RUSIA

Profesor : Tischer Andra

Elev: Geleriu Mădălina

Rusia, oficial Federația Rusă, este o țară care se întinde pe un teritoriu vast în Europa și Asia. Cu o suprafață de 17.075.200 km², Rusia este cea mai întinsă țară din lume, aproape de două ori mai mare decât teritoriul celei de-a doua țări ca întindere, Canada. În ciuda întinderii sale, Rusia este doar a opta țară din punct de vedere al de locuitori.

Moscova neschimbatoare Cam 12,500,000 locuiesc in Moscova si in suburbiile ei

si, cu toate acestea , nu exista ceea ce s-ar numi “moscovitul tipic”. Un amestec de vreo suta de etnii de origini europene sau asiatice creează atmosfera oraşului.

Totul in Moscova este mai mare decât oriunde in altă parte: clădiri, catedrale, bulvarde. Însa gigantisuml nu pune în umbră nestematele vechi de secole pe care capitala plină de viaţă a Rusiei le adăposteşte în număr atat de mare .

Monumentul cel mai vizitat de către turiştii străini este Kremlinul care se afla in Piaţa Roşie. Zidurile din cărămida roşie, legand 20 de turnuri, au fost construite de către arhitectii italineni, chemaţi de ţarul Ivan al III-lea in secolul al XV-lea. Cu numeroasele lui biserici si palate, Kremlinul este de departe cea mai importantă colecţie de stiluri arhitectonice.

In Moscova trebuie vizitata Galeria sculpturilor de gheata care este un adevarat muzeu, cu o atmosfera de -20 grade celsius, cu muzica buna si lumini fantastice.

O alta atractie deosebit de frumoasa si valoroasa este Fondul de Diamante care a apartinut Tarului Rusiei, recunoscuta sub denumirea de “Colectia Imperiala”. La fel de spectaculoasa este si vizita Muzeului de Arme, care ascunde secrete din istorie si elemente de arta deosebite.

POARTA CĂTRE VEST A RUSIEI Petru cel Mare este cel care a construit legendarul Sankt

Petersburg in mlaştinile din delta Nevei. Oraşul din nordul Rusiei pare occidental si deloc rusesc,

deoarece fondatorul lui, şi-a dorit ca fereastra lui către Vest sa fie in stil european, cu cate umpic din Viena şi Praga si cu centrul ca al Amsterdamului.

Sankt Petersburg este clar rezultatul unui proiect ideal, de plannşetă, creat într-o zonă mlăştinoasă inaccesibilă, infestată de ţanţari, inundată în timul fluxului şi situată între numeroşii afluenţi ai deltei Nevei.

Este singurul loc cu acces la mare din vestul Rusiei, unica poarta de intrare a culturii occidentale.

Bulevardele largi, parcurile, cheiurile canalelor strălucesc in atmosfera nordică constituind o forfotă continuă pe Nevski Prospekt- cel mai cunoscut dintre marile bulevarde.

Cu siguranţra cea mai frumoasă construcţie- Palatul de Iarnă- a fost ridicat din oridinul ţarinei Elisabeta, fiica lui Petru cel Mare. Palatul in stil baroc italian, decorat in alb si verde cuprinde peste 3.000.000 de piese şi constituie fondul celui mai mare muzyeu de artă din lume.

Una dintre cele mai mari biserici de pe continentul nostru este catedrala Sf. Issac care, cu inalţime sa peste 100 de metri, domină cerul Sankt Petersburgului. Interiorul său este o adevărată simfonie in marmură, pietre preţioase si semipreţoase de toate culorile si poate adăposti peste 14 000 de credincioşi.

NOVGORODUL, LEAGĂNUL RUSIEI

Deşi se numeşte Novgorod, “oraşul nou”, are varsta Rusiei înseşi. A fost fondat in secolul al X-lea, pe vatra unei aşezări şi mai vechi, atribuite legendarului Rurik, in secolul al IX-lea.

Oraşul este traversat de raul Volhov, care se varsă in lacul Ladoga. Acestui drum îi datorează Novogordul puterea sa economică şi culturală, întinse pe mai bine de 500 de ani, situaţie unică in toată Rusia.

Kremlinul Novogorodului, Destinţ (“mică fortăreaţă”) , se ridică in vestul oraşului. Dincolo de ziduri se văd cele cinci cupole ale catedralei Sfanta Sofia, cel mai mare si impresionant edificiu de aici, care a fost construită în anul 1045 de Iaroslav cel Înţelept.

MINUNEA DE LEMN A KARELIEI Bisericile de lemn din insula Kizhi sunt o

moştenire unică a trecutului. Legenda supne că după ce Nestor Dulgherul

a terminat Biserica Schimbării la Faţă din Kizhi, şi-a aruncat securea în mijlocul lacului Onega, spunand: “ N-a fost şi nici nu va mai fi o altă biserică asemeni acesteia .”

Catedrala a fost construită intre anii 1707- 1714 fără nici sau alt element de fier şi din bîrne de dimensiuni neobişnuite de mari, astfel încat să nu fie întrerupte canalele de scurgere a răşinilor care aveau rol de prezervare a lemnului.

Interiorul bisericii este strplucitor si inundat de lumină. Decoraţiunile sale sculptate şi aurite, împreună cu porţile împărăteşti, constituie un exemplu de baroc rusesc.

LITERATURA RUSĂ Secolul al XVIII-lea O dată cu "europeizarea" Rusiei de către Petru cel Mare,

pătrund elementele culturii apusene, care se reflectă și în producția literară. Figuri centrale sunt scriitorii satirici A.D. Kantemir și A.P. Sumarokov, precum și teoreticianul Vasili Trediakovski. Foarte prețuit este teatrul, sprijinit de țarina Ecaterina a II-a, ea însăși autoarea unor drame. Ca reprezentant important al comediei clasice este de menționat Denis Ivanovici Fonvizin, inspirat din piesele lui Molière adaptate la societatea rusă, ca în piesa Brigadierul (1786). Poetul liric G.R. Derșavin creează în genul odei.

Sub influența ideilor iluministe, Mihail Lomonosov elaborează "teoria celor trei stiluri" cu caracter normativ pentru limba literară rusă. După Marea Revoluție Franceză, Ecaterina a II-a îngrădește libertatea producțiilor literare. N.I. Novicov, redactor al unei reviste satirice, este arestat, scriitorul A.N. Radiscev este deportat în Siberia.

Către sfârșitul secolului, pe prin plan se situează așa-zisa "literatură sentimentală", în mare vogă și în vestul Europei. Reprezentant important al acestei tendințe este Nicolai Karamzin, autor de povestiri și impresii de călătorie în țările Europei occidentale, prin care face cunoscute în Rusia ideile epocii respective.

Nicolai Karamzin

Mihail Lomonosov

Secolul al XIX- lea Literatura rusă cunoaște o deosebită înflorire.

Principalele tendințe din această perioadă sunt romantismul și realismul. Operele lui Aleksandr Pușkin marchează începutul literaturii ruse moderne.

Aleksandr Sergheievici Pușkin (1799-1837) După începuturi, în tradiția clasică, Pușkin devine cel

mai important reprezentant al romantismului în toate genurile literaturii ruse: poezie lirică, dramă (Boris Godunov, 1831), roman în versuri (Evghenii Oneghin, 1833).Scriitori contemporani cu Pușkin:

- Ivan Andreevici Krîlov, autor de fabule. - Aleksandr Griboiedov, autor dramatic. - Vladimir Odoievski, autor de nuvele (Nopți ruse).

Mihail Iurievici Lermontov (1814-1841), remarcabil în proză cu romanul Un erou al timpului nostru (1840).

În domeniul teoriei și criticii literare:  Vissarion Belinski Nikolai Dobroliubov Nicolai Vasilievici Gogol (1809-1852) Gogol se îndepărtează de patosul romantic și își găsește

propriul stil în povestiri, piese de teatru și satire, cu un accentuat caracter de critică socială, dintre care se remarcă nuvela Mantaua (1842), comedia Revizorul (1836), romanul Suflete moarte (1842).Scriitori contemporani cu Gogol, în special autori de schițe, nuvele și romane:

- Nicolai Nekrasov - Mihail Saltîkov-Șcedrin, autor satiric (Cronică de

familie, 1846-1856). - Ivan Goncearov, autorul romanului Oblomov (1857), în

care creează tipul personajului superficial, inutil într-o societate în transformare.

Nicolai Vasilievici Gogol 

Mihail LermontovAleksandr Sergheievici Pușkin

REALISMUL CRITIC A doua jumătate a secolului al XIX-lea se caracterizează prin

dezvoltarea romanului realist, gen în care excelează Ivan Turgheniev, Lev Tolstoi și Fiodor Dostoievski.

Ivan Sergheievici Turgheniev (1818-1883) Ivan Turgheniev pledează în romanele sale pentru

o europenizare a Rusiei. Cel mai important roman al său, Părinți și copii (1862), prezintă conflictul dintre viziunea idealistă și umanitară a generațiilor vechi și nihilismul tineretului, problemă controversată în cercurile intelectualității ruse din acea epocă.

Lev Nicolaievici Tolstoi (1828-1910) În vasta sa operă literară, temele predominente sunt căutarea

unui sens al existenței omenești și rolul individului în societate. Astfel, în monumentalul roman Război și pace(1865-1869), pe fundalul perioadei războaielor napoleoniene, omul este confruntat cu problema rolului individului în determinarea cursului istoriei. Romanul Anna Karenina (1875-1877) reprezintă o critică inovativă a relațiilor sociale, în special din cadrul tradițional al familiei, prin exemplul destinului tragic al eroinei. Problema relațiilor de familie revine în romanul Sonata Kreuzer (1889). O temă curentă a literaturii ruse, purificarea spirituală prin ispășire, este tratată în romanul Învierea (1889).

Fiodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881) Fiodor Dostoievski a îmbogățit literatura rusă și

universală prin subtila sa analiză psihologică, uneori deschis impulsivă, a caracterelor umane, plină de sensuri absconse și cu semnificații contradictorii. Aceeași „polifonie” stilistică se întâlnește și în reprezentarea societății ruse contemporane lui. În timp ce în Crimă și pedeapsă (1866), protagonistul romanului comite un omor din considerații filosofice, pentru ca apoi să caute purificarea prin căință și ispășire, eroul romanului Idiotul (1868-1869) își vede distruse idealurile creștine în confruntarea cu materialismul predominent în societate. Romanul Demonii (1871-1872) este o vastă frescă critică a tezelor distructive ale mișcărilor anarhiste. ÎnFrații Karamazov (1880) se descrie tabloul oscilant al Rusiei, între tradiție și tendințele înnoitoare ale timpului.Alți reprezentanți ai realismului critic:

- Aleksandr Ostrovski, autor dramatic. - Vladimir Korolenko - Gleb Uspenski

Fiodor Mihailovici Dostoievski

Lev Tolstoi

LITERATURA IMPRESIONISTĂ ŞI SIMBOLISTĂ Către sfârșitul secolului al

XIX-lea apar noi tendințe în literatură, în special impresionismul și simbolismul.

Anton Pavlovici Cehov (1860-1904). Deși scrie în tradițiile realismului, cu un caracter satiric și umoristic în același timp, datorită descrierilor nuanțate ale stărilor sufletești, Anton Cehov este încadrat în

literaturaimpresionistă. Elementele centrale ale creației lui sunt banalitatea vieții cotidiene, singurătatea, pasivitatea sau dorința de afecțiune, ca în piesele Pescărușul (1896), Unchiul Vania (1899), Trei surori (1901) sau Livada cu vișini (1904). Teme preferate sunt ocultismul, teozofia, antropozofia.

PIOTR ILICI CEAIKOVSKI

Piotr Ilici Ceaikovski,, (n. 25 aprilie, pe stil nou 7 mai 1840, Kamsko-Wotkinski Sawod, - d. 25 octombrie, pe stil nou 6 noiembrie 1893, Sankt Petersburg) a fost un compozitor rus.

A alcătuit simfonii, concerte, opere,balete și muzică de cameră. Unele dintre acestea fac parte din repertoriul clasic al multor concerte populare și teatre muzicale.

Principalele lucrări : Balete: Lacul lebedelor, Op. 20 (1875-76) Frumoasa din pădurea adormită, Op. 66 (1888-89) Spărgătorul de nuci, Op. 71 (1891-92) Simfonii: Simfonia nr. 1 în sol minor (Visuri de iarnă), op. 13 (1866) Simfonia nr. 2 în do minor (Mica Simfonie Rusă), op. 17 (1872) Simfonia nr. 3 în Re major (Poloneză), op. 29 (1875) Simfonia nr. 4 în fa minor, op. 36 (1877) Simfonia Manfred, op. 58 (1885) Uverturi: L'Orage, op. 76 (1864) Uvertura în fa major (1865, rev. 1866) Uvertura solemnă după imnul național danez, op. 15 (1866, rev.

1892) Fatum, Op. 77 (1868) Uvertura Fantezie "Romeo si Julieta" (1869, rev. 1870, 1880) La Tempête, op. 18 (1873) Marș slav, op. 31 (1876)

Concerte: Concert pentru pian nr. 1 în si bemol minor, op. 23 (1874-75,

rev. 1879 et 1889) Serenadă melancolică, op. 26 (1875) Variațiuni pe o temă rococo, op. 33 (1876) Vals-Scherzo, op. 34 (1877) Concert pentru vioară în Re major, op. 35 (1878) Concert pentru pian nr. 2 în Sol major, op. 44 (1879-80) Concert fantezie în Sol major, op. 56 (1884) Pezzo Capriccioso, op. 62 (1887) Concert pentru pian nr. 3 în Mi bemol major, op. 75 (1893) Andante și Finale, op. 79 (1897) Suite : Suita nr. 1 în re minor, Op. 43 (1878-1879) Suita nr. 2 în Do major, Op. 53 (1883) Suita nr. 3 în Sol major, Op. 55 (1884) Suita nr. 4 în Sol major, "Mozartiana", Op. 61 (1887) Deasemenea, Ceaikovski a extras șase scene din

baletul Spărgătorul de nuci, pe care le-a reunit în: Suita "Spărgătorul de nuci", Op. 77a (1892)

Muzică de cameră : Cvartet pentru coarde în Si bemol major (1865) Cvartet pentru coarde nr. 1 în Re major, op. 11 (1871) Amintire despre un loc drag, op. 42 (1878) Trio ppentru pian în la minor, op. 50 (1918-2002) Amintire din Florența, op. 70 (1890) Piese pentru pian[modificare | modificare sursă] Din multele piese pentru pian, cea mai cunoscută este: Anotimpurile op. 37b Opere :

Ceaikovski a compus 10 opere, din care cele mai celebre sunt Evgheni Oneghin și Dama de pică, permanent prezente în repertoriul liric actual. Celelalte opere ale sale, deși rareori interpretate în afara Rusiei, sunt totuși remarcabile. Cele mai cunoscute:

Evgheni oneghin (1878) Fecioara din Orléans (1878-79) Mazeppa (1881-83) Dama de pică (1890) Iolanta (1891).

BIBLIOGRAGIE :“ CELE MAI FRUMOASE LOCURI DIN EUROPA “ WIKIPEDIA

Va mulţumesc !