Rolul ICNUR în protecţia refugiaţilor

5/14/2018 Rolul ICNUR în protecţia refugiaţilor - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/rolul-icnur-in-protectia-refugiatilor 1/20

1

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAS DIN MOLDOVA

Facultatea de DreptCATEDRA DREPT INTERNAŢIONAL ŞI

DREPT AL RELAŢIILOR ECONOMICE EXTERNE

Referat pe tema: „Rolul ICNUR în protecţiarefugiaţilor”

Elaborat:Studentul anului III, cu frecvenţă la zi;

grupa 319,Calaraş Igor

Conducătorul: doctor în drept, conferenţiar universitar Babără Valeriu

Chişinău, 2012



2

Introducere

ICNUR - organizaţia pentru refugiaţi a Naţiunilor Unite, are mandat din parteaOrganizaţiei Naţiunilor Unite să conducă şi să coordoneze acţiunea internaţională

pentru protecţia mondială a refugiaţilor şi pentru rezolvarea problemelor refugiaţilor. Scopul primar al ICNUR este să ocrotească drepturile şi bunăstarea refugiaţilor.ICNUR depune eforturi pentru a asigurarea oricărei persoane exerciţiul dreptului săude a solicita azil şi de a găsi un refugiu sigur într -un alt stat şi să se întoarcă acasăbinevol.Eforturile ICNUR sunt mandatate de către Statutul organizaţiei şi ghidate deConvenţia Naţiunilor Unite din 1951 privind Statutul Refugiaţilor şi Protocolul din1967 la aceasta.Dreptul internaţional al refugiaţilor oferă un cadru esenţial de principii pentru

activităţile umanitare ale ICNUR. Comitetul Executiv şi Adunarea Generală ONU au autorizat, deasemenea, implicareaorganizaţiei în privinţa altor grupuri. Acestea includ persoanele apatride sau a căror cetăţenie este disputată şi, în anumite circumstanţe, persoanele intern strămutate. Aasigura dreptul de a solicita azil şi de a beneficia de un refugiu sigur… A protejarefugiaţii şi a promova soluţii” ICNUR încearcă să reducă situaţiile generatoare de stramutări forţate prin încurajareastatelor şi altor instituţii să creeze condiţii favorabile protecţiei drepturilor omului şirezolvării paşnice a conflictelor. În urmărirea aceluiaşi obiectiv, ICNUR încearcăactiv să consolideze reîntegrarea refugiaţilor care se întorc în ţara lor de origine,astfel prevenind apariţia situaţiilor generatoare de refugiaţi. INCUR oferă protecţie şi asistenţă refugiaţilor şi altor persoane într -o manierăimparţială, în funcţie de necesităţile acestora şi indiferent de rasă, religie, opinie

politică sau sex. În toate activităţile sale, ICNUR acordă atenţie deosebită nevoilor copiilor şi se străduie să promoveze egalitatea în drepturi ale femeilor şi fetelor. În eforturile sale de a proteja refugiaţii şi de a promova soluţii pentru problemele lor,ICNUR lucrează în parteneriat cu guvernele, organizaţiile regionale, organizaţiileinternaţionale şi neguvernamentale. În virtutea activităţilor sale în favoarea refugiaţilor şi a persoanelor strămutate,

ICNUR promovează, deasemenea, scopurile şi principiile Cartei Naţiunilor Unite: menţinerea păcii şi securităţii internaţionale; dezvoltarea relaţiilor de prietenie întrenaţiuni; şi încurajarea respectului pentru drepturile omului şi pentru libertăţilefundamentale.1

Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (ICNUR) acordă protecţie şi asistenţă refugiaţilor din lume. Situată în Geneva, Elveţia, agenţia a fostcreată la 14 decembrie 1950 de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite şi a

1 http://ukr.unhcr.org.ua/unhcr_mol/main.php?part_id=2&view=full&lang=m (21.03.2012)

http://ukr.unhcr.org.ua/unhcr_mol/main.php?part_id=2&view=full&lang=m

http://ukr.unhcr.org.ua/unhcr_mol/main.php?part_id=2&view=full&lang=m



3

început să activeze în 1951, iniţial acordînd ajutor la peste un milion de refugiaţieuropeni în urma celui de-al doilea Razboi Mondial.Dar în urmatoarele decade, deoarece numărul persoanelor dezrădăcinate de la locurilelor de trai a crescut în toata lumea, mandatul agenţiei a fost extins la fiecare cinci ani.

În luna decembrie 2003, adunarea Generală ONU a hotărât să înlature limitarea întimp a mandatului ICNUR până la rezolvatrea problemelor refugiaţilor. Pe parcursulexistenţei sale, agenţia a acordat ajutor la peste 50 de milioane de persoane ca aceştiasă-şi reînceapă cu succes viaţa, câştigând doua Premii Nobel pentru Pace în perioadaanilor 1954 – 1981.Astăzi, ICNUR este una din principalele agenţii umanitare ale lumii, personalul săude 6,500 de funcţionari a juta 20.8 milioane de persoane în mai mult de 100 de ţări.Acestea includ nu doar refugiaţii dar şi grupuri similare, cum ar fi solicitanţi de azil,refugiaţi care se repatriază şi o parte, dar nu toţi, aproximativ 20-25 milioane de

persoane care sunt strămutate în teritoriile propriilor ţări de origine şi sunt oficialdenumite persoane intern stramutate (PIS).

Din punct de vedere juridic, refugiaţii sunt definiţi ca fiind persoane, care suntîn afara ţării lor ca urmare a unei temeri bine intemeiate de a fi persecutate pe motivde rasă, religie, naţionalitate, opinie politică sau a apartenenţei la un grup socialanume, şi care nu pot sau nu doresc să se întoarcă acasă.

Ca organizaţie umanitară, apolitica, ICNUR are doua scopuri de bazăapropiate între ele – să protejeze refugiaţii şi să caute modalităţi de a-i a juta să-şireînceapă viaţa într-un mediu normal.Protecţia internaţională este piatra de temelie a activităţii desfaşurate de agenţie. În

practică, aceasta înseamnă asigurarea respectului pentru drepturile fundamentale ale persoanei refugiate şi asigurarea faptului că nici o persoană nu va fi returnatăinvoluntar în ţara unde el sau ea are motive de a se teme de persecutie – procescunoscut sub denumirea de “refoulement”.

ICNUR promovează acorduri internaţionale cu privire la refugiaţi şimonitorizează respectarea de către guvern a legislaţiei internaţionale. Personalul săulucrează într -o serie de localităţi variind de la capitale la tabere îndepărtate şi zone defrontieră, încercând să ofere protecţia despre care s-a menţionat mai sus şi să minimalizeze pericolul de violenţă, inclusiv atacurile sexuale, la care mulţi refugiaţi

sunt supuşi, chiar şi în tările de azil.Organizaţia este în căutarea unor soluţii pe termen lung sau „durabile‟ prin asistarearefugiaţilor în procesul de repatriere la baştină, dacă condiţiile permit aceasta, prinasistenţa oferită lor pentru integrare în ţările de azil sau pentru reinstalare într-o ţarăterţă.Actualul Înalt Comisar pentru Refugiaţi este Antonio Guterres, fostul prim-ministruportughez, care a preluat această funcţie la 15 iunie, 2005. Dumnealui este al zeceleaÎnalt Comisar al organizaţiei. Programele ICNUR, regimul său de protecţie cât şi altedirectve referitoare la politici, sunt aprobate de către un Comitet Executiv al celor 66

state membre, care se intruneşte anual în Geneva. Înaltul Comisar raportează verbalConsiliului Social şi Economic privind aspectele de coordonare ale agenţiei şi



4

prezintă un raport în formă scrisă Adunării Generale privind întreaga activitate alICNUR.

ICNUR este susţinut financiar, aproape în întregime, din contribuţii benevole, în special din partea guvernelor, dar şi din partea unor organizaţii

interguvernamentale, corporaţii şi persoane particulare. Agenţia primeşte alocaţiilimitate de până la doua procente din bugetul total obisnuit al Natiunilor Unite pentrucheltuielile administrative, acceptând şi contribuţii „în natură‟ cum ar fi corturi,medicamente, camioane şi transport aerian.Aşa cum numărul persoanelor care sunt în grija ICNUR -ului a sărit la cifra de 27milioane in 1994, bugetul său a fost maăit respectiv, de la 564 milioane dolari în anul1990 la mai mult de 1 miliard dolari SUA anual pentru marea parte a perioadei anilorde dupa ‟90. După cum crizele umanitare au devenit mai complexe, ICNUR şi-a extins atâtnumărul, cât şi tipul organizaţiilor cu care conlucrează. Agenţiile surori ale NaţiunilorUnite includ Programul Mondial pentru Alimentare (WFP), care aprovizioneazărefugiaţii cu alimente şi produse de bază de consum, Fondul Naţ iunilor Unite pentruCopii (UNICEF), Organizaţia Mondială a Sănătăţii (WHO), Programul NaţiunilorUnite pentru Dezvoltare (UNDP), Biroul pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare(OCHA) şi Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului(UNCHR).

Alte organizaţii includ Comitetul International al Crucii Roşii (CICR),Federaţia Internaţională a Crucii Roşii şi Societăţile Semilunii (FICR), OrganizaţiaInternaţională pentru Migraţie (OIM) şi încă peste 570 de organizaţiinonguvernamentale.2

ICNUR şi-a stabilit prezenţa în Bielarus, Moldova şi Ucraina aproape în acelaştimp la mijlocul anilor 1990. Bielarus şi Moldova au aderat la Convenţia din 1951 şiProtocolul său din 1967 în 2001, urmată de Ucraina în 2002. În toate trei ţări ICNUReste activ angajat cu guvernele şi este susţinut de ONG-uri în activităţi de dezvoltarea legislaţiei naţionale şi instituirea sistemelor de azil efective în conformitate culegislaţia internaţională. Pentru acest scop ICNUR a investit în regiune în jur de30,000,000 $ SUA (în special 20,000,000 $ SUA în Ucraina, 5,000,000 $ SUA în

Bielarus şi 5,000,000 $ SUA în Moldova).Odată cu stabilirea prezenţei ICNUR în toate aceste trei ţări în regiune (datelestatistice se bazează pe informaţia oficială oferită de guvernele Bielarusiei, Moldoveişi Ucrainei la 1 ianuarie 2006), în jur de 6,455 de solicitanţi de azil au primit statut derefugiat (5,362 în Ucraina, 773 în Bielarus şi 320 în Moldova). Din numărul total aacestora, 3,136 sunt înca inregistraţi şi continuă să locuiască în sub-reginune,majoritatea în Ucraina (2,346), apoi în Bielarus (706) şi Moldova (84). In aceste treiţări, refugiaţii predomină în regiunile urbane, cea mai mare majoritate locuind înoraşele capitale Kiev, Minsc şi Chisinau. În 2005, autorităţile ce se preocupa de

2 http://ukr.unhcr.org.ua/unhcr_mol/main.php?article_id=4&view=full (21.03.2012)

http://ukr.unhcr.org.ua/unhcr_mol/main.php?article_id=4&view=full




5

problemele ce ţin de azil în toate trei ţări au procesat în jur de 1,999 de noi cereri deazil (1,740 în Ucraina, 118 în Bielarus şi 141 în Moldova) şi 144 persoane au fostrecunoscute ca refugiaţi (49 în Ucraina, 41 în Bielarus şi 54 în Moldova). În Ucraina,un număr total de 742 de refugiaţi s-au naturalizat începând cu anul 2002. În

Bielarus, pe parcursul perioadei 2004-2005, un număr total de trei de 3 refugiaţi au primit cetatenia Bielarusiei. Pînă la acest moment în Moldova nu s-au naturalizatcareva refugiaţi, deoarece nimeni nu a întrunit perioade de şedere solicitată de 8 ani.În 1996, governul Ucrainei a invitat ICNUR să acorde asistenţă pentru a re-integrapersoanele deportate formal care s-au reîntors în Crimea. ICNUR a răspuns prinlansarea campaniilor extinse privind cetăţenia, generarea de venituri, programe

privind reconstruirea spaţiilor pentru locuit şi pentru educaţia toleranţei. Volumumulde 5.3 milioane $ SUA, constituind asistenţă oferită de ICNUR pe parcursul ultimilor11 ani pentru reîntegrarea persoanelor returnate în Crimea constituie cea mai extinsă

programă privind prevenirea şi reducerea apatridiei implementată de ICNUR încareva ţări. Drept rezultat 250,000 de persoane returnate au fost asistate pentru aobţine cetăţenia Ucrainei. În fiecare an în jur de 3,000 de persoane deportate în trecut(şi urmaşii lor) sosesc în Crimea, de aceea ICNUR continuă să ofere asistenţă juridică

în mod gratuit persoanelor returnate prin intermediul unui ONG local.Secretariatul CBCP (Procesul de Colaborare Transfrontalieră), stabilit în Kiev în mai2003 - în colaborare cu De partamentul Suedez pentru Migraţie şi OIM, cu finanţareaEC/TACIS – acoperă în primul rînd Bielarus, Moldova şi Ucraina şi regiunea îngeneral. Secretariatul activează ca un centru de servicii şi de coordonare şiim plementare a diverselor activităţi, în special întruniri tematice şi seminare,cercetări, ziare, reţele şi distrubuire a informaţiei, ce au drept scop sporirea capacităţiiîn ţările partici pante pentru a dezvolta legislaţia şi practicile pentru stabilireacoordonării adecvate a migraţiei şi sistemelor de azil. Secretariatul este stabilit înKiev în sediul ICNUR şi activităţile sale sunt finanţate de EC pînă în februarie 2009.3

Înaltul Comisar al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi

Dl. Antonio Guterres a început să activeze în funcţia de Înalt Comisar al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi la 15 iunie, 2005, urmându-l pe Dl. Ruud Lubbers din Olanda.Fost prim-ministru portughez, dl. Guterres a fost ales de către Adunarea GeneralaONU pentru un termen de cinci ani şi este cel de-al 10-lea Înalt Comisar.În calitate de Înalt Comisar, el este în fruntea uneia dintre cele mai principale agenţiiumanitare din lume. ICNUR a câştigat de doua ori Premiul Nobel pentru Pace şi

personalul său format din 6,500 de membri lucrează la moment în peste 100 de ţărioferind protecţie şi asistenţă la 20.8 milioane de refugiaţi şi altor persoane aflate înatenţia sa. Mai mult de 80 de procente din personalul său lucrează pe teren, de celemai multe ori în condiţii dificile şi periculoase. Bugetul total al agenţiei pentru 2006este de peste 1 miliard de dolari.






6

Înainte de se încadra la ICNUR, dl. Guterres a activat peste 20 de ani în serviciulguvernamental şi public. Dumnealui a servit în calitate de prim-ministru alPortugaliei în perioada anilor 1991-2002, timp în care a fost în fruntea efortuluiinternaţional pentru stoparea atrocităţilor din Timorul de Est. În calitate de preşedinte

al Consiuliului Europei la inceputul anilor 2000 a condus adoptarea aşa-numiteiAgende de la Lisabona şi a prezidat primul summit UE-Africa. Dlui a fondat,deasemenea, Consiuliul Portughez pentru Refugiaţi în 1991 şi a fost parte alConsiliului de Stat al Portugaliei din 1991 până în 2001.Din 1981 până în 1983, dl. Guterres a fost membru al Adunarii Parlamentare alConsiliului Europei, şi preşedinte al Comitetului Demografie, Migraţie şi Refugiaţi.În plus, a fost activ în cadrul Internaţionalei Socialiste, fiind vice- preşedinteleorganizaţiei din 1992 până în 1999, înainte de a prelua preşedinţia acesteia până îniunie 2005.Dl. Guterres s-a nascut la 30 Aprilie, 1949, în Lisabona şi şi-a facut studiile înInstituto Superior Tecnico, unde acum este în calitate de professor invitat. Estecăsătorit şi are doi copii.4

Istoria Convenţiei

Procesul dezvoltării unui corp al legii internaţionale, al convenţiei ş i scopurilorfundamentale de a proteja refugiaţii îşi are începuturile încă din primii ani ai secolului20 sub auspiciul Ligii Naţiunilor, predecesoarea Naţiunilor Unite. Aceasta acţiune aculminat la 28 iulie 1951, când o conferinţă specială ONU a aprobat Convenţiareferitoare la Statutul Refugiaţilor.Convenţia explica clar cine este un refugiat şi tipul de protecţie legală , alt gen deasistenţă şi drepturi sociale pe care el sau ea ar trebui să le primească din parteastatelor semnatare ale acestui document. Convenţia defineşte în mod egal obligaţiiileunui refugiat faţă de guvernele gazdă iar anumite categorii de persoane, cum ar ficriminali de razboi, nu sunt calificaţi să primească statutul de refugiat.Câteva luni inainte de aprobarea Convenţie, novicele Înalt Comisar al NaţiunilorUnite pentru Refugiaţi şi-a început lucrul la 1 ianuarie 1951. În decadele ce au urmat,documentul a fost fundaţia pentru eforturile agenţiei în ajutorarea şi protecţia a celor50 milioane de refugiaţi.

Primul instrument se limita doar la protejarea refugiaţilor europeni, în principal, ca şio urmare a celui de-al Doilea Razboi Mondial, dar protocolul din 1967 a extinsscopul Convenţiei ca şi o problemă de strămutare răspândită în lumea întreagă.Documentul original a inspirat de asemenea instruentele regionale, cum ar fiConvenţia Africană a Refugiatului din anul 1969 si Declaraţia de la CartagenaLatino-Americană din 1984. La 4 decembrie, 1952, Danemarca a devenit primul statcare a ratificat Convenţia. De atunci, în total 145 de state au aderat la unul sau chiarambele din instrumentele ONU. Dar, după cum tiparul migraţiei globale s-a schimbatşi numărul oamenilor care sunt în mişcare a sporit dramatic în ultimii ani, a fost pusă






7

întrebarea despre relevanta Convenţiei din 1951, îndeosebi în Europa, chiar loculunde ea a fost elaborată.ICNUR la moment acordă ajutor la aproximativ 20 milioane de oameni şi Convenţia,care s-a dovedit a fi uimitor de flexi bilă într -o vreme atât de schimbătoare, continuă

să fie piatra de temelie pentru protecţia refugiaţilor. În cele ce urmează mai jos sunt prezentate câteva dintre cele mai generale întrebări referitor la Convenţie.

Cine este un refugiat?

Articolul 1 al Convenţiei defineşte un refugiat ca fiind “O persoana care este în afaraţării sale sau a locului său de reşedinţă; are o frică bine-intemeiată de a fi persecutat/ădin cauza rasei, religiei, naţionalităţii, apartenenţei la un anumit grup social sauopiniei politice; şi nu este în stare sau nu doreşte să facă uz de protecţia acelei ţări sausă se întoarcă acolo din cauza fricii de a fi persecutat”.

De ce este Convenţia importantă?

Aceasta a fost prima înţelegere cu adevărat internaţională care acoperă aspectele celemai fundamentale ale vieţii unui refugiat. Ea a explicat un set de drepturi umane de

bază care ar trebui să fie cel puţin echivalente cu libertăţile de care se bucură cetăţeniistrăini ce se află legal într -o anume ţară şi, în multe cazuri, acele drepturi pe care leau înşişi cetăţenii acelui stat. Convenţia a recunoscut scopurile internaţionalereferitoare la crizele refugiaţilor şi necesitatea cooperării internaţionale, incluzând şiîmpărtăşirea poverilor între state, în abordarea problemelor.

Ce conţine Protocolul din 1967?Prin acest document sunt eliminate limitările geografice şi cele temporale scrise înConvenţia originală conform căreia în general Europenii implicaţii în evenimentelece au avut loc înainte de 1 ianuarie 1951 puteau să aplice pentru statutul de refugiat.

Ce conţine Convenţia din 1951?

Ea defineşte ce semnifică termenul „refugiat‟. Ea prezintă în linii generale drepturilerefugiatului cât şi astfel de lucruri cum ar fi lebertatea religiei şi a mişcării, dreptul la

muncă, educaţie şi accesul la documente de călătorie, dar ea mai subliniazădeazemenea obligaţiile unui refugiat faţă de guvernul gazdă. O prevedere cheiestipulează că refugiaţii nu trebuie să fie returnaţi sau întorşi cu forţa într -o ţară în careel sau ea are frică de a fi persecutat. Ea deasemenea indică care sunt oamenii saugrupurile de oameni care intră sub prevederile Convenţiei.

Ce este protecţia?

Guvernele sunt responsabile de îndeplinirea legilor unei ţări. Atunci când ele nu sunt în stare sau nu doresc să o facă, adesea în timpul unor conflicte sau agitaţii civile,

oamenii ale căror drepturi de bază le sunt ameninţate îşi părăsesc casele, şi pornesc



8

adesea spre altă ţară, unde ar putea fi clasificaţi ca şi refugiaţi ş i unde li s-ar garantadrepturile bazice.

Cine protejeaza refugiaţii?

Guvernele gazda sunt responsabile, în primul rând, de protecţia refugiaţilor şi cele143 părţi semnatare ale Convenţiei şi/sau a Protocolului sunt obligate să aducă la

îndeplinire prevederile acestora. ICNUR menţine în vizorul său situaţia şi intervinedacă e nevoie pentru a se asigura de faptul că refugiaţilor bona fide li se acordă azil şinu sunt întorşi cu forţa în ţările lor, unde ei ar putea să le fie în pericol viaţa. Agenţiaeste în cautarea modalităţilor de a jutorare a refugiaţilor pentru a-şi începe viaţa de lacapăt sau prin integrare locală, întoarcerea binevolă la baştina lor sau, dacă aceasta nu

este posibil, ajutorul agentiei le este acordat prin reamplasarea lor într-o „a treia‟ ţară.

Mai este încaăConvenţia relevantă pentru noul mileniu?

Ea a fost iniţial adoptată pentru a se ocupa de urmările celui de-al Doilea RazboiMondial şi tensiunile politice crescânde între Est şi Vest. Dar deşi natura confictuluişi tiparel de migraţie s-au schimbat în decadele care au urmat, Convenţia ademonstrat o mobilitate remarcabilă în ajutorarea protejării a aproximativ 50milioane de oameni î n toate tipurile de situaţii. Atâta timp cât persecuţiile indivizilor şi a grupurilor persistă, încă va mai fi nevoie de Convenţie.

Are Convenţia menirea de a regla mişcările migratorii?

Milioane de migranţi „economici‟ şi de alt tip au profitat de îmbunătăţirea mijloacelor de comunicare în ultimii ani pentru a-şi construi o noua viaţă în alte ţări,preponderent vestice. Totuşi, nu ar tebui să se ivească confuzia că aceste persoane să fie confundate cu refugiaţii bona fide, care fug de persecuţii ce le ameninţă viaţa şi

încearcă să scape doar de greutăţile economice. Tiparele moderne de migraţie pot fiextrem de complexe şi conţin un mixaj al migranţilor economici, refugiaţi autentici şialţii. Guvernele se confruntă cu sarcina derutantă de a separa grupaje diverse şi de a

trata refugiaţii autentici într-o manieră adecvată prin intermediul procedurilor de aziilstabilite şi care sunt imparţiale.

Cum se diferenţiază refugiaţii şi migranţii economici?

Un migrant economic de obicei părăseşte ţara de bunăvoie pentru a găsi o viaţă mai bună. Dacă el sau ea ar alege să se intoarcă acasă, ei vor continua să beneficieze deprotecţia guvernului lor. Refugiaţii fug din cauza ameninţării de a fi persecutaţi si nupot să se întoarcă în siguranţă acasă în circumstanţele predominante la acel moment.

Se ocupă Convenţia şi de persoanele internstramutate?



9

Nu neapărat. Refugiaţii sunt oamenii care au traversat o frontieră internaţională într -oa doua ţară în căutarea unui adăpost. Persoanel intern stramutate (PIS) ar fi putut fugidin mai multe motive, dar rămân în ţara lor şi astfle încă sunt supuşi legilor statului.În crize deosebite, ICNUR asistă cateva milioane, dar nu pe toţ i cei aproximativ 20-

25 miioane de PIS din intreaga lume. Acum se fac dezbateri internaţionale aprinsedespre cum acest grup de persoane poate fi mai bine protejat şi de către cine.

Poate Convenţia rezolva problemele refugiaţilor?

Oamenii devin refugiaţi sau pe baza individuală sau ca fiind parte a unui exod masiv,din cauza problemelor politice, religioase, militare în ţara lor de origine. Convenţianu a fost desemnată pentru abordarea acestor cauze determinante, dar mai degrabă pentru a uşura consecinţele lor prin a oferi victimelor un grad de protecţieinternaţională legală şi alt tip de asistenţă şi de a-i ajuta eventual să-şi înceapă viaţa

de la capăt. Protecţia poate contribui la o soluţie generală, dar după cum numărulrefugiaţilor a crescut dramatic în ultimele decenii, a devenit clar că activitateaumanitară nu poate acţiona ca şi un substituent al acţiunii politice în evitarea sausoluţionarea crizelor din viitor.

Ce obligaţii are un refugiat?

Refugiaţilor li se cere să respecte legile şi regulamentele ţării lor de azil.I se cere oare unui semnatar al Convenţiei să acorde azil permanent tuturorrefugiaţilor? Convenţia nu oferă protecţie permanentă sau automată. Ar putea fi

situaţii în care refugiaţii se vor putea integra permanent în ţara lor de azil, dar înschimb o persoana ar inceta să fie un refugiat atunci când baza statutului său derefugiat înceteză să mai existe. Repatrierea voluntară a refugiaţilor în ţara lor deorigine este soluţia „preferată‟ a ICNUR -ului, dar numai în cazurile în care condiţiiledin acel stat permit întoarcerea lor în siguranţă.Pot ţarile nesemnatare ale Convenţiei să refuze să admită potenţialii refugiaţi?Principiul non-refoulement (refoulement este întoarcerea forţată a persoanelor înţările în care ei se confruntă cu persecuţia) este parte uzuală a legislaţieiinternaţionale şi este obligatorie pentru toate statele. De aceea, nici un guvern nutrebuie să dea afară o persoana în astfel de circumstanţe.

Cine nu este sub acoperirea Convenţiei?

Persoane care au comis crime impotriva păcii, crime de război, crime impotrivaumanităţii sau o crimă nonpolitică serioasă în afara ţării de refugiu.

Cine sau ce este un ‘agent al persecuţiei’?

Aceasta se referă la o persoană sau organizaţie (guverne, rebeli sau alte grupări) careforţează oamenii să-şi părăsească casele. Originea persecuţiei, totuşi, nu ar trebui săfie decisivă în determinarea faptului dacă o persoană este eligibila pentru statutul de



10

refugiat. Ceea ce este important este dacă o persoană merită protecţie internationalădin motivul că ea nu îi este oferită în ţara de origine.

Ce este „protecţie temporară”?

Statele oferă uneori „protecţie temporară‟ atunci când se confruntă cu un aflux brusc şi masiv de oameni, după cum s-a întamplat în timpul conflictului din fostaIugoslavie la începutul anilor 1990, şi sistemul lor obişnuit de azil ar fi supraîncărcat.În astfel de împrejurări, oamenii ar putea fi repede admişi în ţări ce le-ar oferisiguranţa, dar fară nici o garanţie de a le fi acordat azil permanent. Astfel, „protecţiatemporară‟ poate să genereze avantaje şi pentru guverne şi pentru solicitanţi de azil în

anumite circumstanţe.Poate un soldat să fie refugiat ?

Refugiatul este un civil. Foştii soldaţi ar putea fi calificaţi, dar o persoană carecontinuă să ia parte la activităţi militare nu poate fi luat în considerare pentruacordarea azilului.Sunt oare ţări, cum ar fi cele din Europa, inghitite de către solicitanţii de azil?Ţările din lume, incluzând câteva din Europa, susţin că sunt copleşite de solicitanţi deazil. Şi în timp ce este adevarat că cifrele au sporit inexorabil în ultimele decade în

multe locuri, preocupările anumitor state sunt toate relative. Culmea este că unele popoare în Africa, Asia, cu mult mai puţine resurse dacât ţările industrializate, uneorigăzduiesc un numar mult mai mare de refugiaţi pentru perioade mai lungi de timp.Dar chiar însuşi faptul aprobării Convenţiei nu generează oare un factor deimpulsionare în sporirea numărului solicitanţilor de azil ?Unele state care găzduiesc cel mai mare numar de refugiaţi nu sunt parte alemecanismelor referitor la refugiaţi. Consideraţiile geopolitice şi legăturile familiale

joacă un rol crucial în cazul în care preocuparea este „atractivitatea‟ destinaţiei.

Poate oare aprobarea Convenţiei să violeze suveranitatea statului?

Suveranitatea nu este niciodată absolută. Relaţiile internaţionale implică un nivelrezonabil şi acceptabil de compromis. Mecanismele referitoare la refugiaţireconciliază interesele statului cu protecţia. Acordarea azilului, bunaoară, nu a fostincorporat în vre-un mecanism referitor la refugiaţi şi continuă să rămână la discreţiafiecărui guvern în parte.Poate oare vre-o ţară să fie declarată „sigură‟ în sensul că ea nu poate producerefugiaţi?Chiar în statele unde, în general, nu exista riscul real de a fi persecutat, pretenţiilecetăţenilor trebuie luate în considerare. Acestea ar putea fi canalizate printr-o„procedură accelerată‟oferită astfel încât solicitanţii de azil să poată fi auziţ i.



11

Cum poate aprobarea să fie prezentată guvernului vizat sau populaţ iei locale?

Unele nelinişti interne sunt legate de o lectură sau concepţie greşită. Convenţia şiProtocolul sunt nimic mai mult decât un cadru legal general în baza căruia statele potsă-şi fondeze politica lor privitor la refugiaţi şi obligaţiile impuse guvernelor nu suntatât de constrangătoare cum se sugerează adeseori. Tolerarea refugiaţilor în schimbuloferirii lor existenţei legale ar putea crea o „zonă gri‟ care ar putea să tot macine şi săse transforme într-o serioasă problemă politică sau de securitate.5

Legătura între conţinutul Convenţiei privind statutul refugiaţilor din 1951 şipunerea sa î n practică este reprezentată de o agenţie internaţională, Înaltul ComisariatONU pentru Refugiaţi, UNHCR, însărcinată cu supravegherea aplicării dispoziţiilor

în materie. Mai mult, o persoană care întruneşte criteriile Statutului ÎnaltuluiComisariat se califică pentru primirea protecţiei Naţiunilor Unite, protecţie acordată

prin intermediul Înaltului Comisariat, indiferent dacă se află sau nu întrun stat-parteal Convenţiei ONU din 1951 sau al Protocolului din 1967.

Spre deosebire de domeniul drepturilor omului, unde intervenţiile unuiorganism internaţional în sprijinul unei persoane persecutate ridică probleme dificile

î n practică, statele nu obiectează faţă de abordarea individuală a cazurilor de cătreÎnaltul Comisariat. Mai important, ele nu tratează aceste acţiuni drept atingeri adusesuveranităţii lor. Acest tratament special se poate explica doar prin conţinutul art. 35al Convenţiei ONU, care statuează că mandatul Înaltului Comisariat pentru Refugiaţieste un mandat distinct, unic în sistemul internaţional, având în vedere că această

organizaţie a ONU nu are nevoie de invitaţie pentru a se implica în problemele privind acordarea protecţiei. Însă acest proces nu a fost nici el lipsit de controverse.Unele state au considerat timp î ndelungat că natura acestor dispoziţii nu esteobligatorie, fiind irelevante pentru practica judiciară, mai ales câtă vreme ele nu eraufost incorporate î n dreptul naţional.6

Partenerii de implementare ai ICNUR acordă asigurări medicale refugiaţilor recunoscuţi, dar nu poate face acest lucru pentru beneficiarii de statut umanitar,datorită faptului că aceştia au un statut temporar care îi impiedică să se înroleze în

sistemul asigurărilor medicale. De asemenea, ICNUR acordă asistenţă medicală de bază şi medicamente solicitanţilor de azil şi refugiaţilor prin intermediul ONG“Salvaţi Copiii”. Servicii medicale de bază sunt disponibile şi la Centrul de cazaretemporară administrat de către Guvern. Partenerii de implementare ai ICNUR distribuie grupurilor menţionate unele medicamente în mod gratuit, dar numai aceleacare sunt accesibile şi pot fi cumpărate din bugetului său sau din surse primite de ladonatori. Problemele de sănătate se agravează din cauza lipsei de educaţie sanitară şide sănătate în rândul persoanelor care ţin de competenţa ICNUR, precum şi a apatiei

5

http://ukr.unhcr.org.ua/unhcr_mol/main.php?article_id=8&view=full (21.03.2012)6 ASPECTE ALE PROBLEMEI REFUGIAŢILOR ÎN CADRUL JURIDIC INTERN ŞIINTERNAŢIONAL





12

acestora faţă de propria lor stare de sănătate, cauzată de multitudinea de problemesociale şi economice pe care le întampină (posibilităţi limitate de angajare, acceslimitat la locuinţe, în special î n capitală). Din aceste considerente ReprezentanţaICNUR î n Moldova a iniţiat proiectul ASISTENŢA ACORDATĂ DE ICNUR

PROGRAMULUI DE SĂNĂTATE DIN MOLDOVA care va fi implememntat decătre ONG Salvaţi Copiii Moldova. Obiectivul de bază a proiectului este de a oferiacces şi calitate în asistenţa solicitanţilor de azil şi a persoanelor cu statut de protecţieumanitară, precum şi îmbunătăţirea accesului şi a calităţii în asistenţa refugiaţilor,ICNUR având rolul de a acorda sprijin financiar şi de alt gen Guvernului RepubliciiMoldova (Ministerului de Interne), în perioada decembrie 2008 – decembrie 2011. Înaceastă perioadă, Ministerul de Interne va înainta şi pleda pentru adoptarea legislaţieinecesare şi va stabili procedurile de acordare eficientă a accesului la serviciilemedicale pentru toate categoriile care cad sub incidenţa mandatului ICNUR.Începand cu anul 2012, Ministerul de Interne se angajează să preia responsabilităţilefinanciare de a oferi servicii de asistenţă medicală tuturor persoanelor care ţin decompetenţa ICNUR. Actualmente comunitatea persoanelor aflate î n atenţia ICNUR numără: Refugiaţi recunoscuţi - 85 persoane; Solicitanţi de azil - 45 persoane;Refugiaţi cu Statut umanitar - 68 persoane. În total 198 de persoane care, lamomentul actual, tote trei categorii (inclusiv refugiaţii şomeri) primesc asigurări medicale şi asistenţă individuală din partea „Salvaţi Copiii” in cadrul proiectului

ICNUR. Obiective ce urmează a fi realizate până la 1 ianuarie 2011 constau în faptulcă Guvernul Moldovei să acorde acces efectiv la serviciile medicale tuturor

persoanelor care cad sub incidenţa mandatului ICNUR.Asistenţa medicală acordată celor trei categorii de persoane care cad sub incidenţamandatului ICNUR (refugiaţi recunoscuţi, solicitanţi de azil şi beneficiari de statutumanitar) trebuie să fie raţionalizată şi restructurată din următoarele motive:

• Programul actual de asistenţă medicală al ICNUR Moldova reprezintă maidegrabă o abordare de asistenţă pe bază individuală, decât parte a unui Programgeneral de sănătate publică. În principiu, obiectivele globale de sănătate ale ICNUR sunt de a asigura acces la sistemul naţional de sănătate existent, şi nu de a oferiasistenţă medicală directă prin intermediul unui sistem paralel. Acest proiect esteconceput să redirecţioneze şi să re-concentreze programul ICNUR în Moldova, în

conformitate cu obiectivele strategice globale.•În pofida unui număr mic de cazuri, care, conform statisticilor din ultimii trei

ani, nu depăşeşte o medie de 250 de persoane ce ţin de competenţa ICNUR,cheltuielile curente legate de asistenţa medicală sunt mari, fapt pentru care bugetulalocat pentru anul 2008 a fost epuizat pe parcursul primelor cinci luni ale anului.

• Refugiaţii recunoscuţi trebuie să fie implicaţi acum într-un proces deintegrare locală în societatea moldovenească şi, prin urmare, trebuie să trăiască cudreptul de a beneficia de privilegiile acestui statut ca şi ceilalţi cetăţeni ai RepubliciiMoldova, inclusiv dreptul de a avea acces deplin la serviciile medicale.

Pe parcursul acestui proces, partenerii de implementare ai ICNUR oferă asigurărimedicale refugiaţilor recunoscuţi vulnerabili, beneficiarilor de statut umanitar şi



13

solicitanţilor de azil, nî limitele alocaţiilor bugetare. ICNUR trebuie să se implice pedeplin î n parteneriate cu autorităţile moldoveneşti, Ministerul Sănătăţii şi Ministerulde Interne - partenerii tradiţionali ai ICNUR, cu scopul realizării unui obiectiv comunde constituire a unui program durabil de asistenţă medicală. Elementele şi

modalităţile parteneriatului sunt prezentate într-un Acord de Colaborare (AC) bilateral, aprobat şi semnat înainte de începerea implementării activităţilor. În cadrul proiectului actual, ICNUR este gata să implementeze, pe parcursul unei perioade detranziţie de trei ani, programul de asistenţă medicală prin care să servicii medicaleadaptate celor trei categorii de persoane care intră în competenţa ICNUR, în bazaurmătoarelor principii şi parametri:

• până în ianuarie 2010, Ministerul de Interne se angajează să elaboreze şi să prezinte Guvernului legislaţia şi procedurile care să acorde accesul efectiv la Sistemul Naţional de Asigurări Medicale tuturor persoanelor care ţin de competenţa ICNUR:refugiaţii şi beneficiarii de statut umanitar, precum şi persoanele întreţinute deaceştia, care sunt angajaţi în campul muncii legal vor fi singuri responsabili pentrucontribuţiile financiare la Sistemul Naţional de Sănătate, ca şi cetăţenii R.Moldova.În cazul refugiaţilor şi a benefi ciarilor de statut umanitar vulnerabili şi înconformitate cu criteriile de eligibilitate şi indemnizaţiile acordate cetăţenilor moldoveni vulnerabili, costurile legate de asigurările medicale vor fi acoperite de labugetul de stat. Cheltuielile legate de asigurarea şi asistenţă medicală pentrusolicitanţii de azil vor fi acoperite de la bugetul de stat.

• Până la 30 decembrie 2011, ICNUR va continua să finanţeze un partener deimplementare pentru a asista cazurile prioritare ale persoanelor care cad sub incidenţamandatului ICNUR, care nu pot fi incluse î n sistemul de asigurări medicaleobligatorii existent, în principal: refugiaţii recunoscuţi în proces de integrare locală,solicitanţii de azil şi beneficiarii de statut umanitar.

• Către sfarşitul lunii decembrie 2011, Guvernul Republicii Moldova va crea baza juridică şi procedurală pentru a asigura accesul efectiv al tuturor grupurilor careţin de competenţa ICNUR la sistemul naţional de sănătate. Activităţile medicale vorfi structurate în conformitate cu Principiile de asistenţă medicală primară, printr -unsistem de asistenţă de bază pentru toţi pacienţii (refugiaţi, beneficiari de statutumanitar şi solicitanţi de azil) şi care să includă un sistem structurat de trimitere a

pacienţilor care necesită tratament specializat.Sistemul de asistenţă de bază

• ONG Salvaţi Copiii (SC) va fi partenerul de implementare care va acorda asistenţămedicală prin intermediul unor consultaţii medicale oferite de un medic (medicul SC/ CC) în cabinetele medicale din cadrul Programului Social Salvaţi Copiii, ICNUR şiCentrului de cazare (CC), condus de Guvern (Direcţia pentru Refugiaţi din cadrulBiroului pentru Migraţie şi Azil / MI). Medicamentele vor fi oferite gratuit pacienţilor de către medicul finanţat de ICNUR.

• Cabinetele medicale (SC şi CC) vor fi reorganizate - renovate şi dotate cu calculator / echipament de birou, un depozit corespunzător prevăzut în spaţiile utilizate de către



14

Salvaţi Copiii. ICNUR va finanţa procurarea echipamentului şi reorganizareacabinetelor medicale.• ICNUR va oferi organizaţiei Salvaţi Copiii un stimulent financiar lunar pentruactivităţile desfăşurate de medic în ambele locaţii - Salvaţi Copiii şi CC.

• ICNUR va oferi organizaţiei Salvaţi Copiii un autoturism, ce urmează să fie acordat în baza unui Acord de transmitere a dreptului de utilizare. Acesta va permitemedicului SC/CC să se deplaseze între cele două locaţii în care sunt acordateserviciile medicale, precum şi pentru serviciile de insoţire a pacienţilor care necesităservicii specializate. ICNUR va acoperi cheltuielile lunare legate de combustibil şi

î ntreţinerea autoturismului.• Pentru a reduce considerabil costurile totale la medicamentele achiziţionate la nivellocal, precum şi pentru a raţionalizarea prescripţiilor medicale, ICNUR va importa unset medical OMS. Setul este destinat pentru a fi utilizat de către medicul SC/CC încabinetele medicale ale Programului social SC ICNUR şi CC administrat de MI.Cabinetele medicale ale SC şi CC vor fi aprovizionate sistematic cu medicamente dinacest set.• Setul conţine echipamentul medical de bază necesar, precum şi medicamenteleelementare de care este nevoie la acordarea asistenţei medicale primare unei populaţiide 10.000 de persoane pentru o perioadă de 3 luni. ICNUR va preda/dona loturilelimitate de medicamente din acest set Spitalului MI în mod trimestrial pe durataperioadei de implementare.

Sistemul de trimitere (referire)

Sistemul de trimitere trebuie să fie structurat în aşa fel, încat refugiaţii să poatăbeneficia de servicii specifice (traducere, asistenţă socială şi atenţie umană), la celemai rezonabile costuri. Trimiterile la diverse consultaţii şi/sau tratamente sunt făcutede către medicul SC. Trimiterile trebuie făcute la Spitalul MI, unde se va oferi unmaximum de posibilităţi de tratament, personalul va fi instruit î n legătură cu procesuladministrativ, şi vor fi organizate atenţia deosebită şi traducerea. Căt priveşteconsultaţiile / tratamentele specializate care nu sunt disponibile la Spitalul MI, se vorface î ndreptări la instituţiile medicale care furnizează astfel de servicii specifice. Doartrimiterile făcute de către medicul SC/CC, documentate î n mod corespunzător în

conformitate cu o procedură aprobată în cadrul instrucţiunilor cu privire la trimiter ivor fi luate drept bază la acordarea asistenţei medicale pacienţilor incluşi în proiect.Salvaţi Copiii va fi responsabilă de gestionarea documentaţiei administrative a

pacienţilor care beneficiază de îndreptări şi de coordonarea cu persoana responsabilă de la ICNUR. Serviciile medicale minimale prevăzute în cadrul proiectului se

bazează pe Programul unic al asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală. ICNUR va defini ce cazuri medicale trebuie să beneficieze de trimiteri în conformitate cuinstrucţiunile şi practicile sale. Toate documentele necesare vor fi oferite mediculuide la Centrul de asistenţă medicală primară (Salvaţi Copiii) şi Medicului şef al

spitalului MI. Pentru efectuare tratamentului î n condiţii de ambulatoriu/staţionar acazurile prevăzute î n cadrul proiectului, ICNUR va aloca lunar Spitalului MI o sumă



15

cu titlu de garanţie care reprezintă pană la 60% din costul a 14 paturi/nopţi la SpitalulMI conform bugetului anexat. În afară de suma depusă cu titlu de garanţie, bugetulprevede suma de 450 dolari SUA/lună pentru cheltuielile medicale suplimentaresuportate de către Spitalul MI. Facturile se vor baza pe lista de preţuri oficială a

Ministerului Sănătăţii pentru serviciile medicale furnizate î n instituţiile medicalepublice din Republica Moldova. Pentru tratamentul pacienţilor la Spitalul MI,ICNUR nu va achita costul medicamentelor, luându-se în considerare setul OMSdonat Spitalului MI. Spitalul MI beneficiază, de asemenea, de donaţia de echipamentde laborator în cadrul proiectului AENEAS finanţat de către Comisia Europeană,elaborat şi susţinut de ICNUR şi implementat de Salvaţi Copiii Moldova.

Asigurarea medicală

ICNUR va continua să plătească asigurările medicale obligatorii pentru refugiaţii

recunoscuţi consideraţi vulnerabili, săraci, care nu-şi pot permite procurareaasigurării. Aceasta va permite Spitalului MI să le ofere servicii medicale deambulatoriu şi staţionar de bază, care pot fi rambursate de Compania Naţională deAsigurări. După finalizarea proiectului curent, Guvernul va asigura refugiaţiivulnerabili cu asigurări medicale obligatorii, similar categoriilor vulnerabile ale

populaţiei locale.

Cazuri cronice

ICNUR va acorda PI Salvaţi Copiii o sumă unică pentru acoperirea costurilor de

tratament pentru cazurile cronice (medicale, chirurgicale şi de medicină dentară)rămase nerezolvate. Medicul SC/CC, va trimite aceste cazuri la Spitalul MI, care vaoferi consultaţiile/tratamentul disponibile. Pentru consultaţii/tratament specializate,

pacienţii vor fi trimişi în instituţiile medicale care oferă astfel de servicii.7

ACTELE ÎNALTULUI COMISARIAT AL ORGANIZAŢIEI NAŢIUNILOR UNITE PENTRU REFUGIAŢI

Concluzia generală cu privire la protecţia internaţională Comitetul Executiv,

(a) Salută informaţia cu pr ivire la implementarea Agendei în domeniul protecţiei de către ICNUR, statele şi organizaţiile neguvernamentale, incluse în Notacu privire la Protecţia Internaţională din anul curent; notează că Agenda în domeniul

protecţiei a fost aprobată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite8; accentueazăimportanţa continuă a acesteia; şi incurajează toţi actorii implicaţi să ofere la timpinformaţii despre activităţile lor viitoare, pentru a asigura respectarea de către ICNUR a cerinţelor de informare a Comitetului Executiv, prin intermediul Comitetului săuPermanent, despre progresul obţinut şi iniţiativele luate pentru implementareaAgendei î n domeniul protecţiei;

7 ICNUR nr. 37 decembrie (85), 2008 8 A/RES/57/187.



16

(b) Incurajează statele, ICNUR, alte organizaţii inter -guvernamentale şi neguvernamentale să găsească posibilităţi de cooperare, în special la nivelul naţional şi regional, şi să ia în considerare contribuţiile lor respective la implementarea Programului de Acţiuni al Agendei;

(c) Salută aderarea statului Saint-Vincent şi Grenadine la Protocolul din1967; face apel la statele care nu au aderat la Convenţia din 1951 şi/sau la Protocolul din1967 să tindă spre aderare şi la statele care au rezerve cu privire la aceste instrumentesă tindă spre anularea acestora; şi reiterează rolul principal al acestor instrumente înregimul internaţional de protecţie a refugiaţilor şi importanţa implementării lor depline;

(d) Aminteşte cu apreciere eforturile continue ale ICNUR de abordare a problemelor referitoare la necesităţile de protecţie ale femeilor refugiate şi copiilor,inclusiv printr-o serie de măsuri care vizează asigurarea implementării a cinciangajamente ale Înaltului Comisariat faţă de femeile refugiate, la fel ca şi transpunerea in acţiune concretă a cinci iniţiative globale pentru copiii refugiaţi; şi

solicită raportul ICNUR cu privire la rezultatele implementării acestor iniţiative;(e) Recunoaşte că unele ţări de azil, în special ţările în curs de dezvoltare şi

ţările în tranziţie, care găzduiesc un număr mare de refugiaţi şi solicitanţi de azil, duco povară grea; şi reiterează î n acest sens angajamentul său ferm faţă de solidaritateainternaţională, partajarea poverilor şi responsabilităţilor;

(f) Reaminteşte Concluzia sa Nr. 91 (LII) cu privire la î nregistrarea refugiaţilor şi solicitanţilor de azil; reiterează importanţa fundamentală a înregistrării timpurii, cainstrument principal de protecţie şi rolul decisiv al resurselor materiale, financiare,tehnice şi umane în procesul de asistenţă a ţărilor gazdă, în special a ţărilor în curs dedezvoltate, care se confruntă cu fluxuri masive şi crize de refugiaţi de lungă durată, învederea î nregistrării şi documentării refugiaţilor şi solicitanţilor de azil; salută înacest sens progresul semnificativ obţinut în domeniul înregistrării, ceea ce semanifestă în procesul activităţilor continue de înregistrare şi documentare realizatesub auspiciile Profilului Proiectului; şi î ncurajează statele şi ICNUR să continueactivitatea lor î n acest sens cu asistenţa altor actori importanţi după necesitate;

(g) Salută elaborarea legislaţiei cu privire la azil şi stabilirea proceselor dedeterminare a statutului şi admitere în mai multe ţări, deseori cu ajutorul şi

consultarea ICNUR; î curajează statele interesate să continue consolidarea capacităţilor proprii; şi salută în acest context asistenţa tehnică şi financiară din

partea altor ţări şi din partea ICNUR; (h) Salută realizările semnificative în domeniul repatrierii voluntare pe

parcursul anului trecut şi potenţialul ulterior pentru repatrierea voluntară durabilă aunui număr important de refugiaţi, ca rezultat al eforturilor de pacificare, reconciliereşi reconstrucţie, care au contribuit la rezolvarea anumitor conflicte de lungă durată;recunoaşte importanţa asigurării neîntrerupte a caracterului voluntar al repatrieriirefugiaţilor şi participarea deplină şi egală a femeilor refugiate la procesul de

solicitare a repatrierii voluntare şi consolidarea reintegrării durabile; şi indeamnă Statele, ICNUR şi alţi actori importanţi să-şi consolideze eforturile în vederea



17

asigurării soluţiilor durabile pentru refugiaţi şi alte persoane din sfera de competenţăa ICNUR;

(i) Recunoaşte sporirea gradului de complexitate a mediului de asigurare a protecţiei internaţionale şi multiplelor provocări î nfruntate de State şi de ICNUR în

vederea asigurării şi realizării activităţilor de protecţie pentru refugiaţi şi alte persoane din sfera de competenţă a ICNUR; (j) Condamnă toate atacurile asupra personalului umanitar, inclusiv asupra

personalului local şi internaţional al ICNUR şi partenerilor săi de implementare; deplânge creşterea numărului de pierderi şi mortalităţii î n randul angajaţilor din acestdomeniu; şi cheamă Statele să efectueze cercetări complexe cu privire la acest gen deatacuri şi să aducă făptaşii în faţa justiţiei in conformitate cu legislaţia internaţionalăşi cea naţională;

(k) Salută aderarea unui număr de state la Convenţia din 1994 privind siguranţa personalului Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a celui asociat; î ncurajează statele care î ncă nu au aderat la Convenţia menţionată să examineze posibilitatea de aderare; şi face apel î n special la statele pe teritoriul cărora au loc operaţiuni umanitare săasigure siguranţa fizică a personalului umanitar şi să asigure un mediu sigur care să

permită accesul liber şi nestingherit al personalului ICNUR şi altui personal umanitarla persoanele care au nevoie de protecţie şi asistenţă;

(l) Î şi exprimă îngrijorarea î n legătură cu persecuţiile, violenţa generalizată şi î ncălcările drepturilor omului care continuă să cauzeze şi perpetueză strămutarea întrefrontierele naţionale şi peste acestea şi care măresc dificultăţile întampinate de state

î n implementarea unor soluţii durabile; şi face apel la state să abordeze aceste dificultăţi, asigur ând î n acelaşi timp respectarea principiului fundamental alnereturnării, inclusiv inadmisibilitatea respingerii la frontieră fără acces la proceduri

juste şi eficiente pentru determinarea statutului şi a nevoii de protecţie; (m) Deplânge faptul că refugiaţii, cei care doresc să se î ntoarcă şi alte persoane

sub mandatul ICNUR, în special femei şi copii, continuă să fie victime aleomorurilor, atacurilor armate, violenţei sexuale sau bazate pe sex, recrutării militareforţate, separării familiilor, î ncălcării sau ameninţării la adresa siguranţei personale şia altor drepturi fundamentale; condamnă în particular atacurile armate asupracentrului de tranzit Gatumba, Burundi, care au avut loc in august 2004, şi au avut

drept rezultat moartea unui număr mare de refugiaţi congolezi; şi subliniază, in acestcontext, importanţa măsurilor pe care trebuie să le ia statele gazdă pentru a protejalagărele şi aşezările de refugiaţi, inclusiv prin amplasarea lor, in consultări cuICNUR; la o distanţă rezonabilă de la frontiere; şi accentuează de asemeneaimportanţa apărării refugiaţilor de orice formă de ameninţare sau hărţuire din partea oricăror grupuri ori indivizi;

(n) Reiterează că acordarea azilului refugiaţilor este un act paşnic şi umanitar şică toţi actorii sunt obligaţi să se abţină de la orice activitate care subminează acestecaractere; reaminteşte Concluzia sa nr. 94 (LIII) privind caracterul civil şi umanitar al

azilului şi discuţiile utile care au avut loc pe marginea acestui subiect in cadrulConsultărilor Globale privind Protecţia Internaţională; salută convocarea de către



18

ICNUR in iunie 2004 a unei mese rotunde de experţi care a discutat aceste chestiuni;şi incurajează ICNUR, in consultări cu statele şi alţi factori relevanţi, să continueacest proces in scopul de a elabora măsuri pentru dezarmar ea elementelor inarmate,

precum şi identifi carea, separarea şi internarea combatanţilor;

(o) Reafirmă că protecţia trebuie abordată de către ICNUR intr -o manieră holistică; recunoaşte că acordarea de protecţie internaţională este o funcţie care consumă multe resurse; incurajează ICNUR să-şi sporească prezenţa protectoare peteren prin revizuirea periodică a locaţiei posturilor, inclusiv realocarea posturilor, incaz de necesitate, in special pentru a asigura o prezenţă cat mai apropiată de aşezărilede refugiaţi, angajarea proactivă a personalului afl at intre două numiri in post,crearea de posturi suplimentare atunci cand realocarea nu este posibilă, eforturicontinue pentru a asigura suplinirea la timp a posturilor legate de protecţie, precum şiutilizarea activă a diverse forme de angajare pe termen scurt; şi face apel la state săextindă sprijinul lor in acest sens prin alocarea previzibilă şi la timp a resurseloradecvate;

(p) Reiterează importanţa pentru programele ICNUR a analizelor şi planificărilor bazate pe factorul de gen şi utilitatea unui dialog structurat cu femeilerefugiate pentru o mai bună abordare a nevoilor de protecţie şi garantare a drepturiloracestora, precum şi a eforturilor de ajutorare a lor, in particular, prin invăţămantulvocaţional şi dezvoltarea deprinderilor; şi recunoaşte importanţa lucrului cu bărbaţiirefugiaţi, ca şi cu femeile refugiate şi alţi factori relevanţi, pentru a promovadrepturile femeilor refugiate;

(q) Reaminteşte de Concluzia sa nr. 84 (XLVIII) privind copiii şi adolescenţii refugiaţi şi alte Concluzii referitoare la nevoile de protecţie specifi ce acestui grup; şireiterează importanţa unei implementări complete şi efective a standardelor şi

procedurilor destinate să abordeze aceste nevoi şi să garanteze drepturile lor, in particular să asigure o atenţie adecvată pentru copiii neinsoţiţi şi separaţi şi pentru copiii foşti militari in lagărele de refugiaţi, precum şi in contextul repatrierii voluntare şi a măsurilor de reintegrare;

(r) Incurajează hotărat statele, ICNUR şi toţi ceilalţi factori relevanţi, individual sau in colaborare, să intensifi ce acţiunile de prevenire şi curmare a violenţei sexuale sau bazate pe sex, in particular prin exercitarea responsabilităţilor

lor respective pentru introducerea procedurilor operaţionale standard, implementareariguroasă a Recomandărilor ICNUR relevante5 şi alte măsuri similare menţionate deComitetul Executiv in Concluzia sa nr. 98 (LIV) din 2003, precum şi prin utilizareaactivă a strămutării, in caz de necesitate, pentru a asigura protecţia victimelor violenţelor sexuale sau bazate pe sex şi identifi carea de soluţii durabile pentru acestepersoane;

(s) Notează că anul 2004 marchează cea de-a 20 aniversare a Declaraţiei de laCartagena privind Refugiaţii; că acest document pragmatic şi fl exibil continuă să incurajeze protecţia refugiaţilor in acea regiune; că statele se vor intruni in Mexico

City in noiembrie 2004, la invitaţia generoasă a guvernului Mexicului, pentru a comemora această aniversare; şi incurajea ză statele să colaboreze la elaborarea unui



19

plan regional de acţiuni pentru a imbunătăţi continuu protecţia internaţională a refugiaţilor in regiune, in cooperare cu organizaţiile internaţionale relevante, precum şi cu reprezentanţii societăţii civile;

(t ) Recunoaşte, in acord cu iniţiativa ICNUR Convenţia Plus, importanţa unor

abordări comprehensive, in special pentru soluţionarea unor crize de refugiaţi delungă durată şi proporţii mari, care să includă, acolo unde este posibil şi in funcţie decondiţiile specifi ce fi ecărei situaţii, repatrierea voluntară, integrarea locală şistrămutarea; incurajează ICNUR, statele şi alţi factori relevanţi să identifi cearanjamente comprehensive pentru situaţii specifi ce legate de refugiaţi care săcombine diferite soluţii; şi notează că dezvoltarea comunală, implicand participarearefugiaţilor bărbaţi şi femei, precum şi copii refugiaţi, unde este posibil, contribuie lasuccesul unor astfel de soluţii;

(u) Reiterează că repatrierea voluntară, atunci cand este posibilă, rămane soluţia de preferat in majoritatea situaţiilor legate de refugiaţi; cere statelor, ICNUR,altor agenţii ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi comunităţii internaţionale săcoopereze pentru crearea unor astfel de condiţii care să promoveze repatrierea voluntară; şi subliniază necesitatea ca repatrierea voluntară să aibă loc in condiţii desiguranţa şi demnitate; (v) Salută Cadrul Multilateral de Inţelegeri privindStrămutarea, elaborat de Grupul pentru Utilizarea Strategică a Strămutării; notează căacest Cadru este parte din abordarea comprehensivă anunţată de iniţiativa ConvenţiaPlus; anticipează că aplicarea practică a acestuia va imbunătăţi accesul la soluţiidurabile pentru un număr mai mare de refugiaţi şi, drept consecinţă, incurajeazăstatele, ICNUR şi alţi parteneri relevanţi să facă uz de Cadrul menţionat;

(w) Incurajează statele, ICNUR şi alţi factori relevanţi să continue lucrul lor pentru elaborarea altor componente ale iniţiativei Convenţia Plus, inclusiv a celorreferitoare la asistenţa pentru dezvoltare şi mişcările secundare neregulate ale refugiaţilor şi solicitanţilor de azil;

(x) Incurajează statele şi ICNUR să pună in practică utilizarea strategică astrămutării in spiritul solidarităţii internaţionale, in combinaţie cu alte soluţii durabile,in special pentru a rezolva situaţii legate de refugiaţi care durează de mult timp; şi deasemenea incurajează elaborarea continuă a metodologiei de referinţă pentrustrămutarea in grup, precum şi eforturile continue de implementare a acesteia, avand

in vedere faptul că o fl exibilitate mai mare in strămutarea refugiaţilor poate aveadrept efect sporirea oportunităţilor pentru strămutare;

(y) Incurajează statele şi ICNUR, in consultări cu alţi factori relevanţi, atuncicand examinează integrarea locală, in situaţiile cand aceasta este posibilă, să facă uz şi să aibă in vedere caracteristicile diferitor grupuri de refugiaţi din cadrul populaţiei totale de refugiaţi, ţinand cont de capacităţile diferite ale refugiaţilor, sau grupuri derefugiaţi, precum şi ale statelor care ii găzduiesc;

(z) Salută aderarea Uruguay-ului şi a Republicii Cehe la Convenţia din 1954 privind statutul persoanelor apatride şi a Liberiei şi Lesotho la Convenţia din 1961

pentru reducerea cazurilor de persoane apatride; şi incurajează ICNUR, cu ocazia



20

celei de-a 50-a aniversare a Convenţiei din 1954, să-şi reinnoiască eforturile pentru a promova aderarea continuă la ambele convenţii;

(aa) Salută publicarea in martie 2004 a raportului fi nal privind studiul globalal ICNUR referitor la persoanele apatride ca un pas important pentru a elabora o

interpretare comună a acestei probleme care afectează toate regiunile de pe glob; şiindeamnă ICNUR să continue să ofere asistenţă tehnică şi operaţională statelor in scopul de a evita şi rezolva problema persoanelor apatride şi de a extinde protecţia

persoanelor apatride, mai ales avand in vedere numărul limitat de state care au aderat la Convenţia din 1961 pentru reducerea cazurilor de persoane apatride; (bb) Noteazăcu ingrijorare că multe situaţii implicand persoane apatride durează mult timp şiinvită ICNUR să acorde o atenţie sporită acestor situaţii şi să discute cu stateleimplicate măsurile care ar ameliora acele situaţii şi le-ar pune capăt.9

9

Revista de azil şi drept umanitar pag. 114-120. (8 octombrie 2004 / Concluziile ComitetuluiExecutiv, Simbolul documentului: nr. 99 (LV) – 2004)

Rolul ICNUR în protecţia refugiaţilor

Documents

Transcript of Rolul ICNUR în protecţia refugiaţilor