ROMAN REALIST OBIECTIVArgumentare apartenenta specie epicaIonde Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu a fost unul din cei trei mari romancieri din perioada 1920-1930, alaturi de Hortensia Papadat-Bengescu si Camil Petrescu. El a devenit renumit datorita stilului sau obiectiv de a reda viata in complexitatea ei sociala si psihologica. Rebreanu are o contributie majora in orientarea romanului psihologic in plan realist, el devenind astfel creatorul romanului modern in literatura romana. Autorul se axeaza pe romanul fresca sociala, palpitand de dramatism. Creatia lui insumeaza titluri ca: nuvelele: Catastrofa, Norocul, Cantecul lebedei etc., piesele de teatru: Cadrilul, Plicul, Apostolii si romanele: Craisorul, Ion, Padurea spanzuratilor etc.Romanul este o specie a genului epic de regula in proza, de dimensiuni mari, cu o actiune complexa ce se poate desfasura pe mai multe planuri, cu personaje numeroase, presupunand un anumit grad de adancime a observatiei sociale si analizei psihologice.Realismul este un curent literar ce a luat nastere ca o reactie la romantism. El se caracterizeaza prin obiectivitatea perspectivei narative i veridicitate, viziunea ominescienta a naratorului lui. Lumea descrisa este, evident, fictiva, dar dorina autorilor este de a creea o fictiune verosimila care sa concureze starea civila.Ion este un roman realist obiectiv scris de Liviu Rebreanu, fiind definitoriu acestui subgen. Ion isi trage originea dintr-o scena pe care a surprins-o autorul si care l-a impresionat profund: Era o zi de inceput de primavara. Hoinarind pe coastele dimprejurul satului, am zarit un taran, imbracat in straie de sarbatoare. Deodata s-a aplecat si a sarutat pamantul. L-a sarutat ca pe o ibovnica ....Tehnica romanlui este circulara, deoarece incepe cu descrierea drumului spre satul Pripas si cu imaginea satului adunat la hora, pe ulita din dos, la Todosia, vaduva lui Maxim Oprea, in ziua de duminica, si se termina cu imaginea satului adunat la sarbatoarea hramului noii biserici si descrierea drumului dinspre satul Pripas: Din soseaua ce vine de la Carlibaba, intovarasind Somesul cand in dreapta, cand in stanga, pana la Cluj si chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece raul peste podul batran de lemn, acoperit cu sindrila mucegaita, spinteca satul Jidovita si alearga spre Bistrita, unde se pierde in cealalta sosea nationala care coboara din Bucovina prin trecatoarea Bargaului. []Drumul trece prin Jidovita, pe podul de lemn acoperit, de peste Somes, si pe urma se pierde in soseaua cea mare si fara inceput Structura romanului este complexa, autorul urmarind destinul unui personaj proiectat pe fundalul satului ardelean cu traditiile, obiceiurile sale specifice.Romanul este structurat in doua parti sugestive (Glasul pamantului si Glasul iubirii), capitolele au titluri-sinteza (Inceputul,Hora ,Nunta, Nasterea etc). Actiunea se organizeaza, totusi, in jurul unei figuri centrale , Ion.Autorul incepe cu descrierea satului in ordinea caselor de pe ulita si se opreste la batatura Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea si mama Floricai: Satul parca e mort. Casa invatatorului este cea dintai [...], lasand in stanga casa lui Alexandru Pop Glanetasu. Centrul satului este carciuma unde se va desfasura o secventa semnificativa - hora de duminica.Imaginea horei este prilejul cu care ne sunt prezentate personajele: Ion al Glanetasului, eroul principal, flacau chipes, voinic, inteligent, dar sarac, calauzit de o singura valoare, pamantul; Ana lui Vasile Baciu, fata cu zestre dar uratica si care urmeaza sa se casatoreasca cu George Bulbuc, un taran, ceva mai instarit; Florica, cea mai frumoasa fata din sat, pe care Ion o iubea, dar la care renunta deoarece era saraca, si care sfarseste prin a se marita cu bogatasul George; Vasile Baciu, taran instarit, tatal Anei, care dorea sa-1 aiba drept ginere pe George si care se va opune relatiei dintre Ana si Ion; preotul Belciug, om strangator, cu ceva avere si destul de respectat de sateni, insa nu prea autoritar, motiv pentru care intra deseori in conflict cu invatatorul Herdelea; Maria Herdelea si copiii pe care aceasta ii are cu invatatorul Zaharia Herdelea - Laura Ghighi si Titu; acestia din urma, in special Titu, il simpatizau pe Ion, considerandu-1 mult mai istet si mai ambitios decat ceilalti tineri din satul Pripas si vor intra mai tarziu in conflict cu preotul Belciug, din cauza lui Ion pe care il vor sustine.La hora de duminica participa intregul sat. Tot acum se petrece si declansarea conflictului - hotararea lui Ion de a juca cu Ana si apoi dorinta de a o seduce. George Bulbuc dorea sa se insoare cu Ana, deoarece tinea cu adevarat la ea. El afla ca Ion umbla dupa ea si, pe seara, dupa ce hora se terminase, se incinge bataia dintre George si Ion. Pe de alta parte, tot acum relatiile dintre invatatorul Herdelea si preotul Belciug devin din ce in ce mai incordate, intrucat invatatorul isi zidise casa pe teritoriul bisericii cu invoirea preotului, dar nu primise nici un act scris care sa consfinteasca acest lucru. Relatiile devin din ce in ce mai tensionate din cauza ca preotul il va sustine pe George in incercarea sa de a se casatori cu Ana, iar familia invatatorului, pe Ion.In capitolul al doilea sunt descrise dragostea lui Ion pentru pamant, pasiunea cu care-1 munceste. Tot aici este prezentat si destinul familiei Herdelea, in special al lui Titu, nehotarat in privinta prioritatilor sale - dragostea sau cariera. Autorul prezinta viata sentimentala a lui Titu atras si de Roza Lang, o femeie maritata din Jidovita, si de Lucretia Dragu din Armadia.Rebreanu prezinta alternativ viata intelectualitatii si viata taranilor, oprindu-se totusi asupra personajului sau principal, Ion. Fire instinctiva, impulsiva si de o vointa imensa, Ion va oscila intre iubirea pentru Florica si patima pentru pamant, cea din urma punand tot mai mult stapanire pe el. De aceea Ion isi faureste un plan pentru a intra in posesia pamanturilor lui Vasile Baciu, seducand-o pe Ana.Intr-o zi, Ion fura o brazda din pamantul lui Simion Lungu, este judecat si condamnat la inchisoare. Desi initial sentinta fusese de doua saptamani, Ion face patru saptamani de inchisoare in urma jalbei compuse de Herdelea, impotriva judecatorului si a lui Belciug. Inainte de a-si executa sentinta, Ion petrece o noapte cu Ana, care ramane insarcinata.Peste cateva luni, sarcina Anei incepe sa se vada si fata incepe sa fie batuta cu salbaticie de tatal ei care refuza sa o marite cu Ion. Data afara de tata, Ana va fi izgonita si de Ion, fapt care starneste mania satului, mai ales ca acesta anunta pretutindeni ca nu doreste sa se casatoreasca cu Ana.Cel ce va aplana situatia este preotul Belciug, care stabileste ca Ion sa se insoare cu Ana, apoi sa primeasca toate pamanturile si cele doua case ale lui Vasile Baciu.Pe de alta parte, lucrurile merg foarte rau pentru invatatorul Herdelea, a carui jalba in favoarea lui Ion produce un mare scandal, caci netinand seama de consecinte, Ion il tradeaza, marturisind ca acesta a fost autorul reclamatiei.Herdelea, care tocmai isi maritase fata cea mare, pe Laura, cu un preot, George Pintea, mai trebuie sa plateasca o datorie de 300 de coroane si in plus este suspendat din postul de invatator de un inspector nemultumit de faptul ca nu preda mai multa maghiara.Titu Herdelea accepta postul de ajutor de notar, dar incepe sa dea amenzi si sa stranga datorii numai de la unguri, fapt care ii va aduce concedierea.Ion se va casatori intr-un tarziu cu Ana, dar la nunta va dansa numai cu Florica, dovedind ca pe aceasta o iubea, de Ana legandu-1 doar pamantul.Volumul al doilea, Glasul iubirii, incepe cu drama familiei Herdelea, silita sa-si vanda mobila la licitatie. Titu intra in gratiile unui candidat la postul de deputat al circumscriptiei, Victor Grofsoru, avocat de profesie, care ii cere sa-i faca publicitate in Jidovita.In acest timp viata Anei devine din ce in ce mai grea, caci nici Ion, nici tatal ei, Vasile Baciu, nu o scutesc de bataile zilnice, izgonind-o permanent de acasa. Cand ii vine sorocul, Ana naste un prunc pe nume Petrisor.Dupa ce Victor Grofsoru pierde alegerile din cauza invatatorului Herdelea, Titu pleaca in Lusca ajutor de notar. Aici se indragosteste de Virginia Gherman, o invatatoare cuminte care starneste in el sentimente puternice. Cat timp acesta este plecat, familia Herdelea primeste vizita Laurei (ce isi urmase sotul la parohia acestuia din Bistrita), care anunta ca e insarcinata si o ia pe sora ei Ghighi cu ea, pentru a o ajuta. Herdelea primeste la sfarsitul lui noiembrie vestea ca este suspendat din functie, dar Victor Grofsoru ii ofera un loc de scriitor la cancelaria sa. Titu se va intoarce la parinti dezamagit de experienta cu Virginia Gherman care se logodeste cu un plutonier.In capitolul zece, familia Herdelea se muta in Armadia din cauza noii slujbe a lui Zaharia, iar Ghighi se intoarce anuntand ca Laura a nascut o fetita.Ion este macinat de faptul ca Florica se marita cu George si considera ca Ana ii sta in drum. Satula de bataile pe care le primea, de violenta sotului si a tatalui, Ana se sinucide, spanzurandu-se. Gestul ei nu are nici un impact asupra lui Ion, din contra acesta considera ca Ana a facut bine omorandu-se; pentru el, singura prioritate o reprezinta acum copilul, care este mostenitorul averii sotiei. Din pacate, nici acesta nu a avut o viata prea lunga, murind la scurt timp dupa decesul mamei sale. Dupa inmormantarea copilului, simtindu-se eliberat de obligatiile de sot si de tata, Ion incepe sa-i faca vizite lui George sub diferite pretexte, de fapt pentru a o vedea pe Florica. Intr-o noapte, cand George era plecat, Ion o viziteaza pe Florica sperand ca de data aceasta va putea sa fie fericit impreuna cu ea. Anuntat, George il va surprinde pe Ion si-1 va omori, dupa care va fi arestat. Dupa moartea lui Ion, preotul Belciug va primi pamanturile acestuia pentru biserica conform intelegerii facute odinioara.Respectand simetria, romanul se incheie brusc cu aceeasi imagine a drumului dinspre Pripas, sugerand ca totul reintra in obisnuit.Creator exceptional de viata, Rebreanu face sa traiasca in roman un impresionant numar de eroi, fiecare cu individualitatea lui proprie. Pe primul plan, se impune Ion al Glanetasului, care este unul dintre cele mai caracteristice si mai temeinic realizate personaje ale intregii noastre literaturi. Ion e un flacau voinic, destept, energic care sufera de saracia lui si care se crede, prin calitatile enumerate, capabil de o alta soarta.Atitudinea lui Ion e destul de comuna, desi procedeul sau e mai original, fara sa fie inedit. Violenta lui e forma pe care o ia, in conditiile date, o energie exasperata de a nu se fi putut exprima altfel, intr-o societate in care totul il condamna pe Ion la supunere, la acceptare, adica la mizerie.Pentru Ion, pamantul inseamna situatie sociala, demnitate umana, posibilitatea de a munci cu folos. Ion este simbolul unei chemari mistice a pamantului, este simbolul omului care incearca sa depaseasca starea de mizerie, de inferioritate sociala si morala. Pentru Ion, acest flacau zdravan si harnic, saracia, adica lipsa pamantului, e o permanenta suferinta si preocuparea cea mare e cum sa-l obtina.Fiul Glanetasului este intradevar un om primitiv, impulsiv, rudimentar, brutal cu prietenii, cu vecinii, cu nevasta, cu socrul, cu parintii, doritor cu orice pret sa se imbogateasca, dar tot el are, fata de cei amintiti si fata de altii, gesturi de cuviinta prevenitoare, o disponibilitate spre respect si omenie, ilustrata peremptoriu de relatiile cu familia Herdelea si in special cu Titu, precum si o istetime naturala, care, dupa imprejurari, se manifesta cand ca inteligenta, cand ca viclenie. Desigur, i se pot descoperi si alte trasaturi sufletesti, toate insa sunt subsumate setei de afirmare, impulsului nestavilit de a trai cu intensitate viata.Romanul este din punct de vedere a elementelor : obiectiv (atitudinea naratorului , mediul exterior nu mai este clasat intr-o comuniune cu omul , exemplu fiind la spanzurarea Anei vaca de langa ea nu reactioneaza in nici un fel) , realist (spirit documentarist , viziune critica , observatia atenta a vietii , iluzia realitatii , a satelor , fresca , tipologia realista : arivist , scelerat , inocent , cautator de adevar , procedeele construirii personajelor : detaliu semnificativ , interdependenta om-mediu , legatura cauza-efect , evolutie , nu exista personaje doar rele sau bune , legatura victima-calau , actiune veridica , constructie arhitectonica , naratorul este obiectiv , apersonal , omniprezent , omipotent) , dur (antiidilism , antisemanatorism , demitizare , scene de mare violenta si crude fara perdea , limbaj frust , selectie negativa) si psihologic (psihologia personajelor este prezentata indirect prin reactii , exista observatii psihologice).Stilul este considerat lipsit de stralucire , sters , bolovanos , scopul scriitorului fiind sa sugereze atmosfera rurala autentica , anticalofilia fiind implicita . Procedee fundamentale sunt comparatia , aceasta fiind o figura uzuala , existand procedeul campului lexical ( Ion statea neclintit ca un lemn doar inima ii sfarma coastele ca un ciocan infierbantat ) , personificarea , tendinta autorului sa antropomorfizeze (iarna ca o baba zbarcita) fiind potrivita intr-un roman taranesc , taranii avand tendinta sa priveasca lumea asa , metaforizata.Impotriva intentiei declarate a romancierului de a nu acorda atentie mestesugului stilistic, exprimarea este sugestiva. Romancierul foloseste expresii, comparatii potrivite pentru a fixa un peisaj, o situatie, o atitudine: In sfarsit se apropia craciunul. O iarna uraciosa se zbatea sa coboare pe pamant, dar parca nu avea inca destula putere. Vazduhul cernea mereu fulgi lenesi care se topeau pana sa ajunga jos si se prapadeau in baltoacele de noroi Ion sosea totusi n toate noptile, nesmintit. Apoi, intr-o seara rascolita de zapada marunta, veni mai devreme putin. Casa zacea in intuneric, neagra ca un bivol adormit.Ion este intaia creatie epica, de mari dimensiuni, in care se simte pulsatia vietii, scriitorul dovedind ca are vocatia constructiilor monumentale.