pedepse penale şi contravenţionale, inclusiv privatiune de libertate.

În mod special Comitetul a insistat asupra asigurării accesului efectiv la învăţătură a copiilor din familiile rome. În acest sens fiind necesară intensificarea eforturilor pentru a spori conştientizarea în rândul romilor a importanţei invăţămîntului începând cu ciclul preşcolar; acoperirea cheltuielilor legate de procurarea manualelor şcolare, transport, hrană şi alte cheltuieli determinate de şcolarizarea copiilor romi; identificarea remediilor în scopul majorării

numărului romilor în învăţământul superior, etc.

Organele Procuraturii au un rol deosebit în procesul implementării la nivel naţional a prevederilor Convenţiei internaţionale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială. Fiind conştienţi de acest lucru, procurorii îşi vor intensifica eforturile pentru excluderea oricăror manifestări discriminatorii în societate.

44

VIZITĂ DE STUDIU ORGANIZATĂ ÎN CADRUL PROGRAMULUI COMUN AL UNIUNII EUROPENE ŞI CONSILIULUI EUROPEI / SCOŢIA

Ion CARACUIAN

Procuror, şef al secţiei combatere tortură / PG

În perioada 12-16.12.2010 un grup format din 6 procurori din cadrul Procuraturii Generale (Ruslan Popov, Ion Caracuian, Alexandru Cladco, Vitalie Bordea, Alexandru Bernaz şi Inga Furtună) au participat la o vizită de studiu în Scoţia organizată în cadrul Programului comun al Uniunii Europene şi Consiliului Europei.

Informaţie relevantă:

Populaţia Scoţiei numără aproximativ 5 mln. de cetăţeni, care sunt deserviţi de aproximativ 14 mii colaboratori de poliţie.

Teritoriul Scoţiei este împărţit în 8 unităţi administrativ-teritoriale şi în fiecare din ele există procuraturi teritoriale şi comisariate de poliţie.

În Scoţia, în anii 1960 poliţia număra vreo 38 de Departamente,

ulterior, conform politicii implementate de către stat în anii 1970 numărul Departamentelor s-a redus pînă la 12, în anii 1980 –

acestea au ajuns a fi doar 8 la număr. Subdiviziunile în cauză sunt independente şi dispun de organe de conducere individuale. În prezent se întreprind acţiuni întru unificarea tuturor unităţilor

departamentale ale poliţiei aşa în cît să existe doar o bază comună de date, un organ de urmărire penală, ş.a.m.d., fapt ce va da

posibilitate să se minimalizeze cheltuielile de întreţinere a acestui organ şi să se asigure o stabilitate în organele de drept.

Autoritatea poliţienească este condusă de către Şeful

Poliţiei şi face parte din cadrul Ministerului Justiţiei, activitatea este raportată Parlamentului. Bugetul anual al poliţiei scoţiene este de 1 mlrd 400 mln lire sterline.

Plîngerile împotriva

acţiunilor sau hotărîrilor colaboratorilor de poliţie sunt examinate de către colaboratorii Departamentelor Standardelor Profesionale (DSP).

Alegaţiile petiţionarilor, în cele mai dese cazuri, se referă la depăşirea proporţionalităţii forţei la încătuşarea persoanelor, aplicarea forţei la reţinere, prezentării ilegale de date care conţin secret de serviciu, iar plîngeri pe cazuri de tortură practic nu există.

Departamentele Standardelor Profesionale sunt unităţi formate în fiecare comisariat, însă acestea sunt total independente şi imparţiale faţă de celelalte

45

structuri ale poliţiei şi în activitatea personalului interesul public prevalează asupra interesului departamental.

Fiind înregistrată o plîngere la poliţie, ea este transmisă la DSP, care o prezintă procurorului, iar acesta, la rîndul său, decide cum ea trebuie examinată şi stabileşte iniţial 2 săptămîni pentru ancheta preliminară. Peste 2 săptămîni DSP prezintă materialele procurorului, care, dacă decide că e vorba de o infracţiune, stabileşte termen de 10 săptămîni pentru urmărirea penală, după care decide definitiv asupra cazului. Termenul poate fi prelungit motivat. De fapt termenele date nu sunt stabilite de lege, discreţionar fiind stabilite de procuror.

Timp de 2 săptămîni colaboratorii acestor Departamente au posibilitatea să examineze plîngerile şi să dispună tragerea poliţiştilor la răspundere contravenţională sau disciplinară. În cadrul examinării plîngerilor DSP poate suspenda activitatea poliţistului sau a o restricţiona (i se interzic anumite activităţi, ieşirea pe rută, patrularea, ancheta sau altele). La examinarea plîngerii are loc abordarea inchizitorie a plîngerii şi a procesului (nu contradictorie).

În caz dacă se ajunge la concluzia că faptele sunt de caracter penal şi din materialele controlului rezultă o bănuială rezonabilă că a fost comisă careva infracţiune, DSP prezintă materialele procurorului. Procurorul poate să remită materialele controlului cu indicaţiile necesare sau, după caz, ordonă efectuarea urmăririi penale cu remiterea dosarului aceluiaşi Departament ori unui alt Departament al poliţiei şi va conduce urmărirea penală.

În caz că procurorul restituie cauza penală la poliţie cu decizia de încetare a urmăririi penale, iar acţiunile poliţistului sunt calificate ca o abatere disciplinară, procurorul poate propune concret măsura de pedeapsă ce poate fi aplicată, în ordine de recomandare.

Decizia procurorului pe cauza penală „de jure” poate fi contestată în judecată (ei nu au judecători de instrucţie), însă asemenea cazuri practic nu au loc. Adjunctul Procurorului General a indicat că el nu ţine minte să fi fost contestată vreo decizie a vreunui procuror. În Scoţia, cei 550 de procurori sunt deserviţi de aproximativ 1000 de lucrători tehnici.

În general, poliţia investighează crimele sub conducerea procurorului, însă, institutul conducerii urmăririi penale este înţeles puţin diferit decît în Moldova. Organul de urmărire penală dispune de independenţă reală în ce priveşte responsabilităţile, adică atîta timp cît cauza penală se află la anchetă, de caz răspunde doar poliţia. Procuratura preia responsabilitatea pe caz doar cînd i se prezintă cauza cu propunerea de a adopta hotărîrea. Procurorul poate da indicaţii pe dosar, însă acest lucru are loc foarte rar. Practic procurorul nu se implică în urmărirea penală.

Procurorul poate teoretic să efectueze orice acţiune de urmărire penală pe cauza aflată în procedura poliţiei, dar la aşa acţiuni nu se recurge. Deasemenea, teoretic procurorul ar putea exercita personal urmărirea penală, însă nu se uz de aşa atribuţii. Legea nu prevede competenţă exclusivă a procurorului la exercitarea urmăririi penale. El doar conduce urmărirea penală exercitată de organele competente. Procurorul, aplicînd dreptul discreţionar, poate dispune nu numai amendarea persoanei, ci şi

munca neremunerată în folosul comunităţii pînă la 50 de ore.

Cauzele penale pentru care ca sancţiune este stabilită închisoare de pînă la 12 luni se judecă de către un judecător, iar cele ce depăşesc acest maxim – de un judecător şi doi juraţi.

Procurorul General este în drept să angajeze din afara sistemului organelor procuraturii jurişti experimentaţi, numiţi „barristeri” (în prezent ei sunt 33 la număr), care susţin acuzarea de stat pe toate cauzele penale pentru care legea prevede în calitate de pedeapsă mai mul de 5 ani de închisoare (astfel de cauze sunt vreo 700 pe an). Procurorii nu sunt admişi să susţină acuzarea pe astfel de cauze.

Procuratura este o autoritate independentă, nu intră în nici-una din puterile statului (nu e ca la noi în autoritatea judecătorească) şi raportează rezultatele activităţii Parlamentului.

Plîngerile privind pretinsele acţiuni ilegale comise de procurori le

46

examinează tot poliţia, ei efectuează şi ancheta, sub conducerea procurorului, dar aşa cazuri practic nu există. Ca un organ nou cu atribuţii de control al modului de examinare a plîngerilor pe poliţişti cu caracter doar „non-penal” de către departamentele specializate ale poliţiei a fost instituit Oficiul Comisarului pentru examinarea plîngerilor (cum ar fi la noi un fel de avocat al poporului – ombudsman). Această instituţie controlează fie la plîngere, fie din oficiu modul în care a fost examinată plîngerea pe poliţist, nu examinează plîngerea în fond. Totodată, Comisarul nu se poate expune asupra deciziei procurorului pe caz. Poate doar să indice ce omisiuni şi încălcări a admis poliţia la examinarea plîngerii. Comisarul este numit pe 5 ani, cu posibilitate de a exercita consecutiv maximum încă un mandat de 5 ani şi raportează activitatea Guvernului şi Parlamentului. Oficiul comisarului dispune de 16 persoane şi poate elabora anumite recomandări metodice, ghiduri pentru poliţie în procesul de examinare a plîngerilor. Decizia pe un anumit caz al Comisarului se publică oficial pe pagina web. Rolul Comisarului e de a mări

responsabilitatea poliţiei la examinarea plîngerilor pe poliţişti.

Examinînd o petiţie pe modul în care poliţia a soluţionat o plîngere pe poliţişti, Oficiul Comisarului atrage atenţie la: - dacă modul în care poliţia a examinat plîngerea este rezonabil sau nu, au fost întreprinse toate măsurile necesare, suficiente şi proporţionale pentru a adopta o hotărîre legală; - dacă s-a respectat legea şi procedurile; - dacă răspunsul reclamantului este suficient de motivat; - dacă concluziile poliţiei sunt susţinute de probe; - dacă în răspunsul reclamantului e indicat că au fost întreprinse anumite acţiuni, se verifică dacă ele „de facto” au fost efectuate; - dacă utilizarea forţei şi/sau mijloacelor speciale a fost motivată de circumstanţe; - dacă răspunsul reclamantului conţine suficientă informaţie pentru a fi clar cum a fost adoptată decizia pe caz.

Este de menţionat că acţiunile disciplinare şi penale ale poliţiştilor, de fapt ca şi celelalte abateri de acest ordin, nu sunt prescriptibile.

În Anglia şi Ţara Galilor există o Comisie independentă de examinare a plîngerilor pe poliţişti, spre deosebire de Scoţia.

La reţinere persoanele

sunt procesate electronic, percheziţionate şi supuse controalelor medicale. În Scoţia bănuiţii se reţin doar pentru 12 ore, iar în cazuri excepţionale pentru 24 ore. Dacă persoana este în stare de arest ancheta se finalizează maxim în 140 de zile. Examinînd demersul procurorului la arest, judecătorul stabileşte termenul de arest de 140 de zile maxim, care ulterior nu este supus controlului. În interiorul acestui termen avocatul poate solicita modificarea măsurii preventive.

Deasemenea, persoanelor reţinute li se explică că au dreptul la interpret şi avocat şi doar la solicitarea acestora li se asigură prezenţa fizică a interpretului şi avocatului, iar dacă asupra acestor fapte nu se insistă, reţinutul poate fi asigurat cu traduceri efectuate la telefon şi în aceleaşi condiţii poate primi consultaţie juridică. În IDP persoanele pot fi consultaţi de către avocaţi inclusiv prin intermediul tele-conferinţelor, asigurate tehnic în anumite camere de întrevederi – intervievări.

În Scoţia există o posibilitate prevăzută de legislaţie cînd condamnatul pe viaţă, dacă are un comportament bun, poate fi eliberat în mediu peste 14 ani.

La întrebarea

membrilor delegaţiei s-a stabilit că dacă vre-un deputat sau alt funcţionar de stat s-ar interesa de vre-un caz particular din procedura poliţiei sau procuraturii (verbal sau în scris) ar fi mare scandal, deoarece cazul imediat ar fi monitorizat de presă şi ar fi consecinţe nefaste pentru funcţionarul dat pentru amestec în activitatea organelor de poliţie şi procuratură.

Concluzii şi propuneri:

1. Sistemul scoţian de examinare a plîngerilor împotriva poliţiştilor aparent nu este unul perfect şi nu merită a fi preluat. Chiar de la prima vedere el nu asigură nivelul necesar de independenţă şi nepărtinire la examinarea plîngerilor, fapt confirmat de practica CEDO şi standardele Protocolului de la

47

Istambul din 9 august 1999 (Manualul de investigare efectivă şi documentare asupra torturii şi altor tratamente crude, inumane sau degradante). 2. Reieşind din recomandările CPT-ului ar necesita de examinat practica Angliei şi Ţării Galilor în domeniu, aceste ţări avînd un organ independent care se ocupă cu examinarea plîngerilor contra poliţiştilor. 3. La general sistemul actual din Moldova, după noi, este unul acceptabil, urmînd doar a fi dezvoltată secţia specializată, care să se subordoneze doar direct Procurorului General şi care să fie reprezentată direct de către procurorii acestei secţii în subdiviziunile teritoriale. După noi, crearea unui organ nou – independent pentru Moldova ar fi prea costisitor, mai ales că sistemul existent ar putea asigura investigaţii eficiente şi independente, urmînd doar a se pune anumite accente pe aspectul metodologic, tactic – instructiv, oranizatoric, practică unificată la nivel de ţară, reacţii promte şi urgente la toate sesizările prin interpretarea corectă a institutului pornirii urmăririi penale. 4. Art.200 din Codul de procedură penală de completat cu posibilitatea restricţionării anumitor

activităţi ale poliţistului, adică el să nu fie suspendat total din funcţia deţinută, ci să-i fie interzise anumite activităţi ce ar putea influenţa ancheta. 5. Ar fi binevenită revederea poziţiilor privind numărul de personal tehnic ce deservesc procurorii în activitate. În Scoţia fiecărui procuror îi revin aproape 2 lucrători tehnici. 6. Cei 550 de procurori scoţieni reuşesc să facă faţă cerinţelor înaintate deoarece au competenţe strict delimitate (conducerea urmăririi penale într-un mod foarte pasiv şi în anumite cazuri – acuzarea de stat). Institutul conducerii urmăririi penale îl înţeleg în aşa fel încît poliţia răspunde practic totalmente de investigaţiile care le fac, pe cînd în Moldova procurorul este găsit responsabil pentru toate încălcările şi omisiunile organului de urmărire penală. În acest sens, ar fi oportun de revăzut mecanismele în cauză şi eventual – de intervenit la nivel legislativ. 7. Merită a fi analizată practica scoţiană cu privire asigurarea dreptului la apărare fără prezenţa fizică a avocatului (prin intermediul mijloacelor tehnice de comunicare).

8. Problema asigurării dreptului la traducător în Scoţia a fost rezolvată prin încheierea la nivel de instituţii detenţie preventivă a contractelor cu o anumită agenţie specializată, care să intervină doar la necesitate şi posibil chiar fără prezenţa fizică a interpretului, fiind utilizate aceleaşi posibilităţi tehnice. 9. Merită a fi preluată practica scoţiană cu privire la procesarea electronică într-o bază comună de date a tuturor persoanelor reţinute-arestate, a imprimării digitale, retinei oculare şi a probelor ADN la prima lor reţinere – arestare. 10. Verificarea legalităţii detenţiei în Scoţia este efectuată de comisii specializate formate din reprezentanţii consiliilor administraţiei publice locale şi de însuşi Ministerul Justiţiei, în a cărui subordine sunt toate IDP şi penitenciarele. S-ar impune necesitatea examinării posibilităţii dezicerii de această competenţă a Procuraturii în favoarea unor organe analogice celor din Scoţia. Totodată, menţionăm că în Scoţia procurorul în orice moment poate vizita orice instituţie de detenţie şi a verifica legalitatea, însă aceasta nu are

loc decît în cazuri cînd se comit infracţiuni în aceste instituţii. 11. În cadrul urmăririi penale în Scoţia nu sunt stabiliţi termeni concreţi pentru anchetă, termenul fiind unul rezonabil. În Moldova termenul de urmărire penală, în prezent, se stabileşte de către procuror, practic, doar ca o pîrghie de asigurare a respectării termenului rezonabil, însă acesta este foarte formal şi neeficient, din care considerent revenim asupra unor propuneri mai vechi de a le exclude complet din Codul de procedură penală, procurorul urmînd a le stabili la discreţie pe fiecare caz în parte, în funcţie de anumite criterii obiective.

48

VIZITĂ DE STUDIU PRIVIND MODALITĂŢILE DANEZE DE PROTECŢIE ŞI APĂRARE A DREPTURILOR DE

PROPRIETATE INTELECTUALĂ / DANEMARCA

Eduard PATIC

Procuror în secţia minori şi drepturile omului / PG

În perioada 20-26 februarie 2011 am participat în cadrul unei vizite de studiu în Danemarca, organizată de Proiectul Twinning „Suport pentru implementarea şi respectarea drepturilor de proprietate intelectuală în Republica Moldova”, or. Copenhaga. La vizita de studiu au mai participat reprezentaţii din cadrul instituţiilor beneficiare: Agenţia pentru Proprietatea Intelectuală, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei, Serviciul Vamal, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare.

Obiectivul general al Proiectului Twinning este de a îmbunătăţi implementarea şi aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) în Republica

Moldova. Proiectul vizat este axat pe consolidarea capacităţilor

administrative ale instituţiilor din republică în scopul protejării şi respectării drepturilor de proprietate intelectuală. Vizita de studiu în Danemarca a avut drept scop studierea, compararea şi analiza diferenţelor dintre modalităţile de

protecţie şi apărare a DPI în Danemarca şi Republica

Moldova. Astfel, în perioada 20-26 februarie 2011, în or. Copenhaga, Danemarca au avut loc întâlniri cu reprezentanţii autorităţilor publice şi societăţii civile, în scopul discutării aspectelor juridice şi practice

privind apărarea drepturilor de proprietate intelectuală în

Danemarca. În cadrul vizitei au

fost organizate întâlniri cu reprezentanţii Oficiului Danez de Brevete şi Mărci, Serviciului Vamal, Curţii Maritime şi Comerciale, Procurorul Public pentru crime economice grave, Poliţiei, biroului de avocaţi Plesner (unul dintre birourile de top în domeniul DPI din Danemarca).

Pentru participanţii la vizită organizatorii au elaborat un program de subiecte care au fost studiate şi discutate în cadrul prezentărilor. La final au fost formulate concluzii şi propuneri. Prezentările au

cuprins următoarele aspecte:

- înregistrarea DPI în Danemarca;

- asigurarea protecţiei DPI de către titularii de drepturi şi autorităţile publice, precum şi

49

recunoaşterea acestor drepturi;

- modul de apărare a DPI atât pe calea civilă, cât şi penală cu aplicarea sancţiunilor şi penalităţilor corespunzătoare.

Pe parcursul vizitei de studiu ne-a fost adusă la cunoştinţă experienţa Danemarcei în domeniul vizat, inclusiv: organizarea activităţii Oficiului Danez de Brevete şi Mărci, conlucrarea în domeniu a sectorului public cu cel privat, competenţele instanţelor judecătoreşti în protecţia DPI, atribuţiile de urmărire penală a procurorului şi poliţiei din Danemarca în cadrul protecţiei DPI.

Astfel, Oficiul Danez de Brevete şi Mărci de pe lângă Ministerul Economiei şi Afacerilor Comerciale este instituţia specializată în înregistrarea mărcilor şi brevetelor, iar informaţia deţinută de către Oficiu este publică şi gratuită, cu excepţia informaţiei speciale.

Poliţia şi Procuraturile daneze sunt subordonate Ministerului Justiţiei, care la rândul său supraveghează activitatea acestora.

Unul dintre procurorii publici este Procurorul public pentru infracţiuni economice grave, care este responsabil de punerea sub

acuzare a cazurilor importante de infracţiuni financiare din întreaga ţară şi este specializat în domeniul proprietăţii intelectuale. În cadrul Oficiului Procurorului public pentru infracţiuni economice grave activează 25 procurori specializaţi.

În sistemul judecătoresc există unica instanţă de judecată specializată în domeniul proprietăţii intelectuale, aceasta fiind Curtea Maritimă şi Comercială, care soluţionează cauze privind aspecte maritime şi comerciale din întreaga ţară. Competenţele Curţii au fost extinse succesiv, în prezent, curtea soluţionează cauze cu privire la Legea daneză privind mărcile comerciale, Legea privind modelele şi desenele industriale, Legea privind practicile de marketing, Legea concurenţei, condiţiile comerţului internaţional şi alte aspecte comerciale.

În concluzie se poate de menţionat că unele aspecte dintre cele prezentate ar putea fi utile şi pentru Republica Moldova, cum ar fi:

- specializarea procurorilor în domeniul proprietăţii intelectuale, cu instruirea continuă a acestora în segmentul dat;

- sporirea comunicării şi conlucrării între autorităţile responsabile de asigurarea respectării şi apărării DPI;

- crearea unui site, după modelul celui danez: www.stoppiraterne.dk, sau celui român www.stoppirateria.ro, cu plasarea informaţiei relevante din domeniul drepturilor proprietăţii intelectuale (legislaţia, informaţia cu privire la mărcile înregistrate etc.), care să aibă ca obiectiv promovarea unui comportament responsabil în direcţia eliminării acţiunilor de piraterie si contrafacere.

50

VIZITĂ DE STUDIU ÎN DOMENIUL COMBATERII INFRACŢIUNILOR CIBERNETICE, CONEXE TRAFICULUI DE FIINŢE

UMANE ŞI PORNOGRAFIEI INFANTILE / BELARUS

Viorel CIOBANU

Procuror, şef-adjunct al secţiei combatere trafic de fiinţe umane / PG

În perioada 24-29 ianuarie 2011, am participat la vizita de studiu în Republica Belarus privind experienţa colaboratorilor organelor

de drept ale acestei ţări în domeniul combaterii infracţiunilor cibernetice, conexe traficului de fiinţe umane şi pornografiei infantile organizată de Centrul Internaţional pentru Promovarea Drepturilor Femeii ”La Strada”.

Scopul seminarului a fost de a efectuat un schimb de cele mai bune practici în domeniul combaterii traficului de fiinţe

umane între organele din Belorusia şi Republica Moldova.

Din cadrul delegaţiei Republicii Moldova, în afară de subsemnat a mai făcut parte şi reprezentanţi ai Ministerului de Interne şi Centrului Internaţional pentru Promovarea Drepturilor Femeii ”La Strada”.

Pe parcursul vizitei delegaţia a avut întîlniri de lucru cu diferite structuri ale Ministerului de Interne ale Belorusiei cu atribuţii în domeniul investigării infracţiunilor cibernetice în conexiune cu traficului de fiinţe umane şi pornografiei infantile. Printre acestea pot fi enumerate Direcţia combatere a drogurilor şi traficului de fiinţe umane, Direcţia depistării infracţiunilor în domeniul tehnologiilor informaţionale, Direcţia privind lupta cu crima organizată şi corupţia, Centrului internaţional de pregătire şi perfecţionare a cadrelor în domeniul combaterii

traficului de fiinţe umane şi organizării migraţiei ilegale şi altele.

În cadrul întîlnirilor reprezentanţii organelor de drept ai Republicii Moldova şi cei ai Belorusiei si-au împărtăşit experienţa şi şi-au expus punctele de vedere asupra particularităţilor investigării cazurilor de trafic de fiinţe umane şi pornografie infantilă comise prin intermediul Internetului. În acest sens s-a discutat referitor la cadrul legislativ internaţional, particularităţile cadrelor legislative naţionale ale Republicii Moldova şi Republicii Belarusi în domeniu. În acest sens s-a reiterat importanţa convenţiilor internaţionale în domeniu,cum ar fi:

1. Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii

51

transnaţionale organizate,

2. Protocolul privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate.

3. Convenţia Consiliului Europei privind criminalitatea informatică.

4. Protocolul facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului referitor la vînzarea de copii, prostituţia şi pornografia infantilă. De remarcat că toate

Convenţiile şi Protocoalele menţionate au fost ratificate de Republica Moldova, iar legislaţia naţională în mare parte a fost ajustată în concordanţă cu acestea.

Totodată, este demnă de preluat practica organelor de drept a Belorusiei în domeniul investigării cazurilor de trafic de fiinţe umane şi pornografie infantilă comise prin intermediul Internetului. Astfel, în cadrul structurilor specializate în domeniu sunt prevăzute state de personal care se ocupă cu cercetarea şi recunoaşterea operativă în mediul Internetului. În competenţa acestor persoane este

pusă sarcina de a depista crimele care pot fi comise cu ajutorul tehnologiilor cibernetice.

În afară de acesta, organele de drept ale Belorusiei dispun de programe speciale (SOFT-uri), menite să faciliteze investigaţiile, care sunt de strictă necesitate pentru depistarea şi documentarea reuşită a infracţiunilor cibernetice.

Ţinînd cont de practica organelor de drept din Belorusia în investigarea cazurilor de trafic de fiinţe umane şi pornografie infantilă comise prin intermediul Internetului, de faptul că pe parcursul anului 2010 au fost depistate cazuri de exploatare sexuală a minorilor din Republica Moldova prin intermediul Internetului, care ar presupune că acest fenomen persistă dar este latent, consider oportun de a fortifica eforturile organelor de drept în depistarea şi contracararea cazurilor de exploatare sexuală a copiilor prin intermediul tehnologiilor cibernetice, prin crearea în cadrul Centrului pentru combaterea traficului de persoane a MAI a unei secţii specializate în depistarea crimelor de categoria menţionată, în care să activeze colaboratori cu cunoştinţe în domeniul

jurisprudenţei, informaticii şi tehnicii de calcul.

52

SCHIMB DE BUNE PRACTICI ÎN DOMENIUL PREVENIRII

ŞI COMBATERII TRAFICULUI DE PERSOANE

/ SUA

Ion OBOROCEANU

Procuror al raionului Căuşeni

În perioada 15-27 martie 2011,

prin intermediul Programului „Lumea Deschisă”, administrat de Filiala Consiliilor Americane pentru Învăţământ Internaţional, am participat la un schimb de practici în

SUA cu tematica combaterea traficului de fiinţe umane.

Acest Program este conceput pentru a îmbunătăţi înţelegerea şi cooperarea eficientă între Republica Moldova şi SUA, prin schimbul de experienţă între profesionişti pentru o activitate responsabilă, legală şi eficientă.

Bazat pe priorităţile programului Lumea Deschisă şi pe specificul participanţilor, au fost planificate o serie de activităţi profesionale pe următoarele teme : interacţiunea, coordonarea şi cooperarea între diferite niveluri şi ramuri ale guvernului, transparenţă şi responsabilitate, beneficiile şi organizarea structurilor guvernamentale, înţelegerea rolului guvernului, participarea şi implicarea instituţiilor civile, organizaţiilor de voluntari şi instituţiilor private în dezvoltarea societăţii.

De la fondarea sa de către Congresul SUA în anul 1999 în Programul Open World au participat mai multe persoane, care au învăţat despre experienţa omologilor americani şi au obţinut idei noi, pe care le pun în aplicare la revenirea acasă. Acest program a fost un schimb de experienţă profesională în domeniul judiciar.

Prima parte a vizitei a avut loc în Washington, unde am

beneficiat de întruniri cu membrii Congresului SUA, ambasadorul RM în Statele Unite, d-l V.Munteanu, alte persoane, care au vorbit despre importanţa schimbului de experienţă şi bunele practice ale profesioniştilor din Moldova şi SUA în scopul eficientizării activităţilor şi obţinerea unor rezultate pozitive în domeniul cooperării internaţionale.

A doua parte a vizitei a avut loc în or. Houston, unde am beneficiat de întruniri de excepţie cu procurori, judecători şi reprezentanţi ai societăţii civile, cei care prestează servicii sociale de reabilitare şi reintegrare pentru victimele traficului de fiinţe umane.

S-a evidenţiat faptul, că anume lucrul în echipă a actorilor antitrafic este cheia succesului, fiecare membru al căreia este responsabil de sectorul său de activitate,

53

avînd toţi un obiectiv comun şi anume penalizarea infractorilor, protecţia şi reabilitarea victimelor.

Prin eforturi comune au fost obţinute rezultate bune, care în prezent sunt replicate colegilor din organele de drept din alte regiuni ale lumii.

Toate întrunirile s-au dovedit a fi utile pentru activitatea actorilor antitrafic din Moldova, s-a evidenţiat însă vizita la procuratura federală din Houston. De menţionat faptul , că activităţile echipelor multidisciplinare în domeniul prevenirii şi combaterii traficului de fiinţe umane sunt coordonate de procurorul specializat, responsabil de investigarea cazurilor de trafic de persoane.

În mod eficient activează sistemul de referire a victimelor pentru serviciile specializate, reieşind din nevoile acestor persoane. La investigarea cazurilor de trafic de persoane accentul este pus pe anchetarea pro-activă, obiectul de bază fiind neadmiterea revictimizării victimei şi audierile repetate. Acumularea probelor şi documentarea actiunilor infracţionale ale făptuitorilor au loc cu implicarea mai multor profesionişti în investigare, iar victima este amplasată în Centrele

de reabilitare, unde beneficiază de servicii necesare pentru a fi reintegrată în societate.

În scopul sporirii performanţelor membrii echipelor multidisciplinare se întrunesc periodic la diverse acţiuni de instruire în vederea consolidării capacităţilor profesionale, inclusiv şi preluarea experienţei şi bunelor practici internaţionale. Permanent are loc schimbul reciproc de materiale şi informaţii în domeniu.

Colegii americani au menţionat că se confruntă şi cu multiple probleme şi provocări ale criminalităţii, care în ultima perioadă capătă un caracter transnaţional tot mai pronunţat şi soluţionarea lor poate fi eficientă doar în urma cooperării eficiente la nivel naţional, regional şi internaţional.

Recomandările pentru colegi în activitatea de prevenire şi combatere eficientă a traficului de persoane la nivel naţional şi local :

- crearea şi dezvoltarea parteneriatelor efeciente, responsabile şi legale,

- activitatea în echipele multidisciplinare,

- investigarea pro-activă a cazurilor de trafic de persoane şi lucrul eficient conform competenţelor în cadrul sistemului Naţional de Referire , - eficientizarea activităţii profesionale a fiecărui funcţionar în parte şi a instituţiei în ansamblu, - instruirea continuă a profesioniştilor din organele de drept în scopul protecţiei victimelor şi penalizării infractorilor.

54

DOSARUL LUI TRĂSNEA

Din raportul

colaboratorului de poliţie:

„…установить личности

работников милиции

приднестровского

региона принимавших

участие в угоне

плавсредств не

представилось

возможным из-за

незнакомства их

очевидцами

преступления”.

Din petiţia unei

condamnate:

„ Я всегда просила судью

П. рассмотреть мою

невинность, а он не

обращает на это внимания”.

Din propunerea de

neîncepere a urmăririi

penale:

„…руководствуясь

вышеизложенным, а также

тем фактом ,что хотя

формально данное

действие и содержит

признаки какого-либо

деяния, предусмотренного

настоящим кодексом, но в

силу своей

малозначительности не

представляет степень

вреда преступления”.

Din raportul

inspectorului de poliţie:

„В ходе личного

досмотра гр.Н.П., при

нем была обнаружена и

изъята купюра

достоинством 100

долларов США, которая

подозревается в

подлинности”.

Din propunerea de

neîncepere a urmăririi

penale:

„...deplasîndu-mă la faţa

locului, în urma chestionării

cet. C.M. s-a stabilit precum

că au fost sustrase cîteva

perechi de piloţi. În urma

măsurilor întreprinse am aflat

că suma pagubei constituie 80

lei ceea ce pentru cet. C. M.

nu este deloc important,

menţionînd şi faptul că în caz

că se gasesc piloţii oricum nu-i

mai trebuiesc, din motiv că

nu-i va mai putea folosi

după necesitate...”.

55

BULETIN INFORMATIV AL PROCURATURII REPUBLICII MOLDOVA

Nr.18, Mai, 2011 COLEGIUL DE REDACŢIE: Valeriu ZUBCO - Preşedinte Valeriu DIACONU Iurie GARABA Mircea ROŞIORU Igor POPA

SECRETAR DE REDACŢIE: Maria VIERU

56

i I. Ţanova - Analiza funcţionării reţelei Internet, influenta ei asupra relaţiilor sociale //Revista Naţ iihttp://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/politia-declara-razboi-retelelor-de-tip-torrent-95402.html iiihttp://omg.md/ ivhttp://portal.bsa.org/globalpiracy2009/studies/globalpiracystudy2009.pdf vhttp://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/politia-declara-razboi-retelelor-de-tip-torrent-95402.html vi expresie engleză care se traduce "Partajarea, sau punerea în comun a fişierelor" şi înseamnă punerea la dispoziţie şi predarea mai departe a fişierelor prin mijlocirea Internetului. Cea mai simplă metodă este stocarea datelor pe un server web central (sau chiar mai multe), la care în principiu au acces toţi utilizatorii Internetului. Totuşi în general se procedează altfel, şi anume pe baza principiului "Peer-to-Peer" (de la egal la egal; prescurtat P2P), fără server central. În acest caz utilizatorii se folosesc de programe speciale (sursa www.wikipedia.org). vii Desigur, dacă acest proces nu lezează careva drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale. viiihttp://legi-internet.ro/blogs/index.php/2006/05/26/p2p_cit_de_i_legal_este ix 985/18.04.2002 Codul penal al Republicii Moldova (în vigoare din 24.05.2009, republicat) //Monitorul Oficial 128-129/1012, 13.09.2002. xhttp://legi-internet.ro/blogs/index.php/2006/05/26/p2p_cit_de_i_legal_este xihttp://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/politia-declara-razboi-retelelor-de-tip-torrent-95402.html

xiihttp://itmoldova.com/2011/01/28/google-nu-mai-ofera-sugestii-de-cautare-cand-vine-vorba-de-site-urile-de-torrente/ xiii D. Chiroşca - Conţinutul dreptului la reproducerea operei //Revista Naţională de Drept 10/40, 2007 xiv 139/02.07.2010 Lege privind dreptul de autor şi drepturile conexe //Monitorul Oficial 191-193/630, 01.10.2010. xvhttp://itmoldova.com/2010/07/27/downloadul-nu-este-ilegal-top-5-mituri-despre-piraterie/ xvihttp://wikipedia.org/ xvii Dat fiind faptul că utilizatorii descarcă fragmentele lipsă de care au nevoie de la cei care le-au descărcat deja, concomitent punând la dispoziţia celorlalţi fragmentele deja avute. xviiihttp://legi-internet.ro/blogs/index.php/2006/05/26/p2p_cit_de_i_legal_este xix I. Niţu - Modalităţi juridice de protecţie a drepturilor de autor în Republica Moldova şi România //Legea şi viaţa 9/32, 2009 xxIbidem

S U M A R INTEZE DIN PRACTICA DE PROCUROR VIRTUAL18m-1.pdf · 2019. 12. 11. · Codul subsolului....

Documents

Transcript of S U M A R INTEZE DIN PRACTICA DE PROCUROR VIRTUAL18m-1.pdf · 2019. 12. 11. · Codul subsolului....