Şcoala Naţională de Studii Politice şi AdministrativeMaster Managementul Proiectelor

Rolul mass-media în fundamentarea

sferei publice europene

Lucrarea de faţă propune o analiza a influenţei mass-media asupra

fundamentării unei identităţi europene, atât la nivelul sferei publice europene, cât şi în

cadrul sferei publice naţionale, pornind de la premisa că asumarea unei identităţi

europene nu se reflectă doar în zona politico-administrativă (i.e. prin asimilarea

legislativă, sau a politicilor socio-economice impuse la nivel european), ci mai de grabă

la nivel socio-cultural (i.e. prin organizarea unor dezbateri care să pună în discuţie

definirea identităţii europene şi faptul că aceasta nu exclude nevoia de apartenenţă

naţională; prin experimentarea diferitelor beneficii pe care cetăţenii le primesc odată cu

intrarea în Uniunea Europene).

Consider că este foarte important ca într-o societate post-comunistă, mass-

media să pună mai mult accentul pe opinia diferitelor grupuri sociale decât să

evidenţieze punctul de vedere al elitelor politice pentru a descoperi care este impactul

Uniunii Europene asupra societăţii şi individului, dar şi modul în care informaţiile de

interes public sunt comunicate în aşa fel încât să ajungă la cât mai mulţi cetăţeni.

Pentru a întări ideile occidentale promovate şi asumate de comunitatea

europeană, relaţia dintre sfera publică naţională şi cea europeană trebuie consolidată în

primul rând de mass-media. Această necesitate este determinată de abilitatea sporită a

acestui canal de comunicare de a transmite informaţii despre „stilurile de viaţă”

europene, dincolo de expunerea mesajelor politice şi administrative. Furnizarea acestor

tipuri de informaţii de către mass-media reprezintă fundamentul europenizării societăţii

româneşti. Trebuie menţionat faptul că asumarea identităţii europene nu se poate

realiza simplu şi dintr-o dată, ci treptat prin procese de transformare structurală a

instituţiilor, a limbajului şi a discursului.

În sensul argumentării acestei teze trebuie definiţi termenii utilizaţii (cuvinte

cheie), respective: sferă publică, sferă publică europeană, sferă publică naţională,

mass-media, identitate europeană, identitate naţională şi europenizare.

Şcoala Naţională de Studii Politice şi AdministrativeMaster Managementul Proiectelor

Gânditorul german, Jurgen Haberms, susţine că „sfera publică reprezintă

rezultatul legăturii între rolurile de proprietar ale burghezilor şi rolurile de fiinţe umane

sociabile”1. Acelaşi sociolog vorbeşte despre sfera publică ca „un sistem intermediar de

comunicare între deliberările formal organizate şi cele informale faţă în faţă care au loc

în arenele din partea de sus şi din partea de jos a sistemului politic”. Din respectiva

prezentare descriptivă a termenului „sferă publică” se poate deduce că aceasta nu

delimitează numai spaţiu al dezbaterilor, ci şi un soi de scenă larg deschisă a actorilor

sociali care negociază.

Odată cu dezvoltarea societăţii s-a demarat un proces evolutiv al sferei publice,

din care a rezultat o fragmentare a acesteia în sfera publică puternică şi sfera publică

slabă, despre Slavko Splichal vorbeşte în lucrarea „In search of strong European public

sphere: Some critical observations on conceptualization of publicness and the

(European) public sphere”. Această dihotomie surprinde răspândirea neomogenă a

informaţiilor şi anunţurilor de interes public, fapt care influenţează atitutindea cetăţenilor

faţă de realităţile sociale.

În privinţa definirii sferei publice europene există numeroase probleme

determinate de mai mulţi factori: inexistenţa unei limbi comune în care cetăţenii Uniunii

Europene să poată comunica, lipsa unei „instituţii media” care să informeze întreaga

comunitate europeană şi absenţa unei culturi media şi jurnalistice comune, valabilă

pentru fiecare stat membru al Uniunii Europene. Tocmai graţie faptului că edificarea

sferei publice europene se confruntă cu dificultăţi majore, am ridicat mai sus problema

necesitatăţii consolidării relaţiei dintre sfera publică naţională şi cea europeană.

Din punctul meu de vedere, sfera publică europeană trebuie interpretată ca un

nou spaţiu de comunicare în care se prefigurează o îmbunătăţire, sau chiar

perfecţionare a normelor particulare ale sferelor publice naţionale, printr-o reuniune a

acestora atât la nivel teoretic, cât şi la nivel practic. Celulele sferei publice europene îi

conferă acesteia în mod direct consistenţă şi legitimitate, datorită functionării acestui

spaţiu drept o noua societate formată din indivizi, care acţionează asemenea unor

1 Habermas, Jurgen (1989).The Structural Transformation of the Public Sphere. An Inquiry into a Category of Bourgeois Society. Cambridge, MA:MIT Press

Şcoala Naţională de Studii Politice şi AdministrativeMaster Managementul Proiectelor

cetăţeni. Spre exemplu, dacă la nivel european spaţiul public este dominat de marile

puteri în defavoarea statelor mai puţin dezvoltate, la nivel naţional predomină în sfera

publică figurile ce deţin puterea politică, în detrimentul cetăţenilor obişnuiţi. Astfel, deşi

iniţial apare ca o structură mecanizată a sferelor naţionale, sfera publică europeană

constituie un nou spaţiu al comunicării şi relaţionării, care acţionează conform propriilor

legi, adoptate de fiecare stat membru al Uniunii Europene, ca participant în acest

amalgam socio-cultural.

Un alt cuvânt cheie al acestui domeniu, cel al fundamentării sferei publice

europene,este „mass-media” pe care îl gasim definit în Dicţionarul Explicativ Român ca

„termen care desemnează ansamblul mijloacelor și modalităților tehnice moderne de

informare și influențare a opiniei publice, cuprinzând radioul, televiziunea, presa,

internetul etc”. Pornind de la această simplă definiţie, putem observa faptul că mass-

media îşi pune în mod evident amprenta asupra vieţii cotidiene, dar şi asupra viziunii

fiecăruia despre societate şi problemele acesteia.. De aceea, se vorbeşte despre mass-

media ca fiind principalul liant care conduce la consolidarea spaţiului public european,

sau chiar singura modalitate prin care se poate asigura vizibilitatea şi portretizarea

Uniunii Europene.

Următoarea noţiune fundamentală pe care mi-am propus să o definesc este cea

de identitate europeană. Desigur, acesta este un concept chestionabil care poate

provoca scepticism printre naţionaliştii extremişti, însă este important să-l înţelegem în

raport cu consolidarea unei sfere publice europene deoarece presupune asumarea şi

identificarea cu valorile acesteia, respectiv o modalitate comună de comunicare.

Primele trimiteri ce fac referire la identitatea europeană în tratatele constitutive ale

comuniţăţile europene au apărut în „Declaraţia asupra identităţii europene” adoptată la

Copenhaga în anul 1973, ce făcea referire la faptul că o piaţă comună fondată pe

uniune vamală, instituţii şi politici comune, precum şi mecanisme de cooperare fac parte

integrantă din identitatea europeană. Esenţa şi varietatea acesteia sunt date „de

varietatea culturilor în cadrul aceleiaşi civilizaţii, de ataşamentul faţă de valori şi principii

comune, de apropierea concepţiilor de viaţă, de conştiinţa de a poseda în comun

Şcoala Naţională de Studii Politice şi AdministrativeMaster Managementul Proiectelor

interese specifice şi de determinarea de a participa la construcţia comunitară,

manifestându-se prin poziţii comune şi rol activ în promovoarea democraţiei.”2

Pentru definirea următorului concept am considerat drept ilustrativ următorul

citat: „identitatea naţională se poate referi în egală măsură la trăsăturile distinctive ale

unui grup ca naţiune (aceeaşi descendenţă, limbă, cultură, religie), cât şi la sentimentul

de apartenenţă al unui individ la acestea (manifestat prin respectarea obiceiurilor,

tradiţiilor, cutumelor specifice).”3

Este important de menţionat faptul că identitatea europeană nu o exclude, şi nici

măcar nu o pune în pericol pe cea naţională, în ciuda unor opinii extremiste răspândite

în spaţiul politic european. Desigur, transmiterea şi expunerea „pe sticlă” a studiilor şi

mesajelor care să evidenţieze concret acestă realitate este o responsabilitate

semnificativă a mass-media. În mod evident, cele două identităţi nu numai că pot

convieţui armonios în structura intrinsecă a fiecărui individ, ci şi se completează şi se

îmbunătăţesc una pe cealaltă atunci când sunt asumate şi apreciate în mod corect.

Nu în cele din urmă, ultimul concept fundamental de definit este „europenizarea”,

despre care Robert Ladrech spune că este „ un proces lent care reorientează direcţia şi

modelează politicile la nivelul în care dinamica politică şi economică a comunităţii

europene devine parte a logicii organizaţionale a politicii şi deciziei naţioanle”. Este fără

tăgadă faptul că o sferă publică europeană consolidată şi dezvoltată uniform presupune

ca acest proces,pe care Ladrech îl defineşte, să ajungă la un nivel suficient de înalt de

implementare, atât în plan legislativ cât şi în plan socio-cultural, atât pentru societate cât

şi pentru individ, în fiecare stat ce aparţine Uniunii Europene.

Revenind la tema eseului de faţă, care portretizează rolul mass-media în

fundamentarea sferei publice europene, este necesar să se acorde o importanţă sportiă

faptului că Uniunea Europeană, odată cu extinderea graniţelor, a suferit un deficit al

democraţiei informaţionale care a determinat un înclin al balanţei neadecvat unui astfel

de construct, fiind cauzat în mod evident de lipsa sferei publice. Viitorul şi evoluţia

2 Anamaria Groza- Comunităţile Europene şi Cooperarea politică europeană emergentă unei identităţi europene (pg. 318)3 Angela Baniciu – Integrare Europeană, Politehnica Press, 2006 (pg. 147)

Şcoala Naţională de Studii Politice şi AdministrativeMaster Managementul Proiectelor

Uniunii Europene vor depinde de acest nou spaţiu de comunicare, negociere şi

transmitere de informaţii, susţinut de relaţia cu mediul naţional, care funcţionează ca un

membru constituant al unei asociaţii. Totuşi, sferele naţionale aparţinând acestui spaţiu

public nu deţin statuturi egale, fapt ce determină de asemenea dezechilibrul menţionat

mai sus.

Philip Schlesinger şi Erik Fossum susţin că „orice criză de credibilitate în relaţia

dintre politicieni şi mass-media în sfera publică naţională poate crea o problemă de

funcţionare a sferei publice europene”. În acest sens, mass-media devine responsabilă

pentru contextualizarea, întelegerea şi reinterpretarea la nivel naţional a temelor de

dezbate şi chestiunilor globale şi transnaţionale. Un alt teoretician, Hans-Joerg Trenz, a

publicat în anul 2006 lucrarea „Mediatisation and democratization in the E.U.” la

Universitatea din Oslo în care susţine că „ diversificarea şi individualizarea mass-media

nu duc în mod necesar la îmbunătăţirea condiţiilor în vederea emergenţei sferei publice

europene. Dispariţia unităţii sferei publice naţionale restricţionează posibilităţile de

transmitere a ştirilor europene. Publicul naţional care ar putea deveni mai europenizat

practic nu există”. Pentru a soluţiona această dificultate ar trebui realizată o trecere

graduală de la nevoia oamenilor de a acţiona local (în zona lor de interes limitată

teritorial), la dorinţa de a se alinia la o acţiune globalizată, bazată pe analiza deciziilor

de rezolvare a problemelor similare la nivelul Uniunii Europene. Desigur, această

transformare comportamentală, bazată pe nevoi, necesită un timp îndelungat, însă din

punctul meu de vedere, ar trebui organizate dezbateri în acest sens, mai ales între

reprezentanţii media ai statelor Uniunii Europene cu scopul implementării unui stil, unei

realităţi comune care să intervină la nivelul conştiinţei individuale pentru susţinerea

europenizării şi asumarea identităţii europene.

O altă problemă care intervine în acest proces este evidenţierea discursului şi

acţiunii politice în detrimentul contextului social al spaţiului public. Tipul de abordare la

nivel social este mult mai abil în direcţia sensibilizării individului (i.e. un individ este mai

legat de indicatorii culturali sau spirituali, iar astfel, înţelegându-i şi asumându-i, îşi

apropie mult mai rapid identitatea europeană, decât dacă este abordat la nivel politic

sau administrativ).

Şcoala Naţională de Studii Politice şi AdministrativeMaster Managementul Proiectelor

Michael Bruggemann susţine că „europenizarea sferelor publice naţionale este

un proces gradul cu patru dimensiuni: monitorizarea guvernării, observarea mutuală,

schimbarea discursului şi identificarea colectivă”. Având în vedere acest studiu, sfera

publică românească, şi în general sferele publice naţionale, în momentul actual, se

axează numai pe prima dimensiune a procesului de europenizare, respectiv cea de

monitorizarea a guvernării. Contextul general al Europei Centrale şi de Est se confruntă

cu sfere publice dezorganizate, iar acest fapt nu vine în ajutorul dezvoltării mass-media,

în sensul integrării şi unităţii europene.

Luând în considerare toate aceste aspecte teoretice, România trăieşte şi

asimilează procese culturale şi sociale, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană,

ineditul şi inevitabilul fiind reprezentat de procesul de europenizare, realitate validată

atât de alinierea instituţiilor şi legislaţiei la normele europene, cât şi de experienţele

cetăţenilor în raport cu noua abordare a spaţiului european.

Conform informaţiilor precizate mai sus, procesul de europenizare în general şi a

mass-media în particular, este unul extrem de dificil în toate statele membre ale Uniunii

Europene, dar mai ales în statele est-europene care au părăsit recent fostul bloc

comunist. Dacă analizăm la rece activitatea mass-media în spaţiul românesc, se poate

observa că aceasta nu a pus accentul suficient de mult pe aderarea la Uniunea

Europeană, pe integrarea europeană şi valorile susţinute de comunitate. O cauză a

acestei lipse de interes poate fi „nevoia de rating” în special a televiziunilor care

promovează celeberităţi mondene, care nu exprimă mai mult decât un element şocant,

şi aşadar interesant. Astfel, mass-media în România este acaparată de „formele fără

fond” pe care le acuza Titu Maiorescu încă din secolul XIX, şi care nu au dispărut, mai

ales datorită evenimentelor şi proceselor prin care a trecut spaţiul socio-cultural

românesc de-a lungul ultimelor două secole.

„Mass-media se situează în spaţiul public naţional sau european ca organizaţii cu

o identitate proprie, ele fiind creatoare de identităţi.”4 - Ţine de raţiunea organizaţiei

4 Schifirneţ, Constantin (2007b). „Paradoxul spaţiului public”, Revista română de comunicare şi relaţii publice, nr. 9, pg. 27-36)

Şcoala Naţională de Studii Politice şi AdministrativeMaster Managementul Proiectelor

media, de propria conduită în raport cu realitatea socio-economică şi de tipul mesajului

şi de cum este acesta promovat.

Selectarea evenimentelor sociale în scopul mediatizării nu este unitară, nici

măcar la nivel naţional, tocmai din această cauză este dificil de consolidat un spaţiu

comun de comunicare şi transmitere de informaţii la nivelul Uniunii Europene. Decizia

de dezvoltare a sferei publice europene sau a sferei publice naţionale europenizate este

în mâinile mass-media. În acest sens, rolul acesteia este de promova democraţia şi

valorile comune în spaţiul european.

Ca societate de tranziţie, România are o traiectorie proprie în „concertul”

european asumându-şi iminent un proces de sistematizare, reactualizare şi adaptare,

distinct de cele cu care s-a confruntat în ultimii 150 de ani. Din păcate, mass-media nu

a susţinut acest proces, deşi ea are un rol esenţial în fundamentarea europenizării

sferei publice şi pe deasupra această instituţie deţine nu numai atenţia, ci şi încrederea

majorităţii cetăţenilor români. Cea mai mare problemă a mass-media din România este

insuficienţa, sau mai de grabă lipsa resurselor umane calificate, dar mai ales

specializate în problematica instituţiilor şi proceselor europene.

O altă persepctivă o putem regăsi în eurobarometrele coordonate de Comisia

Europeană. Din ultimii ani reiese faptul că nu există diferenţe majore între procentele

rezultate din chestionarea românilor şi media europeană cu privire la gradul şi sursele

de informare despre politicile şi şi instituţiile europene.

Şcoala Naţională de Studii Politice şi AdministrativeMaster Managementul Proiectelor

În anul 20115, doar 28% dintre români se considerau bine informaţi cu privire la

politicile şi instituţiile europene, însă acest procent a cunoscut o uşoară creştere (8%),

aşa cum prezintă eurobarometrul realizat în toamna anului 20146. Tot în anul 2014, 64

dintre respondenţi au declarat că nu sunt informaţi cu privire la acest aspect, în timp ce,

în 2011 55% dintre aceştia considerau că oamenii din ţara lor nu sunt bine informaţi, iar

18% îşi considerau conaţionalii ca fiind deloc informaţi.

Tot din aceste eurobarometre reise o creştere a procentului acordat televiziunii

ca sursă de informare cu privire la tematica europeană: 80% în 2011, faţă de 83% în

toamna anului 2014. Procentele celorlalte surse de informare, ce fac referire la

instituţiile şi politicle europene, în anul 2014 sunt: radio 33%, presă scrisă 24%, internet

20%.

5 http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb76/eb76_en.htm 6 http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb82/eb82_en.htm

Şcoala Naţională de Studii Politice şi AdministrativeMaster Managementul Proiectelor

Jumătate dintre români considerau în toamna anului 2014 că informaţiile despre

Uniunea Europeană prezentate la televiziuni sunt suficiente, în timp ce 16% le

considerau ca fiind prea multe, iar 23% prea puţine. Obiectivitatea informaţiilor

prezentate la televizor este susţinută de 57% dintre respondenţi, iar când vine vorba

despre alte surse, procentele sunt următoarele: 54% pentru radio, 46% pentru presa

scrisă, 35% pentru internet.

În consecinţa tuturor informaţiilor prezentate în acest eseu, putem formula o

concluzie în mod evident valabilă cu referire la rolul mass-media în fundamentarea

sferei publice europene, şi anume aceea conform căreia această instituţie constituie cel

mai important şi influent mod de informare al populaţiei statelor naţionale ce formează

Uniunea Europeană, şi astfel condiţionează esenţial formarea şi dezvoltarea spaţiului

public european.

Masterand Uşurelu Alina-Margareta