RugaciuneaplacutaluiDumnezeuText: Matei 6:5-13 Introducere: Rugăciunea unei fetițe. 1. Toți ucenicii lui Isus se roagă

a. Versetul 5 începe cu ”ATUNCI când vă rugați”. Nu se spune: ”DACĂ vă rugați”. Isus pleacă de la premisa fermă că ucenicii Săi trebuie să se roage! Tu te rogi? Ești tu un ucenic al Lui?

Exemplu: Imediat după întâlnirea cu Hristos, Pavel se roagă!

o ”Domnul i-a zis (lui Anania): – Scoală-te, du-te pe strada numită „Dreaptă“ şi caută în casa lui Iuda un om din Tars, pe nume Saul. Iată, chiar acum EL SE ROAGĂ”! (Fapte 9:11)

b. Rugăciunea indică faptul că tu crezi că Dumnezeu există și dorește să avem o relație cu El.

Exemplu: Acuzația de pe TPU – Zeul nostru imaginar c. Rugăciunea este linia noastră directă cu Dumnezeu, legătura

noastră permanentă cu El. Numărul lui Dumnezeu - 5015 ”Cheamă-Mă în ziua

necazului; Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!“ (Ps. 50:15)

d. Rugăciunea este un stil de viață - ”Rugaţi-vă neîncetat!” (1 Tesaloniceni 5:17)

Ucenicii lui Isus îl întreabă CUM să ne rugăm (Luca 11:1). Fac lucrul acesta pentru că au văzut exemplul lui de om care se ruga! Iar Isus le va oferi un model perfect de rugăciune. Însă, înainte de aceasta, așa cum vom vedea, El îi învață cum NU trebuie să se roage! 2. Problemele ce stau în calea rugăciunii plăcute lui Dumnezeu:

a. Mândria și ipocrizia sunt primele probleme identificate de

Isus în acest text

Ele se pot vedea în modul în care ne rugăm... (v.5) ... dar și în slujirea noastră creștină, milostenie,

dărnicie, etc. (verserele 1-4 din Mt.6) Ipocrizia ne poate propulsa în față, pentru a fi admirați

de ceilalți. Dar faptul că suntem ”răsplătiți” aici, pe pământ, ne va lipsi de răsplata veșnică a lui Dumnezeu.

o ”Atunci când vă rugaţi, să nu fiţi ca ipocriţii, căci lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor, ca să fie văzuţi de oameni. (atenție!) ADEVĂRAT VĂ SPUN CĂ ŞI-AU PRIMIT RĂSPLATA” (Matei 6:5)

o Ilustrație: poza cu brânza / poza cu șoarecele. Isus se referă la atitudinea inimii, nu la a nu ne ruga

împreună cu frații noștri. o Primii creștini se rugau împreună: ”Ei stăruiau

în învăţătura apostolilor, în părtăşie, în frângerea pâinii şi în RUGĂCIUNI.” (Fapte 2:42)

b. Rugăciunea formalistă – repetitivă ”Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi cuvinte, cum

fac neamurile, care cred că dacă spun multe cuvinte vor fi ascultaţi.” (Mt. 6:7)

Unii se roagă cu rugăciuni prestabilite, scrise de alții, care trebuie repetate cu o anumită regularitate.

Alții se roagă într-un mod repetitiv, obsesiv, în căutarea unei anumite forme de extaz spiritual.

Domnul Isus interzice aceste practici. Dumnezeu nu e surd, ci vrea să audă cuvintele noastre sincere, din inimă!

Dar, oare nu chiar Domnul Isus ne impune o rugăciune ca să o repetăm – prin aceste versete?

o Termenul folosit în original pentru ”iată deci” este houtō(gr) - care înseamnă ”într-un mod similar”

o ”Iată deci cum trebuie să vă rugați” – ne indică de fapt că Domnul Isus ne oferă doar un model pentru rugăciunile noastre. El răspunde rugăciunii

ucenicilor, care i-au cerut să îi învețe CUM să se roage.

3. Ce este rugăciunea și cui trebuie să ne rugăm? a. Rugăciunea ca mijloc de comunicare în relația cu Dumnezeu

Dumnezeu e Tatăl nostru! Care este primul cuvânt cu care își începe Isus rugăciunea? TATĂ! Prin jertfa lui și noi putem face asta. Dumnezeu nu e un computer, un polițist spațial sau o icoană pictată, El este o persoană!

o Ilustrație: Împăratul roman care este și tată Intimitatea în rugăciune – ”Ci tu, când te rogi, intră în

camera ta, încuie uşa după tine şi roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns” (Matei 6:6a)

Rugăciunea are beneficii divine – ”iar Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti” (Mt. 6:6b)

Ilustrație:Tânărul din Afica care se ruga la medalion. b. Isus ne oferă un model în ”6 puncte” – primele 3 îl au în centru

pe Dumnezeu și următoarele 4 nevoile noastre umane.

4. Modalități de ne ruga a. Rugăciunea de adorare – ”Sfințească-se Numele Tău”!

Centrul rugăciunilor noastre este Dumnezeu! Prin faptul că începem în modul acesta declarăm

suveranitatea și sfințenia Lui Suntem chemați la închinare, la a-l glorifica și la a-L

venera pe Dumnezeu nu doar la a cere pentru noi! b. Rugăciunea de predare – ”Vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta,

precum în cer așa și pe pământ” (Mt. 6:9) Cineva spunea: uneori noi schimbăm, în rugăciunile

noastre ”facă-se voia Ta” cu ”schimbă-se voia ta” c. Rugăciunea de cerere - ”Pâinea noastră, cea de toate zilele,

dă-ne-o nouă astăzi!” d. Rugăciunea de mărturisire – versetul 12 e. Rugăciunea ca bătălie spirituală - versetul 13

Ispitele – firea noastră pământească

o ”Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu!“ Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău şi El nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit atunci când este atras (atenție!) DE PROPRIA LUI POFTĂ şi momit.” (Iacov 1:13-14)

o Ilustrație: vînătoarea de lupi la eschimoși Diavolul și împotrivirea lui

o ”Fiţi treji! Vegheaţi! Duşmanul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care rage, căutând pe cineva să înghită. ÎMPOTRIVIȚI-VĂ lui fermi în credinţă, ştiind că fraţii voştri din toată lumea trec prin aceleaşi suferinţe! După ce veţi fi suferit pentru puţin timp, Dumnezeul oricărui har, Care v-a chemat la slava Lui veşnică, în Cristos, vă va echipa El Însuşi, vă va întări şi vă va da putere, vă va face de neclintit. A Lui să fie puterea, în veci! Amin.” (1 Petru 5:8-11)

f. Rugăciunea de mulțumire - ”Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, în veci. Amin!”

Rugăciunea ÎNCEPE și se TERMINĂ cu Dumnezeu! Prin mulțumire noi admintem că tot ce avem vine de la

Dumnezeu! Rugăciunea trebuie făcută cu credință. Credința ne face plăcuți lui Dumnezeu: ”Şi fără credinţă este imposibil să-I fim plăcuţi, pentru că oricine se apropie de El trebuie să creadă că El există şi că îi răsplăteşte pe cei ce-L caută.” Ilustrație: Femeia care s-a rugat pentru ploaie, venind cu pelerina la biserica intr-o zi calduroasa de vară. Exemplu personal: Rugăciunea pentru vindecare de cancer a unui copil, la care Dumnezeu a răspuns. Incheiere: Dumnezeu ne cere tuturor să ne rugăm. NU este un obicei sau o formă de manifestare a unei religii seci ci este vorba de comunicare deschisă cu El. Pentru că Dumnezeu ne-a chemat la o relație personală de dragoste.

Ilustratii

A. Rugăciunea unei fetițe. O fetiță a fost pedepsită să mănânce singură în colțul sufrageriei. Familia nu a fost deloc atentă la ea până în momentul în care au auzit că se roagă: ”Ție îți mulțumesc, Doamne, că îmi întinzi masa în fața potrivnicilor mei”. (Ps. 23:5)

B. Tânărul din Afica ce se ruga la medalion. Un băiat din Africa a învățat să citească Noul Testament într-o școală de misiune. Mai târziu, preoții de la biserica romano-catolică l-au convins să se boteze. I-au dăruit și un medalion cu chipul Fecioarei Maria pe ea. I-au spus: ”Va fi mai ușor pentru tine să te rogi dacă privești la ea. Te rogi la iconiță și mama lui Isus se va ruga la Fiul ei pentru tine”. Au trecut mai multe luni și băiatul a revenit la misiunea de unde a plecat. Primul lucru observat a fost că acela că el nu mai purta medalionul. ”Am citit în Evanghelii că Maria l-a pierdut pe Isus când era în călătorie; așa că m-am gândit, dacă ea și-a uitat propriul băiețel, va uita cu siguranță și de mine, așa că mă voi ruga direct la Isus”, le-a explicat el.

C. Împăratul roman care era și tată. Din istoria Imperiului Roman aflăm

povestea unui Împărat Roman care mergea în carul lui, ca parte a unei parade triumfale. Străzile erau pline cu oameni care ovaționau. Soldații stăteau pe margine pentru a ține oamenii la o distanță sigură. Într-unul dintre punctele situate pe traseul Împăratului se afla o platformă de unde Împărăteasa și copiii Împăratului puteau privi ceremonia. Atunci când carul Împăratului s-a apropiat, un copil s-a strecurat prin mulțime, încercând să-și facă loc printre soldați, pentru a ajunge la Împărat. Unul dintre soldați l-a oprit și i-a zis: ”Unde crezi că te duci, băiete? Știi cine este în carul acela? Este chiar Împăratul! NU te poți apropia de El!” Copilul i-a răspuns râzând: ”O fi el Împăratul, dar este și tatăl meu!”

D. Poza cu brânza. Se spune că un om avea în casă un șoarece și soția sa

i-a cerut să îl prindă. Problema lui era că nu avea nici un pic de brânză în casă și nici nu ar fi vrut să cumpere. Așa că a decupat o poză cu o bucată de brânză, punând-o în capacană. Omul se gândea: ”O să îl păcălesc pe șoarece”. Când,în dimineața următoare, omul nostru a mers să vadă dacă a prins șoarecele, el a găsit un șoarece de toată frumusețea acolo. Singura problemă era că nu era unul viu, ci o poză a unui șoarece. Fiul său cel mai mic văzuse ce a făcut și, pentru a-i da o lecție, a pus poza în capcană. Dacă pornim de la bază contafăcută rezultatele vor fi la fel. Dacă suntem oameni falși, nu vom putea avea decât rezultate pe măsură. Iar creștinul de formă, nu este decât o poză a unuia real, aducând roade la fel de ireale.

E. Vânătoarea de lupi. La început, eschimoșul ia un cuțit foarte bine ascuțit și îl încinge în sânge, după care îl lasă să înghețe. Adaugă apoi strat după strat, sânge până când lama cuțitului este complet acoperită cu sângele înghețat. Apoi, vânătorul fixează cuțitul în pământ cu lama în sus. Lupul depistează foarte ușor mirosul de sânge datorită mirosului său foarte fin. Odată descoperit cuțitul, acesta începe să lingă sângele de pe lamă. Linge din ce în ce mai repede. Curând, ajunge la lama cuțitului dar nu se oprește deoarece gustul îi place. Dorința sa pentru sânge devine tot mai de nestăpânit. Noaptea arctică și friguroasă îl face să nu simtă că lama i-a brăzdat limba și sângele pe care îl linge acum cu atâta poftă este de fapt sângele său. Apetitul carnivor continuă până când cade mort în zăpadă!