1UNIVERSITAS / Joi / 17 iulie 2014 / UNIVERSITASUNIVERSITASPUBLICAȚIE A STUDENȚILOR JURNALIȘTI DE LA ULIM PROIECTUL CROSS-MEDIA ȘI JURNALISMUL DE CALITATE

“E bine acolo unde nu suntem noi”, spune o vorbă înțeleaptă din popor. Dacă ești stu-dent la ULIM și după ceva timp ai încetat să mai vezi farmecul universității tale sau crezi că în altă parte ar fi fost mai bine, atunci noi îți aducem 10 mo-tive care să te convin-gă că ai făcut alegerea corectă!

10. Profesori buniBuni în ceea ce fac și buni la

sufl et, profesorii ULIM dincolo de materialul inclus în programul de studii, te învață să fi i un om multi--lateral dezvoltat, onest și neînfri-cat. Îți devin prieteni și confi denți. Dacă-i suni să-i întrebi ce ai avut pentru acasă, nu se vor supăra. Dimpotrivă, probabil vei lua un 10 pentru implicarea și responsabilita-tea ta. Mulți dintre ei au o memorie fenomenală. Sunt dedicați și devo-tați studenților. Cu siguranță ai și tu un profesor preferat la care ții mult.

9. Este în topul celor mai bune universități din CSI

Dacă o agenție internaționa-lă de rating crede că Universitatea Liberă Internațională din Moldova merită să se afl e în clasamentul ce-lor mai bune universități din CSI, tu de ce n-ai face-o?

Republica Moldova este reprezentată în acest top de doar două universități, ULIM și ASEM, prima obținând un punctaj mai

INTERVIU

Cristina Brumă: Să lupți pentru visul tău și să nurenunți niciodată

Cristina Brumă, este stu-dentă în anul III la Facul-tatea de Jurnalism ULIM. Concomitent lucrează în calitate de reporter la ziarul ,,Evenimentul Zilei” și mai este implicată în

proiectul Student FM. Este una din cei mai buni zece jurnaliști al anului 2013 dar și câștigătoare a bursei de merit.

- Cristina, ești prima stu-dentă premiata în cadrul galei ,,10 jurnaliști ai anului”. Ce în-seamnă pentru tine această rea-lizare?

Zece motive să iubești ULIMmare. În elaborarea clasamentului s-au analizat următoarele aspec-te: condițiile create de universități pentru o educație de calitate, în-cadrarea absolvenților în câmpul muncii, reputația instituției la nivel național și internațional.

8. Cursuri gratuite de lim-bi străine

Vrei să înveți coreeana, tur-ca sau poloneza și buzunarul nu-ți permite? Trebuie să recunoaștem cu toții că la acest capitol ULIM e de neîntrecut. Ai șansa să studiezi gratuit limba poloneză, turcă, core-eană, chineză alături de profesorii veniți din afara țării. Nu-i de iubit acest lucru?

7. Multe programe de mo-bilitate academică.

Ca student la ULIM, dacă ești bravo desigur, ai șansa să ajungi în multe colțuri ale lumii. Datorită programelor europene de mobilitate academică poți învăța în Spania, Lituania, Italia și alte state europene. Iar Centrul de Limbă și Cultură Coreeană Se Jong alătu-ri de Centrul de Limbă și Cultură Chineză Confucius îți oferă posibi-litatea să descoperi fabuloasa cul-tură asiatică chiar de la sursă. Mulți studenți au plecat în China și Co-reea de Sud prin intermediul celor două centre.

6. Universitatea oameni-lor de succes

Gabriel Stati, Mihaela Ghe-rasim, Cristina Gheiceanu, Aliona Moon, Octavian Bodișteanu, An-drew Rayel sunt cîtiva dintre cei

care și-au format un nume pe plan național și internațional. Știai că Steven Segal a vizitat ULIM-ul??? Fie că vorbim de muzică, afaceri, jurnalism sau drept, absolvenții reușesc să se afi rme în diverse do-menii. Cine știe, poate ești tu urmă-torul milionar absolvent al ULIM?!

5. Studenți StrăiniMai în glumă, mai în serios,

dacă vrei să te măriți/însori cu ci-neva “exotic”, ULIM e locul potri-vit unde îți poți întâlni partenerul de viață perfect! Aici învață tineri din peste 30 de țări, Israel, Turcia, Nigeria, Irak, Coreea de Sud sunt câteva dintre ele. Acești tineri con-fi rmă statutul ULIM-ului de uni-versitate internațională. E atât de frumos să vezi pe coridor oameni care aparțin altor culturi, religii, al-tor moduri de viață, dar care vin în această țară, vorbesc limba română mai bine decât o facem noi și con-sideră R. Moldova “țara lor”.

4.În fi ecare săptămână cunoști un ambasador

Centrul pentru Cooperare Internațională ULIM are grijă să organizeze prelegeri publice la care sunt invitați ambasadori, profesori străini, ba chiar și primari sau se-natori din diferite state. În decursul semestrului 2014 la ULIM au ținut prelegeri publice Pete Shirlow, profesor la Universitatea Regală din Belfast, ambasadorul Marii Britanii, Phillip David Batson, am-basadorul Poloniei, Artur Michal-ski, dl. Shuiaib Chalken, raportor special al ONU, Dl. Pawel Rut-

kowski, specialist anticorupție EU-BAM, primarul orașului Seminole, Florida, dna Leslie Waters, candi-datul la funcția de Senator al Sta-tului Florida, SUA, dna Judithanne Scourfi eld McLauchlan și alții.

3.MuzicaÎn ULIM e sărbătoare și

răsună muzica pe toate holurile universității. De la Celine Dion la Ion Surceanu. Muzică pentru to-ate gusturile. Acest lucru destinde atmosfera și relaxează! Un motiv bun care face ULIM o universitate “iubibilă”.

2.Vii cu troleibuzul la oreDacă cineva nu suportă ru-

tierele, atunci poate lua troleibu-zul pînă la universitate. Datorită amplasării în centrul orașului, din orice sector al capitalei poți lua un troleibuz ca să ajungi la ore. Este unul dintre motivele de bază pentru care eu iubesc ULIM și învăț aici. În plus, trebuie să iubești ULIM pentru că vis-à-vis e Jurnal TV și vezi des prezentatorii de la televi-zor în carne și oase, Andy’s Pizza, Gălbenuș și alte cîteva stand-uri cu gustări se afl ă în apropiere. Nu mori niciodată de foame.

1.Aici inveți TU!Dacă ești tu aici, înseamnă

că e de iubit ULIM-ul, nu? Tu ești motivul nr. 1 pentru care trebuie să apreciezi ULIM. Prezența ta aici face universitatea mai bună, într--un fel sau altul.

Doina STIMPOVSCHII

Continuare în pag. 2

UNIVERSITAS / Joi / 17 iulie 2014 / 2

- Întâi de toate înseamnă re-cunoștință pentru munca și efortul de care am dat dovadă în ceea ce fac, începând din anul I de facultate și continuând cu iulie 2013 la zia-rul ,,Evenimentul zilei”. Totodată să muncesc mai mult. Uitându-mă la acest „Măr”, îmi amintesc de toți profesori mei și fi ecare redac-tor și reporter de la redacțiile unde am făcut stagiul de practică sau am activat. Sunt oameni care m-au învățat ce înseamnă să fi i un bun jurnalist și un om bun. Am crezut foarte mult în mine și în această meserie pe care mi-am ales-o. Iar atunci când tu crezi foarte mult în ceva și oamenii din jur încep să creadă credă în tine.

- Cum ți-ai descrie activita-tea de reporter la ziar?

- Sunt responsabilă de do-meniul social. Am avut norocul să fac parte din această familie chiar de la lansarea ziarului. În aprilie se împlinesc nouă luni. Am crescut împreună. Îmi amintesc că îmi era foarte greu, nu reușeam să scriu la timp materialul, nu găseam subiecte zilnic. Am reușit să trec peste toate datorită celor care m-au înconjurat. Le mulțumesc foarte mult oameni-lor din redacție, redactorilor șefi .

- De unde iei inspirație, pu-teri și timp să te implici în atîtea activități și să-ți mai faci și studiile concomitent?

- Subiecte pentru ziar sunt

Urmare din pag. 1

INTERVIU

Cristina Brumă:

Să lupți pentru visul tău și să nu renunți niciodatăoriunde, important este să ai ochi să le vezi și urechi să le auzi. Mă implic în tot pentru că mie-mi pla-ce să fi u ocupată și să fac ceva util. Aceasta îmi aduce bucurie. Dacă vin acasă și nu sunt obosită, dacă nu mă dor picioarele de prea multă umblătură, înseamnă că nu a fost o

zi productivă. Îmi dau energie lu-crurile pe care le fac și cu cât sunt mai multe, cu atât eu sunt mai feri-cită. Pe lîngă toate acestea sunt im-plicată în proiectul Student Fm, pri-mul post de radio pentru tinerii din Moldova. Este un proiect de viitor, unde activează tineri minunați pe care încerc să-i ajut cu ce pot. Iar seara mă relaxez când îmi pregă-tesc temele pentru acasă. Cu toate acestea, uneori îmi pare că nu fac atât cât mi-aș dori și aș putea să fac.

- În viața de student ai fost foarte activă, dar ce planuri ai după terminarea facultății?

- Vreau să fac un masterat în străinătate. Timp de un an voi conti-nua să învăț engleza și italiana. Îmi voi perfecționa franceza. Într-un cuvânt, voi învăța limbile străine și

voi investi foarte mult în mine. Iar în toamna viitoare sper să reușesc să prind o bursă și să-mi urmez vi-sul.

- Ai un model de jurnalism de la care înveți?

- Am foarte mulți oameni în jurnalism pe care îi admir, atât din Moldova, cât și din străinătate. Nu aș putea să aleg unul singur. Cert este că învăț de la toți. Meseria no-astră se ,,fură”. Învățăm furând de la fi ecare câte ceva.

- Ce parere ai despre blo-gurile studențești?

- Cred că mulți se vor supăra pe mine, dar nu am tocmai cea mai bună părere despre ele. Personal cred că asta nu îți dă multe cunoș-tințe și experiență. Aici nu are cine să te învețe și nu ai de la cine în-văța. Pe bloguri se scrie cu greșeli, se scrie fără descernământ. Trebue să-ți faci un blog doar atunci când ai de spus ceva și nu doar pentru că vrei să ai blog. Eu nu citesc bloguri-le din Moldova. Urmăresc blogurile ale unor jurnaliști de peste hotare. Blogul meu mi l-am făcut numai că ni s-a cerut la un curs de comunica-re, am scris vreo trei luni apoi l-am abandonat. Acum chiar mă gândesc să-l șterg cu totul. Consider că nu e timpul potrivit pentru blog.

- Cum crezi, ce le lipsește ti-nerilor de astăzi pentru a-și realiza visele?

- Nimic nu le lipsește. Ei doar trebuie să depună mai mult efort, să muncească, să fi e activi și să-și dorească să facă ceva. Să își imagineze cum se văd ei peste 10 sau 20 de ani și, dacă vor să fi e președinți de țară, atunci trebuie să muncească ca un președinte. Ca să devii cineva, e nevoie să investești foarte mult timp și cunoștințe. Tre-buie să nu te mulțumești cu puțin, să lupți pentru visul tău și să nu re-nunți niciodată.

Daniela FOCȘA

REPORTAJ

În ULIM văd adesea chipuri cu trăsături diferite, chiar exotice. Urmăresc cu interes acești tineri pe hol și mă întreb de unde vin, cum au ajuns aici, ce caută? Astăzi găsesc răspunsul la între-bări, pentru că Departamentul Stu-denților Străini din ULIM organi-zează o serată. Ajung în cabinetul 321. Aici miroase a… Hotel Spa Resort Ultra All-Inclusive de pe meleaguri turcești. Pe bune! Un pic

intimidată de toți tinerii care vorbe-sc limbi exotice, zăresc un loc liber în ultimul rând și mă așez. Abia acum îmi dau seama ce forfotă și gălăgie e aici. În jur, băieți bruneți, bruneți, cu ochi negri, negri si cu barbă. Da. Ofi cial, am ajuns în Rai.

“ISRAEL! TURCIA! NIGERIA!”

Tînărul care stă lîngă mine, mă privește și mă întreabă: “Dgharbftry???”. Îi răspund: “Pof-tiiim?” și el înțelege că eu nu înțe-leg. Așa că-mi vorbește în română. În ROMÂNĂ. Îl cheamă Ahmad, e din Siria, învață la ULIM de două luni și vorbește română foarte bine, pronunțând cuvintele neobișnuit, evident. Mintea îmi zboară la tanti

Galina, care trăiește de 30 de ani aici și nu poate pronunța nici cea mai simplă propoziție în română, dar să lăsăm “politica”. Ahmin mi-l prezintă pe Waheeb, care e din Israel. Ambii țin în mînă un volum de poezii de Eminescu, și agitați re-petă în șoaptă poezia pe care au în-vățat-o. Îi întreb ce le place cel mai mult aici, în R. Moldova, la ULIM. Răspunsul vine promt și cu un zîm-bet larg: “Fetele! Eu cînd intru în universitate nu știu în care parte să mă uit, văd o fată frumoasă, apoi

altă fată frumoasă, apoi alta și tot așa”, spune Waheeb. După ce cabi-netul a devenit neîncăpător, începe spectacolul. Moderatorii eveni-mentului precizează că în ULIM învață studenți din peste 30 de țări și roagă sala să strige numele țării din care vin. Studenții iau în se-rios această rugăminte și încep să

anunțe mândri locul lor de baștină: “Israel! Turcia! Nigeria! Coreea!”

“HABIBI, HABIBI YA NOUR EL-AIN”

O piesă arhicunoscută, pe care o cântă Sayif din Irak. Momen-tul este însoțit de mișcările incitante ale unei tinere îmbrăcată în costum arăbesc. Vă imaginați reacția băieți-lor,nu? Waheeb mă întreabă din când în când cum se pronunță anu-mite cuvinte și este emoționat pentru că urmează să recite o poezie. Pat-rick din Nigeria amețește fetele cîn-tând “Lady in Red”. Are voce bună

și poartă un tricou cu emblema ULIM! Gheorghe, care este din Azerbaidjan a vorbit în limba tur-că, azeră și rusă. N-am înțeles nimic, păi daca m-am lasat de turcă după doar 3 luni de curs…Trei studenți din Coreea

de Sud au interpretat o piesă care a emoționat publicul. Fetele au chipu-ri angelice, iar Moise, băiatul, are o voce foarte caldă. Gata, de luni merg să învăț coreeana! Abay Mucahit din Turcia, cântă live, fără negati-vul piesei, iar pe mine mă trec fi orii. Adevărul e că deși nu înțeleg nimic, parcă înțeleg tot. Studenții aceștia

vin de la mii de km depărtare, dar au atâta viață în ei, atâta entuziasm și sete de comunicare.

MAMA STUDENȚILOR STRĂINI

Atît timp cât studenții străini se afl ă în ULIM, aceștia au o singură mamă: Dna Natella Pasa. Îi cunoaș-te pe toți personal, are grijă de ei, îi îndrumă și-i iubește ca pe propriii copii. “E plăcut să primești felicitări de Crăciun din Sudan, Emiratele Arabe Unite, Siria sau din altă parte, cu urări de bine și de sănătate din partea foștilor studenți”, mărturiseș-te doamna Natella emoționată.

ORIENTALII SI…”FOAIE VERDE 5 CHIPERI”

Finalul evenimentului a fost tare amuzant. Dupa ce studenții străini au intonat imnul ULIM, s-au prins într-o horă pe ritmurile faimoasei “Foaie verde 5 chiperi” și să vedeți veselie, chiote, energie. Patrick, tânărul din Nigeria de care v-am zis mai devreme se simțea în elementul lui. Ei și ce dacă pielea lui are altă culoare, ei și ce dacă nu vorbește perfect românește, (cine-o face în R. Moldova?) omul acesta pentru o jumătate de an va fi unul de-al nostru.

Am ieșit de la spectacol cu gândul că Ulim-ul își merită nume-le, este cu adevarat Universitatea Liberă Internațională din Moldova, iar studenții străini spun că profi tă din plin de fi ecare zi petrecută aici.

Doina STIMPOVSCHII

Străini, dar ai noștri

OPINIA MEA

Nu ai cont pe Facebook, ești un demodat. Așa se zice despre cei care nu-și fac publica viața personală pe rețelele de sociali-zare. Este practic imposibil de ima-ginat cum ar arata epoca noastră fără like-uri, shar-uri și fără sutele de poze încărcate online.

Oferta e irezistibilă: Facebook, Twitter, Odno-klassniki, Likedln, My-Space, Mylife, aceste sunt doar câteva din siturile de socializare care se întrec în totul fel de oferte pen-tru a-și recruta abonații. Realitatea demonstrează că le-a reușit. Doar Face-book-ul a adunat peste 750 milioane de abonați din întreaga lume. Și așa se face ca mulți dintre noi, aleg să-și trăiască viața în lumea virtuală. Obișnuim

să împărtășim cu prietenii vir-tuali, dintre care pe o buna par-te nici nu-i cunoaștem personal, toate evenimentele importa-te, cât și cele banale din viața noastră și a vecinilor. ,,Please, help me, I need atetion’’ așa sună una dintre postările ce mi-a tras atenția pe Facebook și aici începe povestea: ce am mâncat, ce am făcut, unde plec, ce privesc, ce ascult, ce simt, ce gândesc, cu cine m-am certat, pe cine iubesc… Și lista poate continuă la nesfârșit. Căci așa devenim vedete care își țin la curent fanii cu toate noutățile de peste noapte. Eh, și când postările nu ne sunt comenta-te, mai trimit câte un mesaj cu ,,please, un comment la status” sau ,,un like te rog’’. Se mai în-tâmpla să și cerșim când nu ve-dem receptivitatea prietenilor.

Fără să ne dăm sea-ma, am devenit dependenți de rețele de socializare, tehnologia a înlocuit comunicarea directă dintre oameni cu cea virtuală. Sute de ore petrecute anual pe rețelele de socializare este un timp irosit fără nici un scop, care ar putea fi investit în lu-cruri cu mult mai valoroase.

Copii de la grădinițe preferă sa-și petreacă timpul pe rețele de socializare, decât să se joace. Părinții sunt și ei tentați sa-și reînnoiască cu regularitate postările, în locul să-și petrea-că timpul cu copii lor, etc. Iată de ce cititul cărților astăzi nu mai este la moda, bibliotecile sunt pustii, iar marii scriitori să fi fost în viață, posibil s-ar fi întrebat, pentru cine au mai a scris și dacă generația de astăzi le va mai descoperi vreodată creațiile. Mă întreb: am devenit sclavii Internetului?

Daniela FOCȘA

STUDENTI ULIM,

SUN

TEM

SC

LAVI

I IN

TER

NET

ULU

I

3UNIVERSITAS / Joi / 17 iulie 2014 / SEGMENTE ULIM

Peste 15 universități din România și-au prezentat ofertele de studii pentru tinerii din R. Moldova în cadrul Tîrgului de Universități desfășurat între 11 – 13 iulie în Parcul Central Ștefan cel Mare.

Tinerii pot alege dintr-un șir lung de instituții de învățământ: Universitatea “Babes-Bolyai”, Universitatea Tehnica din Cluj--Napoca, Univesitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Universitatea “1 decembrie 1918” din Alba-Iulia, Universitatea “Stefan cel Mare” din Suceava, Universitatea din Pe-troșani, Academia de Studii Eco-nomice din Bucuresti și altele. Stu-denții au putut afl a detalii și despre instituții mai deosebite precum Universitatea Creștină “Dimitrie Cantemir” sau Universitatea Mari-timă din Constanța.

Pe lângă burse, studenții benefi ciază și de alte facilități.

Campusul Universitătii din Oradea de exemplu, are 4 cămine stude-nțesti cu 12 săli de lectură, mașini de spălat, cuptoare cu microunde, frigidere, 1 sală de fi tness, terene de tenis, stadion sportiv modern, acces la internet gratuit, cantină.

Cei care au oferit informații absolvenților sunt studenți moldo-veni care își fac studiile peste Prut.

Cristina Safravca, studentă la Facultatea de Știinte Economice și Administrație Publică spune că moldovenii sunt foarte multumiți de condițiile de acolo, profesorii îi

respectă mult pentru că de obicei mediile studenților din R. Moldo-va sunt mult mai mari.

“Primii sunt basarabenii”

afi rmă Cristina. Doina Sîrbu stu-diază jurnalismul la cea mai veche instituție de învățămînt superior din România , Universitatea “Ale-xandru Ioan Cuza” din Iași. Tînăra spune că-i place programul de aco-lo, mai ales că este unul mai puțin teoretizat în comparație cu cel de aici.

“Am o prietenă care studia-ză jurnalismul în Chișinău, difere-nța e semnifi cativă, obiectele sunt diferite, eu am cursuri specializa-te, pe cind viitorii jurnaliști de aici studiază sociologie, politologie, cursuri care după părerea mea pu-teau fi excluse. Primul an învățăm jurnalismul introductiv, istoria presei românești, am avut labo-ratoare și chiar a trebuit să facem un ziar de 16 pagini. Colectivul e foarte cald. Nimeni nu mi-a zis că vorbesc prost limba română, deși românii ne întreabă de ce folosim atîtea cuvinte în limba rusă”, spu-ne Doina.

Târgul Universităţilor din România organizat de Grupul de Iniţiativă Basarabeană din Cluj--Napoca (GIB-Cluj), în colaborare cu alte 11 organizaţii de basarabe-

OFERTE ATRACTIVE PENTRU STUDENȚI ÎN CADRUL TÎRGULUI DE UNIVERSITĂȚI

D I N R O M Â N I A

ni din România, majoritatea fi ind membri ai Federaţiei Asociaţiilor de basarabeni (FAB România).

Un raport al Centrului Ro-mân de Politici Europene (CRPE) arată că doar 10% dintre studenţii

moldoveni care pleacă în România aleg să se întoarcă în Republica Moldova după încheierea studii-lor.

Doina STIMPOVSCHII

Scopul trainingului a fost instruirea jurnaliștilor în realiza-rea știrilor despre suicid, modul de prevenire a acestuia și totodată minimalizarea discriminării perso-anelor care se confruntă cu acest fenomen, în mod special a ado-lescenților și tinerilor.

Timp de 2 zile, cei 30 de participanți la training au benefi ci-at de sugestiile și experiențele spe-cialiștilor în domeniu.

Cele 6 sesiuni ale trainin-gului au fost ținute de către Liuba Ceban, psiholog, președintele AO „Altruism”, Angela Aramă şi Liane Râșcu – jurnalişti, care au abordat implicarea socială a oamenilor în prevenirea acestui fl agel, precum şi modalităţile de prezentare a unui caz de suicid în jurnalele de știri, elementele-cheie ale reportajului cu această tematică.

Angela Aramă a declarat că suicidul este o temă mult prea deli-cată și sensibilă pentru noi, un su-biect refl ectat în presă într-un mod anume, pe care trebuie să-l schim-

băm: „Felul în care refl ectăm aces-te fapte, un suicid sau o tentativă de suicid, infl uențează foarte mult mo-dul în care pot să-și ducă viața mai

departe cei apropiați celui care a recurs la acest gest. Activismul so-cial trebuie să ajungă la un alt nivel de percepție, trebuie să ne asumăm o responsabilitate socială pe care noi jurnaliștii o avem, în ideea că formăm opinia publică. O persoană care se sinucide nu este neapărat o

persoană slabă de caracter, bolnavă mintal sau alcoolică. Cel care a re-curs la suicid a avut nevoie de aju-tor, care poate nu a știut să-l ceară”. Cunoscuta jurnalistă ne-a îndemnat să ne schimbăm atitudinea față de oamenii care sunt mult mai triști decât noi, să le insufl ăm încrederea că şi cuvintele sunt medicamente, pentru că, în fond, asta caută ei, susținere și un pic de dragoste din partea noastră. Aşadar, să-i privim pe acești oameni doar ca niște fi inţe

care se confruntă cu niște probleme și să nu le incriminăm ceea ce nu sunt.

Liane Râșcu, autoarea Ghi-dului „Refl ectarea subiectului sui-cidului în presă”, a menționat că în lucrare problema suicidului este abordată în mod complex, pornind

ELEMENTE TERAPEUTICE ÎN PREZENTAREA ȘTIRILOR CU PRIVIRE LA SUICID

În perioada 6-7 iunie 2014, la baza de odihnă „Dacia Marin”, Vadul lui Vodă, s-a desfășurat un training interactiv pentru jurnaliștii și bloggerii interesați de dezvoltarea personală și cunoașterea practicilor internaționale în prezentarea știrilor care vizează subiectul suicidului.

de la modul cum trebuie să fi e înțe-leasă și, mai apoi, tratată chestiu-nea respectivă în mass-media.

Autoarea a mai menționat că jurnalistul nu trebuie să ofere detalii despre un caz de suicid și metodele folosite, deoarece perso-anele vulnerabile se pot identifi ca cu victimele și, prin urmare, pot apela și ei la aceeași soluție, ci este important ca mesajul jurnalistic să conțină sfaturi și modalități prin care persoanele vulnerabile pot depăși situațiile de fi cile în care se afl ă.

Liuba Ceban a discutat cu jurnaliștii despre inteligența emoți-onală din structura știrilor și moda-lităţile de transmiterea a unui mesaj pozitiv.

Organizatorii au anunțat un concurs de texte jurnalistice, care se va încheia cu decernarea Premi-ului pentru inteligență emoțională în reportaje și au invitat participa-nții la Clubul jurnaliștilor pentru viață, care se va convoca odată în lună.

Trainingul a fost organizat de către AO „Altruism” în cadrul Proiectului Media „Spargerea tăce-rii în jurul suicidului”, susținut de către Ambasada SUA în Republica Moldova.

Constantin GOREA

1. Proştii mor, dar prostia rămâne. 2. În România, linguşirea şi hoţia sunt virtuţi. 3. Zi-le oameni şi dă-le pace!4. Calităţile şi defectele omeneşti

au trăit, ale împrejurărilor prin care au trecut, îi pot arăta ca şi cum s-ar deosebi mult cei dintr-un loc cu cei dintr-altul; ei însă, în fundul lor, pre-tutindeni şi totdeauna sunt aceiaşi.

sunt pretutindeni aceleaşi; oamenii sunt peste tot oameni. Limba, costu-me, obiceiuri, apucături intelectuale şi morale, religiuni, precum şi toate celelalte rezultate ale locului unde

5. Creaţia:... a apuca din haosul in-form elemente brute, a le topi împre-ună şi a le turna într-o formă care să îmbrace o viaţa ce se diferenţiază într-un chip absolut hotărât de tot ce nu este ea - aceasta este puterea na-turii ţi a artistului.

D’ALE NOASTRE! CITATE ŞI REPLICI CELEBRE DE I.L. CARAGIALE

În ultimul timp bibliotecele divin tot mai pustii iar inte-resul tinerilor pentru carți scade considerabil. Am efectuat un sondaj de opinii în care cîțiva studenții și bibliotecare din ULIM au raspuns la întrebarea ,, De ce tinerii nu mai citesc cărți?’’ Spre surpriza mea am dat și peste iubitor ai cititului.

Cojocaru Ana, bibliotecară. Deoarece tinerii își gasesc in-formația prin intermediul teh-nologiilor, petru ca e mai co-mod pentru ei sa mearga acasă și să activeze calculatorul.

Doar iubitor de carte aleg biblioteca.Mihai Beț, Facultatea de

drept, anul l. De ce tinerii nu ci-tesc cărți, eu cred ca o infl uență mare o au și părinții deoarece nu le trezesc interesul copiilor față de cărți cînd aceștea sunt încă mici și desigur internetul care ne fură foarte mult timp. Eu mă stradui să dau internetul la o parte și sa-mi fac zinic timp pentru o carte bună.

Xenia Bascacov, bibliotecară. Eu cred că în primul rînd din cau-za boomului tehnologic, atracția e mai mare de a folosi sursele de pe internet decît cele de la biblio-tecă. Poate și studenții nu prea sunt încurajați de profesori să citească. După părerea mea în biblioteca în care activez ar trebui de lucrat cu disignul pentru a fi mai atractiv și mai intem pentru a atrage cititorii.

Igor Mumjiev, Facultatea de Litere, anul I. Studenții nu cites-că deoarece au alte interese, cum ar fi internetul care este un mare viciu și atît internetul e un mare viciu dar și lenea ar fi o cauză. Eu nu citesc pentrucă nu am timp li-ber, mă ocup cu ceea ce îmi place, iar cititul nu intră în aceste lucruri.

Daniela FOCȘA

FEN

OM

EN

UL B

IBLI

OTE

CIL

OR

PU

STI

I

UNIVERSITAS / Joi / 17 iulie 2014 / 4

parte, cu alte ocazii; dar e cu to-tul altceva cînd poți să te verifi ci, cînd zici ceva și simți „respirația spectatorului”, ori în cazul televi-ziunii e mai complicat pentru că ai în faţă doar „ochiul de sticlă” al camerei de luat vederi – unul care nu respiră și e foarte indiferent. Dar m-am obișnuit și cu asta.

- Vedeți vreo diferență în-tre studenții de astăzi de la acto-rie și cei din promoția dumnea-voastră?

- De fapt, eu cred că oame-nii sunt la fel și vremurile sunt la fel. Se schimbă, desigur, anumite lucruri, cum ar fi apariţia interne-tului şi a telefoniei mobile, care parcă lasă impresie că generația de azi ar fi altfel decât a noastră. Dar în esenţă diferenţele dintre generaţii nu sunt mari. Studenții sunt veșnic studenți. Atîta doar că, după părerea mea, noi lecturam mai mult. Şi citeam cărţi, cuvinte scrise pe hârtie, nu pe monitoare. Şi, de vreme ce nu prea aveam acces la informații, ca să găsești o informație trebuia să mergi la bibliotecă, să te aşezi pe scaun cu-minte şi să lecturezi în linişte, să te concentrezi, să depui un efort, care lăsa o amprentă mai profun-

pentru rubrica „Limba Moldove-nească pentru români”?

- Care Anatol Durbală? Acolo Anatol Durbală nu-i, de-loc! Acolo sunt două personaje: Moldoveanul şi Românul. Trebu-ie să vă spun că nu sunt, nici pe departe, întotdeauna de acord cu părerile lor. Este vorba despre o convenție, este un joc. Desigur, o parte din mine o dau lor, că, oricum, îi îmbrac pe mine, sunt mâinile mele, părul meu, anumite gesturi, un anume fel de a vorbi, dar, de fapt, eu nu sunt total în ni-ciunul din aceste personaje, nici în Român, nici în Moldovean. Toc-mai de aceea şi este oarecum mai simplu, că mă „bag” în doi oameni străini, cum să zic… mă „vâr” în pielea lor şi e o plăcere să joc pe alții, pentru că mă fereşte de obli-gativitatea să fi u eu însumi. Că e mai greu să fi i cine eşti, decât să pari un altul.

- Ce impact are asupra politicienilor emisiunea „Ora de ras”?

- Nu știu cu siguranță, pentru că nu am discutat cu nici un politician niciodată despre emisiunea noastră. Adică… mint. Cu domnul Ioniță am avut odată

de ras”, avem și fi lmat asta. A zis că trebuie să ai curaj ca să spui așa ceva la televizor.

Dar despre politicienii „de vârf”, activi astăzi, știu cu siguranță doar că ne privesc. Ci-neva mi-a zis chiar că emisiunea este împărțită pe fraze, fac și ei „bășcălii” pe cei care sunt „rași”, așteaptă cine o să fi e „ras” următo-rul. Despre vreun efect al emisiu-nii noastre asupra politicienilor nu putem vorbi. Ei nu au reacţii. Noi îi criticăm, îi criticăm iar ei se fac că plouă. Vorba ceea „Câinii latră, caravana trece”.

- Cheianu și Durbală ,,rad” politicienii, dar pe Cheia-nu și Durbală cine-i ,,rade”?

- În primul rînd, noi în-cercăm să fi m autoironici. Şi nu e simplu să fi i autoironic, adică să ne „radem” noi pe noi. Cine ne-ar „rade pe noi” nu știu… Pe mine, de exemplu, mă rade mama zilnic că nu mă îmbrac așa, că nu mă tund așa, că nu în acolo, că nu pe dincolo. Cine de fapt te poate rade? – persoana care e alături de mine. Am o replică în spectacolul în care joc acuma, care-i aparţine lui Aureliu Busuioc, se potrivește să o spun aici: „Se ştie, că cea

dușmani mă apăr singur”.- Vă poartă noroc „codița”

și „barbița”?- Nu știu. În fond, trebuie

să recunosc că nu mă pot plânge pe soartă, consider că lucrurile cumva avansează, se dezvoltă. Nu în toate domeniile, am mai mari nemulțumiri în teatru decât în alte activități, deși teatru e ac-tivitatea mea de bază. După mine toate problemele noastre se afl ă în noi nu în alții, înăuntrul nostru, important e să le înțelegem, să ne dăm seama de ele și să avem cura-jul și puterea să le rezolvăm. N-am prea observat ca norocul să vină odată cu „barbișonul” ăsta sau cu „coada”. Coada o port demult, de prin nouăzeci și ceva, dar bărbița o port de aproape patru ani. A fost o chestie strict legată de profesie. Printre actori bântuie o superstiţie că orice rol, mai ales făcut bine, se bagă şi în viaţa ta reală, oare-cum te „molipsești” de personaj şi începi să manifeşti apucăturile lui în viaţa de zi cu zi. Cânt se monta „Amorul dănțuie și feste joacă”, un spectacol care se joacă pînă astăzi, machioza îmi lipea, la ce-rinţa regizorului, o asemenea băr-

Interviu cu actorul Anatol Durbală

Studenţilor mei obişnuiesc să le spun:

- Unde vă simțiți mai bine, pe scena teatrului unde publicul vă aplaudă sau în fața ca merelor din studiou unde aveți parte de reacții adverse?

- Specialitatea mea este „actor de TEATRU şi fi lm” şi, bi-neînţeles că în teatru mă simt mai la locul meu. Mă simt mai bine atunci cînd am reacția spectato-rului imediată la ceea ce fac, nu neapărat în teatru, poate și în altă

INTERVIU

dă decât SMS-urile sau iconiţele cu zâmbete pe Facebook. Poate anume din acest motiv tinerii din generația de astăzi, spre diferență de cei din a noastră, se pricep mai puţin să formuleze un gând mai amplu, să judece mai profund, să îşi expună limpede şi argumentat punctul de vedere. E doar o păre-re.

- Cum e să discute A. Dur-bală cu A. Durbală la fi lmările

un schimb de replici, întîmplator pe stradă, care a spus că „îi place foarte mult cînd îl criticăm și chiar vrea să îl criticăm”. Odată am citit undeva un comentariu al domnu-lui Sergiu Sîrbu, încă era deputat comunist, care a spus că i-a plăcut cum l-am criticat și a glumit că are să mai facă „boroboațe” ca să ni-merească în „Ora de ras”. Domnul Petru Lucinschi, fostul președinte, a zis cuvinte bune la adresa „Orei

mai ieftină şi cea mai bine vându-tă marfă din toate timpurile sunt prietenii şi fraţii”. Vreau să zic un lucru general: eu mă aștept la „radere” de la amici, prieteni, de la cei care te știu bine pentru că durere poate să îți producă numai un om căruia i-ai deschis sufl etul, de aceea trebuie să fi i foarte pre-caut. Mai este o vorbă, pardon că tot înşirui aforisme: „Păzește-mă, Doamne, de prieteni, că de

biţă. Până într-o zi când mi-am zis „Dar ce-ar fi să-mi cresc aşa una, pe bune?”. Am crescut-o, m-am obişnuit cu ea şi uneori chiar aş vrea s-o rad, dar nu-mi mai pot permite. Am impresia că aş deza-măgi mai multă lume, care mă ştie aşa, cu bărbiţă. Mi-am zis că o să aştept un temei serios pentru ca să mă decid să o rad, cum ar fi un rol întrun fi lm. Astă primăvară am avut această ocazie şi am scurtato pentru un rol din fi lm. Oricum, nu am tăiato de tot. Până în toamnă o cresc la loc.

- Mulți viitori jurnaliști se văd „vedete” de televiziune, ce sfaturi le-ați da?

- Off, asta e o întrebare mai complicată. În primul rând pentru că eu unul nu prea înțeleg ce în-seamnă „vedetă”. După părerea mea, „vedetă” ar trebui să se nu-mească un om care e cu adevărat valoros, chiar dacă nu este foarte cunoscut. Şi atunci când vedete li se spune unor nonvalori, dar foar-te cunoscute, promovare artifi cial, umfl ate, noţiunea de vedetă îşi pierde orice sens. Eu aş omite cu-vântul acesta din DEX, dacă exis-tă acolo. În altă ordine de idei, ce să sfătui? Studenţilor mei obişnu-

iesc să le spun: „Un artist bun nu-l astupi cu o pătură”. Perfect valabil şi în cazul jurnaliştilor, medicilor sau şoferilor. Dacă îți știi profesia, dacă în viața asta știi să faci ceva bine, adică nici măcar bine, ci ex-celent, nu ai cum să nu reușești, chiar și într-o țară ca a noastră. Deci, le-aș dor cîteva lucruri: dacă au talent, că ar trebui să-l aibă îm profesia lor, iar talentul este o chestie care nu se învață, ori îl ai ori nu-l ai, să-l conștientizeze și să învețe a-l pune în aplicare, asta e foarte important, pentru că știu foarte mulți oameni talentați care au terminat-o pe „sub garduri”, care nu au știut să-și valorifi ce ta-lentul, și știu foarte mulți oameni care au avut un gram de talent dar din cauza dorinței și abilităților de a-l pune în valoare au ajuns ci-neva. E important să îmbini astea două, să combini talentul cu mun-ca. Să învețe întruna, toată viaţa, nu numai la academii şi universi-tăţi. După mine un om care înce-tează să învețe este un om mort.

- Mulțumesc frumos pen-tru interviul acordat.

Laura BEREGHICI

Pe un artist bun n u - l a s t u p i

cu o patura, ,

DURBALA & ULIM

,

5UNIVERSITAS / Joi / 17 iulie 2014 / GERMANIA & ULIM

După o pauză de 4 ani Campionatul Mondial de Fotbal a revenit pe arena publică a televiziu-nii cu noi emoţii şi aceleaşi aşteptări de la fani: «Victorie».

Anul acesta CM s-a desfăşurat în Brazilia pe stadioanele a 12 ora-şe diferite în perioada 12 iunie-13 iulie.

În meciurile de fi nală s-au vi-sat toate naţionalele lumii, însă în faza grupelor au ajuns doar 32. Pentru prima dată în această fază a evoluat naţionala Bosniei şi Herţegovinei. Marea surpriză a campionatului a fost naţionala sud-americană Costa Rica care a ajuns pînă în sferturile de fi nală.

Imnul ofi cial al CM din anul acesta este ofi cial considera-tă piesa «We are one (Ole ola)» interpretată de către Pitbull, Jennifer Lopez şi Claudia Leitte. Anume cu această piesă s-a des-chis campionatul şi nu mai puţin evoluţia echipei gazde “Selecao” şi naţionalei Croaţiei, ambele ca-lifi cate în grupa A din cadrul tur-neului.

Pentru a se califi ca în play-off-ul campionatului, echipele aveau nevoie de a trece faza gru-pelor cu un coefi cient de 9 puncte în cazul victoriei absolute în toate meciurile disputate, fără egaluri.

Surprize mari am avut în aces-te faze de trecere: campioana din 2010, Spania, a pierdut ocazia de a-şi menţine titlul, la fel ca şi naţionalele Angliei, Italiei, Portu-galiei, Rusiei – unele din ele fi ind favorite la acest campionat, însă au avut o evoluţie proastă.

Pentru acest campionat mon-dial au fost selectaţi jucători de la marile cluburi ale lumii pentru a-şi

reprezenta ţara. Evoluţia acestora le poate schimba cursul carierei de fotbalist.

Din păcate, nu am avut ocazia să urmărim evoluţia unor jucă-tori ca Marco Reus (Germania), Frank Riberry (Franţa), Samir Nasri (Franţa), Radamel Falcao (Columbia), Teo Walcott (Marea Britanie), Victor Valdes (Spania), Thiago Alcantara (Spania), aceş-tia fi ind accidentaţi în meciurile amicale.

Cea mai gravă accidentare în momentul disputării meciurilor a avut-o Neymar Jr. (Brazilia) în meciul cu Columbia. Jucătorul

a avut o accidentare la coloana vertebrală şi nu va evolua ceva timp nici pentru Barcelona. FIFA a acordat o sumă de recompensare a acestuia clubului la care evolu-ează.

Cea mai urîtă intervenţie a fost a lui Luis Suarez (Uruguay) asupra lui Giorgio Chiellini (Ita-lia). În timpul disputării meciu-lui dînsul l-a muşcat de umăr pe adversarul său. FIFA l-a pedespit

pentru această intrare cu 3 luni de suspendare. Luis Suarez de curînd s-a transferat la Barcelona şi va putea evolua pentru clubul spaniol din octombrie.

CÎTEVA TOTALIZĂRI

La acest campionat s-au înscris peste 170 de go-

luri, în 2010 cifra a ajuns doar la 154. Conform statisticilor, marea majoritate fi ind marcate în partea secundă a meciului (fără seria de penalty-uri din fi nale). De ase-menea, s-a ridicat considerabil numărul de penalty-uri în timpul

meciurilor acordate pentru greşe-lile în atac.

Cel mai bun marcator al actua-lului campionat este James Rodri-guez (Columbia) cu 6 mingi mar-cate (1 din penalty).

Anul acesta, Miroslav Klose (Germania) a stabilit un nou re-cord al golurilor înscrise, fi ind cel mai bun marcator din toate timpu-rile (16 goluri marcate în întreaga sa evoluţie pentru naţionala Ger-

maniei). Pînă acum, poziţia celui mai bun marcator era ocupată de Ronaldo (Brazilia) cu 15 mingi marcate (acesta şi-a sfîrşit cariera de fotbalist în 2011).

AU ÎNCEPUT VÂNĂTO-RILE DE FOTBALIȘTI

După acest campionat mondial s-au început

transferurile în cluburi, ceea ce demonstrează efi cacitatea acestei competiţii. Fiecare fotbalist are posibilitatea de a-şi demonstra ap-titudinile sportive şi aceasta este o perspectivă pentru cariera lor.

James Rodriguez (Colum-bia) are posibilitatea de a semna un contract cu marele club spa-niol Real Madrid. Acesta `a pus ochiul` şi pe Toni Kroos (Germa-nia). Barcelona a efectuat transfe-rul unor jucători precum Claudio Bravo (Chile), Ivan Rakitic (Croa-ţia) şi Luis Suarez (Uruguay). Ma-rio Mandzukic (Croaţia) a semnat cu Atletico Madrid, David Luiz (Brazilia) s-a transferat la PSG şi

Alexis Sanchez (Chile) la Arsenal. Acestea sunt doar cîteva transfe-ruri care au fost susţinute.

NEMULȚUMIRI...

Oricît de frumos nu ar fi fost campionatul, a avut

şi o latură mai puţin favorabilă. Protestele dinaintea competiţiei şi în timpul acesteia nu au contenit. Brazilia a fost criticată de presă că nu s-a pregătit destul şi nu avea perfectată infrastructura stadioa-nelor. Oamenii protestau pentru marile chletuieli care s-au efectuat (1,314 mld de dolari) şi cu mesa-jul : “FIFA go home”, susţineau că aceşti bani ar fi putut să mear-gă în educaţie, sănătate şi muncă.

CEI MAI BUNI DIN-TRE CEI BUNI

În fi nala mică s-au întâlnit Brazilia cu Olanda care au

luptat pentru locul trei în campi-onat. Medaliile de bronz au mers la olandezi, care au reuşit să se impună cu 0-3 în faţa naţionalei Selecao.

Cupa a mers la Germania. Aceasta s-a impus cu 1-0 în faţa Argentinei. Totul s-a sfârşit şi ni-meni nu va putea spune ca aceas-tă naţională a avut o evoluţie proastă. Cu un activ de 18 goluri marcate şi 4 primite, această naţi-onală a meritat să ridice cupa şi să fi e numită campioană mondială.

La acest campionat, premiul de cel mai bun portar a mers la

Manuel Neuer (Germania), iar cel mai bun jucător a fost desemnat Lionel Messi (Argentina).

Lumea fotbalului pe 4 ani îşi schimbă culorile în negru, galben şi roşu.

Mulţumim Brazilia pentru o lună plină de fotbal de calitate. Ne revedem peste 4 ani în Rusia.

Oleole!

Cristina PARFENI

Cupa Mondial de Fotbal 2014

UNIVERSITAS / Joi / 17 iulie 2014 / 6 ULIM ÎN IMAGINI