DRAGOSTEALUI LANCELOT DU LAC

II

[ ... J Era la inceputul vremii aventurilor. Bretania albastraa fost plina, pe atunci, de minuni, ~i cavalerii au inceputsa cutreiere lumea. Pretutindeni erau obstacole anevoioase~i datini ciudate peste care nu puteai trece sau pe care nuIe puteai indrepta dedt prin mare vitejie: datorita acestuifapt, cavalerii ~i mai ales cavalerii Mesei rotunde se luptauatit, indt faima lor a dainuit pin a astazi. Calareau prinfn.unti ~i prin vai pe voinicii lor cai de lupta, doborindre/ele apudturi, infruntindu,i pe mi~ei, punindUJi pe ceirai la respect, nimidndUJi pe tilharii care jefuiau la drumulmare; ~i 0 seama de fete, pe care nu le,ai fi putut visa maiimbietoare, porneau la drum ~i e/e pe caii lor de parada;~i, in vremea aceea, curtea regelui Artus i~i arunca stralu.cirea peste tara Logres, impodobita cu regina Guenievra~i cu doamnele ei de onoare, straludtoare de aur, de argint,de bogate tesaturi de matase, de serbari, de gherfalz~, deereti, de ~oimi ~i de alte pasari de prada. Acolo viet.uiaucavalerii Mesei rotunde, ~i nidodata nu s,au vazut atlt debuni cavaleri, atit de viteji, atit de mindri, atit de viguro~i~i de cutezatori; dar pe atund se dramuia vitejia la un pretmult mai ridicat dedt astazi.De dnd ori pe an, la Pasti, la rnaltare, la Rusalii, la T oti,Sfintii ~i la Craciun, reg~le Artus dadea receptie mare 'lacurte ~i i~i punea coroana pe cap. Pe vremea aceea, nimeninu era socotit cu adevarat viteaz, fara dad nu sala~luia 0

vreme la curtea lui: de aceea, baronii veneau cu gramadala aceste receptii regale. Iar cea de la Rusalii era cea maiplacuta ~i mai vesela, pentru d in ziua aceea Domnulnostru Isus Cristos, inalflndu'se la ceruri, I,a trimis pe

Sfintul,Duh printre credincio~ii lui, la fel de descurajatica ni~te oi care ~i,au pierdut pastorul. Dar receptia de laPa~ti era cea mai de seama ~i cea mai onorata, intru pome,nirea Mintuitorului, care a inviat din morti ~i ne,a rascum,parat de la durerile ve~nice. Dealtminteri, cu multe alteprilejuri, cum ar fi la Intrarea in Biserica, la AdormireaMaidi Domnului sau la hramul ora~ului in care se gasea,~i apoi dnd voia sa onoreze anumiti oameni, regele dadeareceptii la curte. Dar acestea nu se chemau receptii mari.~i, la toate receptiile, avea obiceiul sa nu se a~eze la masamare dedt atund dnd cavalerii lui avusesera prilej de vreofapta vitejeasca.

Ci iata ca 111 vinerea Sfintului,Ion, regele vtna toata ziuain padurea de la Camaaloth; catre seara, dnd intra'n ora~cu oamenii sai, vazu venind spre dinsul un frumos alai.rn frunte, pe jos, doi valeti duceau de friu doi cai albi depovara, dintre care unul purta un cort u~or de tabadi, celmai bogat din dte s,au vazut vreodata; iar celalalt, douacufere frumoase pline cu haine de cavaler. Apoi tnaintau,doi dte doi, patru scutieri dlari pe cai voinici ~i viguro~i~i tinind care 0 pavaza cu catarama de argint, care un coifargintat, care 0 lance, care 0 spada mare, ludoasa, taioasa~i u~oara, demna de toata admiratia; ~i, dupa ei, alti scutieri~i osta~i; apoi, trei fete; in sfir~it, 0 doamnii insotita de ungentilom frumos ca lumina zilei ~i de doi paji tndatoritori

cu care vorbea. ~i haine!e, arme!e, scuturile, caii, totul era,in alaiul acesta, de culoarea zapezii.Rege!e se opri, uimit. In vremea aceasta, doamna, zarindu,l,dadea zor calului ~i, depa~indu,~i escorta, inainta catre el,insotita de domnisorul cel frumos. Ba inca mai aBati caera imbracata cu ~ tunica ~i cu 0 mantie din samit' alb,imblanit cu hermina, ~i calarea pe un mic cal de parada,un buiestra~ a~a de bine croit, di nu s,a vazut dndva altul maifrumos, iar valtrapul lui de matase atlrna plna 141pamint;friul ~i pieptarul era din argint fin, iar ~aua ~i scarile din£ilde~ iscusit gravate cu imagini in care se vedeau doamne~i cavaleri. De indatii ce doamna ajunse in fata regelui, i~idadu valul la 0 parte ~i, dupa celi raspunse 141binete, pecare rege!e se grabise sa Ie dea cel dintii, ca un nobil cmte,nitor ~i cu 0 aleasa cre~tere cum era, ea ii spuse:- Maria,ta, Dumnezeu sa te binecuvinteze ca pe cel maibun dintre regii de pe lumea aceasta! Vin de tare departepentru a'ti cere 0 favoare pe care n'o sa mi,o refuzi, caeinwti poate pricinui nici un riiu ~i nu te va costa nimic.- Doamna, raspunse regele, oricit m,ar costa de mult,Jadi nu e ceva cal'e sa ma faca de ocara ori sa daul1t'zeprietenilor mei, am sa,ti acord, oricare ar fi.- Maria,ta, iti foarte multumesc! Iti cer asadar sa,l facicavaler pe ace~t scutier al ~leu, dnd 'are sa t~ roage eI.- Frumoasa prietena, ti se cuvin vii multumiri crLmi kiiadus mie pe acest chipe~ baietandm. Ii v'oi da ce tine dem.ine: armele si imbratisarea de investire; bunul Dumnezeuii va harazi r~stul: vit~jia.Doamna ii multumi regelui ~i ii destanui cii i se spunea

~ Doamna Lacului; dupa care, oridt a rugat-o regele sadimina, ea i~i lua bun dimas, lasindwl foarte mirat, cacinu auzise vreodata rostindwse acest nume.

D ESPARTIREA

"Domni~orul, care era tare trist ca se despartea de dlnsatinu s,o insoteasca 0 vreme. Dupa ce mersera alaturi, cujale, cale de ~ bataie de arc, dlnsa rupse tacerea ~i,i spuse:- Vlastar regesc, trebuie a~adar sa ne despartim. Oar,mai inainte, vreau sa ~tii, dumneata, pe care te,am crescut,ca nu sint mama dumitale ~i ca dumneata nu e~ti fiul meu.Vita din care te tragi este din ce1e mai alese din lume, ~iintr,o buna zi vei afla numele parintilor. Ginde~te'te saajungi la fe! de desavir~it prin simtire pe dt e~ti la trup,caci ar fi mare pacat daca vitejia n,ar pretui, in dumneata,dt frumusetea. Miine seara, ai sa,l rogi pe regele Artussa'ti dea investirea de cavaler, ~i in. aceea~i zi, inainte decaderea noptii, vei parasi palatul ~i vei porni sa cutreieripI'in toate tarile, diutind prilej de fapte viteje~ti: caci a~avei cuceri laude ~i pretuire. Nu te opri in nici un loc, saudt mai putin cu putinta, dar cauta sa nu 1a~ivreo ispravavitejeasca de fiicut celor care VOl' veni dupa dumneata.lar dacii te va intreba cineva cine e~ti, spune,le cii nu ~tiicum te cheama.I~i scoase din deget un ine! pe care 11puse In degetul tina,rului. Apoi II incredinti pazei cere~ti, sarutindu,[ tl~urel,~i ii mai spuse ceva:- Frumosule fecior de rege, asculta ce,am sa'ti spun: veic!uce Ia bun sf1r~it incumentarile cele mai primejdioase,iar cel care Ie va savir~i pe cele pe care Ie vei fi lasat nesa,vir~ite nu s,a ivit inca pe lumea aceasta . . . Ti,a~spunemai multe, dar mi se stringe inima ~i mi se cmma graiul ...Dwte, dwte cu Dumnezeu, bunuIe, fl'umosule, nobilule,imbietomle, doritule ~i cel mai drag odor al rn.eu!It m.ai saruta iar pe gmi, pe rata ~i pe ochii amindoi, cuJragoste; apoi pleca atlt de trista, Indt n,ar mai fi pututrosti un cuvint mai mult. ~i domni~orul izbucni in plinsvazind,o ca se indeparteaza. Dadu fuga sa imbrati~eze rindpe rind valetii, fete!e ~i baietii; apoi ramase cu caii depovara ce duceau hagaje!e ~i cu cei doi scutieri lisati deDoamna Lacului.Dupa care 0 porni spre curtea regelui.

Inca de simbata dimineata, se duse sa,1 gaseasca pe seniorulYvain eel mare, care,1 gazduise in locuinta lui, ~i il rugasa,i ceara regelui Artus sa,l investeasca a doua zi.- Cum, draga prietene, ii spuse gazda lui, nu vrei sa maia~tepti putin ~i sa inveti me~te~ugul armelor? Pui~orul carese avinta din cuib inainte de a ~ti sa zboare cade la pamint.Dar baiatul ii raspunse ca ardea de nerabdare sa nu maifie scutier, ~i seniorul Yvain se duse sa,i spuna regeluidorinta lui.- V ~rbe~ti despre tinarul cu mantie alba? ii spuse regele.Ce parere ai, Gauvain, despre fatui de ieri seara, care vreade pe acum sa fie cavaler?- Eu cred ca 0 sa,i stea bine cavaler, caci e frumos ~i parede vita buna.- Ci~e e baiatul acela? intreba regina Guenievra.- Dwte ~i cheama,l, Yvain, ii spuse regele, ~i ai gflJa sase inve~minte cit mai [rumos, imi pare cii are de ajuns dincele de trebuinta pentru imbracat.In cetate, se raspindise vestea despre domni~orul care venisecu alai de cavaler, a~a incit strazile erau ticsite de lume,cind strabatu ora~ul in crupa pe calul nobilului Yvain.Chiar ~i la pal at, cavalerii, doamnele ~i domni~oarele deonoare coborlsera in curte ca sa,1 vada, iar regele ~i reginase aplecau pe fereastdi.Domni~orul imbracat in alb descaleca, la fel ~i seniorulYvain, care il lua de mina ~i,1 duse in sala unde regele ~iregina poftira intre ei pe ruda lor, in timp ce baietandrulse inHiti~a in rata lui, pe iarba verde cu care era presaratpamintul. Avea un chip placut ~i minunat croit; cizmele iierau atit de strinse pe picior, incit ai fi crezut cii s,a nascutincaltat, ~i pintenii lui straluceau de'ti puteai vedea chipulin ei. Regina Guenievra il ~i privea cu dragoste ~i il rugape bunul Dumnezeu sa,i harazeasca vitejie celui diruia iidaduse 0 infati~are atit de frumoasa. Ot despre domni~orulcu mantie alba, ori de cite ori i~i putea arunca pe furi~ochii spre ea, se minuna de atita frumusete, cu care nuputea fi asemuita frumusetea Doamnei Lacului ~i nici

[rumusetea altei femei; nu gre~ea, de buna seama, in privintaaceasta, cad regina Guenievra era regina doamnelor ~iizvorul vitejiei.- Cum se numeste tinarul asta [rumos? intreba dinsa.- Nu ~u, mari~'ta, dispunse Yvain. Cred di e din tara .••..Galiei, judecind dupa grai.Atunci regina il lua de mina pe chipe~ul domni~or ~i 11intreba unde se nascuse. Dar el, la atingerea acestei miiniginga~e, tresare ca un om care se treze~te din somn ~i nuraspunde un cuvint.- De unde e~ti? il intreba iar regina.EI 0 prive~te ~i,i raspunde oftind ca nu ~tie de unde. Ea11intreaba cum i'l cheama, iar el ii raspunde ca nu ~tie cum.Prin aceasta, regina i~i dete seama ca baiatul era cu totululuit ~i parca dus departe ~i, desigur, nu cuteza sa,~i inchi,puie ca ar fi [ost din pridna ei, cu toate acestea, avea oare'care banuiala. Atunci, ca sa nu,1 tulbure ~i mai mult, ~ifiindu,i [rica totodata de gura lumii, regina se ridica ~i spuse:- Baiatul asta nu pare prea de~tept ~i, intelept sau nebun,nu i s,a dat 0 cre~tere aleasa.- Cine ~tie, maria,ta, raspunse seniorul Yvain, dacii nucumva i s,o fi porundt sa nU1~i dea in vileag numele ~ilocul de ba~tina?- Asta se prea poate, raspunse regina, dar ath de incet,incH baiatul nici n,o auzi.Apoi regina se retrase in apartamentele ei.

La ci:iderea noptii, seniorul Yvain 11 conduse pe [rumosuldomni~or intno biserica, unde i'l puse sa privegheze pina '1in zorii zilei; dupa care, 11aduse in locuinta lui, ca sa seodihneasdi un pic. Dimineata, cei care urmau sa fie inves,titi in ziua de Sflntul Ion primira de la rege imbrati~areade investire, apoi toata lumea se duse sa asculte slujba reli,gioasa ~i, la intoarcere, regele incepu sa Ie incinga spadanoilor cavaleri.

Oar cum nUll mal r~masese de investit decit domni§orulimbracat in a!b, intra In sa!a 0 [ecioara, cea mai [rumoasadin cite s,au vazut vreodata. Cosite!e ei pareau din aur fin,ochii alba§tri straluceau ca ni§te pietre scumpe, §i era atltde armonios [acuta, Incit nu gaseai nimic la ea nelalocullui; ce sa va mai spun? Inainta ridicindu,§i u§or rochia Inrata; ajunglnd dinaintea regelui, Ii dadu drumul peste iarba[rageda §i proaspata cu care era presarata pardoseala pala<tului, apoi se inclina. Cavalerii §i doamnele de onoare carese aflau in sala se apropiasera ca sa vada mai bine 0 atare[rumusete, §i puteai sa Ie tai §i punga de la cingatoare, canici n,ar fi bagat de seama, atit se holbau masurind,o; pescurt, toti 0 slaveau, mad §i mid. Dar ea spuse [ara sa,§ipiarda cumpatul, rizlnd u§or ca 0 priveau ap:- Rege Artus, Domnul sa te aiba In paza lui! T e salut petine §i pe toti cei ce'ti sint dragi in numele doamnei deNohant §i al meu personal.- Frumoasa §i [ermecatoare prietena, Ii raspunse regele,care avea darul vorbirii §i §tia sa Cadi jocuri de cuvinte, ai§i dumneata dreptu! la 0 buna parte din salutul acesta, devreme ce se adreseaza tuturor celor care imi slnt dragi.- Maria,ta, ma iubesc a§adar mai mult, fiind cuprinsa inacest omagiu alaturi de maria,ta. Doamna de Nohant Iticere sprijinu!, ca unui suzeran cu leg~mint, caci regele dinNorthumberland i,a cotropit §i daunat mo§iile. Au cazutla intelegere amindoi ca doamna mea va putea pune sa ise apere dreptul printr'un cavaler contra unul, sau prindoi contra doi, sau prin trei contra trei, sau prin atitiachi va putea avea. Si ea iti cere sa,i trimiti apaditorul pec;re,! vei socoti de 'cuviinta. '- Draga prietena, Ii raspu~se regele, am sa,i vin cu dragainima In ajutor, dci de la mine I~i are mo§ia. Dar chiar

dad nu m,ar lega nici 0 indatorire, a§ ajutMo in aceea~imasura, dci este 0 nobila foarte curajoasa, buna §i de vitamare; dar §i de dragul dumitale ...Tlnarul auzi cuvintele acestea §i, In timp ce fecioara CLl

trup [ermecator era condusa spre odaile reginei, el veni §idzu in genunchi in rata regelui §i,i ceru sa fie el trimis Inajutorul Doamnei de Nohant.- Sire, adauga el, viizindu,1 ca §ovaie, nu,mi poti re[uzaprima [avoare pe care 0 eel' de la maria,ta dupa Invest ireamea. A§ fi diu pretuit §i, eu Insumi, m,a§ stima mai putin,dad l11aibinevoi sa,mi dai spre indepIinire ceea ce poateface un cavaler.In clipa aceea, nobilii Gauvain §i Yvain intervenira ca sa,iarate regelui ca nu putea sa,1 re[uze in chip onorabil. A§aInch, in cele din urma, regele ii acorda [avoarea ceruta,de§i se temea ca un baietandru ca eI nu avea Inca vlrsta sapoarte pe umerii lui 0 atit de grea povara cavaIereasca.- Sire, iti [oarte multumesc, spuse domni§orul.~i, dupa ce,§i lua bun ramas de la rege ~i de la baronii lui,se duse acasa ca sa,~i Imbrace armura.

Ci iata ca seniorul Yvain, care il Insotise, II vazu pe nea~,teptate aIb ca varuI §i,1 Intreba ce are.- Vai, seniore, nu mi,am luat ramas bun de la regina!- Ca bine spui!Se Intoarsera amlndoi la palat §i urcara In camerele reginei.Acolo, domni~orul ingenunche [ara sa spuna 0 vorba, cuprivirile In jos.- Maria,ta, ii spuse senioru! Yvaio, acesta este tinarulde ieri,seara, pe care I'a [acut regele cavaler azi,dimineata;vine sa,§i ia bun ramas de la maria,ta.- Cum a~a? atit de repede?- Da, maria,ta. Se duce, in numele n1ariei,sale regeluisa,i dea ajutor Doamnei de Nohant. Chiar el a cerut Invoirf'aaceasta ca pe,o [avoare cavalereasca.

- Oar cum de s,a Invoit maria,sa? E atlt de tlnar! ...Rididl..te, tinere senior! Nu ~tiu cine e~ti - poate un gen,tilom mai de vita dedt se presupune, ~i eu te Jas In gel111l1cbiIII fata mea! Nu slnt deloc politicoasa!- Vai Inalta doamna, spuse doml1i~orul printre suspine,iarta,mi nebunia pe care am savlqit,o!- Ce nebunie?- Era sa plec de,aici fara sa,mi iau dimas bun de la maria,ta.- Oraga prietene, qti destul de tlnar ca sa ti se ierte 0

nechibzuinta atlt de gl'aVa!- Multumesc, lnalta doamna!~i, dup~ 0 clipa de ~ovaiala, mai spuse:- tnalta doamna, dad ai binevoi, m,a~ socoti pentru tobdeauna cavalerul mariei,tale.- Cu drag a inima! Cu bine, preabunule prieten!~i 11 ridid dlndwi mlna, ~i de buna seama cavalerul [uIndntat dnd simti mlna ei goala'goluta atinglnd,o pe,a lui!Se Inclina ~i In fata doamnelor ~i a domni~oare1or de onoare,care auzisera vorbindwse despre farmecul ~i despre frumwsetea lui de pomina ~i care nwl slabira nici una din ochiIn timpu! convorbirii cu regina, minunlndu,se ca hrea 11Inzestrase atlt de bine cu ceea ce doreau ele mai mult,apoi cavalerul se Intoarse acasa ca sa,~i 1mbrace echipa,mentul de lupta. Acasa, seniorul Yvain baga de seama can,avea spada.- Pe capu! meu, zau daca e~ti cava IeI', lntrucit regele nuti,a lncins spada!- Seniore, Ii raspunse baietandrul, niei 11'a~vrea alta spadadedt pe,a mea, pe care au luat,o scutierii mei. Am sa,iajung lesne din urma ~i am sa ma Intorc atlt de repede dtva putea sa alerge calu!.Spuntnd aeeasta, sari pe cal ~i porni In goana m;:lre, dar

nu se Intoarse, dci tragea nadejde sa he [iicut cavaler dealta mlna dedt de mlna regelui. ~i seniorul Yvain, dupace,1 a~tepta zadarnic, pleca sa spuna l;:lpaIat cum II In~elasebaietandrul. Seniorul Yvain spuse ca era - poate - Ull

om de vita [oarte mare, care se necajise pentru ca regelenUli Incinsese spada Inaintea eelorlalti, lueru pe care regina~i multi cavaleri Jl crezudi cu putinVl. Oar povestea noastriise Intoarce aeum la doml1i~orul alb care I~i vede de drumcu oamenii lui.

DOATvlNA DE NOHANT~l CAVALERUL CU MANTlE ALBA

Seutierii Ii duceall lancea, pavaza 5i coiful, si unul Ii dllceacle friu calul de lupta, III timp c~celalalt ~Ina din urmacei doi cai de povara. Oomni~orul venea calare In urma lor,foarte Inglndurat, ~i a~a mersera ei ~i tot merser50 plna dndajunsedi la eetatea din Nohant.Oe jur lmprejur tinutul era pustiit ~i casele plrjolite; darrege1e din Northumberland ~i oamenii lui erau atuneioeupati sa jefuiasca la oareeare departare, a~a Inctt portarulcetatii asediate Ii las50sa treaca, dnd vazu di nu erall dedttrei.Taranii din Imprejurirni venisera sa caute adapost In ora~,5i orasu! era atlt de ticsit de !ume, Inclt domni50rul i'mbracatin alb ratiici mult plna sa gaseasca unde sa ;tea; In sfi'qit,Intrloulicioara, zari un maeelar, care i se paru a fi un omde treaba, a~ezat pe treptele casei. Unul dintre scutieri seduse sa,i ceara acestui tadinoi sa,i gazduiasca; el raspunscca n'are lac. Totllsi, dnd II ruga sotia lui, cu ereelinta [atade Dumnezeu ~i [;ta de cde lume~ti: se lnvoi sa'! pri~eas~ape strain sub un ~opron al lui.Acolo, scutierii Ii scoasedi armura seniorului lor, apoipusera sa se curete peste tot ~i a~ternura paie proaspete pepamlnt, ridicara un pat bogat, [acura jilturi, aprinserii unfoe de buturugi uscate ~i de carbuni de toata frumllsetea,

dusera caii in grajd, ii teselad'i 9i Ie dadudi ovaz; in sfiqit,scoasera din cufere frumoase mantii de cavaleri 9i de valeti,albe cum sint flori[e in prier, cu care se imbracara 9i genti,lomul 9i ei; apoi, dupa ce avura grija sa inchida caii ingrajd 9i cuferele intno camera a carei cheie 0 luara [a ei,pornira inceti90r tustrei catre castel, privind incoace 9i'ncola prin ora9, curi09i.Cind intrara in sala, doamna de Nohant state a de yorba.in pervazul unei ferestre cu sene9alul ei 9i se gindea cumva putea sa,si apere mosia, ciici multi dintre cavalerii eif~sesera gra~ riiniti in ~ursul ultimeior ciocniri. Domni,90rul in alb se duse la ea 9i, dupa ce se inelina, ii spuse cae trimis de regele Artus ca sa,i apere drepturile.---.,Nobile domn, Dumnezeu sa,i faca parte regelui Artusde fapte viteje9ti, iar dumneata fii binevenit! Oar spune,micum te nume9ti, daca nu te superi.~ Doamna, eu s~nt de curind facut cavaler 9i n,am luptatinca.La auzul aeestor cuvinte, doamna i9i lasa cu tristete capulin jos. Cu toate aeestea, 11ruga pe domni90rul in alb sa seduca sa se odihneasca alaturi de cavalerii ei, iar dinsa seretrase in camerele sale, foarte trista 9i deznadajduita.Oar; dnd veni ceaslll mesei deseara, dnd apa fll pusa laincalzit 9i dnd se intinsera mesele, cavalerii doamnei deNohant venira sa se ageze, fiecare la locul sau obi9nuit,9iincepllrii sa manince fara sa,i spuna un cuvint domni90,rului in alb si fara sa,i dea nici cea mai mica atentie .. EIramasese in pervazul unei ferestre, stind de voba cu' scuti,erii lui 9i spunind cii niciodata nu intilnise oameni ath deputin curtenitori.- Duceti,va la gazda noastra, Ie porunci el celordoi scwtieri, pregatiti mincare din bel9ug 9i pune1i sa se strigepdn tirg ca toti calicii, toti menestrelii 9i toti scamatoriisiut poftiti la masa.- Cu draga inima, seniore, dar ·vino cu noi: nu vrem sate lasam singur in mijlocul acestor neamuri proaste.Plecara din sala tustrei, fara sa'9i ia ramas bun de la nimeni9i, in timp ce oamenii sai cumparau cele de trebuinta,cavalerul se intinse pe pat. Cum gazda lui venise sa,i tiede urit imbrkata cu hainele ei cele mai frumoase, el porunci

sa i .se dea in seinn' de multumire, 0 hainuta scurta si 0

mantie din stofa stacojie, ciptu9ita cu blani de vev~ritaa[ba'gri, amindoua noumoute, de care fu atit de mu1twmita 'inch Ie si imbraca numaidedt si isi chema sotul s,ovada dichisita 'a9a. ~i dnd se intune~a s~ aprinsera' athealuminari, inch ai fi crezut ca a luat foe 90pronul; apoicavalerul Ie spuse menestrelilor sa stea jos, dansatorilor 9ibufonilor de,o parte a mesei 9i lumea de rind de cealalta;9i, catre sfiqitul cinei, menestrelii incepura sa dnte sausa zica din alautele lor, iar acrobatii sa faca nazdravanii,a9a inch zarva 9i veselia se raspindira in tot ora9ul. Toticavalerii din castel venira sa priveasca de la u9a, Jar domni,90rul in alb se prefacea ca nici macarnu,i zare9te.Doamna de Nohant fu in9tiintata de .serbal'ea aceasta 9i,dnd afla ca aparatorul trimis de catre regele Artus cinacu atha voi09ie acolo unde trasese in gazda, ceru lamuriri9i i se aduse la cun09tinta ca nu i se daduse, in palatul ei,nici de baut, nici de mincare'9i ca nici unul'uwi aruncasemacar 0 privire. Atunci se cai ca nu,1 pr,mise mai frumos.- Pentru numele luiDumnezeu, iispuse sene9alul, nu eubocete 9i sdnciri ii retii pe cavalerii straini,ci princuvintefrumoase, prin giuvaere, prin daruri! Chiardaca ar fi fostcel mai diu om din lume, se cuvenea sa,1 prime9ti cu;:marebucurie 9i sa,1 rogi sa s~ ospateze la masa dumitale, intrudtera trimis de maria,sa regele.- Imi dau bine seama ca am facut 0 prostie. Oar credeamca a mincat impreuna cu cavalerii mei.- Crezi? Poate ca este mai de vita dedt dumneata. N,aifi avut nimic de pierdut daca I,ai' fi poftit sa ia loc lingadumneata.Doamna incepu sa plinga 9i sa ofteze cum fac femeile. Darsene9alul Ii mai spuse ceva:- Acum, nu mai are nici un rost pllnsul. Haide sa stant deyorba cu el.De indata ce intrara in locuinta cavalerului, jocurile. seoprira 9i oamenii de rind se ridicara in picioare in fata lor.Domni90rul se prefacea ca nu vede 9i nu aude nimi , darse uita la scutierii lui zimbind. Atunci gazda, macelarulcaruia ii daduse putin mai inainte 0 frumoasa cupa, 11trase de manta ath de tare, incit se intoarse ~i, prcfa indu.se

ca 0 recunoa~te numai pe doamna de Nohant, ii ma bunvenit, apoi 0 lua de mina ~i 0 po[ti sa se a~eze linga e1, ca~i pe serie~a!. Gazda [ui, care era ~erb, voia sa se retraga,dar eI nw[ [asa, spunind ca nimeni nwi facuse 0 primiremai frumoasa de [a sosirea lui la Nohant si ca, daca arfi inca in tara Logres, i,ar fi cerut regelui saA e1ibereze dinserbie.:- Seniore cava[er, ii spuse doamna de Nohant, a eliberezeu de dragu[ dumita[e. ~i te rog, in numele lui Oumnezeu,sa nu,mi porti pica ~i sa,mi ierti primirea nepotrivita pecare ti,am facuvo.- O~amna, eu am venit din dragostea mea pentru maria,saregele, iar nu pentru un alt temei. Am sa fae tot ce am sapot in dnstea [ui, ~i nu pastrez nici 0 pica, neavind nimicde cerut nimanui, eaci nimenea nwmi datoreaza nimic.- Sire, spuse sene~alu[, doamna ar vrea sa vii sa [ocuie~tiin pa[atul ei, ~i te pofte~te ~i te roaga staruitor.- Sire, iti multumesc ~i dumitale ~i dinsei, dar ma simtbine aid, raspunse domni~orul in a[b.~i a~a stateau tustrei de yorba, ascu[tind menestre[ii ~iprivind dansatoarele; apoi doamna a lasa in paza Oomnu[ui~i se intoarse cu sene~a[u[ la pa[atu[ ei, in care domni~oru[in alb consimti sa [oeuiasca de a doua zi, ciiei avea inimadeschisa ~i n~ purta cu u~urinta pica doamnelor ~i celorcare i~i indreptau jignirile fara ginduri ascunse.

Ci iata cii doamna de Nohant care, in c1ipa dnd I,a zarit,nu i,a acordat cine ~tie ce pretuire, se indragostise de el,vazind cum s,a pUltat eu ea; ~i era tare frumoasa; totu~i,cava[erul nu fu de loc mi~eat, caci nu [e facea loc in inima(ui tuturor frumuseti[or. A doua zi de dimineata, doamnatrimise dupa el cu mare einste; dar nu ajunse bine la pa[at,~i iata,l ~i pe Keu sene~alu!.- Ooamna, maria,sa regele mi,a dat sarcina sa'ti apiir

drepturile. A~ fi fiicut,o din prima zi, dacii un nou cavalernu l,ar n rugat sa,i faca lui onoarea aceasta.- Sire Keu, spuse eava[erul, mie mi se cuvine sa lupt,intrucit am ajuns primu!.- Nici yorba nu poate incapea, de vreme ce am venit eu.- Atunci, ne yom lupta cu [aneea ~i eel care va Invingeva duce [upta.Ooamna era in mare incurcatura: do rea sa,i incredintezeapararea drepturilor ei domni~orului in aIb, dar ~ti~ caregele tinea foarte mutt [a sene~a[u[ sau ~i avea mare nevoiede suzeranul ei.- Pentru numele [ui Oumnezeu, izbucni ea, de vreme eepot avea doi aparatori, yeti Iupta amindoi.Oupa ce lua masa, domni~orul in alb se scula ~i se indreptiispre peretele salii unde se gaseau sprijinite 0 sumedeniede [anci. A[ese una dintre e1e, pe cea mai groasa ~icea maiputernidi pe care reu~i s,o gaseasca, ii incerca nerul ~iminerul de lemn ~i,i scurta prajina cam cu doua picioarebuni~oare in vazul tuturor eelor ee se aflau acolo. Oupaaeeea, se duse sa,~i eereeteze armele impreuna eu seutierii[ui, uitindwse bine daca nu lipsea eeva: nici eurea, nicipla.sea la pavaza, nici zale la ham, nici ~nur la coif. ~i toti11 pretuira mai mutt.A doua zi, de cum mijira zorii ~i strajerul suna din goarnade pe zid, cavalerul se scula din pat ~i doamna a gasi ingenunchi in fata crucilixu[ui, [ueru care a pliicu nespusde multo T otu~i, dnd eei doi aparatori fura urcati pe eai,[a eeasul sorocit, In [anda aleasa. pentru Iupta, ~i dnd vazuca baiatuI nw~i luase alte arme in afara. de pava.za ~i delanee, fu nespus de ingrijorata.. Oar el Ii declara ca nu vaputea sa incinga spada dedt dupa ee va n primit poruncadin partea cuiva.

- eel putin, Ingaduie sa ti se atlrne una de obllnc, Iispuse ea. Ai de,a face cu un du~man primejdios.Zis ~i facut. Apoi cei patru aparatori i~i luara distanta ~i,dnd suna cornul, se napustira, doi contra doi, atlt de vije'lios dt puteau caii lor sa alerge.Keu si cel care se masura cu el se izbira atlt de naprasnic,Incit 'Ii se facu riiu: amindoi seapara dirlogii ~i ~Inerelescuturilor, i~i scoasera picioarele din seari ~i se pravalirala pamint. unde ramasera ca nauciti c1t ai strabate un pogonin galop. In vl'emea aceasta, domni~orul izbea pavaza adver,sarului cu attta putere, Incit i,o strinse pe brat ~i bratulde corp ~i,1 arunea pe deasupra crupei calului, cu dlrlogiirupti in mlna. ~i de indata ce trecu, se intoarse la ~ene~al,care se ridica de jos.- la, I in primire pe potrivnicul meu, seniore Keu, ~i lasa,mi,l pe,al dumitale'11 seama!Oar sene~aIuI nu gasi cu cale sa raspunda.Atunci domni~orul descaleca de pe calul sau, caci niciodatan,ar £i consimtit sa atace de calare un du~man descalecat:arundndw~i seutul in dreptul capului, se napusti ea 0

furtuna asupra cavalerului pe care il doborise de pe cal~i,I vlagui ~i,1 tot pisa cu lovituri de ghioaga, Incit III scurtavreme II sili sa se predea fara conditii: tot a~a nu poatenici ciodnia sa stea In fata soimului.- Vino aici, seniore Ke~!' stdga el din nou. Uite cum aajuns asta! Lasa,1 pe,aI dumitabn mina mea. Eu pot saramln ~i toata ziua pe dmpul de lupta.- Seniore, nu te ocupa de lupta mea! raspunse de data astaKeu miniat.~i, spunlnd a~a, i~i ridica spada ~i,i aplica adversarului sauo lovitura careia mlnia ii dadea atlta vigoare, incit celalaltse prabu~i, trednd din plina zi in Iumea noptii.Atunci regele Northumberlandului, care vedea ca oameniilui nu mai aveau nicio aparare, se grabi sa ceara pace ~idoamna veni sa,i desparta pe Iuptatori. Apoi Keu sene,~alul porni la drum spre curte, unde povesti tot ce se petre,cuse la Nohant, ~i dnd regina afla ca doml1i~orul cu mantiaalba voise sa lupte fara spada, alese una, foarte buna, Iuci,toare ~i gravata cu litere ~i aVlnd un miner de auI', pe carei,o trimise printr'un baietandru. ~i aflati ca 0 primi cu

atlta bucurie, incit era sa i se faea rau: 0 saruta de sutede ori cu aceeasi evlavie cu care ar fi sarutat ni~te moaste,~i 0 Il~cinse cu ~nare devotament. ~i, dupa ce 0 dobi~di,In van doamna de Nohant facu orice ca sa,1 retina, pina ceajunse sa se ofere ~i pe ea, cu mo~ia ei cu tot: el pleca numai,dedt. [... J

CELE TREI SCUTU RIALE FECIOAREI SARA IDA

Multa vreme, calarira fara necazuri; apoi eerul se intuneca,vintul se stlrni, virtejuri de pulhere se aVlntara In jurullor, fulgerele strapunserii norul, atl~ de zorite, Indt te,aifi crezut In ziua Judecatii de Apoi. In sflqit, ploaia incepusa cada, In timp ce trasnetele zdrobeau copacii; pe scurt,o furtuna facea prapad atit de infrico~ator, incit orice om,oricit ar fi el de indraznet, s,ar fi inspaimlntat de ea. Demulte ori vlntul Ii izbi cu putere din umarul sting invtr.tindwi In loc, In ciuda Impotrivirii lor; de multe ori furamaturati din drum. Oar cavalerul cu armura alba isi Intoarsepavaza 'impotriva furtunii ~i mersera astfel plna s~ara, dndcerul se potoli. Atunci urcara pe 0 movila, de pe care zariraun foc mare aprins undeva In departare, cale de,o leghe~i jumatate cel putin. ~i dnd ajunsera la el, dupa ce straba,tura mii de hati~uri de rugi ~i de maracini~uri, se pome,nira la intra rea unui sat mare; acolo ardea rugul acela, latpe putin de zece pa~i.Li se facu 0 buna primire in casa unui tirgovet spre carese indreptara, Inzestrata de minune cu toate cele de trebu'inta cavalerilor ratacitori. In vreme ce scutierii punC:,IUcuferele In dulapuri ~i duceau caii In grajd, gazda I~i chemafiica, ~i fata 11 duse pe cavalerul In alb intr,o camera unde,cu ajutorul mamei ei, ii scoase armura, '1l spala I e fa~a ~ipe git ~i.l ~terse cu un prosop aIb, frumos lucrat. Apoicavalerul i~i puse pe el 0 mantie foarte bogata, p' ar· i,oadusese unul dintre scutierii lui; dupa care, fata il lua demlna ~i,1 duse In sala. 0 tlnara - minunal il111 J bita-

statea jos ~i, la lumina facliilor cu care era iluminata sala,cavalerul 0 recunoscu pe Saraida, una dintre domni~oarelede onoate ale Ooamnei Lacului.- 0, preafrumoasa domni~oara, fii binevenita Intre toate!Ce mai face buna mea Ooamna?- Foarte bine, ii raspunse ea.~i, tragindwl mai la 0 parte, Ii spuse:- Chiar dlnsa ma trimite sa,ti spun ca mline Iti vei cu,noa~te numele, cum ~i numeie tatalui ~i al m;mei tale.Oeasupra acestui tirg se inalta un mlndru ~i semet castelcaruia i se spune Oureroasa Paza, Intrucit nici un cavalerditacitor nu Sq infatisat acolo vreodata fara sa nu fie ucissau facut prizonier. ~ifocul asta arde In fiecare noapte casa,i atraga, dici oamenii de aici trag nadejdea ca, plna laurma"va veni cel care va duce isprava vitejeasca pina lacapat ~i ii va izbavi. Fortareata are doua ziduri groase,hecare strapul1s de cite 0 u~a aparata de zece cavaleri ~i,ca sa izbute~ti, va trebui sa,i invingi pe toti, ~i nu totdeaunaunul cite unul, caci, de indata ce unul dintre ei se simteistovit, poate sa cherne un altulinajutor. Oar scuturileacestea slnt ale dumitale.Spunlnd a~a, Ii arata trei scuturi sprijinite de zid, toatepictate in argintiu, unul cu 0 fl~ie de un ro~t1faprins, altulcu doua fl~ii ~i al treilea cu trei.- Primul, continua ea, spore~te forta celui care il poartacu forta Inca a unui barbat. AI do ilea, 0 spore~te cu fortaa doi barbati. Al treilea, cel cu fl~ia Intreita, cu forta a treibarbati. Cu siguranta, vei avea mline nevoie de ele. ~iadwti aminte ca nu trebuie sa,ti spui nimanui numele mailnai~te ca faptele dumitale de ~itejie sa te fi facut cunoscutIn mai multe tinuturi.A~a grai domni~oara; apoi, toata lumea se a~eza la masa ~ifu bine servita cu ce i se cuvine trupului. ~i In timp cecavalerul In alb dormea Intnun pat foarte Inalt ~i bogat,he~tecare, In tlrg, se ruga pentru izbinda lui, attt de multdoreau sa vada farmecele destdimate ~i spulberate uriteledeprinderi de la caste!.

Oimineata, caci Oumnezeu lasa soarele sa rasara, Isi luaarmura ~i, dilare pe un cal de lupta viguros ~i iute,' urcamovila ~i ajunse In fata portii fortaretei. Cornul suna; uncavaler aparu pe zid:- Ce doresti?- Sa se d~schida castelu!.- Hei, sire, a~ vrea sa fii de ajuns de viteaz ca sa duci labun sflqit Incumetarea, caci durerea aceasta dainuie demulta vreme! Oar se cuvine sa ne pastram lealitatea ~i sane tinem juramlntul.Numaidecit, podul mobil se lasa In jos ~i zece cavaleriie~ira din castel unul cite unul, prin u~ita portii, urmathecare de un cal de lupta pe care II tragea de friu un scutier;apoi, Incalecind, venira cu tot dichisul, cu lancea In pozitiede atac, sa se In~ire la poalele movilei.Ce lupta grea pentru cavalerul In alb! Oar, cum spuneproverbul, celui pe care vrea Oomnul sa' 1 ajute, nimeneanwi poate face diu. Pe unii Ii love~te atlt de naprasnic culancea, ca nu mai au nevoie de vreun doctor; altora, Iestriei'i coiful, Ie spinteca seutul, Ie rupe cama~a de zale depe brate ~i de pe umeri. Oar ~i ei il ating ~i 11 ranesc, caci,de Indata ce unul dintre ei e la pamlnt, altul Ii sare inajutor ~i desigur ii prinse bine cavalerului ca purta 0 tunicade zale, bine Impletita, pe sub cama~a lui lunga ~i albade za. Cu toate acestea, datorita primelor doua scuturi cudungi de un ro~winchis, care Ii dau de doua ori puteriproaspete,se lupta attt ~i cu attta stra~nicie ca, in sflqit,nu,i mai ramlneau decit trei adversari. Vazind acest lueru,unul dintre ei porni sa strige ca, intrucit atlFa ~i mai viteji

dedt el, ~i,au pierdut viata, el nu se va lasa ueis ca ei:lntinde spada ~i se declara prizonier; la fel [ae ~i ultimii doi.~i poarta eea grea a eastetului se desehide eu zgomot mare.Era atund earn pe la ehindie. Cu mare bueurie, eavalerulcu armura alba .urea movila. Oar, cum treeu pragul, deseo,peri al doilea zid ~i 0 a doua poarta, In fata careia zeee noicavaleri stateau rinduiti.In momentul aeela, simti ea Sara ida, ajutata de seutierii lui,Ii deseheia legaturile eoifului, strimbat ~i erapat, ~i Ii potriveaalt coif; apoi simti ca,i treeea pe dupa glt eureaua eeluide,al treilea seut, cel eu trei dungi. :-- Vai, domni~oara, ai sa ma fad de ris! i,a spus el. tmiajungea prea mult ~i al doilea seut. Vrei sa Inving fara sa,miarat vitejia Intr<un fel?In timpul aeesta, ai lui II ridieau In ~a pe un eal de luptaodihnit; totodata, un seutier Ii streeura In mloa 0 lancegroasa, .seurtii ~i teapaoa, al carei fier taia ca un briei.- Vreau aeum sa te vad cum lupti eu laneea, draga prieteoe,Ii spuse Sara ida, cad ~tiu bioe cum te folose~ti qe spada.Dar prive~te deasupra eelei de,a doua u~i.Aeolo se afIa 0 statuie de arama eu Infati~area unui eavalerlnarmat plna In dinti si calare, care tinea In mlna 0 secure.~i statuia aeeasta er~ ~rajita In a~a .f~l, Inch trebuia sa cadade lndata ce viitorul cueeritor al castelului avea sa arunceo privire asupra ei. Cavalerul In alb ridica oehii: In aeeea~ielipita statuia eade ~i,i rupe gltul unuia din cei aliniatisub ea. Fara sa se mire, eavalerul In alb l~i Inclina lancea,da pinteni ealului, se napuste~te ea 0 furtuna asupra celor,la1ti ~i ueide doi, unul dupa altu!.Cuprin~i de spaima la vederea aeestei vitejii, care Ii separeaea vine mai mult de la un diavol dedt de la un omceilalti desealeca de pe cai ~i se straduiese sa ajunga 1a u~a

mica. Oar mai Inainte de a ,fi ajuns la ea,. adversarul lor,napustindwse asupra lor eu spada seoasa, sile~te trei dinei sa se predea. Ultimii cinei 0 rup la fuga. ~i poarta sedeschide In fata Invingatorului.

Cavalerul vazu atunci veoind lntru Intlmpinarea lui 0

multime de doamne, de domni~oare ~~de tirgoveti, lnsufleNide cea mai mare bueurie de pe lume. Unul dintre ei Iidadu de veste ca Brandus din Insule, staplnul eel hain alOureroasei Paze, toemai fugise In galopul calului.- Mai am eeva de facut pentru lncheierea aeestei ispraviviteje~ti? lntreba eavalerul In alb.Fara sa,i raspunda, II dusera nu prea departe de aeolo,lntr,un cimitir. Coama zidului ineintei era presarata cu unmare numar de eoifuri ~i, sub fiecare dintre ele, se afla unmormlnt, pe care inseriptiile graiau a~a: Aid zace cutare,privili<i caput. Oar erau ~i morminte pe care nu se afla nieiun coif. Pe ele, se putea eiti a~a: Aid va zace cutare, ~iurma numele vreunui cavaler de seama Inca viu In tararegelui Artus sau pe alte meleaguri. In sflqit, In mijl~~uldmitirului se lntindea 0 mare lama de metal, minunatImpodobitii cu auI', eu pietre seumpe ~i eu emailuri, iardeasupra erau gravate aeeste euvinte eu slove de azul':

Aceasta piatra de mormint nu va fi I'Idicata ,..de a/ta mind omeneascddedt de mina celui care va cuceri Dureroasa Paz/i.

Brandus din Insule lneerease adeseori, .eu fOI·ta sau ell vreounealtii de ridicat, sa desprinda aeeastii lespede, dar nieiodatanu putuse izbuti. Cavalerul In alb deslu~i inseriptia [aragreutate, did ~tia destula carte, a~a Inch plltca pI' a bin'sa lnteleaga un seris; apoi apasa eu amlndolla mlinil· puna din laturile lespezii ~i 0 ridiea £iira greutate Cll un pi iormai sus de eapul sau. Atunei zari alta ins l'ip~ie ar pun a:

Aici va zacea Lance/at du Lac,flul regelui Ban din Benak.

5i asa isi afla numele. Numaidecit dadu drumul lamei, darSara'ida: care era linga el, eiti ~i ea odata eu el.Dupa ee ie~i din eimitir, fu dus intr'un palat, mic darfoarte bogat, care fusese palatul lui Brandus din Imule;~i acolo, i se scoase armura, iar ranile ii fura ingrijite dedoctori priceputi. Cu toate acestea, cei din castel oftau lagindul ca viteazul nu va consimti poate sa ramina patruzecide zile printre ei ~i ca astfel nu se vor destrama vrajile carezi ~i noapte ii chinuiau, cad erau prada unor spaime miste·rioase ~i nid unul dintre ei nu avea parte de un ceas intregde tihna.

«0 INIl\1A ALEASANU POATE SA NE MINTA»

Un tinar, fratele unuia dintre cavalerii Mesei rotunde,numit Aiglain des Vaux, asistase la cucerirea DureroaseiPaze. Socotind ca regele Artus ar h foarte bucuros sa afledt mai curind vestea acestei ispravi viteje~ti, tlnarul porni,intre prinz ~i vecernie, pe un bun cal de vinatoare, ~i seduse in goana mare la Kerleon.Dupa doua zile se infati~a la palat. .- Rege Artus, Domnul sa te aibam paza lui! [ti aducve~tile cell' mai uluitoare din cite au patruns vreodata inpalatul mariei,tale.- Spune,le, draga prietene.- Dureroasa Paza a fost cucerita: am vazut eu un cavalertrecind prin cell' doua porti cu arma in mina.- Baiete, nu,mi spune a~a ceva, caci nu,i adevarat.- Maria,ta, spinzura,ma daca mint.Chiar atunci intra Aiglain care, vazindll,~i fratele in genunchiin fata regelui, ii spuse:- Fii bine venit, draga Frate.- Daca este fratele dumitale, Aiglain, se cade sa,i dam

crezare: « 0 inima aleasa nu poate sa ne minta ». Ce tel dearmura purta cavalerul acela?- Alba, maria,ta, ca ~i calul lui. Ucide singur mai multiin~i dedt s,ar putea inmorminta in doua pogoane de pamint.Sa nu,mi ajute mil' Dumnezeu daca exista her sau otel caresa poata rezista in fata spadei lui.- Pesemne ca este noul cavaler pe care I,am invest it deSflntul [on. Am sa plec mhne la Dureroasa Paza. Doamna,spuse regele, adresindl1'se reginei, alege dintre domni,~oarele de onoare pe cell' la care tii mai mult, caci ai savii cu mine.

LANCELOT tN CULMEA FERICIRII.PLECAREA DE LA DUREROASA PAZA

Dupa patru zile, regele ajunse la castel cu suita lui.- Viteazule, ii striga el paznicului, ne dai drumul saintriim?- Oar cine sinteti?- Eu sint regele Artus.- ~i Doamna aceea?- E regina.- Sire, pentru maria,ta ~i pentru regina am sa fac dupaputinta mea, spuse strajerul.~i trimise un om sa,i dea de veste noului stapin al casteluluica regele Artus se afJa in fata portii.Cavalerul in alb se grabi sa incalece ~i sa se duca intruintimpinarea regelui. Cind se desehise poarta, se vazudeodata in prezenta reginei ~i iata,l eazind in extaz: eu

ochii atintiti asupra ei, I~i mlnaA

calul Inapoi plna sub bolta,fadi sa,~i dea macar seama. In acest moment, strajerul,crezlnd cii face bine, da drumul gardului mobil de fier,~i cavalerul In alb ramlne acolo, ca pierdut, s,o contempleprintre gratii pe aceea care a fost totdeauna 80area tuturordoamnelor.- Seniore, striga Keu cu mlnie, te porF ca un badaran!Oar cavalerul In alb nici macar nwl aude. Atunci Saraida,domni~oara de onoare a Ooamnei Lacului, II trage depulpana hainei ~i,1 tot trage plna ce I~i vine In fire.- Ce spui, seniore? II Intreaba el pe Keu.- Spun cii Ie jigne~ti pe mariile lor regele ~i regina Inchi,zlndwle u~a In nas, iar pe mine ma jigne~ti ca nici macarnu,mi raspunzi!La auzul acestor cuvinte, cavalerul In alb fu ath de amarit,de mai,mai sa,~i piarda mintile. I~i scoate spada ~i tipaatre strajer ocarind:

- Nu ti,am poruncit s,o la~i pe maria,sa regina sa intre?- Seniore, niciodata nu mi,ai spus nimic.

Oaca n,ai fi atlt de batrin, ti,a~ taia capul! Oeschide,~isa nwti mai treacii prin minte sa Inchizi poarta.Spun,nd acestea, pome~te In galop catre castel.

11 vremea aceasta, regele, regina ~i suita lor treceau prin" -I doua incinte ~i patrundeau In curtile castelului, In,'If'r Ie fu dat sa vada un ciudat spectacol: ciici toate feres,i ,'(Ii' erau ciorchine de doamne, de domni~oare, de cavaleriI (Ie a1ti domni, care pl,ngeau cu lacrimi fierbinti, In tacere.

A. urn ma a8u Inauntru, spuse regele mirat, ~i nu ~tiuIII,li mult dedt stiam dnd ma a8am afara.

Sire, spuse r~gina, aici slnt numai oameni In suferinta,,.1 Iwram ca acela care ne,a aratat atltea ne va arata maiIllIdle',

In acel moment, cavalerul In alb strabatea curtea pe calulsau, Inarmat plnam dinti, cu coiful pe cap, cu lancea Inmlna, cu scutul vristat de cele trei dungi In spate, hotaritsa piece pentru totdeauna din castel. ~i, vazlndwl cii pleaca,toti cei care pllngeau In tiicere la ferestre Incepura sa strigedt Ii tineau puterile:- Prindd, maria-ta! Prinde,l, maria,ta!- Ce tot spuneti? Ce voiti? Intreba regele uimit, apro,piindwse. .- Nllmai de catre el pot fi dezlegate vriijile castellllui!Oar dnd se Intoarse regele, cavalerul cu armura alba pa,rasise Oureroasa Paza ~i se ,ndeparta In galopul calului prinpad urea Intunecoasa.Tntre timp, Saraida se apropiase de regina.- Maria,ta, Ii spuse ea In ~oaptii, cavalerul acesta se nume~teLancelot du Lac ~i este fiul regelui Ban din Benolc. Sa'tiaduci aminte,

Lancelot I~i petrecu noaptea la un schivnic ~i, a doua zi,pomi cu scutierii lui, care a ajunsesera din urma, Ingln,durat ~i zbuciumat de dragoste ~i trist ca 0 jignise pe doamnala care tinea mai mult dedt la orice pe lume, din clipa Incare 0 vazuse; ~i calari astfel,ntreaga zi, ca omul care nl1'imuncit dedt de'un singur lucru, la care se glnde~te ~i setot glnde~te mereu, Inch nici nu mai vede, nici nu mai aude.- Vai, poarta, poarta, spunea el oftind, de ce n,ai fostoare deschisa la timp?~i rataci a~a pin a pe la vremea chindiei, dnd Intllni In caleun tinar care ciilarea In goana mare pe un cat voinic deVlnatoare ce parea istovit.- De unde vii, omule, In goana asta?- Maria,sa regina este Intemnitata la Oureroasa Paz:!!Oamenii de la castel jura ca, orice,ar face reg I Artus,nu 0 vor elibera pin a dnd cavalerul carl" a ell erit astelul

nu va fi destramat vrajile. De aceea, regina a trimis soli petoate drumurile ca sa,i dea de urma.- Prietene, du,te ~i spune,i reginei sa fie lini~tita, caCicavalerul care a cucerit castelul va fi In seara aceasta llngadinsa.- Dar, seniore, n,a~ cuteza sa ma lntorc fara sa fi vorbitcu dlnsul. Dumneata e~ti?- Chiar eu! Dar ma fad sa spun 0 yorba care nwmi facednste.Tlnarulporni din nou la drum dt putea calul sa,l duca derepede. ~i Lancelot l~i zori ~i eloamenii, a~a lndt ajunsenoaptea la castel.Doar ce trecuse poarta cu oamenii lui, ca se ~i lnchisetrecerea In urma lor.Curtea era viu luminata cu lumlnari aprinse ~i cu torte:In cea mai frumoasa zi de vara nu e mai multii lumina pedmpii dedt era In curtea aceea; datoritaacestui fapt,Lancelot 11 recunoscu pe scutierul pe care 11 lntl1nise incursul dupa,amiezii:- U nde este regina?- Seniore, vino dupa mine.Incllrind se aflara la poalele stindi pe care era claditi"ilocuinta. Scutierul deschise 0 grila groasa ~i, dindu,i °mlna de lumlnari celui pe care 11conducea, Ii spuse:- Seniore, fa lumina pina lnchid eu u~a.Dar In timp ce Lancelota.prindea lumlnarile, el trasemiseleste usa si 11 lnchise inauntru.G~d ~e va~u 'prins astfel In temnita, cavalerul fu nespusde trist, caci se glndeacii> nu va' ie~ide acolo dupa voia lui.Trecu totu~i noaptea. Dimineata,° doamna foarte batrinaveni sa,i vorbeasca printrezabrele.- Seniore cavaler, vezi bine ca e~ti prizonier :.nu vei fipus In libertate plna dnd nu vei jura sa destrami vrajileacestui castel.- Maria,sa regina este' libera?- A plecat de mult timp de aid: ti s,a spus a~a ca safiiademenit. A~adar juri cii Ie vei reda oamenilor din acestcastel tihna pierduta?Jura pe moa~tele ce i se adusera dupazabrele. Atund i se.deschise u~a ~j i se servi omasa foarte buna, iar el se ospata

cu toata pofta, cac! nll mai pusese nimic in gura din dimi<neata zilei din ajun. Dupa care i se spuse cii trebuia saramlna patruzeci de zile In castel sau, daca nu, sa.pIecedupa· cheile vrajilor.- Patruzed de zile? Fereascii Dumnezeu! Am sa ma ducsa caut cheile, mai zis eel, dar ajutati,ma sa termin maidegraba, cad am treaba in alta parte.Pe loc i se adusera armura ~iarmele albe ~i fu condus prin, ci,mitir la intrarea lntno subterana. I~i facu semoul crucii apoi,cu spada goala inrHlna ~i cu scutulin dreptul pieptlilui, intra.

CHElLE VRAJILQR.VOlOASA PAZA

Se lndrepta catre 0 lumina mare pe care 0 zarea In depar,tare. Deodata se isca ° zarva ingrozitoare, dar el l~i strinsespada In mlna ~i nu se opri defel. I se paru cii se cutremurapamlntul, cii bolta ameninta sa se naruie peste el ~i ca totulse lnvlrtea In jur; se spriJini de zid ~i continua, cum putu,sa lnainteze. Ajunse astfd la 0 u~a; In prag, doi cavaleri dearama, fiecare tinlnd dte ° spada pe care cu greu ai firidicat,o, l~i roteau spadele atit de aproape una dealtaInch n,ar fi avut cum trece nici ° musca,fara sa fie atinsa.Lancelot l~i puse scutul pe cap ~i se aVlnta lntre ei. Loviturape care ° primi lirupse scutul, Ii taie cama~a de zale laumar, umpllndwl de singe ~i,l azvlrli pe brinci, dar setidica In picioare, l~i lua spada ce,i cazuse, se acoperi dinnou eu rama~itele scutului lui, ~i farasa aruoce ° privire10 urma, i~i vazu de drum.

In cmind ii aparu in c':de un put, din care te trasnea 0

duhoare ingrozitoare ~i din care se auzea ,0 zarva cllmplita.~i in fata plltu11li se aaa un ·om negru ai carui· oehi luceauca ni~te carbuni aprin~i ~i din a carui gura se revarsa un~uvoi de flacari albastre. Avea 0 secure, pe care 0 iMatacu amindoua miinile ~i 0 ridica in sus, dnd 11 vazu pecavaler apropiindwse. ~i Lancelot se opri, dici, numaiputul ~i ar fi fost de ajuns ca sa,l sorteasca mortii.hi viri sabia· in teaca,i~i treeu paviiza in mina dreapta ~ideodata ,se napusti cu atita putere asupra ortlUlui negru,indt ar fi cazut in put, de nll I,ar fi nimerit,' dar il izbi inplina fata eu scutul, care se facu tandari, ~i totodata ilapucii de git. Sub strinsoarea miinii atit de incle~tate, negrul,pe jurnatate inabu~it,dadu drumul securii. Atunci Laneelotit tifi cu 0 singma mina pina la put, in care il arunca.Apoi i~i scoase din nou spada din teadLDar, in· momentul acela, vazu inaintea lui 0 fata de aramabogat smaltuita, care tinea in rnina dreapta cheile vrajilor.~i, linga ea, peun st1lp de bronz, 0 inseriptie ce graia a~a:

Cheia' cea mare ma descuie,cheia cea mica descuie 'ctifarul primejdios.

Lancelot deschise sti[p\;ll~i descoperi un cuHira~. T reizecide glasuri ingrozitoare ~i inegale iqeau din el prin treizecide tevi: acestea pricinuiau durerile celor din castel. Oupace se inchina in numele T atiilui, al Fiului ~i al SfintuluiDuh, cavalerul viri cheia in broasca ~i,i deschise capacul:numaidedt un virtej rabufni din cufara~ cu un vaiet atitde inspaimintator, inctt cazu le~inat. ~i aflati ca era mugetuldiav'0lilor care fugeau, izbindu,se de ziduri.Ond Lancelot i~i veni in sirntire, putul, stilpul de bronz,

rata ~i uria~ii de ararna disparusera ~i, <ijungind Ia iqirea. dinsubterana, nu mai vazu, in locul cimitirului, dedt 0 frumoasalivada de pomi. T oti haladuitorii izbaviti de. el veneauintru intimpinarea IL;i, mai voio~i dedt s:ar putea spune.Va las sa va inchipuiti cum il sarbatorira; iarde aici incoloOureroasa Paza fu numita Voioasa Paza.Oar dimineata, dupa ce i~i Iua in Iocul scutului cu treidungi 0 veehe pavaza ~tearsa, ca nu cumva sa fie recunoscut,Lancelot parasi castelul, cu toate incercarile locuitorilorlui de a,1 retine.

CA VALERUL YNGYNDURA T51 DAGUENET CEL FRIC05,

Dupa ce riitacise toata zilla fara prilej de vreo ispravavitejeasca, Lancelot trase in gazda, pentru noapte, la 0

femeie vaduva, care Iocuia la marginea padurii. Se sculadis,de,dirnineatd si se duse la fereastra, care dddea sprecimpie. Oimin'eat~ era frumoasa ~i placutii, codrii frematau,plini de zarva pasarelelor care ciripeau pe limba lor, a~aindt se simti mai intii cuprins de mare bucurie,apoi i~iaduse iarasi aminte de iubirea lui si suspina din strafundulinimii. G~zda lui Ii spuse di reg~le ~i regina Guenievralocuiau deocamclata nu departe de acolo, la Camaaloth.Atunci Lancelot Ie porunci scutierilor sai sa,1 a?tepte ~i,Inca din revarsatul zorilor, porni dilare catre cetate.Aflatica regele Artus l~i avea de obicei castelele pe malulvreunui riu, pentru ca ~an~urilesa fie mereu pline cu apa.~i iatii ca, ajunglnd la marginea ora~lllui, Lancelot viizu '0

casa fortificata, ImprejmuiUi de apa ~i, la 0 [ereastra, 0

doamna in ciima~a ~i pieptara~ care respira aerul p.-oaspIitin tovara~ia unei domni~oare: [ata era cu cositele pc um ri,dar doamna era Iegata cu un voal ~i admira paji~tile ~ipadurile. Lancelot 'se apuca S'O masoare cu atlta IlIal'e,aminte, lndt nu auzi un cavaler care trecea pe a 010 do Iil lnti'eba la ce setot uita. Cavalerul acela i~i rep tit intre,barea impingindwl violent.

- Seniore cavaler, ma uit la ce,mi place sa ma uit 91 nu .e9ti politicos ca Imi tulburi 9irul gindurilor.- Poate ca diavolii iadului iti dau ghes sa te zgiie9ti a~ala doamne ~i pari, Intru aceasta, mai cutezator dedt laarme! U rmeaza,ma, daca Indrazne~ti!Lance/ot dadu pinteni calului In urma lui, dnd regina,traglndu'9i voalul la 0 parte, 19i dadu chipul In vileag tota~a cum destrama soare/e un nour. ~i vazind pe nea~teptateceea ce i,a fost totdeauna mai drag dedt propria lui viata,Lance/ot cazu In adoratie. Calul sau, obosit, caruia Ii erasete ~i nu se mai simtea strunit, se apropie de apa ca sa,~ipotoleasca setea; malul era Inalt: calul Intinde ghul, dar iialuneca piciorul ~i cade In rlul ace/a adinc: Lancelot raminecu ochii atintiti asupra reginei. Calul i9i pierde puterile ~ise scufunda; apa a 9i ajuns pina la umerii cavaleruluifascinat, dar e/ 0 contempla mai departe pe femeia visurilorlui. «Sfinta Marie! Sfinta Marie Maica Precista! » strigauregina 9i domni90ara de onoare. Seniorul Yvain, care seducea la vinatoare, incaltat cu jambierele lui cele groasede piele, Ie auzi 9i pomi in galopul calului: ajungind, trasecalul de friu pe mal.- Oar cum ai ajuns, omule, in rlul asta? il intreba el.- Seniore, Imi adapam calu!.- Nu te'ai prea priceput la treaba asta: inca 0 clipa dezabava 9i te,ai fi inecat! ~i unde te duci?- Seniore, ma tineam dupa un cavaler.Seniorul Yvain zari vechiul scut afumat pe care il purtaeel caruia doar ii sarise In ajutor. «T rebuie sa fie vreun bietnobil de rang mic », se gindi el. Se multumi sa,i arate vadul9i 11 lasa sa piece fara sa se mai ocupe de e!. ~i Lance/otpleca 9i ellncotro il ducea calul.Mergea a9a, pierdut in visarea lui, ca unul care nu arevlaga nici mijloc de aparare Impotriva iubirii 9i care uitapin a 9i de ellnsu9i, ne9tiind daca mai este pe lume, nici cum11cheama, nici unde se duce, nici de unde vine. Oaguenetnebunul il Intilni In cale. Era un cavaler, dar cea mainatinga 9i cea mai furioasa faptura din dte s,au vazutvreodata; toata lumea i9i batea joc de el 9i facea haz peseama nebuniilor lui, dnd povestea ca pomise dupa faptede vitejie 9i ca rapusese doi sau trei luptatori.

- Unde te duci? intreba nebunul.~i cum cavalerul eel Ingindurat nu,i raspundea, DaguenetIi prinse calul de friu 9i II readuse la caste/ pe Lancelot, athde pierdut In visurile lui, Indt nici nu baga de seama cese Intimplase cu el.Clnd afla ca Oaguenet nebunul cucerise un cavaler, reginafu nespus de uimita 9i,i porunci sa vina cu prizonierul inrata ei.-.-: lata pe cine am prins! spuse cu semetie fricosul dndintra In sala. Ca asta sint cei pe care ma pricep eu sa,i Inhat!~i se tot umfla In pene, spunlndu,i fiecaruia:- Asemenea cavaleri cum n,o sa prindeti voi niciodata!- Oaguenet, II Intreba regina, in nume/e credintei pe carei,o datorezi mariei,sale regelui 9i mie, spuneme cum I,aicucerit ~Ci iatii ca, la auzul glasului reginei, care i se paru un dntec,cavalerul eel Inglndurat 19i ridica fruntea. Fara sa'9i deaseama, degetele i se deschisera 9i dadu drumul lancii pe careo tinea de la mijloc 9i fierul ei sfi~ie mantia reginei Guenievra.- Cavalerul acesta nu mi se pare In to~te mintile, Ii spusedlnsa in ~oapta monseniorului Yvain. Intreaba,1 cine este.La auzul cuvintelor monseniorului Yvain, Lancelot fustrabatut de 0 Infiorare, ca un om care se trezeste.- Seniore, raspunse eI, sint un cavaler. '- ~i ce cauti?- Nu 9tiu, seniore.- E9ti prizonier.- Prea bine, seniore.- Nu mai ai nimic altceva de spus?- Seniore, nu 9tiu ce sa mai spun.- Oaguenet, spuse monseniorul Yvain, ai sa,1 la9i sa piecedaca ma ofer ca ostatic al dumitale?

Cum nebunul se Invoi, seniorul Yvain ridica de jos lancealui Lancelot ~i i,o Intinse; apoi dadu porunca sa i se aducaun alt cal; In sflqit, II conduse la vad, pe care i,1 arataspunlndu,i ca pe acolo plecase cel pe care II urmarea el.~i cavalerul cel Inglndurat se Indeparta.

In vremea aceasta, regina, Intru totul uimita de ceea cevazuse, statu de yorba cu doamnele ~i cu domni~oarele ei deonoare si Ie Intreba daca stiau de ce boala 0 fi suferindcavaleru'l acela; poate ca, I~ drept vorbind, 0 cam banuia.- Ooamna, Ii spuse 0 batrina, slnt de parere ca inima lui estaplnita de 0 tulburare, caci se Intlmpla de multe ori cainima omului sa sufere de,o boala asupra careia nici 0

doftoricire de muritor nu are vreo putere, ~i i se potrivescnumai tamaduirile Oomnului nostru Isus Cristos, ca pomeni,posturi, rugaciuni, lacrimi ~i povete din partea unor fetebisericesti. 5i mai este 0 boala a inimii: dnd e nelinistit dinpartea ~reu~ei ocari ce i s,a abatut asupra trupului;' atuncise lecuie~te razbunlndu,se Impotriva acelei mlqavii, platindocara cu ocara. Inima este cea mai deschisa ~i cea mai curataparte a omului ~i ea I~i 'ia asupra,~i toate ocarile ~i toatenapastuirile, caci trupul nu este dedt liica~ul inimii. Oaracum am sa va spun cea de,a treia boala de care e chinuitao inima sincera: este pacostea dragostei, dnd n,ai cum sa,ipoti veni de hac. lubirea intra prin ochi ~i prin urechi,~i daca inima este strapunsa printnuna din caile acestea,mereu Ii convine sa sufere: caci, chiar dnd asculta dulci

cuvinte ~i se bucura de prezenta fiintei atlt de mult dorite,tot se mai teme sa n,o piarda. Acestea sint cele trei bete,~uguri ale inimii: de primul ~i de cel de,al do ilea te vindeci,cum am spus; dar al treilea este cel mai primejdios, pentruca se intimpla ca inima nu vrea sa se vindece de el, ~i dndi se pare mai buna boala dedt tamaduirea, nu mai ~tii cepovata sa dai.- Ooamna, spuse una dintre domni~oarele de onoare, deboala asta a suferit ~i monseniorul Tristan ~i regina Izolda.Va place sa ascultati noul dntec care s'a ticluit despre ei?~i, luindw~i harpa, incepu sa dnte cu atlta farmec, indttoate au tacut ca s,o asculte. 1

rmi place mult un dntec - CAPRIFOI -5i,am sa vU deapan ca sa stiti si voiTot adevarul lui adevarat, ' , ,Cum fu compus, de cine fu dntat.E yorba de T ristan ~i de lzolda$i de iubirea lor cu toata holdaOurerilor - iubire peste fireCe,avea cUrlnd sa,i duca la pieire.

Marc, regele, cumplit se mmlasePe un nepot al lui, Tristan ... AflaseCa pe regina 0 iubea - nebun -$i,1 izgoni din tara<n crud surghiun.Tristan, lovit de pizma sortii ma~tere,Pleca<n 5utghales, locul lui de na~tere.Un an intreg ~i,a cainat nepartea~i,a prins In mreje sa,1 atraga moartea.Gnd sufletul aprins de dor ti,i plin$i ea,i departe, dragostea e chin.Nemaiputlnd de dor, cu chiu, cu vai,Veni in preajma ei, la Cornouaille.Nevrind sa fie de curteni zarit,In inima padurii sta pitit.

1 Am preferat textul faca omisiuni din Alltho/ugip puhie/IIP ji·allrai.p.Moyen Age, Garnier,Flammarion, 1967. ( N.l.J

PQar catre seara, caattnd un rost,- .Caci nOilptea.i trebuia. un adapost-Clnd ici, dnd.colo t~i gasea sala~,Pe I<j,tarani, la dte'un nevoia~,Mereu pe gtnduri, chinuit de jind.Oar intr,o seara,i auzi vorbind:- La Curte, de Rusalii, la serbare,Baronii,s toti poftiti, cu mic, cu mare.Petreceri mari da Mar-c la Tintae-el. ".. 0

~i fi,va ~i Izolda linga el ...Atunci Tristan se ~i grabi sa piece,Sa fie mai pe,aproape dnd va treceAlaiul spre palat. ~i s,a ascunsIntr'un hati~ stufos, de nepiitruns,Din care anevoie, doar oleaca,Putea s,o vada, dnd va fi sa treacii.Dintr'un .alun Tristan 0 creangi;i taie,o curata C:U grija, 0 jupoaie,eu drag o,mpodobe~te c'o ceachie$i numele adinc pe ea ~i,1 scrie.1n ziua dnd VOl' trece toti, grarnada,Regina, sigur, va putea s,o vada.Pe creanga asta,i a~ternuse elCarn ce,i scrisese ~imtr<un biletel:Cam codrum preajma ei se aciuase~im van amar de vrerne a~teptaseSa afle, chibzuind ascuns tn zada,De n,ar fi chip dt de putin s'o vada,Ca multi!, vreme, totu~i, dt n,ar vrea,N,o s,o mai poata duce fara ea.Povestea lor, precum se vede, esteLa fel cucaprifoiul din povesteCel ce,~i inalta ca tntr,un virtejPe un alun inalt frumoswi vrej.Inlantuiti cum nu se poate spune,Pot vietui,mpreuna de minune.Oar, de,i desparte, nemilos, vreunul,~i caprifoiul moare ~i alunul.«.La fel, iubito, ne,a ursit Preanaltul: .Sa nu putem fi unul Hira altul!» ..

Regina, cu alai, trecind calare,Zarqte bastona~ul pe carare~i recunoa~te slovam el cioplita.«Sa poposim! ... Ma sirnt carn obosita ... »Indata cavalerii, la porunca,Descalecii . . . Se mistuie spre lunca.Gasqtem codru, ciiutind anume,Fiinta cea mai draga de pe lurne.Ce bucurie prinde sa,iimbete! .Atitea,~i spun mereu, pe indelete .Oar, pin'la urrna, trebuind sa. piece,Pornesc in lacrirni jalea sa,~i inece. . . ., ,;'

La Suthgales semtoarsemdurerat ...Oar unchiul sau curind I,a rechemat~i, fericit ca 0 revede iar,Fiind harpist ~.iun poet· cu hal',Un dntec nou Tristan a ticuluitCa sa rarninam slove dainuit.« Goatleaf» ii spun englezii; iara noi,La. rindul nostrwi spunem «Caprifoi ».

Oar povestea noastra fiU' mai vorbe~te acum despre .reginaGuenievra ~i despre doamnele ei de onoare, ci se intoarcela cavaleml ingindurat care se duce atit de repede cit iioinga,duie picioarele calului.

Nutrecu mult pina ce Lancelot il ajunse din' urma pe celcare il provocase ~i, cu prima lovitura de lance il ucise,luctucare 11 intristagrozav; dar ce putea face? Apoi ciilaripina dnd ajunse intr<o cetate cu numele' de Puy deMalehaut 1.

Or, cum intra in cetate, fu depa~it de doi scutieri, unulpurtind coiful ~i'celalalt spada cavalerului pe care 11 omOrlseel. ~i dnd, dupa ce strabatu ora~ul, vru sa iasa din el princealalta bariera, Lancelot 0 gasi inchisa ~i deodata se treziasaltat de mai bine de 0 suta de luptatori. Se apara dtputu el mai bine, dar, dupa ce,i fu ucis calul, trebui sa serefugieze pe treptele unei case. Acolo, Lancelot fu naprasnicatacat ~i du~manii lui il ~i facusera sa cada in genunchide doua sau de trei ori, dnd stapina ora~ului sosi pe nea~tep'tate ~i,i ceru sa ramina la dispozitia ei.- Doamna, 0 intreba el, ce rau am facut?- Lai ucis pe fiul sene~alului meu. A~tept sa mi te predai.El li intinse spada. ~i povestea i~i intrerupe pentru unrastimp depanarea despre monseniorul Laneelot.

DOJENIREA REGELUI

Ci iata ca intr,o buna zi regele Artus primi ~tiri de laGalehaut, fiul frumoasei uria~e, suzeranul Imulelor Inde,partate, care cotropise marcile din Galore. Regele intrebacine era aeest Galehaut, ~i i se spuse ca era un foarte voinic~i viguros cavaler din semintia gigantilor, dar ca el nu sedeprinsese, ea alti giganti~i ea stramo~ii lui, sa bea pina sase imbete in fiecare noapte: dimpotriva, era omul eel maichibzuit ~i mai cumpatat in toate, eurtenitor, viteaz, intelept,iscusit la yorba, phn de marinimie ~i i~i pusese in gind saPQarte razboaie pina dnd va eueeri treizeci de regate.- Draga prietene, ii spuse solului regele Artus, da de ~tirecelor din marci ca voi porni in noaptea aeeasta ea sad apar.

- Sire, spuse senioru! Gauvain, nu se cuvine sa'ti puiastfel viata in joc: Galehaut are 0 armata intreaga ~i maria,tate afli aici doar cu 0 mina de oameni.- Fereasca Dumnezeu, li raspunse regele, sa vad ea mt seeotrope~te tara ~i eu sa stau tihnit!Porni la drum ehiar de,a doua zi ~i merse :;;itot merse calare,pina dnd ajunse la castelul de la Galore. Galehau i:;;istabi,hse tabara in fata fortaretei, eu armata lui, pe care 0 aparaseeu garduri de sirma, ~i adusese 0 sumedenie de pedestra:;;i,inarmati cu arcuri :;;i cu sageti veninoase. Dar dnd aflaca regele Artus venise doar eu 0 mina de oameni, se gindica nu va fi 0 mare fala sa lupte impotriva unui adversaratlt de slab ~i sa eueereasea 0 tara eu Q aparare atlt de:;;ubreda. De aeeea ii trimise yorba regelui Artus cad vada un ragaz de un an, ca sa,i ingaduie sa,~i stringa toatefortele, rastimp dupa care cavalerii lor se vor intruni laun mare turnir. Regele Artusfu uimit de attta eurtenie :;;itrimise soli in toate partile regatului Logres.A doua zi, catre seara, sosi la Galore un barbat voinie :;;iviguros, lat in spate, eu pumnii slabi :;;ivino:;;i, cu parulaspru, eu ochii mari :;;i stralueitori, cu tinuta semeata ~ieu fata plina de cieatrice, ca :;;icorpul, dealtfel, ill numeroase •

)~)Guri care nu se vedeau. Era un fost eavaler, pe nume( Nascien, var bUll dupa mama eu Perceval Ie Gallois, despre

care-va vorbi povestea noastra mai ineolo, pe indelete,descendent din semintia Iui losif din Arimateea, ai carui fii,in numar de ~aptesprezece, au ilustrat prin faptele lorpamintul Bretaniei, :;;i ruda cu regele Pelles, pescarutcelnorocos. Fusese unul dintre eei mai destoinici cavaleri dinlume pe vremea regelui Uter Pendragon :;;i pe vremeaeopilariei regelui Artus. Renuntind apoi la cavalerism, sfacuse pustnie, :;;iDomnul nostru lsus Cristos I,a invredniciteu atlta har, inclt a ajuns preot :;;ia oficiat slujba ,-eligioas:i~i a ramas virgin :;;icast dte zile a mai avut.Cind regele afla despre sosirea lui, se simti [oarte imb:irbiHat~i se gindi ea Dumnezeu li trimitea un ajlltor. Se duse 8ft']intimpine pe Nascien, dar eueernicul ii spuse fhra sa,iraspunda la salut:- Nu,mi pasa de salutul tau :;;inIJ mi,e e1r'ag, i:i i tU9tipacatosul eel mai batrin dintre to~i pii ::il\)~ji. Tr'blli s:i

stii ca hi detii domnia de la Mintuitorul nostru, care ti,aclavo c; sa,i'11i recunoscator. Cu toate acestea, nu la~i' saajunga pina la tine nici pe cel sarac, nici pe cel slab ~idrepturile vaduvelor ~i ale orfanilor pier, in timp ce iiprime~ti cu onoruri pe cei bogati ~i pe ceinelegiuiti.- Preacucernice parinte, spuse regele, daca am gre~it,povatuie~te,ma.- Ii dispretuie~ti pe nobilii de rang mic de pe pamintultau, ~i cu toate acestea regatul nu poate 11mentinut, dacaoamenii de rind nu cad la intelegere sa,l apere: de aceea,dnd ceilalti hi vin in ajutor, vin de nevoie; dar nu,ti sintmai de fol~s dedt dad ar 11murit, caci nu e~ti stapin peinima lor ~i trupul fara inima nu are nici 0 putere.- Hai, parinte, pentru numele lui Dumnezeu, invata,maCllm a~ putea sa 11u ajutorat, dad este cu putinta.- Am sa te invat cum sa,( lecuie~ti pe cel cu inima bolnava~i pe cel cu inima cuprinsa de deznadejde, cad inima unuiom face dt tot aurul unei tari. ~i iatii cum vei face:De indata ce vei putea, te vei duce sa'ti vizitezi vredniceletale ora~e ~i sa faci dreptate 11e~tecaruia dupa dreptul sau.~i,i vei chema la tine pe cei mai umili cavaleri ca ~i pe ceimai de seama dregatori ~i, dnd ti se va arata vreun viteazcare nu va avea alta avutie dedt vitejia lui ~i care se vaascunde printre ceilalti saraci, te vei scula ~i te vei ducesa te a~ezi linga el ~i ai sa,l intrebi cum 0 mai duce. ~i 11ecareva spune:« Ati vazut cum i,a parasit regele pe toti bogatiide dragul acestui modest cavaler?» A~a vei d~tiga inimaoamenilor de jos; iar daca cei smintiti te vor mustra, sanll te sinchise~ti de ei! Apoi sa afegi unul dintre caii tai pecare vei incaleca ~i te vei duce catre acel cavaler sarac ~i,dupa ce vei descaleca, ii vei pune frlul in mina spunindwi

sa calareasca de atunci incolo pe calul acela de dragul tau;in sflrsit, ii vei darui si bani.Vei 11darnic ~i cu nobilii de rang mic, dar in alt chip, caciei au de ajuns tot ce Ie trebuie in casele lor. Lor Ie veida rente, paminturi, ve~minte, cai de parada; ~i sa ai mereugrija sa incaleci tu mai inainte caii pe care ii vei darui:caci in felul acesta vor spune ca au calul pe care ai inca,lecat tu.Celor de rang inalt, regilor, ducilor, contilor ~i baronilor,Ie vei da apoi vesela de pret, giuvaere frumoase, matasuri,~oimi buni, cai de lupta, ~i te vei stradui sa Ie fad maiputin daruri bogate dt mai degraba pliicute, caci nu trebuiesa,i daruim nimanui lucruri din care are indeajuns.Sa 11iastfel darnic cu fiecare dupa rangul lui ~i sa 11isigurca darurile tale iti vor d~tiga inimile ~i domeniile talev or11bine pazite. Nu poti nimic dedt prin oamenii tiii, cad nue~ti tu insuti dedt un om ~i se cade sa'ti11e mai drag saaiba ca 11ef0 parte din mo~ia ta dedt s,o pierzi toata in modru~inos, ~i ceea ce vei face tu pentru barbati, s,ar cuvenisa faca regina pentru doamnele ~i domni~oarele lor. ~i aigrija sa daruie~ti cu chip senin, caci nimeni nu este recunos,cator pentru un dar facllt cu 0 mutra incruntata.- De buna seama, dascale, voi face ceea ce mi,ai poruncit.- Acum cheama cei mai inalti ~i cei mai intelepti arhiereidin dti se afla aid ~i da,le in vileag toate piicatele pe care Ie I

vei descoperi 10 tine; ~i ia aminte ca spovedania nw~iimpline~te rostul dedt daca inima se caie~te de cele martwrisite de limba. ~i nll uita sa Ie splli mare Ie piicat pe care I

l,ai savir~it dnd n,ai sarit in ajutorul omului tau de credinta,regele Ban din Benoi:c, care a murit slujindwte ~i care avazut cum i se rape~te ultimul castel de catre regele Claudasdin Pamintul Pustiu, fara sa primeasd vreun ajutor de latine; nu mai vorbesc despre micul Lancelot, 11ul lui, care,inca pe dnd era in scutece, a fost rapit pe vremuri de undiavol sub chipul unei fete, nid despre sotia lui, care ~i,apus valul de calugarita, din deznadejdea de a,~i fi pierdutin aceea~i zi ~i sotul ~i copilul.Regele se gindi atund ca faptul de a,l11 lasat astfel sa piarape vasalul Sall, regele Ban, care venea sa,i ceara ajutor,era ru~inea cea mai mare pe care 0 cunoscuse de la incoro,

narea lui. De aceea i~i chema in paradis arhiepiscopii ~icpiscopii ~i se infati~a inaintea lor despuiat, doar in nadragi,tin'ind 0 m'ina de joarde subtiri, pe care Ie arunca la picioa,rele lor vars'ind lacrimi ~i cerindwle pedeapsa cuvenitarazbunarii ceresti. Ei il ascultara cu mare mila si,i daduradezlegarea de pacate ~i pocainta. Oar poveste~ parase~tesubiectul acesta pentru a se intoarce la Doamna de laMalehaut ~i la Lancelot du Lac, prizonierul ei.

DOAMNA DE LA MALEHAUT:LANCELOT iN TEMNIT A

Fra 0 stap'ina buna, inteleapta ~i foarte pretuita de totic i care 0 cuno~teau. Oamenii de pe mo~ia ei tineau atitd mult la d'insa inctt, dnd ii intreba cineva cum era stapinalor, raspundeau ca era smaraldul tuturor stapinelor. ~i\"avalerului care i se predase Ii orinduise 0 'inchisoare destuld placuta intr,o temnita ale carei ferestre cu zabrele dadeaurlpre sala locuintei ei, a~a 'inctt putea sad vorbeasca oridndvoia, ~i el ei.A~tfel Ii vazu ~i,i auzi 'intr,o zi pe trimi~ii regelui Artus"()Il1unidndwi doamnei solia cu care venisera. Si doar cepl\' ara solii, ca Lancelot 0 ~i ruga sa se apropie de t~mnita lui.

I oamna, am auzit spunindwse ca regele Artus se aflaIll' meleagurile acestea. Eu s'int un cavaler sarac, dar cunosc.\llIlt nii de la curtea lui care m,ar putea ajuta sa,mi platescI K umpararea.

S 'niore, nu te tin aici din lacornie pentru vreo rascum,p, rare, ci potrivit dreptatii, caci mi,ai adus 0 foarte gravaI gllire.

I)oamna, nu pot tagadui, dar am fost silit salmi aparllll"area. ~i daca ai binevoi sa ma la~i sa ies, bine ai face,I oil-I am auzit ca va Ii lupta intre regele Artus ~iGalehaut,lilll uriasei, si ti,as jura pe credinta mea ca ma voi intoarcelIil/lptea' in 'te~lnita, afara doar' daca nu m<ar impiedicaIIH).lrtea ori vreo rana grea.

- Am s'o fac, daca imi vei spune cum te nurne~ti.- Doarnna, nu pot sa spun, dar jur ca am salmi destainuinumele de indata ce,mi va fi ingaduit.Ramasera intelesi asa. Si doamna de Malehaut ii dadu luiLancelot un 'cat: cu' un' scut ~i cu armura de culoarea ro~ieaprinsa. Echipat a~a, Lancelot se duse la armata regeluiArtus, care nu era dedt la doua leghe galice de Puy deMalehaut.

TURNIRUL DE LA GALORE:CAVALERUL ROSU,

Ci iata ca sosind, Lancelot vazu cavalerii celor doua taberepe amindoua ma!urile r'iului, gata sa lupte, ~i se opri lamarginea vadului, intre cele doua armate. Acolo se aflaunfel de tribuna,cort pe care pusese regele Artus s,oinalte pentru ca regina, doamnele ~i domni~oarele ei deonoare sa poata vedea turnirul ~i in care lua loc ~i regele,caci a~a fusese intelegerea ca nici el, nici Galehaut sa nuia parte la lupta.Lancelot se sprijini in lance ~i ramase, nemi~cat pe cal,~n contemplarea acdei tribune, ca unul care a uitat de sine.In acest timp, primul dintre regii cuceriti de catre Galehaut,cel care,i adusese de mai multa vreme inchinare, se des,prinse din armata du~mana. ca sa inceapa el lupta cu lancea~i, cu scutul in fata pieptului, inainta catre vad. La vederealui, heralzii ~i ve~titorii regelui Artus incepura sa strige ingura [nare:- Vin cavalerii lor! . .. Iata,i! . .. Regele Int'iiul,Cuceritse apropie!~i, adresindwse lui Lancelot, care era mai de parte leganat.de vise, 'in adoratie, cu ochii a~intiti la tribun" in care scafla regina, ii spusera:- Seniore cavaler, uite ca vine unul de,al lor! ea~tep!i? .. , Vine!Oar 'in zadar ii repetara lucru! acesta de sute d ori: el

nu Ie dispunse un cuvint, cael nud auzise ~I, In cele dinurma, unul dintre ei reu~i sa se apropie de eI ~i sa,i ia seutul,fara ca eI sa bage rnacar de seama. Atunci un baiat lua depe malul apei un blligare mare de pamint ~i i,1 arunca dintoate pllterile peste gratarul coifului, strigind:- Fricos pacatos, la ce te ginde~ti? .Gnd apa moei'.:loasa incepll sa,1 usture la ochi, Lancelot i~ireveni in fire. II vazu pe regele Int,iul,Cueerit apropiin,du,se: nllmaidedt dadu pinteni caluilli, i~i inclina lancea ~i,a~a fara scut cum era, se napusti asupra lui. Regele il izbiin mijlocul pieptului, dar ciima~a de zale, care era puter,nica, rezista in fata loviturii, iar Lancelot rasturna in acelasitimp ~i ciilare~ul ;i calul. Pe loc, heraldul care ii luase scut~lse duse fuga ~i i,1 puse la git. Dar Lancelot, fara sa,1 invred,niceas<;,a macar cu 0 privire, se pregati sa faea fa~a oame,nilor Intiiului,Cueerit, care se avintau in ajutorul stapi,nuilli lor. Oamenii regelui Artus alergara ~i ei sa,i primeascaIn vlrful lancilor; ~i a~a incepu naprasnica incaierare.Seniorul Gauvain savir~i cu aeest prilej mii de fapte vite,je~ti, dar primi atltea lovituri, indt ii ~i~nea slngele pe gura~i pe nas ~i, in eele din urma, Intrlldt ciizuse de pe cal,a trebuit sa fie dus lqinat de,a binelea. De amindoua par~ile,s,au dat dovezi de minunata vitejie; dar, mai preSllS de toti,se distinse cavalerul cu armura ro~ie, caci ii dobor! la pamintpe toti dti ii ie~ira in cale. Cu toate acestea, dnd se innoptadisparu, ~i nimeni nu izbllti sa afle ce se intimplase cu el.

Lancelot se intorsese de,a dreptul la Malehaut. Acolo, dupace puse sa i se scoata armura, intra in temnita lui in care seculca ath de trist, inch nu putu sa manlnce nimic.

A doua Zl, In zori, doamna de [a Malehaut ceru sa,i fieadus prizonierul. Gnd ajunse in fata ei, Lancelot vru sa ise a~eze la picioare, dar ea II facu sa ia loe lInga ea ~i ii spuse:- Seniore cava IeI', te,am tinut intno placuta inchisoare ~i

se cuvine sa,mi fii recunoscator. T emairogodatasa.mispui cine e~ti ~i ce ai de gind sa faci; iar dacii vei dori caIllcrurile acestea sa ramina taine, fii sigur cii nimeni nu va~ti nimic.- Doamna, chiar de,ar trebui sa,mi tai capu!, tot n,a~ spune.- Ei bine, spune,mi cine este doamna pe care 0 iube~ti cuatha foe, sau nu vei ie~i niciodata din temnita mea, niciprin rascumparare, nid prin rugaminte.- Nu vei afla, doamna, caci n,am sa'ti raspund pentrunimic in lume.Ea se prefacu nespus de miniata (dar nu era dedt 0 apa,ren~a) ~i, vorbindwi ca 0 femeie suparata, ii zise:- Spllne'mi atunci daca ai de gind sa te lup~i tot ca ieri,sau n,am sa te las nicidnd sa pleci.- Doamna, raspunse el plingind, vad bine ca tt-ebuie saplatese 0 ru~inoasa rascumparare, dar tin sa ies din temnitaasta. De vreme ce,mi pretinzi, am sa'ti marturisese ca,daca mise va da potunca, socot ca am sa lupt astazi cumai multa stra~nicie dedt am luptat vreodata.- E de ajuns.Porund sa i se pregateasca arme negre, un cal de luptanegru, 0 tunica de lupta neagra ~i 0 armura neagra pentrucal. ~i Lancelot plecii, intuneeat ca noaptea.

TURNIRUL DE LA GALORE:CAVALERUL NEGRU

Gnd ajunse el, batalia se ~i incinsese ~i paji~tea era impllllzita toata de luptatori care i~i masurau puterile doi dte doi.Dar Lancelot ramase tot ca in ajun pe malul vadului, sacontemple, sprijinit in lance, tribuna reginei.Regele se afla linga ea, ca ~i seniorul Gallvain, care cerusesa fie adus acolo, fiind prea ran it ca sa mai lupte. Doamnade la Malehaut veni ~i ea, fiira ziibavii, ~i,l recunoscu numai,dedt pe prizonier.- Doamne, spuse ea tare, cine poate fi cavalerul acela

Inglndurat pe care II zaresc pe ma[u[ rlu[ui? Nici nu facerau nimanui, nici nu ajuta pe nimeni.T oti ~i toate Incepura sa se uite [a necunoscut.- leri, spuse regina, un cava[er visa [a fel pe malul apei,dar purta arme ro~ii.- Ooamna, Ii spuse doamna de 1£1Malehaut, n,ai vrea sa<ltrimiti yorba acestuia sa [upte de dragul madei,ta[e?- Ooamna draga, Ia a[te lucruri trebuie sa ma glndesc eu,dnd maria,sa regele e pe ca[e sa,~i piarda tara ~i onoarea ~idnd nepotul meu Gauvain zace ranit, precum poti vedea.Oar trimite,i yorba, dumneata Insati ~i celelalte doamne,si spuneti,i tot ce yeti pofti sa,i spuneti.Atunci doamna de [~ Malehaut chemi 0 domni~oara deonoare.- Ol1'te la cavaleru[ acela care viseaza acolo ~i spune,iea toate doamnele de onoare din casa regelui Artus, Inafara de maria,sa regina, 11 roaga sa lupte de dragul lor.- ~i ofera,i aceste doua lanci din partea mea, spuse seniorulGauvain adreslndu,i,se unuia dintre scutierii [ui.Lancelot asculta solia ~i primi armele, apoi, dupa ce,~ipotrivi searile, dadu pinteni calului spre paji~te.Uitlndl1'se cu dispret 1£1tinerii ca[areti care galopau ICI<colo, Lancelot se afunda In mij[ocul uoui grup de luptatori,I[ rasturna de 1£1prIma [ovitudi pe cel pe care pusese ochii~i, dupa ce i se rupse lancea, Ii izbe~te cu doturile ei dtmai tin ~i acestea; apoi se duce sa ia a doua lance pe carei,o aducea scutieru[ ~i [uptii cu toata iscusinta de care eIn stare plna dnd lancea ajunge bueati, ~i se fo[ose~te 1£1fel ~i de cea de,a treia lance, lancea lui. Oar, dupa aceasta,se Intoarce din nou pe ma[ul rlu[ui, se opre~te chiar In[ocu[ de unde plecase ~i, Intordndu,se Cll fata catre tribuna,Incepe iara~i sa viseze.

- Ooamna, Ii spuse reginei seoiorul Gauvain, rau £Ii fiicutdod ou £Ii vrut sa fii pomeoitii In solia care i s,a trimisacestui cavaler Inglodurat: poate ea s,a simtit jignit. T ri<mite,i salutul mariei,tale ~i multume~te,i raspicat peotruregatul Logres ~i peotru oooarea mariei,sale regelui ~icere,i sa lupte de dragul mariei,tale ~i mai spune,i ea datavei putea sa,i aduci oooare ~i bucurie, 0 vei face dupa aceea,potrivit puterilor mariei,tale. Eu am sa,i trimit, dio parteamea, zece land buoe si cei trei cai £Iimei, cei mai frumosiechipati cu armele m~le. Oadi va vrea, are sa se foloseas~~de toate acestea.- Draga nepoate, trimite,i In oumele meu ce vei socotide cuviiota.Seniorul Gauvaio Ii trimise solia ~i, dupa ce 0 primi, LaocelotIe spuse scutierilor sa vina dupa eI, alese cea mai puternicalaoce ~i porni spre locul In care oameoii regelui Ydier dioCornouailles luptau Impotriva oameoilor regelui Baude,magu dio Goore. Acolo, dadu frlu slobod calului ~i locepusa arunce 10 aer tot ce izbea, doborlnd oameoi si cai Inacela~i timp, smulglnd coifurile, strapunglod scu'turile ~isavlr~iod athea fapte viteje~ti, loch sene~alului Keu, Gifletfiul lui 08, Yvaio Bastardul, Oodioel eel Salbatic si Gahe<riet, fratele seoiorului Gauvaio, toti cavaleri ai Meseirotuode, care soseau 10 ajutor, cu coifurile prinsem curel ,cu lancile 10 pozitie de atac, gata sa lupte stra~oic, nl1'~iputeau creade ochilor.Clod primul cal de lupta cazu ucis sub eI, Lanc lot saripe calul pe care i,1 oferi un scutier, 11 strlnse puternic Intregenunchi ~i se napusti iara~i in vahna~agul luptl?i, Ia fel dodihoit de parca nu ar fi luat loea spada III I11llla. 1', allilera bine echipat cu armele monseniorului Cauvaill: ava.lerii Mesei rotuode ~i toti oamenii regelui Artlls fur_ Illlli~i.

Oar oamenii lui Galehaut fudi si mai uimltl, caCt niciunu! dintre ei nu putea Infrunta' loviturile I~i Lancelot,care trecea prin rindurile lor ca 0 sageata de arbaleta.

FAGADUINTA LUI GALEHAUT

Gnd amurgi, luptatorii Incepura sa se desparta ~i, rind perind cavalerii se dusera la locuintele lor.La :Indul sau pleca ~i Lancelot, ~h putu mai tainic. OarGalehaut, care 11 plndea, 11 urmari ~i,1 ajunse dincolo dedeal.- Oomnul sa te binecuvlnteze, seniore, Ii spuse el.Lancelot nwi raspunse la salut dedt cu mare greutate.- Seniore, cine e~ti dumneata?- Sint Galehaut, fiul uria~ei, staplnul tuturor luptatoriloracestora Impotriva carora ai aparat astazi regatul Logres,~i te rog sa vii sa locuie~ti In noaptea aceasta la mine.- Cum esti dusmanul regelui Artus si indraznesti sa,miadresezi' 0 ~stfel 'de rugaminte? ' ,- Hei seniore ce n,as face eu sa,1 gazduiesc pe eel maibun c~valer di~ lume /Lancelot se opri 11 privi pe Galehaut ~i spuse:- Seniore, e~ti socotit ca un viteaz ~i nu ar fi spre onoareadumitale sa fagaduie~ti ceea ce nu ai putea tine,- Seniore, am sa,mi tin fagaduinta ca un cavaler leal.- Imi vei face favoarea pe care am sa ti,o eel', oricarear fi ea?Galehaut jura ca 0 va face. ~i atund Lancelot 11 II1Soti.

Gauvain 11 urmanse cu pnvlrea In vI'eme ce se departacatre deal. Mare Ii fu durerea dnd II vazu Intordndwsecu bratul drept al lui Galehaut trecut pe dupa gh! Fu athde mlhnit, bdt le~ina de trei ori.- Uita,te, maria,ta ce comoara ai pierdut, Ii spuse Gau,vain regelui Artus. Cel care ti,a salvat astazi tara are sati,o smulga mline!in vremea aceasta Galehaut 11 duse pe Lancelot la cortullui, unde, dupa ce,i scoase armura, Ii dadu 0 foarte frumoasamantie. Apoi, dupa ce mlncara, porunci sa se a~eze Inpropria lui camera patru paturi, dintre care unul mailoalt ~i mai larg dedt celelalte ~i Impodobit cu toate boga'tii1e care pot fi puse lotr,uo pat; ~i acolo I~ipetrecu Laocelotnoaptea, In vreme ce trei strajeri se culcasera, In semo dednstire, In celelalte.Oimineata, asculta slujba religioasa Impreuna cu Galehaut,apoi, clnd se Intoarse de la slujba, Ii reaminti de favoareafagaduita.- Preabunule prieten, Ii spuse fiul uria~ei, n,ai putea sa,miceri un lucru pe care sa nu am Indatorirea de,a ti,1 oferi.- Seniore, te rog sa te dud sa,i ceri Indurare regelui Artussi sa te declari la dispozitia lui.Galehaut fu nespus de ~imit, dar raspunse:- Vai, am mers atlt de departe, Inch nu mai este vremesa ma Intorc din drum!Imbracat In cea mai buna mantie, porni calare, urmat deregii, de ducii ~i de contii lui catre cortul regelui Artus:~i, de dt mai de departe, dnd II vazu pe rege, descaleca,cazu In genunchi ~i I~i Impreuna mlnile a ruga:- Sire, Ii spuse e1, vin sa ma supun tie, ca seniorului meu,dupa lege. Ma caiesc de raul pe care ti I,am facut ~i malas In voia bunului tau plac.Auzind aceste cuvinte, regele I~i Intinse de bucurie bratelespre eel' ~i se grabi sa,l rid ice pe Galehaut ~i sa,1 Imbra,ti~eze. Oupa care se Intrecura care mai de care cu ateotiiprietene~ti, iar seara se culcara 10 acela~i cort.Dimineata, Galehaut se lotoarse 111cortul lui ca sa afle

ve~ti despre prietenul sau Lancelot. Strajerii ii spusera catoata noaptea cavalerul negru plinsese in taina, spunindmereu:- Vai, becisnicul de mine, ce sa fac!~i, intnadevar, Galehaut vazu ca Lancelot avea ochii ro~ii~i glasul riigu~it ~i ca ceaqafurile patului sau erau ude delacrimi. Atunci, luindwl de mina ~i tragindu,1 mai la 0

parte, 11intreba cu multa blindete:- Preabunule prieten, de unde ti se trage jalea care te,azbuciumat toata noaptea?Oar Lancelot ii raspunse caadesea se jeluia in timpulsomnului. ~i, pe dnd se duceau amindoi la slujba reli,gioasa, in zadar starui Galehaut dt putu el, caci Lancelotnu seindura sa,i mai spuna 0 yorba.T otu~i, in clipa dnd preotul facea trei parti din trupuloomnului nostru Isus Cristos, fiul uria~ei apuca din noumina prietenului sau.- Crezi, il intreba el, ca este chiar trupul Mintuitorului?- Cred, de buna seama.- Preabunule prieten, pe acest trup pe care 11 vezi inchip de pace, jur ca toata viata mea warn sa fac nimi~care sa te mihneasca.- Iti foarte multumesc, seniore. ~i ap ai facut prea multpentru mine. Iti cer numai sa nu spui nimanui unde maaflu.- Fii incredintat ca de la mine nu se va afla nimic.

Dupa cma, Galehaut se intoarse la regele Artus. Acolo8 niorul Gauvain, pe care 11tineau ranile la pat, il intrebacine mijlocise pacea intre el ~i rege, ~i el ii raspunse ca1\l1 cavaler.- Nu cumva cavalerul cu armele negre? intreba regina.- 13a da.

$i cum se nume~te?Maria,ta, nu~tju.

- Cum, spuse regele, nwl cunoa~ti? Nu e din tara mea,caci nu exista vreun viteaz al carui nume sa nwl cunosc.$i, ca sa ma bucur de prezenta acestllia, a~ cia jllmatate dintoata aVlltia mea, in afara de truplll doamnei mele, pecare nu I,as imparti cu nimeni.- Eu, spu~e senio~ul Gauvain, a~ vrea sa fiu cea mai frwmoasa fata din lume, a~a indt cavalerul cu armele negresa ma iubeasca toata viata lui.- lar maria<ta, 0 intreha Galehaut pe regina, ce,ai dapentru ca un astfel de cavaler sa fie totdeauna in slujbamariei,tale?- Pentru oumnezeu, Gauvain a oferit tot ce poate oferio femeie!Auzind acestecuvinte, incepura sa rida ~i regina se scuLica sa se retraga. II ruga pe Galehaut S'O conduca ~i, dndajunsera ceva mai la 0 parte, Ii spuse cu inflacarare:- Galehaut, tin mult la domnia,ta ~i,a~ face pentru dum,neata mai mult dedt i~i £loti inchipui. Cu siguranta, cava,lerul negru se afla la dumneata, ~j s,ar plltea sa,1fi ~i cunos,cut. oaca ai vreun simtamint de prietenie pentru mine,ajuta,ma sa,1 vad!- Maria,ta, nu este vasalul meu.- Este cavalerul pe care tin cel mai mult sa,l cunosc ...Au cine n,ar vrea sa cunoasca un astfel de viteaz? . . N use po ate sa nu ~tii unde este. Nu vrei sa,mi spud- Maria,ta, cred ca e in tara mea.- Hai, draga prietene, trimite dupa el sa,1 caute. Sa cala,reasca trimisii zi si noapte!Galehaut s; desparti atunci de regina ~i se duse sa,i po,vesteasca prietenului sau tot ce se spusese despre el; apoi ilintreba ce trebuia sa,i raspunda reginei.- $tiu ~i eu! raspunse Lancelot printre suspine.Oar Galehaut 11povatui s,o vada, ~i el se invoi.

Noi .laggevarrw un giorno' per dilettoDi Lancilotto, Come amor 10 strinse",

0!el giorno piu ~on'vi ,Ieggmimo avantc I

DANTE

Regina Guenievra era cea mai frumoasa femeie din dteau fost vreodata, I'n afara de Elena ce'a fara seaman si denica regelui Pel1es. Era I'nalta, dreapta ~i bine facuta: nicigrasa, nici slaba, ci' cum e mai bine I'ntre amindoua, ~islnii ei, bine a~ezati, mici, albi, pietro~i, Ii ridicau rouhiaca ni~te meri~bare tari; talia I'nglista; ~alele destul de largi,bratele rottinde, lungi ~i plinute;·degetele lungu~oare ~iele ~i ml'inile mici, I'n sflr~it, ath de I'rri.bietoare la trup ~ila madulare, I'ndt nu i,ai fi g:isit nici un cusur. Parul ei,balai ~i stralucitor ca 0 cupa de. aur, era putin cret,ceeace I'i ~edea bine, iar cositele; dt bratul de groase, I'i cadeaupl'na la ~olduri. Avea ochi verzi ~ilucitori ca un ~oim demunte, sprincenele negre ~i subtirele, carnea trupului maialba dedt 0 sirena sau dedt 0 zl'na, mai frageda dedt 0

floarem, luna mai, mai proaspata dedt zapada ninsa decurlnd. Fruntea I'i era la·fel de netedii 'ca un cristal, buzelerumene ca tranda6rul' ~i un pic carnoase, ca sa sarute bine;dintii I'i erau luminosi si veseli, pardi masuraticu com.pas~l; pescurt, avea I'~fati~area unui I'nger cobor1t din slavi.Dar pe dt era de frumoasa, pe ath era de I'nteleapta, iscwsita la yorba, curtenitoare, I'ngaduitoare si curajoasa asaI'ndt nu 0 puteai vedea fara sa nwti fie draga. ','Se scursera patru zile, I'n timpul carora regina nu contenisa,1 roage pe Galehaut sa zoreasca I'ntrevederea: caci banuiadl'nsa ca viteazul cava IeI' negru nu erachiar ath de departecum se spunea.

1 Citiriim 1ntno zi spre desftirareDin Lancelot, cum fu cuprins de,amor . , .Din acea zi mai mult nu mai citiriim.

In sflqit, I'n cea de,a cinceazi, cum 1'1I'ntreba ce 've~ti malare, Galehaut Ii spuse:- Destul de frumoase, mariMta: a sosit floarea cavalerilor ..,..-Darcum sa fac sa,1 vad I'n taina? .. ~tii, nu vreausa,1vada a1tii I'naintea mea. '- Pentru numele lui Dumnezeu, la fel siel nu vrea una.ca.asta! Dar iata ce yom. face. 'Galehaut I'i arata un colt al paji~tei acoperit de.a bineleacu tufe, ~i 0 povatui sa se duca acolo, I'n amurg, cu dt maiputini I'nsotitori.- Preabunule prieten, dt de frumosvorbe~ti! DeieDomnul, Ml'ntuitorul lumii, sa,se I'nnopteze numaidedt!T oata ziulica, sporovai ca sa,i mai treaca timpul. In sflrsitdnd se I'nsera, 1'1apuca pe Galehaut de ml'na, 0 chema, 'c~s,o urmeze; pe doamna de la Malehaut, Laure de Carduel,~i pe alta dintre domni~oarele ei de onoare, ~i porni cu ei,prin livezi, la I'ntl'lnire. .Pe dnd mergeau a~a, Galehaut chema un scutier caretrecea pe acolo ~i,i porunci sa se due a ~i sa,i spuna sene,~alului sau sa vina numaidedt I'n paji~tea tufelor.- Cum, spuse regina mirata, e sene~alul dumitale?- De unde, maria,ta; dar sene~alul meu are poruncasa,1 ia cu el.Sub copa~i, Galehaut ~i regina se a~ezara destul de departede domnt~oarele de .onoare, putin cam nedumerite c.a sevedeau I'ndepartate. In vremea aceasta, sene~alul ~i I'nsoti,torul sau treceau vadul ~i se apropiau prin paji~te. Lancelotera ath de frumos, I'ndt nu i,ai fi gasit seaman I'n toatatara: de aceea, de I'ndata ce,1 zari pe £ostul ei prizonier,doamna de la Malehaut ~i,( reaminti foarte bine; dar, casa nu fie recunoscuta, I'~i lasa capul I'n jos ~i se apropie deLaure, dnd Lancelot se I'nclina, I'n trecere.

Clnd aJunse in fata reginei cu insotitorul sau, Lancelottremura atit de tare incit abia putu sa ingenunche; erapalid de tot la fata ~i i~i lasa ochii in jos, ru~inos. ~i Galehaut,careobserva lucrul acesta, ii spuse sene~alului sau:- Ou,te ~i tine,le de urh domni~oarelor,care stau· preasingurele acolo.~i, de indata ce se departa sene~alul, regina l! apuca de mina,il ridica pe cavalerul ingenuncheat ~i II a~eza linga ea.- Seniore, ii spuse regina rlzind, te,arn dorit mult; in·sflqit, gratie Oomnului ~i lui Galehaut, te vedem acum!~i inca nu sint· sigura ca qti intnadevar acela pe care,lcaut; Galehaut mi,a' spus ca e~ti, dar, dad aceasta eradorinta dumitale, mi,ar placea 5'0 afiu din propria'ti gura.Cine e~ti?Lancelot, care nu cuteza inca 5'0 priveasca in fata, ingaimaca nu ~tie nimic. Atunci, vazind ca tulburarea lui preatine mult, Galehaut s~ gindi ca Lancelot s,ar simti mai bineintre patru ochi cu regina ~i, cu glas destul de tare ca sa,lauda domni~oarelede onoare, spuse:- Tare mojic mai sint ca las doamnele astea in tovara~iaunui singur cavaler!~i, la rindul sau, se duse sa ia ~i el loc linga ele ~i.incepusa sporovoiasca despre 0 sumedeniede lucruri.- Preabunule cavaler, spunea in vremea aceasta regina,de cete ascunzi de mine? Poti sa spui drept daca dumneataaveai armele negre ~i daca dumneata e~ti celcare a invins.In prima ~i in a doua zi.- NO' eu, maria,ta.Oar regina intelese ce voia el sa spuna: ca nu Invinsese,~i il pretui ~i mai mult pentru modestia lui.- Oar cine te,a facut cavaler?- Maria,ta.-Eu?I\tunci Lancelot ii povesti cum il adusese Ooamna LaculuiII curte, imbracat intno manta alba, ~i cum, simplu scutiervinerea; fusese investitduminica; dar regele nwi inc,insesepada, iar spada aceasta 0 avea chiar de la dinsa;' era a~adar

l'(lvalerul madei,sale. Apoi ii povesti tot ce facuse de atunci~l, lnd regina afia ca· el ciJcerise Oureroasa Paza, li spuse(,II'

- Oh, . stiu foarte ·bine' cine e~ti:' e~ti Lancelot du Lac,fiul regeiui Ban din Banolc!Lancelot 'tacu.- Oar spunemli, relua regina, pentru cine ai facut toateacestea? N,am sa mai spun la nimeni. Cu siguranta ca dedragul vreunei doamne. In numele credintei pe care mi,odatorezi, cine este doamna 'aceea?- Vai, doamna, vad bine Ga trebuie sa marturisesc: maria,ta esti doamna aceea.- eu toate acestea, nu pentru mine ai ;rupt cele doualanci ce ti,aufost aduse din partea doamnelor de onoare,in prima zi a turnirului, cad eu ramasesem in afara desolie.- Pentru ele am facut ce datorarn; pentru rnaria,ta ce'amputut.- Asadar, ma iubesti atit de mult?- D~amna, nu tin' nici la mine, nici la altcineva at it dttin la domnia,ta.:.- ~i de dnd ma iube~ti?- Din ceasul in care te,am vazut.- Dar de unde pina unde dragosteaaceasta?In momentul, acela, doamna de la Malehaut tu~i ~i i~i daduv0alul la 0 parte. Lancelot ii recunoscu glasul, apoi chipul,~i deodata fu cuprins de atita ingrijorare, inctt i se umeziraochii de spaima. Regina, surprinsa, baga de seama di: seuita la domni~oarele de onoare, dar repeta intrebarea fiirasa arate ca vazuse ceva.~i, cum staruia ca eI sad vorbcasc5,Lancelot raspunse:- Doamna, m,ai fiicut iubitul domniei,tale, dacii guradomniei,tale nu m,a amagit cumva. In ziua In care mi,amluat dimas bun, ti,am spus ca voi' fi cavalcrul cI tl1l11el<tale oriunde m,a~ aHa; ~i mi,ai raspuns 5 VI' i s5 fiu. 'l i

eu ti,am mai spus: ({Cu bine, doamna»! lar domnia,tami,ai raspuns: ({Cu bine, preabunule prieten » ! ~i cuvinteleace lea nu mi,au mai iesit niciodata din inima. Cuvinteleacelea ma vor face vite;z, dacii voi fi vreodatii viteaz. Elem,au ocrotit de orice rau. Ele m'au scapat din toate pri,mejdiile. Ele mi<au potolit foamea, dnd eram Bamind.Ele m,au facut bogat in saracia mea.- Pe legea mea, Oomnul fie binecuvintat ca m,a facut saIe rostesc! Oar nu Ie dadeam atita insemnatate ~i le,ammai spus athor cavaleri, fara sa ma gindesc. Oacii te vorface viteaz, e pentru cii n,ai inima de om de rind. Cutoate acestea, cavalerii aceia, care fac mare caz, in preajmadoamnelor, nu s,au deprins sa gindeascii atit de ales deni~te lucruri de care, la drept vorbind, prea putin se sin,chisesc. ~i am vazut bine, acum 0 c1ipa, cii dumneata 0

iube~ti pe una dintre domni~oarele mele de onoare, caciai plins de ingrijorare, ~i nici acum nu indrazne~ti sa pri,ve~ti deschis ciitre ele. Lucrul acesta imi aratii cii ginduriledumitale nu sint chiar ath dt. imi spui indreptate spremine ... Care dintre ele este?- Vai, doamna, pentru numele lui Oumnezeu! Oomnulsa ma ajutel Nici una dintre ele nu mi,a prins niciodatainima in mreji'- Am vazut eu ce,am vazut. lnima dumitale este acolo,desi cu trupul esti aici.Regina ii spunea 'a~a ca sa,1 chinuiasca; doar i~i dadea bineseama cii la ea tinea cu dragoste adevarata. EI insa fu atitde inspaimintat dnd 0 vazu vorbind a~a, inch ar fi le~inat,daca teama de a fi zarit de domni~oarele de onoare nu I,arfi retinut. Vazindwl ca se face alb ca varul la fata, regina ilapucii de dupa umeri, ca sa nU<l lase sa cada, ~i il chemape Galehaut.Acesta veni in fuga ~i, dnd regina ii povesti ce se intim,plase, spuse:- Vai, doamna, ai putea sa mi,1 rapui prin asemenea crll'zimil- Oar sustine cii pentru mine a luptat ath de mult; safie adevarat?- Poti sa,1 crezi, intr,adevar: cum are 100ma cea maiviteaza, are ~i inima cea mai sincera din lume. Pentru

numele lui Oumnezeu, indura,te de eI, ciici tine la domnia,ta mai mult dedt la eI insu~i!- Ce putere am eu? Nu,mi cere nimic.- Pentru ca nu indrazne~te, doamna: tremuri tot, dndiube~ti. T e rog, deci, in numele lui, sa,i oferi iubireadomniei,tale, sa,1 iei drept cavalerul dumitale ~i sa fii pentrutotdeauna fiinta lui adorata; il vei face, in felul acesta, maibogat dedt i,ai da lumea intreaga. ~i pecetluie~te'ti "faga,duinta printr,o sarutare, in fata mea, ca marturie de iubireadevaratii.- I,a~ da aceasta sarutare cu aceea~i placere cu care arprimi,o el; dar nu e nici momentul, nici locul potrivit.Pesemne cii domni~oarele mele de onoare se vor fi mirind~i a~a de tot ce,am facut, caci nu se poate sa nu nevada.Lancelot era atit de fericit ~i de mi~cat, inch nu putu saraspunda dedt ath: ({Ah, doamna, iti foarte multumesc ».Oar Galehaut spuse iar:- Sa ne plimbam tustrei ca ~i cum am sta de yorba.- N,am sa ma las rugata, spuse regina.Atunci se departara impreuna, fadndwse cii stau de yorba.~i regina, vazind cii Lancelot nu indraznea sa facii nimic,il lua de barbie ~i, in fata lui Galehaut, ii dadu 0 lungasarutare. Asa inch, doamna de la Malehaut 0 vazu.- Preabun~le prieten, ii spuse regina, sint a dumitale ~ima bucur nespus. Oar ai grija sa nu se aBe, ciici sint unadintre doamnele despre care s'a vorbit foarte frumos ~i,dacii mi,a~ pierde renumele, iubirea noastra ~i,ar pierdefrumusetea. ~i dumneata, Galehaut, adu,ti aminte cii, dacami s,ar intimpla vreo nenorocire, ar fi din vina dumitale,tot a~a cum, daca voi avea parte de fericire, va fi datoritadumitale.- Ooamna, a~ vrea sa'ti adresez 0 rugaminte: sa,mi cheza,suiesti prietenia lui.Atu~ci regina il lua pe Lancelot de mina dreapta ~i spuse:- Galehaut, ti,l dau pentru totdeauna pe Lancelot du Lac,fiul regelui Ban din Benolc.Gnd Galehaut aBa numele prietenului sau, fu nespus debucuros, ciici ~tia bine sa regele Ban fusese unul dintrecei mai ale~i oameni din lume.

Se Innoptase, dar era timp frumos ~i senin, iar mlndra lunapoleia paji~tile. Lancelot ~i Galehaut 0 condusera pe reginaplna la cortul ei, urmati de sene~al ~i de doamnele deonoare. Acolo, cavalerii I~i luara bun ramas ~i cei doiprieteni plecara sa se culee In acela~i pat, In care au statde yorba toata noaptea despre ce aveau pe inima.In vremea aceasta, regina visa la 0 alta fereastra. Doamnade la Malehaut, vazlnd,o singura, se apropie Inceti~or ~i,ispuse In ~oapta:- Hei, buna e prieteniam patru!Apoi, cum regina se fiicea ca nu Intelege, repeta:- Ce buna e prieteniam patru!- Ce vrei sa spui, doamna?- Marita. doamna, am vorbit - poate - mai mult dedtse cuvenea. Nu se cade sa ne luam mai multa libertatefata de suverana si fata de suveran dedt ne dau mariile,lo~, ca nu cumva ~a aj~ngem udti.- Pentru Dumnezeu, te ~tiu prea Inteleapta ~i prea politi,coasa ca sa roste~ti ceva ce ti,ar putea atrage ura. Vorbe~te,vreau sa,mi vorbe~ti, te rog sa vorbe~ti!- Marita doamna, am vazut cum te,ai Imprietenit cucavalerul acela In livada. Nici ca,ti puteai Incredinta maibine sentimentele, caci maria,ta esti fiinta mai iubita dedtoricare alta pe lume. Lam tinut' multi vreme prizonier;armele ro~ii ~i armele negre eu i le,am dat. Alaltaieri, dndl,am vazut Inglndurat pe malul dului, mi,am dat bineseama, doamna, ca te iube~te. 0 clipa, am crezut ca,ivoi putea cuceri inima. .. Vai, el mi'a deschis Indataochii ...

~i,i povesti cum H tin use pe Lancelot in inchisoare timpde un an ~i jumatate ~i tot ce s,a intlmplat plna la i61~irealui din temnita.- Dar, zise din nou regina, de ce spui ca e mai bunaprietenia In patru dedt in trei? Un lucru ramine maitainuit dnd nu,l cunosc dedt trei.- Marita doamna, in curind Galehaut ~I prietenul luiau sa piece; dar, pe ori unde s,ar afla ei, vor putea vorbidespre maria-ta. Maria,ta vei ramlne ~i, daca nu vei indraznisa dai in vileag nimanui ce ai In gind, vei duce singuriitoata povara tainei. De,ai Ingadui sa fiu eu ce,a de,a patrafiinta care va ~tie taina, mi,ai putea vorbi despre dinsu\.- Draga prietena, te vei numara printre parta~ii acesteitaine. Dar afla ca nu voi mai putea sa ma lipsesc niciodatade dumneata, caci eu, dnd iubesc, nimeni nu iubestemai patima~ dedt mine. .Atunci Ii spuse doamnei de la Malehaut ca viteazul cuarme negre se numea Lancelot du Lac, ~i avu grija sa,ispuna cum pllnsese privind la ea.' Apoi tinu cu stra~nicieca noua ei prietena sa doarma in acela~i pat cu ea ~i, dupace se culeara, 0 intreba daca avea vreo dragoste pe undeva.Prietena, gindindu<se la Lancelot, raspunse ca nu iubisededt 0 data, cu gindul doar. Regina hotari atunci s,o legede Galehaut.

GALEHAUT ~l DOAl\1NADE LA IvlALEHAUT

A doua zi de dimineata, se reintoarsera in paji~tea cu tufe,Insotite de dteva domni~oare de onoare, ~i regina Ii spusedoamnei de la Malehaut ca ungherul acesta Ii va riimlneapururea drag. Apoi incepu sa,I laude pe Galehaut dt puteamai bine, spunindwi ca era cel mai Intelept ~i cel mai nobildintre cavaleri, ~i ca,i va povesti despre prietenia care selegase intre ele, iar el se va bucura nespus.Mai tlrziu, dnd veni Galehaut sa,1 vada pe rege, regina

11trase mai la 0 parte ~i,l intreba daca ate yreo legatura dedragoste cu vreo doamna sau vreo domni~oara.- Nu, marita,doamna. .,

'I - ~tii de ce te intreb? Intrudt mi,am daruit iubirea dupa. vrerea dumitale, vreau ca ~idomnia,ta sa'ti daruie~ti senti,

J mentele dupa vrerea mea, ~i anume unei doamne frumoase,Intelepte ~i curtenitoare, care este femeie de neam ales ~ise bucura de mare cinste: se numeste doamna de la Malehaut.- Marita doamna, raspunse Gal~haut, p<* sa fad eu minetot ce vei hinevoi., .. ';Regina 0 chema atund pe doamna de Malehal,lt ~i,i spuse:- In numele Domnului, vreau sa te harazesc, cu inima ~icu trupul: e~ti gata sa asculti de vrerea mea?Doamna de la Malehaut, femeie chihzuita, riispunse ca da.~i regina Ii apuca pe amlndoi de ffilna :- Seniore cavaler, Ii spuse dlnsa lui Galehaut, te Incre,dintez acestei doamne ca pe un adevarat prieten leal,trup ~i suflet.Apoi, adreslndwse doamnei:- Doamna, te Incredintez acestui cavaler ca prietenaadevarata si leala In dndul tuturor il,lhirilor adevarate.Primira a~lndoi, iar regina tinu sa,i xada schimhlndun

sarut. Dupa care chibzuira cum s,ar putea vedea tuspatru,~i hotadra sa se Intllneasca In noaptea aceea In paji~teacu tufe.Gnd se lotllnira, aflati ca schimbara intre dln~ii mai putinecuvinte dedt sarutari, ~i tot a~a In noptile urmatoare.Dar se intlmpla ca monseniorul Gauvain se viodeca ~iregele voi sa piece. II ruga pe Galehaut sa vina cu el; losaGalehaut raspunse ca ou poate, aVlnd atttea de facutIn fnsulele rndepartate.~i noaptea aceea a fost ultimapentru cei patru lndragostiti.

Aici tJeDragotJlei Lui

gra(ie

lncbeie carleaLanceLol dU

Lui DumnezeuFecioarei

Maria