rr lj ,:" ".: I,'r_r, . I

Matei Visniec

Opera dramaticl

Cu o introducere a autorului

Edifie ingrijiti qi prefa{d de

Ion Bogdan Lefter

ffi.o*rrn nouANnescA

CupRrNs

Dramaturgul Matei Viqniec inizintea exilului (alte unsprezece piese)......"""' 5

Biobibliografie................... '..""""" 13

Alte piese romdneSti 5i... madlena lui Proust...'. ...."'.'..."""""' l7

Omul care vorbeqte singur."'...... ...'.....'.'.."""""'31

Din!ii........... .""""""" 39

Apa de Havel ........... ...'........"'."""' 51

Trei nopfi cu Madox ......'..'.'.""""" 61

Jara lui Gufi ............. .....'..."":"""" 95

Spectatorul condamnat la moarte...... .'...'..""""'179

Buzunarul cu pdine ....-.....'.'.'.."""237

Angajare de clovn....... ..-....."""""259

Caii la fereastr[....... ........'.'...........303

Ultimul Godot...........

P[ianjenul in rani '.......'.'.."""""" 341

Ar,rB prESE nouANngrr $r... MADLENA rur PRousr

in acest al doilea volum al teatrului meu am inclus restul pieselor scrise pdniln l()t.l7, cdnd am plecat din Romdnia. Iatd ce-mi mai aduc aminte despre fiecarerllrrllc cle...

Omul care vorbeqte singur

liste o piesi in ,,oglind5" despre iluziile colective gi despre cum ne oglindimtlrrroriu unii in altii.

ln Rom6nia, acest text a fost montat pentru prima dati de un coleg de gene-rnlrc optzecistS, criticul gi poetul Doru Mareq, la Casa de Culturi din Pucioasa, underlrvc,nise metodist dupi absolvirea facultdlii. Evenimentul s-a produs in primdvarasrrrrlui 1987. Doru Mareq a lucrat atunci cu patru foarte tineri actori amatori. iminrnrntcsc cu cAtE plScere m-am dus de la Bucuregti la Pucioasa ca sd vdd specta-r ulrrl gi sd discut cu actorii. Era perioada cAnd de fapt nu mi se juca niciun text pe

'rr't'rrc le profesioniste.ln Fran{a, texhrl a fost inclus, impreund cu Pdianjenul in rand, Utimul Godot Si

t ltii la fereastrd, in spectacolll coupd realizat de compania Le Jodel, in regia luil'rrseal Papini, in 1992 la Avignon, spectacol prezentat in premierd la Th66tre des( 'clcstins din Lyon. Textul a apIrut in 2004 in volum la Editura Actes Sud Papierst'rr rrn titlu schimbat, Le detmidme tilleul d gauche.

Mi s-a intdmplat de mai multe ori sd simt c5 unele dintre titlurile mele, tradusettttl d mot din romdnd infrancezd, igi pierd for{a de sugestie. inainte de cdderear'rrrnunismului, in Romdnia, un titlu precum Omul care vorbeqte singur eraplin delorrota{ii politice qi de aluzii... In Franfa ins6, toatd aceastd aurd de subversivitaterlisplrea gi mi s-a pdrut cA era mult mai interesant un titlul plin de ambiguitate precumIt deuxidme tilleul d gauche (ceea ce nu spune insl mare lucru in romdnegte dacdcsto tradus mot d mot, pentru cE Al doilea tei din partea stdngd sund cam plat, celprrl,in in urechea mea).

Dinfii

Aceasti piesl scurtd face parte dintr-o serie de ,,farse macabre". Genul m-aintcresat enorm in anii '80 qi '90, tocmai pentru c[ la nivel istoric un popor intreg

{t7#

triia o farsd macabrd. in Romdnia, una dintre primele montiiri cu aceastd piesd a

avut loc la Turda, in regia lui Bori Varga Ghifulescu, in stagiunea 1993-1994 (d*apremierei: 4 mai 1993).

in Franfa, textul a fost inclus intr-un spectacol mai amplu, pe tema PrimuluiRizboi Mondial, creat la Conservatorul National Regional de la Lyon de PhilippeCl6ment (data premierei: 2 iulie 1992). Contextul a fost unul extrem de interesantgi incitant pentru experienta mea de dramaturg in Fran{a. Philippe Cl6ment, careera profesor de arti teatrald la acest institut regional de teatru, avea nevoie de untext pentru gapte fete qi un bdiat (aceasta era compozilia clasei sale de atunci, ajunse

la finalul unui ciclu de studii). Ne cunoscuserdm prin Pascal Papini 9i probabil cd

lui Philippe Cl6ment ii pl[cuse gi spectacolul Caii la fereastrd. El mi-a proprs,agadar, s6-i scriu o piesd care sd-i poatl,yaloizd'pe cei opt actori, cele qapte fete qi

un biiat. Am imaginat atunci o poveste cu $apte femei care aqteapt5 scrisori de la so{ii,tatii sau fraJii lor plecati pe front. Iar cel care aducea scrisorile era un poqta4 qchiop,

fost soldat rinit pe front gi lEsat la vat5. Piesa incepea intr-un registru realist, darintra repede intr-o zond oniric6, in momentul in care trei femei pu{in cam ciudate,ca niqte wijitoare ie$ite direot din Macbeth, iqi ficeau apari(ia pe un c6mp de

luptd in cdutare de... dinfi de aur. Piesa mea scurtd intitulatd Dinlii s-a topit, deci,in acest spectacol al c6rui titlu a fost Personne n'a le droit de trainer sans armessur un champ de bataille (ceea ce ar putea fi tradus in romineqte cv Nimeni nu aredreptul sd tdnddleascd fird arme pe un cdmp de luptd, dar in francezd suni maibine decdt in romdnegte).

Apa de Havel

Un scurt tratat despre sinucidere deghizat intr-o farsd nervoasd. in liceu" fu-sesem fascinat de biografiile unor scriitori sinucigaqi. Informa{iile adunate atuncise reg6sesc in girul de ,,exemple" din piesI.

Imi este imposibil sd ptecizez cdnd a fost jucati pentru prima datd aceastd

piesd scurtd dupd 1989 in Romdnia... Am constatat ins6 cu pl6cere, la ora la careredactam aceste r6nduri, c[ erajucat6 la Bucureqti, in aprilie 2016,la Casa de Cultuda Studen{ilor, fiind prezentat[ de Compania de Artd STUDIO 24, in regia luiMihai Serghei Tudor.

In Franfa, prima sa montare dateazl din 1995, piesa fiind inclusd intr-rur specta-

col creat de compania Th66tre de la Mauvaise T€te din oragul Marvejols, in regialui Bemard Granjean. Spectacolul se intitula Voix dans le noir Si a fost prezentat inacelagi an la Festivalul de Teatru de la Avignon, in sec{iunea neoficiald (OFF).Amintirea legatd de acest spectacol este pe de o parte extrem de pl6cutd, pentru ca

trupa credea din tot sufletul in universul meu, dar pe de altl parte spectacolul nu a

,,mers" prea bine qi compania a pierdut atunci cdteva zeci de mii de franci. V[d gi

sts#

E{'unl figura angoasate a regizorului, la sfbrqitul festivalului, cdnd devenise cvi-rlcrtl ctr nu mai putea fi recuperati investi{ia ini{iab (in produc{ie, inchirierca nlllii,tlllnriroa afigelor qi a flyerelor, ca sd nu mai vorbim de tot ce insemna la nivcl tlcr'nrfl qi masd o lund petrecut[ la Avignon de o companie formatr din gase snrr

fnl)lc persoane). ce puteam sd fac decdt s[ renun{ sd le mai cer drepturi de autor'/{ 'c(:l ce am lbcut qi in cazul altor companii independente qi ftr6 mijloace financiare,rlrrr clrc igi incercau totuqi norocul la Avignon cu piesele mele...

Trei nopfi cu Madox

,,CAnd mi se intdmpl5 sd mi simt pu{in impovdrat de timp sau de vidul carert' lirrmeazd in jurul fiecdrui destin uman, il chem pe Madox 9i discutdm pulin derrrrn, de alta... sau mai rddem sau mai inventlm un joc. Madox este mereu dispo-nihil, un formidabil acompaniator de ceHtorie. Viala frrd el ar fi mai ploioasd ginrti fbrdmilat6.

Madox md insofegte qi-mi ridicd, de altfel, moralul de cdnd am inceput si*t,riu poezie gi literaturd in general. El este gi primul care imi citegte paginile scrise girrrrcori md sfttuieqte sd mai arunc din ele. Tot pe el il chem in ajutor c6nd mi r6ti-.csc in labirintul cdldtoriilor mele interioare gi chiar exterioare. intr-un fel, Madoxrr lbst un GPS metafizic pentru mine intr-o vreme cand aceste trei litere incr nut'oabitau pentru a desemna ideea de sistem de naviga{ie.

CAnd am fost intrebat de regizorul Mihai Lungeanu, cdruia ii mullumesc pentrurrrrii de pasiune dirui{i teatrului meu, cdte locuri s6-mi rezewe la premiera cu Treirtopli cu Madox, i-am spus, evident, doud. Ali in{eles, fbrd indoiald, eu c6nd merglrr teatru sunt insolit de Madox gi am nevoie intotdeauna de dou6 locuri."

latd cd am ajuns sd mi autocitez...Am scris aceste rdnduri pentru caietul-program al spectacolului Trei nopli

ttr Madox, care a avut premiera pe 19 noiembrie 2015 la Teatrul ,,Nottara" dinllucuregti, in regia lui Mihai Lungeanu. Am asistat la acea sear6 emofionantd pentrurrrine din multe motive. Mi-am amintit, bineinJeles, de Peripeliile lui Madox, piesd,scurti ndscutd prin 1984, publicatd in almanahul Spectacol, rescrisd in Fran(a, inliancezd,, prin 1992, gi devenitl piesd radiofonicd, apoi montati la Teatrul GuichetMontpamasse de la Paris, rescris[ in romAnegte qi montatd in premierd pe fard la'l'catrul de Comedie din Bucureqti, in regia lui Dinu Manolache, in 1996.

in octombrie 1995, am venit in Romdnia cu spectacolul montat la GuichetMontpamasse (in regia lui Alain vdrane). Am o frumoasd amintire din acest tumeulinan{at de Inslitutul Cultural Francez, turneu ale c6rui etape au fost Timigoara,Ilraqov qi Iaqi. intotdeauna mi-a plicut sd inso{esc f,rancezi in Romdnia qi sd-i facs[ o descopere gi sub alte unghiuri decdt cele at6t de superficiale qi fixiste sub careo prezintd mediile de informare intema{ionale. Momentul cel mai fabulos a fost la

#|er

Iagi, unde urma sd fie prezentant spectacolul la sala Studio a Teatrului National. Laspectacol a venit, ins6, atdt de mult lume (in special studen{i), incdt sala a devenitneincdp6toare. Actorii au decis atunci sdjoace de dou[ ori, cu o pauzi de 15 de

minute dupd primul spectacol. Ceea ce au qi ftcut, fiind rdspliti{i dupd fiecarereprezenta{ie cu aplauze nesfirqite Si ,,standing ovations". Trupa francezd a fostextrem de emotionatE, cu lacrimi in ochi. La fel am fost gi eu, gi directorul de

atunci al Institutului Cultural Francez din Iagi, Georges Diener.Aceast[ poveste are insd qi un epilog. Timpul trece repede. Cu unii din

actorii acelui moment nu m-am mai intdlnit decdt foarte rar. La exact 20 de anidupd acest hmeu, s-a int6mplat sil intersectez din nou, la Festivalul de la Avignon,pe unul dintre participan{ii la acea aventurd. Am luat masa impreund, am discutat,am evocat amintiri comune, ne-am povestit unul altuia noutS{i din parcursulnostru artistic, La un moment dat, prietenul meu francez, cu care nu mai vorbisemin liniqte de douizeci de ani, a devenit visitor gi mi-a fbcut o mdrturisire: ,,Sunt 40de ani de cdnd fac teatru, am jucat in zeci gi zeci de piese, am interpretat zeci qi

zeci de roluri, am fost in nenumirate turnee. Dar cred cd momentul de apogeu alcarierei mele a avut loc la Iaqi, cdnd amjucat de doud ori in faJa acelui public atdtde cdlduros. Acea lumin6 din ochii oamenilor qi acea cdldurd nu le mai intdlnisempAn[ atunci gi nici dupi aceea nu le-am mai intdlnit nicbieri, niciodatd." Sublimelogiu adus publicului romdnesc Ai, intr-un fel, qi efortului meu de a crea pun{iemotionale intre Romdnia qi Fran{a, intre doud culturi gi intre oameni vii din doudspa[ii atAt de diferite ale Europei.

Trei nopli cu Madox mi-a mai adus un ,,cadou". La inceputul anului 1995, a

fost realizatd o versiune radiofonici a piesei pe postul de radio national FranceCulture de la Paris. Iar prima difuzare a fost programatd pe 29 ianuarie 1995,adicd de ziuamea de naqtere. ,,Al dracului, Madox!", cum ar spune Caragiale, marelem€u maestru, despre... Mitic6. De altfel, dac[ md gdndesc bine, Madox al meu se

trage din ,,mantia" ghidugului Miticd...

Spectatorul condamnat la moarte

Am scris aceast6 piesd in 1985, intr-un apartament dintr-un bloc delabrat depe Strada Cometei, din nou in zona Foiqorului. In acelagi an, ea a beneficiat de olectur[ publicd memorabilS (qi singura, de altfel, inaintea plecirii mele din {ari) laCenaclul din Tei, condus in acei ani de criticul Mircea Iorgulescu. intr-un fel, acest

cenaclu preluase gtafeta Cenaclului de Luni, interzis practic de autoritili. Oricum, totnoi, lunediqtii, formam nucleul, deqi nu mai eram studen{i.

M-au ,,ajutat",la acea lecturd, cdtiva dintre colegii mei de generafie, dar gi

scriitori consacrali. Imi amintesc cd din ,,distribu{ie" fbceau parte Ioan Groqan,Florin Iaru, Radu C6lin Cristea, Ioana Cr6ciunescu... Filosoful Mihai $ora citea

r20{

rolul grefierului, iar Ion Dragdnoiu era qeful plutonului de solda1i... A fost un felde comuniune culturald intre generalii, un veritabil happening, o superbb demon-stra{ie de libertate literarS. in sa16 se aflau spectatori ,,aviza\i", precum regizoriiMircea Daneliuc qi Iosif Demian... Teatrul meu, pe care institutiile de stat intdr-ziau s6-l accepte, a alrrt totuqi o viaJd de tip cenaclist, cenaclurile fiind de faptnigte oaze de libertate in anii spectrali ai comunismului.

Piesa a fost montati in premierl pe {ar[ la Teaful Nalional ,,Vasile Alecsandri"din Iagi, in stagiunea 199l-1992, regia fiind semnatd de Irina Popescu-Boieru(data premierei: 14 aprilie 1992).

in2014 amvdzut la Teatrul Nalional din Cluj o montare semnatd de Rbzvan

Muregan care mi s-a pdrut o veriabill bijuterie tpatr:all gi o experien[i senzorial[unic6. Spectacolul a fost conceput pentru sala Studio, unde nu incap dec6t 40 de

spectatori, ceea ce face ca,,inimitatea" spectatorilor cu actorii sd amplifice emofiacolectiv6.

tn Fran{a, am avut un remarcabil succes cu aceaste piesd la Festivalul de laAvignon, unde a fost prezentatl,in OFF, de compania Le Second Ouevre, in regiaIui Bernard di Amor, ln 1998 9i 1999.

fara lui Gufi

Eram profesor navetist cu jumdtate de norm[ cAnd am scris fara lui Gufi.l)cvenisem membru al Uniunii Scriitorilor de prin 1983, mergeam la gcoald doar

rloul zile pe sdptdm0n[, locuiam practic peste drum de sediul Uniunii Scriitorilor,in rnansarda casei lui Eugen Chirovici, gi aveam desful timp qi sd scriuo gi sd frec-vcntez lumea literard, gi sd bat la uqile tuturor teatrelor. Din cdnd in cAnd mE

inllt{igam la Dinu Siraru, care conducea Teatrul Mic (qi care md primea, deqi nu se

g,rilbea s6-mi monteze piesele), aveam discu{ii cu Ion Brad la Teatrul ,,Nottara",lntrcfineam dialogul cu mai mul]i secretari literari... Scriam scenarii de fiim (curcgizori importanfi, precum Mircea Daneliuc qi Iosif Demian) sau scenarii pentnrlihne de anima{ie (cu Ion Bddicd). Mergeam sistematic la spectacolele de sfhrqit de

nrr nle studentilor de la Institutul de Arfi TeabalS qi Cinematograficd, mulli tinerircgizori din generaJia mea imi erau prieteni gi scriam chiar cronici de teatru inrevista Contemporanulo datoritb complicitd{ii unor protectori din genera{ia maiv0rstnic[ (precum criticul Lauren]iu Ulici). Ca si c6qtig cdte un ban in plus, re-

rlucttrn referate pentru editurile Cartea Romdneascd qi Albatros, tot a$a, bucurdn-tlrr'rnA de simpatia qi prietenia unor scriitori mai vdrstnici afla{i in posturi-cheie gi

rnrc incercau si promoveze generalia '80... Amintesc toate aceste lucruri intrucdtlicurrro titlu de piesd scrisd pAni la plecarea mea din Jar[ func]ioneazd oarecumurr,.. rnadlena lui Proust, altfel spus imi declanqeazdunlanl de amintiri.

#21 I

Iati deci contextul in care s-a ndscut fara lui Gufi, dintr-o intdlnire cu secre-taraliterard de atunci de la Teatrul ,,Ion Creang6"o Mariana Ioaa. Dupd ce mi-a cititpiesele scrise pdnl atunci (qi probabil dupd ce s-a consultat cu direcjia teatrului),Mariana Ioan mi-a propus sd scriu o piesi penfu copii. Nu mai inffasem in aceastd

,,zond" gi am fbcut-o cu mare pldcere, jucdndu-md in acelaqi timp cu limbajul, scriindchiar qi versuri pentru a fi c6ntate. Prima lecturi in comitet restrAns a piesei a pro-vocat hohote de rds in rafale. Dar pdn6 la urml piesa nu a fost acceptatd de Teatrul,,Ion Creangd", gi nu mI mird. Aluziile erau prea strdvezii, povestea prinlului viz6-tor nimerit in impdrdfia orbilor avea prea multe ascunzi$uri contestatare... Prea erafara lui Gufi asemdndtoare cu lara lui nea Nicu (cum i se mai spunea lui Ceaugescu).

Piesa s-a bucurat insi de mult succes dupd c6derea comunismului 9i tot laTeafrul Ion Creangd a fost montatS in premierl pe lar6,in 1992, in regia lui MihaiLungeanu. De atunci numeroase alte trupe de elevi au adaptat-o qi s-au amuzat cuea, reflectdnd probabil gi la mecanica totalitarismului sau a autoritarismului. Bucuriamea este, in orice caz, imensd cdnd vdd cd dupi peste 30 de ani de existenli aceastipiesd intereseazd qi entuziasmeazd tineri avdnd intre 12 gi 16 ani. La Botoqani,prin 2013, amvlzut o montare semnatd de Lenuq Teodora Moraru cu titlul $coalalui Gufi. Ceea ce mi s-a p6rut inspirat gi cu dublu in{eles: nu este teatrul gi el ogcoal6? $i nu este democrafia gi ea o lecfie care trebuie predatd continuu?

fara lui Gufi este singura mea piesd de teatru care nu poate fi tradus6. Auexistat incerciri, inclusiv din partea mea, dar se pierde prea mult din savoarea in-ven{iilor de limbaj.

Buzunarul cu peine

Mi s-a intdmplat, in cei peste 40 de ani de cdnd scriu teatru, sd fiu motivat inabordarea unor subiecte de diverse ,,intdlniri cu hazardul". Mai des decdt m-ag fiaqteptat, scrierea unor piese mi-a fost declanqati de o imagine, de o frazd, de un faptdivers, de o gtire cititd in presd, de o intdlnire cu un artist sau de o comandd de textpropus5 de o companie. A scrie literaturi este un act misterios gi motiva{iile acestuiact pot fi uneori legate de intdmplare...

Una dintre piesele mele ndscute dinft-un fapt divers este Buzunarul cu pdine, opiesi jucatd destul de des, una dintre cele mai memorabile montdri fiind realizatdprin 2009 la Teatrul Metropolis de la Bucuregti, cu Oana Pellea qi Sandu MihaiGruia in distribu{ie.

Aceastii piesd nu s-ar fi ndscut dacd, ?n 1984, absolut din intAmplare, nu m-ar fimarcat o imagine uluitome, aceea a unui cdine viu care ldtra dintr-o frntAnd pirdsitd.

Eram, pe vremea aceea, profesor intr-un sat din apropierea Bucuregtiului, unsat care se numea Doroban{u-Pl6t6regti. Fbceam o naveti obositoare, cu patru mij-loace de transport. Plecam pe la ora cinci qi jumitate dimineala din cartierul Drumul

l22s

lirberei cu autobuzul 368, luam apoi metroul de la Stalia Eroilor pAnI la gara 23

August, continuam cu trenul pdn6 la localitatea Pldtireqti, de unde mai aveam depuflJurs patru kilometri pdnd la qcoald, patru kilometri pe care ii ficeam cu bici-r:lcta (pdstratd intr-o magazie l6ngd garS in schimbul unei chirii de zece sau

cinoisprezece lei lunar). Acest ritual se derula deci zi de zi. Strebeteam cu bici-e lcta o c6mpie neprimitoare qi treceam zi de zi pe l6ngb o ffintdnd pdr6sit5, clreiarru-i acordam de fapt nicio atentie. Pin6 cdnd... infr-o bunS dimineaJd, trec6nd ca de

ohicei grdbit pe lAngd ftintdnd, am auzit un cdine ldtrdnd din interiorul ei. Parc6Itltra din mdruntaiele p6mdntului. M-am oprit qi m-am uitat in interiorul fintdnii,nu era addnc6, weo doi metri gi ceva. Cdinele aruncat in ea, mic ai alb, pdrea enorrn,Irrtrucdt firntAna, devenitd o cutie de rezonantp, ii amplifica lStratul.

Am rdmas stupefiat in faJa acestei imagini, mai ales c6 nu puteam sd fac,pcntru moment, nimic. Nu puteam cobori in fhntdnd gi, oricdt de tare m-aq fi aple-r.:ut, nu ajungeam cu bra{ele pdnd la cAine... M-am sim{it brusc umilit gi neputin-r:ios. Dar, mai ales, am avut revela{ia unei metafore pe care mi-o oferea aceastlirttAmplare: de fapt, mi-am spus imediat, eu sunt cdinele. in RomAnia anului 1984,

in acei ani cdnd toatd lara suferea din cavza delirului ceaugist, noi toli eram inpostura unui cdine cerdnd ajutor dintr-o fbntdnl pdrlsit6...

Trec peste detaliile zilei gi ale salvdrii animalului. Seara, intors de la gcoald,

nl-am a$ezat in fa{a maginii de scris gi am s/ors din mine, dintr-o suflare, piesalluzunarul cu pdine. Am imaginat povestea a doi indivizi, Omul cu pdldrie gi( )mul cu baston, care discuti la nesfrrgit in jurul unei fbntdni pirdsite din inte-riorul cdreia 1afi5 un cdine. Cei doi nu pot face nimic pentru a salva bietul pahuped,rlar aceasta nu-i impiedicd s6-gi dea mereu cu pirerea in legdturd cu eventualeleposibilitdti de acfiune. Cum din cdnd in cdnd cdinele tace, cei doi mai arunci 9ic0te o pietricicS in ffintdnd ca sd vadl dacd animalul este incl viu. $i tot aga, dint:0nd in cdnd, ii mai aruncd animalului cAte o buc6{ic6 de p6ine, in aqteptarea uneirulu{ii pentru punerea sa in libertate...

in timp ce scriam piesa, eram intr-o stare de febrilitate gi de excitare. Repli-cile se agtemeau singure pe hdrtie, aveam impresia chiar c6 textul se scria singur.lrnaginea ini{iald era atAt de puternic[, al.tea atita energie dramaticd qi atdta poten-

lial de dezvoltare, incdt se transforma sub ochii mei in edificiu dramatic, se deplia,sc desfbgura, creqtea... Eu nu eram decdt mesagerul, cel care apdsa cu degetele per:laviatura maginii de scris. in timp ce scriam iar metafora neputin{ei se addncea prinrlialogul absurd dintre cele doud personaje, md gdndeam, totuqi, ci piesa avea nevoier1i de un final, cd pdlIvrdgeala nu putea merge la nesfhrqit...

Ciudat era insd faptul cd acest text care se construia aproape singur in fa{arrrea avea in el qi o anumiti coeren{6 la nivelul cowtrucliei, altfel spus o bund curbdrlramaticd. Personajele, dupd ce fiec in revisti toate scenariile posibile de salvare a

c6inelui gi ajung la conclwia ci nu pot fi puse in practicd, decid pdnd la urml sd-qi

p23s

petreacd noaptea acolo, mngr cdine, 16ng6 fhnt6n6, din solidaritate pentru victim6...Scriind acea scen6, imi spuneam insd: ,,$i totugi, nu e destul, imi mai trebuie cevapentru final, imi trebuie un etaj metafizic pentru aceaste pies6...'$i in timp ce imispuneam acest lucru gi-i puneam pe cei doi s6 discute despre liniqtea acelei noptiqi despre stele, finalul, adevdratul final al piesei, acel etaj metafizic pe care il ag.teptam, s-a impus parcd de la sine: de undeva, din inaltul necunoscut al nop{ii gi alcerului, peste cei doi au inceput sd cad6 buci{i de paine... Iar ultimele replici sunt:

,,Dumnezeule ce se int6mpld cu noi?",,Nimic. Cineva ne rupe,buc{i de pdine."Buzunarul cu pdine a fost deseori montat in Rom6nia, de tineri actori gi de

actori experimentati. Nu gtiu care a fost efectiv prima montare dupi 1989, dar eupersonal am avut bucuria sr fiu prezent la premiera de la Teatrul Tineretului dinPiatra-Neam{, pe data de 24 septembie 1994, regia spectacolului fiind semnatli deNicolae scarlat (unul dintre pu{inii regizori care au utilizatin spectacol gi partea adoua, ,,op{ionald", a piesei).

Angajare de clovn

Este o piesi care m-a insolit in peregrinarea mea de exilat, de la est la vest,cdnd am trecut de la o lume la alta, de la limba rom6n6 la limba francezd, in cdu-tarea unei noi identitdli. Am scris-o in 1986, in Romdnia, dupd ce m-am mutat dinapartamenful de pe Strada cometei. Dupd o inunda{ie catastrofali provocatb de obdjl6na paralizatd care locuia la etaj, a trebuit sd fug in prip6 9i am imp[rfit unapartament cu poeful Ion Zubagcu, la capbtul liniei de autobuz 368, in DrumulTaberei. Dincolo de bloc se intindea... cdmpul. cdt am stat acolo, in primul anfusese cultivat grdu, in al doilea - porumb... Deseori md plimbam pe o c[rare careducea spre niciunde de-a curmezigul acestui c6mp gi inventam situa{ii d.ramaticepentru piesele mele nescrise inc6. Acolo, la marginea Bucuregtilor, am scris, in1987, Angajare de clovn, Pdianjenul in rand gi alte piese.

Amrcsuis Angajare de clovn la Londra, in 1988 (lucram pe atunci la BBC),gi am tradus-o imediat in francezd, sperdnd sr dau lovitura cu ea in spafiul fran-cofon... in acest moment pot spune c[ este una dintre piesele mele cele rnai jucatein Europa qi nu numai... A traversat cu bine trei decenii gi foarte multe frontiere.Am awt gansa de a vedea personal montiri cu aceastd piesd in Rom6nia, Moldova,Fran{a, Statele Unite, Portugalia, Italia, Turcia, Georgia... Altele, pe care nu le-amv62t, au avut loc ?n Poloni4 Rusia, Finlanda, Danemarca, Austria, Spania, Argentina,Peru, Brazilia...

. Am scris aceastii pies6 intr-un moment c6nd eram obosit de alegorii gi delimbaje codate; voiam, intr-un fel, sd scriu o piesd realisti, uman6, idevdratd.

{24t