Romanta Noului Venit
2
Ion Minulescu Romanţa noului-venit Străinule ce baţi la poartă, De unde vii Şi cine eşti?... Străinule de lumea noastră, Răspunde-ne de unde vii, Prin care lumi trăişi coşmarul nepovestitelor poveşti Şi-n care stea ăsişi coloarea decoloratei nebunii?... De unde vin?... De unde pot veni, c!nd oc"ii-mi, Plini de rerete şi tristeţi, Par două candele aprinse #n cripta morţilor poeţi? Priviţi... Sandalele-mi sunt rupte, Iar toa ce mi-o dete-$pollo %n noaprea c!nd pornii spre voi $bia-şi mai &utură albastrul de-a lunul umerilor oi. Sunt ol - 'ăci calea-mi (use lună Şi-n calea mea-#nt!lnii pe r!nd Pe toţi c!ţi vrură să vă v!ndă Podoabe noi ce nu se v!nd, Pe cei ce vrură să vă c!nte romanţe noi, Pe cei ce vrură Să vă-ndrume)e spre mai bine - Spre-acel (rumos #ntre)ărit %n armoniile eterne Dintr-un s(!rşit Şi-un in*nit, Pe cei ce v-au adus lumina, Pe cei ce i-aţi primit cu ură Şi i-aţi onit cu pietre - Pietre ce s-or pre(ace-n piedestale %n clipa c!nd vă va cuprinde beţia altor ideale+... De unde vin? u vin din lumea creată dincolo de )are - Din lumea-n care n-a (ost nimeni din voi, u vin din lumea-n care u-i ceru-albastru, Şi copacii nu-s ver)i, aşa cum sunt la voi, Din lumea im(elor ce-aşteaptă sosirea aunilor oi, Din lumea cupelor deşarte şi totuşi pline-n orice clipă, Din lumea ultimului c!ntec,
-
Upload
lauraciociu -
Category
Documents
-
view
6 -
download
2
description
Romanta Noului Venit
Transcript of Romanta Noului Venit
Ion Minulescu
Romana noului-venit
Strinule ce bai la poart,De unde viii cine eti?...Strinule de lumea noastr,Rspunde-ne de unde vii,Prin care lumi trii comarul nepovestitelor povetii-n care stea gsii coloarea decoloratei nebunii?...
De unde vin?...De unde pot veni, cnd ochii-mi,Plini de regrete i tristei,Par dou candele aprinse n cripta morilor poei?Privii...Sandalele-mi sunt rupte,Iar toga ce mi-o dete-Apollon noaprea cnd pornii spre voiAbia-i mai flutur albastrul de-a lungul umerilor goi.Sunt gol -
Cci calea-mi fuse lungi-n calea mea-ntlnii pe rndPe toi ci vrur s v vndPodoabe noi ce nu se vnd,Pe cei ce vrur s v cnte romane noi,Pe cei ce vrurS v-ndrumeze spre mai bine -Spre-acel frumos ntrezritn armoniile eterneDintr-un sfriti-un infinit,Pe cei ce v-au adus lumina,Pe cei ce i-ai primit cu uri i-ai gonit cu pietre -Pietre ce s-or preface-n piedestalen clipa cnd v va cuprinde beia altor ideale!...
De unde vin?Eu vin din lumea creat dincolo de zare -Din lumea-n care n-a fost nimeni din voi,Eu vin din lumea-n careNu-i ceru-albastru,i copacii nu-s verzi, aa cum sunt la voi,Din lumea Nimfelor ce-ateapt sosirea Faunilor goi,Din lumea cupelor dearte i totui pline-n orice clip,Din lumea ultimului cntec,Purtat pe-a berzelor aripDin rm n rm,Din ar-n ar,Din om n om,Din gur-n gur, -Din lumea celor patru vnturii patru puncte cardinale!...
Deschidei poarta dar,i-n caleIeii-mi toi cu foi de laur,Iar voi, ce msurai cu versul gndurile ce n-au msur,Venii n jurul meu degrab,i-n cntul lirelor de aur,Pornii cu mine mpreunSpre lumea-n care nu-s castele cu punii anuri feodale,Nici ruginite pori de-aram, la care bat cei noi sosii...Venii cu toii ct mai e vreme,i mai putei cnta -Venii!...Venii, s v aprind n suflet lumina stinselor fcliii-n versuri fantasmagoria i vraja noilor magii!Iar cnturile voastre -Cnturi cu care azi cerii o pine -S le-ncunun cu strlucire aureolelor de mine!...Dar poarta a rmas nchis la glasul artei viitoare.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Era prin anul una mie i nou sute opt - mi pare.
