R u g a c i u n e s i v o i n t a d i v i n a   01-Feb-2010

Nu cred, cel puţ in nu cunosc să existe persone care să nu se f i rugat nic iodată, indi ferent de credinţa sau necredinţa într-un Dumnezeu, f iecare acolo în s inea lu i a formulat , măcar odată în v iaţă, o rugăciune, un „Doamne ajută” sau un „Doamne fă ceva!” .

Major i tatea celor care au pract icat rugăciune, f ie ea formală sau nu, au constatat în t imp că aceasta funcţ ionează în foarte multe cazur i , de de asemenea au constatat ş i inef ic ienţa ei în al te cazur i . Inef ic ienţă care determină o parte din oameni să nu se roage, considerând rezul tatele rugăciuni i ca f i ind simple coincidenţe.

Această parte de inef ic ienţa a rugăciuni i în di fer i te s i tuaţ i i aruncă o umbră de neîncredere asupra rugăciuni i per total , considerând, cum a spus mai sus, ef ic ienţa ei ca f i ind o s implă coincidenţă sau doar rezul tatul unui calcul a l probabi l i tăţ i lor . Ceea ce poate depăşi această credinţă este exper ienţa empir ică personală, atunci când rugăciunea a făcut minuni în s i tuaţ i i în care chiar ş i cele mai opt imiste calcule nu prevedeau rezul tatele sau probabi l i tatea de reuşi tă era mult sub nivelul la care să creeze chiar ş i cea mai mică speranţă.

Totuşi , de ce există momente în care rugăciunea funcţ ionează şi momente în care aceasta rămâne inef ic ientă? Răspunsul , fără de expl icaţ ie al b iser ic i lor , este unul nesat isfăcător sau chiar naiv, cum că „aşa a hotărât Dumnezeu” sau „aceasta a fost Voia Lui” , răspuns care nemulţumeşte o mare parte din cei interesaţ i de a af la adevărul . Dacă ar f i să considerăm acest răspuns adevarat ar t rebui să cunoaştem mot ivele pentru care Dumnezeu a decis într-un mod sau al tu l , ceea ce nu se întâmplă, iar pentru a just i f ica aşa zisele acţ iuni a le lu i Dumnezeu, care de multe or i ne depăşesc, acestea îş i găsesc scuză în păcatele strămoşi lor sau chiar în păcatul pr imordial .

Nu îmi pot imagina Divini tatea ca f i ind părt in i toare, nu pot crede într-un Dumnezeu care face di ferenţe între f i i Lui pe mot iv de sex, rasă, rel ig ie sau strămoşi, nu pot crede într-un bătrânel f rustrat , gelos, agresiv care ne coordonează vieţ i le după propr i i le prefer inţe, „ ţ ie î ţ i dau că îmi placi , ţ ie nu, degeaba ai fost tu cuminte ş i ascul tător, nu mi-a plăcut bunicul tău”. Şi atunci cum funcţ ionează rugăciune şi impl ic i t voinţa Divină?

Dacă ne amint im, I isus spunea: „Eu sunt în Tatăl ş i tatăl este în mine”, Iar în vechiul testament apare ci tatul „Fi i de Dumnezeu sunteţ i cu toţ i i ” Fi ind toţ i f i i Lui î l avem cu toţ i i pe Dumnezeu în noi . Ast fel ar t rebui revizui tă at i tudinea faţă de Divini tate, ea nu mai este undeva departe întru-un cer super ior c i este chiar în noi , s ingura noastră problemă este faptul că nu suntem conşt ienţ i de div ini tatea noastră. Iar dacă ne gândim că suntem div ini constatăm că avem şi putere div iniă, ceea ce schimbă opt ica pr iv ind cine decide pentru mine şi c ine este acela care determină evenimentele din v iaţa noastră. Fi ind în Dumnezeu şi El f i ind în noi , suntem într-un permanent contact , ast fel tot ceea ce noi emitem: gânduri , sent imente, emoţ i i , dor inţe, inst incte ele ajung instantaneu în Divini tate, în Tot, iar div in i tatea în total i tatea ei răspunde gânduri lor , emoţ i i lor ş i dor inţelor noastre cu un feedback de acceaşi intensi tate cu intensi tatea cu care am emis gândul, emoţ ia sau dor inţa. Acest fenomen nu este legat de rugăciune, el se întâmplă în permanenţă, la f iecare secundă, f iecare gând, sent iment sau dor inţă creează un feedback al Div ini tăţ i în v iaţa noastră. Având puterea div ină în noi putem determina evenimentele din v iaţa noastră, ast fel feedback-ul Div ini tăţ i i , Universului la ceea ce emitem noi nu va f i un feedback subiect iv c i va f i unul ce va determina Universul să se remodeleze conform gândului , emoţ iei sau dor inţei noastre. Remodelarea Universului , a v ieţ i i personale ţ ine de intensi tatea gândului sau emoţ iei , ast fel dacă dor inţa este puternică va inf luenţa Universul într-o măsura mai mare în schimb dacă dor inţa este mică universul va răspunde proporţ ional cu intensi tatea acesteia.

Astfel întelegând că vointa div ina este doar un feedback al universului la ceea ce este omul în inter iorul lu i , se poate pr in cunoaştere de sine, împăcare cu sine a schimba acest feedback şi impl ic i t universul v ieţ i i de zi cu zi .

Neînţelegând acest fenomen, omul va arunca în permanenţă vina în exter ior ş i n ic iodată nu va arunca o pr iv i re spre inter iorul lu i , dacă în permanenţă vina este a demonului , a karmei, a unei vrăj i tor i i sau „aşa a hotarât Dumnezeu”, persoana rămâne o vict imă a sorţ i i fără a încerca să revalueze propr ia personal i tate pentru a descoperi unde se af lă cu adevărat mot ivul pentru care acele evenimente se întâmplă.

Pentru că vorbim de ef ic ienţa rugăciuni , este important a ne reamint i de conf l ictele interne, care stau la baza inef ic ienţei rugăciuni i personale. Pentru a înţelege mai bine cum un conf l ict intern modelează o parte din aspectele v ieţ i i personale vom presupune următorul caz în care o personă are un conf l ict puternic între o dor inţă puternică şi o f r ică pe măsură. Dor inţa persoanei este de a avea un partener de viaţă, ceea ce este perfect normal, totuşi împotr iva acestei dor inţe se af lă o f r ică puternică de trădare, apărută în t recut în urmă unei t raume cu un fost partener. Ast fel , atât dor inţa cât ş i f r ica crează în inter iorul persoanei câte o tensiune conşt ientă sau inconşt ientă care este în permanenţă t ransmisă Divini tăţ i i , care la rândul ei răspunde în v iaţa persoanei cu un feedback proporţ ional cu cele două tensiuni . Ast fel dacă în inter iorul persoanei f r ica de dezamăgire, t rădare este de o intensi tate mai mare decât dor inţa de a avea un partener, universul va răspunde creeînd toate condi ţ i i le necesare singurătăţ i i ş i l ipsei unui partener. Caz în care o parte a personal i tăţ i i va f i l in işt i tă, neexistând teamă dar creeând frustrare în cealal tă parte, dor inţa f i ind neîmpl in i tă. În celalal t caz, în care dor inţa de a avea un partener depăşeste ca intensi tatea teama de trădare, Div ini tatea, Universul va răspunde în v iaţa persoanei în cauză creeând toate posibi l i tăţ i le unui partener iat . Odată ajunsă persoana într-o relaţ ie de cuplu, o parte din ea va f i mulţumită, pentru că dor inţa este împl in i tă, în t imp ce cealal tă parte va distruge l in iştea suf letească manifestând teama de trădare.

Am ales acest exemplu pentru a face înţeles faptul că vointa div ină este determinată de noi înşine şi suntem singur i i responsabi l i pentru ceea ce se întâmplă cu noi ş i cu viaţa noastră. Iar pentru a schimba ceva în pr imul rând va trebui să căutăm în inter iorul nostru care sunt conf l ictele care blochează manifestarea în plan real al dor inţelor ş i aspiraţ i i lor noastre.

Revenind la rugăciune şi la cazul anter ior, să presupunem că persoana în cauză are f r ică de partener iat de o intensi tate mai mare decât dor inţa. În acest caz conf l ictul inter ior determină Universul să creeze condi ţ i i le de singurătate, conf l ic de care persoana nu este total conşt ientă, mare parte din el manifestându-se la nivel inconşt ient . Totuşi persoana nu este mulţumită de starea în care se af lă ş i recurge la rugăciune pentru împl in irea dor inţei . O rugăciune personală ş i una formală după r i tu l re l ig ie i în care se af lă. Dacă până în momentul

rugăciuni i , impulsul t ransmis de persoană către Divini tate era format din tensiunea dor inţei ş i tensiunea fr ic i i , în urma rugăciuni i se adaugă un element nou, intensi tatea rugăciuni . Adăugând o nouă tensiune asupra div ini tăţ i i se va schimba automat rezul tanta feedbak-ului d in partea div ini tăţ i i , rezul tatul f i ind apar i ţ ia în v iaţa persoanei a unor posibi l i tăţ i de partener iat . Dacă apar i ţ ia posibi l i tăţ i i de partener iat este rezul tatul rugăciuni , crearea cuplului rămâne deciz ia persoanei în cauză. Care conşt ient sau nu, cel mai adesea af landu-se în inconşt ient , în cazul în care tensiunea fr ic i este mult mai mare decât tensiune dor inţe va găsi pretexte pentru a evi ta întrarea într-o relaţ ie de cuplu.

Am prezentat un scenariu f recvent întâlni t în real i tatea de zi cu zi , dar al cărui pr incipiu se poate ext inde şi în al te cazur i : fami l ie, car iera, locuinţa, copi i etc. , în speranţa că f iecare va înţelege partea sa de răspundere asupra propr iei v ieţ i . Iar dacă propr ia v iaţa î l nemulţumeşte, f iecare este l iber a căuta în inter iorul lu i , a găsi ş i rezolva conf l ictele care î l impiedică să îş i real izeze ţelur i le. A rămâne în etapa de a pasa responsabi l i tatea în stânga şi în dreapta, lucrur i le nu vor evolua şi nu se vor schimba nic iodată, indi ferent cui atr ibuim această responsabi l i tate.