RND_nr. 10_2015

7/21/2019 RND_nr. 10_2015

http://slidepdf.com/reader/full/rndnr-102015 1/10

19

Nr. 10, 2015 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT

În unele din lucrările noastre, am menționat:numai în cazul în care, în prezenţa anumitor

circumstanţe, persoanele, care, de regulă, exerci-tând funcţii pur profesionale în cadrul unei persoane

juridice de drept public sau al celei de drept privat,ajung să exercite funcţii producătoare de efecte ju-ridice, activitatea „subadministrativă” a acestor per -soane se poate transforma într-o activitate administra-tivă. Doar în acest caz, astfel de persoane intră subincidența noțiunii „persoană publică” (denită la alin.(2) art.123 CP RM), a noțiunii „persoană care gesti-onează o organizaţie comercială, obştească sau o altăorganizaţie nestatală” (denită la art.124 CP RM) sau

a noțiunii „persoană care lucrează pentru o orga nizaţiecomercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală”(utilizată în art.333-335 CP RM) [1].

În practica judiciară, cele mai multe controverse, le-gate de respectarea acestor exigențe, se referă la cauzeleîn care făptuitorii sunt cei din medico-sanitare sau din

îâ. Drept conrmare, prezentăm una dinspețele care suscită asemenea controverse: B.I. a fostcondamnat în baza alin.(1) art.256 CP RM. În fapt,acesta era angajat ca medic ginecolog și deținea func-

ţia de șef de secție în Centrul Perinatal din cadrul Instituţiei Medico-Sanitare Publice „Spitalul raionalS.”. Sub pretextul prestării de servicii medicale oferitenemijlocit la naştere, precum şi a acordării ajutorului

medical postnatal corespunzător (adică a unor acţiunicare ţin nemijlocit de obligaţiile profesionale ale lui

B.I.), acesta a primit prin extorcare de la C.L., sora parturientei C.A., o remunerație ilicită în mărime de3.500 lei. Ulterior, instanța de apel a susținut soluțiade calicare pronunțată de instanța de fond, motivândîn felul următor: fapta imputată lui B.I. nu ține deobligațiile sale ca șef de secție, obligații care sunt sta-bilite în șa postului. Ea ține de exercitarea funcției pur

profesionale de medic ginecolog. Ulterior, Colegiul pe-nal lărgit al Curții Supreme de Justiție, ca instanță derecurs, nu a luat în considerare aceste argumente. Mo-tivele pe care le-a invocat instanța de recurs au fost:

Instituţia Medico-Sanitară Publică „Spitalul raionalS.” este o instituție publică; inculpatul B.I. activeazăîn această instituție, ind un angajat al unei persoane

juridice de drept public [2].Analizând această speță, remarcăm că funcţia pur

profesională de medic ginecolog (care s-a exprimat în prestarea de servicii medicale oferite nemijlocit la naş-tere, precum şi în acordarea ajutorului medical postna-tal corespunzător), pe care a exercitat-o B.I., nu aveacum să producă vreun efect juridic. Or, B.I. a săvârșitfapta în postura de medic ginecolog, nu în postura deșef de secție. Deci, la momentul comiterii faptei, B.I.a acționat nu în calitate de persoană publică. Nu este

posibil ca, la momentul săvârșirii infracțiunii, făptui-torul să aibă această calitate și, concomitent, să nu o

APLICAREA art.256 și 324 din codul penalpentru infracțiunile comise de către

cei din personalul instituțiilormedico-sanitare sau din personalul

instituțiilor de nvățămnt Ruslan POPOV,

doctor în drept, lector universitar (USEM)

În articolul de față se stabilește, printre altele, că, în cazul în care lipsește un element al sistemului faptului juridic,lipsește însuși faptul juridic. Această ipoteză este posibilă, atunci când o acțiune relevantă sub aspect juridic nu estesuccedată de următoarele, la fel de necesare (sau, viceversa, o acțiune relevantă sub aspect juridic nu este precedată deanterioarele, la fel de necesare). În astfel de ipoteze, celui care a realizat acțiunea relevantă sub aspect juridic – care estenecesară, dar nu și sucientă – nu-i poate aplicată răspunderea în baza art.324 CP RM. În astfel de ipoteze, cei care fac parte din personalul instituțiilor medico-sanitare sau din personalul instituțiilor de învățământ, eventual, pot răspunde în baza art.256 CP RM. Desigur, dacă sunt prezente toate celelalte condiții stabilite de acest articol.

Cuvinte-cheie: persoană publică; persoană cu funcție de răspundere; persoană care gestionează o organizaţie comer -

cială, obştească sau altă organizaţie nestatală; persoană care lucrează pentru o organizaţie comercială, obştească sau altăorganizaţie nestatală; acțiuni relevante sub aspect juridic; funcții producătoare de efecte juridice; fapt juridic; activitate„subadministrativă”; activitate administrativă.

* * *In the present article it is determined, among other things, that in the absence of an element of the legal fact, we don’t

have a legal fact at all. This hypothesis is possible when a legal relevant action is not followed by others, same necessaryas the rst one (or, vice versa, a legal relevant action is not followed by the previous, as necessary as this one). In suchsituations, the author of the legal relevant action – which is necessary but not sufcient – cannot be applied under art.324PC RM. In such conjuctures, those who are working in the staff of medical or educational institutions, eventually, can beapplied under art.256 PC RM; of course, only if there are present all the other conditions mentioned by this article.

Keywords: public gure; person with position of responsibility; person managing a commercial organization, public orother non-state organization; person who works for a commercial organization, public or other non-state organization; legalrelevant actions; functions producing legal effects; legal fact; “under-administrative” activity; administrative activity.

7/21/2019 RND_nr. 10_2015



20

aibă. În orice caz, întotdeauna, calitatea de persoană publică trebuie stabilită nu oarecum, ci numai în legă-tură cu circumstanțele concrete în care este săvârșităinfracțiunea.

Considerăm că soluția instanței supreme vine îndezacord cu explicația formulată la pct.6.1 din Hotă-

rârea Plenului Curții Supreme de Justiție „Cu privirela aplicarea legislaţiei referitoare la răspunderea penală pentru infracţiunile de corupţie”, nr.11 din 22.12.2014[3]: „Persoanele care execută atribuţii pur profesionale(de exemplu, medicii, cadrele didactice, casierii etc.)nu sunt persoane publice, întrucât îndeplinirea acestoratribuţii nu sunt producătoare de efecte juridice (adică,nu poate da naştere, modica sau stinge raporturi juri-dice). Executând obligaţiunile de natură profesională,astfel de persoane nu au cum să apară în postura de

persoană publică. Numai în cazul în care în prezenţaanumitor circumstanţe aceste persoane ajung să exerci-te funcţii producătoare de efecte juridice (de exemplu,să acorde drepturi sau să elibereze de obligaţii), activi-tatea „subadministrativă” a medicilor, cadrelor didac-tice, casierilor etc. se poate transforma într-o activitateadministrativă”.

Așadar, nu oricare salariat din cadrul unei persoa-ne juridice de drept public intră sub incidența noțiunii„persoană publică”; nu oricare salariat din cadrul unei

persoane juridice de drept privat intră sub incidențanoțiunilor „persoană care gestionează o organizaţiecomercială, obştească sau o altă organizaţie nestata-lă” sau „persoană care lucrează pentru o organizaţiecomercială, obştească sau o altă organizaţie nestata-lă”.

În concluzie, în speța exemplicată supra, întrucât

a fost atestată metoda de extorcare, urma să e aplicatalin.(1) art.256 CP RM.Pentru a asigura o eciență mai sporită, anali-

za pe care o vom efectua infra se va referi aparte la:1) cei din personalul instituțiilor medico-sanitare saudin personalul instituțiilor de învățământ care exercităacţiuni administrative de dispoziţie sau organizatorico-economice ori funcții ale autorității publice; 2) cei din

personalul instituțiilor medico-sanitare sau din perso-nalul instituțiilor de învățământ care realizează acțiunirelevante sub aspect juridic, însă care nu exercită niciacţiuni administrative de dispoziţie sau organizatorico-economice, nici funcții ale autorității publice.

Înainte de toate, vom acorda atenție personaluluiinstituțiilor medico-sanitare [4] care exercită acţiuniadministrative de dispoziţie sau organizatorico-econo-mice ori funcții ale autorității publice.

În mare parte, suntem de acord cu I.Țurcan, carearmă: „Medicii sau alți lucrători medicali, care suntangajați ai instituțiilor publice și care dețin o anumităfuncție (medic-șef al spitalului, conducător de secție,soră medicală superioară ș.a.), pot îndeplini acțiuni ad-ministrative de dispoziţie sau organizatorico-economi-ce, și, prin urmare, sunt considerați persoane cu funcțiede răspundere” [5].

În Legea privind supravegherea de stat a sănătă- ţii publice, adoptată de Parlamentul Republicii Mol-

dova la 03.02.2009 [6], sunt prevăzute, printre altele,atribuțiile celor abilitați cu dreptul de control de stat în

sănătatea publică (inclusiv a mediculului-şef sanitar destat al Republicii Moldova și a medicilor-şe sanitaride stat din teritorii).

Din Hotărârea Guvernului Republicii Moldova pen-tru aprobarea Regulamentului privind numirea în func-

ţie pe bază de concurs a conducătorilor instituţiilor

medico-sanitare publice, nr.1079 din 02.10.2007 [7],aăm că conducător al instituţiilor medico-sanitare publice republicane, municipale şi raionale este directorulsau medicul-şef. În pct.16 și 18 din Regulamentul Mi-nisterului Sănătății cu privire la instituţiile medico-sa-nitare publice, încadrate în sistemul asigurărilor obliga-torii de asistenţă medicală, nr.03/20-99 din 26.04.2006[8], se stabilește: medicul-şef exercită conducerea şireprezentarea instituţiei medico-sanitare publice. Decompetenţa medicului-şef sunt toate chestiunile deconducere ale activităţii instituţiei, cu excepţia chestiu-nilor ce ţin de competenţa Fondatorului şi a Consiliuluiadministrativ.

În corespundere cu pct.10 din Ordinul Ministerului

Sănătății cu privire la aprobarea Regulamentului-cadrude organizare şi funcţionare a instituţiilor medico-sa-nitare private, nr.609 din 27.07.2011 [9], directorulinstituţiei medico-sanitare private are următoarele atri-

buţii: 1) reprezintă interesele instituţiei fără procură, înrelaţiile cu persoane terţe; 2) elaborează strategia dedezvoltare şi planurile anuale de activitate ale institu-ţiei; 3) asigură executarea actelor legislative şi norma-tive în vigoare; 4) emite ordine şi dispoziţii, în limitacompetenţei, obligatorii pentru toţi salariaţii instituţiei;5) aprobă organigrama şi statele de personal; 6) înche-ie, modică, suspendă, încetează contracte individualede muncă cu angajaţii instituţiei, cu respectarea proce-

durilor stabilite de Codul muncii; 7) poartă răspundere pentru asigurarea nanciară şi tehnico-materială a Insti-tuţiei, pentru organizarea de asistenţă medicală şi pen-tru calitatea ei, conform legislaţiei în vigoare; 8) sem-nează contracte, eliberează procuri, deschide conturi în

bănci, gestionează mijloacele nanciare ale instituţiei;9) poartă răspundere disciplinară, administrativă şi pe-nală pentru încălcarea prevederilor actelor legislative şinormative în procesul gestionării activităţii instituţiei.

De asemenea, de exemplu, din Regulamentul Cen-trului de Sănătate Publică raional Orhei (anexa nr.1 laOrdinul Ministerului Sănătății nr.440 din 10.04.2013)[10], aăm, printre altele: medicul-şef sanitar de statal raionului, medicul-șef al Centrului este persoana

responsabilă și abilitată cu dreptul de conducere ope-rativă și gestionare a Centrului. Împuternicirile sunt

prevăzute în contractul încheiat cu Fondatorul și în or -dinul de numire în funcție. În unele cazuri, delegărileși împuternicirile pot limitate, sau lărgite, după caz,

prin ordinul Fondatorului (pct.38); medicul-șef sanitarde stat al raionului, medicul-șef al Centrului are urmă-toarele atribuții: asigură controlul de supraveghere destat a sănătății publice în raion; semnează contracteși procuri, deschide conturi în trezorerie, gestioneazămijloace nanciare al Centrului; angajează, încheie,modică, încetează raporturile de muncă cu salariațiiCentrului, aplică sancțiuni disciplinare conform preve-

derilor legale; emite acte la nivel de unitate, în limitacompetenței, obligatorii pentru toți salariații Centrului,

7/21/2019 RND_nr. 10_2015


21


inclusiv pentru persoane zice și juridice din teritoriuladministrativ (pct.41); Centrul este condus de Medicul-şef sanitar de stat al raionului, medicul-șef al Centruluiîn teritoriul administrativ (pct.50); Centrul este formatdin secții, sectoare și laboratoare, conduse de șei desubdiviziuni pe prol, conform organigramei aproba-

te (pct.51); medicul-șef adjunct, șei subdiviziunilorstructurale asigură activitatea organizatorico-metodicăși practică, și sunt responsabili de volumul și veridici-tatea rezultatelor obținute (pct.54) etc.

Mai sus, ne-am referit la personalul instituțiilor me-dico-sanitare care exercită acţiuni administrative dedispoziţie sau organizatorico-economice ori funcții aleautorității publice.

În continuare, ne vom referi la personalulinstituțiilor de învățământ [11] care exercită acţiuniadministrative de dispoziţie sau organizatorico-econo-mice ori funcții ale autorității publice.

Astfel, Codul educației prevede, printre altele: per -sonalul de conducere al instituţiei de învăţământ gene-

ral se compune din director şi directori adjuncţi (alin.(1)art.50); directorul instituţiei de învăţământ general areurmătoarele atribuţii: a) reprezintă instituţia; b) emiteordine, semnează în numele instituţiei actele juridiceemise de instituţie; c) angajează, evaluează, promovea-ză şi eliberează din funcţie personalul instituţiei; d) esteresponsabil de executarea bugetului instituţiei; e) ela-

borează schema de încadrare a personalului instituţiei;f) elaborează şi propune spre aprobare consiliului deadministraţie componenta şcolară a curriculumului; g)elaborează normele de completare a claselor şi numărulde clase (alin.(2) art.50); în învățământul profesionaltehnic, funcţiile de conducere sunt: director, director

adjunct, şef de secţie (alin.(1) art.71); conducerea ope-rativă a instituţiei de învăţământ superior este asiguratăde rector, asistat de prorectori, cu sprijinul consiliuluide administraţie (alin.(1) art.105); personalul de condu-cere din învăţământul superior (rector, prorector, decan,şef de departament sau şef de catedră) poate cumulafuncţii ştiinţico-didactice şi ştiinţice în conformitatecu regulamentele instituţionale (alin.(11) art.119) etc.

În corespundere cu pct.16 și 17 din Regulamentul-cadru al facultăţii instituţiei de învăţământ superior(anexa nr.2 la Ordinul Ministerului Educației, nr.671din 06.08.2010) [12], conducerea executivă a facultăţiieste înfăptuită de decan. Decanul Facultăţii: adminis-trează activităţile Facultăţii; activează în numele Facul-tăţii, reprezentând-o atât în cadrul instituţiei, cât şi înrelaţiile cu alte persoane juridice şi zice; organizează,coordonează şi supraveghează realizarea procesuluide studii şi de cercetare ştiinţică în cadrul Facultăţii;este responsabil de plasarea în câmpul muncii a tineri-lor specialişti, absolvenţi ai Facultăţii; este responsabilde organizarea şi desfăşurarea activităţii Facultăţii, derespectarea legislaţiei în vigoare, disciplinei muncii decătre personalul Facultăţii, etc. Decanul Facultăţii poa-te avea în subordine locţiitori-prodecani.

De asemenea, conform pct.14 și 15 din Regulamen-tul-cadru al catedrei instituţiei de învăţământ superior(anexa nr.1 la Ordinul Ministerului Educației nr.671

din 06.08.2010) [13], conducerea executivă a Catedreieste realizată de şeful catedrei. Şeful Catedrei are ur -

mătoarele atribuţii și obligațiuni: acţionează în numeleCatedrei, reprezentând-o atât în cadrul facultăţii, insti-tuţiei de învăţământ superior, cât şi în relaţiile cu alte

persoane juridice şi zice; calculează şi distribuie volu-mul anual de lucru între membrii Catedrei, ţinând contde normele didactice stabilite pentru diferite categorii

de cadre didactice; asigură desfăşurarea concursului pentru ocuparea posturilor didactice vacante în stateleCatedrei; este responsabil de organizarea şi desfăşura-rea activităţii Catedrei în ansamblu, de respectarea le-gislaţiei în vigoare şi a disciplinei muncii de către per -sonalul Catedrei etc.

Menționăm că cei din personalul instituțiilormedico-sanitare și din personalul instituțiilor deînvățământ – care exercită acţiuni administrative dedispoziţie sau organizatorico-economice ori funcții aleautorității publice – la care ne-am referit supra, intrăsub incidența e a noțiunii „persoană cu funcție de răs-

pundere” (și, implicit, a noțiunii mai largi „persoană publică”), e a noțiunii „persoană care gestionează oorganizaţie comercială, obştească sau o altă organiza-ţie nestatală” (nu însă și a noțiunii „persoană care lu-crează pentru o organizaţie comercială, obştească sauo altă organizaţie nestatală”). Din perspectiva Codului

penal din 1961, aceștia se raportează la una din urmă-toarele categorii de persoane cu funcție de răspundere,nominalizate în Hotărârea Curţii Constituţionale pri-vind controlul constituţionalităţii dispoziţiilor art.183din Codul penal [14], nr.1 din 11.01.2001 [15]: 1) per-

soana, care exercită funcţiile autorităţii publice, adică persoana învestită, în numele statului, cu împuternicirilegale de a înfăptui acţiuni care comportă consecinţe

juridice pentru toţi sau pentru majoritatea cetăţenilor,

iar acţiunile ei pe linie de serviciu nu sunt limitate decadrul unui anumit departament, sistem etc.; 2) persoa-na, care, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie de

stat sau a administraţiei publice locale ori într-o sub-diviziune a lor, exercită acţiuni administrative de dis-

poziţie, adică persoana care are împuternciri legate dedirijarea nemijlocită a unui colectiv de oameni sau deadministrarea unui sector de muncă; 3) persoana, care,într-o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat sau aadministraţiei publice locale ori într-o subdiviziune alor, exercită acţiuni de ordin organizatorico-economic,adică persoana care are obligaţii şi împuterniciri legatede dispunerea şi administrarea patrimoniului.

În continuare, ne vom referi la cei din persona- - sau din personalul îâ care realizează acțiunirelevante sub aspect juridic, însă care nu exercită niciacţiuni administrative de dispoziţie sau organizatori-co-economice, nici funcții ale autorității publice. Sem-nalăm anumite controverse legate de circumstanțeleîn care astfel de persoane realizează acțiuni relevantesub aspect juridic (fără însă a exercita acţiuni adminis-trative de dispoziţie sau organizatorico-economice orifuncții ale autorității publice).

În context, este de consemnat că, la pct.6.1 din Ho-tărârea Plenului Curții Supreme de Justiție „Cu privirela aplicarea legislaţiei referitoare la răspunderea penală

pentru infracţiunile de corupţie”, nr.11 din 22.12.2014,se explică: „De exemplu, în cazul eliberării certica-

7/21/2019 RND_nr. 10_2015



22

tului de concediu medical de către medic sau în cazulevaluării de către cadrele didactice a studenţilor, mas-teranzilor, aceştia exercită funcţii producătoare de efec-te juridice, motiv din care, în circumstanţele relevateastfel de persoane pot evolua în calitate de subiecţi aiinfracţiunilor prevăzute la art.324 CP RM, cu condiţia

ca astfel de persoane să activeze în instituţii publice, încaz contrar, se va aplica răspunderea penală în confor -mitate cu art.333 CP RM”.

Întrebările noastre sunt: reprezintă oare exemple deexercitare a funcţiilor producătoare de efecte juridice:1) eliberarea certicatului de concediu medical de cătremedic și 2) evaluarea de către cadrele didactice a stu-denţilor, masteranzilor etc.? Care (alte) exemple intrăsub incidența noțiunii „exercitare a funcţiilor producă-toare de efecte juridice”?

În unul din studiile noastre anterioare, am armat:„Competența unei persoane publice în sensul alin.(2)art.123 CP RM include, printre altele, prerogativa aces-teia de a realiza acțiuni relevante sub aspect juridic.Astfel de acțiuni sunt producătoare de efecte juridice.Se are în vedere că persoana publică are dreptul sauobligația, prin acțiunile sale, să dea naştere, să modicesau să stingă raporturi juridice. Cu alte cuvinte, persoa-na publică deține prerogativa de a acorda drepturi șiobligații altor persoane, de a modica volumul acestordrepturi și obligații sau de a le înceta. Tocmai acestaeste criteriul care permite delimitarea noțiunii „persoa-nă publică” (în sensul alin.(2) art.123 CP RM), pe deo parte, de noțiunile „personalul administrativ-tehnic”și „persoană care exercită funcţii pur profesionale”, pede altă parte. De exemplu, acordarea de către persoa-na publică a unor drepturi și obligații altor persoane se

exprimă în: emiterea unui act; înscrierea unor date într-un registru; eliberarea unui document care conrmă unfapt juridic, etc.” [16] Cu ajustările de rigoare, acesteteze pot extrapolate asupra noțiunilor „persoană caregestionează o organizaţie comercială, obştească sau oaltă organizaţie nestatală” și „persoană care lucrează

pentru o organizaţie comercială, obştească sau o altăorganizaţie nestatală”.

În contextul analizat, este util să reproducem punctulde vedere nelipsit de interes al lui A.Barkov. Avându-șisuportul în legea penală belarusă (în care nu sunt utili-zate noțiunile „persoană publică”, „persoană care ges-tionează o organizaţie comercială, obştească sau o altăorganizaţie nestatală” și „persoană care lucrează pentruo organizaţie comercială, obştească sau o altă organiza-ţie nestatală”), acest punct de vedere constă în următoa-rele: „Prin «persoană cu funcție de răspundere, abilitatăsă realizeze acțiuni relevante sub aspect juridic» se areîn vedere persoana care: 1) este împuternicită ocial(adică abilitată de o organizație (indiferent de tipul de

proprietate)) să realizeze acțiuni având calitatea de fapt juridic; 2) acțiunile în cauză dau naştere, modică sausting raporturi juridice; 3) în cadrul acestor raporturi

juridice, alte persoane zice sau persoane juridice exer -cită drepturi și/sau execută obligații” [17].

Susținem această opinie cu următoarea precizare: pentru studiul de față, relevanță primordială comportă

nu noțiunea „persoana cu funcție de răspundere” [18],ci noțiunile „persoana publică” și „persoană care lu-

crează pentru o organizaţie comercială, obştească sau oaltă organizaţie nestatală”. O persoană publică poate sănu exercite nici acţiuni administrative de dispoziţie sauorganizatorico-economice, nici funcții ale autorității

publice; însă este obligatoriu ca o persoană publică sărealizeze acțiuni relevante sub aspect juridic. La rândul

său, o persoană, care lucrează pentru o organizaţie co-mercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală, nuexercită acţiuni administrative de dispoziţie sau orga-nizatorico-economice; însă este obligatoriu ca o astfelde persoană să realizeze acțiuni relevante sub aspect

juridic.Or, în conjunctura legii penale autohtone, între

noțiunea „persoană cu funcție de răspundere” și noţi-unea „persoană publică” se atestă o relație de tip „par -te–întreg”. Atât în conjunctura legii penale autohtone,cât și în cea a legii penale belaruse – a realiza acțiunirelevante sub aspect juridic nu înseamnă neapărat aexercita acţiuni administrative de dispoziţie sau orga-nizatorico-economice ori funcții ale autorității publice.În accepțiunea alin.(1) art.123 CP RM, nu este persoa-nă cu funcție de răspundere cel care realizează acțiunirelevante sub aspect juridic, însă care nu exercită niciacţiuni administrative de dispoziţie sau organizatorico-economice, nici funcții ale autorității publice. Totodată,nimic nu împiedică a-l considera pe acesta persoană pu-

blică în sensul alin.(2) art.123 CP RM. În același timp,în accepțiunea art.124 CP RM, nu este persoană caregestionează o organizaţie comercială, obştească sauo altă organizaţie nestatală cel care realizează acțiunirelevante sub aspect juridic, însă care nu exercită ac-ţiuni administrative de dispoziţie sau organizatorico-economice. Totodată, nimic nu împiedică a-l considera

pe acesta persoană care lucrează pentru o organizaţiecomercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală însensul art.333-335 CP RM.

Cu această ocazie, menționăm că, încă în 1978, N.I. Miroșnikova susținea: „Nu este indispensabil caacțiunile relevante sub aspect juridic (ca rezultat al că-rora apar, se modică sau încetează raporturi juridice)să e realizate de persoane cu funcție de răspundere”[19].

Prin prisma acestei aserțiuni, trebuie să privim subun alt unghi armația E.V. Medvedeva și V.E. Stepen-ko: „Există profesii (de exemplu: medici, pedagogietc.) care, în anumite situații, presupun exercitareaunor funcții pur profesionale, iar, în alte situații, pre-

supun exercitarea unor acţiuni administrative de dispo-ziţie sau organizatorico-economice. În aceste din urmăsituații, pentru a atesta calitatea de persoană cu funcțiede răspundere, este necesară conrmarea faptului că, lamomentul săvârșirii infracțiunii, subiectul exercita toc-mai acţiuni administrative de dispoziţie sau organizato-rico-economice” [20]. Parafrazând, putem arma: în ce

privește personalul instituțiilor medico-sanitare și per -sonalul instituțiilor de învățământ, în anumite situații,cei care le reprezintă exercită funcții pur profesionale;în alte situații, aceștia exercită acțiuni relevante sub as-

pect juridic. În aceste din urmă situații – pentru a atestacalitatea de persoană publică sau de persoană care lu-

crează pentru o organizaţie comercială, obştească sauo altă organizaţie nestatală – este necesară conrmarea

7/21/2019 RND_nr. 10_2015


23


faptului că, la momentul săvârșirii infracțiunii, subiec-tul exercita tocmai acţiuni relevante sub aspect juridic.

În concluzie, persoana publică realizează acțiunirelevante sub aspect juridic, deși poate să nu exerciteacţiuni administrative de dispoziţie sau organizatorico-economice ori funcții ale autorității publice. La rândul

său, persoana, care lucrează pentru o organizaţie co-mercială, obştească sau o altă organizaţie nestatală,realizează acțiuni relevante sub aspect juridic, deși nuexercită acţiuni administrative de dispoziţie sau organi-

zatorico-economice ori funcții ale autorității publice.După această notă de claricare, să ne concentrăm

atenția asupra persoanei care exercită funcţii producă-toare de efecte juridice (însă nu exercită acţiuni admi-nistrative de dispoziţie sau organizatorico-economiceori funcții ale autorității publice) în cadrul unei persoa-ne juridice de drept public sau al celei de drept privat.În special, ne interesează: 1) în care circumstanțe per -soanele – care, de regulă, exercită funcţii pur profesi-onale în cadrul unei persoane juridice de drept publicsau al celei de drept privat – ajung să exercite funcţii

producătoare de efecte juridice?; 2) care acțiuni rele-vante sub aspect juridic sunt realizate de către astfel de

persoane?Răspunzând la întrebările în cauză, în primul rând,

ne vom referi la cei din personalul instituțiilor medico- sanitare.

Astfel, din analiza art.5 al Legii cu privire la dreptu-rile şi responsabilităţile pacientului, adoptate de Parla-mentul Republicii Moldova la 27.10.2005 [21], putemdeduce că funcţii pur profesionale exercitate de cătrelucrătorii medicali constituie: a) asistenţa medicalăgratuită acordată pacientului, în volumul stabilit de le-

gislaţie; b) reducerea suferinţei pacientului şi atenua-rea durerii acestuia, provocate de o îmbolnăvire şi/sauintervenţie medicală, prin toate metodele şi mijloacelelegale disponibile, determinate de nivelul existent alştiinţei medicale şi de posibilităţile reale ale prestato-rului de servicii de sănătate; c) examinarea, tratamentulşi întreţinerea pacientului în condiţii adecvate normelorsanitaro-igienice; d) îngrijirea terminală a pacientuluidemnă de o inţă umană etc.

Cunoaștem că noțiunea „lucrător medical” este mailargă decât noțiunea „medic”. Din analiza alin.(1) art.5al Legii cu privire la exercitarea profesiunii de me-dic, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la27.10.2005 [22], ne putem da seama care sunt funcţiile

pur profesionale exercitate de către medici: a) acorda-rea de asistenţă medicală în caz de îmbolnăvire sau ac-cidentare a pacientului; b) promovarea educaţiei pentrusănătate; c) perfecţionarea calităţilor profesionale şiacumularea de experienţă medicală etc.

În cazul exercitării funcţiilor pur profesionale speci-cate supra, vom atesta activitatea „subadministrativă”a celor care reprezintă personalul instituțiilor medico-sanitare. În aceste condiții, persoanele în cauză au doarstatutul de salariați din cadrul unei persoane juridice dedrept public sau al celei de drept privat. Însă ele nu potavea nici calitatea de persoane publice, nici calitatea de

persoane care lucrează pentru o organizaţie comercială,

obştească ori o altă organizaţie nestatală.Totuși, în prezența anumitor circumstanțe, cei care,

de regulă, îndeplinesc o activitate „subadministrativă”,ajung să exercite funcţii producătoare de efecte juridi-ce. În prezența unor asemenea circumstanțe, activitatea„subadministrativă” a persoanelor în cauză se transfor -mă într-o activitate administrativă.

De exemplu, în pct.9 al Hotărârii Guvernului Repu-

blicii Moldova pentru aprobarea Instrucţiunii privindmodul de eliberare a certicatului de concediu medical,nr.469 din 24.05.2005 [23], se menționează: în condiţii-le de tratament ambulatoriu certicatul de concediu me-dical se eliberează de către medicul de familie, iar în cazde traumatism şi în unele cazuri justicate din punct devedere medical, certicatul de concediu medical poate eliberat de către medicul specialist de prol din insti-tuţia medico-sanitară publică din unitatea administrativ-teritorială în raza de deservire a căreia îşi are domiciliul

bolnavul. De asemenea, în pct.5 al Instrucțiunii Minis-terului Sănătății și Protecției Sociale privind modul decompletare a certicatului de concediu medical, nr.189din 22.06.2005 [24], se prevede: în partea de sus a cer -ticatului (cotorului) se indică numele medicului careeliberează certicatul de concediu medical.

În astfel de circumstanțe, eliberarea de către medic acerticatului de concediu medical reprezintă o acțiunerelevantă sub aspect juridic. Deci medicul, care elibe-rează un astfel de certicat, va avea calitatea de persoa-nă publică. În prezența condițiilor necesare, acestuia îi

poate aplicată răspunderea în baza art.324 CP RM.Totodată, în pct.21 și 26 ale Instrucțiunii Ministe-

rului Sănătății și Protecției Sociale privind modul decompletare a certicatului de concediu medical, nr.189din 22.06.2005, se stabilește: în cazul când certica-tul se eliberează cu acordul conducătorului instituţiei

medico-sanitare, certicatul se conrmă prin semnătu-ra conducătorului şi prin ştampila rotundă a instituţieimedico-sanitare.

Întrebarea este: în circumstanțele descrise în pct.21și 26 ale acestui din urmă act normativ, este oare re-levantă sub aspect juridic eliberarea de către medic acerticatului de concediu medical?

În una dintre lucrările sale, A.Reșetnicov opinează just: „Documentul nu trebuie identicat cu ciorna do-cumentului. Aceasta pentru că ciorna documentului nueste înzestrată cu menţiuni de formă şi format determi-nate. Iar aceste caracteristici sunt esenţiale pentru undocument” [25]. Într-adevăr, în împrejurările descriseîn pct.21 și 26 ale Instrucțiunii Ministerului Sănătății șiProtecției Sociale privind modul de completare a certi-catului de concediu medical, nr.189 din 22.06.2005,certicatul de concediu medical, semnat de medicul defamilie sau de medicul specialist de prol, constituiedoar un proiect (o ciornă) de document. Pentru a în

prezența unui document, este obligatoriu ca proiectulcerticatului de concediu medical să e conrmat prinsemnătura conducătorului instituţiei medico-sanitare şi

prin ştampila rotundă a instituţiei respective. Un pro-iect de document nu poate avea ca efect naşterea, mo-dicarea sau stingerea unor raporturi juridice. În bazaunui proiect de document, nu pot acordate drepturi șiobligații altor persoane, nu poate modicat volumul

acestor drepturi și obligații, nu pot încetate drepturileși obligațiile altor persoane.

7/21/2019 RND_nr. 10_2015



24

Bineînțeles, cei care reprezintă personalul insti-tuțiilor medico-sanitare pot avea calitatea de persoa-nă publică nu doar în ipoteza eliberării certicatuluide concediu medical. Această ipoteză este una dinmultele [26]. În principal, asemenea ipoteze presu-

pun: emiterea unui act; înscrierea unor date într-un

registru; eliberarea unui document care conrmă unfapt juridic, etc.Important este ca, de ecare dată, să vericăm dacă

acțiunea realizată de cei din personalul instituțiilor me-dico-sanitare este relevantă sub aspect juridic: 1) de unasingură; 2) în asociere cu alte acțiuni. În această a doua

situație, prima acțiune devine relevantă sub aspect juri-dic, numai dacă se realizează toate acțiunile ulterioarecare sunt necesare pentru a conferi plenitudine faptului

juridic; îndeplinirea acestei condiții conrmă calitateade persoană publică (sau de persoană care lucrează

pentru o organizaţie comercială, obştească ori o altăorganizaţie nestatală) a celui care a realizat prima dinrespectivele acțiuni. La fel, este valabilă teza următoa-re: în această a doua situație, ultima acțiune devinerelevantă sub aspect juridic numai dacă se realizeazătoate acțiunile anterioare care sunt necesare pentru aconferi plenitudine faptului juridic; îndeplinirea aces-tei condiții conrmă calitatea de persoană publică (saude persoană care lucrează pentru o organizaţie comer -cială, obştească ori o altă organizaţie nestatală) a ce-lui care a realizat ultima din respectivele acțiuni.

Doar atunci când sunt parcurse toate etapele prevă-zute de actele normative în materie (astfel ind con-rmată plenitudinea faptului juridic), de ecare datăatestându-se relevanța juridică a acțiunilor realizate, va

putea aplicată răspunderea în baza art.324 CP RM.

Desigur, dacă sunt prezente toate celelalte condiții stabilite de acest articol.Din acest punct de vedere, suntem de acord cu

A.I. Lukașov, care armă: acțiunile sunt relevante subaspect juridic în situația în care, indiferent de acțiunilealtor subiecți de drept, acestea au ca efect nașterea, mo-dicarea sau încetarea unor raporturi juridice între terțiisubiecți de drept. În astfel de situații, acțiunile relevan-te sub aspect juridic apar în calitate de fapt juridic, dea cărui prezență este legată conduita terților subiecți dedrept. Totuși, în unele cazuri, nu este exclus ca acțiunearealizată de un subiect de drept să obțină calitatea defapt juridic doar în cumul cu acțiunile relevante subaspect juridic ale altor subiecți de drept. O asemeneacircumstanță nu inuențează asupra naturii juridice aacțiunii realizate de către primul subiect de drept. Îm-

preună cu acțiunile relevante sub aspect juridic care-ivor urma, aceasta va constitui unul din elementelesistemului acelui fapt juridic [27]. Ideea în cauză estedezvoltată de V.A. Tolstik: un fenomen, eveniment sauacțiune poate reprezenta un element constitutiv al unuifapt juridic complex [28]. Opinii similare sunt expri-mate de alți autori [29].

Concluzia este următoarea: în cazul în care lipseșteun element al sistemului faptului juridic, lipsește însuși

faptul juridic. Această ipoteză este posibilă atunci cândo acțiune relevantă sub aspect juridic nu este succeda-

tă de următoarele, la fel de necesare (sau, viceversa, oacțiune relevantă sub aspect juridic nu este precedată

de anterioarele, la fel de necesare). În astfel de ipoteze, celui care a realizat acțiunea relevantă sub aspect juridic – care este necesară, dar nu și sucientă – nu-i poate aplicată răspunderea în baza art.324 CP RM. În astfel de ipoteze, cei care fac parte din personalulinstituțiilor medico-sanitare, eventual, pot răspunde în

baza art.256 CP RM. Desigur, dacă sunt prezente toatecelelalte condiții stabilite de acest articol .În continuare, ne vom referi la cei din personalul

instituțiilor de învățământ .Astfel, din analiza prevederilor Codului educației,

putem deduce că funcţiile pur profesionale pot exer -citate de către: personalul didactic și personalul didac-tic auxiliar din învăţământul general (în accepțiuneaalin.(3)-(8) art.53); personalul didactic și personaluldidactic auxiliar din învăţământul profesional tehnic(în accepțiunea alin.(2) și (3) art.71); personalul ştiinţi-co-didactic, personalul ştiinţic, personalul didactic și

personalul didactic auxiliar din învățământul superior(în accepțiunea lit.a)-d) alin.(1) art.117).

Din alte dispoziții ale Codului educației, reiese căfuncţii pur profesionale exercitate de către un aseme-nea personal al instituțiilor de învățământ constituie:1) în învățământul general : a) activităţile de predare-învăţare-evaluare, de instruire practică, conform pla-nurilor-cadru de învăţământ; b) activităţi de educaţiecomplementare procesului de învăţământ; c) activităţide consiliere a copiilor, elevilor şi părinţilor în proble-me de psihologie-pedagogie; d) activităţi de mento-rat; e) activităţi de dirigenţie; f) activităţi de pregătire

pentru realizarea procesului educaţional; g) activităţide elaborare a planurilor educaţionale individualizateşi de predare-învăţare-evaluare, de instruire practică,

conform planurilor de învăţământ pentru copiii şi eleviicu cerinţe educaţionale speciale (alin.(1) art.55); 2) înînvăţământul profesional tehnic: a) activitatea de pre-dare-învăţare-evaluare şi de instruire practică, conform

planurilor de învăţământ şi curriculumului modular şi pe discipline; b) activitatea metodico-ştiinţică şi decreaţie; c) activitatea complementară educaţională şi deîndrumare; d) alte activităţi prevăzute de regulamenteleinstituţionale (alin.(1) art.68); 3) în învățământul superior : a) activitatea didactică auditorială (contact di-rect cu studenţii), realizată prin: ore de curs; seminare,lucrări de laborator, lucrări practice, lucrări de proiec-tare, stagii didactice/clinice şi alte forme aprobate desenat; b) activitatea didactică neauditorială, realizată

prin: conducerea stagiilor de practică; conducerea ac-tivităţilor didactico-artistice sau sportive; conducerea

proiectelor sau tezelor de licenţă, de master, de doc-torat; monitorizarea activităţii individuale a studenţi-lor; activităţi de evaluare şi monitorizare; consultaţii,ghidare directă a activităţii individuale a studentului;alte activităţi prevăzute de regulamentele instituţionale;c) activitatea de cercetare, transfer tehnologic, de crea-ţie artistică şi sportivă, realizată prin: efectuarea cerce-tărilor ştiinţice sau realizarea creaţiei artistice; elabo-rarea de curricula; elaborarea produselor de program;

publicarea articolelor ştiinţice; brevetarea rezultatelorcercetării; elaborarea şi editarea monograilor, culege-

rilor ştiinţice; realizarea tezelor de doctorat; realizareacreaţiilor componistice, literare, de arte plastice, deco-

7/21/2019 RND_nr. 10_2015


25


rative sau design; montarea spectacolelor; realizarearolurilor centrale în producţii teatrale, cinematogra-ce şi/sau televizate; participarea la proiecte ştiinţiceşi coordonarea de proiecte ştiinţice; participarea laconferinţe ştiinţice, festivaluri artistice şi competiţiisportive; alte activităţi prevăzute de regulamentele in-

stituţionale; activitatea metodică, realizată prin: pregă-tirea pentru predarea cursului; elaborarea suporturilorde curs; proiectarea didactică a activităţilor, inclusiv acelor individuale; elaborarea de curricula; elaborarearecomandărilor metodice pentru studenţi; elaborareametodologiilor şi a testelor de evaluare a rezultateloracademice; conducerea seminarelor metodologice;alte activităţi prevăzute de regulamentele instituţionale(alin.(1) art.119).

În cazul exercitării funcţiilor pur profesionale spe-cicate supra, vom atesta activitatea „subadministra-tivă” a celor care reprezintă personalul instituțiilor deînvățământ. În aceste condiții, persoanele în cauză audoar statutul de salariați din cadrul unei persoane ju-

ridice de drept public sau al celei de drept privat. Însăele nu pot avea nici calitatea de persoane publice, nicicalitatea de persoane care lucrează pentru o organizaţiecomercială, obştească ori o altă organizaţie nestatală.

Totuși, în prezența anumitor circumstanțe, cei care,de regulă, îndeplinesc o activitate „subadministrativă”,ajung să exercite funcţii producătoare de efecte juridi-ce. În prezența unor asemenea circumstanțe, activitatea„subadministrativă” a persoanelor în cauză se transfor -mă într-o activitate administrativă.

Cu această ocazie, menționăm că, în doctrina pe-nală, nu contenesc polemicile mai ales în legătură cu(i)relevanța juridică a evaluării cunoștințelor elevilor,

studenților, masteranzilor etc. în cadrul unui examen,colocviu, al unei testări etc. Unii autori consideră căo asemenea acțiune nu presupune exercitarea uneifuncții producătoare de efecte juridice [30]. Dimpotri-vă, alți autori susțin că evaluarea cunoștințelor elevilor,studenților, masteranzilor etc. în cadrul unui examen,colocviu, al unei testări etc. presupune exercitarea uneifuncții producătoare de efecte juridice [31].

Considerăm că, în ipoteza examinată și în ipotezesimilare, trebuie aplicată (cu ajustările de rigoare) re-gula pe care am enunțat-o mai sus, atunci când ne-amreferit la personalul instituțiilor medico-sanitare.

Astfel, important este ca, de ecare dată, să vericămdacă acțiunea realizată de cei din personalul instituțiilorde învățământ este relevantă sub aspect juridic: 1) deuna singură; 2) în asociere cu alte acțiuni. În aceastăa doua situație, prima acțiune devine relevantă sub as-

pect juridic numai dacă se realizează toate acțiunile ul-terioare care sunt necesare pentru a conferi plenitudinefaptului juridic; îndeplinirea acestei condiții conrmăcalitatea de persoană publică (sau de persoană care lu-crează pentru o organizaţie comercială, obştească ori oaltă organizaţie nestatală) a celui care a realizat primadin respectivele acțiuni. La fel, este valabilă teza urmă-toare: în această a doua situație, ultima acțiune devinerelevantă sub aspect juridic numai dacă se realizeazătoate acțiunile anterioare care sunt necesare pentru a

conferi plenitudine faptului juridic; îndeplinirea acesteicondiții conrmă calitatea de persoană publică (sau de

persoană care lucrează pentru o organizaţie comercială,obştească ori o altă organizaţie nestatală) a celui care arealizat ultima din respectivele acțiuni.

După V.M. Homici, de exemplu, cadrul didactic dinînvățământul superior, nu poate să determine de sine stă-tător relevanța (obligativitatea) anumitor efecte juridi-

ce pentru student, atunci când îi evaluează cunoștințelela examen cu o notă sau alta. Cadrul didactic nu esteîn măsură să decidă de unul singur asupra produceriiefectelor juridice care-l vor viza pe student [32]. Un

punct de vedere apropiat îl enunță V.B. Lebedev [33].Să vericăm valabilitatea acestor teze prin prisma unorreglementări normative în materie.

Astfel, de exemplu, Regulamentul privind evalu-area rezultatelor învăţării, promovarea, absolvirea şitransferul elevilor în învăţământul primar, gimnazialşi liceal, aprobat prin Ordinul Ministerului Educațieinr.718 din 24.07.2012 [34], stabilește, printre altele: lasfârşitul ecărui semestru şi, la încheierea anului şco-

lar, învăţătorii/profesorii au obligaţia să încheie situaţiaşcolară a elevilor (pct.7); promovarea în învăţămân-tul secundar general se realizează în baza rezultatelorobţinute de elevi la disciplinile şcolare prevăzute dePlanul-cadru pentru învăţământul primar, gimnazial şiliceal, a rezultatelor la evaluările nale naţionale şi laexamenele de absolvire (pct.8); în clasele liceale ele-vii care au note semestriale/anuale nesatisfăcătoare nu

pot promovaţi. Ei se exmatriculează din instituţia deînvăţământ (pct.9); decizia denitivă referitor la pro-movare sau la repetenţie aparţine consiliului profesoralal instituţiei de învăţământ, ind validată prin ordinuldirectorului instituţiei de învăţământ (pct.10).

La rândul său, Regulamentul de organizare a stu-

diilor în învăţământul superior în baza Sistemului Na-ţional de Credite de Studiu (anexa la Ordinul Minis-terului Educaţiei nr.726 din 26.09.2010) [35] prevede:activitatea de învăţare a studentului, inclusiv activitateaindividuală, precum şi nalităţile de studiu şi compe-tenţele dobândite de student sunt vericate şi apreciate

pe parcursul semestrelor prin evaluări curente precumşi în timpul sesiunilor de examinare, prin evaluări na-le/sumative, în conformitate cu planurile de învăţământ(pct.59); rezultatele evaluărilor nale se înscriu în bor -derouri de către cadrul didactic responsabil (pct.89);condiţia de promovare în următorul an de studii esteacumularea numărului de credite obligatorii pentru ca-

licare, conform standardelor domeniului de formare profesională/specialităţii/programului (pct.91); în ca-zul neacumulării a minim 40 de credite în anul curentde studii şi necesarului de credite (60 credite pentru e-care an) din anii precedenţi, studentul va propus spreexmatriculare (pct.95); exmatricularea este prerogativaConsiliului facultăţii şi se face prin ordinul rectorului,determinând pierderea calităţii de student (pct.128);studenții sunt pasibili de a exmatriculaţi, printre al-tele: pentru nereuşită – acumularea a mai puţin de 40credite de studiu până la nele anului de studii la carea fost înscris; pentru absenţe nemotivate la cel puţin1/3 din timpul prevăzut pentru unităţile de curs din pla-nul de învăţământ în semestrul dat sau absenţe nemo-

tivate pe o perioadă mai mare de cinci săptămâni, etc.(pct.129).

7/21/2019 RND_nr. 10_2015



26

De asemenea, Hotărârea Guvernului RepubliciiMoldova cu privire la cuantumurile burselor, altor for -me de ajutoare sociale pentru studenţii din instituţiile deînvăţământ superior, elevii din instituţiile de învăţământmediu de specialitate, secundar profesional şi persoane-le care studiază în învăţământul postuniversitar, nr.1009

din 01.09.2006 [36], stabilește: bursa de studii se acordăstudenţilor ciclului I, ciclului II, studii superioare inte-grate, învăţământ medical şi farmaceutic şi elevilor careau promovat sesiunea de examinare în termenele stabili-te, în funcţie de rezultatele academice obţinute (pct.37);lista studenţilor ciclului I, ciclului II, studii superioareintegrate, învăţământ medical şi farmaceutic/elevilor in-stituţiei de învăţământ, candidaţi pentru obţinerea burseide studii, este întocmită de către decanul facultăţii/şefulde secţie pentru ecare specialitate şi an de studii, curespectarea cuantumului stabilit de Guvern din numărulde studenţi ciclul I, ciclul II, studii superioare integrate,învăţământ medical şi farmaceutic/elevi din ecare gru-

pă academică, şi conrmată de consiliul facultăţii/con-

siliul de administraţie al colegiului în prima lună dupăterminarea sesiunii de examinare. Decizia consiliuluifacultăţii/consiliului de administraţie se aprobă prin or -dinul rectorului/directorului (pct.38).

La fel, Hotărârea Guvernului Republicii Moldovacu privire la scutirea de plata taxei de studii a studenţi-lor şi elevilor instituţiilor de învăţământ superior şi me-diu de specialitate de stat înmatriculaţi pe bază de con-tract, nr.125 din 15.02.2001 [37], prevede: scutirea de

plata taxei de studii se efectuează, de regulă, în primele15 zile de la începutul ecărui semestru (începând cuanul doi de învăţământ) la prolul, specialitatea, formade studii respectivă, în locurile disponibile cu nanţare

de la bugetul de stat (în limita alocaţiilor bugetare), ţi-nând cont de respectarea următoarelor condiţii: a) me-dia notelor obţinute la sesiunea ordinară din semestrulde studii precedent nu este mai mică decât 8,5 punctela prolurile socio-umane şi economice şi nu mai micădecât 8 puncte la celelalte proluri; b) venitul mediu lu-nar la un membru al familiei pe şase luni premergătoarelunii încheierii semestrului de studii să nu depăşeascăzece salarii minime (pct.3); ca excepţie scutirea de pla-ta taxei de studii se efectuează şi pentru persoanele cumedia notelor obţinute la sesiunea ordinară din semes-trul de studii precedent nu mai mică decât 8 puncte la

prolurile socioumane şi economice şi nu mai micădecât 7 puncte la celelalte proluri, în următoarele ca-

zuri: a) şi-au pierdut întreţinătorul (părinţii, tutorele);a1) sunt persoane cu dizabilităţi care îşi fac studiile laînvăţământul cu frecvenţă redusă; b) îşi fac studiile laînvăţământul cu frecvenţă redusă cu prol pedagogicşi activează în instituţiile de învăţământ preuniversitar;

b1) îşi fac studiile la învăţământul cu frecvenţă redusăşi activează ca instructori, maiştri instruire de produc-ţie şi/sau profesori de discipline de prol în instituţiilede învăţământ secundar profesional; c) venitul mediulunar real la un membru al familiei nu depăşeşte cincisalarii minime (pct.4); scutirea de plata taxei de studiise efectuează prin ordinul rectorului (directorului) in-stituţiei de învăţământ superior şi mediu de specialitate

de stat, în baza deciziei Consiliului de administrare, co-ordonată cu ministerul de resort (pct.2).

Bineînțeles, astfel de exemple ar putea continua.Observăm că, în exemplele prezentate supra,

acțiunea realizată de către cei din personalul instituțiilorde învățământ este relevantă sub aspect juridic doar înasociere cu alte acțiuni, care sunt realizate ulterior decătre decan, rector, director sau alți decidenți. Împre-

ună, toate aceste acțiuni relevante sub aspect juridicalcătuiesc faptul juridic. La rândul său, acest fapt ju-ridic condiționează, după caz: acordarea drepturilor șiobligațiilor unor terțe persoane (elevi, studenți, maste-ranzi etc.); modicarea volumului acestor drepturi șiobligații; încetarea drepturilor și obligațiilor unor terțe

persoane.Doar atunci când sunt parcurse toate etapele prevă-

zute de actele normative în materie (astfel ind con-rmată plenitudinea faptului juridic), de ecare datăatestându-se relevanța juridică a acțiunilor realizate, va

putea aplicată răspunderea în baza art.324 CP RM.Desigur, dacă sunt prezente toate celelalte condiții sta-

bilite de acest articol.În același timp, în cazul în care una din etapele obli-

gatorii nu este parcursă, va lipsi însuși faptul juridic.Așa cum am armat supra, această ipoteză este posibi-lă atunci când o acțiune relevantă sub aspect juridic nueste succedată de următoarele, la fel de necesare (sau,viceversa, o acțiune relevantă sub aspect juridic nu este

precedată de anterioarele, la fel de necesare). În astfelde ipoteze, celui care a realizat acțiunea relevantă subaspect juridic – care este necesară, dar nu și sucientă

– nu-i poate aplicată răspunderea în baza art.324 CPRM. În astfel de ipoteze, cei care fac parte din persona-lul instituțiilor de învățământ, eventual, pot răspunde în

baza art.256 CP RM. Desigur, dacă sunt prezente toate

celelalte condiții stabilite de acest articol. Nu putem exclude cu totul posibilitatea existențeiunor exemple, când acțiunea realizată de cei din perso-nalul instituțiilor de învățământ este relevantă sub as-

pect juridic de una singură. În astfel de cazuri, va putea aplicată răspunderea în baza art.324 CP RM. Desigur,dacă sunt prezente toate celelalte condiții stabilite deacest articol.

Ca rezultat al analizei efectuate supra, pot formu-late următoarele concluzii :

1) nu oricare salariat din cadrul unei persoane juridi-ce de drept public intră sub incidența noțiunii „persoa-nă publică”; nu oricare salariat din cadrul unei persoane

juridice de drept privat intră sub incidența noțiunilor„persoană care gestionează o organizaţie comercială,obştească sau o altă organizaţie nestatală” sau „persoa-nă care lucrează pentru o organizaţie comercială, ob-ştească sau o altă organizaţie nestatală”;

2) persoana publică realizează acțiuni relevante subaspect juridic, deși poate să nu exercite acţiuni admi-nistrative de dispoziţie sau organizatorico-economiceori funcții ale autorității publice. La rândul său, per -soana, care lucrează pentru o organizaţie comercială,obştească sau o altă organizaţie nestatală, realizeazăacțiuni relevante sub aspect juridic, deși nu exercităacţiuni administrative de dispoziţie sau organizatorico-economice ori funcții ale autorității publice;

3) cei din personalul instituțiilor medico-sanitare șidin personalul instituțiilor de învățământ – care exerci-

7/21/2019 RND_nr. 10_2015


27


tă acţiuni administrative de dispoziţie sau organizato-rico-economice ori funcții ale autorității publice – in-tră sub incidența e a noțiunii „persoană cu funcție derăspundere” (și, implicit, a noțiunii mai largi „persoană

publică”), e a noțiunii „persoană care gestionează oorganizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţie

nestatală” (nu însă și a noțiunii „persoană care lucrează pentru o organizaţie comercială, obştească sau o altăorganizaţie nestatală”);

4) în accepțiunea alin.(1) art.123 CP RM, nu este persoană cu funcție de răspundere cel care realizeazăacțiuni relevante sub aspect juridic, însă care nu exer -cită nici acţiuni administrative de dispoziţie sau organi-zatorico-economice, nici funcții ale autorității publice.Totodată, nimic nu împedică a-l considera pe acesta

persoană publică în sensul alin.(2) art.123 CP RM. Înacelași timp, în accepțiunea art.124 CP RM, nu este

persoană care gestionează o organizaţie comercială,obştească sau o altă organizaţie nestatală cel care re-alizează acțiuni relevante sub aspect juridic, însă carenu exercită acţiuni administrative de dispoziţie sau or -ganizatorico-economice. Totodată, nimic nu împedicăa-l considera pe acesta persoană care lucrează pentru oorganizaţie comercială, obştească sau o altă organizaţienestatală în sensul art.333-335 CP RM;

5) acțiunea realizată de cei din personalulinstituțiilor medico-sanitare sau din personalulinstituțiilor de învățământ poate relevantă sub as-

pect juridic, după caz: 1) de una singură; 2) în asoci-ere cu alte acțiuni. În această a doua situație, primaacțiune devine relevantă sub aspect juridic numaidacă se realizează toate acțiunile ulterioare care suntnecesare pentru a conferi plenitudine faptului juri-

dic; îndeplinirea acestei condiții conrmă calitateade persoană publică (sau de persoană care lucrează pentru o organizaţie comercială, obştească ori o altăorganizaţie nestatală) a celui care a realizat primadin respectivele acțiuni. La fel, este valabilă teza ur -mătoare: în această a doua situație, ultima acțiunedevine relevantă sub aspect juridic numai dacă se re-alizează toate acțiunile anterioare care sunt necesare

pentru a conferi plenitudine faptului juridic; îndepli-nirea acestei condiții conrmă calitatea de persoană

publică (sau de persoană care lucrează pentru o or -ganizaţie comercială, obştească ori o altă organizaţienestatală) a celui care a realizat ultima din respecti-vele acțiuni;

6) în cazul în care lipsește un element al sistemuluifaptului juridic, lipsește însuși faptul juridic. Aceastăipoteză este posibilă atunci când o acțiune relevantăsub aspect juridic nu este succedată de următoarele, lafel de necesare (sau, viceversa, o acțiune relevantă subaspect juridic nu este precedată de anterioarele, la felde necesare). În astfel de ipoteze, celui care a realizatacțiunea relevantă sub aspect juridic – care este necesa-ră, dar nu și sucientă – nu-i poate aplicată răspunde-rea în baza art.324 CP RM. În astfel de ipoteze, cei carefac parte din personalul instituțiilor medico-sanitaresau din personalul instituțiilor de învățământ, eventu-al, pot răspunde în baza art.256 CP RM. Desigur, dacă

sunt prezente toate celelalte condiții stabilite de acestarticol.

Referințe:

1. Popov R. Subiectul infracțiunilor prevăzute în capito-lele XV și XVI din Partea specială a Codului penal . Chișinău:CEP USM, 2012, p.174-175, 260-261; Stati V., Popov R.Unele precizări cu privire la înțelesul noțiunii „persoana

publică” (alin.(2) art.123 CP RM). În: Revista Naţionalăde Drept , 2015, nr.4, p.12-22; Dreptul. Săptămânal juridic,2015, nr.15, p.1-5.

2. Decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme deJustiţie din 04.11.2014. Dosarul nr.1ra-1404/14. www.csj.md

3. Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție „Cu pri-vire la aplicarea legislaţiei referitoare la răspunderea penală pentru infracţiunile de corupţie”, nr.11 din 22.12.2014. http:// jurisprudenta.csj.md/search_hot_expl.php?id=195

4. În conformitate cu art.2 al Legii ocrotirii sănătății,adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 28.03.1995*,sistemul de ocrotire a sănătăţii este constituit din unităţi cura-tiv-prolactice, sanitaro-prolactice, sanitaro-antiepidemice,

farmaceutice şi de altă natură. De exemplu, în Hotărârea Guvernului Republicii Mol-

dova pentru aprobarea Regulamentului privind organizareaşi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, structurii şi efecti-vului-limită ale aparatului central al acestuia, nr.397 din31.05.2011**, este stabilită, printre altele, lista instituţiilordin subordinea Ministerului Sănătăţii.

* Monitorul Ocial al Republicii Moldova, 2011, nr.95. ** Monitorul Ocial al Republicii Moldova, 1995,

nr.34.5. Țurcan I. Răspunderea penală pentru coruperea pasi-

vă. Chișinău: CEP USM, 2011, P.136.6. Monitorul Ocial al Republicii Moldova, 2009, nr.67.7. Monitorul Ocial al Republicii Moldova, 2007, nr.157-

160.8. Monitorul Ocial al Republicii Moldova, 2006, nr.87-

90.9. Monitorul Ocial al Republicii Moldova, 2011, nr.128-

130.10. Regulamentul Centrului de Sănătate Publică raional

Orhei. http://www.csporhei.md/index.php?option=com_content&view=article&id=1121&Itemid=281

11. Potrivit alin.(1) art.50 din Codul educației, adoptat deParlamentul Republicii Moldova la 17.07.2014*, în confor -mitate cu structura învăţământului, instituţiile de învăţământse clasică după cum urmează: a) instituţie de educaţie an-tepreşcolară – creşă, centru comunitar de educaţie timpurie;

b) instituţie de învăţământ preşcolar – grădiniţă de copii,centru comunitar de educaţie timpurie; c) instituţie de învă-ţământ primar – şcoală primară; d) instituţie de învăţământsecundar, ciclul I – gimnaziu; e) instituţie de învăţământ se-cundar, ciclul II – liceu; f) instituţie de învăţământ general cu programe combinate – complex educaţional (şcoală prima-ră-grădiniţă, gimnaziu-grădiniţă); g) instituţie de învăţământ profesional tehnic secundar – şcoală profesională; h) institu-ţie de învăţământ profesional tehnic postsecundar şi postse-cundar nonterţiar – colegiu; i) instituţie de învăţământ profe-sional tehnic cu programe combinate – centru de excelenţă; j) instituţie de învăţământ secundar vocaţional de arte, sportetc. – şcoală; k) instituţie de învăţământ superior – univer -sitate, academie de studii, institut, şcoală superioară, şcoalăde înalte studii etc.; l) instituţie specializată de învăţământ

7/21/2019 RND_nr. 10_2015



28

de formare continuă – institut; m) instituţie de învăţământextraşcolar – şcoală (de arte: arte plastice, muzică, teatru; desport etc.), centru de creaţie, club sportiv; n) instituţie de în-văţământ special – instituţie specială, şcoală auxiliară.

De exemplu, în Hotărârea Guvernului Republicii Mol-dova cu privire la aprobarea Regulamentului, structurii şi

efectivului-limită ale aparatului central al Ministerului Edu-

caţiei, nr.653 din 06.11.2009**, este stabilită, printre altele,lista instituţiilor subordonate Ministerului Educaţiei.

* Monitorul Ocial al Republicii Moldova, 2014,nr.319-324.

** Monitorul Ocial al Republicii Moldova, 2009,nr.162.

12. Regulamentul-cadru al facultăţii instituţiei de învă- ţământ superior . http://www.edu.md/ro/inva-amantul-uni-versitar/

13. Regulamentul-cadru al catedrei instituţiei de învăţă-mânt superior. http://www.edu.md/ro/inva-amantul-univer -sitar/

14. Se are în vedere art.183 „Noţiunea de persoană cu

funcţie de răspundere” din Codul penal din 1961.15. Monitorul Ocial al Republicii Moldova, 2001,

nr.8-10.16. Stati V., Popov R. Unele precizări cu privire la

înțelesul noțiunii „persoana publică” (alin.(2) art.123 CP RM). În: Revista Naţională de Drept , 2015, nr.4, p.12-22; Dreptul. Săptămânal juridic, 2015, nr.15, p.1-5.

17. Барков А. Трактовка должностного лица попризнаку совершения юридически значимых действий.B: Юстыцыя Беларусi, 2008, № 8, c.28-31.

18. Din dispoziţia de la alin.(1) art.123 CP RM, rezultă că,în calitate de persoană cu funcţie de răspundere, evoluează,după caz: 1) persoana care exercită funcţiile autorităţii publi-

ce; 2) persoana care, într-o întreprindere, instituţie, organiza-

ţie de stat sau a administraţiei publice locale ori într-o subdi-viziune a lor, exercită acţiuni administrative de dispoziţie; 3) persoana care, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie destat sau a administraţiei publice locale ori într-o subdiviziunea lor, exercită acţiuni de ordin organizatorico-economic.

19. Мирошникова Н.И. O разработке общего по-нятия должностного лица в советском праве. B: Про-блемы защиты субъективных прав и советское граж-данское судопроизводство. Под ред. П.Ф. Елисейкина. Ярославль, 1978, c.66-73.

20. Медведева Е.В., Степенко В.Е. Должностные лица, как субъекты коррупционных преступлений. B:Ученые заметки ТОГУ , 2014, Том 5, № 4, c.442-447.

21. Monitorul Ocial al Republicii Moldova, 2005,nr.176-181.




25. Reşetnicov A. Caracteristicile noţiunii de document.Conotaţii juridico-penale. În: Revista Naţională de Drept ,2008, nr.1, p.37-41.

26. Astfel de ipoteze sunt prevăzute în: Ordinul comunal Ministerului Dezvoltării Informaționale, al Ministerului

Sănătății și Protecției Sociale și al Biroului Național de Sta-

tistică cu privire la aprobarea în redacție nouă a Ordinului

cu privire la aprobarea certicatului medical constatator alnaşterii, nr.110/51/56 din 23.04.2002 (forma nr.103/e-2002),nr.44/347/100 din 11.10.2005*; Ordinul MinisteruluiSănătății сu privire la modul de prescriere şi eliberare amedicamentelor, nr.960 din 01.10.2012**; Ordinul comunal Ministerului Sănătății, al Ministerului Afacerilor Interne

și al Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei cu privire la organizarea examinării medicale a migranţilor,nr.193/68/32 din 28.02.2013***, etc.

* http://www.stare-civila.gov.md/userFiles/le/Ligis-latia/acte_normative/pdf/Ordinul,%20MS,MDI%20si%20BNS.pdf

** Monitorul Ocial al Republicii Moldova, 2012,nr.216-220.

*** Monitorul Ocial al Republicii Moldova, 2013,nr.141-144.

27. Лукашов А.И. Проблемы уголовной ответствен-ности должностных лиц. http://www.lawbelarus.com/repub2008/sub32/text32100.htm

28. Толстик B.A. Состав юридического факта как

разновидность юридической конструкции. B: Юридиче-ская техника, 2013, № 7-2, c.770-776.

29. Теория государства и права. Под ред. В.К.Бабаева. Москва: Юрайт, 2013, c.17; Чувакова А.М.

Юридически значимые условия: аксиологический аспект.B: Актуальні проблеми держави і права. Вип. 40, 2008,c.126-130.

30. Воронин В.В. Педагог и врач как субъекты получе-ния взятки: взгляд против. B: Уголовный процесс, 2005,№ 9, c.13-15; Уголовное право Российской Федерации.Под ред. Б.Ф. Здравомыслова. Москва: Юристъ, 2001,c.390; Уголовное право Российской Федерации. Особен-ная часть. Под ред. А.И. Рарога. Москва: Юристъ, 2004,

р.500; Ноздрачев А.Ф. Государственная служба. Мо-сква: Статут, 1999, c.179; Светлов А.Я. Борьба с долж-ностными злоупотреблениями. Киев: АН УССР, Инсти-тут государства и права, 1970, c.32.

31. Горелик А.С. Уголовная ответственность закоммерческий подкуп. B: Юридический мир, 1999, №1-2, c.15-22. Волженкин Б.В. Служебные преступления:комментарий законодательства и судебной практики.Санкт-Петербург: Юридический центр Пресс, 2005,c.117.

32. Хомич В.М. Взяточничество через призму уголовного закона и судебной практики. B: Судовывеснiк, 2003, № 2, c.51-52.

33. Лебедев В.Б. Преподаватели вузов как субъекты

уголовных преследований и их защита от незаконного уголовного преследования по статье «взятка». https://viktor-lebedev.pravorub.ru/personal/15579.html

34. Regulamentul privind evaluarea rezultatelor învăţă-rii, promovarea, absolvirea şi transferul elevilor în învăţă-mântul primar, gimnazial şi liceal. http://edu.md/le/Burse/REGULAMENT_promovarea.pdf

35. Regulamentul de organizare a studiilor în învăţă-mântul superior în baza Sistemului Naţional de Credite deStudiu. http://www.edu.md/ro/invatamint-profesional-se-cundar-profesional-mediu-de-specialitate-superior-/



RND_nr. 10_2015

Documents

Transcript of RND_nr. 10_2015