ROLUL BISERICII ORTODOXE ÎN DEZVOLTAREA CIVILIZAŢIEI …atingere Bisericii Ortodoxe, atâta vreme...

N O I E M B R I E - D E C E M B R I E 1

Orizonturile BUCURIEiBinecuvântarea dată Binecuvântarea primită de ASCIOR

(Prin delegare de la Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei)

ROLUL BISERICII ORTODOXE ÎN DEZVOLTAREA CIVILIZAŢIEI ŞI A CULTURII DE-A LUNGUL VREMII

Apariţia la Buzău a volumului ANTOLOGIA ASCIOR 2017 este un eveniment cultural şi spiritual de mare însemnătate pentru noi toţi. Coordonatorul lui,

inginerul Muşat Nicolae, împreună cu toţi colaboratorii acestui volum s-au referit în scris la rolul Bisericii Ortodoxe Române în societatea noastră. Cartea în sine este o contribuţie a laicatului din Biserică la promovarea valorilor creştine. Este o lucrare minunată, care face cinste Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, condusă de Înaltpreasfinţitul Părinte CIPRIAN, ce veghează cu timp şi fără timp ca toate lucrările din eparhie să se facă cu bună rânduială, în duhul credinţei ortodoxe autentice, pe baza Sfintei Scripturi şi a mărturisirii Sfinţilor Părinţi. Ne bucurăm că există mulţi creştini de bună credinţă care se străduiesc să apere Biserica în aceste momente critice, când unii aruncă cu pietre în ea. Este o imensă durere! Marele poet naţional Mihai Eminescu spunea: „Biserica Ortodoxă Română este maica neamului nostru”. În viaţa noastră personală, mama are un rol esenţial pentru fiecare dintre noi: ne naşte, ne creşte, ne educă şi ne formează pentru viaţă. La fel face şi Biserica pentru noi. Datorăm totul Bisericii. De ea se leagă cultura, civilizaţia şi progresul. Istoria Bisericii Ortodoxe Române se întrepătrunde cu Istoria Patriei noastre. Nu se pot studia una fără cealaltă. Atunci când vorbim despre Biserică, nu ne gândim doar la nişte ziduri mai mici sau mai mari ori la nişte slujitori, ierarhi şi preoţi. Biserica este Trupul lui Hristos în lume.Din Biserică, prin botezul ortodox facem parte toţi: laici şi slujitori care mărturisim acelaşi Crez şi ne împărtăşim din cele şapte Sfinte Taine. Biserica este o instituţie divino-umană, al cărei cap este Hristos. Atunci când vorbim despre Biserică, vorbim despre o istorie de peste 2000 de ani a credinţei strămoşeşti în poporul nostru, vorbim de marile valori culturale dezvoltate în jurul Bisericii, de principii morale care au stat la baza societăţii noastre româneşti. Familia şi Şcoala au devenit puternice de-a lungul vremii prin Biserică. Iubirea de Patrie îşi are rădăcina tot în Biserică, cea care i-a pus în calendarul ei de suflet pe toţi eroii şi martirii neamului românesc ce s-au jertfit pentru ţară şi pentru apărarea dreptei credinţe. „Biserica Ortodoxă a fost întotdeauna una cu neamul românesc, identificându-se cu toate aspiraţiile acestui neam, a sprijinit şi binecuvântat prin cuvânt şi faptă luptele şi jertfele, strădaniile poporului nostru pentru apărarea pământului strămoşesc, pentru independenţă şi unitate statală, mulţi dintre ierarhii, preoţii şi călugării ei jertfindu-se pentru credinţă, neam şi ţară. Străluciţii noştri voievozi, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare şi Sfânt, Mihai Viteazul, Iancu de Hunedoara, Sfântul Constantin Brâncoveanu şi

mulţi alţii s-au identificat până la sacrificiul suprem cu credinţa ortodoxă strămoşească, luptând şi biruind, murind pentru ea”. Primele şcoli româneşti şi cele dintâi cărţi au apărut prin intermediul Bisericii. În cartea „Amintiri din copilărie”, autorul ei, Ion Creangă, dă mărturie literară că a învăţat în tinda bisericii, cu preotul şi dascălul bisericesc, şi a studiat după Ceaslov, Psaltire şi Biblie. Pe timpul mitropolitului Andrei Şaguna s-a dat o circulară către toţi preoţii, să înfiinţeze în fiecare sat câte o şcoală românească pentru luminarea poporului român. Prin Biserică s-au dezvoltat artele şi arhitectura. Toate muzeele din ţară sunt pline de obiecte şi lucrări bisericeşti de mare fineţe artistică. Dacă nu ar fi fost Biserica, aceste muzee ar fi goale astăzi. Părintele profesor doctor Dumitru Stăniloae, în cartea sa „Reflecţii despre spiritualitatea poporului român”, Editura „Scrisul Românesc”, Craiova, 1992, a scos în evidenţă rolul major al Bisericii la spiritualitatea poporului nostru. După cum un om fără suflet moare, la fel şi un popor fără Biserică este mort din punct de vedere spiritual. La ora actuală, politicile europene, precum şi cele mondiale, vor să excludă Biserica din viaţa socială. Va fi un mare eşec! Nu poţi construi o clădire fără fundaţie. La fel, nu poţi clădi o societate fără Biserică. Secularizarea şi globalizarea sunt rezultatul excluderii Bisericii din viaţa societăţii contemporane. O civilizaţie trainică şi de perspectivă fără Biserică este o utopie. Cu toate atacurile virulente asupra Bisericii, ea este chemată astăzi să joace un rol major în salvarea societăţii contemporane. La nivel de Patriarhie, dar şi eparhial, au apărut în ultima vreme multe manifestări culturale, simpozioane ştiinţifice, precum şi activităţi filantropice de mare anvergură, în care se doreşte să fie implicat tot poporul cel binecredincios. În aceste vremuri întunecate, Biserica ne pune în faţă modele de sfinţi şi de eroi la care trebuie să aspirăm cu toţii. Unul dintre ei este Sfântul mucenic Sava de la Buzău, un reper al spiritualităţii noastre buzoiene. Ne bucurăm de apariţia acestei Antologii ASCIOR 2017, plină de speranţă şi de bucurie duhovnicească. Binecuvântare autorilor şi tuturor cititorilor! Mare este Dumnezeu!

Preot profesor doctor Milea MihailBuzău, 21 noiembrie 2017 –

Praznicul Intrării Maicii Domnului în Biserică

2 N O I E M B R I E - D E C E M B R I E

Orizonturile BUCURIEi Binecuvântarea cerutăSolicitarea BINECUVÂNTĂRII

Asociația pentru Civilizația Ortodoxă ASCIOR

Spre ştiinţă: Cancelaria Sfântului Sinod al BORSpre ştiinţă: Cancelaria Patriarhiei BOR.

ÎnaltPreaSfinției Sale Părintele Ciprian,Arhiepiscopul Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei

Binecuvântaţi, ÎnaltPreaSfinţite Părinte Ciprian!

Eu sunt Nicolae Muşat, inginerul şchiop, am venit înaintea Feţei Voastre cu cărţile mele: „Catedra Sfântului Mare Mucenic Sava”, carte de teologie politică, şi cu cartea de poezie de teologie politică „Paştile Tău, Doamne!”, cărţi care definesc Lucrarea ce se face în Biserica lui Dumnezeu începând de aici, de pe meleagurile Buzăului binecuvântate ale

Hyperboreei Neamurilor plinite prin Sfânta Jertfă a Mântuitorului, Hristosul oamenilor şi popoarelor şi lumii, şi descoperite nouă în lumina desăvârşirii prin sfânta jertfă a Marelui Mucenic Sava întocmai cu apostolii neamurilor.

Din milostivirea Domnului şi Stăpânului Absolut peste tot şi toate, a fost bucuria ca anul trecut, în 14 decembrie 2016, să lansăm revista de credinţă, atitudine, cultură şi Civilizaţia Ortodoxă „Orizonturile Bucuriei”, revistă unde sunt director fondator, revistă bine primită de mulţi preoţi şi mireni pentru strădaniile ce se descoperă în ea pentru creşterea influenţei ortodoxiei în societate, iar din luna mai 2017 ne-am bucurat de înscrierea în Registrul Naţional al Asociaţiilor şi Fundaţiilor a „Asociaţiei pentru Civilizaţia Ortodoxă ASCIOR”, asociaţie unică în ţară şi în lume, asociaţie unde sunt preşedinte fondator, cu 47 de membri fondatori, care în prezent numără peste 85 de membri, cu mult sub aşteptările noastre. Despre reviste, cât şi despre înfiinţarea asociaţiei am adus la cunoştinţă Arhiepiscopiei prin Consilierii culturali care erau în exerciţiu, dar nu s-a putut să fiu primit în audienţă la ÎnaltPreaSfinţia Voastră, iar revistele sunt predate (trei exemplare), număr de număr, la Consilierii culturali, pentru a le aduce înaintea Feţei Voastre!

În prezent lucrăm la „Antologia pentru Civilizaţia Creştină, ASCIOR 2017”, prima lucrare de acest fel, care va fi executată anual (aşa nădăjduim), lucrare la care s-au înscris peste 90 de autori (preoţi, cercetători, istorici, teologi, scriitori, poeţi, pictori, graficieni etc) din 10 ţări printre care SUA, Noua Zeelandă, Elveţia, Franţa, Italia, Grecia, Ucraina, Republica Moldova şi altele. O participare destul de bună, având în vedere că este prima astfel de Antologie; cartea va fi un volum de peste 540 pagini A4 (cca 1,5 kg), fiecare autor primind un exemplar personalizat, iar această antologie va avea 12 pagini color la sfârşit, unde sunt prezentate activităţile ASCIOR.

Acum fac demersuri şi am primit acceptul ca în Antologie să scrie un cuvânt şi Primarul Buzăului, Dl. Constantin Toma, şi avem promisiuni de bună colaborare cu Prefectura Buzăului şi cu Preşedintele Consiliului Judeţean.

Pentru ce reviste, antologii, diferitele acţiuni naţionale şi internaţionale ASCIOR?Încă din primul număr al revistei „Orizonturile Bucuriei” s-au

trasat câteva dintre obiectivele acestui Proiect foarte larg al societăţii civile, acela de apropiere a oamenilor de Biserica lui Dumnezeu UNA, de Ortodoxie, demers venit din partea societăţii civile, întrucât dacă acest demers era din partea Arhiepiscopiei, a Arhiereului şi a preoţilor, ar fi fost perceput ca o acţiune a clerului de dominare a societăţii civile, iar nu drept o necesitate a societăţii civile de îndreptare în şi prin Legea Dragostei lui Dumnezeu, acţiune ce nu poate ontologic să fie separată de cler, de cultul adevărat, ortodox, întrucât Hristos Domnul este în acelaşi timp, neîmpărţit şi unitar, şi Împărat al împăraţilor (Funcţia Conducătoare REGA) şi Arhiereu al arhiereilor (Funcţia Sfinţitoare ARHI) dar şi Învăţător al tuturor învăţăturilor vieţii, al învăţătorilor (Funcţia Învăţătoare ACAD).

Studiind de 30 de ani ca inginer în Automatică minunea Ortodoxiei, nu încetez să mă minunez de bogăţia înţelepciunii (deci şi cea ştiinţifică) aflată în Întregul

Orizonturile BUCURIEi

3

Binecuvântarea cerutăPredaniei (Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie) o bogăţie COLOSALĂ, necesară atât omului ca persoană, cât şi societăţii ca STRUCTURĂ. Cetăţeanul are nevoie de Biserică să se transforme din laic în mirean (de-a lungul istoriei s-a transformat din mirean în laic) pentru ca legea Domnului din sufletul lui să fie în acord cu legea dezvoltării corecte şi sănătoase a societăţii, pentru ca societatea să sprijine apropierea omului de Dumnezeu, iar nu îndepărtarea de Dumnezeu.

Proiectul global al ASCIOR este Intrarea neamurilor şi popoarelor în Biserica lui Dumnezeu UNA, trecerea societăţii într-o altă fază de dezvoltare, într-o altă fază de STRUCTURĂ, acea structură adusă de Domnul, Hristosul oamenilor şi familiilor, adunărilor şi ţinuturilor, neamurilor, popoarelor şi lumii, după o altă lege, Legea Dragostei lui Dumnezeu, după o altă democraţie, unde puterea poporului este dată de puterea în Domnul a cetăţenilor, care este puterea în Adevărul, Viaţa şi Calea care fac idealurile omului a fi împreună lucrătoare cu idealurile unei societăţi sănătoase într-o nouă civilizaţie, Civilizaţia Viului, Civilizaţia Creştină, sistem UNIC ce nu a fost experimentat de niciun popor, niciodată până acum, întrucât nu au fost împlinite condiţiile pentru aceasta.

Având în vedere acestea mărturisite înaintea Feţei Voastre, ÎnaltPreaSfinţite Părinte Ciprian, vă rog din tot sufletul să sprijiniţi cum veţi şti mai bine acţiunile asociaţiei noastre ASCIOR, să binecuvântaţi truda noastră pentru o societate care să aibă Legea Dragostei lui Dumnezeu ca prioritară, o societate care să tindă pas cu pas, încetul cu încetul către o Civilizaţie Creştină, să sprijiniţi şi să binecuvântaţi Intrarea neamurilor şi popoarelor în Biserica lui Dumnezeu, Biserica Ortodoxă!

Paşii pe care-i facem către obiectivul anunţat, acela al Marilor sărbători prilejuite de Marele Jubileu Bimilenar al Bisericii din 2033 sunt Congresele naţionale şi apoi internaţionale de la Buzău, începând cu Congresul naţional pentru Civilizaţia Creştină din 2020, pentru care am demarat acţiunile de pregătire începând cu Conferinţa naţională pentru Civilizaţia Creştină din 2018, ce va avea subtitlul „Unirea prin Adevărata Credinţă”, marcându-se astfel şi Jubileul Unirii românilor.

Fără sprijinul clar al ÎnaltPreaSfinţiei Voastre, al BOR, toate aceste acţiuni nu pot să aibă nici ecoul, nici consistenţa necesare împlinirii lor la nivel naţional, mulţi mireni şi preoţi considerând aceste acţiuni ca aducând într-un fel sau altul atingere Bisericii Ortodoxe, atâta vreme cât Arhiereul locului nu-i dă binecuvântarea întru dreaptă şi benefică lucrare.

Sensul demersului, Planului, este apropierea cetăţenilor de Biserica lui Dumnezeu, ca sens bun care necesită binecuvântarea ÎnaltPreaSfinţiei Voastre, reuşita punerii în operă este şi ea direct legată de binecuvântare, atât în mod mistic, cât şi în mod direct, prin mesajul bunăvoinţei Voastre perceput de societatea civilă, de mireni şi preoţi,

căci... de aceea se botează copilul în Ortodoxie înainte de a face acesta ceva, tocmai ca să primească putere de la Bunul Dumnezeu în a face binele voit de Dumnezeu.

Atât pentru conferinţele cât şi pentru congresele „pentru Civilizaţia Creştină” asociaţia noastră va face convenţii, asocieri şi contracte de colaborare cu toate asociaţiile şi fundaţiile care agreează lupta pentru Civilizaţia Viului, pentru o civilizaţie a Vieţii, Căii şi Adevărului, pentru o civilizaţie a Legii Dragostei aduse prin Sfântă Jertfă de Hristos Domnul, şi aici avem în vedere asociaţiile Tineretului Creştin, Asociaţia Părinţi pentru Ora de Religie, precum şi alte asociaţii şi fundaţii care vor să ni se alăture, dar vor fi făcute demersurile pentru proiecte naţionale şi judeţene şi contracte de colaborare cu organele centrale şi locale.

Toate aceste proiecte şi contracte sunt direct sau indirect legate de binecuvântarea ÎnaltPreaSfinţiei Voastre!

În acest sens, eu, păcătosul şi nevrednicul, care aparţin şi societăţii civile, dar şi Bisericii Ortodoxe Române, vă rog din suflet să daţi o binecuvântare de izbândire în lucrarea de apropiere a laicilor de Biserică şi în paginile „Antologiei pentru Civilizaţia Creştină, ASCIOR 2017” sau, după cum vă este voia, să daţi binecuvântare Părintelui Consilier cultural Ioan Şolea să dea în numele ÎnaltPreaSfinţiei Voastre şi a Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei un cuvânt de binecuvântare şi mângâiere sensului şi strădaniilor întru care a fost făcută această Antologie!

Mă plec cu multă smerenie şi nădejde înaintea Feţei Voastre, ÎnaltPreaSfinţite Părinte Ciprian, cerând iertare pentru orice am greşit sau n-am întocmit bine în lucrările în care mă străduiesc a aduce slujire Bisericii şi oamenilor, din condiţia mea de mirean păcătos şi nevrednic, şi aştept cu mare nerăbdare milostivirea Voastră în aceste probleme foarte delicate ale societăţii civile, în aceste timpuri dificile şi potrivnice de pregătire a Marelui Jubileu Bimilenar al Bisericii.„Mare este Dumnezeu!”

Cu adâncă smerenie și recunoștință,Nicolae Mușat

președintele fondator al ASCIORDuminică 12 Nov 2017

Dată de pe adresa oficială a Asociației pentru Civilizația Ortodoxă ASCIOR, valabil fără ștampila unității.

Binecuvântați ÎnaltPreaSfinția Voastră Părinte Ciprian!

ÎnaltPreaSfinției Sale Părintele Ciprian, Arhiepiscopul Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei

N O I E M B R I E - D E C E M B R I E


4

Cuvânt înainte

Un an împreună,La mulți și binecuvântați ani!

A vrut Bunul Dumnezeu să putem ajunge la acest număr 7 al revistei Orizonturile Bucuriei şi să sărbătorim împreună un an de activitate! Mulţumim Bunului

Dumnezeu! Un an cu unele realizări notabile, printre care pe primul loc punem cu smerenie şi recunoştinţă Binecuvântarea Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, a Părintelui nostru arhiereu IPS Ciprian, prin cuvântul Părintelui delegat Pr. prof.dr. Mihail Milea, prin care binecuvântare se recunoaşte lucrarea noastră în cadrul Asociaţiei pentru Civilizaţia Ortodoxă ASCIOR atât privind revista „Orizonturile Bucuriei”, proiectul „Antologiei pentru Civilizaţia Creştină, ASCIOR 2017”, cât şi proiectul privind „Congresele Naţionale pentru Civilizaţia Creştină, ASCIOR”. Am avut şi avem sprijinul unor colaboratori de mare valoare, atât în zona teologică, zonă mai greu abordabilă şi înţeleasă, cât şi în zona culturală, istorică, literară, ştiinţifică şi a artelor frumoase. Ne-a sprijinit financiar fiecare cum a putut, cu mult şi puţin. Noi mulţumim tuturor colaboratorilor şi sponsorilor, tuturor celor care ne-au fost şi ne sunt aproape în orice fel pot dânşii. Este foarte greu de ţinut cumpăna între tendinţa spre elitism, articole, poezii, eseuri de înaltă clasă, dar care au un auditoriu restrâns şi tendinţa către o tematică largă, uşor asimilabilă de un public larg, divers, inform. Rămân totuşi la ideea că trebuie să aducem, aşa cum vom putea, contribuţia la înţelegerea fenomenelor din perspectiva Dreptei Credinţe, chiar dacă ne vom feri să fie percepută aceasta ca un fundamentalism religios. În fond, luptând pentru un nou tip de civilizaţie care are la bază un alt mod de simţire, gândire şi trăire, este cu neputinţă să nu se simtă aceasta în materialele pe care le vom selecta pentru publicare. Intelectualitatea, în mare parte, este detaşată de Biserică şi de lucrarea Legii lui Dumnezeu în mijlocul societăţii; nu ne vom îndepărta noi de la axa misiunii noastre pentru ca astfel de intelectuali să ne agreeze şi nu vom coborî aşa mult ştacheta pentru ca aceia ce înjură Biserica şi preoţii să ne agreeze şi să ne sprijine, aşa cum nu vom face din Orizonturile Bucuriei o revistă obtuză, rigidă, închisă. În acest sens deschidem două noi rubrici permanente pentru a avea un contact cât mai concret şi util cu publicul: „Societatea ce mi-o doresc” şi „Poşta redacţiei”. „Societatea ce mi-o doresc” va fi un şir de note, exemplificări, întrebări, răspunsuri între cititori şi cei care se încumetă să le dea răspunsuri clare, la obiect, fără referiri nominale la partide şi oameni politici, fiind o dezbatere de principii de teologia şi filozofia conducerii iar nu privind practicile politice de ieri sau de azi, întrucât noi nu facem politică. Redacţia va veghea ca discuţiile să nu degenereze

de la axa propusă. Materialele vor fi trimise pe adresa [email protected] iar eseurile, notele, comentariile, răspunsurile cele mai corecte şi la obiect, cele care aduc un plus de înţelegere asupra societăţii de mâine vor fi publicate în revista tipărită „Orizonturile Bucuriei”. Când va funcţiona site-ul ASCIOR sperăm ca această rubrică „Societatea ce mi-o doresc” să devină o revistă online separată de „Orizonturile Bucuriei”. Avem mare nevoie de concretizarea orizontului social în care vrem să trăim pentru a găsi soluţiile concrete de a ajunge la el. „Poşta redacţiei” este o rubrică ce cuprinde întrebările cititorilor, reacţiile lor la conţinutul revistei, la temele abordate şi cele ce ar trebui abordate, problemele legate de materialele trimise şi nepublicate, problemele legate de diferitele aspecte şi abordări pe care ni le sugeraţi. Rubrică de care se va ocupa dna profesor şi pictor Gabriela Preda Dincă. Materialele vor fi trimise pe adresa [email protected] Încă din acest număr am deschis o rubrică ce ne-o dorim permanentă în funcţie de materialele pe care le primim, o rubrică de promovare a copiilor şi tinerilor talentaţi. Noi vom lua legătura cu diverse organizaţii de copii şi tineret, cu alte publicaţii, cu inspectoratele pentru a-i descoperi şi promova, dar avem nevoie şi de sprijinul dumneavoastră, al cititorilor, de a ne semnala tinerele talente din familie, din şcoală, dintre cunoştinţe. Cu sprijinul dumneavoastră, al cititorilor, putem dezvolta un sector de redacţie al tinerilor şi pe viitor chiar un supliment literar artistic al tinerilor în cadrul revistei „Orizonturile Bucuriei”. „Asociaţia pentru Civilizaţia Ortodoxă ASCIOR” are în vedere multe planuri de dezvoltare a noilor concepte, multe planuri de acţiune pentru descoperirea şi promovarea unei societăţi în care ne dorim să trăiască şi copiii, dar şi nepoţii şi strănepoţii noştri, dar, fără o implicare a dumneavoastră în diverse feluri, de la contribuţiile financiare până la cele culturale şi de susţinere în spaţiul public, noi nu putem avea acţiuni concrete, nu putem avea realizări notabile. Contul nostru în care ne dorim să ne susţineţi este contul asociaţiei ASCIOR: RO67BRDE100SV59744411000. Vă aşteptăm să vă înscrieţi în „Asociaţia pentru Civilizaţia Ortodoxă ASCIOR”, vă aşteptăm să faceţi abonamente la revista Orizonturile Bucuriei, vă aşteptăm să ne susţineţi cu materiale publicabile în revista noastră, vă aşteptăm să participaţi la acţiunile şi activităţile ASCIOR! ASCIOR, pentru Bucuriile OMULUI!

Nicolae Mușat, președinte fondator ASCIOR



5

Editorial

Crăciunarea lumii, căci Împărăția Cerurilor a sosit!

Bucuraţi-vă şi iar spun, bucuraţi-vă! Bucuraţi-vă ziua şi bucuraţi-vă noaptea, în mijlocul arşiţei şi-n mijlocul furtunii, în mijlocul neputinţei şi-n plinătatea

suferinţelor, în durerea durerilor şi-n oceanele de lacrimi, BUCURAȚI-VĂ! Problema cea mare este că noi nu ştim să ne ţinem în post şi rugăciune cu încordarea cu care se ţine omul de creanga pomului, deasupra vâltorilor! Ar crede lumea acum că sunt cine ştie ce mare rugător şi postitor, plin de măreţie, conştient de înălţarea duhovnicească pe care-o are, încât mă apuc eu, nevrednicul, să dau sfaturi în cele ce însumi nu le pot duce... Cât nu stai în cele ce nu sunt mai încrezător decât în cele ce sunt, apoi nu eşti, adică, nu ştii să fii în postura care te face să fii. Aşa după cum spun şi chiar filosofii, nu numai marii duhovnici, „devii ceea ce eşti”, cuvânt care înlătură fără tăgadă toate teoriile evoluţioniste. Dar presupuşii noşttri ortodocşi nu trăiesc în duh, în Duhul lui Dumnezeu, nu trăiesc în Realitatea cea adusă prin Sfântă Jertfă de Însuşi Dumnezeu, Hristos Domnul, Hristosul oamenilor şi familiilor, adunărilor şi ţinuturilor, neamurilor şi popoarelor...., ci trăiesc în acea realitate indusă de propriile închipuiri, nălucuri, simţuri, păreri, interpretări şi măsurători. Trăind în ale tale, poţi să te înfrânezi de la toate căci nu-i înfrânare ci aroganţă a eului care este stăpân pe o bucată de pământ pofticioasă dar stăpânit de închipuirile sale sau ale altora. Căci dacă stăpâneşti ale firii cu ale închipuirii ce bine ţi-ai făcut ţie sau altora? Ai schimbat un stăpân cu altul mult mai rău şi mai ucigaş, căci te încrezi în închipuirea ta mai mult decât în Dumnezeu. De aceea umanismul lumesc este teluric, înfundat în mocirla poftelor superioare, supuse intelectului degradat de păreri şi închipuiri, iar umanismul adus de Hristos este ceresc, mângâietor şi eliberator. Nu-i cu putinţă să înţelegi Naşterea Mântuitorului cât timp nu-i înţelegi Învierea şi Înălţarea la cer şi nu le poţi înţelege pe acestea până nu înţelegi Lucrarea Mântuitoare ce a făcut-o Domnul asupra oamenilor şi familiilor, neamurilor, popoarelor şi lumii, într-un tot unitar, într-o completitudine! Nici Sfânta Scriptură şi nici Sfânta Tradiţie nu privesc omul în afara oamenilor, în afara relaţionării cu societatea în care se află, iar această relaţionare a omului cu familia, cu oamenii, cu societatea în care trebuie să-şi aducă mărturisirea este arătată în Sfânta Evanghelie în zeci de feluri, tocmai pentru ca omul să nu creadă că este în relaţionare cu Dumnezeu SEPARAT de ai săi. Unul din indiciile cruciale în acest sens este cartea genealogiei lui Hristos Domnul. Altul este Fericirea Sfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu unde nu se spune, „de acum mă vor ferici oamenii”, sau „de acum mă vor ferici toţi oamenii” ci, cu mult mai mult: „Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.” Luca 1,48 Din acest cuvânt în Duhul Sfânt al Sfintei Fecioare se înţelege lucrarea mântuitoare adusă de Hristos Domnul nu numai asupra oamenilor ca făpturi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, cu mult mai mult, asupra neamurilor, popoarelor, asupra acelor entităţi

fiinţiale care întregesc persoana umană. Că lucrurile stau aşa ne-o arată Însuşi Hristos când le porunceşte apostolilor: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,” Matei 28,19. Iar ca lucrurile să fie şi mai bine înţelese, iată cuvântul din apocalipsa lui Ioan: „Mari şi minunate sunt lucrurile Tale, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor!” Apocalipsa 15,3 şi iarăşi, mai mult: „Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre” Matei 25,32 De aceea este Rugăciunea Domnească scrisă pentru „noi” şi nu pentru „eu-mine”, iar această rugăciune este mai mare decât oricare rugăciune spusă de apostoli, proroci sau sfinţi, încununând toate rugăciunilre spuse de Însuşi Hristos Domnul Care este Hristosul oamenilor, popoarelor şi lumii, căci rugăciunea aceasta este şi Poruncă a lui Hristos dar Îl include şi pe Hristos, ca plinitor al poruncii, alături de evlavioşii din Una Biserică a Sa ca plinitor al poruncii alături de aceştia ce i-au devenit în, prin, întru Biserică, fraţi, fiind rugăciunea şi postura plinitoarea tuturor rugilor Sale către Tatăl alături de Turma ce I-a fost încredinţată: „....Sfinţească-se Numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se Voia Ta, precum în cer AȘA și pre pământ...” Şi iarăşi: „Eu sunt lumina lumii” Fără acestea toate înţelese în Duhul lui Dumnezeu nu se poate înţelege cuvântul în Duhul lui Dumnezeu al Sfintei Fecioare: „...mă vor ferici toate neamurile.”Aici este dubla FERICIRE, a Sfintei Fecioare nu numai pentru oamenii mântuiţi prin Cerescul său Fiu ci şi a neamurilor şi o „FERICESC” nu numai oamenii din neamuri, aceia care nădăjduiesc în dreaptă credinţă, mântuirea, ci o fericesc şi pentru mântuirea neamului lor! De aceea este absolut absurdă concepţia „dizolvării neamurilor prin credinţă” ci este o renaștere întru mântuire a neamurilor prin dreapta credinţă. Diferenţa este dintre acţiunea diavolească a distrugerii neamurilor sub închipuirea unei CORECTE credinţe papistaşe, mahomedane, ecumeniste sau de alt fel şi lucrarea Duhului Sfânt întru renaşterea neamurilor împreună cu renaşterea cetăţenilor lor în lumina trăirii, înţelegerii şi lucrării aduse de Dumnezeu prin Legea Sa. De aceea la 25 Decembrie sărbătorim nu numai lumina renaşterii oamenilor ci şi a renaşterii neamurilor, adică Naşterea Luminii în plinătatea ei, de aceea Hristos a spus: „Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” Ioan 8,12 iar după câte am arătat nu s-a referit doar la oameni, ci şi la neamuri, la neamurile care urmându-L, se mântuiesc! Doar în acest context porunca apostolică: „Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă.” Matei 5,14, nu privea doar lucrarea apostolică a primilor apostoli, cei care chiar l-au însoţit în timpul lucrării pe pământ a Sfintei Evanghelii,



6

Editorial

Cruce cu lemnul uscatCruce tristă, braţ întins-ai peste lutul veşniciei, Fără milă, umbre musai împrăştii, ca firul viei. Nu ai frunze, nu ai flori, lemnul tău este uscat, Mereu, însă, ne-nfiori, grijă-ţi faci de cel plecat.

Rece eşti, tăcută stai, veşnicind dorul rămas, Nemişcată şi-n alb strai când cei vii fac un popas. În smerenia-ţi sfinţită, şi-n aromele de flori, Noaptea-ţi este arvunită, luminezi, mai mult, în zori.

Cruce tristă-mbrăţisezi sufletul cel adormit, Pe cel viu, îmbărbătezi că-i de vise văduvit. Stai înfiptă-n anotimp Biciuită-n stropi de ploaie, N-ai temeri că viscol, vânt semeţia-ţi vor să-ndoie?

Zveltă în lumini de nea te măsori uşor în umbră, Lumina, soare să-ţi dea, ‘n lumea asta, nu cea sumbră. Cruce albă, simbol sacru, ţi-e ’ţi las sub jurământ, Sufletul, ce-i rupt în patru doar un sfert e sub pamânt.

S-ocroteşti, ce mi-ai luat, sfertul meu, e-acum, la tine Înger e, la sfinţi, urcat prin lumini, ce sunt divine. Restu-s flori îmbobocite, De-acum viaţa să-şi trăiască, Dă-le zboruri neumbrite, Visele să se-mplinească.

Călinescu Maria, (USELR), Galați

Pădure vrăjită şi deasăPădure vrăjită şi deasăCu verdele snop de miresmeRăcoare şi hrană cereascăAduci în decoruri celeste.

Cu vise hrăneşti poeziaŞi ţării coroană tu eşti,În noapte apleci duioşiaPeste fiinţe cu dor de poveşti.

Mioara Zaharia, Vancouver, Canada

ci şi a apostolilor care urmau pentru a împlini porunca LUMINĂRII: „Învăţaţi toate neamurile BOTEZÂNDU-LE! Deci nu învăţaţi toate neamurile ca să ştie de Mine, ci, cu mult mai mult: BOTEZÂNDU-LE, adică, trecând însăşi neamurile la Legea dragostei aduse de Hristos Domnul. Că este „canonică” această înţelegere ne-o arată în „Faptele apostolilor” şi Sfânta Tradiţie că Pavel, chiar dacă nu a fost cu Mântuitorul în Lucrarea Sa pe pământ, a fost recunoscut de apostoli ca „apostol al Evangheliei Domnului”. De aceea a fost o primă evanghelizarea a eveilor şi abia apoi, prin apostolul Pavel care nu era dintre cei 12, a fost evanghelizarea oamenilor din celelalte popoare dar s-a început şi o evanghelizare a popoarelor care continuă şi azi. Dar acestea toate fac parte din prima parte a poruncii LUMINĂRII, partea ce se referă la „Învăţaţi toate neamurile”, urmând din zilele noastre înainte plinirea celei de-a doua părţi a poruncii, la fel de grea, ba chiar mai grea decât prima, cea a BOTEZULUI NEAMURILOR, „BOTEZÂNDU-LE în Numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh” S-au scris mii şi zeci de mii de cărţi despre prima parte a poruncii: „Învăţaţi toate neamurile..” dar nu s-a lămurit încă ce este şi cum se face „Botezul neamurilor”, căci aici se vorbeşte implicit şi despre botezul fiecărui neam în parte dar şi despre ANSAMBLUL tuturor neamurilor care trec la Legea Dragostei a lui Hristos Domnul, recunoscut, iată, nu numai ca „Învăţător al tuturor învăţătorilor” şi ca „Arhiereu al tuturor arhiereilor” ci şi ca „Împărat al împăraţilor” Care conduce efectiv „Lumea mântuită”, „toate neamurile care se botează”, acea acţiune pe care am tot spus-o în cărţile şi articolele mele a „Intrării neamurilor şi popoarelor în Biserica lui Dumnezeu”. În această viziune plină de har a spus Maica Domnului: „... mă vor ferici toate neamurile” cunoscând că neamurile vor primi Lumina lui Hristos şi vor trăi sub Legea Dragostei adusă de „Salvatorul și Mântuitorul oamenilor, popoarelor și lumii” Problema este deosebit de complexă din toate punctele de vedere căci, aşa cum în familie unii sunt iar alţii nu sunt credincioşi, în sat/oraş/ţinut, unii sunt iar alţii nu sunt credincioşi,aşa şi cu atât mai mult într-un neam/popor unii vor şi alţii nu vor cu Dumnezeu. Problema nu este câţi dintr-un popor pot reprezenta poporul în faţa lui Dumnezeu, o mie, un milion sau zece milioane, bucuria este că din orice popor vor fi reprezentanţi ai săi în faţa lui Dumnezeu făcând parte din ANSAMBLUL tuturor neamurilor care trec la Legea Dragostei a lui Hristos Domnul. Procesul acesta de separare a cetăţenilor nemului care cred în Hristos Domnul ca Hristos al oamenilor şi popoarelor şi lumii de cetăţenii care vor să rămână în legile oamenilor este un proces de cracare a neamurilor prin puterea Luminii care este Hristos Domnul şi de aceea, la Naşterea Mântuitorului sărbătorim pogorârea pe pământ a Luminii care separă „apele cereşti” (parte a neamurilor care trec de partea Luminii), de apele pământeşti (parte a neamurilor care rămân în puterea înţelepciunii şi voinţei oamenilor) adică separă „apele de sus” de „apele de jos”, proces ce se numeşte „crăciunare a lumii”. Încă de la începutul lumii omenirea a ştiut că trebuie să vină acest moment iar Sfânta Scriptură vorbeşte prin proroci apoi şi în psaltire dar şi în Sfânta Evanghelie vorbeşte Hristos Domnul despre acest moment tratat foarte tainic şi în Apocalipsa Sf. Ioan Evanghelistul. Înverşunarea cu care poporul (popoarele) refuză salvarea şi mântuirea până în momentul în care netrebnicia lui şi a popoarelor căzând peste el şi ele, nu mai are şi nu mai au încotro... Despre crăciunarea lumii nu se scrie un articol şi nu se scrie o carte pentru a o arăta, justifica şi înţelege, cu atât mai puţin pentru a o lucra. Căci Naşterea Mântuitorului nu este numai un moment crucial de cotitură în viaţa oamenilor ci şi în viaţa popoarelor şi lumii întregi. Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca luminând sufletul celor aleşi a vesti lumii cele ce sunt şi cele ce vin, noi înşine, cu familiile, adunările, ţinuturile, neamurile şi popoarele noastre să înţelegem măreţia Planului lui Dumnezeu şi, în, prin, întru Una Biserică a lui Dumnezeu să facem Voia Sa după cum înşine ne rugăm: „Precum în cer AŞA şi pre pământ”! Doamne ajută!

Ioan Nicolae Mușat (ASCIOR, USELR), Buzău



7

Teologie fundamentală

Înmuguritele iubiriMotto: „Să te spui, să nu te spui Dorul meu, la ştii tu cui?”

Iubirea nu se spune, ea se simte,Cu sufletul, cu inima, cu toate,E la-nceput ascunsă-n a ta minte,În somnul zbuciumat din lunga noapte,

În gândul ce se-nalţă în visareÎnflăcărându-ţi simţul răvăşit,În dorul care stare nu mai areŞi e de-acuma veşnic, un grăbit.

În ce ai vrea să spui în dulci cuvinteCe vin din al tău suflet pârjolit,În cele nesfârşite jurăminteCe inima le-a pus într-un şoptit.

În chipul cel aprins a-mbujorare, În lungi dorinţe bine tăinuite,În visul cel cuprins de-nflăcărare,În simţul tău, ce niciodat’ nu minte. *Aşa înmuguresc pe astă lumeDin totdeauna marile iubiri,Se-aprind dintr-o privire şi nebuneVor fi ale tale gânduri şi simţiri.

De ele nimeni n-a scăpat vre-odată,De ele nimeni n-o scăpa nicicând,Pe ele-aş da şi-acuma lumea toatăSă nu îmi plece niciodat’ din gând. **Iubirile îmi sunt o primăvarăCe reînvie simţurile toate,Desferecându-ne de-o grea povarăA anilor prea mulţi, purtaţi în spate.12.11.2017

Mircea Dorin Istrate, (LSR), Tg. Mureș

Stare Uneori poposim în dreptul unei ferestre să privim înăuntrul ei, curioşi.

Ne vedem chiar pe noi, deformaţi, în oglinda ei.

Dacă ne străduim să vedem dincolo de ea, putem asista la răstignirea noastră...

Vasilica Ilie, București

Chiriaşla marginea acestei lacrimi în care am locuit în ultima vreme

NAŞTEREA MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS – UN PRAZNIC AL BUCURIEI SFINTE –

Acest praznic, Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos, este cel mai important eveniment din istoria omenirii. Venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu este asemănată în cărţile şi cântările bisericeşti cu răsăritul soarelui care, înlăturând

întunericul, aduce lumină, viaţă şi bucurie pentru întregul Univers.Această sărbătoare creştină marchează apropierea totală a lui Dumnezeu de noi,

oamenii. Iisus Hristos – Fiul lui Dumnezeu – a venit din Cer ca să se facă Fiul Omului asemenea nouă, pământenilor, şi să ne ridice pe noi, oamenii de pe pământ, în „împărăţia cerurilor”.

Cu fiecare prăznuire a Naşterii lui Iisus trebuie să ne autoevaluăm, pentru a vedea cât de mult ne-am apropiat de Dumnezeu, Care stă tot timpul la uşa inimii noastre: „Iată, stau și bat la ușa inimii tale” (Apocalipsă 3, 20).

Iisus vine la noi ca să ne nască la o nouă viaţă duhovnicească; El coboară din ceruri ca să transfigureze tot Universul, făcând „cer nou și pământ nou” (Apocalipsă 21, 1). Poate mulţi vă întrebaţi: de ce oare acest mare praznic creştin al Naşterii lui Hristos este o sărbătoare a bucuriei, atât pentru trup, cât mai ales pentru suflet? Care este izvorul acestei bucurii sfinte? Faptul că primim cadouri unii de la alţii sau că avem pe masă multe bunătăţi culinare? Nimic din toate acestea! Bucuria nu stă în materie, fie ea şi aur strălucitor. Ea trebuie căutată în profunzimea fiinţei noastre, care tânjeşte după Dumnezeu, aşa cum spunea Fericitul Augustin: „neliniștit este sufletul meu până ce se va odihni la Tine, Doamne”.

Evanghelia ne descoperă izvorul acestei imense bucurii duhovniceşti: „Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul - Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veșnică” (Ioan 3, 16).

Iată aşadar de ce să ne bucurăm atât de mult: pentru că Dumnezeu ne iubeşte. Ce poate fi mai minunat în această lume decât să iubeşti şi să fii iubit?! Una este să te iubească oamenii, şi alta este iubirea lui Dumnezeu. Iubirea omenească este schimbătoare şi vremelnică, pe când iubirea divină este veşnică şi fără de margini. În această iubire sfântă bunul Dumnezeu ne-a făcut cel mai sfânt dar: trimiterea lui Iisus Hristos în lume, la noi, oamenii. Mântuitorul Iisus Hristos este „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Lumină din Lumină”. Acest praznic al bucuriei ne convinge de fiecare dată că noi, oamenii, nu suntem singuri în acest Univers, deoarece: „cu noi este Dumnezeu” (Isaia 8, 9).

Prin spovedania noastră sinceră, înlăcrimată, Hristos Se naşte în inima noastră, pentru a ne chema la Cina cea de Taină prin acest îndemn sfânt: „Luaţi, mâncaţi, Acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi. Beţi dintru Acesta toţi, Acesta este Sângele Meu, care se varsă pentru voi spre iertarea păcatelor” (Matei 26, 26-27).

Spovedania deasă şi Sfânta Împărtăşanie ne fac să înţelegem mai bine izvorul bucuriei acestui mare praznic creştin: Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos – Fiul lui Dumnezeu. Pr. Prof. Dr. Milea Mihail, Buzău



8

Mirenii și religiacu chirie nu mai este niciun pic de aeraşa că ţi-o dăruiesc ţie cel fără de nume cel fără de chip cel fără de aripi cel fără de curajsă vezi cum este să te târăşti sub iarba cetăţilor de şoapte nerostite, să auzi cum poticnirea cuvintelor nestrigate acoperă palatinul simţirii iar inima şchioapătă sub hemoragii de promisiuni ce înghit în sec

Camelia Florescu, Craiova

Mă ninge noiembrePriveşte cum ninge cu fluturi Goniţi de ploaia toamnei târzii, Rămaşi în cer aşteptând iarna Să-i cearnă să zboare zurlii.E noapte şi-n liniştea oarbă Îşi scutur din aripi sclipire, Trezind dorinţele toate Din somnul cu-a sa rătăcire.E prima dată când ninge Cu fluturi ce-acoperă urme, Din toamna ce eu am iubit-o, Durerea vrând să mi-o curme.Coboară în valsuri dansând Obrazu-mi sărută în treacăt, O lacrimă-mi curge pe buze Şi inimii pun iarăşi lacăt.Mă ninge pe creştet „noiembre” Cu fluturi din fulgii de nea, Să râd sau să plâng mă provoacă, Confuză mi-e inima grea.În noaptea târzie mă-mbracă În straiele albe de înger, Dar Doamne cine mă vede, Departe aici cum eu sânger?Rămân împietrită afară, Lăsând să m-acopere-ntruna, Noiembre cu fulgii de fluturi, Deşi… îmi este totuna.

Ionica Bandrabur, Slănic M. 12/11/2017 --Aosta

Creator al nemuririiPrivesc în gol, cu tâmple ninse, Să ne-ntâlnim iar printre vise, S-aştept la porţile iubirii Un Creator al nemuririi...

SĂRBĂTOAREA CREŞTINĂ- EXPERIMENTAREA SACRULUI -

Printre darurile primite de la Dumnezeu se numără şi sărbătorile creştine care reuşesc să ne înfrumuseţeze, să ne îmbogăţească în mod considerabil viaţa, dar şi să ne pună în legătură cu Acesta. Frumuseţea lor este atât materială, cât şi spirituală: materială pentru

că bucatele sunt felurite, atent alese faţă de zilele obişnuite, trupul dispune de mai multe ore de odihnă; spirituală întrucât sufletului i se oferă un răgaz pentru tihnă, reculegere, rugăciune, dar mai ales bucuria comuniunii liturgice; dacă bucurăm trupul cu cele omeneşti, cu atât mai mult se cade să nu uităm de suflet şi de bucuriile după care tânjeşte. Totul se face după un ritual dinainte stabilit; dimineaţa creştinul adevărat îşi spală trupul, se îmbracă-n straie potrivite, îşi primeneşte sufletul, apoi îşi îndreaptă paşii către biserică, unde se integrează în atmosfera duminicii sau sărbătorii. După slujbă îşi continuă viaţa, asemenea unei liturghii de după Liturghie, dând slavă şi mulţumind Domului pentru toate câte i-a dat, bune sau rele, pentru o întâlnire în familie, pentru spectacolul pe care natura i-l oferă în fiecare clipă a vieţii lui, dar pe lângă care uneori trece cu nebăgare de seamă, pentru mângâierea unui suflet aflat pe patul de suferinţă etc. Simte o bucurie deplină şi nu o saturaţie ori greutate trupească, fiind conectat prin har la aparatele duhovniceşti ale inimii, ce-l pun în legătură de iubire cu aproapele. Sacrul ni se distribuie atât în momente privilegiate, cât şi în momente pe care singuri le alegem pentru trăirea în Hristos. Din punct de vedere fiinţial, trebuie să fim într-o continuă legătură cu Creatorul, dacă dorim îndumnezeirea, dar sub aspectul unui comportament expresiv – rugăciune, meditaţie, milostenie – ne supunem ritmurilor temporale si totodată cadenţelor calendaristice. Ceremoniile religioase, bucuriile şi necazurile deopotrivă adună oamenii la un loc, îi solidarizează şi îi întăresc într-un mod tainic. Ne simţim solidari, dar numai în faţa morţii şi a necazului devenim egali şi neputincioşi. În aceste clipe, sentimentul religios nu mai este o trăire personală, ci se difuzează trecând de la unii la alţii, sprijinindu-se pe confidenţe, pe împărtăşirea trăirilor. Un creştin adevărat se simte pe deplin mulţumit doar atunci când cel de lângă el a ajuns la aceeaşi bucurie sufletească. Cel mai mare extaz se poate vedea pe chipul pruncilor, căci ei sunt singurii care nu-şi îngreunează sufletul cu grija zilei de mâine; în ei descoperim setea de viaţă, de sărbătoare. Copilul trăieşte divinul, jubilează, se dăruieşte, îi place natura, o recreează în mintea lui, conferindu-i alte valenţe. Prin cultul divin, sarbătorile religioase ne transpun tainic în mijlocul evenimentelor mântuitoare, făcându-ne părtaşi la o rememorare spirituală care aduce un surplus de înduhovnicire, de bucurie şi purificare. Prin lucrarea harului, istoria se istoriseşte, facerile se refac, legăturile se întăresc şi chipul se restaurează. În timpul momentelor liturgice nu suntem simpli spectatori, ci devenim făuritori şi autori ai actului liturgic, implicându-ne prin întregul nostru comportament: închinăciuni, cântări, mătănii, rugăciuni. În acest timp „cosmic” părăsim pentru o vreme propria vremelnicie şi nimicnicie, pentru a îmbrăca parţial „haina de nuntă”. Fiecare sărbătoare are laturile sale de bucurie şi de tristeţe; de bucurie pentru că suntem lângă Hristos, Maica şi prietenii Săi, de tristeţe că-L răstignim cu păcatele noastre ori nu reuşim să urmăm sfinţilor pentru a ajunge măcar în parte la vrednicia acestora. „Să nu lucrăm în acele zile nimic, fără numai cele pentru suflet” este îndemnul Sfintei Scripturi (Deut.16, 8); aşadar sărbătoarea înseamnă activitate, lucrare a spiritului în vederea ajungerii la asemănare, şi nu efortul fizic de a strânge în hambare roadele pământului. Sărbătorile noastre creştine nu se pot transforma în momente de loisir, în intervale vide de activitate, ci trebuie să devină clipe de formare duhovnicească şi culme a trăirii spirituale. Nu trebuie să aşteptăm duminica, Boboteaza sau Cincizecimea ca rânduială a calendarului, ci este important să facem din clipă un moment de bucurie sfântă. E sărbătoare atunci când judecăm mai puţin şi iertăm mai mult, când vedem bârna din ochiul nostru şi nu paiul din ochiul aproapelui; astfel ne „însărbătorim” sufletele cât mai mult şi cât mai des. În cer şi pe pământ e sărbătoare şi atunci când un păcătos se pocăieşte; pentru el se



9

Priveşte visele din mine, Le vei găsi mereu şi-n tine. Tăcerea timpului ne leagă, Din dor, cărările-mi dezleagă.De mă priveşti prin ochi-de-vise Paşii-mi vor fi pe căi promise, Din anii... pe care i-am pierdut, Foi scrise, nălucă din trecut.Lasă-ţi gândul pe buze să-l simt, Silabele rostite-n alint, Stele din cer curgă în muguri, Poartă-mă cu tine-n adâncuri!Pierduţi vom zbura iar prin vise, Privirea-n gol, tâmplele ninse, Tu, Creator, iar eu fiinţă, Iubeşte-mă cu-a mea ştiinţă.In gol... oprită-s la răscruce, Zenitul... ce îmi poate-aduce? Iubire-n culori de-ametist... Durere-n strigăt tăcut şi trist!Văpaie în privirea noastră? Sau înnoptare în fereastră! O mângâiere-n gol de stele... In locul cioburilor mele!Privesc în gol, am tâmple ninse, Te-am întâlnit iară prin vise... Eram la porţile iubirii Tu... Creator al nemuririi!

Nastasica Popa, Năvodari

O picătură de iubireȚi-aş picura în aşternut O picătură de iubire... Ți-aş presura un vis plăcut, Să-l porţi mereu în amintire!Un vis în care eu să fiu Realitatea vieţii tale Preaiubitor, preagrijuliu, Să mergem pe aceeaşi cale!Adâncă rană mi-ai lăsat, Când mi-ai zâmbit din întâmplare... Fiinţa prea mi-ai tulburat! Şi-acuma sunt în căutare!Te-ai dus, dar eu ca un nebun Îţi caut chipul printre stele... Aş vrea să te găsesc, să-ţi spun Că eşti iubirea vieţii mele!Mai dăruieşte-mi, dacă poţi, Măcar o singură privire! Nu pentru-a mă făli la toţi, Ci pentru-a ţine-o-n amintire!

Gheorghe Stratan, (USELR), Chișinău

Iartă-l, Doamne, şi nu-l bateIartă-l, Doamne, şi nu-l bate Pe cel care te îngână, Căci seama când îşi va da, Va dori să-şi piard-o mână.

Recenziijunghie viţelul cel gras, pentru el se pregăteşte ospăţul...; ea începe în momentul venirii în sine şi se încheie cu bucuria de la masa părintească, căci mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat (Lc.15, 11-32). Iată cum IUBIREA este începutul şi sfârşitul oricărei sărbători.

E SĂRBĂTOARE

E sărbătoare-atunci când dăruieştiE sărbătoare dar şi când primeşti.

E sărbătoare dacă ai răgazSă ştergi o lacrimă de pe obraz.

E sărbătoare când ai mângâiatUn suflet trist şi prea îngândurat.

E sărbătoare dacă te-nrudeştiÎncă de-aici cu cetele cereşti.

Iar sărbătoare fi-va-ne-ncetatCând sufletul la ceruri s-a urcat.

Maria Amalia POPESCU, Perisoru, Călărași

„Mireasa din sufletul meu” –adevărata terapie pentru spirit

Un nou volum de poezie religioasă, intitulat „Mireasa din sufletul meu“, Editura Editgraph, Buzău, 2017, autor Lorena Gabriela Gherghe. M-a atras în primul rând prin titlu, apoi prin lectura poeziilor mi-am dat

seama că este o carte deosebită, asupra căreia merită să zăbovesc ceva mai mult. Vorbirea despre poezia religioasă este un demers delicat şi

complicat. Mai mult decât orice pe lumea asta, credinţa este cea mai intimă şi mai personală stare a omului. Or, pentru a explica trăirile şi convingerile autorului, uneori este nevoie de a intra nepermis de mult în vasul duhovnicesc al acestuia pentru a asculta suavul glas al cântărilor sale. Dacă acest glas reuşeşte să impresioneze urechea sufletului cititorului, atunci, deşi dificil, acest lucru este posibil. Până la urmă, fiecare înoată în tainele poeziei până acolo unde îi este permis de puterea sa de pătrundere spre miezul trăirilor şi emoţiilor autorului, de pregătirea şi aplecarea sa asupra subiectului tratat, dar

şi de fibra şi canavaua din care sunt ţesute versurile. Fiecare poezie trebuie citită în sine şi pentru sine, şi fiecare cititor înţelege ceea ce este pregătit să înţeleagă.

Cu gândul cel bun şi o stare sufletească prielnică, am purces la o lectură mai atentă a poemelor Lorenei Gherghe. De la început am înţeles faptul că Hristos n-a stat prea mult la uşa inimii sale; aceasta, prin liberul său arbitru, i-a deschis degrabă, iar confirmarea acestui gest este însăşi această carte, care dovedeşte clar că Dumnezeu îi iubeşte sufletul pe cale de înflorire. În cartea de faţă întâlnim trei binecuvântate virtuţi ale poetei: cunoaştere, înţelepciune şi har. Bând din aceste trei izvoare prin care curge



10


10

Recenzii

Cu cealaltă să se-nchine La icoana din perete, Căci de-atâta îngânare, Gura-i va zace în sete.

Iartă-l, Doamne, şi nu-l bate Pe cel care te-a supus, Când pe cruce-nfipt în cuie Sufletul ţi l-a răpus.

Şi el va trece prin foc, Răstignit în grea durere, Va simţi prin palme răni Şi-al lui suflet va piere.

Iartă-l, Doamne, şi nu-l bate Pe cel zilnic ce te-njură, Ai milă, căci îi va trece Când va fi în pământ, zgură.

Atunci el va lua aminte Căci doar unu-i Dumnezeu, Chiar de vrea sau de nu vrea, Tot l-ai ajutat la greu.

Mihai Rujoiu, Câmpina

Amintirile dorCând se crapă de ziuă,neîmblânziţişi gânditoricu ochii împăienjeniţibuze tremurândeşi surâs stânjenitcontemplăm raza de soarece străbate pieziş încăperea. O tăcere ciudată,deasă, seninăpluteşte prin casăprin noispre bolta minţiişi ungherele inimii. Ne ţintuim cu privireaimaginându-ne căîntre o boare de răsăritşi-o pâlpâire de-amurgvag şi transparentmai purtăm în palmacu care ne mângâiamo petală de poezieacum doarun puf de păpădiezburătăcitcine ştie pe unde. Pe aripi de vis ciobitamintirile dor.

Vasilica Grigoraș, (USLR, ASCR, ASCIOR), Vaslui

„apa vieţii”, Lorena Gherghe udă „pământul secetos” al fiinţei sale, dar şi al cititorilor, spre vindecarea spiritului.

Citirea acestor poeme declanşează trăiri autentice, transmite mesaje clare, complete spre sufletul cititorului. Se adresează şi celor care cred şi celor care nu cred, şi celor care ştiu, şi celor care nu ştiu ce înseamnă să crezi, dă relaxare şi linişte interioară, dar şi fiori greu de stăpânit. Cartea este un îndrumar dintr-o şcoală de iniţiere, un început bun, o experienţă de urmat şi de neuitat, momente de încântare şi de regăsire… Un excelent exerciţiu spiritual de rugăciune, spovedanie, purificare, înduhovnicire… Un îndemn la nepătimire, o invitaţie la a ne înălţa.

Încet, încet, cu grijă şi atenţie sporită, am intrat în intimitatea spirituală a autoarei, pe care ne-o dezvăluie cu iubire de Dumnezeu şi de semeni. Şi cum ar putea fi altfel, când titlul volumului „Mireasa din sufletul meu“ este atât de sugestiv? Dumnezeu ne iubeşte pe toţi, însă doar unii sunt vrednici pentru a-L primi „mireasă“ în sufletul lor şi să vadă totul într-o perspectivă plină de lumină. Poezia Lorenei Gherghe este ca buretele avid de apă, fiecare vers şi cuvânt este îmbibat cu apă sfinţită şi mir bine mirositor; este o poezie religioasă profundă şi aplicată intim pe percepte religioase, îţi creează emoţii nebănuite, emanând, fără rezerve, un dor nemărginit după dumnezeire.

Chiar din primele poezii, se observă faptul că autoarea a avut perioade de frământări, nelinişti, tulburări ale vieţii. Nu a găsit întotdeauna explicaţii mulţumitoare a ceea ce se întâmpla cu ea şi în jurul ei, de aceea începe procesul de căutare a unui ajutor, indentificându-l, în cel mai firesc mod, în Dumnezeu. Ne mărturiseşte că pentru a-L găsi, trebuie să-L căutăm, iar Calea Domnului nu este una uşoară, netedă, pavată doar cu flori bine înmiresmate, ci este una strâmtă, cu urcuşuri şi coborâşuri, cu anumite „coclauri“, cu „gânduri seci şi obosite“, de aceea de multe ori ne împiedicăm şi cădem, însă important este să ne ridicăm şi să mergem mai departe. În poezia „Te-am căutat“ ne dezvăluie drumul căutării, întâlnind atât lumini, cât şi umbre, iar după eforturi sporite Îl regăseşte pe Domnul, chiar în inima ei: „Te-am căutat în amăgire / Pe unde-am fost și altădată, / Dar n-am găsit fir de iubire, / Căci Tu erai în mine, Tată!“.

Poemele din acest volum sunt bobiţele metaniei pe care autoarea o poartă zi şi noapte. Poezia Lorenei Gherghe poate fi asemănată cu Scăldătoarea din Vitezda, în care poeta, prin fiecare vers, strofă, poezie, se „scaldă“ pentru a se vindeca de fărădelegile acestei lumi în care trăim. Deşi n-a intrat prima în această apă binefăcătoare (poezie religioasă s-a mai scris şi se va mai scrie), a intrat cu sufletul curat, cu smerenie şi cu încredere, gesturi bineplăcute Domnului. Mai mult, poeta ne invită şi pe noi în propria-i casă (la lectura cărţii), pentru a sorbi stropi de credinţă şi pentru a cunoaşte efectele acestei sfinte scăldători.

Lirica Lorenei Gherghe poate fi Grădina Ghetsimani. Se ştie că aici a fost cel mai iubit loc de rugăciune al Mântuitorului lumii, iar volumul „Mireasa din sufletul meu“ este modul cel mai profund în care s-a rugat autoarea, cartea întreagă fiind o rugăciune, cuvinte şi gânduri de adâncă trăire duhovnicească. Ne aduce aminte de poezia lui Vasile Voiculescu, poet religios autentic şi medic român născut şi el pe meleaguri buzoiene, „În grădina Ghetsemani” - inspirată din mitul biblic al rugăciunii lui Iisus pe Muntele Măslinilor, după Cina cea de taină.

Ritmul alert al vieţii de zi cu zi nu-i întunecă nici mintea, nici sufletul poetei, ci, dimpotrivă, se observă o revărsare fină a divinului în eul liric, o conexiune intimă cu Divinitatea. În opinia autoarei, apropierea de Dumnezeu este calea spre lumină, cu încercări şi bucurii, pe care trebuie să le acceptăm smeriţi, mulţumind pentru ele.

Poezia Lorenei Gherghe este adormirea prin înviere, adormirea celor lumeşti şi reînvierea vieţii spirituale în straiele liricii închinate Domnului, în triplă ipostază:



11


11

Recenzii

Ține-mă în brațele tale... Şi iar îmi amintesc de plaja, Cu patul de nisip pe care Eram suflarea ta şi vraja Din lut arzând de-nfiorare.

Revăd ca-n vis zorii de vară, Delfinii care ne priveau tăcuţi, Când ne-am iubit întâia oară Şi am intrat în dragoste desculţi.

Sufletul meu era durere, Acum e-al tău, îţi aparţine, Uitate-s umbre de tăcere De când l-ai scos dintre ruine.

Ține-mă în braţele tale, Să uit hăul singurătăţii, Ce-mi aducea ploi în rafale Stropind cu lacrima tristeţii.

Alintă-mă cu-o sărutare Şi nu lăsa măcar o clipă În care stânca de uitare Să rupă-a dragostei aripă...

Dorina Omota, Arad

Dacă...Dacă să-mi ştergi lacrimile nu ai ştiut, Degeaba, iubite, m-ai privit zâmbind. N-ai înţeles că sunt om fragil, n-ai vrut... Deşi puternică de multe ori părând.

Dacă n-ai ştiut să te lipeşti de mine, Când unele rele ne-au împresurat... Zadarnic mi-ai fost alături doar la bine, Atunci când toate sunt lesne de-ndurat.

Dacă nu ai ştiut să-ţi respecţi cuvântul, Acea dragoste ce-ades ai declarat... Degeaba ai rostit mereu legământul şi de vreau să-ţi fiu soţie-ai întrebat.

Livia Norina Zezeanu, (ASCIOR), Brăila

COLINDĂÎntre mine şi-ntre tineO cărare de suspinePe-un deal greu de urcatŞi-un sfânt roi de albine,Ce se ţine după mine,După stup întunecat,Iar, în vale, oare cineCulegând flri de sulcine,Pentru ceasul somnului?Este Maica Domnului,Maica Sfântă-a Domnului,Plângând drumul omului. (din manuscrise,

Florin Grigoriu, (S.S.R.) București)

Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Şi ne rugăm ca această adormire prin înviere să-şi arate roadele şi în viaţa noastră, a cititorilor şi a tuturor oamenilor.

Întâlnim în carte o sumă de întrebări, dar nu orice fel de întrebări, ci sunt puse după logica celui care vrea să se înţeleagă, să se regăsească pe sine şi să-L regăsească pe Dumnezeul său personal. Întâlnim aici o comunicare prietenoasă, dulce, caldă; autoarea nu se sfieşte să întrebe până şi amănunte, însă trebuie precizat faptul că nu pune întrebări pentru că nu crede şi pentru că are nevoie de dovezi, de argumente în acest sens, ci pentru a le folosi pe acestea în a-L împărtăşi pe Domnul Dumnezeu semenilor săi. Din poeziile „Cine ești Tu?“ “Din plinătatea unui Adevăr / Mustind de sensuri și de veșnicie, / Tu Te reverși în toate, nou atom, / Ca existența încă să mai fie. // ... De fața și-ar spăla-o cu lumină, / Ochii de și i-ar roura cu cer, / Tu Te-ai muta în carnea lor de tină / Şi-ai pune veșnicie-n efemer.“ şi „Cum o fi?“ “Cum o fi să nu faci economie la dragoste / să o lași să crească / să vorbească / să-mblânzească / să-mplinească / să-nflorească / în fiecare / iubirea de soi / să îl transforme pe eu în noi / în voi ..., / iubite om, / să-I cântăm lui Dumnezeu, într-o inimă „- Iubi – Te - vom!”?, aflăm supremul adevăr al vieţii în Hrisos – IUBIREA.

Această scriere a Lorenei este o lucrare dumnezeiască, aici întâlnim Persoanele Treimice cu faţa către autor şi, prin el, către cititor. Fiecare lucrare (poem) provine din Tatăl, se comunică prin Fiul în Duhul Sfânt. Pentru autoare, ca şi pentru noi toţi, Împărăţia lui Dumnezeu înseamnă cunoaşterea Sfintei Treimi. În poemul închinat lui „Dumnezeu“ (Tatăl), ne spune cum îl vede, cum îl simte: „Dumnezeu Același e / Astăzi, ieri și mâine; / Te așteaptă să Îi ceri / Să-nvieze-n tine. // Dumnezeu Își pleacă-n noi / Rănile din cruce / Ca să toarne-n noi șuvoi / Harul Lui preadulce. // Dumnezeu ne vrea ai Lui / În eternitate / Deschizându-i omului / Cerurile toate.”, în „Cum crește Dumnezeu“, îl descoperim pe Iisus, Fiul Omului şi-al Domnului „Sporește, Hristoase-n mine / Până mă dizolv în Tine / Trăindu-Te în iubire, / Ca și-n cruda răstignire; / Bucuros în cerul dulce, / Dar și-n locul Tău pe cruce; / Să nu mai pot respira / Decât prin iubirea Ta / Şi rana lumii din Tine / Să mă doară-n orișicine. // Hristoase iubit, / Al meu răstignit, / Vino-n mine și Te-oi duce / Răstignit, cu tot cu cruce!”, iar în „Mărire Ţie!” ne învaţă cum să invocăm Duhul Sfânt: „Rădăcina mea e Harul / Ce mă hrănește de Sus. / Rostul meu încă nu-i spus. / (Un rost are fiecare; / Până îl aflăm – răbdare! ) // - Doamne, Tată, nu-i așa / Că în poezia Ta / Ne vom regăsi cu toții, / Şi întregii, și netoții / Şi vom scrie pe-o hârtie: / „Mărire Ţie, / Doamne, mărire Ţie!?”; astfel, „Sfânta Treime” fiinţează în tot şi în toate: „Treime înaltă din cer și pământ / Cu cerul sporindu-Şi sămânța-cuvânt / În firea căzută așteptând la intrare / Roua Harului să rodească-n rafale”.

În căutarea sa, poeta n-o uită nici pe Sfânta Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, „Maria”: „Lumina, viața, pământul ți se-nchină, / Transfigurat trup de lumină, / Ce naști în oameni jindul după cer! / O, Prealuminată Taină, Preaminunat Mister, / Iubirea-mi pentru tine o am și tot o cer!”. După lungi evaluări, cu clătinări şi bâlbăieli, după lungi şi contradictorii gânduri, după nădejdi şi deznădejdi... poeta îşi face un amplu, dar amănunţit „Inventar”, o adevărată confesiune de credinţă a tot ceea ce ştie, ce poate şi ce face în urma conlucrării cu Divinitatea: „Mă citesc, / Mă răscitesc, / Ba mă pierd, / Ba mă găsesc, / Ba nu văd, / Ba văd prea bine... / Totuși, scris-am despre mine!// Că vreau să fac un inventar / La tot bagajul ce îl car. / Şi scriu cu râvnă. / Așadar: / - mersu-n hopuri și-n târâș, / - bâlbâiala, zboru-n câș; // - râsul, scâncetul, mândria, / - deznădejdea, veselia, / - căpoșenia, mânia, / - inteligența, prostia,



12

Recenzii/ - neblândețea, neiertarea, / - lăcomia, înfrânarea, / - neiubirea, netăcerea, / - sănătatea și durerea, / împietrirea, încruntarea, / - nesmerenia, iertarea, / - liniștea și tulburarea, / - agitația, răbdarea, / - somnul, plânsul, lacrima, / - îndoiala, voia rea, / - surâsul și curăția, / - căderile, omenia, / - nătângismul, ironia, / - discernământul, hoția ... // - Cu atâta bogăție, Mă tem, Doamne, că-s prea vie. / Sărăcește-mă un pic / Cât să-ncap pe ușa Ta / Când va fi chemarea grea. / Să nu-mi strigi „Nu te cunosc!”, // Că eu Te cunosc pe Tine / Şi nu Te confund cu nimeni, / Chiar de-i întuneric greu. / Te știe sufletul meu...“.

Când iubeşti un lucru, tânjeşti din tot sufletul după el şi, când tânjeşti, te lupţi să-l dobândeşti, iar când dobândeşti, „nicio datorie nu este mai urgentă decât aceea de a spune «mulţumesc»” (Sf. Ambrozie). Autoarea îşi reproşează că pentru toate binecuvântările primite nu-i spune Domnului destul de des, aşa cum s-ar cuveni, „Te iubesc”: „Azi nu Ţi-am spus că Te iubesc și uite, e spre seară. / Tu mă aștepți până târziu, că nu e prima oară. / Am fost la sfânta Liturghie ca să Te preaslăvesc, / Şi m-a atins flacăra ei, dar n-am spus „Te iubesc!”. Şi, după această meditaţie trează şi lucidă, aduce mulţumire Domnului pentru toate darurile primite: „Şi lutul pulsează în valuri de cer / Răsfrânte-n iubire vibrând de mister ... // În mine puterile Lui se-ntâlnesc, / Eu respir: - Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc... ” (Mulţumesc), iar cu vădită şi certă convingere afirmă că aceasta este singura cale a omului în viaţă şi îndeamnă pe „Toată suflarea îl laudă pe Domnul”: „De la minus la plus infinit, / Zidirea se bucură de Creator. / Veșnicește iubire în darul primit – / Viață eternă în nesfârșirea de dor. // Eu nu văd că sunt fărâmă de tot, / Mă smucesc între mine și mine, / Caut viața în fărâma de tot, / Părticică din nemărginirea care mă ține”.

Una dintre poeziile de mare forţă spirituală inclusă în acest volum este „Baladă Mucenicilor Brâncoveni“. Este un elogiu adus domnitorului român Constantin Brâncoveanu şi celor patru fii ai săi, omorâţi de turci pentru că nu şi-au lepădat credinţa ortodoxă străbună, credinţa în Treimea Sfântă, în Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi în sfinţii săi de oriunde din lume şi de pe pământ românesc: „Că-s prea de-ajuns chinul și umilința / La care i-a supus, forțându-le căința? / Că, torturați, cu înroșite-n foc coroane, / Arși la subsuori, strânși între iatagane, / Băltind în sânge de patru luni jumate, / Cu tăieturi la mâini, la cap, la spate, / E prea de-ajuns să-și arate puterea / Şi bine-ar fi s-arunce-n hău tăierea? / Iar Brâncoveanu nu e om de rând, / E voievod peste un popor blând. / Iubit de toți,

cultivat, pașnic, / Ei înșiși respectându-l trainic. / N-au gândit că tăcerea-i vinovată, Că vor răspunde pentru ea odată”.

Autoarea, o credincioasă practicantă a bisericii ortodoxe, trăitoare şi iubitoare de Dumnezeu, sub umbrirea Duhului Sfânt, mărturiseşte că la calea credinţei a fost chemată de Însuşi Mântuitorul Hristos, iar poezia sa s-a înfiripat treptat: „Sunt trei ani de când adun aceste picături de cer și în inima, și în mintea mea, și pe hârtie. A venit vremea să le scoatem de sub obrocul smereniei, să le dăm drumul în lume ca să-și împlinească menirea. Eu m-am bucurat mult de ele, mă bucur în continuare, iar acum, cu vorbele lui Hristos, vă urez și vouă, cititorilor, bucurați-vă!„. (Prolog)

Lorena Gherghe îşi pune sufletul pe masă, totul este la vedere; discuţiile, trăirile, rugăciunile sale, atât de personale sunt darul primit de la divinitate şi dăruit nouă, cititorilor. Vede totul cu ochii sufletului şi scrie cu pana inimii, ne îndeamnă la reflecţie, la trezvie, la îndreptare, că toate cele iertate aici vor fi iertate şi în adormire. Lectura cărţii sale poate aduna o minte rătăcită, poate stinge o poftă încinsă şi poate potoli o pornire pătimaşă. Şi toate aceste efecte benefice vin din iubire de Dumnezeu şi de semeni, pentru că atunci „când am fost creaţi la început, în noi erau numai seminţe bune, niciuna rea“. (Evagrie Ponticul)

Poeta Lorena Gherghe este licărul României profunde, este candela din adâncul sufletului românesc şi din înălţimea dealurilor şi munţilor buzoieni. Domnia sa nu a fost înzestrată doar cu harul scrierii, ci şi cu un alt dar de mare preţ, bucuria de a fi dascăl, dascălul copiilor din Verneşti, judeţul Buzău. Ce profesie mai potrivită putea fi pentru un suflet deschis spre iubire, lumină şi credinţă, precum cel al Lorenei Gherghe, decât cel de profesor? Şi nu predă orice obiect (toate bune şi frumoase), căci a preda limba neamului din care ne tragem este o menire sfântă. Elevii domniei sale devin treptat mai buni, mai blânzi, mai drepţi, mai luminaţi în cunoaşterea şi respectul strămoşilor, iar prin limba ce-o vorbesc duc mai departe credinţa vie întru dăinuirea neamului.

Lorena Gherghe este o poetă religioasă specială, prin versurile sale rostind cuvântul lui Dumnezeu. Ne bucurăm de această carte ca de o binecuvântare spre întărirea în credinţă şi mântuire. După fiecare poezie citită, îţi pleci capul în faţa autoarei şi înalţi o rugă de mulţumire Domnului că ţi-a oferit prilejul să citeşti asemenea poeme.

Felicitări autoarei, sănătate, inspiraţie şi la cât mai multe volume!

Vasilica Grigoraș, (USELR, ASCIOR, ASCR), VasluiN O I E M B R I E - D E C E M B R I E


13

Ortodoxia și Orizonturile Bucuriei

Ortodoxia și Orizonturile Bucurieisau bucuria vieții în Adevăr, ca împlinire lăuntrică în și

prin Hristos Domnul nostru(Continuare din nr 6 Sept.-Oct. 2017)

„Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucurați-vă!” (Mt. 28, 9)

Se ştie că bucuria este un sentiment pozitiv, un moment de fericire caracterizat printr-o viziune optimistă a unei situaţii. Este un sentiment bazic omenesc împreună

cu frica, mânia, scârba, tristeţea şi uimirea. Bucuria este o trăire interioară generatoare a unei stări de bine cu mari niveluri de energie şi multă disponibilitate în faţa acţiunilor constructive şi se manifestă prin toate căile de exteriorizare: vorbire, fapte, gesticulaţii, hotărâri. Starea sufletească opusă bucuriei este tristeţea. Expresia feţei în bucurie se transformă, ochii devin lucioşi şi faţa senină, însoţită de zâmbete. Bucuria este deplină atunci când este duhovnicească şi a atins acea măsură care să permită nevoitorului să spună: „Bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta”1, Doamne. La această bucurie ne îndeamnă chiar Mântuitorul, când zice: „Ați auzit că v-am spus: Mă duc și voi veni la voi. De M-ați iubi v-ați bucura că Mă duc la Tatăl, pentru că Tatăl este mai mare decât Mine”2. Fundamentul realităţii bucuriei duhovniceşti a oricărui nevoitor este bucuria pe care au simţit-o Zaharia şi Maria, când s-a născut Ioan Botezătorul, căci ni se spune: „Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu”3 şi îndemnul Maicii Domnului ca să se bucure, aşa cum vedem din Cântarea Mariei, când Îngerul îi spune: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei”4. Apoi aflăm că s-au bucurat Magii de la Răsărit, după cuvântul care zice: „Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte”5. Dar edificiul desăvârşit al bucuriei este Însuşi Mântuitorul, Carele, după ce s-au înapoiat cei 72 de ucenici, „S-a bucurat cu Duhul”, după cum ne spune Sf. Evanghelie, când zice: „ În acest ceas, El S-a bucurat în Duhul Sfânt și a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și de cei pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Așa, Părinte, căci așa a fost înaintea Ta, bunăvoința Ta”6. De asemenea, află despre bucurie, când Domnul îi certa pe farisei şi cărturari spunându-le: „Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea și a văzut-o și s-a bucurat”7. Din păcate, se bucură şi ticăloşii, căci „auzind ei,

s-au bucurat și au făgăduit să-i dea bani. Şi el căuta cum să-L dea lor, la timp potrivit”8, „Iar Irod, văzând pe Iisus, s-a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L cunoască pentru că auzise despre El, și nădăjduia să vadă vreo minune săvârșită de El”9. Ca să nu mai vorbim de cumplitul trădător al Domnului, care „apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te, Învățătorule! Şi L-a sărutat”10 şi de nefericiţii trepăduşi ai lui Pilat, care-L chinuiau pe Mântuitorul tuturor „Şi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap și în mâna Lui cea dreaptă trestie; și, îngenunchind înaintea lui își băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor!”11. Bucuria, ca şi Ortodoxia, care este recunoscută a fi „Dreapta credință”, ce se identifică cu însăşi „Tradiția apostolică”, sunt citate adesea în Sf. Scriptură. Iată ce spune, în acest sens, Alphonse Goettmann despre bucurie: „Bucuria este un cântec, o lumină, un schimb, o strălucire care traversează întreaga Biblie, din loc în loc, de la prima până la ultima pagină. Este comoara oricărei ființe vii, chiar cea mai lipsită”. Atât bucuria, cât şi ortodoxia sunt ontologice, întrucât oamenii, fiind zidiţi „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietățile ce se târăsc pe pământ și tot pământul”12, atât adevărul, ca dreaptă credinţă, cât şi bucuria, oamenii le-au primit ca dar dumnezeiesc, dar prin căderea în păcatul neascultării acestea au fost pângărite şi pervertite. Doar acela care prin nevoințe duhovnicești a dobândit bucuria duhovnicească se ridică deasupra bucuriei lumeşti, care după Sf. Părinţi este una dintre patimile cele mai ascunse ale sufletului, şi folosindu-se de dreapta credinţă, pregustă, de aici de pe Pământ, din frumuseţile Adevărului divin, Cel din care izvorăşte „dreapta credință”. Astfel, omul nevoitor, în urcuşul său, după fiecare victorie duhovnicească se întoarce, în sufletul său, zidit prin virtuţi, asemenea cetăţii Ierusalimului, după cum „toți bărbații din Iuda și din Ierusalim și cu Iosafat în fruntea lor s-au întors foarte bucuroși la Ierusalim, pentru că Domnul le dăduse biruință asupra vrăjmașilor lor”13. Nici aceştia, nici omul pe cale a se înduhovnici nu s-ar fi putut bucura dacă nu aveau în ei bucuria ca dar divin. Cei care ajung pe culmea înduhovnicirii, „prăznuiesc cu bucurie, timp de șapte zile… fiindcă Domnul îi înveselește”14. Bucuria lor este bucuria duhovnicească, adică una dintre cele 218 virtuți. Cel înduhovnicit prăznuieşte şapte zile, întrucât, prin har el a recăpătat ceva din înfăţişarea omului desăvârşit, a cărui măsură este numărul şapte. Înduhovnicitul aduce în ziua aceea mulţime de jertfe bine plăcute lui Dumnezeu şi



14

Ortodoxia și Orizonturile Bucurieise veseleşte, căci Domnul a dat firii sale despătimite pricină mare de bucurie15. Bucuria, ca dar de la Domnul, se mai găseşte şi în: Iov, 8, 21; Ps. 4, 7; 112, 9; Eccl. 2, 26; 3, 11-12; 5, 18-19: Omului înduhovnicit Dumnezeu i-a hărăzit zile de bucurie. Astfel, în ziua de bucurie, la sărbătorile praznicale şi în duminici, omul cu frică de Dumnezeu şi plin de credinţă va trâmbiţa din trâmbiţele harice, redescoperite prin curăţie, înlăuntrul Sionului său despătimit, şi după cum Ierihonul istoric a fost dărâmat prin înconjurare, în tăcere adâncă, alternând cu sunete ascuţite de trâmbiţă16, aşa se va dărâma şi Ierihonul păcatelor sale şi va auzi glasul care zice: „Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”17. Trâmbiţa asociază Cerul şi Pământul, divinul şi umanul, într-o celebrare comună, ca prefigurare a vieţii veşnice, în Hristos Domnul. Pentru nevoitorul duhovnicesc, trâmbița lăuntrică este mereu trează şi simbolizează acea îmbinare importantă de elemente şi evenimente sfinţitoare, fiind marcată printr-o manifestare celestă (aer, suflare, sunet). Cum metanoia nevoitorului însetat de înduhovnicire presupune şi post, el Îl aude pe Domnul grăind: „Postul din luna a patra, a cincea, a șaptea și a zecea vor fi pentru casa lui Iuda spre veselie și bucurie și zile bune de sărbătoare! Dar iubiți adevărul și pacea!”18. Iuda este orice suflet ce prin post, rugăciune, milostenie şi jertfă de sine, urmează lui Hristos Împăciuitorul. Acest suflet despătimit şi hristificat face parte de Casa lui Iuda. Dar, în măsură de loc neglijabilă, tot Iuda este şi orice suflet gata să-L vândă pe Domnul, Învăţătorul şi Mântuitorul său. Iudeul, care este lăuntru sufletului oricărui nevoitor creştin, duhovnicesc stă, el însuşi, mai presus de ceilalţi. Apoi, să nu uităm că pentru acest suflet-iudeu este măsură Însuşi Domnul, că Revelaţia ne spune că: „de fapt Hristos Cel din Iuda este pui de leu, fiind Fiul lui Dumnezeu, Care toate le poate, Care biruiește fără luptă și singur are puterea să surpe prin cuvânt pe cei ce I se împotrivesc”19. „În acest scop, credinciosul nu trebuie să înceteze rugăciunea pentru împlinirea tuturor lipsurilor, trupești și duhovnicești, având nevoie necontenit de «pâinea vieții»20 și de «apa cea vie»21, ca și de vinul care înveselește «inima omului»22 şi de «untdelemnul bucuriei»23, pe lângă toate celelalte bunuri duhovnicești, care trebuiesc adăugate celor pământești”24. Nevoitorul duhovnicesc, în calitate de urmaş binecuvântat al lui Hristos, ajunge de se hrăneşte cu Mintea Domnului şi dobândeşte, astfel, acea minte care „cu judecata și cu discernământul ei ne ajută să viețuim drept și fără de prihană, făcându-ne vrednici să primim harul dumnezeiesc și pe Domnul însuși” şi să înţelegem Tainele revelate de El în Sf. Scriptură.

Toate cele de mai sus trebuie înţelese în chip duhovnicesc, întrucât luna a 4-a, luna a 5-a, luna a 7-a şi a 10-a au alte semnificaţii pentru nevoitorul creştin, decât cele pentru iudei. În paranteză fie spus, Cartea lui Zaharia are multe pericope mesianice25, unele dintre ele cu trimiteri speciale la sensurile duhovniceşti ale celor patru luni, sensuri care sunt o dovadă în plus că doar Ortodoxia poate fi Orizont al Bucuriei, Orizont către care orice suflet

responsabil ar trebui să-şi orienteze vederea duhovnicească.

Acestea sunt doar câteva dintre multiplele aspecte care ne îndreptăţesc să folosim paralele din Vechiul Testament, cu aplicaţie duhovnicească, creştinească şi spirituală, care să susţină afirmaţia noastră, că Ortodoxia este unicul

Orizont adevărat al Bucuriei duhovnicești sau al celei hristice. Nu este aici locul să dăm tâlcuirile Sf. Părinţi la aceste versete şi mai ales la versetele de mai jos, întrucât ar depăşi mult pretenţiile unui articol.

Totuşi, pentru sublimitatea lor harică, să reţinem că, pentru iudei, în luna a patra, ziua a 9-a, în al unsprezecelea an al domniei regelui Sedechia este asediată cetatea Ierusalimului de către Nabucodonosor şi distrus Templul26.

Ca să înţelegem profunzimea fiinţială duhovnicească şi mistică a acestei afirmaţii, trebuie să observăm, de exemplu, ce legătură, cu aplicare asupra nevoitorului duhovnicesc, este între luna a patra, ziua a 9-a, şi anul al 11-lea, şi între toate acestea şi sufletul zidit precum o cetate a Ierusalimului, şi Nabucodonosor, cel care a distrus Templul. Căci Nabucodonosor închipuie tot sufletul plin de mândrie şi părere de sine, care nu înţelege că piatra e piatră şi idolii sunt idoli şi oricât de grandioşi ar fi ei nu au nicio putere asupra sufletului uman, şi de aceea sufletul-Nabucodonosor ajunge mai jos decât cel mai păcătos dintre păcătoşii de rând şi atunci nu are cum să cunoască tainele ascunse în Cuvântul revelat. În aceste condiţii, un astfel de suflet, care este menit să fie templu al Duhului sfânt27, după cum ne asigură Apostolul, se prăbuşeşte în necunoaştere, întocmai ca Templul Ierusalimului.

Aşadar ca să putem împlini toate acestea şi să ajungem la sensurile adevărate ale Cuvântului revelat, trebuie nevoință duhovnicească permanentă şi lucrare harică pentru a dobândi Rugăciunea neîncetată, ca garanţie a unei cunoaşteri şi înţelegeri în duh a acestor locuri tainice din Biblie.

Referitor la Rugăciunea neîncetată şi metanoia necesară, iată ce ne învaţă un Mare Bătrân şi Părinte al pustiei, căruia Dumnezeu i-a îngăduit să experieze în trup Ortodoxia ca Orizont al Bucuriei. El spune: „Dar, dacă nu ne împodobim cu smerenia, simplitatea și bunătatea, rugăciunea nu ne va folosi la nimic. Şi nu spunem aceasta numai despre rugăciune, ci și despre oricare osteneală sau strădanie, despre fericire și despre oricare lucrare sau osteneală făcută de dragul virtuții. Iar dacă nu vom afla în noi, din belșug, roadele iubirii, ale păcii și ale bucuriei, ale blândeței și ale smereniei, ale simplicității și ale înfrățirii, ale credinței și ale îndelungei răbdări, atunci la întâmplare și în zadar s-au făcut eforturile noastre.

Căci toată acea lucrare și toate eforturile trebuie să se facă în vederea roadelor (acestora). Neaflându-se în noi roadele iubirii și ale păcii, la întâmplare și în zadar se face toată lucrarea. Cei ce lucrează fără să dobândească aceste roade, se vor asemăna, în ziua judecății, celor cinci fecioare neînțelepte, care, pentru faptul că nu au luat cu sine de



15

Ortodoxia și Orizonturile Bucurieiaici, în vasele inimii lor, untdelemnul cel duhovnicesc, adică (roada) virtuților’ enumerate mai înainte, au fost numite nebune și au fost împiedicate să intre în cămara de nuntă duhovnicească a împărăției. Astfel că strădania fecioarelor nu li s-a socotit lor întru nimic, pentru că au fost lipsite de virtuți, iar Duhul nu a locuit cu adevărat întru ele.

Că după cum în cultivarea unei vii, toată grija se depune la gândul că va da rod, iar dacă nu se află roade în vie, la întâmplare și în zadar este tot efortul muncii; tot așa și noi, dacă nu aflăm înlăuntrul nostru, prin lucrarea Duhului, roadele iubirii, ale păcii, ale bucuriei, smereniei și ale celorlalte (virtuți), arătate de Apostol, în toată conștiința și simțirea duhovnicească28, zadarnic este efortul fecioarei, fără rost se arată osteneala rugăciunii, a psalmodierei, a postului și a privigherii. Prin urmare, aceste eforturi ale sufletului și ale trupului trebuie să se facă în speranța roadelor duhovnicești. Trebuie, de asemenea, spus că rodirea Duhului în virtuți aduce bucurie duhovnicească și plăcere nestricăcioasă în inimile credincioase, întru care lucrează Duhul; că privite cu toată luarea aminte lucrarea, osteneala și strădaniile firii (omenești) apar ca lucrări ale Duhului Sfânt, săvârșite prin credință și nădejde în cei vrednici.

Bun lucru este postul, ca și privegherea, și retragerea în pustie. Dar fiecare dintre acestea nu este decât o floare a viețuirii celei bune. Viața creștină este mult mai complexă și nu se cade să-și pună cineva încrederea doar în acestea. Se întâmplă, de exemplu, ca un om să se împărtășească de har, ca răutatea, deși există, să cedeze de bună voie, și să nu se mai arate în el, iar omul acela să creadă că mintea lui s-a curățat. Dar, pe când se crede creștin desăvârșit, pe când crede că este liber și nu mai poartă nicio grijă, atunci răutatea, întocmai ca un tâlhar, vine asupra lui, îi pune curse, îl ispitește, și îl coboară întru cele mai de jos ale pământului. Căci dacă oamenii, aflându-se (în postura de) răufăcători sau de ostași, știu să pună curse dușmanilor, să se strecoare în spatele lor, să-i înconjoare și să-i ucidă, răutatea care este de mii de ori mai puternică decât aceștia, pentru a pierde atâtea suflete știe să pună curse în inimă, uneori chiar să nu se arate, pentru a face sufletul să creadă că este desăvârșit”29.

De aceea, dacă acelora care prin post, rugăciune, priveghere şi retragere în pustie au dobândit prin lucrarea Duhului, roadele iubirii, ale păcii, ale bucuriei, ale smereniei şi a celorlalte virtuţi şi locurile tainice din Sf. Scriptură le sunt inteligibile, pentru o mai bună înţelegere a rostului duhovnicesc al celor patru luni, din citatul de mai sus, a noastră şi a confraţilor noştri, nedesăvârşiţi, în cunoaştere, considerăm util să facem câteva precizări, de ordin tehnic, şi anume:

• Luna iudaică Tevet este luna a 4-a a anului ecleziastic şi luna a 10-a a anului civil, în calendarul iudaic. De acea pentru evrei ziua Zece în Tevet (în limba ebraică ,Asara bTevet), a X-a zi din luna ebraică Tevet ,בטבת עשרהeste o zi de post biblică respectată atât în iudaism, cât şi în mesianismul-iudaic. Este una dintre zilele de post mici (similară cu Yom Kippur Kotton care se ţine cu 24 de ore înaintea apariţiei lunii noi), care începe din Ajunul Zilei de Zece Tevet înainte de amurg. Postul iudaic, din luna a 4-a

ziua a 10-a, comemorează aşadar Asediul Ierusalimului de Nebucadneţar al II-lea, vestitul împărat babilonian, eveniment care a început în această dată şi a culminat în final cu distrugerea Templului lui Solomon (a Primului Templu) şi cucerirea Regatului Iuda (astăzi Iudeea şi Samaria în partea de Sud).

• Apoi, în luna a 5-a (luna Av, iulie-august) a fost dărâmat Ierusalimul, în anul 587 î.H. Evreii o sărbătoresc prin rugăciuni, jertfe şi post; la 2 luni după dărâmarea Ierusalimului este asasinat guvernatorul Godolia30, eveniment care era, de asemenea, comemorat prin jertfe şi post.

• Luna a 7-a, Tishri, este luna care marchează începutul anului nou iudaic şi este momentul când se schimbă numărul anului. Deşi la prima vedere acest sistem poate părea ciudat, luaţi in consideraţie faptul că în calendarul secular „anul nou” începe în ianuarie, „anul nou școlar” începe în septembrie. Calendarul iudaic, în mod similar, are diferite momente de început pentru evenimente diferite. Trebuie să reţinem că Dumnezeu se adresează lui Moise, zicând: «Spune-le fiilor lui Israel: – În luna a șaptea, ziua cea dintâi a lunii să vă fie zi de odihnă, sărbătoare a Trâmbițelor și adunare sfântă; nicio muncă lucrătoare nu veți face, ci ardere-de-tot Îi veți aduce Domnului!»31, iar în altă parte când ni se vorbeşte despre Jertfe la zilele întâi, a zecea şi a cincisprezecea din luna a şaptea ni se spune: «În ziua întâi a lunii a șaptea veți avea adunare sfântă; nu veți face nicio muncă slujitoare; aceasta-i pentru voi o Zi a Trâmbițării. Veți aduce ardere-de-tot întru miros de bună mireasmă Domnului»: un vițel, un berbec și șapte miei de câte un an, fără meteahnă. La ei, ca prinos de pâine: făinuță de grâu frământată cu untdelemn, trei zecimi de efă la vițel, două zecimi de efă la berbec și câte o zecime de efă la fiecare din cei șapte miei. Din turma de capre veți aduce un țap ca jertfă pentru păcat, spre ispășirea voastră. [Toate acestea], în afara arderilor-de-tot de la-nceput de lună, cu prinosul de pâine și turnarea lor, și în afara arderilor-de-tot necontenite, cu prinosul de pâine și turnarea lor după rânduială, întru miros de bună mireasmă Domnului.

• În ziua a zecea a acestei luni veți avea adunare sfântă; vă veți întrista sufletele și nicio muncă să nu faceți. Îi veți aduce Domnului ardere-de-tot întru miros de bună mireasmă: un vițel, un berbec și șapte miei de câte un an, fără meteahnă. La ei veți aduce prinos de pâine: făinuță de grâu frământată cu untdelemn, trei zecimi de efă la vițel, două zecimi de efă la berbec și câte o zecime de efă la fiecare din cei șapte miei. Iar la turma de capre veți aduce un țap ca jertfă pentru păcat, spre ispășirea voastră; [toate acestea], pe lângă jertfa pentru păcat din ziua Ispășirii și pe lângă arderea-de-tot cea necontenită cu darul ei de pâine și turnarea ei după rânduială, întru miros de bună mireasmă Domnului.

• În ziua a cincisprezecea a lunii a șaptea veți avea adunare sfântă; nicio muncă slujitoare nu veți face și timp de șapte zile Îi veți sărbători sărbătoare Domnului.

• În prima zi: veți aduce ardere-de-tot, jertfă, bună mireasmă plăcută Domnului: treisprezece viței din cireadă, doi berbeci și paisprezece miei de câte un an; dar



16

Ortodoxia și Orizonturile Bucurieisă fie fără meteahnă. Cu ei, ca prinos de pâine, veți aduce făinuță de grâu frământată cu untdelemn: trei zecimi de efă la fiecare dintre cei treisprezece viței, două zecimi de efă la fiecare dintre cei doi berbeci și câte o zecime de efă la fiecare dintre cei paisprezece miei; iar din turma de capre, un țap ca jertfă pentru păcat, în afara arderii-de-tot necontenite, cu prinosul de pâine și cu turnarea ei.

• A doua zi: doisprezece viței, doi berbeci și paisprezece miei de câte un an, fără meteahnă, cu prinosul de pâine și cu turnarea lor pentru viței, pentru berbeci și pentru miei, după numărul lor, așa cum e rânduit; iar din turma de capre, un țap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea-de-tot necontenită, cu prinosul ei de pâine și cu turnarea ei.

• A treia zi: unsprezece viței, doi berbeci și paisprezece miei de câte un an, fără meteahnă, cu prinosul de pâine și cu turnarea lor pentru viței, pentru berbeci și pentru miei, după numărul lor, așa cum e rânduit; iar din turma de capre, un țap ca jertfă pentru păcat, în afară de arderea-de-tot necontenită cu prinosul ei de pâine și cu turnarea ei.

• A patra zi: zece viței, doi berbeci și paisprezece miei de câte un an, fără meteahnă, cu prinosul de pâine și cu turnarea lor pentru viței, pentru berbeci și pentru miei, după numărul lor, așa cum e rânduit; 25 iar din turma de capre, un țap ca jertfă pentru păcat, pe lângă arderea-de-tot necontenită, cu prinosul ei de pâine și cu turnarea ei.

• În ziua a cincea: nouă viței, doi berbeci și paisprezece miei de câte un an, fără meteahnă, cu prinosul lor de pâine și cu turnarea lor pentru viței, pentru berbeci și pentru miei, după numărul lor, așa cum e rânduit; iar din turma de capre, un țap ca jertfă pentru păcat, pe lângă arderea-de-tot necontenită cu prinosul ei de pâine și turnarea ei.

• În ziua a șasea: opt viței, doi berbeci și paisprezece miei de câte un an, fără meteahnă, cu prinosul lor de pâine și cu turnarea lor pentru viței, pentru berbeci și pentru miei, după numărul lor, așa cum e rânduit; iar din turma de capre, un țap ca jertfă pentru păcat, pe lângă arderea-de-tot necontenită cu prinosul ei de pâine și cu turnarea ei.

• În ziua a șaptea: șapte viței, doi berbeci și paisprezece miei de câte un an, fără meteahnă, cu prinosul lor de pâine și cu turnarea lor pentru viței, pentru berbeci și pentru miei, după numărul lor, așa cum e rânduit; iar din turma de capre, un țap ca jertfă pentru păcat, pe lângă arderea-de-tot necontenită cu prinosul ei de pâine și cu turnarea ei.

• În ziua a opta: încheierea sărbătorii; nicio muncă slujitoare nu veți face-ntr-însa; arderi-de-tot Îi veți aduce Domnului, jertfă cu bună mireasmă: un vițel, un berbec și șapte miei de câte un an, fără meteahnă, cu prinosul lor de pâine și cu turnarea lor pentru vițel, pentru berbec și pentru miei, după numărul lor, așa cum e rânduit; iar din turma de capre, un țap ca jertfă pentru păcat, pe lângă arderea-de-tot necontenită cu prinosul ei de pâine și cu turnarea ei.

• Pe acestea toate I le veți aduce Domnului în sărbătorile voastre, pe lângă jertfele voastre de făgăduință,

în afara jertfelor voastre de bunăvoie și pe deasupra arderilor-voastre-de-tot și a prinoaselor și a turnărilor și a jertfelor voastre de mântuire»32.

Am dat acest citat atât de lung, pentru sublimitatea sa duhovnicească. Este poate unul dintre cele mai edificatoare texte, care ne dovedesc faptul că Sf. Scriptură nu poate fi înţeleasă după literă. Lectura ei presupune multă cunoaştere a tainelor fiinţării omului cu Dumnezeu. Acest lucru l-au înţeles Marii Bătrâni, practicanţi ai Cuvântului revelat şi Marii Sf. Părinţi ai Bisericii creştine ortodoxe. Nu ne facem din aceasta un titlu de glorie, dar singurele tâlcuiri care duc pe creştin pe culmile desăvârşirii duhovniceşti le găsim la Părinţii primelor veacuri, majoritatea dintre ei fiind creştin ortodocşi. Doar aceia dintre noi care ne vom apleca asupra tâlcuirilor lui Origen sau a celor ale Sf. Ioan Gură de Aur, sau tâlcuirile Sf. Chiril al Alexandriei etc., vom fi în măsură, luminaţi de raza înţelegătoare a Duhului Sfânt, să înţelegem de ce, de exemplu, în ziua a cincea, sufletul iudeu trebuie să jertfească nouă viţei, iar în ziua a şasea opt viţei, etc., pentru ca în ziua a opta să jertfească doar un viţel.

(va urma)

Ing. Mihail-Nicolae Stanca, București, de ziua Sf. Cuv. Pahomie cel Mare, Anul Domnului 2017

1 Ps. 12: 6;2 In. 14, 28;3 Lc. 1, 47;4 Lc. 1, 285 Mt. 2, 106 Lc. 10, 21;7 In. 8, 56;8 Mc., 14, 11, Lc., 22, 5;9 Lc. 23, 8;10 Mt. 26, 49;11 Mt. 27, 29; Mc. 15, 18; In. 19, 3;12 Fac. 1, 26;13 2 Par. 2o, 27;14 Ezdra 6, 2215 cf. Neemia 12, 43;16 cf. Ios. 6, 1-4;17 Num. 10, 10;18 Zah. 8, 19;19 Sf. Chiril al Alexandriei, „Glafire la Facere”, III;20 Ioan 6, 35;21 Ioan 6, 10;22 Ps. 104, 15;23 Ps. 45, 8;24 S. Macarie Egipteanul, Scrieri, Cele cincizeci de Omilii duhovnicești, p. 35725 vezi: Zah. 3, 8; 6, 12, texte care ne conduc la Lc. 1, 78;26 Cf. 4 Regi 25, 1-9; Ieremia 39, 2; Ieremia 52, 6;27 1 Corinteni 6, 19;28 Gal. 5, 22;29 Sf. Macarie Egipteanul, Op. cit., p.359-360;30 Ier. 41, 1-3;31 Levitic 23, 24;32 Numerii 29, 1-39;



17

Recenzii peste hotare

PREZENTAREA VOLUMULUI DE POEZIE ,,DINCOLO DE ARIPI”

Dincolo de aripi - este prima carte de poezie purtând semnătura unei poete de o sensibilitate rafinată născută din sine, cu o viziune artistică ce tinde spre izbăvire prin

patosul sentimentului. Abordând stilul clasic, rimat, Cristina Maria Niţă se î n f ă ţ i ş e a z ă publicului ca o poetă romantică şi visătoare pe de o parte, versurile sale dezvăluind însă discret şi o latură rebelă, justiţiară uneori, a p o s t r o f â n d

decent, dar îndrăzneţ săvârşirea inechităţii. Străbătută de o marcată încărcătură metaforică, poezia tinerei autoare este una a diversităţii, cuprinzând o variaţie de teme şi motive, ceea ce dovedeşte că izvorul universului său creator este pluridimensional. Cu inteligenţă şi perseverenţă reuşeşte să pătrundă în sfera dătătoare de lumină copleşitoare. Prin versul ei vorbeşte eternitatea. În acest orizont vast, sufletul evadează purtat de aripile iubirii şi dorului, lacrima forează dureros si tainic în căutarea despovărării, transcende spaţiul şi timpul, atingând splendori cosmice si telurice. Încolţite şi crescute în gânduri inundate de gingăşie, cuvintele – duioase revărsări ale trăirii nobile – au un impact profund, trezind emoţii de o intensitate aparte. Cristina Maria Niţă visează şi trăieşte prin cântecul cuvintelor zămislite dintr-o lirică magică, structurând armonios versul plin de fior şi originalitate. Poienele, izvoarele, ciripitul pasărilor, câmpiile, cerul sărutat de stele devin paradisuri în care simţurile ating culmi extatice. Ea şi-a botezat poezia în farmecul ideatic al sunetelor cosmice reverberate, făcând-o jovială şi înconjurând cuvântul cu luminile sufleteşti

ale nesfârşirii. Sentimentul manifestat în urmă lecturării se propagă ca o undă ce trece de impasul sufletesc prin stihia unei reguli universale. Regulă dirijată de verb şi cuvânt, care îi purifica crezul, ajutând-o să urce pe creste golgotice. Acolo, în înălţimi, îşi clădeşte ziduri monastice din piatra spiritualităţii frământată în lacrimă şi foc. Îşi urmează destinul prestabilit ca aleasă a divinităţii care se reflectă angelic în versurile sale. Se desprinde din căderi prin

percepere de sine, transformând în zbor cuvântul miruit în potirul inimii şi transcende în lumină. Eul său poetic tinde spre contrastul dintre bine si rău, spre a-l echilibra, spre a-i stabili armonia, lărgind spectrul timpului asupra viziunii lumii. Sacrul şi dominantul sentiment al iubirii îl redă prin versul filozofic şi metaforic, precum o rază, urmând traiectoria purităţii lăuntrice pentru a străpunge „nepătrunse netezimi” ale infinitului.

Talentata poetă aşterne pe caldarîmul poeziei marmura versului indelebil. Ea însăşi este liantul marmurei, revelaţia slovei cosmice răsărită dintr-o silvă lăuntrică şi cântată sublim fie de flautul diafan al beatitudinii, fie pe corzile viorilor tumultului într-o lacrimă de lumină. Ea cântă şi încântă deopotrivă. În melosul versurilor sale răsună acorduri de bucurie, durere, adevăr şi demnitate. O tandreţe graţioasă dăruieşte impozanta profunzime ce respiră prin ardoarea sentimentului suav, definind natura sa poetică. Arderile sufleteşti o înalţă şi o coboară pe scara sensibil plăsmuită de cuvinte. Trăirile sălăşluite în microcosmosul interior determină explozia de sentimente din care ia naştere versul învăluit în taină şi mister, ridicându-se duios la cer pe unda sclipirii harice spre a se contopi cu Universul. Flacăra sacră a iubirii expandează în aproape fiecare creaţie. Iubirea – sublima trăire – „chintesenţa vieţii” în definiţia savantului A. Einstein, se distinge în cuprinsul poetic al autoarei ca un cristal şlefuit cu măiestrie. Forma inedită de expresie a cuvântului, versul plin de dor şi erudiţia, iată elemente de competenţă cu care vine autoarea, împrospătând piedestalul închinat poeziei – ofranda sa pe altarul artei. Mai vine din peregrinările şi căutările pline de vervă şi iubire, creând dialoguri ale inimii, însufleţind şi dând valori reale aspectelor naturii, evocând impresionant fapte şi vremuri inestimabile ancorate nostalgic în fiinţa sa. Bogdan Petriceicu Haşdeu spunea atât de simplu dar magistral că: „Eminescu a izbutit a găsi frumosul fără a imita pe nimeni”. Poezia (din grecescul „poesis”, având sensul de „facere” sau „creare”) este forma ideală în care se dezvăluie frumosul, iar spectacolul oferit ochilor lăuntrici aprinde voluptăţi unice şi memorabile. Distinsul om de cultură Nicolae Dabija scria astfel, dăltuindu-şi slovele în istoria literaturii: „Dacă poezia n-ar fi existat până la Eminescu, acesta ar fi născocit-o. Eminescu, acest poet al poeţilor, ne-a lăsat drept testament o carte despre noi înşine, căreia noi îi zicem cartea noastră cea de toate zilele”. Cartea de poezie, ca oază de cunoaştere şi ca lume spre care converg mistic emoţiile, ne este propusă idilic de autoarea CRISTINA Maria Niţă, al cărei spirit pansiv invită subtil la lectură. Titlul volumului reprezintă de fapt ecoul poeziei cu acelaşi nume, strigătul sufletului încercat, îngenuncheat, ce cucereşte mai apoi citadela păcii. Depăşind meschinăriile existenţei şi plutind serafic în Cerul sublimelor sentimente, Cristina Maria Niţă deschide apoteotic porţile primordiale spre noi descoperiri, alunecând prin zborul îngeresc într-un feeric ţinut al luminii... „Dincolo de aripi”.

IURIE BRAȘOVEANU - profesor, artist plastic, poet. Membru USERL (Republica

Moldova)N O I E M B R I E - D E C E M B R I E

desene prof. Iurie Brașoveanu


18

NestrămutareSe aud ecouri sparte din fântâni părăsite, secate de vremuri incerte; Strigă piatra nemângâiată de ape...

Nu voi părăsi locul de baştină; voi săpa adânc în stâncă, să găsesc izvorul dătător de viaţă nouă... Voi fi chiar troiţa care va sta pavăză între bine şi rău.

Vasilica Ilie, București

Despre mine Am fost născut regalist Și-apoi m-au făcut pionier. Și, Doamne, eram optimist, Dar asta până mai ieri...Apoi am fost utemist Bogat în ședințe, plăceri - Și, Doamne, eram optimist, Dar asta până mai ieri...Și-apoi am fost ales comunist, Cu fapta, după gând și puteri - Și, Doamne, eram optimist, Dar asta până mai ieri.Și-apoi? Ce sunt? Mai exist? Duc alte sărace poveri. Și, Doamne, par optimist... Aburul zilei de ieri.Și totuși... Să fiu realist; E-o lume cu boi și boieri - Și, Doamne, să fiu optmist... Dar unde-i copilul de ieri? (Publicată în volumul de poeme “Epistolia către români și alte neamuri”, Editura Societății Scriitorilor Români, București, 2004) Florin Grigoriu (SSR), București

Dincolo de timpAzi timpul și-a pierdut avântul, Secundele se-ascund în mine, În fața lui e scut cuvântul Și-mi este drag, și-mi este bine.Și pavăză îmi sunt doar rime Ce depășesc al morții prag, Făcându-mi zilele sublime Și-mi este bine, și mi-e drag.Las clipele acum să zburde Pe foaia albă de hârtie, De doruri calde să abunde, Să le îmbrac în poezie,Iar în eternul întuneric Din marea noapte care vine

Filozofia valorii

Tirania opționalului

Propovăduitorii atei ai unui umanism indefinit şi agresiv indică spaţiului creştin, prin intermediul glasului lipsit de identitate al unor voci care nu exprimă propriile lor idei, cam care ar trebui să fie atitudinea Bisericii. Atunci când Biserica vine cu

iniţiative coerente cu mesajul ei, dar care nu corespund dezideratelor acestui spaţiu ideologic, tot aceştia, prin vocea mulţimii, vor fi primii care vor afirma că Biserica invadează inoportun neutralitatea morală şi religioasă a spaţiului public. Indiferent de forţa gesturilor sale, creştinismul agresează prin simpla prezenţă pe cei care nu au de-a face cu el. Într-o societate în care existenţa se construieşte prin libertatea fiecăruia de a se manifesta aşa cum crede de cuviinţă, fără a impune opţiunea sa celuilalt, dacă Biserica îşi expune opţiunea existenţială, în numele libertăţii ei de conştiinţă, această libertate este imediat agresată.

Invazia gândirii alternativeÎn mentalul colectiv, toate opţiunile societăţii sunt legitime, indiferent de

raportarea pe care acestea o au faţă de morala de ordin religios. De aceea spaţiul mass-media este plin până la saturare de prezenţa acestor opţiuni care, de fapt, indică în ce măsură ele, printr-un efect de invazie, au fost decise ca singurele valide. Totuşi, când Biserica îşi expune opiniile sau convingerile legate de viziunea ei despre existenţă, în perspectiva libertăţii de a se exprima ca oricine altcineva, acest spaţiu ideologic, invadat de opţiuni transformate în idei formatoare, decide că Biserica nu-şi poate exprima poziţia pentru că se încalcă principiul de neutralitate. Totuşi, caracterul lor voit formator mai este, el, neutru atunci când este rostit în mod constant până la saturare? Apoi, audiţia intens mediatizată a ideologiilor diverse, în principiu opţionale, însă realizată printr-un proces repetitiv de-a lungul unei zile, ani la rând, nu încalcă, oare, principiul de neutralitate care regizează spaţiul public, inducând convingerea, falsă de altfel, că valabil este doar discursul său? Ce facem cu celelalte dimensiuni ale existenţei care presupun alte tipuri de convingeri, printre care şi cea a Bisericii? De ce spaţiul public este invadat în mod constant doar de gândirea alternativă, ca expresie a obedienţei faţă de un multiculturalism interpretabil, printr-un proces de autolegitimare pe care nimeni nu l-a confirmat de manieră coerentă? Această invazie a opţiunilor nu devine ea însăşi problematică atunci când, de manieră evidentă, tinde să se instaleze ca legitimă?

Fără dreptul la opinie?Opţiunile existenţiale şi etice ale Bisericii sunt la fel de legitime şi autorizate

să se exprime, aşa cum o face orice altă dimensiune care populează spaţiul public. Şi totuşi, evidenţa este alta: Bisericii îi este negat mesajul etic înăuntrul unui spaţiu public unde opţiunile se impun ca formatoare. Este suficient să privim programele de televiziune pentru a înţelege că toate celelalte opţiuni s-au autoinstalat ca legitime, având dreptul la exprimare, însă că discursul Bisericii este ţinut la distanţă şi criticat cu cea mai mică ocazie. În această practică este invocat principiul neutralităţii faţă de opţiunea religioasă, uitându-se, totuşi, că neutralitatea trebuie să se aplice oricărei alte dimensiuni. Într-o societate diversă, înăuntrul căreia oamenii trăiesc partajând principii de viaţă diferite, fiecare se regăseşte, cumva, într-un discurs. Atunci, întrebarea legitimă este următoarea: de ce oare cei care se regăsesc în discursul Bisericii nu pot beneficia, în spaţiul de exprimare public, de acelaşi statut de care au parte cei care audiază până la adulare toate celelalte opţiuni? Este alegerea lor, în ansamblul divers al existenţei, mai puţin importantă decât a celorlalţi? Şi dacă ar fi aşa, care ar fi criteriul care ar putea confirma această ipoteză? Până la construirea unui argument în favoarea acestui criteriu care funcţionează de manieră impusă, nu putem decât să constatăm o evidenţă: în spaţiul public opţiunile care se construiesc dinspre religios sunt îngrădite prin toate mijloacele.

Fără religie și fără morală?Care este procesul care a generat acest exclusivism atât de evident în actualitatea



19

Să strălucească-n foi feeric Ca mândre, falnice rubine.Voi părăsi pământul sferic, Fără regrete și suspine, Păși-voi pe-acel drum eteric, Că mi-ați fost dragi, și mi-a fost bine.

Florin Căprar, (ASCIOR), București

La gura sobei, pe-nserat...La gura sobei, pe-nserato clipă am mai adăstatS-ascult cum plouă-ncetișorÎn suflet, cu picuri de dor...O melodie vesperalăDin cerul înnoptat ca de cernealăSunt aselenizate steleCuprinse de beție și durere.Și vreascurile ce-s uscateTrosnesc cuvinte nerostiteUn magic cântec de sirenăDin toamna asta ce-i perenă...

Gabriela Preda Dincă, București

Plânge o frunzăPlânge-o frunză de copac Păsări zboară stoluri, stoluri, Ca şi gheaţa de pe lac Eu rămân cu-a mele doruri.Picură a toamnă rece Ploi, şiroaie, rânduri, rânduri, Apa curge, apa trece, Eu rămân cu-a mele gânduri.Vântul suflă cu putere Peste frunze moarte, plânse, Toamna tristă pleacă, piere, Eu rămân, cu-a mele vise...

Dorina Codreanu, (USELR), Chișinău

AutumnalăAbsint şi frunze mucede-n asfinţitUn pahar de must şi pacea de la gura sobeiVântul hoinar şi vis amuţitDe-atâta dor de iarnă, hibernal…

Perele coapte pe pervazCu-aromă dulce de scorţişoarăŞi pledul călduros pe care-l tragi pe tineSfioasă şi curată, ca o domnişoară

Gabriela Preda Dincă, București

Ana, floarea soareluiPoetei, Ana Urma, cu aleasă preţuire

Zi de toamnă albastrăblândă şi nestingherităde niciun strop de ploaiede nicio pală de vânt

Filozofia valoriimodernă ? De ce dimensiunea formatoare de ordin religios, în speţă creştin, nu face parte din subiectele zilei, aşa cum fac parte alte şi alte subiecte, bine ştiind că o parte a populaţiei aderă la opţiunea de ordin spiritual? Prin alegerea circumspectă doar a unui singur mănunchi de opţiuni, transformate, paradoxal, din alternative în direcţii unice, nu este invadat, oare, spaţiul atât de invocat al neutralităţii? Repetându-se atât de mult doar aceste direcţii unice, nu încearcă cineva să ne convingă că ele sunt singurele valabile şi atunci ideea oricărei posibile neutralităţi cade de la sine? Nu sunt, de facto, ceilalţi membri ai societăţii, adepţi ai opţiunii creştine, excluşi în numele unui multiculturalism care perverteşte chiar principiile de funcţionare ale spaţiului social? Mergând mai departe, nu se încearcă, de manieră vizibilă, o diminuare programată a oricărui mesaj a cărui opţiune este conformă cu morala, în favoarea altor mesaje distanţate deja de orice viziune etică?

Martori ai unei atitudini programateCreştinismul ortodox este o piedică concretă în faţa oricărei minimizări

morale şi, pentru că este resimţit ca atare, eforturile care se fac împotriva lui sunt consistente. Pentru că ţine de natura lui să nu poată fi alterat, atunci trebuie găsite mijloacele pentru a i se slăbi autoritatea morală. Or, cine face acest gest, multiplicat în direcţii, fiecare la fel de agresivă, ştie în sinea lui care este conţinutul acestei autorităţi. Printr-un soi de întoarcere programată la primitivismul limbajului, pentru a putea fi atinse corzi sensibile care relevă stupizenia cea mai de jos a naturii umane, aceste voci iniţiază experimente de tot felul pentru a-şi atinge scopul. Cu cât rezistenţa spirituală a Bisericii se evidenţiază printr-o forţă care scapă oricărei definiţii, pentru că fiinţial ea este capabilă să suporte orice atac venind dinspre gândirea relativă, cu atât mai mult goana după argumente perverse este şi mai vizibilă. Sloganul răsuflat „spitale, nu catedrale”, care continuă să structureze la niveluri profunde monotonia discursului public, spune enorm despre natura, vocile, interpreţii şi coordonatorii agresivităţii. Este vorba despre o întreagă ierarhie a voinţei de a impune un model de excludere. Nu există discurs coerent, ci doar un proiect care se modelează în funcţie de context. Conţinutul discursului este mediocru, însă îşi modelează cuvintele în speranţa de a genera consistenţă în minţi deja sărace în criterii. De aceea sloganul – indiferent de cine l-o fi inventat – nu-i reprezintă decât pe cei care şi l-au asumat nonreflexiv, rostindu-l dinspre o mediocră reprezentare a unei realităţi imaginată de minţi obişnuite cu arta distrugerii. De ce nu-i reprezintă decât pe ei? Pentru că nefiind capabili să distrugă certitudini profunde, generate de ancorarea într-un creştinism suspendat într-un realism care metamorfozează conştiinţa istorică, un slogan, fie el şi agresiv, va sfârşi prin a fi înlocuit cu un altul. Arta înlocuirii valorilor este argumentul celui care-şi caută autoritatea cu orice preţ. Şi atunci acest pseudo-discurs pervertit şi ilogic în incultura esenţială care îl caracterizează foloseşte sintagme răsuflate care au făcut întotdeauna deliciul folclorului mediocru suburban: pupători de moaşte, îndoctrinare etc.

Cine vorbește?În principiu, orice atac – de cele mai multe orice atac concertat – împotriva

Bisericii se concentrează cu precizie asupra imaginii pe care o are despre Biserică o anumită componentă a societăţii. În proporţie covârşitoare, membrii acestei facţiuni au o relaţie nulă cu Biserica, iar impresiile lor despre ea se transformă într-un simulacru de discurs infailibil care ţinteşte cu autoritate agresivă spre toate problemele imaginare sau reale ale Bisericii. Mai mult, această componentă nu acţionează şi nu poate acţiona concertat dinspre ea însăşi pentru că imaginea ei despre Biserică nu este, de fapt, niciodată precisă. Ea îşi distribuie poziţia şi o consemnează în răbufniri personale vagi, de-a lungul cărora opinentul discută dinspre autoritatea convingerilor sale fără suport. Aceste „convingeri” legate de ceea ce crede el că ar fi conţinutul unei situaţii date sunt aduse în discuţie cu ocazii de cele mai multe ori întâmplătoare. De fapt, nici nu este vorba despre o problemă anume, ci de un „corpus” de probleme adunate de-a lungul unei experienţe de



20

Filozofia valoriineparticipare totală la viaţa Bisericii, însoţit de indefectabila voinţă de a-şi da, totuşi, autoritar cu părerea. Pentru că această voinţă trebuie să se manifeste – şi, în plus, pentru că mediul de manifestare personal nu oferă suficiente satisfacţii – temele „fundamentale” rămase pe masa de lucru a activiştilor de profesie împotriva Bisericii ies la iveală pentru a face, într-o instantaneitate mult aşteptată, deliciul frustrărilor latente. Nu este necesară o analiză psihosocială subtilă pentru a constata că punerea în concert a temelor recurente ale reflecţiei antiecleziale militant atee este un demers constant în societate. Indiferent de toate semnele pe care Biserica le va da pentru a indica verticalitatea constantă a acţiunilor sale, acestea vor fi recuperate pervers împotriva lor însele şi abuziv interpretate până la absurd.

Discursul minimalizator, oportun întors împotriva tuturor acţiunilor verticale ale Bisericii, nu este o invenţie a modernităţii, ci o reluare a temelor clasice. Printre acestea, locul fruntaş îl ocupă anticlericalismul. Cu atât mai mult atunci când frustrarea populară ajunge la apogeul neputinţelor sale profunde, deci pregătită să rostească sloganele care i se propun! Temele fundamentale sunt scoase la vedere şi (re)propuse cu această ocazie – prin toate mijloacele – iar insensibilitatea aproape atee sau cel mult superstiţioasă, neobişnuită cu reflecţii de ordin spiritual, va vizualiza şi cuprinde drept inacceptabilă orice referinţă de ordin religios. De fapt, această insensibilitate este funciar incapabilă să nu perceapă altfel decât ca pe o agresiune personală orice semn al realismului spiritual al Bisericii.

Ce veţi pune în locul lui Dumnezeu?Problematică este chiar atitudinea agresivă faţă de educaţia religioasă din şcoală.

Percepută sub numele atât de fals întrebuinţatului cuvânt „îndoctrinare”, însoţit de semenul lui „radicalism”, ideea de educaţie religioasă îşi face loc de interpretare plecând dinspre opiniile cele mai diverse legate de sentimentul pe care fiecare îl are în legătură cu religia. Nimeni nu mai constată că golul ideii de Dumnezeu, construit cu migală de (şi în) mintea celor care fac eforturi disperate să-L alunge din spaţiul gândirii, produce efecte de o nocivitate spirituală şi intelectuală bulversantă. Libertatea de a spune ce-i bine şi ce-i rău în legătură cu educaţia religioasă, creează goluri de identitate spirituală atât de grave, încât sub forma unei libertăţi de a gândi „potrivit voii proprii” se ascund maladii ale spiritului legat de materialitatea care-l deformează până la sluţire. Efectele golului se vor intelectuale, însă sunt copleşite de stăruinţa prezentă în neputinţa de a şti ce echivalent să pui în loc. Mintea care crede că ştie tot se întunecă dinspre diseminarea cu iraţionalul cu care se autoflagelează. Şi astfel, educaţia care exclude componenta religioasă din formaţie duce, treptat, către golirea minţii de stările esenţiale pe care le-ar fi putut avea prin dobândirea unei minime culturi religioase. Căci o societate secularizată în sensul dispariţiei totale a educaţiei religioase – am cunoscut ani întregi societatea franceză şi învăţământul ei opus educaţiei religioase, unicat, de altfel, în Europa – creează un analfabetism religios, o incultură religioasă care produce, la rându-i, un fanatism antireligios şi o aroganţă antireligioasă globală inimaginabilă. Voinţa oarbă a afirmării unui altfel de umanism, este atât de puternică, încât, fără a explicita convingător ce presupune în sine acest umanism, se preferă alungarea brutală a oricărei tendinţe sau idei de educaţie religioasă.

Cuvintele care nu vor treceMulţi vor ca Biserica să-şi „schimbe” viziunea spirituală în raport cu opţiunile lor existenţiale. Departe de a fi geniale, ideile care cer „schimbarea” sunt, deopotrivă, vagi şi subiectiv dependente de informaţia problematică şi direcţionată a unui tip de mass-media. Această eroare esenţială oferă mediocrităţii oportunitatea de a se manifesta sub forme aparent valide. Absurdul acestei idei care cere Bisericii „schimbarea” şi care rimează în fapt cu „adaptarea”, stă în faptul că nu se înţelege că expresiile umane ale Bisericii sunt în mod absolut dependente de fiinţa ei imuabilă. Principiile Bisericii constituie paradigma care trebuie urmată de orice societate care voieşte să-şi configureze de manieră perenă comportamentul.

Prof. univ. dr. Nicușor NacuLausanne, 21.11.2017

http://revistaconstiinta.ro/mediatii/tirania-op-ionalului/

în lumina astrului diurnîntr-o simfonie desăvârşitămângâi chipuri şi inimicu viorile şi flautelecrescute pe linia vieţii. Privire seninăinimă caldăpătrunsă până la infinitde pacea clipeiasculţi tăcerea lumii iridescenteluând poemul în mâinile talestihul tău un cântîn tonuri adânci şi viiîl dezmierzi cum numai tu ştiipentru a creşte ca-n basmecu sclipiri de cuvânt curatlăsând urme călăuzitoare. Pasăre săgeată de luminăprin pana ta vierăsar mândre petale de soareiar într-o beţie aleasăserafimii sorb mireasmavisului desluşit din buchetul albde crizanteme înfiorate Condeier meşter de poemdantelă în alcătuiri suaveînvălui versul într-un câmp lexicalmodel de virtute poeticămângâiere stăruitoare de artăunduindu-te ca floarea-soareluiadevărată graţie divinăpe rostul timpului.

Vasilica Grigoraș, (USELR, ASCIOR, ASCR) Vaslui

Jocul umbrelor Miroase iar a toamnă, cad frunze în decor, secunde măturate de vântul permanent, nesigură-s pe mine, mă copleşeşte-un dor, să retrăiesc iubirea trecută-n testament.

Umbre îndrăzneţe se mişcă pe perete, în delir tăcerea a poposit pe-o frunză, izvorăsc din mine trăirile secrete, compunând expresii trimise de o muză.

Un gând mă arde-n vene atingând plămânul, bat clopote în noaptea dintre pământ şi cer, înşirând cuvinte mi-aşez pe foi destinul, sub stele îmbrăcate-n decor argilifer.

Mariana Moga (UAP, LSR, USELR), Alba Iulia

Cutia mileiÎn cutia milei am pus câteva mărgăritareMir pentru plăcerile sufletuluiCâteva crenguţe de busuiocPentru a întări convingerile curateAlbastrul dintotdeauna şi iertareaLucruri simple


21

Teologia luminii Orizonturile BUCURIEi

Naşterea Domnului, Pruncul Sfânt Iisus Hristos

Orice naştere presupune un sacrificiu, întrucât orice mamă care dă naştere unui prunc trece prin anumite suferinţe inerente, dar la capătul acestora trăieşte bucuria deosebită de a simţi pruncul alături. Bucuria este a întregii familii, tatăl

este mândru de faptul că din acea zi are un suflet înrudit, rezultat al creaţiei biologice. Botezul este o încununare a bucuriei naşterii şi uneori se aseamănă cu petrecerea nunţii. Tot aşa şi Naşterea Domnului este o bucurie imensă, ce creează o sărbătoare luminoasă. Chiar dacă Maica Domnului trece prin momente grele cauzate de o călătorie anevoioasă, de oameni inospitalieri, de porţi închise care nu-i permiteau să nască, bucuria naşterii apare chiar în condiţiile răcelii şi singurătăţii peşterii. Bucuria întrupării Pruncului Sfânt nu a fost umbrită nici de pribegia egipteană a Mariei şi a lui Iosif cu pruncul şi nici de reacţia lui Irod. Universul s-a umplut de bucuria naşterii, transfigurând tot ce intra în contact cu pruncul. Peştera naşterii s-a transformat în cer, pântecul Fecioarei s-a transformat într-unul al heruvimilor. Aceste evenimente care au transfigurat Universul cu bucuria naşterii Mântuitorului nu sunt evenimente aparţinând unui timp istoric, căci aşa cum subliniază Mircea Eliade în Mitul eternei reîntoarceri, timpul istoric se transformă în timp mitic şi, astfel, omul devine contemporan cu fenomenul original. Astfel, nu celebrăm o amintire liturgică, căci noaptea Naşterii Domnului nu este doar amintirea evenimentului, ci chiar evenimentul însuşi la fel de real ca şi cel din Bethleem.

Tradiţia populară concretizată în colinde şi în întreaga imnografie a Naşterii Domnului confirmă prezentul continuu al Naşterii Domnului. Astfel, Roman Melodul sublinia prezentul actual al Naşterii Domnului cântând: „Fecioara astăzi pe cel mai presus de fiinţă naşte”. Pământul devine cer, fiind părtaş la misterul Naşterii Domnului. Obiceiurile lumii moderne descriu un Crăciun care este pomenit cu mult timp înainte de ziua stabilită convenţional, încărcat de o uriaşă comercialitate manifestată printr-o risipă de lumini, culori, jocuri de artificii, ghirlande de becuri, Moş Crăciun – marea bucurie a copiilor – care îşi deşartă sacul cu daruri sub crengile bradului festiv. În ceea ce priveşte relaţia copiilor cu Moş Crăciun există o convergenţă între starea de copil presupunând nevinovăţie şi generozitatea lui Dumnezeu care-Şi trimite Unicul Fiu în această lume ca s-o salveze şi s-o mântuiască. Datina creştină, bazându-se pe versetele biblice care îndeamnă: „Lăsaţi copiii să vină la mine”, copiii costumaţi liturgic merg în faţa preoţilor ca nişte veritabili soli ai Bethleemului veşnic. Copiii ne amintesc de nevinovăţia pruncului Iisus, de aspiraţia continuă spre puritate sufletească şi trupească. Zămislirea miraculoasă a pruncului spiritualizează actul creaţiei, oferind dimensiunea cerească şi divină a Mântuitorului nostru. Iată, deci, că prin intermediul copiilor comercialitatea Sărbătorii Naşterii Domnului comunică cu însuşi misterul Naşterii Domnului, în mod evident sărbătoarea cea autentică ce creează timpul festiv. Aşa cum pruncul este deopotrivă Om şi Dumnezeu, tot aşa timpul festiv al Naşterii Domnului se trăieşte printr-o pendulare continuă între bucuria omenească a petrecerii timpului cu semenii în praznicul pământesc cu mâncare, băuturi şi lumini şi sentimentul copleşitor al purificării sufletului pe care îl simţim atât în Biserici, cât şi în casele noastre. Acest sentiment mistic ce ne cuprinde fără vreun avertisment este spiritul festiv al Naşterii Domnului, frumuseţea întrupării lui Dumnezeu în om. Această interfaţă între festivul material şi cel spiritual se concretizează în însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, care este o Fiinţă divino-umană şi în acelaşi timp este una dintre persoanele Sfintei Treimi. În calitate de persoană a Sfintei Treimi, Iisus Hristos prin Naşterea, Răstignirea, Moartea, Învierea şi Înalţarea Sa la cer deschide calea pogorârii Sfântului Duh pe pământ şi înfiinţării Bisericii creştine. Prin persoanele active ale Sfintei Treimi, respectiv Iisus Hristos şi Duhul Sfânt, se naşte o interfaţă superioară între Dumnezeu-Tatăl, Creatorul, şi omul înduhovnicit şi mântuit prin spiritualizarea trupului şi a minţii omeneşti.

Care bătătoresc drumul către sineŞi-i cultivă marginile cu flori

Culoarea privirii înfloreşteÎnsumând atâtea daruriCâte împunsături intră în cusătura vieţiiDarul de dragosteCatifelează impresia sub simţuriPlimbă dulcele pe cerul guriiPrecum o lună plinăApoi intră în cutia mileiPrin toate punctele cardinale

Vin prinţi bogaţi în vieţiSă moştenească momentulFără a înţelege cum cutia mileiPoate ascunde Atâtea ocazii de fericire

Ana Ardeleanu (USELR), Mangalia

M-aş scrieM-aş scrie primăvară pe firul mic de iarbă Şi aş trasa cu cretă contur de ghiocei, Când dorul depărtării se va porni să cearnă, În fir de tuberoză mi-oi pune ochii mei.

M-aş scrie un copac în vara cea fierbinte, La umbră mea să stai pe rânduri de cuvinte Să îmi auzi cântarea de doină şi de flaut, Într-o pădure deasă eu încă te mai caut.

M-aş scrie arămiu pe frunzele de paltini, Rugina să nu doară când paşii ai să-i treci Firava mea făptură migrează acum în toamnă, Prin ţipăt de cocor îmi las fiorii reci. M-aş scrie versul alb în iarna cea polară, Să ningă poezie frenetic şi suav Iar fulgul de zăpadă să-şi pună crinolină Să-mi mângâie angelic şi ridul din obraz! M-aş scrie veşnicie pe firele de lună, Când doarme tot pământul în rugă să mă aprind Cu un sobor de îngeri să mă ţin strâns de mână În marea de iubire şi cerul să-l ating!

Camelia Cristea, (USELR), Bucureștifoto arhiva personala (Alexia Teodora Cristea)


22



Teologia luminii Credinţa în Iisus Hristos, Dumnezeu, ne transformă în fiinţe spiritualizate care se înalţă transcedental, asemenea turnului unei Biserici, direct către cer. Coborârea Dumnezeiescului pe pământ începe cu zămislirea lui Iisus Hristos, consemnată în Evanghelia Lucanică în episodul Buneivestiri. În tradiţia populară evenimentul Naşterii Domnului răzbate atât din imnografia creştină, cât şi mai ales din nemuritoarele colinde. Într-o colindă se spune în felul următor: „Astăzi S-a născut/ Cel fărʼ de început/ Cum au spus proorocii”. Cu alte cuvinte, Iisus Hristos se naşte din Fecioară, dar El există ca persoana a Sfintei Treimi dinainte de zidirea lumii. Confirmarea evenimentului Naşterii se face prin împlinirea prorocirilor Vechiului Testament. Iisus Hristos este anunţat de către prooroci cu mult timp dinainte de a se naşte. Împrejurarea zămislirii de către Fecioară era cunoscută de înţelepţii si proorocii Vechiului Testament. Noul Testament, prin Iisus Hristos, vine să întărească, să completeze şi să împlinească conţinutul de inspiraţie divină a Vechiului Testament. Observăm că trăim într-o continuitate firească a evenimentelor de la creaţia lumii şi până la venirea pe pământ a Împărăţiei lui Dumnezeu. Colinda „O ce veste minunată”, Naşterea lui Hristos este evenimentul care umple de bucurie tot Universul, căci Mântuitorul acestei lumi S-a născut. Avem deci promisiunea că nu vom fi lăsaţi în întunericul păcatului şi al morţii. Această veste, spune colinda că se arată dinspre Bethleem, locul prorocit al Naşterii pruncului Iisus Hristos. Cerul strălucea şi îngerii veneau pe-o rază de lumină curată, pentru că magii fuseseră ghidaţi cu privire la locul sfânt de raza şi de traiectoria unui corp ceresc luminos care se constituia într-un eveniment astronomic şi istoric, după toate probabilităţile cometa Halley. Desigur, unii spun că lumina călăuzitoare era doar de natură spirituală, nefiind corespondenta unui eveniment astral. Oricum, Iisus Hristos este El însuşi Lumina lumii. Raza pe care veneau îngerii nu putea fi decât curată, adică transfigurată spiritual, căci Împărăţia lui Dumnezeu se apropie de pământ, risipind întunericul morţii. Fecioara Maria este, prin trupul zămislitor, recipientul Dumnezeirii, adică potirul euharistic sau Sfântul Graal cum îl numesc unii. Episodul Naşterii Domnului nu este prezentat în Sfânta Scriptură la modul detaliat. Doar magii şi păstorii sunt martorii acestui eveniment deosebit. Naşterea lui Iisus este prezentată în capitolul 2 în Evanghelia lui Matei, versetele 1-12, şi, de asemenea, în Evanghelia lui Luca, capitolul 2, versetele 7-20. Despre păstori se vorbeşte în Evanghelia Lucanică. Naşterea în condiţii lipsite de bogaţie şi strălucire rezultă din versetul 7, din Luca, capitolul 2: „Şi a născut pe Fiul ei, cel Întâi născut L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle pentru că în casa de poposire nu era loc pentru Ei.” Există un contrast puternic între Divinul prunc Sfânt şi condiţiile sărăcăcioase şi improprii în care Acesta S-a născut. Acest contrast subliniază faptul că Împărăţia lui Iisus Hristos nu este o Împărăţie pământească şi vremelnică, ci o Împărăţie cerească şi veşnică. Valorile exterioare, cum ar fi bogăţia şi faima, nu sunt apreciate şi susţinute de către Mântuitorul Iisus Hristos. Evanghelia lui Luca, cea mai psihologică Evanghelie, subliniază că Împărăţia lui Dumnezeu nu o găsim ici şi colo, ci Împărăţia se găseşte înlăuntrul sufletului nostru. Astfel, în Luca 17, versetele 20-21, acesta precizează cu claritate cele afirmate mai sus: „Fariseii au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.” Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile. Nu se va zice: „Uite-o aici!” sau „Uite-o acolo!”. Căci iată că „Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru”. Naşterea pruncului sfânt Iisus se poate petrece doar în cuprinsul Împărăţiei lui Dumnezeu, însemnând că Nevinovatul prunc trebuie să se

Profunzimea demnitățiiNu mi-ai urcat în suflet prin veşnicia serii,Nu mă tresalţi din vise prin zgomot de arginţi - Furat de inerţia discursului tăcerii,Cum să mă prinzi în lanţul mucegăitei minţi?

Surată îţi sunt, frate, sau mai puţin - amică.Mă ocroteşte mirul în dar să mi te iert.Te cred încă un june ce-abia de se ridică Din lupta orbitoare cu gemete-n deşert.

Mai scapă-un pic de tine sau măcar tu - de scoruri,Să speli lentila zilei de kitsch-ul nisipos,Iar glasul nemuririi nu-l speria cu roluri Cum pâinea cea de-a pururi n-o frământăm pe jos.

Diana Ciugureanu (USELR, ASCIOR), Chișinău

Un valsMa simt culoarea verde a unui timp apus, Când stoluri de cuvinte brăzdează încă cerul Sfidarea stă ascunsă la umbra celui dus, În gara cea târzie nu mai opresc nici trenuri.Din firele de lună se torc frumoase vise Pe drumuri stau înscrise doar sensuri interzise, Prin pâclele de ceaţă se intuiesc păduri Te rog măcar speranţa, din muguri să n-o furi.Într-un ungher de ceas mai sunt vreo trei minute Încerc ca să dezleg mereu necunoscute, Rutina-şi plimbă paşii pe tâmpla de argint Mă pierd de atâtea ori prin foi de labirint.Un mac însângerat îmi mângâie apusul Când înserarea bate la porţile de dor, Un vals în plină toamnă îmi cântă iar arcuşul Aşa după ureche... ca n-are dirijor.Mă simt culoare verde a unui timp apus Pe câmpul tău o floare cu drag eu aş fi pus, Dar ploi de crizanteme au invadat pământul În pragul toamnei mele eu fac un pact cu vântul.

Camelia Cristea, (USELR), București

Dacă... eu, dacă... tu Dacă... eu n-aş mai fi, tu... pe cine-ai iubi? oare cui o să-i dai sărutările tale? mă întreb... cui vei sta dimineţile-n poale? cui vei spune?... te-ador!... risipind nopţi târzii.Dacă... eu n-aş mai fi, pentru cine-ai trăi? Pentru cine-ai culege diamante de rouă? Pentru cine-ai fi scut dacă ninge sau plouă? cui vei umple ulcior din izvoarele vii?Dacă... eu n-aş mai fi, mă întreb de-ai trăi Amintiri ce nu mor ar rămâne cu tine Aş fi steaua din noapte strălucindu-ţi şi-n zi când eşti trist să te-ating, să-ţi fiu înger aş şti,Dacă... eu n-aş mai fi, mă întreb de-ai iubi timpul nostru trecut... ar putea fi prezent? dacă-n ochii tăi mari eu voi spune absent? dacă-n visele tale voi putea reveni...

23



Teologia luminiinască în sufletul fiecărui creştin autentic. Postul Crăciunului, ca perioada de pregătire lăuntrică a sufletului pentru primirea Marii Sărbători a Naşterii Domnului, presupune o purificare lăuntrică, o identificare a fiecăruia dintre noi cu nevinovăţia şi puritatea Micuţului copilaş divin. Dimensiunea lăuntrică a Naşterii Domnului este cea mai importantă dimensiune. O trăim nu ca şi o amintire, ci o retrăim cu tot sufletul şi fiinţa noastră. Cea mai frumoasă sărbătoare creştină este fără îndoială Sărbătoarea Crăciunului. Aceasta nu are în ea solemnitatea Învierii sau a Pogorârii Sfântului Duh. Copilul Divin se identifică cel mai tare cu un cadou făcut umanităţii de către Creatorul acesteia. Chiar dacă Dumnezeu Îl dă pe Unicul Său Fiu să se jertfească, în contextul naşterii jertfa trece pe un plan secund, iar darul făcut oamenilor se impune cu preponderenţă. Misticul şi raţionalul se retrag pentru a face loc sufletului îmbogăţit cu cele mai sincere sentimente. Noi, creştinii de azi, mai mult ca oricând avem nevoie de a ne deconecta de toate raţionamentele înguste, de toate interesele comerciale, de toată „maturitatea” dobândită în mod eronat, devenind din nou copii, dar copiii lui Dumnezeu eliberaţi de sterotipiile unei lumi alienante. Sintagma „Lăsaţi copiii să vină la Mine!” nu se referă doar la îndemnul de a nu opri copiii de la contactul cu Iisus Hristos, ci include şi îndemnul adulţilor de a lăsa copilul din ei să se apropie de Dumnezeu.

Sărbători binecuvântate! Dr. teologie ortodoxă Cristian Octavian FEURDEAN, Cluj Napoca

Naşterea şi copilăria lui Iisus Hristos

Ca Om adevărat, Iisus a avut o biografie. Dar cum evangheliştii nu încearcă nicidecum să facă vreo separaţie între Iisus şi Hristos, între Om şi Dumnezeu, ei se arată doar foarte puţin preocupaţi de

ideea stabilirii unei cronologii precise a vieţii Fiului lui Dumnezeu întrupat. Iată de ce, dacă data morţii pe Cruce a Domnului poate fi stabilită cu destulă exactitate, 7 aprilie (14 nisan, după calendarul iudaic), anul 30 al erei creştine, nu se poate spune acelaşi lucru şi despre data naşterii Sale, în privinţa căreia aproximaţia este cel puţin 3 ani. (1) Nepotrivirea provine dintr-o eroare săvârşită de călugărul de origine dobrogeană Dionisie, numit „cel Mic”, atunci când, în anul 531, a calculat era creştină. Crezând că Mântuitorul a trăit pe pământ numai 30 de ani, Dionisie a fixat începutul erei creştine la anul 754 de la întemeierea Romei, însă Domnul a trăit pe pământ mai mult de 30 de ani. Cele două mari întâmplări în jurul cărora se află cheia de boltă a credinţei creştine sunt: căderea în păcat şi răscumpărarea. Taină a fost începutul lucrurilor la facerea lumii, taină a fost şi răscumpărarea, ea făcându-se prin întruparea Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria la „plinirea vremii”. Prorocii au vorbit despre ea şi spusele lor s-au împlinit întocmai, toate. Ele au păstrat credinţa într-un singur Dumnezeu, fiind adevăratele fulgere ale adevărului şi luminând calea spre împărăţia harului. Răscumpărarea a fost determinată în timp şi spaţiu şi arătată prin anumite semne prin a fi recunoscută de toţi. (2) Proorocirile Vechiului Aşezământ deveneau, rând pe rând, adevăr şi certitudine. Timpul şi locul naşterii Mântuitorului făgăduit erau cele despre care vorbiseră proorocii, iar amănuntele privind viaţa, moartea şi învierea lui Iisus se vor împlini întocmai. Dumnezeiasca solie a arhanghelului Gavriil

Dacă... eu n-aş mai fi, ar fi noapte şi zi? ai fi om sau nălucă căutându-mă-n stele? ai simţi când te-ating noaptea palmele mele? căutând paşii mei printre nori argintii,Dacă... tu n-ai mai fi, eu... pe cine-aş iubi? Aş fi om vitregit de iubire şi soare, Aş rămâne olog, fără mâini şi picioare, Împietrit de-al tău dor... doar de tine-aş vorbi.

Ana Podaru (USELR), Bacău

Ţinutul zăpezilor albastreA îngheţat din nou lumina la ferestre,un ger trimis de zei s-a cuibărit în ea,privesc la bolta cu zăpezile albastre,dorind să-mi împletesc albastru corp de stea.Îmi ninge-n suflet azi cu dimineţi virgine, ninge-ntr-un amor etern cu infinitulşi-n singurătatea zăpezilor cianine,îngerii împart în taină răsăritul.

***O umbră de pe cer îmi curge în privire,din zarea cu nămeţi mi-am adăpat cuvântul,îi scriu tăcerii nude şi îi dau de ştire,că sunt precum Atlas... Dar am în ochi Pământul.

Mariana Moga (UAP, LSR, USELR), Alba Iulia

ToamnaUn fior străbate dealul, apărut ca din senin, Foşnet delicat prin ramuri se aude în amurg, Teiul uriaş se-nclină slobozind un lung suspin. E-un avertisment precoce, zilele rapid se scurg.Un zig-zag de puncte negre cerul îl brăzdează, Triste păsări călătoare, cu instincte ancestrale, A străbunilor chemare cu ardoare o urmează. Se retrag simţind cu teamă, că vin zile glaciale.Zilele sunt tot mai scurte, soarele e obosit, Dimineţi înceţoşate, tremur în răcoarea lor, Mici cristale-n vârful ierbii, bruma a sosit, Dealurile se transformă într-un fascinant decor.Şi pădurea-i zugrăvită în metalice nuanţe, Fierul ruginit se-ntrece cu a cuprului roşeaţă, Auriu este blazonul frunzelor fără speranţe Şi a bronzului opacitate, astăzi, ochii ne răsfaţă.O romantică tristeţe se aşterne peste vale. Dar ce-i oare-acest spectacol de culori aprinse ? Este curcubeu de doliu pentru verdele ce moare. Iată dară că şi moartea are farmece ascunse.Şi încet, încet, s-aşterne un covor multicolor, Vântul smulge de pe ramuri frunze-n agonie, Ele par că-s nişte fluturi care cad. Şi-n drumul lor, Spre eternul nicăieri, mi-au mai luat un an şi mie.Este toamnă-nbelşugată, multe roade au rămas, Oamenii le strâng cu grijă în hambar şi în cămară, Dar această abundenţă nu-i decât un parastas, Ce natura ni-l oferă pentru răposata vară.Despuiaţi de haina verde, stau copacii trişti şi goi,

24



Teologia luminiiînspăimântase pe Fecioara Maria care s-a cutremurat şi, smerită, a acceptat taina, cu adevărat mare pentru întreaga creştinătate. (3) Mântuitorul Iisus Hristos S-a născut, în istorie, la plinirea vremii (Galateni 4,4), din dragostea luiDumnezeu Tatăl (Ioan 3, 16) din nevoia de mântuire a omului (Romani 5,8-16) şi pentru ca lumea care prin păcat pierduse comuniunea primordială cu Dumnezeu să fie îndreptată, ridicată din cădere, aşezată din nou în viaţa harică, în care omul să fie în legătură strânsă şi în dialog neîncetat cu Dumnezeu (Romani 5,18; I Corinteni 15,22). Din Sfintele Evanghelii cunoaştem că Mântuitorul S-a născut în timpul regelui Irod celMare (Matei 2, 1; Luca 1, 5), în cel de-al 23-lea an al domniei împăratului roman Octavianus AugustusCaius Iulius Caesar, în al 749-lea an de la întemeierea Romei, cu câţiva ani înainte de anul întâi al erei noastre, eră pe care toate popoarele civilizate o socotesc din ziua în care El S-a născut, (4) pe vremea când Palestina era o provincie romană, iar Quirinius ocârmuia Siria (Luca 2, 1-2), Palestina aparţinea, conform împărţirii teritorial-administrative, Imperiului Roman. Părinţii Săi după trup au fost Iosif şi Maria. Iosif, de loc din Nazaretul Galileii (Ioan 1, 45), fiu natural al lui Iacov (Matei 1, 16), din neamul lui David (Luca 2, 4), era de meserie tâmplar. Maria, mama Lui, după tradiţie s-a născut din părinţii Ioachim şi Ana şi a fost unicul lor copil, la bătrâneţe. De mică închinată Domnului, a fost lăsată la templu de la vârsta de trei ani. După părinţii săi, ea provenea din neamul Împărătesc a lui David. (5) După Sfânta Evanghelie de la Luca (2, 1-2), Mântuitorul lumii S-a născut pe timpul efectuării în Țara Sfântă a unui recensământ, poruncit de Cezarul Augustus şi coordonat de Quirinius ocârmuitorul Siriei, de care ţinea şi regatul lui Irod. Sfântul Luca precizează că acest recensământ a fost mijlocul de care s-a servit Providenţa pentru a-i aduce pe Sfânta Fecioară Maria şi pe dreptul Iosif din Nazaret la Betleem, unde, potrivit proorociei lui Miheea 5, 1, trebuia să se nască Hristos. Acest recensământ al Imperiului s-a făcut, desigur, în vederea unei juste repartizări a impozitelor. Desigur că acest recensământ nu s- a putut realiza deodată în toate provinciile Imperiului. Făcând cunoscută porunca stăpânului de la Roma, Irod a cerut, la rândul său, ca supuşi săi să se înscrie fiecare în oraşul de obârşie de unde provenea. Referitor la acest fapt, Sfântul Evanghelist Luca afirmă: „Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret în Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi seminţia lui David. Ca să se înscrie împreună cu Maria cea logodită cu el, care era însărcinată” (Luca 2, 4-5). Împlinind porunca, Iosif a luat şi pe Maria, logodnica lui, căci şi ea era din neamul lui David. De la Nazaret la Betleem este o cale de aproape o sută cincizeci de kilometri. (6) Când au ajuns ei in Betleem, un orăşel nu prea mare, acesta era plin de oaspeţi, cetăţeni din Palestina imperiului roman, chemaţi de aceeaşi poruncă. Cei care au venit însă mai devreme, au găsit adăpost. Când Iosif şi Maria au ajuns la Betleem nu au mai găsit niciun loc şi aşa ceva, fără îndoială, s-a petrecut şi cu alţii. Atunci, căutându-şi ei lăcaş să înnopteze, au găsit un staul de vite, în jurul căruia erau nişte păstori. (7)Staulul se găsea în partea cea mai îndepărtată a oraşului. Din ieslea staulului au făcut un pat pentru tânăra Maria. „Iar pe când erau ei acolo s-au împlinit zilele ca ea să nască. Şi a născut

Lasă vântul să-i străbată, sunt nişte schelete vii. Stau încremeniţi pe dealuri chinuiţi de frig şi ploi Dar aceasta le e soarta, nu se pot împotriviÎntr-o vastă-ncremenire este regnul vegetal Singuri, brazii stau de pază, încă verzi şi pregătiţi Falnici, să înfrunte gerul, care altora le e fatal Şi aşteaptă echinocţiul, când din somn vor fi treziţi.

Florin Zirbo, (ASCIOR), Buzăudin volumul „Hoinar printre visuri”

Zbor spre idealuriSunt parcă astăzi prea departe de idealurile meleŞi aripile-mi par vorbite una cu alta între eleSă nu-şi ia zborul pentru o vreme şi să mă lase în odihnăSă pot să văd eu iarăşi lumea şi o fărâmă de lumină.

Am tot zburat, iar zboru-mi pare o parte a mea dintotdeaunaIar gandul, crezul şi voinţa m-au ajutat să-nving furtunaCând aripile mele albastre sunt parcă prefăcute-n plumbMă uit la soare, cer şi univers, la praf de gând.

Odihna nu-i făcută pentru mine, cum pacea nu-i pentru oricineEu zborul-l am adânc în vine, el este inserat în orişice nucleu, trasat în retine,Iar idealurile-s ţinta spre care merg în pas grăbitCăci timpul îmi e împotrivă şi nu vreau ceasul ce vine să mă prindă neîmplinit.

Bogdan Ioniță, (ASCIOR), București

Viața e ca o secundă. Mama ei de viațăPisoiului meu Irineu, care doarme, ca un domnitor, în vârful pălăriei mele de boier falit.

Îmi zice poetul Dumitru Ion Dincă, tot văitându-ne unul celuilalt Despre bătrâneţe: „Marine, nevastă-mea m-a lămurit spunându-mi «Ce tot ne mai văităm, avem câte 70 de ani. Încearcă să numeri Până la 70 ca să vezi ce mult e, obosești numărând»”. Am rămas Interzis, aşa ceva nu auzi în fiecare zi. Doamna Florica e filozof Pe bune, deşi toată viaţa sa profesională s-a ocupat de (bio)chimie. M-a pus pe gânduri. Am încercat să-i „cântăresc” vorbele. Sunt greu De măsurat, sunt rupte din suflet. Şi atunci, i-am zis prietenului meu Că, totuşi, cumva, dacă e vorba de 70 de ani, ar trebuie să despicăm Fiecare an în parte, fiecare zi, fiecare oră, fiecare minut şi secundă. Aici e miezul problemei. Anii sunt nesemnificativi, timpul trăit Mărunt e altceva. Viaţa e ca o secundă izvorâtă de undeva din Înălţimile Domnului, un firicel de lacrimă, care, ca şi în natură, Se transformă în fluviu. E viaţa care aduce copii, viaţa care uneori E un extaz, alteori o umbră îngheţată. Nu mă împac deloc cu spusele Doamnei, deşi văd şi simt că are dreptate. Trecutul meu e mult mai Lung decât vârsta biologică. Am trăit vreo trei sute de ani dacă Țin cont prin câte am trecut. Pentru mine, cifra terestră are mai multe Zerouri decât îmi pot închipui eternitatea. Viaţa mea e un cont bancar Bine cifrat în mintea mea simplă, de muritor, secundă după secundă. Mai am mult până departe, la 70 de ani, şi tot mă gândesc la fiecare Secundă în parte. Nu vreau să ratez nicio bucurie, nicio tristeţe. Mama ei de viaţă, cum spune cu năduf câte un trăitor (ne)fericit… Mă bucur până şi de tandreţea tânărului meu pisoi Irineu, luat de Pe stradă de o femeie cu suflet şi dat mie drept torcător de stres!

Marin Ifrim, (USR) Buzău

25



Teologia luminiipe Fiul său Cel Unul Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu era loc pentru ei în casa de oaspeţi” (Luca 2, 6 -7). Iar îngerul Domnului, de faţă şi el, a grăit: „Nu vă temeţi: căci iată vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Căci vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David” (Luca 2, 10-11). Apoi, s-a văzut o mulţime de oaste cerească, împreună cu îngerul, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! (Luca 2, 14). Cuprinşi de spaimă, dar şi de măreţia aceasta cu totul neobişnuită la naşterea unei făpturi, păstorii au îngenuncheat şi şi-au plecat capetele în faţa Celui Nou Născut. Naşterea aceasta, cu semnele ei, cu totul neobişnuite, avea să tulbure cu totul neînţelesele orânduirii ale firii noastre. Steaua aceea, care o vor căuta credincioşii tuturor veacurilor, a apărut pe cer nu ca un fenomen obişnuit, ci ca un semn spre care lumea timpului privea cu nedumerire, dar şi cu nădejde. Ea a rămas în istoria lumii, iar cei trei magi nu fac altceva decât să-i prelungească fiinţa peste veac. (8) Între magi şi stea e greu să se mai facă deosebire, ci ei vor rămâne veşnic împreună. Şi vor rămâne aşa până la sfârşitul veacurilor, mărturii veşnice ale Naşterii lui Iisus Hristos. Călăuziţi de stea, magii, de pe lângă ţărmurile Mării Caspice, au plecat în căutarea ei şi au sfârşit prin a se închina şi ei în faţa Noului Născut, aducându-i daruri de seamă, „daruri împărăteşti”, cum spune evanghelistul. I-au adus aur, smirnă şi tămâie. (9) Ghicitori în stele şi încrezători prin înţelepciunea omenească, magii s-au închinat în faţa Pruncului din staulul Betleemului, dorind parcă să ne spună că, oricât de mare ar fi înţelepciunea noastră, ea nu va putea nicicând depăşi înţelepciunea şi învăţătura pe care Noul Născut o aducea. (10)

Iisus Hristos S-a întrupat şi S-a născut din Fecioara Maria, nu după ordinea firii, ci mai presus de fire. Conceperea s-a făcut prin lucrarea Duhului Sfânt, iar prin naştere nu s-a stricat fecioria Maicii Domnului. Născătoarea de Dumnezeu a fost fecioară înainte de naştere şi a rămas fecioară şi în timpul naşterii şi după naştere, pentru totdeauna.

Despre fecioria Mariei până la concepţie, în timpul acesteia şi la naştere, mărturisesc locul de la Isaia 7, 14: „Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu, care se va numi Emanuel (Dumnezeu este cu noi)”. Sfânta Tradiţie mărturiseşte acelaşi adevăr prin vechile simboluri de credinţă, cum este cel din Constituţiile Apostolice, capitolul 41: „Cred şi mă botez în Domnul Iisus Hristos… Care, plinindu-se timpul… S-a întrupat şi S-a născut din Maria, Fecioara cea curată”. Tot aşa în simbolul niceo-constantinopolitan: „… S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om”. (11)

Învăţătura Bisericii despre pururea fecioria Născătoarei de Dumnezeu a fost accentuată şi apărată îndeosebi împotriva unor eretici, ca Eunomie, unor apolinarişti, Elvidie, pe urmele cărora păşesc raţionalişti moderni. (va urma)

1 Vasile Mihoc; Daniel Mihoc; Ioan Mihoc, op. cit., p. 104. 2 Emanuel Copăceanu, op. cit., p. 3.3 Ibidem, p. 4. 4 Ernest Renat, Viaţa lui Iisus, p. 6, citat din Ştefan Pomian, Întemeietori de religii, Baia Mare, Editura Umbria, 1999, p. 86.5 Ştefan Pomian, op. cit., p. 87.6 Emanuel Copăceanu, op. cit., p. 4.7 Ibidem, p. 5. 8 Ibidem, p. 7.9 Vasile Mihoc; Daniel Mihoc; Ioan Mihoc, op. cit., p. 104.10 Dimitri Merejkovski, Iisus necunoscut, Iaşi, Editura Antheros, 1999, p. 110.11 N. Chiţescu; Isidor Todoran; I. Petreuţă, op. cit., p.19.

Pr.stavr. Radu Botiș (LSR, UCMR-ADA, COPYRO, UZP București)

sfârşit de veacveacul putred de păcate, bezna îşi destramă-n toate;s-a frânt cumpăna Luminii Lumii, a vremurilor cutremurate şi cântate-n strană...

veacul crud, însângerat – o rană, se căzneşte frânt în Moartesă deschidă-n inimii, rugăciunea umilită;să rodească-n sufletu-mi – ploaie căzută la vreme potrivită...

umilit fără de vină, mă-nveşmântă-n cântec Dumnezeu;îngenuncheat printre milenii,mă pierd în vis, sub curcubeu...veacul putred – nouă cădere în păcat, o călcare în picioare a Sângelui Domnului,într-un urcior fără de Har şi-nţelepciune....

printre pilde şi poveţe, Îngeri fără trup şi sfinţi, se căznesc a ne ajuta să ne sfinţim;în acest sfârşit de veac, în care rătăciţine cufundăm în negura cea întunecată a păcatului, în temeiul îndreptatei tânguiri, prin păcat, L-am mâniat pe Dumnezeu...

se clatină cumpăna din fiece fiinţă; sămânţa Credinţei, stă la poarta unei mănăstiri...

Hristos, ne-a dat Nădejdea cea bună a Învierii şi a Vieţii veacului ce va să vie...

poet diplomat George Călin, Urziceni

aripiîn hăul necuprins al Timpului,Îngerii, înveşmântaţi în alb, stăpânesc mereu Cuvântul,un puf de păpădie, o împletitură de păianjen;o noapte nesfârşită pierdută pe pleoapele stelelor flămânde...Cuvântul – tăcere, Lumină şi stea,renaşte în chip îngeresc – ecou etern în nemărginirea clipelor;întinderi hibernale, în raza stelei căzătoare...Luminile înfloresc în tainice biserici;înmugureşte piatra-n Betleem;îmboboceşte plânsul ierbii mutşi Cerul pare mut, scăldat de Stea,să dea strălucire Luminii, cât mai mult...se naşte, azi, Hristos – Lumina mea – vamă-n marea trecere din Timpul frânt...

în golul dintre pământ şi Cer,Hristos cu neatinsă apă se botează-n Univers...cade-o ploaie mută fără de fulgere albastre;cade-o lacrimă de crin împărătesc...

Hristos se pierde-n sămânţa Luminii din care răsar – aripi de Nădejde, Credinţă şi Dragoste...

poet diplomat George Călin, Urziceni

26



Ştiința în slujba vieții

PROPOLISUL

Albinele lucrătoare colectează produse biologice de la cel puţin 20 de specii de arbori care produc secreţii răşinoase, cu rol în apărarea arborilor de

dăunători (bacterii, fungi, insecte). Albinele colectează aceste secreţii de la mugurii unor copaci, de pe ramurile tinere, de pe scoarţa coniferelor, a plopilor şi sălciilor.

Materiile răşinoase sunt amestecate de albine cu secreţii salivare, care conţin enzime, ceară şi alţi compuşi chimici, luând astfel naştere propolisul.

Albinele folosesc propolisul pentru: astuparea crăpăturilor şi găurilor care există în stup şi între rame; îngustarea urdinişului în timpul iernării; acoperirea pereţilor interni ai celulelor din fagurii nou confecţionaţi.

Pentru colectarea propolisului din stupi, în cantităţi mari, se foloseşte colectorul de propolis. Acesta este format dintr-un grătar lamelat, de obicei din tablă zincată, pe care albinele îl propolizează.

Grătarul lamelat se introduce în stup în luna aprilie şi se scoate toamna.

O altă metodă de obţinere a propolisului constă în răzuirea părţilor componente ale stupului; această metodă conduce însă la obţinerea unor mici cantităţi de propolis, cu grad mare de impurităţi.

În condiţii obişnuite, calităţile propolisului care a fost scos din stup se diminuează rapid, imediat după operaţiunea de scoatere din stup şi apoi, mai lent, în următoarele 2-3 ore, în funcţie de condiţiile de păstrare; proprietăţile active ale propolisului dispar complet la aproximativ 1-3 ani după recoltare.

Extractul alcoolic de propolis poate fi păstrat mai mult timp decât propolisul brut, fără a se pierde din calităţi.

Propolisul şi extractele de propolis trebuie păstrate în vase închise ermetic, la loc răcoros, întunecos, ferit de umezeală, de insecte, la o temperatură de 10-12ºC.

Propolisul brut se prezintă sub forma unor bulgăraşi, formaţi dintr-o substanţă cleioasă, răşinoasă şi lipicioasă. La temperatura camerei, propolisul are consistenţa plastilinei, iar la temperatură ridicată devine de consistenţă moale, gomoasă. Culoarea propolisului diferă în funcţie de originea sa vegetală, putând fi: verde-brun, cafeniu, galben, roşu, portocaliu. Propolisul are o aromă plăcută şi variată de vanilie, ceară, miere. Gustul propolisului este variat – astringent, iute, picant, arzător.

Propolisul conţine următoarele grupe majore de substanţe: răşini (55%), uleiuri volatile, polen, acizi graşi, minerale, vitamine (A, B, D, E), aminoacizi,

enzime.Propolisul are următoarele acţiuni principale:

antiinflamatoare, antiinfecțioasă (bactericid, bacteriostatic, antiviral, antifungic), dezinfectantă, antialergică, imunostimulatoare, antioxidantă, cicatrizantă, anticanceroasă.

Propolisul este indicat în afecţiuni: ale sistemului nervos central, stomatologice, ale aparatului digestiv, hepatice, de nutriţie şi metabolism, ale aparatului respirator, ale aparatului cardiovascular, ale aparatului urogenital, oncologice, dermatologice, obstetricale, ginecologice, oftalmologice, infecţioase, imunologice, hematologice, geriatrice, alergice, reumatice.

Propolisul se poate prezenta sub diferite forme farmaceutice: tinctură de propolis, pastă de propolis, extract apos de propolis, extract uleios de propolis, aerosoli, unguent, pudră de propolis, sirop de propolis, miere propolizată.

Tratamentul cu propolis se începe cu doze foarte mici, care se cresc treptat, urmărind apariţia unor eventuale alergii. Pentru administrarea mai facilă a propolisului pot fi utilizate o serie de vehicule (miere, capsule, unguente). În timpul tratamentului, pot fi folosite mai multe forme farmaceutice ale propolisului. În cazul în se administrează dermatologic, locul afectat este iniţial dezinfectat, după care propolisul se aplică şi se masează.

Intern, propolisul se poate administra sub formă de: propolis brut, tinctură, extracte de propolis, siropuri, drajeuri, miere propolizată, pastă, tablete, capsule, bomboane, gumă de mestecat pe bază de propolis, aerosoli cu propolis, supozitoare vaginale şi rectale, injecţii.

Extern, propolisul se poate administra sub formă de: picături pentru nas, ochi şi urechi, loţiuni, creme, unguente, alifii, spray, şampon, săpun, soluţie pentru bărbierit, pudră de propolis cu miere sau ulei de măsline, comprese.

Doza uzuală de propolis brut este de 1g de 3 ori/zi, mestecat şi înghiţit. Preparatele pe bază de propolis se consumă după masă. Doza pentru extractul hidroalcoolic este de 30-40 picături într-o jumătate de pahar cu apă călduţă sau ceai, de 1-3 ori/zi. La copii, doza se înjumătăţeşte.

Există precauţii pentru persoanele alergice la propolis; de asemenea, propolisul se administrează cu grijă la persoanele hipotensive, deoarece acesta are proprietăţi hipotensoare.

Reacţiile adverse pot să apară atunci când propolisul este consumat pe o perioadă lungă; în această situaţie, pot să apară iritaţii la nivelul cavităţii bucale şi simptome digestive (diaree).

Prof. dr. biolog Olaru Livia-Irina, Bucureşti

Propolisul

31



Teologia în societate

Prezentarea activităţilor religios culturalepe anii 2016-2017, cu ocazia aniversării a 24 de ani de la înfiinţarea INSTITUTULUI ROMÂN DE

TEOLOGIE ŞI SPIRITUALITATE ORTODOXĂ CAPELA „SF. APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL”

INCORPORATED IN AUGUST 1993

27 Avenue cu 14 Street

Astoria, New York

de pr. prof. univ. dr. Theodor DAMIAN

24 de ani, o cifră aniversară aşa de frumoasă reprezintă însă şi un moment de bilanţ. Ne uităm înapoi cu drag şi cu nostalgie la zilele de început, ne aducem aminte de planurile şi intenţiile dintâi, evaluăm felul cum s-au împlinit, mai mult sau mai puţin, ne amintim de cei care au fost generaţia de pionieri şi piatra de temelie a Bisericii noastre, unii mult mai în vârstă acum, alţii plecaţi la Domnul, dar păstrându-i pe toţi în inimă şi în rugăciune. Spune Mântuitorul că femeia când naşte este în suferinţă şi durere, dar după ce a născut uită de durere, de bucurie că a adus pe lume o nouă fiinţă; mai ales că aceasta este trup din trupul său şi sânge din sângele său.

Şi noi, vorbind de bilanţ în acest moment aniversar, chiar dacă au existat în toţi aceşti ani şi greutăţi, şi probleme, şi neîmpliniri, ele toate pălesc, dispar în faţa bucuriei de a ne vedea astăzi împreună, frumoşi, credincioşi, cu inima bună, ca într-o adevărată şi exemplară familie de buni români şi buni creştini ce suntem. Dincolo de orice greutăţi apărute în toţi aceşti ani, se profilează în inimile şi în conştiinţa noastră bucuria realizărilor pe care Dumnezeu ni le-a rânduit şi dăruit pentru a aduce cuvenita mărturie creştină şi ortodoxă în această parte de lume, dar şi pentru a ne întări unii pe alţii întru valorile culturale şi spirituale ale neamului nostru, întru conştiinţa apartenenţei noastre etnice şi religioase.

Pentru ce nu am realizat, ne gândim că încă nu ni s-a rânduit; pentru multele realizări, ne gândim că Dumnezeu ni le-a dat spre slava Sa, dar şi pentru a le considera ca o temelie pentru creşterea noastră comună pe mai departe în această parohie şi comunitate ortodoxă românească.

Înzestrarea Bisericii cu cele necesare sfintelor slujbe, permanenta grijă pentru strângerea de fonduri pentru plata chiriei, socializarea constantă de după Sf. Liturghie, celebrarea marilor evenimente din istoria şi viaţa neamului şi a Bisericii, realizarea corului şi a şcolii duminicale, crucea de gheaţă de Bobotează, ridicată ca mărturie ortodoxă în fiecare an, întrunirile academice ale Institutului şi cele literare ale Cenaclului „Mihai Eminescu”, vizitele nenumărate ale distinselor personalităţi venite din ţară şi din alte zone ale continentului american, revelioanele şi balurile comunitare organizate în trecut şi azi, grija neîntreruptă faţă de copiii şi tinerii noştri şi căldura cu care-i înconjurăm pe cei în vârstă şi, mai ales şi în general frumuseţea dumnezeiască a slujbelor şi rugăciunilor noastre duminicale cu atmosfera lor specifică de dragoste, îngăduinţă, pace şi bucuria de a fi împreună şi de a creşte împreună duhovniceşte şi româneşte, toate aceste activităţi şi împliniri pe larg descrise anual în raportul meu de activitate, precum şi altele nemenţionate acum, reprezintă firul roşu al existenţei noastre ca minunată familie creştină şi română, în New York, pe parcursul acestei frumoase perioade de 24 de ani.

În aceste momente doxologice, gândul meu se îndreaptă în primul rând către Dumnezeu, pentru a-I aduce adâncă mulţumire pentru toate darurile revărsate din belşug peste mine ca persoană şi ca preot şi peste noi toţi ca parohie şi comunitate dreptmăritoare; cu aceeaşi gratitudine îmi îndrept gândul şi către Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Nicolae şi către Preasfinţitul Episcop Vicar Ioan Casian, către familia mea, preoteasa Claudia în special, şi copiii mei, pentru buna credinţă, sprijinul şi înţelegerea oferite de-a lungul timpului, şi bineînţeles că totodată către familia parohială pe larg,

Avem atîtea de făcutAvem atîtea nevisate viseŞi-atîtea poezii nescriseŞi-atîtea vorbe care morFără-o cruce la căpătîiul lorŞi noi umblăm pe străzi hai-huiCu gînd să ne vedem statuiOri alergînd cu capu-n noriPrin lume veşnic călători.Girel Barbu, (USELR, ASCIOR, UER) Buzău

Mă rog la tine DoamneDespovărează-mi Doamne de păcatePlecatul neam şi bunii mei părinţi,C-atât cât au trăit, şi-au dus în spatePovara vieţii-n lăcrimări de sfinţi.

Tot promiţându-Ți veşnic ascultareSpăşite rugi cerşeau în gând cuminte,Tu datu-le-ai promisa Ta iertareCă Iertător îmi eşti şi-n toate sfinte.

Acum i-ai dus pe luminata-ţi caleSă veşnicească timp de nemuriri,Să umple ale Tale large raiuriVecie de vecie-n nesfârşiri.

Eu am rămas pe-aici în vieţuireŞi îi urmez cum încă-i sorocit,Şi-n tainic gând, că datu-me-au iubireIcoana le-o sărut, cu-n mulţumit.Mircea Dorin Istrate, (LSR) Târgu Mureș

Perdeaua de ploaieŞtii cât de frumoasă e? O oglindă prin care Stelele-şi împrăştie strălucirea. Prin care locuri sfinte îşi află menirea, Prin care ziua e soare sub nori, ....Iar noaptea sunt mesageri călători. Cu miresme de plopi printre crânguri.... O sfinţită agheazmă-a naturii,O perdea cristalină de ape,Mesagerul iubirii prin şoapte,Cristaline şi tomnatice flori,Din grădini cu ochi vii, sclipitori.Printre verdele sfânt al pădurii, Curcubeu printre raze-aurii...Mariana Cristina Popan, (USELR), Baia Mare

Aşteptare printre anotimpuriÎn ochii tăi eu am văzut luminaAscunsă atât de bine în străfunduri,Spre fericire îţi înalţi tulpinaDeşi te-ai poticnit în multe rânduri.

De atâtea ori priveam tăcut la tine,Minutele în mine încremeneau,Te afundai în cuget prin suspineLa uşa ta nici zorii n-ajungeau.


32

Recenzie pentru lansaredumneavoastră, cei aici de faţă şi cei ce nu sunt de faţă din binecuvântate motive, care aţi fost întotdeauna alături de mine cu inimă bună, dragoste şi prietenie, mereu săritori la nevoie, mereu cu un sincer cuvânt de apreciere şi încurajare pornit dintr-o inimă caldă, frăţească. (va urma)

https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2017/04/09/prezentarea-activitatilor-religios-culturale-de-la-institutul-si-capela-sf-apostoli-petru-si-

Stimate Domnule Musat,Vă felicit pentru efortul pe care îl faceţi pentru promovarea dreptei credinţe în ţară şi în lume.Dumnezeu să vă binecuvânteze folositoarea strădanie!Vă mulţumesc pentru oferirea postului menţionat în mesajul dvs, dar din motive personale binecuvântate nu pot accepta această onoare acum.Vă doresc pe mai departe bun spor în misiunea apostolică pe care o desfăşuraţi.Fie ca Orizonturile Bucuriei să vă aducă zilnic înnoite bucurii.

Pr. prof. univ. dr. Theodor DAMIAN, Astoria, New York

Marin Ifrim prezentare Zgomotul tăcerii de Girel Barbu

Marin Ifrim: ”Zgomotul tăcerii” de Girel BarbuIFRIM Marin 29 noiembrie 2017 In LANSĂRI DE CARTE, NOI APARITII, Poezie

Girel Barbu este unul dintre prietenii mei de-o viaţă, cum se spune. Recent, la o manifestare literară, am primit cea mai ”proaspătă” carte a sa: ”Zgomotul tăcerii”, apărută la Editura ”Rafet” din Râmnicu Sărat, ca să nu spun că, după

distinsa doamnă Roxelana Radu, am semnat şi eu o prefaţă a cărţii. Citez din cele scrise de doamna Radu: ”Cumva, cartea vorbeşte despre fiecare din noi, în sensul în care ne regăsim ca prizonieri ai condiţiei noastre trecătoare în această lume, ca lumânări ce ard la flacăra credinţei, ca oameni veşnic îndrăgostiţi ce ridică imn de slavă iubirii. Cumva, cartea este o invitaţie la introspecţie şi meditaţie – şi de ce n-ar fi, câtă vreme însuşi titlul ei te duce cu gândul isihasm (isihie)?”. Versuri, epigrame, pamflete lirice. Girel Barbu reprezintă partea curată şi morală a unei literaturi buzoiene(?) aflată oarecum în impas. E un poet şi publicist foarte îndrăgit de cei care, cât de cât, au luat contact cu scrisul său, un scris de o spontaneitate excepţională, naturală precum un izvor cu apă minerală, nu plată de prin băltoace nealfabetizate. În postfaţa volumului, Diana Ciugureanu-Zlatan notează, printre altele: ”Abundenţa de sublim din universul poetic al autenticului dac, Girel Barbu, face

casă fericită cu resemnarea sau conştientizarea metempsihozei shopenhaueriene prin mioritică deschidere spre o eternă casă ancestral percepută ca o chemare şi deloc ca o stare de angoasă în faţa unei eventuale treceri în altă dimensiune”. Vorbe grele, sofisticate, la care, sincer să fiu, nu prea am ureche literară. Girel Barbu merită laude, e dreptul şi meritul scrisului său. Faptul că scriu acum despre cartea sa, e un omagiu sincer. O recunoaştere a unui poet mult mai moral decât şi mai puţin orgolios decât noi, cei din faţa sa de icoană bizantină pictată în satul Pinu, comuna Brăieşti, Buzău. Ferească domnul de ”Zgomotul tăcerii”, e ca şi cum ar tuna şi fulgera peste conştiinţele păcătoşilor de sub cer. Citez: ”Eu şi plânsul tău l-am plâns/ Şi tot nu mi-a fost de-ajuns./ Aş muri şi moartea ta/ Şi tot nu m-aş sătura”. E doar un citat. Cartea în sine e de căpătâi, e de citit din scoarţă în scoarţă, e o lecţie de generozitate umană şi ceva mai mult decât o lecţie de acurateţe literară. Mă bucur pentru ”fratele meu” Girel Barbu (aşa ne gratulăm de câteva decenii). Existenţa acestuia mă onorează şi îmi dă puterea de a crede, ca în anii adolescenţei, în cuvinte umplute cu idealuri, nu în ”ardei umpluţi”. Onor la scriitorul din Pinu(l) Brăieştiului buzoian!

Marin Ifrim, 29.11.2017, (USR), Buzău

Atunci am adunat din multe-ţi gânduriŞi-am început să le aştern uşorPe coala unui suflet, printre rânduriSă nu mai văd cum rănile te dor.

Trecut-au zile, chiar şi anotimpuriDar nici acum nu poţi să te opreşti,Atâta vină îţi asumi din timpuriAcumulând în gând greşelile lumeşti

Întind spre tine o mână cu sfială,Dar tu tresari din gândul ce-i lividŞi mă respingi căci fără îndoialăTe laşi condus de-un spirit ce-i perfid.

Dar nu te-ascult, rămân tot lângă tineIndiferent că-i ceaţă sau sunt ploi,Aştern cuminte rânduri plânse bineVisând momentul când vei vrea înapoi.

Ioana Raluca Trandafir, (ASCIOR, USR, Association of World Poets) București

Mai avem timpMai avem timp să fim împreună,Să ne întoarcem către Poarta sărutuluiCătre lumile noastre ce ni se deschid ,Să privim amândoi către viaţă.

Mai avem timp să ne luămRoadele viselor noastreSă lucrăm zi de zi,Pentru mântuirea noastră.

Mai avem timp să privimCătre timpul din noiCe ne acoperă astăzi ,Pentru a fi şi a da.

Mai avem timp să iubimCând desprinsă fiind de trecutTraversăm amintirile noastre ,Între viaţă şi moarte .Claudia Bota (Claudia Dia Vela), București

Gură de raiDe-o vreme caut rimă pentru ţară:Prin cronici, pe la clasici răsfoiesc -Toţi într-un glas îmi spun: „E o comoară”,E-un colţ de rai pământul strămoşesc.

Şi chiar de-a fost supusă şi rănită,Şi chiar de i-i pământul zdrenţuit,Iar limba de acasă-i fu gonităŞi un final părea că-i e sortit,

O mai vedem pe hartă cum pulsează,Deşi-i cu un hotar în carnea ei,Iar marea la sud-est doar o viseazăŞi munţii îi sunt astăzi străinei,

Ea totuşi este vie şi ne cheamăCu glas de tricolor nemuritor,Spre-un mâine optimist, lipsit de vame,Senin, independent, biruitor.

Azi te felicit, dulcea mea Moldovă,Că ai şi libertate, şi un grai,Şi să declar pot în natala-mi slovă:- Mi-eşti cea mai dragă, gura mea de rai.

Svetlana Lupu, Hădărăuți, Basarabia



33


Nașterea Mântuitorului, dincolo de perețiMeditațiile unui secui

Există o mare contradicţie între naşterea Mântuitorului – El nefiind acceptat de societate, născut în pustie, în afara acesteia – şi felul în care este „socializat” astăzi în cadrul societăţii, prin sărbătoarea Crăciunului. Căci societatea nu cunoaşte deloc acel exterior

al marginalizaţilor, al pustiei necunoscute, al nesiguranţei în care se născuse Iisus. Crăciunul cadourilor, perioadă care începe tot mai devreme din interese economice, priveşte, ţinteşte şi se adresează exclusiv siguranţei pe care o oferă cadourile! Acea siguranţă pe care Mântuitorul o condamnase – căci doar păgânii o caută, cei care se îngrijorează pentru haine şi mâncare – atunci când le-a vorbit ucenicilor despre crinii câmpiilor şi păsările cerului. Cum observa cineva, el nu avea un loc în care să-şi pună capul jos, în timp ce animalele au... Mântuitorul se referea la acel nesigur, despre care spunea, cu altă ocazie, că acela care îşi va pierde viaţa pentru El, de fapt o va recâştiga! Tot prin El, prin naşterea Mântuitorului în adâncul inimii! Căci renaşterea omului despre care vorbea Iisus – să fim precum pruncii – este posibilă doar pe fondul ontologic al naşterii Mântuitorului în inima omului, fiind o reîntoarcere la Începuturi, la prezenţa Logosului ziditor!

Sunt două naşteri simultane în arhetipul ontologic al plinătăţii pruncului, ca nou început. Naşterea Mântuitorului în adâncul inimii şi, în acelaşi timp, o renaştere naturală pe plan arhetipal în adâncul inimii, o transfigurare în Început, prin imaginea arhetipală a copilului, omul devenind Începutul! Fiinţarea omului-dumnezeu în om îndumnezeit, având ca fond acel Început ontologic al Crăciunului, care se pierde în crăciunul păgânesc al cadourilor, în acea siguranţă despre care Mântuitorul vorbea atunci când spunea că acela care vrea să-şi salveze viaţa o va pierde...

Noi vrem să salvăm acel eu exterior, social, prin care ne apărăm, dar care, în acest fel, se închide faţă de adâncimea inimii, faţă de copilul interior din adâncimea acesteia, cel din care renaşte omul! Cadourile de Crăciun sunt ale eului închis, cel care refuzase primirea părinţilor Mântuitorului, adică naşterea Mântuitorului în inimă!

Nicodim îl căuta noaptea pe Hristos. Noaptea, care reprezintă începutul drumului către adâncimea inimii. Eul său devenise deschis dinspre adâncurile sale şi căuta lumina în adâncuri. Nicodim a pornit dincolo de pereți în urmărirea lui Hristos, lucru despre care vorbea şi Sfântul Pavel. Ceea ce înseamnă că naşterea Mântuitorului, Crăciunul, trebuie să depăşească pereţii eului, pentru a deveni, în fiecare an, un nou început al îndumnezeirii! Doar în adâncul inimii îl aflăm pe pruncul Iisus dincolo de pereți, ca să-L urmăm dincolo de pereţi, cum zicea Sfântul Pavel! În acel apofatic al inimii, unde este ascuns. Adâncul bârlogului în care se năştea Mântuitorul este imaginea adâncimii apofatice, acel dincolo de pereți. Depăşirea verticală în adâncimea apofatică a inimii este necesară pentru cunoaşterea apofaticului divinului prin energiile sale necreate. În acest fel, acea coborâre devine urcare către Cer! Numai în acest fel putem depăşi şi limitele bisericii spre infinit, fără a o nega, precum sectele spiritualiste! În acest fel, biserica se lărgeşte permanent către infint, înlăturând pericolul închiderii, al încremenirii.

Este foarte interesant cum sectele spiritualiste, care au vrut să dărâme pereţii bisericii pentru a lărgi libertatea spiritului, au apărut în biserica romano-catolică, iar libertatea spiritului chiar reprezenta o nevoie reală, dar căutată într-o direcţie greşită! Căci lipsea posibilitatea de a depăşi pereţii bisericii către infinit prin apofatic, lipsea realitatea nemijlocită a experienţei energiilor necreate, mijloc de comunicare cu apofaticul, acest mijloc prin care se realizează depăşirea. Şi asta pentru că biserica romano-catolică era închisă faţă de aceste adâncimi ale divinului şi omului, prin raţionalismul ei şi instituţionalismul în exces. Din aceeaşi cauză, romano-catolicilor le lipseşte fondul mistic, viu al teologiei, ei neavând o teologie cu adevărat mistică, precum ortodoxia!

În cadrul bisericii ortodoxe isihasmul reprezintă acel dincolo de pereți, care, chiar prin depăşirea acestora, rămâne cel mai adânc între ei, reprezentând fondul mistic al pereţilor deschişi către infinitul transcendent! Cred că această mistică autentică, vie, a ortodoxiei,

Resemnare-n verde viuStau resemnat la poarta toamnei,Pe dealuri totul e pustiu,Eu mă închin în faţa doamneiCând o invit în verde viu.

Privesc tăcut pe uşa iernii,Afară ninge, e pustiu,Am invitat- o- n soba vremiiS-o încălzesc în verde viu

Am să aştept iar primăvaraAscuns sub frunza de stejar,Voi înfrunzi pădurea searaÎn verde viu am să răsar.

Stau rezemat de valul măriiAstept să vii la far, târziuPătrunşi de farmecu-nserăriiNe contopim în verde viu,Valer Popean, (USE, LSR), Târnăveni

Coboară, Doamne, pe pământCoboară, Doamne, miruieşteDrumuri, pe care n-ai fost.Coboară Tu, şi rostuieşteAltfel de drumuri mai cu rost.Coboară-n lumea ce-i nelumeÎn sufletele care dor,Picură dram de minune,Lumină caldă-n ochii lor.

Răsfir-a ta, milostivire,În gândul care e pierdut,Explică, doar, că prin iubireOrice sfârşit are ‘nceput.Destramă drum de risipire,Croieşte altul ne’ntrerupt,Alungă noaptea din simţireŞi dă curajul... neştiut.

Coboară, Doamne, pe pământ!Fă minunea ce-o doresc,Dă-mi aripi şi chiar avânt,S-ating steaua ce-o iubesc.În lacrima de ploi fugareLas o rugă, de sfinţire,Şterge orice supărare,Lumii dă râu de iubire.

Să se-mpartă-apoi la doi,Flori de roze şi de crini,Celor singuri printre noi,De-s supuşi, cu ochi blajini.Dă lumina Ta la toţi,Speranţa c-o fi mai bine,Şi în ziuă, şi în nopţi,Închin slavă pentru tine.....................................

Dau smerenie în schimb,Țelul vieţii mi-e credinţă,Printre umbre, azi, mă plimbPort în suflet, doar, căinţă.

Călinescu Maria (USLR), Galați


34



Teologia în societateprin cultivarea unei relaţii directe cu Sfântul Duh, a salvat-o de sectele spiritualiste care neagă orice instituţie! Dar monahismul ortodox nici măcar nu a avut nevoie, ca la catolici, să cerşească experienţa mistică în Orient – prin exerciţii în ashramuri –, monahii ortodocşi fiind deschişi către infinit!

Crăciunul adevărat este o experienţă mistică, naşterea Mântuitorului situându-se dincolo de pereţi. Copilul plin se naşte în pustie, dincolo de pereți! Şi este, în esenţă, total diferit de copilul infantil al cadourilor de Crăciun, rămas între pereţii siguranţei infantile şi infantilizat de căldura Crăciunului.

Dincolo de pereţi se află fondul ontologic al pereţilor bisericii, cel deschis către infinit! În acest fel o cultură, o civilizaţie ortodoxă se nasc dintr-o experienţă bisericească, fiind, şi ele, „biserica”! Dacă naşterea Mântuitorului este un nou Început, El existând şi la începutul zidirii lumii, putem spune că Crăciunul reprezintă şi naşterea unei noi culturi şi civilizaţii ortodoxe, avându-şi sursa în experienţa Începuturilor, în naşterea Mântuitorului!

Nagy Attila, Târgu Mureş

Nașterea Mântuitorului Iisus HristosCrăciunul

Mai sunt câteva zile până la Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos care reprezintă pentru creştinătate întruparea Fiului lui Dumnezeu, speranţa ce a venit pentru omenire, Omul ce avea să schimbe gândirea din inimile fiecăruia pentru eternitate.

Ciudat este că şi acum aşteptăm să se mai nască odată prin venirea Lui a doua oară pe Pământ, aşteptăm să ne ierte toate păcatele, să se roage pentru noi, să ne împace cu cei cu care ne-am certat, să ne rezolve nouă toate problemele cele trecute, cele prezente până şi pe cele pe care încă nu le-am săvârşit, dar ne gândim cum să le săvârşim, le premedităm. Ciudat este că nu-L putem accepta ca fiind un Stăpân, care mai este şi drept, bun, iubitor, dar îi acceptăm ca fiind stăpâni pentru noi şefii şi patronii noştri, având grijă să nu îi supărăm. Că doar aceştia sunt cei care ne ajută ca să-L slăvim pe Mântuitor, prin cumpărarea şi oferirea de cadouri. Iar pe adevaratul stăpân îl blamăm un an de zile, pentru ca mai apoi ca printr-un miracol să ne simţim vinovaţi şi să-L acceptăm. Ciudat este că prin naşterea lui Hristos ne aducem aminte ce înseamnă să fim oameni. Mântuitorul, prin propovăduirea lui, ne învaţă cum să fim Oameni, oferindu-ne mijloacele care să ne ducă acolo. Astăzi, mileniul al III-lea, sărbatorim Crăciunul cu mare fast, de la Est la Vest, cu mici diferenţe, dar din cauza adaptării acestei sărbători la cultura statelor. O sărbătoare ce pune în mişcare o industrie întreagă. Timp de un an se lucrează. Câteva zile până la Crăciun se cheltuiesc miliarde de dolari pe cadouri, reclame etc. Încercăm să ne comportăm în acele zile cât mai bine cu ceilalţi, dar... nu este de ajuns. Dar, în ciuda faptului că tot ce se spune înainte de dar nu valorează nimic, chiar şi aşa naşterea lui Hristos este o bucurie şi o fericire pentru noi creştinii, cât şi pentru celelalte religii, indiferent dacă este acceptat sau nu. Naşterea Lui este ALPHA, iar Învierea Lui este OMEGA . Restul literelor din alfabetul grecesc sunt viaţa Sa transpusă într-un manual de tipul „Învaţă singur...”. Este licărul de credinţă ce ne eliberează de cotidian. Naşterea Lui a creat de-a lungul anilor poveşti foarte frumoase, care s-au transmis din tată în fiu, s-au înfăptuit miracole indiferent de ce natură. Suntem datori să ne aducem aminte că trebuie să ne oprim din alergat pentru o zi din viaţă. Spunea cineva să ne mai aducem, din când în când, aminte de el, nu prea des, pentru că se ieftineşte. Acesta se numea Ursu Nicula zis Horea. Se pare că am ieftinit naşterea Mântuitorului, asociind-o cu sărbătoarea Crăciunului, care sunt două sărbători comasate într-o singură zi. Indiferent că sunt în aceeaşi zi, totuşi avem la îndemână liberul arbitru în a alege ce sărbătorim de fapt sau le putem face pe amândouă în acelaşi timp. În încheiere vă urez sărbători fericite, multă sănătate şi un Crăciun fericit! Fie ca naşterea Fiului lui Dumnezeu să ne strângă, cu mic cu mare, lângă ieslea numită Casa Părintească şi să ne bucurăm de faptul că măcar această sărbatoare ne mai adună la un loc, pentru că dacă anul era de 1000 de zile, tot într-o zi de Crăciun ne strângeam. PAX ET LUX (pace şi lumină)

Flavius Emilian Tuzu, București

Și...Şi te-am pierdut,Şi ne-am pierdutÎn universul cel adânc,Şi nu vom şti Unul de altul,Şi nu vei şti deloc Ce simt.Şi într-o mare nebuloasă,Noi ne-am topitÎncet- încetNe-am despărţit Unul de altulÎnvăluindu-ne- n mister.Mai simt încă Pe umeri cerulŞi-l port cam greu,Şi cad, şi mă ridic.Şi mi se-ntâmplăCâteodatăSă ţip Că nu mai pot,Dar iarăşi Îmi revin.Şi cuie am în tălpi,şi mâinile legate,Şi sânge, în loc de lacrimi,Din suflet Parcă curge.Şi... totuşi mergCăci nu am încotro.Paulina Georgescu, (ASCIOR,

USELR), Buzău

Sub pleoapele taleTrecO umbră,Mai umbrăDecât umbra nopţii,

GrăbitSă-ţi mângâi somnulTârziu Al dimineţii.

Rămân o clipă Sub pleoapele tale,Dispar apoiÎn zoriiCare vor însemnaPentru tine Nimic.

Cornel Diaconu, (LSR) Buzău

O rugăciune....... Să nu mai luptăm singuri, să ne rugăm siguri.

Schimbă totul, şi-o stareCu care te-ai luptat,Iar Dumnezeu grijă areDar te-a lăsat soldat.

35



Interviuri de colecție

Interviu de colecție cu poeta Mariana Gurza:„Societatea românească este bolnavă. Cei puternici nu au cum să o simtă, cei mulți, da. Scapă cine poate!”

Interlocutoarea mea este poeta Mariana Gurza, o bucovineancă adevărată, dintr-o familie refugiată pe plaiurile bănăţene, care nu uită meleagurile unde i-au trăit strămoşii. Venind din obârşia nordului moldav, cu dorul patriei fagilor în simţire, poeta Mariana Gurza strigă

durere şi dragoste, generozitate şi seninătate, aşterne blând dorul de matca străbună în sufletul pădurii. Doar ea ştie cum şi de ce înaintaşii ei au plecat să apere glia moldavă în eternitate, păstrând slovele Măritului Ştefan în catafalcul durerii: „Moldova nu e a mea, ci a urmaşilor urmaşilor noştri…”, a lor, celor plecaţi demn prin jertfa de sine. Mariana Gurza este lacrima durerii coborâte din nord de Moldovă Ştefaniană pe câmpiile bănăţene spre mereu aducere aminte, strângând boabele de lacrimi ale înaintaşilor în peceţi peste vremi. Sensibilă şi intransigentă, dulce şi amară ori asemeni strigătului de pescăruş, poeta Mariana Gurza împarte alinări catifelate prin vers, prin trăiri, cu toată fiinţa,

pentru acum şi mai târziu.***

Emilia ŢUŢUIANU: Dragă Mariana, spune-mi te rog ce amintiri păstrezi despre tatăl tău, despre familia ta originară din Bucovina de nord?Mariana GURZA: Amintirile dor, Emilia… Tata nu mai este… Odată cu plecarea dumnealui, ceva s-a rupt. Se născuse în România Mare, în anul 1921, la Banila pe Siret, regiunea Cernăuţi. Un bucovinean aşezat, muncitor, evlavios, corect şi plin de bunătate. Îi simt prezenţa şi acum în momentele dificile. Familia mea? Bucovina de Nord!Emilia ŢUŢUIANU: Poate mai mult decât alți români simți drama pierderii și a teritoriilor din nordul Moldovei, în urma odiosului pact Ribbentrop-Molotov, acolo fiind obârșia familiei tale. Ce s-a întâmplat cu familia și rudele tale în acei ani?Mariana GURZA: Fratele tatei, Vasile, fusese împuşcat când încerca să treacă graniţa. Bunica s-a întors din drum pentru a-şi înmormânta feciorul. Nu i s-a permis să se mai întoarcă. Tata a stat o perioadă ascuns prin munţii Bucovinei, asigura necesarul de hrană rudelor şi nu numai. A ajuns într-un sat bănăţean, unde a cunoscut-o pe mama şi s-au căsătorit. Acest blestemat de pact mi-a decimat familia, m-a vitregit de a mă bucura de bunici, de tot ce îşi putea dori un copil la vârsta întrebărilor.Emilia ŢUŢUIANU: Mai povestește-ne, te rog, amintiri depănate de mama ta, care încă trăiește, despre drama bucovinenilor refugiați, alungați din matca lor străbună de vremuri nedrepte și despre istoria românească de pe plaiurile Bucovinei de nord?Mariana GURZA: După evenimentele de la Fântâna Albă, familia din care provenea mama, fiind mai înstărită şi implicată, a pornit pe drumul Golgotei, al dezlipirii de vatră, lăsând totul. O parte dintre ei au fost întemniţaţi şi omorâţi, alţii trimişi în lagăre. Am relatat plecarea mamei, orfană la acea dată, în „Căruţa cu destine”. Mama, născută în Cupca, regiunea Cernăuţi, la o vârstă destul de fragedă, alături de câteva rude, primiseră indicaţia să se deplaseze în Banat. O mică manipulare a organelor de opresiune… Dar, cu precauţie, au reuşit ca fiecare să-şi vadă de drum. Mama fusese lăsată la o familie inimoasă şi celelalte rude s-au stabilit în funcţie de vremuri. S-au regăsit după zeci de ani. În casă nu am auzit niciodată nimic din acea perioadă. Mamei i-a mai rămas în memorie fuga, şuieratul gloanţelor, mame împuşcate, plânsul copiilor singuri…Emilia ŢUŢUIANU: Ce ne poți spune despre jurnalistul bucovinean Vasile Plăvan, un unchi al tău, căruia i-ai dedicat și o carte?Mariana GURZA: Vasile Plăvan, unchiul mamei, a fost o figură emblematică a acelor vremuri. Avocat, jurnalist, publicist, a fost unul dintre cei care a luptat pentru Marea Unire. A murit mult prea devreme, trist şi abătut, văzându-şi idealurile spulberate. A fost prea corect şi prea cinstit într-o societate destul de măcinată. „Vasile Plăvan, un Slavici al Bucovinei”, volum apărut cu sprijinul Fundaţiei Universităţii „Ioan Slavici”, rămâne în memoria colectivă ca o reparaţie morală faţă de cel ce nu a precupeţit nimic în a-şi atinge idealul.Emilia ŢUŢUIANU: Cum simți tu, dragă Mariana, această istorie care calcă peste suflete lăsând poveri sângerânde?

Şi în examenele vieţiiCa şi la şcoală, ca elevi,La începutul dimineţiiCu rugăciunea, nu te lenevi.

În necaz ori suferinţăCu ruga „vezi” mai clar,Şi din a inimii dorinţăTu vei primi răspuns în dar.

Şi-o boală poate trece Cu rugăciunea credinţei,Şi mulţumind vei petreceÎntru Slavă Biruinţei. Rugăciunea ne-ncetatăCu nădejde, treaz, nu cazi,Ca dragostea, mereu, te-nvaţăSă crezi, smerit, să rabzi.

Şi-o faptă bună, iarCând vezi pe aproapele „căzut”,Din suflet vine, chiarO rugăciune - nevăzut.

Şi Înger păzitor aproapeRugându-se, când tu păşeşti -Credinţă poţi să ai în toate,De ce mai ai să te îndoieşti?

Ramona Luminița Ungureanu,

(ASCIOR), Buzău

A fost odatăA fost odată,Dar nu atît De demult,Încât Să nu-mi mai pot reproşaDorul de copilărie,

ÎncâtSă nu-mi mai înstrăinez ZâmbetulPeste amintiriÎnlăcrimate de regrete Că timpul, iată,S-a întristatÎn depărtarea Dinapoia noastră.

Cornel Diaconu, (LSR) Buzău

Poem pentru noiNoi nu știm să plângemca oamenii,Noi plângem cu oameni,cu spatele lor pe fețele noastre,cu ușile fără amintirice niciodată nu plângagresate în tocuri;Cu eșarfele din vitrinăce tânjesc după

36



Interviuri de colecțieMariana GURZA: O povară mistuitoare. Durerea Bucovinei o simt mereu ca pe o lacrimă fierbinte pe obraz. Mă arde. Nu cred că vom mai putea schimba ceva. Prea multe orgolii şi interese. Eu sunt o iubitoare de Neam Românesc! Sună desuet? Pentru unii, poate. Pentru cei cărora le pasă, vrem dreptate şi purificare. Am rămas o idealistă ca Vasile Plăvan. Nimeni nu va face nimic.Emilia ŢUŢUIANU: Ce personalități ale lumii literare care ți-au influențat devenirea artistică ai avut privilegiul de a cunoaște?Mariana GURZA: Criticul şi scriitorul Adrian Dinu Rachieru şi regretatul cărturar Artur Silvestri. Nu aş dori să nedreptăţesc pe cineva. De la cei apropiaţi, mereu am luat ce a fost bun. Nu am căutat modele, a fost mai mult sete de cunoaştere. Se spune că sunt o prezenţă discretă în viaţa culturală. Aşa este. Am cititorii mei, prieteni remarcabili. Şi dacă reuşesc să particip la o construcţie , mă consider fericită. Aş părea mai interesantă dacă aş enumera toate personalităţile pe care le-am întâlnit? Dragă prietenă, omenia, caracterul, demnitatea… Marii anonimi, iubitori de glie trăiesc clipa şi se dăruiesc în tăcere binelui comun. Există o Românie Tainică…Emilia ŢUŢUIANU: Ce moment emoționant, mai important pentru destinul tău te-a marcat?Mariana GURZA: Întâlnirea cu Marii Duhovnici ai Neamului: părintele Adrian Făgeţeanu (de care mă leagă prin fibra bucovineană încă din copilărie un sentiment deosebit), părintele Arsenie Papacioc, părintele Iustin Pârvu, părintele Teofil Părăian.Emilia ŢUŢUIANU: Au existat decalaje sociale, profesionale, care să îți genereze deziluzii?Mariana GURZA: O întrebare destul de complexă pentru un pui de refugiaţi. Venetic în ţara lui… Copilăria mi-a fost marcată de o anumită marginalizare venită din partea localnicilor. Eram mai săraci, doar nişte venituri… Nu mi-a fost uşor… Doar după 1990 aflasem că cei refugiaţi erau consideraţi duşmanii Uniunii Sovietice. Dacă mi-am dorit cravata de pionier, a trebuit să aştept, deşi eram o elevă bună. Ca utecistă, la fel. Probabil că sunt una dintre puţinele persoane care a suferit că nu fusesem primită în rândurile PCR-ului, aşa cum nimeni din familia mea nu a avut acces. A mers îndoctrinarea… mult mai târziu mi-am explicat şi prezenţa miliţiei pe la noi pe acasă… În perioada comunistă, (dacă a fost comunistă) a fost acea dictatură proletară. Un sentiment de frică. Aceeaşi frică parcă o simt că se instalează şi acum.Deziluziile create de apropiaţi au fost cele mai dureroase. Nu suport minciuna şi prostia. Duplicitatea! Ca funcţionar public, am avut ocazia să văd multe… prea multe pentru un suflet sensibil. Nimicnicia unora depăşeşte orice limită, draga mea prietenă!Emilia ŢUŢUIANU: Cuvântul tău este ascultat și prețuit nu numai în mediul virtual, ci și prin volumele de poezii publicate, cum îți explici această simpatie?Mariana GURZA: Dragă Emilia, putem să fim noi înşine, aşa cum am fost educaţi. În spiritul iubirii şi al prietenei necondiţionate. Dacă pentru o parte din lumea virtuală şi nu numai sunt considerată „poeta cu suflet de înger”, probabil am lăsat ceva în sufletele lor. Nu vreau să sune a laudă, dar nu pot nega starea de bine când am văzut prezentarea mea în Noua Zeelandă. Fiecare dintre noi lasă în drumul său ce a semănat. Dacă am semănat iubire, iubire să fie.Emilia ŢUŢUIANU: Cu ce prejudecăți te confrunți cel mai frecvent și cum le combați?Mariana GURZA: Parafrazându-l pe William Hazlitt „prejudecata este fiica ignoranţei”… suntem nerecunoscători, invidioşi, răuvoitori şi egoişti. Cella Delavrancea mărturisea că a fost ferită de cele trei calamităţi: gelozia, invidia şi orgoliul, considerându-le „boli care distrug sufletul, fiinţa umană”. Parcă ne dezumanizăm pe zi ce trece. Suntem interesaţi de bani, de averi, de beneficii nemeritate şi de atenţii necuvenite. Avem impresia că suntem totali, că ni se cuvine totul. Avem o democraţie reală? Unde este scara valorilor? Câţi dintre intelectualii rasaţi şi-au mai păstrat bruma de demnitate? Să fie vorba de o sete de înavuţire? Sau de putere? Cum ne manifestăm superioritatea? Strivind valoarea?! Încerc să fiu originală. Să spun răspicat, chiar dacă deranjez, ceea ce cred. Nu-mi place ce văd acum, Emilia! Nu pentru micimea unora s-au jertfit bravii eroi ai neamului. Oare nu se tem de justiţia divină? (Va continua)

Emilia ŢUŢUIANU, din volumul „Azi… pentru mâine, dialoguri”

un decolteu cu viață;Cu trestiile ce-și spun iubirea și-n noroi;Cu sapele lovite de pământulce nu le învinețește încheieturile;cu Imnul, cu doina,cu priceasna celui ce-și simte neamulîn ele.Noi nu plângem ca oamenii...plângem cu tot ce nu pot plânge oamenii în noi.Noi, plângem în refrene de credință!

Alina Celia Cumpan, (ACum) Chicago

Vă cheamă DumnezeuÎn răsărit, prin gheizerul de miere,Fagurul Iubirii Lui Isus Cristos,Vă cheamă Dumnezeu la înviere,Să trăiţi viaţa-ntreagă cu folos.Iar mai târziu, când Razele de AurCurg din lingouri sfinte, la zenit,Vă cere Domnul inima, ca staulSă-Şi nască Dragostea fără sfârşit.Înspre apus, când totul se-roşeşte,Precum cârmâzu-i marea de păcate,Vă cheamă Isus, Mielul, părinteşte,La mântuire, până se mai poate.Nu amânaţi, nu ignoraţi CuvântulCăci sunteţi gândul Lui, o armonie,Să nu vă poarte ca pe-o frunză, vântul,Vă ancoraţi viaţa-n Stânca Vie.Să-I facem voia e ideal, sublim,Ne-a pregătit un loc, desăvârşirea,Cetatea sfântă, Noul Ierusalim,Nu lăcomiţi la ce vă-mbie firea.Luaţi aminte, Duhul Sfânt ne-nvaţăSă ţinem Drumul drept spre-Împărăţie,Isus e Ținta care stă în faţă,Dragostea Lui întreaga bogăţie.Căci firea cere îmbuibări, palate,Nimicnicia vieţii trecătoare,Dar Duhul Sfânt, El vede mai departeUn Paradis în veşnic-desfătare.Din Răsărit când gheizerul de miereȚâşneşte din Iubirea Lui Cristos,Să ne găsim în Dumnezeu plăcere,Ca să trăim viaţa cu folos!

Ana Haz, Arad

Ce şi cuiOceanului de lacrimiUn pahar de dragosteMalurilor înspumate- Umbrele de salcie...

Cerului- o rândunicăCu mesaj de pace-n pliscTerrei, daţi-i o amică,Semănând c-un galben disc...

37



Prezentare membrii ASCIORPortretele membrilor ASCIOR

O cunoaşteţi pe Doamna BĂLAN GEORGETA ?

Doamna Bălan Georgeta este din Brăila şi pe data de 4 decembrie 2016 împlineşte o frumoasă vârstă. Este din Brăila, dar o cunoaşte o ţară întreagă. O vedem întotdeauna

la comemorări, la întruniri cu elevi, persoane vârstnice, militari şi civili. Pentru dânsa nu există nicio oprelişte în a călători la mari distanţe prin ţară, pentru a fi prezentă acolo unde se comemorează eroii neamului, acolo unde se sărbătoresc simbolurile naţionale. O vedem azi la Brăila, mâine la Sighetul Marmaţiei, ca

mai apoi să fie prezentă la Carei, Mărăşeşti, Alba Iulia, Oarba de Mureş, Ţebea, Bucureşti, pe Transfăgărăşan şi oriunde vibrează în sufletul ei patriotismul, buna înţelegere între oameni, credinţa în Dumnezeu.

De fapt prin puterea credinţei în Dumnezeu a reuşit să treacă peste greutăţi ale vieţii, peste drame şi lipsuri materiale. A gustat din pâinea amară a singurătăţii, a văduviei, încă din tinereţe. A rămas cu doi copii mici, când soţul i-a părăsit, plecând cu sufletul către ceruri, la un trai mai bun, pentru că nu a mai putut îndura chinurile din temniţele comunismului de la Sighetul Marmaţiei. De fapt punctul de plecare în periplul ei prin ţară începe cu Sighetul Marmaţiei, acolo unde îşi întâlneşte gândurile şi dorul cu cele ale sufletului soţului ei. Se încarcă cu energie, cu tenacitate şi cu optimism, pentru a nu cădea în prăpastia deznădejdii şi a rătăcirii de sine. Este permanent în interiorul credinţei, se roagă pentru sănătatea şi liniştea ei, ajută sufleteşte şi material pe oricine întâlneşte în cale. Poate nimeni nu înţelege tot ce este în sufletul ei, dar noi cei care îi stăm pe aproape îi observăm tăria de caracter, strângerea din dinţi la momente în care alţii varsă lacrimi. Ea nu ştie să plângă, are o privire adâncă, fixată pe momente-amintiri profunde din viaţa ei, dintre care sunt unele pe care nu le mai vrea sedimentate în memorie. Experienţa vieţii îi permite să-şi aleagă drumul ei propriu al traiului de zi cu zi, trecând sau evitând unele accente de egoism şi duşmănie ale unora din jurul ei, ştie când să vorbească şi când să tacă. Dorim ca în 2018 să o vedem la Mărăşeşti, tot mai tânără, să se bucure de atmosfera înălţătoare la sărbătorirea Centenarului marilor bătălii de la Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz. Dorim să o vedem la Alba Iulia, la 1 Decembrie 2018, trăind emoţiile românilor, sărbătorind Centenarul Marii Uniri, să fie înconjurată de oameni cu suflet bun. Acum, la moment aniversar, ne alăturăm şi noi, cei de la Alba Iulia, celor dragi din jurul ei, pentru a-i ura multă sănatate, viaţă lungă, numai cu momente fericite şi un călduros ,,LA MULŢI ANI!”.

A consemnat,Col. (r) dr. ing. Avădanei Constantin,Alba-Iulia

Braila-2016

Când nevoia umple caruriDaţi-i steaua cu norocMărilor- piloni şi faruriInimii- un aprig joc.

Vântului- să-i daţi o casăLargă pânză şi-un vaporTimpului- o veche oazăMecanism, fără contor.

Visului, o noapte lungăŞi hotarelor - sfârşitCurcubeului- o dungăIară gândului- cuvânt...

Liniştii, bătăi de ploaie,Dorului, perechi de ochi,Locului- două picioareŞi mişcărilor- un stop!

Pentru El, înţelepciune,Pentru Ea, un braţ de flori!Pentru Toţii, o minciună-Iar minciunii- muritori.

Să-i daţi tobe zbuciumării!Niciodăţii un deloc!Pentru mine- plinul sălii!Şi iubirii mele foc!

Diana Hristisean, (USELR), Chișinău

Fiul risipitorMi-am risipit averea de cuvinteAm cheltuit şi ultimul gîndMă-ntorc la tine iar părinteLa mântuire stau la rînd.

Nu vreu să-njunghii vreun viţelNici haină nouă să nu-mi daiÎn deget să nu-mi pui inelDeschide-mi numai poarta către Rai.Girel Barbu, (USELR, ASCIOR, UER) Buzău

Spre cerul TăuE cerul Tău, aşa cum eu îl văd? Tu munţii-i vezi, cum paltinii lor cresc? Cuvânt de dor îl simţi, când îl rostesc? În zbuciumul de ape te-ntrevăd.

E trupul Tău aşa cum eu îl simt, Cu aripi-albe, în zbor de heruvimi, Cu ochi vioi, aduşi de-ntunecimi, În fâlfâiri uşoare te resimt.

Doar zboruri rotite în Înalturi... Pleacă iară toamna-n zări cocorii, Să îmi poarte peste mări fiorii, Iar cuvintele să-mi scalde-n valuri.

Roşul macilor am încă-n suflet, Pe buze îmi rămâne-un gust amar, Să fie gustul Tău?Picurai nectar... Într-un apus de soare violet!

Transfăgărăşan- septembrie 2014

Alba Iulia-25 octombrie 2016

Zlatna-septembrie-2016

Alba Iulia-septembrie 2016

Alba Iulia-septembrie 2016

38



Repere culturale

Marin Ifrim şi neliniştea poemului furtunos

Maestrul Marin Ifrim, omagiatMotto: “Vorbele amuțesc omenirea, cuvintele o duc în viitor, undeva unde Nici creierul nu visează. Ridic unul dintre degetele cu care scriu ca și Cum aș citi. În sus. Acolo de unde cad cuvinte peste toate limbile lumii.” MARIN IFRIM

Un scriitor autentic rămâne în picioare peste vârstă şi peste vreme numai când nu-şi trădează crezul scriitoricesc şi moral. Ei bine, Buzăul a fost miruit cu prezenţa unui astfel de scriitor vertical, valoros, prin al său scris efervescent, revigorant, pus în slujba

măriei sale ADEVĂRUL.Imaginea lui MARIN IFRIM s-a conturat de-a lungul timpului prin energia, talentul

cu care a onorat diferite genuri şi specii literare: poezie, proză, pamflet, eseu, cât şi prin blogurile personale sau revistele pe care le-a condus ori la care a colaborat.Scrierile sale poartă amprenta talentului însufleţit, a caracterului axat pe respectul valorilor şi pe onestitate. A turnat în fiecare piesă publicată pe de o parte tandreţe, duioşie şi admiraţie (când scrierea a avut în centru un debutant cu real talent sau când i s-a imprimat ţinta de evocare pilduitoare, demnă de respect), iar pe de altă parte, cu agresivitate lingvistică impresionantă, ură, neconformism, revoltă împotriva racilelor neocomuniste, a parveniţilor şi „godacilor politici”. Vitalitatea acestui om al scrisului de „n” carate este probată şi acum, când păşeşte cu demnitate pe poarta senectuţii în postura de luptător neobosit împotriva demagogiei, ipocriziei, jigodismului uman astăzi la modă.

Având un palmares bogat, graţie consecvenţei pe tărâmul scrisului, întruchipat prin opera impresionantă, Marin Ifrim continuă să-şi facă datoria scriind cu ardoare şi publicând cu demnitate pamflete, cronici, poeme serioase, demne de admirat, chiar dacă cei cu musca pe căciulă nu le pot digera.Nu se poate spune că acest onorabil scriitor buzoian urmăreşte scopuri meschine sau calcă pe urmele celor care, văzându-se prin scris în fruntea bucatelor, au făcut pact cu satana. Nici vorbă! Urmărindu-i activitatea din umbră, îţi dai seama de generozitatea cu care-i face cunoscuţi pe autorii virtuoşi, de respectul şi gratitudinea faţă de marii scriitori şi de colegii de breaslă, de empatia faţă de cei mulţi, săraci şi curaţi, minţiţi şi frustraţi de unii cârmuitori corupţi, lacomi şi aroganţi.

Oxigenul energiei scriitoriceşti vine din setea de lectură temeinică (nu din frunzăreală), vine din nevoia de a fi în miezul trăirii fierbinţi în actualitate: „Citesc din Biblie și citesc din cel/ Mai tânăr debutant literar. Peste cuvinte există un curcubeu ciudat:/ Ochii mei obosiți de ziua și noaptea cuvintelor.”

Vorbeam despre tandreţea şi sincera admiraţie manifestate de M.I. faţă de cei

Îmi coborai tot cerul la picioare, Raza Lunii-mi mângâia obrazul, Când marea-şi frământa talazul, Glas de viori năştea-nserare.

E cerul Tău aşa cum eu îl văd? Că-n zbuciumul de ape te revăd!

Nastasica Popa, Năvodari

Te strig prin aburinde şoapteTe strig în gând, mi-e dor de tineÎmi plâng şi aripile-n vânt,În crugul suflet am suspineCe glăsuiesc şoptit un cânt.

Te strig încolăcit în geamătDe frunze sparte-n reazăm gând,Prin crengi aleargă norii-n freamăt,Se scutură mişcaţi plângând.

Te strig în minte şi mi-e dorDe zborul nostru-n infinit,Mă dor emoţiile în zborTu vin’ spre mine, bun venit.

Te strig prin plânset de visare,Cioplesc prin stele azurii,Oftează gându-mi ce-i chemareÎn nopţile când tu nu vii.

Te strig prin tunetul de apeCe-mi vâjâie forţat prin gând,Mă pierd cu Luna printre pleoape,Temeri răsar în vânt prin prund.

Te strig prin pletele de iarbă,Atent păşesc să nu te calc,Regretele le prind în salbăŞi le pudrez acerb cu mac.

Te strig prin aburinde şoapte,Veghez şi candelabru aprinsAl stelelor gătite-n noapteCu franjuri dintr-un dor nestins.Ioana Raluca Trandafir, (ASCIOR, USR, Association of World Poets)

București

SfidarePe malurile timpului,vremea rece şi ploaiarăcoresc suflete.Unii zidesc palate în sfidarefără să întoarcă privirea,fără să le pese de molimă,de cancer, de tot ce ucideîn noi şi printre noi.iar eu, cu rugul întrebăriiîncotroprea rarpricep sensul cuvintelorcare scriunumele pomeniţilor.

Mariana Gurza, Timișoara

39



Repere culturalecare slujesc la curtea Euterpei; am ales un fragment cuceritor prin sinceritate, dintr-o prezentare făcută Victoriei Milescu, fiindcă în prealabil scriitorul spune deschis „Nu o cunosc pe Victoria Milescu decât din ceea ce scrie.” Cuvintele curg limpezi, învăluite cu aroma sinceritatăţii cronicarului: „Citesc poezia Victoriei Milescu de multă, foarte multă vreme. Mă bucură puterea ei de gladiatoare a metaforelor. E vorba despre o luptătoare cu care poți cuceri un imperiu al literelor. Blândă, insistentă, limpede la rațiune, cu azimutul reglat perfect, Victoria Milescu este deja un reper vizibil în literatura actuală. Se vede. E ca Farul din Alexandria. Mă bucur că există și îi pup mâna cu care scrie.”.

Gratitudinea faţă de piscurile izvorâtoare de lumină – scriitorii cu emblema eternităţii pe fruntea operei – este emoţionantă şi probează o nobilă ţinută etică: „În ultima «vreme» tot mă gândesc la sfinți. Un paradox. I-am văzut/ În timpul vieții mele lumești, am luat de la fiecare câte o pană de/ Înger. Am învățat durerea ca și cum aș fi cântat la pian. Ei sunt în/ Solfegiul meu: Petru Ursache, Ioanid Romanescu, Petre Stoica/ Cezar (Ave) Ivănescu, John Gheorghe, Marin Sorescu, Luca Pițu…”.

Interesant prin originalitate este modul în care, căzut în capcana cugetării, scriitorul îşi cântăreşte trecutul şi filozofează asupra vieţii sale: „Trecutul meu e mult mai/ Lung decât vârsta biologică. Am trăit vreo trei sute de ani dacă/ Ţin cont prin câte am trecut. Pentru mine, cifra terestră are mai multe/ Zerouri decât îmi pot închipui eternitatea.” În febra lucidităţii, destăinuirea capătă străluciri optimiste, trădând firea curajoasă, robustă a unui poet fără vârstă, care-şi asumă existenţa, spunând „Nu vreau să ratez nicio bucurie, nicio tristețe.”.

Meditaţia capătă accente grave şi afirmaţia capătă tonalitate sentenţioasă: „Anii sunt nesemnificativi, timpul trăit/ Mărunt e altceva. Viața e ca o secundă izvorâtă de undeva din/ Înălțimile Domnului, un firicel de lacrimă, care, ca și în natură,/ Se transformă în fluviu. E viața care aduce copii, viața care uneori/ E un extaz, alteori o umbră înghețată”. Chiar şi rozătoarele de vorbe pătrunse de aerul criticii literare ar fi pătrunse de admiraţie citind aceste cuvinte!

Pamfletul acidulat, necruţător şi justiţiar este pentru Marin Ifrim trestia de respiraţie într-un moment limită al stării actuale, în care mulţimea minţită, păcălită, simte că i-a ajuns cuţitul la os şi iese în stradă. Amărăciunea confesiunii transpare din şuvoiul cuvintelor: «… Am crezut. Acum nu mai cred nimic. Văd doar felul în care țara/ Se uită la mine, dinspre stat, dinspre „Insituțiile” de forță și/ dinspre nimic spre alt nimic. Ţara/ Mea e plină de gardieni, de inși îmbățoșați în șosete de plumb.». Orizontul existenţial nu-i este întunecat scriitorului combatant; onest, lucid, luptând cu arma cuvântului se autorevigorează: „… Oamenii normali ies în stradă. O să ies și/ Eu, izolatul dintre cuvinte. Am motive. Ăștia au furat tot ce era de furat. Nu și strada./ Drumul spre ieșirea în intrarea din care se iese din viață ca și / cum nu ai avea nimic de pierdut./ La prima ocazie, voi întineri din lipsă de supunere oarbă./ Voi ieși în stradă, printre tineri/”.

Această conştiinţă neaburită a scriitorului conştient că menirea lui este slujirea prin scris a cauzelor juste ale cititorilor oneşti, se degajă şi dintr-un poem dedicat pensionarilor damnaţi. Revolta scaldă cuvintele, discursul liric vehement, confesiv, devine un râu al metaforelor caustice: „Mă uit și eu la tragicomedia pensiilor televizate. La maimuțele vorbitoare, în/ Cifre, din fruntea statului. Ce limbă aritmetică au aceste muieri care ne decid/ Fostul viitor și trecutul de mâine. Maimuțe în sistem. Am muncit, ca un rob,/ 45 de ani, zi de zi. Am muncit și în somn. Am muncit în folosul difuz al/ Patriei. La sfârșit, nu am primit medalii, grade, indemnizații etc. Am primit doar/ O decizie cinică: 1260 de lei pensie. Am citit cuponul de stat, l-am înjurat pe Gheorghiu-Dej și gașca sa de după îmbălsămare.”

Acesta este MARIN IFRIM, în deplina maturitate scriitoricească, mai mult decât se autodefineşte scriind „vasul marin ifrim e o ambarcațiune/ cu însușiri stranii”. Cu certitudine, este o personalitate complexă, cu care ne putem mândri pe drept cuvânt. Căci prin conduita morală şi prin opera sa a impus în peisajul cultural buzoian profilul unui creator temeinic, plin de har.Cunoscându-i opera şi convingerile, energia nesecată a verbului, cred că spusele unui scriitor celebru exprimă perfect crezul scriitoricesc al lui MARIN IFRIM: Am învățat să nu golesc niciodată fântâna care-mi alimentează scrisul, că trebuie să mă opresc de fiecare dată când mai rămâne ceva, undeva, în adâncul ei; să las izvoarele să o umple din nou pe timpul nopții.” (Ernest Hemingway, laureat al premiului Nobel în 1954) http://www.luceafarul.net/cronica-de-traian-gh-cristea-la-aniversare-marin-ifrim-si-nelinistea-poemului-furtunos

Cronică de Traian Gh. CRISTEA

În taina nerostiriiPictează-mă cu ochii pe cerul sufletului tău şi prinde-mă la brâul însetat de zbor,dar nu uita să-mi fii tu roua veşniciei să mă-nfior prin zorii nesfârşitului adânc în clipa de tăcere.... zâmbeşte-mi între galbene gutui sau meremuşcând cu pofta nouă a chemării...sau cântă-mi o baladăsă mă trezească iară, iară...

Mioara Ardielenu, Galați

Din cămaşa ta IisuseDin cămaşa ta IisuseCusută cu mare chinCe pe trupul tău crescusePrecum scoarţa pe măslinŞi pe care-n Dealul MorţiiAruncat-au atunci sorţiiRup toţi Doamne HristoaseCîte-un petic şi îl coase –Cînd păcatele îi dorLa cămaşa vieţii lor.

Girel Barbu, (ASCIOR, USELR, UER) Buzău

Mi-e toamnăÎn miezul tăcerii, mi-e toamnă...La marginea inimii, tot.Prin vânturi, cu ploaia ce toarnăÎn sufletul meu, te import.

Din darnicul ochi al păsării,Coboară un dor adormitŞi vine cu umbrele seriiTomnaticul meu zăpăcit

Mi-e toamnă în vârful tristeţiiPierdute... ca frunza în vid...Şi toate-s o parte a vieţii!Şi toate aievea, le simt.

Cu patima stelei ce cade,Din braţele boltei cereştiM-aş face un drum, ce desparte:Lumina iubirii, de măşti.

Diana Hristisean, (USELR) Chișinău

Eroii nu mor niciodată! În munţii înalţi răsună ecouri, În văi le repetă mii de glasuri:”Eroii nu dorm niciodată!Eroii veghează ţara toată!”

Eroii nu mor niciodată! Ei trăiesc cu inima curată, În milioane de inimi iubitoare Ce înfloresc în România Mare.

40



Ceas aniversar

Artileria română la ceas aniversar, 10 noiembrie 2017

În fiecare an, la 10 noiembrie, Artileria Română îşi îmbracă haine de sărbătoare pentru a raporta poporului român izbânzile obţinute, atât pe câmpurile de luptă, cât şi în plan tehnologic, fiind în pas cu mutaţiile petrecute în modul de ducere a războiului modern şi

cu noile provocări în domeniul geostrategic din mediul apropiat. La 10 noiembrie 1843 lua fiinţă prima Baterie de artilerie, prin Porunca Domnească nr. 198 şi care era formată din 4 tunuri dăruite domnitorului Gheorghe Bibescu de către sultanul Imperiului Otoman. Aceasta a fost încadrată cu ofiţeri, subofiţeri şi militari, conform regulamentelor din acea vreme. Primul comandant al primei baterii de artilerie a fost căpitanul Pavel Lenz. Artileria este principala forţă de sprijin cu

foc din compunerea Forţelor terestre. Astăzi, a devenit un domeniu complex de aplicare a ştiintelor tehnice. Generalul Alexandru Tell arăta în scrierile sale: „cunoştinţele armei noastre formează o ştiinţă proprie, care îmbrătişează tot felul de arme”. Începuturile artileriei se pierd în negura vremurilor, deşi noţiunea de artilerie a apărut destul de recent la scara istoriei, pe la mijlocul veacului al XV-lea. Termenul „artilerie” derivă din verbul arhaic francez „artiller”, care înseamnă arta de a construi şi mânui, pe timpul luptelor, diferite maşini de război. Cronicarul polonez L. Gorecki arăta că: ”... pe această maşină de război, tunul, se reazemă toată puterea pedestrimii, toată splendoarea călărimii, cu un cuvânt toată puterea războiului”. De aceea, comandanţii militari din toate timpurile au învătat că ştiinţa folosirii acestei arme puternice este o datorie pentru ei. Napoleon Bonaparte declara direct: „... un comandant care nu ştie să folosească această puternică armă din subordine, care nu are consideraţii pentru nevoile artileriei, nu ar trebui să o comande niciodată”. Mergând pe firul istoriei, se observă că evoluţia artileriei române a ţinut pasul cu timpul, în strâns context internaţional.

Artileria este o prezenţă constantă pe câmpurile de luptă din cele mai vechi timpuri Apărută din necesitatea lovirii la distanţă şi cu precizie a adversarului, artileria a

parcurs un complex proces evolutiv. Istoria evoluţiei mijloacelor de luptă bazate pe principiul aruncării obiectelor grele la distanţă îşi găseşte începuturile în antichitate. Tocmai de aceea

„balista”, primul mijloc de luptă de acest tip şi cele ce i-au urmat într-un lung proces evolutiv – scorpionul, catapulta, frontibola şi bricola – sunt considerate în mod just predecesorii artileriei de azi. Primele maşini de război capabile să ducă lupta la distanţă se pare că au fost întrebuinţate în Asia, în secolul VII î.Hr., de regele Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.) din Babilon, la asediul Ierusalimului (587-581 î.Hr.) şi al cetăţii Tyr (574 î.Hr.)

Maşinile de război, balistele şi catapultele, considerate strămoşi ai artileriei de astăzi, reprezintă o etapă importantă, deoarece de la începuturi şi până la dispariţia lor în secolul al XVI-lea au marcat decisiv istoria confruntărilor militare iar performanţele pe care le-au atins unele dintre acestea sunt comparabile cu cele obţinute de armele de foc mult mai târziu.

În general, maşinile de război antice, considerate predecesoarele pieselor de artilerie de astăzi, sunt denumite generic de istoricii militari „catapulte”, pentru toate armele. Un moment important în evoluţia balistelor îl constituie invenţia generalului Demetrius, în armata

Balistă de asediu

Balistă de asediu

Pe şesuri răsună alte glasuri, Plutesc amintiri din alte timpuri, Pe aripi de vise eroii revin, Să vegheze plaiul străbun.

Şi, dacă-n floarea tinereţii, Viaţa le-a fost secerată, Azi, în cartea recunoştinţei, Eroii nu mor niciodată!

Ecaterina Chifu, Rm Sărat

CredCred în oameni şi mă- nşel,Chiar de nu toţi sunt la fel.Cred în adevăr şi bine,În dragoste şi-n iubire.

Cred în marile valori...În inimi ce-ascund comori.Cred în ziua care vine,Şi tot timpul cred în bine.

Cred că exista speranţă,Cât trăieşti în astă viaţă,Să iţi găseşti fericirea,Dragostea şi împlinirea.

Cred în astă lume rea,Şi tot sper a se schimba.Să nu mai existe ură,Să nu trăim în minciună.

Cred în Dumnezeu de sus,Tatăl Domnului Iisus.Că arată tot mereuBunătate celui rău.

Cred că lumea s-ar schimbaDacă asta ea ar vrea.Şi nu ar mai profita De slăbiciunea altora.

Cred în bine tot mereuŞi atunci când este greu.Cred in oameni şi iubireDragoste şi fericire.Luminița Postolache, Focșani

Asta-i moda!Asta-i moda! Ce minune!Ce a apărut în lume:Fetele - le vezi lăţoase,Haine - economicoaseDa, pe bune!Pantaloni - cu găureleŞi mai mici, şi măricele,Iar în faţă şi în spate,Sunt cu aţe atârnate!Asta-i, frate!În urechi, şi-atârnă greleFel de fel. La gât - mărgele.Au brăţări şi zdrăngănele,Ochii - negri de rimele...

41



Ceas aniversarlui Alexandru cel Mare, care conferă o mobilitate deosebită acestei arme, numită „helepola”(cuceritoare de cetăţi), şi care prin utilizarea eficientă la asediul cetăţilor greceşti a contribuit la cucerirea Atenei, în anul 307 î.Hr.

Aceasta a fost prima platfomă de artilerie mobilă şi blindată din istorie.

Romanii au preluat de la greci tehnica construcţiei maşinilor de război, dovedindu-se tot atât de pricepuţi organizatori ai „artileriei” antichităţii. Astfel, împăratul Iulius Cezar, în jurul anului 50 î.Hr., „dotează fiecare legiune romană cu câte 30 baliste”, iar în secolul al IV-lea, în timpul împăratului Constantin cel Mare, fiecare legiune avea în jur de 50 de mijloace de lovire la distanţă.

Se presupune că şi regele Burebista, având în dotare asemenea mijloace artileristice, după anul 55 î.Hr. a cucerit în numai 3 ani cetăţile greceşti de pe ţărmul

Mării Negre. Referindu-se la răboaiele de cucerire a Daciei, 101-102, 105-106, istoricul roman Dio Casius scria în lucrarea sa „Istoria Romană”: „După ce Traian puse mâna pe munţii cei întăriţi de ziduri, se găsiră într-înşii armele, maşinile de război, prizonierii şi steagul luat mai înainte de la Fuscus”, pe timpul ofensivei armatelor romane trimise de către împăratul Domiţian în anul 87 d.Hr. împotriva dacilor. Aceasta este prima menţiune istoricã

referitoare la existenţa maşinilor de război în Dacia. În două basoreliefuri de pe Columna lui Traian sunt prezentate maşinile de război ale dacilor: Cele două basoreliefuri constituie dovada materială incontestabilă a utilizării maşinilor de război de către strămoşii noştri daci.

Una dintre marile invenţii ale omenirii a fost inventarea prafului de puşcă în China, în anul 300 î.Hr. În Europa, această invenţie a ajuns în secolul al XIII-lea, potrivit unui manuscris din anul 1249 al naturalistului englez Roger Bacon, publicat în lucrarea „De secretis operibus et naturae et nullitate magiae”.

Primii care au folosit armele de foc după chinezi au fost arabii, în asediul cetăţii Sidgilmessa, în anul 1273. De la arabi invenţia a trecut la spanioli, arme pe care le-au utilizat în cucerirea Gibraltarului (1308) şi în luptele de la Baja (1325).

Primele arme de foc erau denumite „bombarde” (în limba engleză „bombard”), denumire sub care au fost cunoscute în majoritatea ţărilor europene.

În ţara noastră, în cronicile vremii le întâlnim sub denumirea de „puşci”. Bombarda era o maşină de război care servea la lansarea unor pietre mari şi care, odată cu perfecţionările tehnice, realizate în timp, s-a transformat în ceea ce numim astăzi „tun”. Cele dintâi menţiuni privind construcţia lor în Țările Române datează de la sfârşitul secolului al XIV-lea. Astfel, în Transilvania, la Braşov, este amintită o familie de turnători de tunuri (1372), la Sibiu (1386) şi la Sighişoara(1393).

A consemnat,Col(r)dr.ing. Avădanei ConstantinPreședintele Grupului de Inițiativă ,,MAREA UNIRE-CENTENAR-Alba Iulia”Președintele cercului ,,ASTRA” CugirVicepreședinte Filiala județului Alba a ANCE-„Regina Maria”Vicepreședinte Filiala Județeană „Gemina” a ANCMRR

Membru fondator Asociația pentru Civilizația Ortodoxă ASCIOR

Soldați daci mânuind o balistă („scorpiones”). Basorelief de pe Columna lui Traian

Artileria română la ceas aniversar, 10 noiembrie 2017

În fiecare an, la 10 noiembrie, Artileria Română îşi îmbracă haine de sărbătoare pentru a raporta poporului român izbânzile obţinute, atât pe câmpurile de luptă, cât şi în plan tehnologic, fiind în pas cu mutaţiile petrecute în modul de ducere a războiului modern şi

cu noile provocări în domeniul geostrategic din mediul apropiat. La 10 noiembrie 1843 lua fiinţă prima Baterie de artilerie, prin Porunca Domnească nr. 198 şi care era formată din 4 tunuri dăruite domnitorului Gheorghe Bibescu de către sultanul Imperiului Otoman. Aceasta a fost încadrată cu ofiţeri, subofiţeri şi militari, conform regulamentelor din acea vreme. Primul comandant al primei baterii de artilerie a fost căpitanul Pavel Lenz. Artileria este principala forţă de sprijin cu

foc din compunerea Forţelor terestre. Astăzi, a devenit un domeniu complex de aplicare a ştiintelor tehnice. Generalul Alexandru Tell arăta în scrierile sale: „cunoştinţele armei noastre formează o ştiinţă proprie, care îmbrătişează tot felul de arme”. Începuturile artileriei se pierd în negura vremurilor, deşi noţiunea de artilerie a apărut destul de recent la scara istoriei, pe la mijlocul veacului al XV-lea. Termenul „artilerie” derivă din verbul arhaic francez „artiller”, care înseamnă arta de a construi şi mânui, pe timpul luptelor, diferite maşini de război. Cronicarul polonez L. Gorecki arăta că: ”... pe această maşină de război, tunul, se reazemă toată puterea pedestrimii, toată splendoarea călărimii, cu un cuvânt toată puterea războiului”. De aceea, comandanţii militari din toate timpurile au învătat că ştiinţa folosirii acestei arme puternice este o datorie pentru ei. Napoleon Bonaparte declara direct: „... un comandant care nu ştie să folosească această puternică armă din subordine, care nu are consideraţii pentru nevoile artileriei, nu ar trebui să o comande niciodată”. Mergând pe firul istoriei, se observă că evoluţia artileriei române a ţinut pasul cu timpul, în strâns context internaţional.

Artileria este o prezenţă constantă pe câmpurile de luptă din cele mai vechi timpuri Apărută din necesitatea lovirii la distanţă şi cu precizie a adversarului, artileria a

parcurs un complex proces evolutiv. Istoria evoluţiei mijloacelor de luptă bazate pe principiul aruncării obiectelor grele la distanţă îşi găseşte începuturile în antichitate. Tocmai de aceea

„balista”, primul mijloc de luptă de acest tip şi cele ce i-au urmat într-un lung proces evolutiv – scorpionul, catapulta, frontibola şi bricola – sunt considerate în mod just predecesorii artileriei de azi. Primele maşini de război capabile să ducă lupta la distanţă se pare că au fost întrebuinţate în Asia, în secolul VII î.Hr., de regele Nabucodonosor al II-lea (605-562 î.Hr.) din Babilon, la asediul Ierusalimului (587-581 î.Hr.) şi al cetăţii Tyr (574 î.Hr.)

Maşinile de război, balistele şi catapultele, considerate strămoşi ai artileriei de astăzi, reprezintă o etapă importantă, deoarece de la începuturi şi până la dispariţia lor în secolul al XVI-lea au marcat decisiv istoria confruntărilor militare iar performanţele pe care le-au atins unele dintre acestea sunt comparabile cu cele obţinute de armele de foc mult mai târziu.

În general, maşinile de război antice, considerate predecesoarele pieselor de artilerie de astăzi, sunt denumite generic de istoricii militari „catapulte”, pentru toate armele. Un moment important în evoluţia balistelor îl constituie invenţia generalului Demetrius, în armata

Balistă de asediu

Balistă de asediu

Vai de ele!Iar băieţii, copiazăŞi se efemenizează.Câte unii-n haine strâmteŞi cu buzunare rupte,Epatează!Tatuaje au haioaseSau, din contră, fioroase.Că îşi scuipă-n sân bătrânii,Scheaună şi latră câinii,Ca nebunii!Pricepuţi la telefoane,La facebook şi instagrame,Uită însă cum să scrie,Nu citesc o poezie!Ce-o să fie?Nu sunt răi, doar - nu le pasă!Că au tot ce vor, acasă...Ce le trebuie cultura?Doar un pic de băuturăŞi-o ţigară!

Laur Turcu, Rm Sărat

Gând curgând...aud curgând un râu care nu existăşi curg şi eu cu elpe calea vântului abruptfluid nervoscu dor de plasmă...

şi plâng celuleleşi spală filosofia pietrelorîn goana după inerţieşi se rostogolesc adânc în mare...vacarm suspans tăcere

aud curgânduri...Maia Cristina Moroșanu, (MAIA VOX,

USELR), Piatra Neamț

Trestia Lui PascalCa trestia mă îndoiescde tot ce văd. Dar sufletul meu plimbă renii prin deşertul Polului Nord, locuit de fantasmele malefice, fără să ştie că dincolo de toatenoi suntem noi,trestiile râurilorcu gând spre izvoare.


RealitateE ca şi cum plouă de treizeci de aniprintr-o pădure virginăundeva te-ai rătăcit şi muşchii cresc înspre nordacolo timpul taceporţi umbra raiului pe sufletdeparte se fabrică roboţi.

Emilia Amariei, (LSR, ASCIOR) Tg, Mureș

(vol. Datori cu o țară)

Balistă pe roţi – helepola

42



Studii

DIFICILA RECEPTARE A TEXTULUI SADOVENIAN

– PARTEA I –

Există, din păcate, după opinia mea, concepţia că elevii de astăzi nu mai rezonează la realităţi sau fapte de limbă cu care nu au o experienţă directă şi că, în consecinţă, operele literare care urmează să fie studiate ar trebui să se

axeze exclusiv pe autori contemporani care pun în evidenţă viaţa trăită de ei înşişi şi, mai ales, de cititorii lor. Din punctul meu de vedere, Sadoveanu ne oferă o bogată gamă de forme lexicale şi de unităţi frazeologice extrem de interesante, de interes etimologic sau ca fenomen de variaţie a limbii populare, sub toate aspectele ei. Consider că înţelegerea textului sadovenian este esenţială pentru elevii de gimnaziu, dar şi pentru liceeni, pentru a putea pătrunde în esenţa scrisului lui Sadoveanu, care ne-a oferit o operă monumentală, demnă de studiat la clasă. Pentru a demonstra acest lucru, am alcătuit un corpus de câteva zeci de regionalisme şi forme populare, de arhaisme, de expresii şi locuţiuni ce pot servi elevilor şi cadrelor didactice care îşi doresc să aprofundeze particularităţile scrisului sadovenian şi ale limbajului istoric moldovenesc. Am alcătuit, de asemenea, un set de exerciţii diverse ce cuprinde o gamă largă de arhaisme, regionalisme şi expresii/locuţiuni populare. După cum afirma şi Al. Andriescu în lucrarea „Locuţiuni şi expresii populare în opera lui Sadoveanu. Stil şi limbaj”1, Sadoveanu se dovedeşte a fi un fin cunoscător al limbajului popular şi al varietăţilor sale dialectale, fiind influenţat, în acest sens, de opera înaintaşilor săi, în special de Ion Creangă: „În afară de aceasta, trebuie să mai observăm că la poezia de expresii a Moldovei, atât de impresionantă în opera lui Creangă, în care scriitorul recunoştea graiul înflorit al mamei, adaugă, cu o nedezminţită hărnicie şi pricepere, rezultatele observaţiilor pe care le-a făcut asupra graiurilor din alte regiuni ale ţării şi asupra limbii din vechile cronici, din cărţile religioase şi populare şi din hrisoave”. Cercetările lingvistice pe care însuşi prozatorul le face pentru a stabili care este cuvântul sau expresia cea mai potrivită într-un anumit context dovedesc interesul aparte pe care Sadoveanu îl are pentru originalitatea şi veridicitatea limbajului popular, regional sau arhaic. Tocmai de aceea consider că lucrarea de faţă va fi utilă celor interesaţi de particularităţile lingvistice ale operei scriitorului moldovean, pentru care a fost, pe drept cuvânt, considerat un titan al epocii sale. În articolul „Observaţii asupra stilului sadovenian”2, Constantin Dominte amintea nu numai preluarea de către autor a numeroase fapte de limbă populare sau dialectale, ci şi valorificarea artistică a acestora: „expresii care apar la Sadoveanu, ca: a da de duşcă, a da drumul („a elibera”) sunt foarte frecvente în vorbirea populară, dar autorul creează în spiritul lor alte locuţiuni verbale sau construcţii perifrastice: avu o tresărire (î.l.d. „tresări”), sloboziră un freamăt („fremătară”), clopotul dădu zvon („anunţă, sună”), fără a îndrăzni să scoată un cuvânt de răspuns (î.l.d „să răspundă”), a fi în fiinţă („a exista”)”. Inclusiv de aici putem concluziona că atât imensa abilitate de preluare şi de adaptare a limbajului oral de care dă dovadă prozatorul, cât şi capacitatea de a crea el însuşi noi cuvinte şi expresii în contexte narative adecvate sunt încă două aspecte demne de luat în seamă la o privire atentă a limbii sale. În acelaşi articol, Constantin Dominte subliniază importanţa sinonimiei în textele sadoveniene: „Sinonimia este intens exploatată de scriitor, pentru a evita repetiţia supărătoare. Ea se manifestă în aceeaşi frază, pe aceeaşi pagină sau chiar la câteva pagini distanţă. Scriitorul nu alternează, în cadrul

PlouăPlouă între noi şi lumeaSe scufundă-n somn adânc,Ploaie neagră, ploaie deasă,Ploaia ochilor ce plâng.

Să nu vii. Păcat de iarbă.Florile de mai s-au susŞi prin ramuri bate vântulDin apus până-n apus.

Se întorc în sine toateÎntr-un veşnici circuit.Suferă acut pământulPrea bolnav, prea neiubit.

Emilia Amariei, (LSR, ASCIOR) Tg, Mureș(Vol. Nu ne mai vrea pământul)

Te iubescTe sărut, cu fluturii suflării...,Te cuprind, cu braţele gândirii...,Te înalţ, prin focul rugăciunii...,Te doinesc, prin picurii luminii...,Te vrăjesc, cu aura visării...,Te încing, cu liana sperării...,Te iubesc, cu energia firii...

Carmen Druțu Onica, Bârlad

Furiş, Sfârşitul unei zileCu lacrima pierdută Pe un rând, mă arde,Doar vântul Răsfoind prin carteÎnchide clipa cea din Urmă într-o şoaptă de departe...

Mioara Ardieleanu, Galați

Noaptea Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru noapteCând luna plină domneşte peste stele,Pentru linişte, gânduri şi tainice şoapte,Un trilion de asteriscuri adaug zilelor mele.

Sunt spectatoarea grandorii de pe cer.Mantia neagră a nopţii, visele adunăIdei ce interesante devin, şi-apoi sperSolemnitatea cerului şi inspiraţia nocturnă.

Ca un pelerin obosit, ajung la poarta ceruluiDupă lupta cu omisiunile si regretele de ieri,De-o călătorie spre infinitatea universuluiImperturbabil suflet venit de nicăieri.

Daniela Gumann, (SSCN-Galați), Salzburg

SonetErai când femeie-mbrăcată-n mătaseCând tânăr fecior ce purtai o cămaşă,Erai când bătrână cu hainele roaseCând prunc pus la sân în alba sa faşă.Ce măşti ţi-ai mai pus să mă poţi cuceriUmblând ca năluca pe urmele mele?

43



Studii geopoliticesinonimiei, numai simple cuvinte, izolate (arhaisme sau regionalisme cu termeni literari), ci face să alterneze cuvintele cu expresii sau foloseşte uneori întregi expresii sinonimice în alternanţă”. Acesta este unul dintre aspectele sinonimiei care merită a fi discutat cu toată atenţia la clasă, pentru că pune, pe de o parte, problema tipurilor de sinonime lexicale şi pentru că, pe de altă parte, alătură sinonimiei lexicale şi alte tipuri, cum ar fi sinonimia lexico-frazeologică şi cea exclusiv frazeologică. Prof. Gabriela Preda Dincă, Bucureşti

1 Publicat în revista „Limba română”, nr. 2-3, Anul XIII (2003), varianta online, consultată la adresa http://limbaromana. md/index.php?go=articole&printversion=1&n=26162 Publicat în „Anuarul de filologie”, Iaşi, 1965, p. 83-95

CE ESTE PLANUL GEORGE SOROŞ

În întrega lume şi mai ales în ţările recent ieşite din dictaturi sângeroase se vorbeşte, uneori în deplină necunoştinţă de cauză, despre „planul George Soros”. Este bine să subliniem câteva lucruri.

George Soros, pe numele real Gyorgy Schwartz, este un evreu ungur ajuns în Statele Unite şi care prin speculaţii financiare brutale şi viclene a reuşit să ajungă unul dintre oamenii cei mai bogaţi ai lumii. Dacă ar fi doar atâta, nu ar fi atât de rău. La urmă urmei, care mare bogăţie s-a realizat prin mijloace cinstite? Dar problema sălăsluieşte în faptul că acest individ urmăreşte un plan, un plan sinistru. George Soros a întemeiat aşa zisă „Fundaţie pentru o societate deschisă”. Adevărul este că acea fundaţie este „deschisă” intereselor lui George Soros şi acoliţilor lui şi nimănui altcuiva. În esenţă, „planul Soros” are mai multe puncte principale: aducerea a cât mai mulţi „migranţi” în Europa şi, în paralel, dislocarea populaţiilor locale, aşa numita „diluare etnică”; promovarea „familiei alternative”, respectiv a homosexualităţii, integrarea în Europa Unită a unor ţări falimentare dar cu populaţie mare, gen Ucraina... Este evident că fiecare dintre aceste componente ale „planului Soros” înseamnă distrugerea identităţii naţionale, a dimensiunii creştine şi transformarea persoanelor în numere socio-economice. Dacă ne vom referi la „diluarea etnică,„planul” prevede aşezarea a milioane de „refugiaţi” în Europa. Fiecare dintre ei urmând a fi „acomodat” cu circa 15 mii de Euro anual şi, MAI ALES, aceşti migranţi să fie aşezaţi în ţări şi locuri care NU ÎI DORESC şi în care sunt cât mai greu de asimilat. Această ar însemna împovărarea statelor naţionale peste măsură, crearea unor zone de conflict permanent şi deci posibilitatea de manevră. Dar în acelaşi timp planul „diluării entice” prevede ce măsuri să fie luate ca populaţia locală să fie dislocată la rândul ei, prin „căutarea de lucru” în alte locuri. Că acest plan se împlineşte întocmai, ad litteram, în România doar orbii şi retardaţii nu vor vedea. La fel de intensiv se urmăreşte promovarea „familiei alternative”, a homosexualităţii. Aceasta nu are nimic de-a face cu preferinţele de dormitor ale „acestora”(Nota redacţiei). Instituţionalizarea acestei forme „alternative” urmăreşte distrugerea creştinismului, subordonarea lui către „putere”, către „comisarii” de la Bruxelles. „Planul Soros”, prin cele menţionate anterior, doreşte distrugerea sentimentelor naţionale, adică dragostea de loc şi Neam, şi distrugerea Credinţei Creştine şi, mai ales, a aceleia în Bisericile Apostolice. Distrugând aceste două date fundamentale, „planul Soros” ar realiza un control desăvârşit asupra unei mase

Crezând că-ntr-o zi o să-nvăţ a muri,Tu, moarte nebună şi pusă pe rele...Tu, nu, n-ai ştiut c-am în mine putereaIubirii divine ce-n juru-mi roieşte,C-acesta e leacul ce-nvinge durereaMi-am scris suferinţa pe pânză, linţoliu,Te-aud cum vuieşti furioasă-n morminteSă vii când te chem îmbrăcată în doliu.

Ana Podaru, (USELR), Bacău

E noapteE noapte în suflet,E noapte afară,Sunt stelele reciDe-atâta-ntristare.E somnul din urmăE viforul lumii,Sunt anii ce morA se-ntoarce din nou.E dor şi durereE chinul din mine,Sunt clipe-n careMă-ntorc către tine.Miresme în lacrimiSe strâng şi adorm,În iubirea ce-a fost,În somnul de mâine.Văzduh şi pământ,E totul în jur.Din firul de grâuSe naşte iar viaţă.E viaţa din viaţăE noapte din zi,E linişte-n cerŞi zbor în pustiu.E noapte în suflet,E noapte în noi…

George Tuzu, Buzău

Dor Nu mai am somn, iubire,Distanţa mare dintre noiMă doare. În mână stau cu o baghetă, să pot da timpulînapoi. Pe masă e un laptop. La care scriu. Şi muzica aceastaMă saltă. Să mă ridic la nori.Şi plouă. Plouă iubirea-n mine.Şi mă inundă. Atâtea ape curg.Atâtea fluvii de iubire.Se revarsă.Eu stau şi-ascult, iubire. Şi-n răpăitul ploiiAud dorul cum vine.Mi-e dor, iubire.Mi-e dor de un albastru... Albastra mea iubire,Nu te găsesc. Unde mai eşti?Întoarce-te la mine.Şi deapănă-mi poveşti.Paulina Georgescu, (ASCIOR, USELR) Buzău

44



Studii geopoliticede oameni fără identitate. Întotdeauna, orice mişcare de înnoire sau rezistenţă s-a ancorat în sentimentele naţionale, adică dragostea de loc şi Neam, şi în Credinţă. Nu întâmplător Ortodoxia şi Naţionalismul sunt atacate şi demonizate atâta de înverşunat de către „Fundaţia pentru o societate deschisă” a lui George Soros (Schwartz). Aici mai trebuie subliniat un lucru. Atât identitatea naţională, respectiv Țara şi Neamul, cât şi Credinţa, respectiv Biserica Ortodoxă şi învăţăturile ei, sunt lucruri reale şi concrete, pe care le vedem şi le putem îmbunătăţi. Prin comportare bună şi credinţă personală, implicit şi Biserica devine mai bogată, mai cuprinzătoare. Prin lucru cinstit, şi Neamul, şi Țara se îmbunătăţesc. Aceste două lucruri reale vrea sa le ia „planul Soros”, iar în locul lor să pună himera „binelui universal”.„Binele universal” este cea mai penibilă închipuire, este o himeră, o nălucire, căci acestea sunt singurele lucruri pe care le poate oferi necuratul. Slăbirea statului naţional se face prin îndatorare şi prin confiscarea bogăţiilor naţionale şi crearea unor multipli (minimum doi) poli de putere în stat. Crearea unui pol de putere care să fie independent de autoritatea aleasă prin vot. Aceasta se realizează prin cursa numită, „independenţa judiciară”, care înseamnă existenţa unui centru de putere cu totul independent. Aceasta explică furia cu care încercări de reformă a judiciarului şi corectarea acestei aberaţii legislative, în Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia şi recent România, au fost atacate sălbatic prin mişcări stradale. Acest plan Soros este executat prin două „braţe”. Primul este subordonarea autorităţilor de la Bruxelles. După ultimele cercetări, rezultă că dintre cei 751 de membri ai Parlamentului European, 226 sunt pe statele de plată ale Fundaţiei Soros, prin burse, sinecuri, „cadouri”, stipendii pentru campanii electorale etc. Iar al doilea pilon sunt Organizaţiile NE-guvernamentale. Finanţate direct şi indirect de către Fundaţia Soros, aceste celule canceroase promovează „planul Soros” pomenit. Că este aşa o dovedeşte reacţia furibundă pe care aceste „ONG”-uri o au atunci când li se cere să dezvăluie sursa finanţării lor. Aceste ONG-uri care urlă pentru „transparenţă” devin revoltate când li se cere şi lor să fie „transparente”. Aceste ONG-uri nu sunt nimic altceva decât organizaţii ale unei puteri străine şi care promovează interesele acelei puteri străine. Aceste ONG-uri afişează, de faţadă, cele mai diferite interese. Dar, repet, aceasta este faţada. Principalul lor scop este de a putea controla o masă de manevră şi a putea organiza scandal stradal. Asta se realizează prin dimensiunea „militară” a ONG-urilor, adică prin capacitatea lor de a mobiliza, prin reţelele de socializare virtuală, în cel mai scurt timp, un mare număr de rătăciţi. Asa au apărut nefericiţii reuniţi sub absurdul şi ridicolul semn #rezist. #Rezist cui? #Rezist la ce? Aceste organizaţii sunt conduse de profesionişti, care ştiu cum să manipuleze inocenţa, buna credinţă, naivitatea şi mai ales prostia multora. Aşa se explică mulţimea de rătăciţi care le ascultă chemarea veninoasă, jalnica adunare a „imbecililor utili”. „Planul Soros” a început să fie deconspirat. Țări ca Ungaria, Polonia, Cehia şi Slovacia, unite în „Tratatul de la Vişegrad”, nu mai vor să asculte de poruncile slugilor lui Soros de la Bruxelles. Acestor ţări li se alătură şi Austria, Slovenia şi Croaţia. Să nădăjduim că şi România le va urma exemplul. Statul Israel s-a diferenţiat total de Soros şi a declarat că acest individ nu serveşte interesele Statului Israel. Minimal, Românii ar trebui să ştie că unul dintre relele majore ale lumii de azi are un nume, şi acest nume este George Soros. Să ne ferim de el ca de foc şi, mai ales, să păstrăm dragostea de loc, de Neam şi pentru Credinţa Ortodoxă, cele care ne-au mântuit întotdeauna.

Profesor Alexandru NemoianuIstoric

The Romanian American Heritage Center

CuvintelePot înlocui sclipiri,dar nu pot distruge sentimentele.Pot arăta frumuseţi,dar nu dau frumuseţe uneori sufletului.Pot călători întreaga lumedar nu pot arăta călătoria din sufletele noastre.Pot înşira istoriidar nu pot să descrie povestea noastră.

Câte pot face cuvintele pentru noi?Mariana Cristina Popan, (USELR), Baia Mare

Vine iarăşi Domnul Sfânt Lerui ler, scobor din cer Îngeri sfinţi, în rugăciune Dorind parcă a ne spune Adevăr dintru mister. Colindăm colinda sfântă Glasul bunului creştin, Lumea întreagă azi cuvântă Fraţi creştini, mai buni să fim. Iar străbatem prin troiene S-aducem în casa voastră, Veşnicia, la fereastră; Din înalt zăpada cerne. Vine iarăşi Domnul Sfânt Într-o clipă de împăcare, Dăruind la fiecare Mântuitorul Cuvânt. Împrejur cad fulgi de nea Slova sfântă-n rugăciune, Domnul cerului ne spune Iar s-a născut steaua Mea.

Pr. stavr Radu Botiș (LSR, UCMR,-ADA, COPYRO, UZP)

Îmi vine timpulMi-e sufletul atât de greu, iubiteŞi timpul dintre noie tot mai scurtMă rătăcesc pe drumurifără tineŞi tot mai credîn bucuria unei întâlniri.Se sparg secundele în mine,Nisipul din clepsidră curgeDar mie îmi rămâne în mâiniNimiculŞi-n sufletbucuria unei regăsiri.

Paulina Georgescu, (USELR, ASCIOR) Buzău

45



Onor martirilor

ONOR MARTIRILOR, FĂURITORI DE DEMNITATE ROMÂNEASCĂ

SFINŢII MARTIRI NĂSĂUDENI Motto: „DE CE SCRIEM? SĂ NU SE UITE! Istoria neamului nostru a fost un nesfârșit șir de suferințe și umiliri, de revoltă și oprimări. „Ne-a fost Cel Sfânt tărie”, am ținut piept tuturor vicisitudinilor și am dovedit tuturor răutăților că rădăcina adâncă a neamului poate fi răsucită uneori, dar este greu, imposibil chiar, de rupt. Ne-au stat drept argument și chezaș, totdeauna, continuitatea, vechimea noastră și dăinuirea aici, în ARDEAL, pe moșia strămoșilor și a moșilor noștri”. Lazăr Lădariu, „Martor și luptător”, vreme de 53 de ani, cu zilnicul condei în slujba adevărului, om de cultură, patriot desăvârșit.

Pe data de 12 noiembrie s-au serbat de către Biserica Ortodoxă Strămoşească, Mama Neamului Românesc, cum o numea poetul nepereche moldav Mihai Eminescu,

Sfinții Martiri și Mărturisitori Năsăudeni: ATANASIE TODORAN din Bichigiu, VASILE din Mocod, GRIGORE din Zagra și VASILE din Telciu.

De ce scriu aceste rânduri acum, după ce a trecut ziua aniversării lor? Fiindcă nu am linişte... cineva, de câteva zile mă nelinişteşte, mă trezeşte mai devreme, se luptă în sufletul meu! În sprijinul acestei lupte vine patriotul Lazăr Lădariu, care prin cartea domniei sale „Martor” ne spune de ce scrie: SĂ NU SE UITE! Pentru aceasta scriu aceste rânduri, pentru a face cunoscut întregii lumi şi mai ales nouă ardelenilor: cine au fost acești martiri?, ce au făcut?, de ce au ajuns ei martiri?, avem de învățat ceva de la viața lor?

Sfântul Atanasie Todoran s-a născut într-o familie de ţărani liberi de pe Valea Sălăuţei, în satul Bichigiu, judeţul Bistriţa-Năsăud, înainte de anul 1663. Dragostea faţă de credința strămoșească ortodoxă a avut-o de mic, mai ales că din familie făceau parte preoţii Coşbuc din Hordou, nimeni alţii decât strămoşii poetului George Coșbuc. Datorită educaţiei primite, a ajuns fruntaş în comună, a fost jude şi colector al dărilor comunelor de pe Valea Sălăuţei. De tânăr a avut în sânge iubirea de țară și, toată viața, a luptat pentru apărarea ei. A făcut parte şi dintr-un regiment de apărare a Vienei. Nesuportând despărţirea de neamul său şi tot amânându-se eliberarea lui, a dezertat, întorcându-se acasă. La vârsta de 74 de ani a fost prins şi pedepsit pentru dezertare, închis în Turnul Dogarilor din cetatea Bistriţei. Între anii 1761-1762, a negociat, împreună cu alţi fruntaşi din ţinutul Năsăudului, militarizarea a 21 de comune de pe Valea Bichiului, Sălăuţei şi Someşul Mare. A mers la Viena, împreună cu alţi români, unde a încheiat pactul cu guvernul austriac. Au primit asigurări că vor beneficia de mai multe drepturi. Sfântul Atanasie a cerut ca, prin înfințarea regimentului de graniță, românii să nu fie siliți să-și lepede credința ortodoxă, căci de mulți ani ortodocșii ardeleni se confruntau cu impunerea, aproape pe orice cale, a credinței greco-catolice. Nu după multă vreme, şi-a dat seama că Viena, ca şi în alte rânduri, nu se ţine de cuvânt. Militarizarea acestei zone de graniţă s-a făcut în luna august 1762, când au fost trimişi ofiţeri de la Viena la Năsăud, să organizeze regimentul. La 10 mai 1763, considerându-se că munca de organizare s-a încheiat, generalul Bukow, cu o mare suită şi însoţit de episcopul român greco-catolic unit cu Roma PETRU PAVEL ARON (1754-1764), a venit să primească jurământul grănicerilor năsăudeni şi să le sfinţească steagul. Aceste momente solemne au fost organizate la Salva, pe

platoul numit „Mocirlă”. Generalul Bukow a fost trimis de împărăteasa Maria Tereza să urmărească și să impulsioneze în Ardeal trecerea la catolicism a ortodocșilor. Bătrânul Atanasie Tudoran a ieşit în faţa celor două batalioane şi opt companii de cavaleri şi a spus. „De doi ani suntem cătane, adică grăniceri, și carte n-am căpătat de la înalta împărăteasă că suntem oameni liberi! Ne-am scris iobagi, dăm dare, facem slujbe cătănești, copiii noștri vor merge până la marginile pământului să-și verse sângele, dar pentru ce? Ca să fim robiți, să n-avem niciun drept, copiii noștri să fie tot proști, ori vor învăța ceva, ori ba? Așa nu vom purta armele, ca Sfânta lege ortodoxă să ne-o ciufulească. Jos armele! Aruncați afară păgânii din hotarele noastre! Auziți creștini, numai atunci vom sluji, când vom vedea carte de la Înălțata împărăteasă, unde-s întărite drepturile noastre; până atunci, nu, odată cu capul”.

A început imediat revolta; generalul Bukow şi episcopul greco-catolic Petru Pavel Aron cel unit cu Roma au scăpat fugind din faţa militarilor români, care s-au simţit foarte ofensaţi de atitudinea soldaţilor austrieci, care luau în derâdere credinţa strămoşească ortodoxă. Ei aveau o deviză: „ÎN MORMÂNT DE M-OR BĂGA / NU MĂ LAS DE LEGEA MEA”. Timp de şase luni curtea de la Viena a judecatat situaţia întâmplată şi a ajuns la următoarea concluzie în data de 12 noiembrie 1763: „TĂNASE TUDORAN a lui Dănilă din Bichiu în vârstă de 104 ani să fie frânt cu roata de sus în jos, capul lui să fie legat de o roată pentru că a reținut pe oameni de la unirea cu Roma și de la înrolare. VASILE DUMITRU a popii din Mocod, MARIN GRIGORE din Zagra, VASILE OICHI din Telciu, condamnați la moarte prin spânzurătoare și trupurile neînmormântate, pentru aceeași vină”. Alţi 15 conducători de revoltă au fost graţiaţi de spânzurătoare în schimbul a 6000 de lovituri de vergi date de soldaţi, ceea ce însemna tot moartea. Capetele celor martirizaţi au fost ridicate pe pari la poarta caselor în care locuiseră, iar bucăţi din trupurile ciopârţite au fost așezate la răscruci de drumuri. Ce ziceţi voi, fraţi români? Cum este posibil aşa ceva? Iar astăzi, să ne batem cu pumnul în piept că noi... avem cei mai mari martiri, adică din călăi s-au transformat în victime. Spunea corect părintele academician dr. Dumitru Stăniloae: „Să nu se mai laude unii și alții cu rolul lor major în istoria Ardealului sau a României”, fiindcă rădăcina copacului credinţei româneşti este ortodoxă, iar crengile chiar dacă uneori au fost în istorie verzi și cu rod, tot crengi rămân, fiindcă ele au apărut pe trupul trunchiului în anul 1054, în anul 1517, sau 1698 şi, ceva mai târziu, toate crenguţele care mai mult uscate sunt în trupul trunchiului. În pușcăriile țării au fost 2398 de clerici: 1725-ortodocși;

46



Onor martirilor226-greco- catolici; 165-romano-catolici; 90-protestanți; 36, alții, dar în special mahomedani din zona Dobrogei. Cred că în faţa istoriei şi a adevărului trebuie să avem mai mult respect, fiindcă minciuna niciodată n-are picioare lungi, iar acum când țara este căzută pe cale asemenea lui Hristos, ar trebui „să uităm certurile” (Eminescu) şi măririle dintre noi şi să avem mai mare grijă de poporul şi neamul românesc indiferent de etnie, religie şi concepţii politice. Omul politic Grigore Preoteasa (1915-1957) spunea: „Viața și progresul sunt de neoprit. Nimic nu i-a fost mai drag poporului, greu încercat de sute de ani de cotropire turcească și de stăpânire austro-ungară, decât acest ideal de de a ajunge odată la limanul unei ere de pace, în care, singur stăpân pe soarta sa, să-și făurească liber așezările obștești, să-și aleagă dregătorii, să decidă singur cum vrea să trăiască”. Or, acum când ni s-a împlinit acest vis de pace și autostăpânire, încep să apară nori negri, îngrijorători pentru neamul românesc, uitând că „Pacea este un dar divin”: „Pacea Mea aduc vouă, pacea Mea las vouă, să vă iubiți unii pre alții...”. Cum, fraţilor creștini de orice orientare, când permanent încercăm să rupem haina lui

Hristos și haina trupului sfânt românesc prin atitudinile arogante ale unora sau altora, uitând lucrul creștinesc cel mai elementar spus de Hristos: „Eu sunt Calea Adevărul și Viața, Eu sunt Lumina Lumii...?”

Închei cu mărturisirea patriotului Lazăr Lădariu: AM SCRIS, SĂ NU SE UITE! Binecuvintează, Bunule Dumnezeu, tot neamul românesc, şi Te rugăm fereşte-ne de războiul dintre noi!

P.S. La sfânta Mănăstire de pe „Dealul Comoarei” al orașului Sărmașu, lăngă cele 14 busturi ale celor mai reprezentative personalități ale României, străjuiesc în tablouri pictate și Sfinții Martiri Năsăudeni, pe care-i rugăm să mijlocească Bunului Dumnezeu pentru noi păcătoșii!

„REFLECŢII SUFLETEȘTI” vol. II,Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmășanul

Credința și faptele bune au valoare! Faptele bune sunt două, din condiţia primordială a mântuirii omului. Acestea fac ca orice gândire a omului să fie materializată. Dacă trăim într-o societate în care se urmăresc tot felul de intenţii, atunci aceste finalităţi nu pot exista fără a avea o conexiune cu Dumnezeu. Faptele bune sunt urmarea credinţei pe care fiecare creştin o poartă în suflet. Şi atunci vine un moment cînd ne întrebăm: de ce alergăm după alte lucruri în viaţa aceasta, fără să ne dăm seama că în fiecare zi fericirea ne aşteaptă? „Credinţa fără fapte este moartă” (Iacov 2,17), de aceea fă bine de câte ori ai posibilitatea. O picătură de speranţă poate să schimbe multe vieţi. Viaţa este asemeni unei balanţe. Faci bine atunci când se umple balanţa, binele se revarsă peste tine. Faci rău, când se umple balanţa răul se întoarce înapoi la tine. Preotul Ioan Pavlov spunea: „Există o lege duhovnicească. Dumnezeu îi ajută pe cei care îi ajută pe alţii.” Credinţa ne asigură posibilitatea să comunicăm mai mult cu Dumnezeu şi să înţelegem care este scopul vieţii pe pământ. Omul care îl poartă mereu pe Dumnezeu în inimă străluceşte de bunătate şi dragoste. Credinţa este acel dar Dumnezeiesc ce călăuzeşte mereu inimile noastre. În fiecare zi întâlnim oameni disperaţi, fără niciun bob de speranţă. Însă din lipsa de credinţă omul se rătăceşte prin toate valorile şi ispitele vieţii şi nu mai ştie pe care drum să păşească. Trăim vremuri cînd nervii noştri sunt suprasolicitaţi. Însă sădind credinţa în inima ta, vei simţi la fiecare moment de nervozitate cum harul şi binecuvântarea Domnului se revarsă. Faptele bune sunt pietre preţioase. Deseori, atunci când întâlnim un om în sufletul căruia sălăşluieşte o durere, neapărat trebuie să încercăm să-l consolăm şi să-i dăm aripi pentru a zbura din nou. O faptă bună este cea făcută atunci când inima

ta se simte în armonie şi bunătate. Astfel, mai tîrziu îţi vei da seama cum, pe moment ce dai, simţi că fericirea te înconjoară. Un om care îşi ajută aproapele va câştiga multă dragoste din partea celor din jur şi va observa în viaţă miracole. Însă, zilnic suntem împovăraţi de probleme lumeşti şi uităm de fapt care este menirea noastră şi că suntem călători pe pămînt. Uităm să ne bucurăm de fiecare răsărit de soare, deoarece prea repede aşteptăm apusul. Uităm să creăm lucruri mărunte, deoarece mereu ne dorim ceva mai complicat. Uităm să renunţăm la orgoliu, deoarece e mult mai uşor să urăşti. Uităm să oferim căldură celor care în unele momente au sufletele îngheţate, deoarece e mult mai uşor să judecăm. Uităm să dăruim, deoarece avem prea multe aşteptări. Uităm de unde am plecat, de locurile frumoase, deoarece mereu nu ne ajunge timpul pentru a le vizita. Uităm să privim mai des cerul, deoarece ne îndepărtăm de Dumnezeu. Uităm să fim veseli, pentru că mereu îi lăsăm pe alţii să ne facă trişti. Atunci, începem să rătăcim la intersecţii şi pe moment ne trezim nefericiţi, lipsiţi de curaj şi putere. În suflet simţim un gol imens, vrei să zbori dar aripile nu mai au dorinţă să-şi urmeze visele. De ce? Deoarece în suflet lipseşte credinţa. Să învăţăm de mici faptele bune şi credinţa, sunt flăcări care mereu aşteaptă să fie aprinse.

Tatiana Croitor, (ASCIOR), Orhei


47N O I E M B R I E - D E C E M B R I E


„Voi sunteți lumina lumii” Prea iubiţi şi stimaţi cititori ai acestor rânduri, consider ca un mare privilegiu onoarea de a sluji sufletele domniilor voastre pe calea acestui articol! Dar şi responsabilitatea este exact pe măsură. Şi din pricina aceasta, fiind conştient de responsabilitatea pe care mi-o asum, mă arăt foarte deschis la orice atenţionare mi-ar putea fi semnalată în legătură cu acurateţea afirmaţiilor pe care urmează să le prezint în legătură cu Dreapta Credinţă.

În ceea ce mă priveşte, vreau să se cunoască despre mine că în calitate de drept slăvitor al lui Dumnezeu urmez neabătut linia Sfintei Tradiţii Ortodoxe. Şi pentru ca nu cumva să se creeze vreo confuzie cu privire la ce înseamnă cu adevărat Sfânta Tradiţie Ortodoxă, am să citez două definiţii enunţate de doi teologi ortodocşi. Prima aparţine preotului prof. dr. Ion Bria, din care învăţăm că „O tradiţie care este contrară Sfintelor Scripturi nu este o tradiţie ortodoxă. Tradiţia recunoaşte că Scriptura este forma definitivă, conţinutul infailibil al revelaţiei.” A doua este enunţată de către un sfânt din Serbia, părintele scriitor Justin Popovici, care ne învaţă că „Sfânta Tradiţie este Evanghelia Domnului Hristos şi Domnul Hristos Însuşi, pe Care Duhul Sfânt Îl face să ia chip în fiecare suflet credincios, ca şi în întreaga Biserică.” Aceasta este tradiţia pe care o moştenim de la Părinţii Bisericii şi care este propovăduită şi în vremurile noastre (cât priveşte partea practică, este un alt subiect). Şi pentru că Sfânta Scriptură ne porunceşte categoric: „Să nu muţi hotarul... pe care l-au aşezat strămoşii moşiei tale...” (Deuteronomul 19:14), la aceasta rămân şi eu. Aşadar, „voi sunteţi lumina lumii” – a spus Iisus ucenicilor Săi la Matei 5:14. Aceasta este înalta menire la care sunt chemaţi credincioşii; mai exact spus, credincioşii autentici! Şi dacă vorbim despre o menire atât de cutezătoare, este pentru că, de fapt, noi doar Îl cităm pe Mântuitorul. Căci El este Acela care nu numai că a făcut această afirmaţie, ci tot El a şi făcut din credincioşii Săi „lumina lumii.” Dar, va întreba cineva, de ce am vorbit despre două categorii de credincioşi? Am să răspund că, de fapt, în opinia părintelui scriitor şi învăţător rus Alexander Schmemann nu sunt numai două, ci chiar mai multe categorii de creştini. El îi prezintă astfel: „[Unii folosesc religia] ca ajutor şi consolare; religia ca un fel de plăcere recreativă în lucruri sfinte şi solemne; religia ca utilitate. În toate aceste cazuri există o măsură a adevărului, însă atunci când este redusă numai la acestea, religia nu mai este credinţa descrisă de Apostolul Pavel la începuturile creştinismului: ‚Iar credinţa este realizarea celor nădăjduite, certitudinea lucrurilor celor nevăzute (Evrei 11:1).” Sunt deci creştini (mai exact spus, oameni cărora le place să se numească şi ei creştini) care au ales să fie religioşi pentru că religia le oferă un ajutor moral, o consolare, la vreme de nevoie; pentru alţii este o plăcere recreativă în lucruri sfinte şi solemne; sunt apoi şi aceia pentru care religia este un element de utilitate în viaţă; abia pentru cea de a patra categorie credinţa are de-a face cu elementul ei „extra-terestru”(nr) – certitudinea celor nevăzute, iar aceştia, da, SUNT creştini. Şi ca să nu-l singularizăm pe Schmemann, îl cităm alături şi pe scoţianul Thomas Erskine of Linlathen: „Aceia care fac un dumnezeu din religia lor nu vor avea pe

Dumnezeul religiei lor.” Nu pe astfel de oameni îi acreditează Iisus cu mandatul de mai sus. Căci, dacă aşa cum spune şi Sorin Dumitrescu, ajungi să iubeşti Ortodoxia mai mult decât pe Hristos, de unde să mai aduci lumina, odată ce ai întors spatele Luminii? Să luăm astfel aminte la învăţătura preotului profesor Ion Buga, prin care ne face cunoscut că „Abia în Hristos toată rătăcirea se sfârşeşte, fiindcă El este Răspunsul pentru orice foame omenească de Dumnezeu...” , şi să-i urmăm povaţa, venind la şi rămânând în Hristos. Vorbeam aşadar mai sus despre înalta acreditare a creştinilor din partea lui Hristos ca lumină a lumii acesteia cufundate în întunericul păcatului şi al morţii. Am identificat, de asemenea, pe creştinii care sunt falşi sau neghină, după cum îi deosebeşte Însuşi Mântuitorul la Matei 13:26. Acum urmează să vedem cine sunt creştinii autentici. Drept slăvitor al lui Dumnezeu este credinciosul care face lucrarea pe care o cere Dumnezeu – nu pe aceea considerată de el sau de alţii ca fiind bună. Iar lucrarea pe care o cere Dumnezeu este arătată în mod explicit chiar de către Fiul Său, Iisus Hristos, în Ioan 6:29 prin cuvintele: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeţi în Acela pe care El L-a trimis.” Deci, omul care vrea să ajungă la Dumnezeu trebuie să lucreze ceva, să facă şi el ceva. Dumitru Stăniloae, George Remete, Christos Yannaras şi mulţi alţi teologi foarte renumiţi vorbesc pe larg despre aceea că avem şi noi partea noastră de făcut. Chiar şi manualul „Îndrumări misionare”, care se predă în facultăţile teologice ortodoxe din ţară, alcătuit de un grup de teologi cu titluri universitare foarte răsunătoare, vorbeşte despre o mântuire subiectivă. Dar trebuie să fim foarte atenţi. Nu suntem noi cei care alegem ce să facem şi cum să facem, ci Dumnezeu, în al Cărui cer vrem să intrăm, El este Acela care stabileşte termenii. Este cam la fel ca atunci când am cerut eu americanilor să intru în ţara lor. Nu m-a întrebat nimeni despre ceea ce-mi place sau ce nu-mi place din constituţia lor, ci doar atât: o accept în totalitate sau nu. La ei circulă dictonul acesta: America is this way: love it or leave it. Iar asta înseamnă cam aşa: America este ţara pe care o iubeşti sau o părăseşti – nu e cale de mijloc. Vrem deci să avem parte cu Dumnezeu? Trebuie să acceptăm condiţiile Lui, nu noi să-I impunem soluţiile noastre. Şi, aşa cum am aflat deja din „constituţia” Lui (Sfânta Scriptură), Dumnezeu nu cere aici niște lucrări, nici niște fapte, ci una singură – fapta credinţei; iar credinţa aceasta să fie pusă nu în soluţii şi lucruri omeneşti, ci în Persoana lui Iisus Hristos. Cât priveşte natura credinţei pe care o cere Dumnezeu pusă în Iisus Hristos, nici asta nu este lăsată la înţelegerea şi alegerea fiecăruia. Mai mult chiar, Sfânta Scriptură ne învaţă că şi demonii au credinţă până la punctul de a se cutremura de frică (Iacov 2:19). Cum putem, deci, să ne asigurăm că noi nu practicăm credinţa demonilor? Şi cum putem fi siguri că practicăm Credinţa cea adevărată, care vine prin auzirea Cuvântului (Romani 10:17)? Am să citez aici o definiţie a Credinţei autentice în Hristos conformă Cuvântului lui Dumnezeu, şi care ne duce în braţele lui Dumnezeu. Şi, atenţie! definiţia aceasta este enunţată de Dicţionarul de Teologie Ortodoxă, alcătuit de către Preot Prof. Dr. Ion Bria, tipărit cu binecuvântarea Prea

48



Teologia în societateFericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Bucureşti, în 1994: credinţa este „facultatea de a primi revelaţia divină, de a cunoaşte lumea supranaturală, de a trece într-o altă ordine de existenţă. Credinţa este o putere de legătură între divin şi uman, de unde afinitatea ei cu religia. Pentru Apostolul Pavel credinţa este lucrarea harului lui Dumnezeu, care produce în omul căzut starea de mântuire... Credinţa vine din propovăduire, din mărturia directă a celor ce au văzut Cuvântul vieţii (1 Ioan 1:1-3); ea nu se inventează (Romani 8:14-17). Două aspecte majore ale credinţei pot fi menţionate aici: credinţa ca mod de viaţă, adică «credinţa lucrătoare prin iubire» (Galateni 5:6), care are un caracter soteriologic: «Credinţa ta te-a mântuit» (Mat. 9:12); şi al doilea, credinţa ca mod de cunoaştere... Credinţa presupune dialogul iubirii, relaţia personală cu Dumnezeu. Nu este vorba despre adeziunea intelectuală la existenţa lui Dumnezeu; şi demonii cred în acest sens (Iac. 2:19). Este vorba de acceptarea, prin străpungerea inimii (Fapte 2:37), a făgăduinţelor lui Dumnezeu, Care Se manifestă în prezenţa lui Hristos, acceptare care determină nu numai un nou stil de viaţă, o schimbare a spiritului prin pocăinţă (Fapte 2:38), ci şi destinul pentru eternitate (2 Corinteni 5:1)...” (sublinierile îmi aparţin, n.a.) Tot la subiectul Credinţă este amintit un citat al Sf. Vasile cel Mare, care ne învaţă că mântuirea se primeşte prin Credinţă. El întreabă şi-şi răspunde singur: „Cum mă voi mântui atunci? Prin credinţă, căci credinţa e suficientă pentru a ne convinge că există Dumnezeu...” Sf. Vasile cel Mare întregeşte de minune definiţia prezentată de preotul profesor Ion Bria mai sus când spunea despre Credinţă că te trece într-o altă ordine de existenţă. Sf. Vasile cel Mare ne arată care este această nouă ordine de existenţă în care te trece Credinţa: te mântuieşte sau, cum spune Scriptura, te face fiu al lui Dumnezeu (Ioan 1:11-13). După aceea, în timp ce preotul prof. Ion Bria ne învaţă ce este Credinţa, iar Sf. Vasile cel Mare ce lucrează Credinţa, Sf. Serafim de Sarov vine şi ne învaţă în cine anume trebuie pusă Credinţa. El ne arată despre Credinţă că trebuie să fie pusă într-o persoană, nu în învăţături, obiceiuri şi ritualuri omeneşti. Şi nu numai atât, ci el ne spune şi în care anume persoană trebuie să ne punem Credinţa. Persoana aceasta este Dumnezeu, aşa cum el însuşi ne învaţă în citatul care urmează: „Înainte de toate trebuie să credem în Dumnezeu: fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor ce-L caută (Evrei 11:6).” Şi acum câteva cuvinte despre... metamorfoză. Am aflat noi mai sus despre Credinţa autentic ortodoxă în Iisus Hristos că trece într-o altă ordine de existenţă pe cel care o profesează, în sensul că îl mântuieşte. Iar trecerea aceasta poate fi foarte bine comparată cu un proces de metamorfoză. Ceea ce face metamorfoza dintr-o omidă lipicioasă şi tare nesuferită (ca să nu folosim epitetul scârboasă), face Credinţa din cel mai mare păcătos posibil, şi anume o creatură dumnezeiască, divină. Iată un exemplu. Citim la Matei 8:28 că demonizatul acela era „foarte cumplit, încât nimeni nu putea trece pe calea aceea.” Dar după întâlnirea lui cu Iisus, omul acesta care rupea lanţurile şi obezile de fier şi le sfărâma, nimeni nu putea să-l potolească, a fost metamorfozat, ca să zicem aşa, şi-l găsim la Marcu 5:15 că „şedea jos (lângă Iisus), îmbrăcat şi întreg la minte.” Da, cu adevărat, omul acesta fusese trecut la o cu totul altă ordine de existenţă. Adevăratul drept slăvitor al lui Dumnezeu, creştinul autentic Ortodox este un om pe care-l găseşti şezând lângă Iisus (nu lângă oameni), îmbrăcat şi întreg la minte – cine citeşte să înţeleagă, şi cine are inimă de primit, să primească. Şi încă ceva: un om ca acesta metamorfozat, adică mântuit, aflat în mijlocul unei mulţimi de oameni nemântuiţi este tot atât de diferit pe cât de diferit este un fluture multicolor în mijlocul unei grămezi de gogoşi în proces de metamorfozare – din nou, cine citeşte să înţeleagă şi cine are inimă de primit să primească! Am aflat acum care este Credinţa Ortodoxă, am aflat şi ce face ea din acela care este (nu doar că se numeşte) Ortodox. Unul ca acesta nu mai este aşa cum se zice în popor un om dezbrăcat de caracter. Ci, dimpotrivă, el apare aşa cum este descris fostul demonizat după întâlnirea cu Iisus prin sintagma „şedea jos (lângă Iisus), îmbrăcat şi întreg la minte.” Este o vorbă în popor despre oamenii care sunt „dezbrăcaţi de caracter”. Ei bine, adevăratul credincios ortodox care practică Credinţa Ortodoxă autentică îl descoperi ca pe un om îmbrăcat cu caracter, plin de caracterul lui Iisus lângă care stă. O întrebare: pot eu, poţi d-ta care citeşti aceste rânduri, putem noi toţi cei care ne socotim creştini ortodocşi să mărturisim că suntem trecuţi în această nouă ordine de existenţă, îmbrăcaţi în caracterul lui Iisus şi şezând jos lângă El? Suntem noi metamorfozaţi, cu alte cuvinte, atât de deosebiţi de ceilalţi neortodocşi ca fluturele multicolor faţă de gogoaşa respingătoare de mătase? Numai astfel de creştini SUNT lumina lumii.

Ernest Herman, SUA

Te-am iubit în tăcereTe-am iubit,pentru că erai cel mai înalt,puternic şi mândrudintre toţi copacii.Primeai lumina orbitoarea răsăritului, rogvaivul văzduhuluidescătuşat şi liber.

Te-am iubit,pentru că păsările albese înălţau spre nesfârşirea albastră, culegeau stele argintii, te împodobeau cu lumină,străluceai în nopţile întunecate, stând la taifas cu luna.

Te-am iubit,pentru că te-ai aplecat sfios,mi-ai adunat lacrimile,le-ai aşezat printre frunzelerisipite pe ramuri,transformându-le în vise,răsfrânte în rădăcinile tale.

Atunci m-am agaţat de trunchiul tău,m-ai îmbrăţişat timid,ai scuturat stele peste mineşi am simţit că plutesc.Totul încremenise.Te-am iubit în tăcere!

Olga Văduva (Grigorov), Tulcea

dincolo de toateDincolo de val, e valul Venit mereu din spate,El îmbrăţişează malulÎntru eternitate.

Dincolo de vânt, e vântul Suflând mai cu putere,Ori e zefirul, sfântul,Ce-aduce mângâiere.

Dincolo de soare-i lunaStăpână peste noapte,Tainică-ntotdeaunaPeste iubiri în şoapte.

Dincolo de lună-s zileE freamăt, e val, e vânt.Sunt repetate fileDe viaţă pe pământ.

Dincolo de toate, ce e?Un gând mă îmboldeşte,Ce forţă dumnezeieÎn toate stăpâneşte?

49




Sunt mamă de preot(continuare din Nr. 5, Iulie-August 2017)

După numai 2 săptămâni de la începerea cursurilor, conducerea liceului teoretic a hotărât, după o costisitoare căutare, să-l „smulgă” fără voia lui de la Seminarul Teologic pentru a face treapta a II-a la liceul lor. Sub pretextul că trebuia să se prezinte în mod obligatoriu la Cancelaria Liceului pentru a da o semnătură, a fost dus cu forţa în faţa altei „tovarăşe” directoare, care, folosind aceleaşi argumente ca şi cea de la gimnaziu, a încercat să-l reţină forţat, pentru a urma cursurile treptei a II-a de liceu la ei. În urma umilinţelor îndurate şi a încercărilor de a fi reţinut cu forţa, copilului i s-a făcut rău; atunci, alarmată de această stare a copilului „tovarăşa” l-a „slobozit”, lăsându-l să se întoarcă la Seminar. Cu ajutorul Lui Dumnezeu, a absolvit Seminarul, a luat examenul la Facultatea de Teologie, dar în acest timp a fost luat în armată, împreună cu studenţii de la Facultatea de Medicină. Au fost repartizaţi „cât mai aproape de casă” – la Zalău, jud. Sălaj! La unitatea militară respectivă au ajuns după 12 ore de mers cu trenul. Au fost primiţi cu încurajări de genul: „Iată! Ne-au sosit popii şi doctorii…! Fira-ţi ai d…..i să fiţi! Unii ne omorâţi şi alţii ne îngropaţi! Acum sunteţi voi pe mâna noastră! A fost momentul în care şi ei atunci, şi noi acum şi-au adus şi ne aducem aminte de avertizarea pe care a dat-o Domnul Iisus Hristos ucenicilor: «Iată vă trimit în mijlocul lupilor! În lume ispite şi necazuri veţi avea! Dacă pe Mine m-au urât, şi pe voi vă vor urî! Dar…! Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!»”. Cu Mila lui DUMNEZEU, au biruit şi ei vitregiile celor 9 luni de armată, au făcut unii Teologia, ceilalţi Medicina şi a apucat după aceea „fiecare pe drumul lui”! Fiul meu s-a căsătorit, a fost hirotonit preot duhovnic în 1988-1989 în parohia din comuna natală, iar imediat după revoluţie a fost chemat şi încadrat ca preot profesor la Seminarul Teologic din Buzău, şi duhovnic al elevilor seminarişti. În prezent este preot duhovnic la una dintre marile parohii şi profesor de religie la unul dintre liceele cu renume din Buzău, întrucât are la bază doctoratul în Ştiinţe Teologice. Are o familie frumoasă şi ceva mai numeroasă, pentru care îşi rezervă prea puţin timp, întrucât preoţia înseamnă „mai întâi celălalt”! În calitate de mamă de preot, dar şi de bunică în acelaşi timp, grijile s-au înmulţit… Pot afirma însă că cea mai mare grijă a mea este că orice tînăr care răspunde chemării Lui Dumnezeu, de a-I sluji Lui, precum este şi cazul fiului meu, îşi asumă responsabilitatea mântuirii „turmei” pe care o păstoreşte, pentru că la Înfricoşata Judecată a Mântuitorului Hristos, li se va cere socoteală pentru fiecare „oaie pierdută” (Eu sunt „oaia cea pierdută”! Cheamă-mă, Mântuitorule, şi mă mântuieşte!”). Oare va reuşi fiul meu să aducă oile pe care le păstoreşte în Staulul Domnului Hristos? Din acest punct de vedere, trăiesc intens această îngrijorare, având în vedere faptul că, în vremurile noastre de acum, nu ştiu câţi dintre noi, enoriaşii, punem cu adevărat preţ pe sufletele noastre, pe mântuirea lor. Nu ştiu câţi dintre noi punem în valoare şi în practică sfaturile şi învăţăturile preoţilor şi duhovnicilor noştri, în vederea Mântuirii-dobândirii vieţii veşnice! Câţi dintre noi suntem atenţi la citirea Sf. Evanghelii, în care stă scris Cuvântul lui Dumnezeu, care ne este explicat (ca şi la şcoală) de către preoţi, în fiecare predică, după fiecare Sf. Liturghie. Fiecare predică, fiecare învăţătură, chiar în particular sau la Spovedanie, sunt Hrană pentru Suflet. De câte ori nu mă tulbur şi nu mă doare sufletul când constat că, de fiecare dată când trebuie să înceapă predica, o parte dintre cei prezenţi merg cât mai aproape de preot, dornici să se hrănească din cele vor sta să asculte, iar o altă parte începe „a se foi”, a şuşoti şi mai tare, şi mai încet, toată liniştea de până atunci se transformă într-un haos, de parcă ne-am afla la bâlci, şi nu într-un loc Sacru – în Casa lui Dumnezeu, în al cărei Sfânt Altar Îngerii se roagă împreună cu preoţii în chip nevăzut, Sfântul Duh coboară, în timp ce preotul î-L cheamă (invocă) prin ridicarea mâinilor, pentru a sfinţi Sfintele Daruri, mai înainte pregătite de preot la Sf. Proscomidie (în acest sens, vezi cartea „Ce se poate vedea în timpul Sf. Liturghii”). În orice sală de spectacol sau teatru se impune şi se respectă o oarecare disciplină. Oare Casa lui Dumnezeu n-ar trebui, încă ceva mai mult chiar, cinstită şi respectată? Cum să nu ne doară sufletul (mă refer la toţi cei din familiile preoţilor prezenţi în Sf. Biserică) când îţi vezi copilul sau tatăl, fratele etc, că-şi dă toată silinţa (la rândul lor şi ei obosiţi, că în Sf. Altar nu stau în „fotolii”) să explice Cuvântul lui Dumnezeu din Sf. Evanghelie rânduită a fi citită în ziua respectivă, tocmai pentru ca cei prezenţi să plece acasă mai îmbunătăţiţi sufleteşte. Să-şi poată revizui şi schimba, dacă este cazul, modul de viaţă, care până atunci nu a fost trăită conform Voii lui Dumnezeu şi a poruncilor Lui, poate din neştiinţă! Preoţii noştri îşi cunosc misiunea pe acest pământ şi sunt conştienţi de responsabilitatea pe care o au în faţa lui Dumnezeu pentru „turma” ce le-a fost dată de Creator spre păstorire. De aceea ei fac cât pot, fiecare după puterile lor, spre a-şi îndrepta fiecare „turma” lui spre Staulul Păstorului cel Mare – Hristos Mântuitorul – „Eu sunt uşa prin care se intră în Staul (în Rai) - Cel ce va intra prin această uşă se va mântui!”. Preoţii îşi dau silinţa să poată cuceri Raiul împreună cu turma pe care au păstorit-o! („Eu vreau să stau cu voi în Rai, Mânca-v-ar Raiul” spunea

Iubirea, ea e în toate,De viaţă şi de lume,De cel ce ţi-e aproape,De tot ce are nume,

De tot ce suflă pe pământ,De tot ce ne-nconjoară, De tot ce, aripă de gând,Prin lume se strecoară.

Dar, dincolo de iubire,Ce forţă stăpâneşte?Cine, cu-a sa menire,Lumea din loc urneşte?

Tot iubire e, dar altă,Decât toate-i cea mai tareDin iubiri ce laolaltăUmplu lumea asta mare.

E suprema stăpânire,Ea toată firea cuprinde,Ne dă şi-i dăruim iubireŞi cercul se închide.

Dumitru Dănăilă, (ASCIOR, USELR) Buzău

frânturi de gândurifrânturi de gândurinespuseroşescdă-mi voiesă stau în genunchipe o margine de sufletsă mângâi cuvinteleîncremeniteîntrebări nepuse

mă doarearipa lipsăşi-s oarbăde-al treilea ochisunt doaro femeiece-şi tace tăcerilelacrimi uscatepuse la presatîn cartea de rugăciune

nu clipivreau să mă uitpână în albastrulochilor tăiacolo cinevase-nchinămereu şi mereuunui vis neterminatîn care s-au împreunatdouă sufleteunul de femeieşi altul de bărbatDorina Stoica (USELR, AB,

AATC), Bârlad

50



Teologia în societatepărintele Arhim. Ilie Cleopa de la Sihăstria”!) – „Dumnezeu nu a făcut Raiul să stea Singur în el”- spunea părintele Arhim. Teofil Pârâian de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. Cred că dacă nu vom instaura liniştea în Sf. Biserici, ne putem compara cu copiii care, mergând la şcoală doar pentru prezenţă şi nefiind atenţi la ceea ce li se predă, rămân unii corigenţi, unii repetenţi. Au pierdut timpul şi cheltuiala părinţilor în zadar! Cât mi-aş dori să nu fie aşa! Ateii şi cei ce spun că ei se roagă acasă şi n-au nevoie de BISERICI şi preoţi sunt deja analfabeţi la disciplina Religie. Aceştia încearcă şi acum să prostească lumea că omul îşi are originea din specia maimuţelor şi că Dumnezeu nu există, diavol nu există, Rai şi Iad nici atât, deşi mulţi dintre cei declaraţi savanţi, între timp şi-au renegat teoriile, printre ei chiar şi Darwin, care a regretat închipuirile prin care şi-a adus „faimoasa” teorie în lume, cum că omul îşi are originea în maimuţă. Din nefericire şi din lipsă de logică, chiar şi acum de curând le-a fost predată la unele şcoli elevilor această teorie a lui Darwin (deja renegată de el) că protopărintele omului este maimuţa şi bineînţeles le-a fost prezentat şi un film în acest sens. După vizionarea filmului, un elev de cl.a III-a a exclamat – Doamnă Învăţătoare, tatăl meu nu este maimuţoi şi nici mama maimuţă…! Mamă de preot

Răsună în ceruri „Poema română”Răsună în ceruri „Poema română”Enescu ne-aşteaptă la poartă de raiŞi buciumul, sara pe deal, mai îngânăPsalmi lăsaţi diată, nouă, de Mihai

Nu avem în ceruri ranguri, nici moşieÎnsă printre stele avem rădăciniCântă Porumbescu dulcea rapsodieCe ne face mândri că suntem români

Iorga, în istorii, înc-un rai clădeşteChipul lui se vede-n soare, uneori;Când răsare luna-n ie se găteşte;Norii, de tristeţe, curg în trei culori

... mândri că suntem români Mirela Minuța Alexa, (USELR,

ASCIOR) Arad

Suspine-n flori de maiDe-auzi suspine pe un ram În dimineţi însorite Sunt eu, cea care încercam Din palmă să-ţi zbor, iubite.O lacrimă plânge-acel ceas, Clipa crudă care zboară Sadic răpindu-mi dulce glas Şi vocea de-odinioarăTe ştiu semeţ, poţi chiar pluti Spre răsăritul luminos, De graiul meu îl vei găsi Redă-mi-l tu, te rog frumos!Să mă asculţi apoi să stai, Cântând pentru tine-anume Lângă-un cireş cu flori de mai Dragostea ce nu apune.De-auzi suspine-n flori de mai, În dimineţi însorite, E glasul meu ce-l adorai Când te alintam, iubite.

Mirela Minuța Alexa, (USELR, ASCIOR) Arad

nicicând nu fi-va-mi prea târziunicicând nu fi-va-mi prea târziusă fiu ce-am fostsă fiu ce-mi ştiuvârtej din izvoraş zglobiuun veşnic foc ce arde viu al brazilor din stâncăfiunicicând nu fi-va-mi prea devremesă nu-mi mai fius-am a mă temepustiucu pierdere de vremeun scâncet stinsce veşnic gemela om tâlhar

MAREA UNIRE- Alarmarea, una dintre contribuţiile majore

pentru realizarea concretă a simţămintelor de unitatea celor de o credinţă

(continuare din Nr 6, Septembrie-Octombrie 2017)

Tătarii erau cei care preferau parcurgerea înălţimilor evitând zonele joase. Această formulă a constituit o mare dificultate pentru adaptarea sedentarilor locuitori ai plaiurilor precarpatice care se bizuiau tocmai pe codru şi pe înălţimi întru a le fi fratele apărător. Situaţia a impus o atentă observare şi chiar specializare cu misiuni stricte şi chiar cu caracter secret de îndeplinit la caz de nevoie. Adeseori asemenea prevederi erau perpetuate şi spre timpuri mai apropiate de zilele noastre cu urmări salvatoare. Voi exemplifica mai jos un asemenea exemplu după ce voi aminti de o instituţie specializată întru păstrarea arhivelor ce a beneficiat tocmai de semnalarea anticipată a pericolului ce va veni. Ne referim la instituţia definită ca „loca credibilia” cu misiune de notariat public şi loc de deplină încredere pentru păstrarea de arhivă originală ce a funcţionat în mediul bisericesc al cultului Romano - Catolic, inclusiv pe teritoriul Transilvaniei în evul mediu. Consemnăm asemenea abaţii ce şi-au asumat marea misiune de păstrare salvatoare a unor asemenea valoroase înscrisuri care puteau la caz de atac, incendii erau vulnerabile a fi distruse. Ne referim la capitlurile episcopale de la Alba Iulia, Oradea şi Cenad, la capitlul bisericii colegiale (neepiscopale) din Arad, conventurile din Cluj-Mănăştur şi din Dealul Orăzii. Primind spre păstrare originalele la caz de nevoie predătorul şi urmaşii lui puteau obţine o copie adeverită prin sigiliul care confirma fidelitatea textului respectiv. Pentru a fi puse la adăpost aceste valori, viaţa comunităţii era bine definită. Cei implicaţi în activitatea din arhive erau astfel instruiţi, pregătiţi fizic şi moral încât în orice moment erau apţi de a refugia respectivele înscrisuri în locuri tăinuite pentru a le asigura dăinuirea. Aşa au ajuns până în veacul nostru adeseori atât originalele, precum şi copiile eventual eliberate, relevând probitatea respectivei instituţii. Şi cu câte nu s-au confruntat păstrătorii respectivi, năvălirile nimicitoare, răscoalele ce aveau ca obiectiv major schimbarea stărilor existente şi, ca atare, unul din primele obiective era distrugerea înscrisurilor ce lezau situaţia atât a celor oprimaţi sau a celor interesaţi a deveni prin măsluiri noii stăpâni, incendiile „întâmplătoare”, surpările în urma unor calamităţi naturale (mişcări seismice, inundaţii) toate cu efecte irecuzabile. Ca atare atenţia spre eventualele semnalări ale pericolelor erau receptate, analizate şi în funcţie de situaţie adoptate măsurile cuvenite. O asemenea măsură trebuie să o întrevedem şi în cazul exteriorului centurii carpatice. Amplele fonduri arhivistice păstrate azi la Arhivele Naţionale, prin preluarea de la fostele mitropolii, episcopii, mănăstiri sunt o concludentă dovadă că şi în aceste instituţii eclesiastice a fost o permanentă preocupare de a le asigura dăinuirea în timp. Deosebirea constă în neasumarea misiunii de notariat şi eliberarea de copii certificate că sunt fidel transcrise după textul original. Că erau desemnaţi oameni cu misiunea expresă

Continuare în pag. 52

51



Pagina tineretului

Aldea Irina MariaAldea Irina Maria, 11 ani, localitatea Pitești, Argeșclasa a VI-a, Liceul Dinu Lipatti, PiteștiEmail: irinamariaaldea @gmail.com

„APOCALIPSA”Fuge, se-ascunde îngeraşul speriat,Rătăcit, fără adăpost şi îngheţat,Într-o peşteră-n pădurea înfricoşătoare,Simţind, cu teamă, apocalipsa ameninţătoare!Din cerul negru, săgeţi de foc coboară,Pădurea-n flăcări se transformăÎntr-o clipă, într-o câmpie goală.Îngeraşul priveşte şi se roagă în zadar,Căci, plin de sânge şi de răni pe aripi,În clipele acestea, nu mai are niciun har.Cu sufletul rănit şi chipul inlăcrimat,Încearcă să zărească o lumină, un semn,Dar totul din jurul lui era evaporat!Fericirea veşnică, minunea întregii creaţiiS-a mistuit în flăcări, au dispărut civilizaţii.E haos, întuneric, miros de ars, e fum,Iar marginile orizontului acum sunt scrum.Sunt morţi si liliecii, şi aerul e mort,Iar peştera pustie s-a transformat în cort.Începe ploaia cu suliţele reci de gheaţă,Vine potopul, valuri monstruoase prind viaţă,Iar îngeraşul, răpus de durere şi chin,Alunecă în zbor spre moarte, lin.Totul e apă, şi pământ, şi scrum,Şi îngeraşul a plecat spre ultimul lui drum!

Tot în pământ ajungiTu, omule care te crezi învingător,Triumfi atunci când dăruieştiŞi-n buzunar n-ai niciun chior!Tu omule, cel care crezi că eştiLa fel ca toţi o să sfârşeştiÎn negura văzduhurilor reciTot în pământ ajungi pe veci!Eu sunt doar un copilCare iubeşte pământeşteŞi nu măsor puterea şi triumful ca tineÎnving prin sufletul meu curatChiar dacă este mult prea încercatÎnving prin dăruire şi devotamentFaţă de voi oameni fără resentimentVă credeţi zei şi stăpâniţi pământulEu cred în Dumnezeu, căci el este CuvântulŞi cred în mama care mi-a dat viaţăŞi înţeleg că-i scurtă ca un fir de aţăDe-aceea râd, mă joc, şi dăruiescŞi nu poftesc la ce nu e lumesc!Tentaţii sunt la fiecare pasDar după ce plecăm?Cu ce-am rămas?Cu ceea ce am dăruitFără să cerem înapoiŞi după ce pământulPeste noi va fi năruitAtunci vom înţelege cineCe şi cât a oferit!În viaţa viitoareO altă misiune vom avea de-ndeplinit!Dar până atunci hai să trăimSă dăruim tot ce putemŞi să ne bucurăm din plinDe misiunea ce-o avemSă putem avea toţi acelaşi zbor lin!

sau la sisteme...nicicând n-oi fi decât ce suntcel ce iubescacest pământcu versul meucu-al meu cuvântnicicând, nicicumdoar pleava-n vântchiar de-i stârnescchiar de-nspăimânt...

Sandu Cătinean din Bontida„Cel care vine dintre brazi”

Iubeşte!Iubeşte clipa trecătoare,Eternul răsărit de zi,Apusul sângeriu de soare,Vântul hoinar de miazăzi!Iubeşte macii din câmpie,Clepsidra veche cu nisip,Visul pierdut în veşnicieIubirea ce nu are chip!Iubeşte ţărmul, depărtarea,Adâncul mării necuprins,Inima tristă şi uitarea,Scrumul iubirii ce s-a stins.Iubeşte fiecare clipă,Ochii în lacrimi ce au plâns,Eternul fâlfâit de-aripă,Durerile ce-n trup le-ai strâns!Olga Văduva (Grigorov), Tulcea

Binecuvântare Vreau să versuiesc,Cu glas îngeresc,Într o zi de varăCând plouă cu flori,Răsari Maică n zori,Când se culcă lunaPân a doua zi.Vino şi pe seară,Curată Fecioară,Oriunde ai fi,Roagă ţi Fiul sfânt,Să dea binecuvântare,Pentru fiecareOm de pe pământ,

Ce te poartă n gând.Vino n miez de noapte,Când mă rog în şoapte,Cu alai de îngeriL ale mele plângeri.Maic ajutătoare,Şi izbăvitoare,Maica tânguirii,Izvorul iubiriiFrumuseţea firii,Gingăşie aleasă,Veşnică mireasă.Maică nenuntită,Rugă mult primităUmple mă de harMaică, dar din dar

A fost ZIUA ROMÂNIEI!

Ieri a fost ziua României. Doar ieri, atît. Asta-i viaţa, dacă era 1 decembrie tot anul altfel suna povestea. Ieri România a fost îmbrăţişată, sărutată pe toate părţile, prin toate colţurile, lăudată, periată etc. Românii şi-au dat mîna, s-au prins în horă, au cîntat, au jucat, au sărit în sus, au mîncat fasole, ciolanul l-au lăsat la alţii că aşa se cuvine, după datina străbună. I-au fost iertate toate păcatele, cu voie sau fără voie, cele făcute de ea, sau cele făcute pentru ea. Întrebarea e, România şi-a iertat poporul? Greu de răspuns... De azi şi pînă la anul, de alt 1 decembrie, România e luată la şuturi, călcată în picioare, urechiată, şi celelalte. Românii pun mîna pe piatră de acum încolo. Se pietruiesc între ei, se împietresc unii pe alţii. Suntem o ţară de piatră, suntem un popor împietrit. Rămînem aici, stînci din care se prăvale mereu, şi mereu pietre vorbitoare, măcinate de ape, de vînturi, de arşiţă, pînă devin/divin/devenim nisip mişcător.

02 Decembrie 2017 Girel Barbu, (USELR, ASCIOR), Buzău

52

Orizonturile BUCURIEi Interviuri substanțiale


Jertfă şi altar,Mieluşică blândă,Inimă ce cântă,Candela aprinsă,Flacără nestinsă,Floare ’mbobocităPrecistă iubită!Roua dimineţiiTu eşti Maica vieţiiAlbă iasomie,Maică poezie!Apă ne ncepută,Rugă ne ntreruptăMireasma crinilor,Nădejdea creştinilor.Dorina Stoica- Bârlad (USELR, AB, AATC)

Doar ochiiTu ştii să chemi din depărtări,În fel şi chip, fără cuvânt, De peste mări, de peste zări, Din orice loc de pe pământ.

Un semn de-al tău, oricât de mic,Venit de peste fire,Mă-nseninează din nimic, Mă-mbată de iubire.

Mă-ntreb: e-al trupului cuvântOri mâna care cheamă?Să fie şoapta spusă-n vântOri, fluturând, năframă?

Eu cred că numai ochii potNemărginiri să-nfrunte, Şi să răzbată peste tot,Să vadă peste munte,

Să treacă-oceanul înspumat, Să lupte cu furtuna, Chiar de-n deşert s-ar fi iscat, S-o-nvingă totdeanuna.

Doar ei în suflet scormonescŞi caută iubirea,Ei sunt cei care împlinesc,De inime, unirea.

Când ochii tăi aproape-mi sunt,Oricât ai fi departe, Sunt cel mai tare pe pământ,În ceruri şi pe ape.

Un semn al lor e leagăn sfântPe aripi de iubire, E raiu-n suflet coborât,E-un strop de nemurire.

Dumitru Dănăilă, (ASCIOR, USELR) Buzău

Hai, vino iubito!Stele-n derivă pândesc depărtarea Suntem nebunii serii cu ochi de cleştar În braţele tale stau de o oră Şi-afară plouă-ntruna rudimentar.

de salvatori ai arhivei la caz de mare dificultate pentru aşezământul respectiv o confirmă situaţia de pe culmile limitrofe de la mănăstirea Neamţ, unde prezenţa unei Cruci de piatră purtătoare a unui concludent text relevă locul de evacuare

a acestor purtători ai relicvelor ce trebuiau salvate până la trecerea pericolului. Cât de eficientă a fost totuşi alarmarea celor din zona Bugului, Nistrului, Prutului, Siretului Bistriţei, structurii carpatice o relevă o situaţie specială. Multe din drepturile dobândite de anumite persoane, familii, comunităţi umane deveneau caduce prin distrugerea, din diverse motivaţii (incendii, inundaţii, furturi etc.) beneficiarii la nevoie ne mi având cu ce să-şi probeze drepturile dobândite. Ca soluţie s-a impus constituirea unor instituţii ecleziastice care preluau asemenea acte spre buna păstrare, ca la caz de nevoie depunătorul sau urmaşii să poată obţine o copie care, prin modul de realizare şi validare era recunoscut ca act doveditor al drepturilor consemnate în actul original. „Loca credibillia”, loc de încredere, pe teritoriul Transilvaniei au fost active, apreciate şi necontestate cele de la Cluj-Mănăştur, Alba Iulia, Dealul Orăzii. Asemenea valori, la momente de restrişte, prin personalul calificat, predilect oameni ai aşezământului monahal ce găzduia respectiva instituţie, erau prompt evacuate în locuri ferite, pregătite pentru a găzdui acest tezaur arhivistic. Vă imaginaţi cantitatea ce era operativ, dar cu grijă ambalată, cărată, depusă în ordine, păzită cu mare atenţie până la revenirea la vatra instituţiei evacuată. Cu ocazia unei vizite la mănăstirile din centrul şi nordul Moldovei am avut prilejul ca peste tot gazdele să se scuze că valorile evacuate nu le deţineau. Aflaseră de retrocedare, de acţiunea de organizare la Bucureşti a unei mari expoziţii cu aceste obiecte restituite, trăind speranţa ca ulterior ele să revină la respectivele lăcaşuri. Grupul de studenţi aşa a fost întâmpinat cu exprimarea regretului că erau în lipsă de patrimoniul ce le aparţinea. A existat şi o excepţie care ne-a relevat ce însemna respectarea prevederilor ce reglementau viaţa unei asemenea obştii monahale. În cazul mănăstirii Secu ctitorul avusese precauţia să organizeze şi modul de păstrare-salvare a valorilor de patrimoniu ale mănăstirii. În momentul când am ajuns în poarta mănăstirii de sub masivul turn clopotniţă am fost întâmpinaţi cu multă amabilitate de chiar stareţul aşezământului. Ne-a condus într-o logică prezentare a componentelor acestei citadele monahale. ( Va urma)

Prof. Virgil Z. Teodorescu, Bucureşti

CEL DE-AL XXI-LEA CONGRES AL SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI

99 DE ANI DE LA MAREA UNIRE

La Zlatna şi Alba Iulia s-a desfăşurat cel de-al XXI-lea Congres al Spiritualităţii Româneşti, în perioada 28 noiembrie – 2 decembrie 2017. Trebuie menţionat faptul că primul Congres a avut loc în anul 1993, la Băile Herculane.

La 28 noiembrie 2017 a avut loc Conferința de presă, la care au participat: conducerea Asociaţiei Congresul Spiritualităţii Româneşti (preşedinte – acad. Victor Crăciun), Prefectul Judeţului Alba – Dănuţ-Emil Hălălai, Preşedintele Consiliului Judeţean Alba – Ion Dumitrel, Primarul Municipiului Alba Iulia – Mircea Hava, Primarul Oraşului Zlatna (din 1990) – Silviu Ponoran şi reprezentanţi ai altor asociaţii şi fundaţii din România şi din peste 30 de ţări străine.

Lucrările în plen din 29 noiembrie, începând cu ora 10.00, au avut loc la Casa de Cultură a Studenţilor din municipiul Alba Iulia. Toţi participanţii au intonat în cor Imnul Naţional al României.

Şedinţa a fost binecuvântată de Î. P. S. Irineu Pop, Arhiepiscopul Albei Iulia.Tema Congresului: „99 de ani de la Marea Unire și centenarul Unirii Basarabiei

(27 martie 1918 – 2018)“, pe baza raportului prezentat de acad. Victor Crăciun.Au transmis mesaje, cu obiectivele specifice ale comunităţilor româneşti respective:

Continuare din pag. 50

53

Orizonturile BUCURIEiInterviuri substanțiale


Aud de niciunde spre niciodată Ritmul sacadat al unei vechi melodii „Hai să scăpăm de păcat împreună! Nu ştiu de-s Tristan, dar tu Isolda vei fi.”

În ritmul păgân de azi către mâine Nu întreba de ce, mi-aş dori să mai ştiu „Hai, vino iubito, stai lângă mine! Să-nvăţăm să trăim nu e încă târziu.”

Iar dacă vreodată spre cer voi păşi Topindu-mă în stele şi nu sunt prezent „Nu plânge iubito, ne vom regăsi! Tu arzând ca o muză, eu incandescent.” Mariana Moga (UAP, LSR, USELR), Alba Iulia

Ce mai este omul azi ?Ne-am ascuţit armelePregătiţi de ce va veni…Mirosul de puşcăîl simt de la cei care îl produc…Totul a deviat într-o şaradă,un joc al celor care se vor stăpâni…Ce mai este omul azi?O ţintă,o sfidare,un încătuşat…Te simţi liber?Poţi oare zburaîn trecut, prezent şi viitor?Ne războim cu Dumnezeupentru că aşa vor alţii?Unde am ajunsprin indiferenţa şi toleranţa noastrăsau prin voia “stăpânilor”?Mă doare ce văd…Cuvintele par cenuşiimoartea nu mai este o pedeapsădoar o binecuvântarepentru cei care se frângpentru visele lor…Spre mântuire,doar acolo suscineva are grijăsă ne primească eroiicu lauri,în Grădina Veşniciei…


Nu sunt...Nu sunt Icar, să zbor cu aripile de ceară ale unei presupuse iubiri...Nu sunt nici Ana, a lui Manole, prinsă în zidul unei monastiri...Nu sunt jertfă, aşternută zadanic pe altarul iubirii de-o vară...Nu sunt rodul vorbelor meşteşugite la ceas de seară....Dar ce sunt eu cu adevărat, tu nu vei şti...nici acum, nici altă dată.

Livia Norina Zezeanu, (ASCIOR) Brăila

de salvatori ai arhivei la caz de mare dificultate pentru aşezământul respectiv o confirmă situaţia de pe culmile limitrofe de la mănăstirea Neamţ, unde prezenţa unei Cruci de piatră purtătoare a unui concludent text relevă locul de evacuare

a acestor purtători ai relicvelor ce trebuiau salvate până la trecerea pericolului. Cât de eficientă a fost totuşi alarmarea celor din zona Bugului, Nistrului, Prutului, Siretului Bistriţei, structurii carpatice o relevă o situaţie specială. Multe din drepturile dobândite de anumite persoane, familii, comunităţi umane deveneau caduce prin distrugerea, din diverse motivaţii (incendii, inundaţii, furturi etc.) beneficiarii la nevoie ne mi având cu ce să-şi probeze drepturile dobândite. Ca soluţie s-a impus constituirea unor instituţii ecleziastice care preluau asemenea acte spre buna păstrare, ca la caz de nevoie depunătorul sau urmaşii să poată obţine o copie care, prin modul de realizare şi validare era recunoscut ca act doveditor al drepturilor consemnate în actul original. „Loca credibillia”, loc de încredere, pe teritoriul Transilvaniei au fost active, apreciate şi necontestate cele de la Cluj-Mănăştur, Alba Iulia, Dealul Orăzii. Asemenea valori, la momente de restrişte, prin personalul calificat, predilect oameni ai aşezământului monahal ce găzduia respectiva instituţie, erau prompt evacuate în locuri ferite, pregătite pentru a găzdui acest tezaur arhivistic. Vă imaginaţi cantitatea ce era operativ, dar cu grijă ambalată, cărată, depusă în ordine, păzită cu mare atenţie până la revenirea la vatra instituţiei evacuată. Cu ocazia unei vizite la mănăstirile din centrul şi nordul Moldovei am avut prilejul ca peste tot gazdele să se scuze că valorile evacuate nu le deţineau. Aflaseră de retrocedare, de acţiunea de organizare la Bucureşti a unei mari expoziţii cu aceste obiecte restituite, trăind speranţa ca ulterior ele să revină la respectivele lăcaşuri. Grupul de studenţi aşa a fost întâmpinat cu exprimarea regretului că erau în lipsă de patrimoniul ce le aparţinea. A existat şi o excepţie care ne-a relevat ce însemna respectarea prevederilor ce reglementau viaţa unei asemenea obştii monahale. În cazul mănăstirii Secu ctitorul avusese precauţia să organizeze şi modul de păstrare-salvare a valorilor de patrimoniu ale mănăstirii. În momentul când am ajuns în poarta mănăstirii de sub masivul turn clopotniţă am fost întâmpinaţi cu multă amabilitate de chiar stareţul aşezământului. Ne-a condus într-o logică prezentare a componentelor acestei citadele monahale. ( Va urma)

Prof. Virgil Z. Teodorescu, Bucureşti

CEL DE-AL XXI-LEA CONGRES AL SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI

99 DE ANI DE LA MAREA UNIRE

La Zlatna şi Alba Iulia s-a desfăşurat cel de-al XXI-lea Congres al Spiritualităţii Româneşti, în perioada 28 noiembrie – 2 decembrie 2017. Trebuie menţionat faptul că primul Congres a avut loc în anul 1993, la Băile Herculane.

La 28 noiembrie 2017 a avut loc Conferința de presă, la care au participat: conducerea Asociaţiei Congresul Spiritualităţii Româneşti (preşedinte – acad. Victor Crăciun), Prefectul Judeţului Alba – Dănuţ-Emil Hălălai, Preşedintele Consiliului Judeţean Alba – Ion Dumitrel, Primarul Municipiului Alba Iulia – Mircea Hava, Primarul Oraşului Zlatna (din 1990) – Silviu Ponoran şi reprezentanţi ai altor asociaţii şi fundaţii din România şi din peste 30 de ţări străine.

Lucrările în plen din 29 noiembrie, începând cu ora 10.00, au avut loc la Casa de Cultură a Studenţilor din municipiul Alba Iulia. Toţi participanţii au intonat în cor Imnul Naţional al României.

Şedinţa a fost binecuvântată de Î. P. S. Irineu Pop, Arhiepiscopul Albei Iulia.Tema Congresului: „99 de ani de la Marea Unire și centenarul Unirii Basarabiei

(27 martie 1918 – 2018)“, pe baza raportului prezentat de acad. Victor Crăciun.Au transmis mesaje, cu obiectivele specifice ale comunităţilor româneşti respective:

Lia Lungu, William Ritziu – SUA, acad. Mihai Cimpoi, acad. Nicolae Dabija, Vasile Grozav – Republica Moldova, Ion Cizmaş – Serbia, Kopi Kycyku – Albania, pr. Constantin Târziu – Franţa, Adrian Raţiu – Marea Britanie, Mariana Păun – Elveţia, Ion Astaluş – Germania, Şerbana Kiss Meroşu – Ungaria, Joan Oniciuc – Spania, Cornelia Salvan – Austria, Mihai Prepeliţă – Rusia ş.a.

Domnul Silviu Ponoran, primarul oraşului Zlatna, a făcut următoarea recomandare: „Măcar un an să nu se mai lupte românii cu românii!“

2018 a fost declarat „Anul revenirii Basarabiei acasă!“ şi „Anul centenarului Marii Uniri!“ Bani pentru „Monumentul Marii Uniri de la Alba Iulia“ au sosit în ceasul al 12-lea!

Comunitatea ortodoxă din Ungaria a primit cadou o placă comemorativă cu Mitropolitul ANDREI ŞAGUNA (1808 – 1872).

Participanţii la Congres am fost informaţi că în Austria au fost restaurate 5 cimitire ale eroilor români din armata Austro-Ungară, care au luptat în Primul Război Mondial. De asemenea, am fost informaţi că în judeţul Vrancea s-au plantat 50.000 de stejari şi Asociaţia trebuie să participe la plantarea celorlalţi 300.00 de stejari, corespunzător numărului de eroi români care s-au jertfit în măreţele bătălii de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, Soveja.

Domnul Gheorghe Funar a propus şi Congresul a aprobat ca în anul 2018 să fie organizate două congrese ale Spiritualităţii Româneşti, în ajunul centenarului Unirii Basarabiei cu România (24 – 27 martie) şi în ajunul centenarului Marii Uniri (29 noiembrie – 1 Decembrie).

La Casa de Cultură a Studenţilor din Alba Iulia, începând cu ora 15.30, s-a deschis Expoziția de artă plastică și fotografie, în colaborare cu Uniunea Artiştilor Plastici şi s-a deschis Salonul de carte, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor – Filiala Alba Iulia, pentru lansarea publicaţiilor recente, editate în ţară şi străinătate: Victor Crăciun, Centenarul Unirii Basarabiei, Ed. Ligii Culturale şi Ed. Semne, 2017; Victor Crăciun, Basarabia noastră, Ed. Ligii Culturale şi Ed. Semne, 2017; Doru Viorel Ursu şi Cristina Ana Maria Săndulescu, Arta sinuciderii, Ed. Creative publishing; Doru Viorel Ursu şi Cristina Ana Maria Săndulescu, Poker cu măști, Ed. Creative publishing; Doru Viorel Ursu şi Cristina Ana Maria Săndulescu, trilogia Sânge și carne de om, Ed. CD Press; Doru Viorel Ursu şi Cristina Ana Maria Săndulescu, Ministerul de Interne – Radiografia unei lovituri de stat, Ed. CD Press; Dumitru Ioncică, „Cărțile geților“ de Zeno Nicollo. Dacia Traiană în arhivele iatoriei Veneției, Ed. Uranus, 2017.

*Între orele 17.00 – 20.00 s-au desfăşurat lucrările pe SECȚIUNI, împreună cu

Ministerul Românilor de Pretutindeni, Institutul de Istorie al Academiei Române şi cu alte instituţii de specialitate şi asociaţi.

Secţiunea I„Continuitatea identitară daco-romană. 1900 de ani de la moartea Împăratului

Traian. Comunicări despre începuturile formării neamului nostru“, la Casa de Cultură „Ampelum“ din oraşul Zlatna. Moderator: general (r) dr. Mircea Chelaru.

Secţiunea a II-a„Marea Unire – receptarea sa internațională publică și diplomatică“, la Casa

de Cultură a Studenţilor din municipiul Alba Iulia.Secţiunea a III-a„Unirile și unitatea românilor. Alba Iulia și Marea Unire. Cercetări – împliniri -

cutezanțe“, în Aula Magna a Universităţii „1 Decembrie“ din municipiul Alba Iulia.Comandor av. (r) Aurel Niţă, (ASCIOR) Buzău


54

Pagina de poezie


Cine-a spus dorului dorCine-a spus dorului dorS-a gândit la grâu de pâine,S-a gândit la ceas de mâine,Întru toate trecător.

Cine-a spus dorului dorS-a gândit la casa ţării,S-a gândit la floarea zării.Apă vie de izvor.

Cine-a spus dorului dorPoate pentru-a mia oară,Poate numai într-o seară,A dat nume florilor,Florilor, copiilor.

Florin GRIGORIU, (SSR) Bucureşti

Aici, „te bați”, ca să rezişti !La răspântie de lumi, forfota strigă şi strânge,trezind aurul din glie şi previul dârz din sânge.Nu-i uşor să poţi rămâne, de milenii, neclintit,stingând poftele rapace, între Vest şi Răsărit...

Ceea ce ne-a confirmat, în noianul de relaţii,este faptul că NU VREM NIMIC GRATIS DE LA ALȚII !Vrednicia de-a rămâne, fără să te umileşti,E DIMENSIUNEA MACRO A VALORII ROMÂNEŞTI !

Maria Rugină, Piatra Neamț

Unde-i ascunsă?Unde-i ascunsă fericirea, stiţi?Pe ce tărâm al vieţii o găsiţi?E pretutindeni, nu e nicăieri,E-ascunsă-n toamne ori în primăveri?Se mai piteşte vara prin hambar,Să n-o gasească un celibatar.Are ochi negri sau de peruzea,Ce vârstă are, unde-ar vrea să stea?Într-o cocioabă sau într-un palat,La un sărac ori la un om bogat,În suflet trist sau plin de bucurii,Printre bătrâni, în jocuri de copii?A alergat destul, a obosit,În inima-mi deşartă-a poposit,S-a aşezat la sfat cu gândul meu,Şoptindu-i că-a trimis-o Dumnezeu,La suflet să mi se aşeze lin,Credinţa să-ntărească-al meu destin.

Olga Văduva (Grigorov), Tulcea

Palpabil nevăzutMă îmbrăţişa Dumnezeu şi ştiam că rugăciunea ta mi-a adus mir de Rai. Mai puţin, mi-ai oferit prin lumea spre care m-ai readus cu Har.

Mi-am răsfirat aripile spre căderile mele, pornind de unde mă zăreai tăcut.

Azi, bat la uşa dorului pentru care m-ai trimis împăcatăCu orice frică îmbătător de slabă în calea eternei împliniri.

Am recreat din copil, în cetate, visul dragostei pe pământ.

Balsam este smerenia prin paşi cuminţi prin necunoscutul clipei.Abruptă planare spre şi mai apropiate ispite de linişte...

Diana Ciugureanu, Chişinău (USELR, ASCIOR)

DegeabaNimic nu-ţi foloseşte să fii deosebită,Să-aduni cununi alese, dar să nu fii iubită,Nici lauda primită nu este de folos,Căci lumea te înalţă, apoi te-aruncă jos.Degeaba la picioare grămezi de flori se-adună,Dacă-n al nostru suflet bat vânturi şi-i furtunăŞi orişice elogii de om ne sunt aduse,Degeaba, dacă-n inimi se-ascund dureri nespuse.Şi în zadar cu vorba-i iubim pe toţi şi toate,Iubirea nu e-n vorbe, iubirea e în fapte!O mângâiere dată aproapelui, când plânge,O-mbrăţişare sfântă când de dureri se frânge,O pâine sau o haină din suflet dăruite,Averile cu lumea sărmană împărţite,O mână dată celui ce cade-n drumu-i greu,Aceasta e iubirea. Acesta-i Dumnezeu!

Emilia Amariei, (LSR, ASCIOR) Tg. Mureș( vol. „Nu ne mai vrea pământul”)

Cetatea lăcrimată Motto: ,,Ruina de pe cela deal A fost cuibarul de cetate, În el, vitejii din Ardeal Ţinut-au viața, cu-a lor moarte.”

O cărăruie înierbată îmi şerpuieşte dinainteSpre ciotul cela de cetate bătut de vânturi şi de ploi,Urcând pieptiş spre ziduri negre, tocite, joase, mucezite,Ce-au fost cândva un cuib de vulturi, de bravi viteji şi de eroi.

Acum, uitarea mi-o îngroapă cu fiecare zi ce trece Înlăcrimându-i al ei suflet prea întristat şi chinuit,Ajuns, cum n-a crezut vreodată, la fel ca piatra-i, tristă, rece,Aici în dealul ce odată, a fost cuibar nebiruit.

Doar vântul când mai bate dealul aduce larme zgomotoaseDe lupte grele şi-ndârjite sub zidul ce a fost odată,Un scut al ţării pus să-mi steie în faţa nemiloasei coaseCe vamă şi-a luat de-aicea în vremea veche, blestemată.

În crucea timpului, voinicii mi-au fost aice ca să-nfrunteNenumăratele puhoaie venite-ades din larga lume,Şi doar cu gândul dus la Domnul, şi-apoi cu preţul unor lupteAu izbutit să ţină viaţa, aici, în rele şi în bune. *De drumul vostru îmi va trece pe lângă restul de cetate,Într-o smerită-nchinăciune să-i daţi acesteia onor,Că ce-a rămas din ea acum e sufletu-i ce încă-i bateGândind la jertfitorii care în neuitare astăzi mor.

Aici sunt file de istorii, aici e dragoste de ţară, Aici e multă vrednicie, aici e jertfă care doare,Aici sunt rădăcini de neamuri, ce-atunci, în vremi de-odinioarăLuptând ne-au apărat moşia, să dăinuim mereu sub soare.

De-aceea, ciotul de cetate îmi e altar de-nchinăciuneLa vremile de-acum apuse, ce niciodată n-au fost mici,E semnul nost’ de dăinuire, ce cât o fi mereu ne-o spuneCă noi am fost şi vom rămâne, mereu jertfelnicind, aici.

Mircea Dorin Istrate (LSR), Târgu Mureș

CUPRINSRolul Bisericii în dezvoltarea civilizaţiei Pr.Prof.Dr.Mihail Milea 1Scrisoare adresată IPS Ciprian Nicolae Muşat , ASCIOR 2Un an împreună Director Nicolae Muşat 4Crăciunarea lumii, căci Împărăţia... Ioan Nicolae Muşat 5Cruce cu lemnul uscat scriitor Călinescu Maria 6Pădure vrăjită şi deasă scriitor Mioara Zaharia 6Naşterea Mântuitorului Iisus Pr.prof. dr. Mihail Milea 7Înmuguritele iubiri Prof. Mirecea Dorin Istrate 7Stare scriitor Vasilica Ilie 7Chiriaş scriitor Camelia Florescu 7Sărbătoarea... experimentarea sacrului scriitor Maria Amalia Popescu 8Mă ninge noiembre scriitor Ionica Bandrabur 8Creator al nemuririi scriitor Nastasica Popa 8Recenzie Vol. „Mireasa sufletului meu” scriitor Vasilica Grigoraş 9O picătură de iubire poet Gheorghe Stratan 9Iartă-l, Doamne şi nu-l bate poet Mihai Rujoiu 9Amintirile dor scriitor Vasilica Grigoraş 10Ține-mă în braţele tale poet Dorina Omota 11Dacă scriitor Livia Norina Zezeanu 11Colindă scriitor Florin Grigoriu 11Ortodoxia şi Orizonturile Bucuriei ing. Mihail Nicolae Stanca 13Prezentare Vol. „Dincolo de aripi” Prof. pictor Iurie Braşoveanu 17Tirania opţionalului Prof. univ. dr. Nicuşor Nacu 18Nestrămutare scriitor Vasilica Ilie 18Despre mine scriitor Florin Grigoriu 18Dincolo de timp poet Florin Căprar 18La gura sobei, pe-nserat prof. Gabriele Preda Dincă 19Plânge o frunză poet Dorina Codreanu 19Ana, floarea soarelui scriitor Vasilica Grigoraş 19Autumnală prof. Gabriela Preda Dincă 19Jocul umbrelor scriitor Mariana Moga 20Cutia milei scriitor Ana Ardeleanu 20Naşterea Domnului, pruncul sfânt=Dr. teol.Cristian Octavian Feurdean 21M-aş scrie scriitor Camelia Cristea 21Profunzimea demnităţii Jurnalist, scriitor Diana Ciugureanu 22Un vals scriitor Camelia Cristea 22Dacă eu, dacă tu... scriitor Ana Podaru 23Naşterea şi copilăria lui Hristos Pr. stav. Radu Botiş 23Ținutul zăpezilor albastre scriitor Mariana Moga 23Toamna scriitor Florin Zirbo 23Zbor spre udealuri pictor, scriitor Bogdan Ioniţă 24Viaţa e ca o secundă publicist, scriitor Marin Ifrim 24Sfârşit de veac poet diplomat Geoge Călin 25Aripi poet diplomat Geoge Călin 25Propolisul Prof. dr. biolog Livia-Irina Olaru 26Sus Multiplă lansare carte Livia Zezeanu, Mirela Alexa, Elena Orinteschi Jos Dublă lansare carte Emilia Amariei-Tg. Mureş 27Colaboratori pictori iconari: Ana Necula-Avram, Buzău, Prof. Iurie Braşoveanu, Italia, prof. Gabriele Preda Dincă, Bucureşti,Naste Marcel, Mihaela Bibi, Bucureşti 28Icoana Maicii Domnului: Țara Sfântă Ortodoxă România 29Sus Dublă lansare de carte: Paulina Georgescu şi Marius VlăsceanuJos Expoziţia Istorie şi spiritualitarte: pictori Victor şi Bogdan Ioniţă 30Prez. activităţii spirituale 2016-2017=Pr.prof.univ. dr. Theodor Damian 31Avem atâtea de făcut poet Girel Barbu 31Mă rog la Tine, Doamne prof. poet Mircea Dorin Istrate 31Perdeaua de ploaie scriitor Mariana Cristina Popoan 31Aşteptare între anotimpuri poet Ioana Raluca Trandafir 31Prezentare „Zgomotul tăcerii”(Girel Barbu)=publicist poet Marin Ifrim 32Mai avem timp poet Claudia Bota 32Gura de rai poet Svetlana Lupu 32Naşterea Mântuitorului, dincolo de pereţi= scriitor Nagy Attila 33Resemnare-n verde viu poet Valer Popean 33Coboară Doamne pe pământ scriitor Călinescu Maria 33Şi... scriitor Paulina Georgescu 34Naşterea Mântuitorului Iisus student Flavius Emilian Tuzu 34Sub ploapele tale poet Cornel Diaconu 34O rugăciune prof. Ramona Luminiţa Ungureanu 34Interviu cu poeta Mariana Gurza poeta Emilia Țuţuianu 35A fost odată poet Cornel Diaconu 35

Poem pentru noi poet Alina Celia Cumpan 35Vă cheamă Dumnezeu poet Ana Haz 36Ce şi cui Poet Diana Hristisean 36O cunoaşteţi pe Dna. Bălan Georgeta?=Col (r)dr.ing. Ctin Avădanei 37Fiul risipitor poet Girel Barbu 37Spre cerul Tău scriitor Nastasica Popa 37Marin Ifrim şi neliniştea poemului scriitor Traian Gh. Cristea 38Te strig prin aburii de şoapte poet Ioana Raluca Trandafir 38Sfidare poet Mariana Gurza 38În taina nerostirii poet Mioara Ardieleanu 39Din cămaşa Ta, Iisuse poet Girel Barbu 39Mi-e toamnă poet Diana Hristisean 39Eroii nu mor niciodată prof. scriitor Ecaterina Chifu 39Artileria română la ceas aniversar Col (r)dr.ing. Constantin Avădanei 40Cred poet Luminiţa Postolache 40Asta-i moda Pr. poet Laur Turcu 40Trestia lui Pascal poet Mariana Gurza 41Realitate poet Emilia Amariei 41Gând curgând poet Maia Cristina moroşanu 41Dificila recuperare a textului... Prof. pictor Gabriela preda Dincă 42Plouă poet Emilia Amariei 42Te iubesc Carmen Druţu Onica 42Furiş poet Mioara Ardieleanu 42Noaptea poet Daniela Gurmann 42Sonet poet Ana Podaru 42Ce este Planul George Soroş Prof. istoric Alexandru Nemoianu 43E noapte ing. George Tuzu 43Dor scriitor Paulina Georgescu 43Cuvintele poet Mariana Cristina Popoan 44Vine iarăşi Domnul Sfânt Pr. stav. Radu Botiş 44Îmi vine timpul scriitor Paulina Georgescu 44Onor martirilor Pr. Ilie Bucur Sărmăşanu 45Credinţa şi faptele bune Prof. scriitor Tatiana Croitor 46Voi sunteţi lumina lumii conferenţiar Ernest Herman, SUA 47Te-am iubit în tăcere scriitor Olga Văduva 48Dincolo de toate scriitor Dumitru Dănăilă 48Sunt mamă de Preot Mamă de Preot 49Frânturi de gânduri scriitor Dorina Stoica 49Răsună în ceruri „Poema română” poet Mirela Minuţa Alexa 50Suspine-n flori de mai poet Mirela Minuţa Alexa 50Nicicând nu fi-va-mi prea târziu Poet Sandu cătinean 50Pagina tineretului eleva Aldea Irina Maria 51A fost Ziua României poet Girel Barbu 51Iubeşte scriitor Olga Văduva 51Binecuvântare scriitor Dorina Stoica 51Al XXI Congres al Spiritualităţii Române=Cdor av. Aurel Niţă 52Doar ochii scriitor Dumitru Dănăilă 52Ce mai e omul azi poet Mariana Gurza 53Nu sunt scriitor Livia Norina Zezeanu 53Cine-a spus dorului dor scriitor Florin Grigoriu 54Aici „te baţi” ca să rezişti scriitor Maria Rugină 54Unde-i ascunsă scriitor Olga Văduva 54Degeaba poet Emilia Amariei 54Palpabil nevăzut jurnalist, scriitor Diana Ciugureanu 54Cetatea lăcrimată prof. poet Mircea Dorin Istrate 54Sponsori, donaţii, colaboratori 56Nota redacţiei 56

Comunicat ASCIOR din data de 8 Dec 2017

Asociaţia pentru Civilizaţia Ortodoxă ASCIOR a luat la cunoştinţă cu tristeţe de încetarea din viaţă a Majestăţii Sale, Regele Mihai I al României. Zilele de 14, 15 şi 16 decembrie au fost declarate de Guvernul României zile de doliu naţional. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Ca urmare, manifestarea culturala care va avea loc in data de 16 dec. 2017, ora 11, la sala Centrului Judeţean de Cultură şi Artă Buzău, se va desfăşura cu respectarea semnificaţiei acestui moment şi a doliului naţional, în sensul în care, la începutul manifestării se va ţine un moment de reculegere şi o scurtă evocare. Manifestarea culturală va fi adaptată evenimentului, urmând ca drapelele din sală să fie arborate în bernă. De asemeni, programul artistic ce urma să aibă loc în cadrul manifestării, va fi anulat.

Preşedinte fondator ASCIORing. Nicolae Muşat

56



ASCIOR - cinstirea prietenilor

SPONSORIZĂRI, DONAŢII, COLABORATORI:

Pr. Prof. Dr. Mihail Milea, BuzăuPr. Prof. Dr. Aurelian Damian, BuzăuPr. Dr. Ing. Costel Vânătoru, BuzăuPr. prof. univ. dr. Theodo Damian, S.U.A.Pr. Ic. Stav. Radu Botiș, MaramureșPr. Sorin Croitoru, ItaliaPr. Mihai Andrei Aldea, Măn. Paltin-Petru VodăPr. Marian Sava, BucureștiPr. Ilie Bucur Sărmășanu, Senator Gheorghe Funar, ClujDrd. Cristian Octavian Feurdean, Cluj NapocaDiplomat George Călin, UrziceniProf. Univ. Dr. Nicușor Nacu, ElveţiaProf. Dr. Biolog Livia-Irina Olaru, BucureștiProf. Dr. Mihai Constantin Popescu, BucureștiProf. Univ. Dr. G.D. Iscru, BucureștiProf. Dr. Gabriel Gheorghe, BucureștiLector Univ. Dr. Tatiana Dabija, ChișinăuConf. Univ. Dr. Victor Cobzac, UngheniProf. red. Gheorghe Gavrilă Copil, BucureștiCol. Dr. Ing. Constantin AvădaneiProf. Univ. George Șerbănescu, BuzăuProf. Mircea Dorin Istrate,Pro. Diana Zlatan Ciugureanu, ChișinăuProf. Maria Ionescu, BucureștiProf. Dumitru Dănăilă, BuzăuProf. Titi Damian, UrziceniProf. Dorina Stoica, BotoșaniProf. Aurel Anghel, BuzăuProf. Sevastiţa Alexandrescu, MizilProf. Gheorghe Bucur, TulceaProf. Gheorghe Negoiţă, MizilProf. Ionel Răileanu, BuzăuProf. Gheorghe Petcu, BuzăuProf. Maria Rugină, Piatra NeamţProf. Mariana Bendou, OneștiProf. Maria Filipoiu, BuzăuProf. Ioan IvașcuAna Necula Avram, BuzăuDorina Codreanu, Chișinău

Mariana Cristina Popan, Baia MareNicolae Ioaniţescu, BuzăuCătălin Cîmpeanu, BuzăuIng. George Tuzu, BuzăuDiana Hristisean, ChișinăuGelu Dragoș, Lucacești, MaramureșIng. Cornel Stanciu, BuzăuIng. Nicolae Iosub, BotoșaniNaste Marcel, ItaliaCdor. av. (r) Aurel Niţă, BuzăuArh. Adrian Pavel, BuzăuEc. Maria Dobre, BuzăuDr. Costel Eugen Popescu, ScorniceștiIng. Bogdan Chitacu, BuzăuCol. (r) Chirvase Iordan, GalaţiGigi Burciu, Lehliu GarăMarin ileana, BucureștiProf. Hîrţescu Sofia, BucureștiProf. Manilici Ecaterina, BucureștiDumitru K. Negoiţă, Buzău, Camelia Cristea, BucureștiFloarea Dimian, BuzăuAura Nicolae, BucureștiEc. Paula Georgescu, BuzăuSandu Cătineanu, BonţidaLiliana Liciu, BucureștiDiana Sava Daranuţa, ChișinăuLucian Dumbravă, DevaIng. Florin Zirbo, BuzăuBălan Georgeta, BrăilaAlexandra Ţicleanu, BuzăuIurie Brașoveanu, ItaliaValentina Cazan, ConstanţaTrandafir Sîmpetru, BuzăuAna Ardeleanu, MangaliaElena Vișan, BuzăuMihaela Roxana Boboc, BuzăuPsi. Livia Zezeanu, BrăilaIng. Camelia Radu, BuzăuGirel Barbu, Buzău

David ŢuţCarmen Babia, BucureștiCol (r) Vasile Prăjescu, BuzăuProf. Alexandra Ţicleanu, BuzăuGabriela Preda Dincă, BucureștiProf. Ramona Luminiţa Ungureanu, BuzăuPsi. Livia Norina Zezeanu, BrăilaArdieleanu Mioara, GalaţiSorin Izvoraș Scurtu, BucureștiDan Zamisnicu, BucureștiAlexandrescu Iulian, MizilEmilia Amariei, Brâncovenești, MureșVasile Rușeţi, OneștiVasile Luca, Mioara Ardieleanu, GalaţiCristian Șomoiag, BuzăuCălinescu Maria, GalaţiConstanţa Mușat, BuzăuMirela Alexa, Aradprof. Rădulescu Elena, MizilCarmen Manea, BuzăuAna Podaru, BacăuCornel Cristian, BuzăuCosmin Potocean, BucureștiStud. Cătălina Petre, BucureștiStud. Flavius Emilian Tuzu, BucureștiEc. Marius Vlăsceanu, BuzăuIonuţ Filimon, BuzăuMarius Tomoșoiu, BuzăuIng. Cristian Moșneanu, BucureștiIng. Cornel Bîrsan, BistriţaIonel Ștefan, BuzăuGina Zaharia, BuzăuLiviu Gogu, BuzăuEc. Georgeta Grigoraș, PloieștiArh. Adrian Pavel, BuzăuIng. Marilena Ungureanu, BuzăuIng. Liliana Mușat, BuzăuMihai Rotaru, Mizil

NOTA REDACŢIEI

LA MULŢI ANI REVISTEI „ORIZONTURILE BUCURIEI” la un an de la apariţie!1. Vă aşteptăm cu noi materiale pe adresa [email protected], sau tel. 0721.632.893 / 0749.202.413/ 0774.456.8002. Aşteptăm donaţii în contul ASCIOR: RO67BRDE100SV59744411000.Adresa Asociaţiei pentru Civilizaţia Ortodoxă ASCIOR: Muşat Nicolae, str. Pietroasele, bl. B11, sc. A, ap. 3, cart. Micro III, C.P. 120049, Buzău, jud. Buzău3. Vă suntem recunoscători dacă ne trimiteţi părerile şi sugestiile d-voastră privind revista!4. În întregul lor sau în ideile exprimate de ele, materialele publicate nu reprezintă cu necesitate punctul de vedere al Asociaţiei ASCIOR, ci autorii poartă întreaga responsabilitate privind materialele trimse spre publicare.5. Materialele vor fi trimise la redacţie numai în format electronic folosindu-se în mode obligatoriu diacritice.6. Apariţia cu nr. 8 al revistei are ca temă „Sf. Ioan Botezătorul şi civilizaţia creştină”.7. Aşteptăm sugestiile dvs. privind o îmbunătăţire a formatului revistei, care din 2018 va suferi îmbunătăţiri.

ROLUL BISERICII ORTODOXE ÎN DEZVOLTAREA CIVILIZAŢIEI …atingere Bisericii Ortodoxe, atâta vreme...

Documents

Transcript of ROLUL BISERICII ORTODOXE ÎN DEZVOLTAREA CIVILIZAŢIEI …atingere Bisericii Ortodoxe, atâta vreme...