Riscul de lichiditate-definitii.Lichiditatea este necesara bancilor in vederea compensarii fluctuatiilor bilantiere asteptate si neasteptate si a furnizarii fondurilor necesare dezvoltarii. Potrivit Normei Bancii Nationale a Romaniei Nr.17/2003 privind organizarea si controlul intern al activitatii institutiilor de credit si administrarea riscurilor semnificative, precum si organizarea si desfasurarea activitatii de audit intern a institutiilor de credit,[footnoteRef:1] riscul de lichiditate este considerat riscul inregistrarii de pierderi sau ale nerealizarii profiturilor estimate, ce rezulta din imposibilitatea institutiilor de credit de a onora in orice moment obligatiile de plata pe termen scurt, fara ca aceasta sa implice costuri sau pierderi ce nu pot fi suportate de institutiile de credit. [1: (art. 3) publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 47/2004 ]

Aceasta reprezinta capacitatea unei banci de a face fata in mod eficient retragerii de depozite si scadentei altor datorii si a acoperi necesarul de finantare suplimentar pentru portofoliul de credite si investitii. O banca dispune de un potential de lichiditati adecvat atunci cand este in masura sa obtina fondurile necesare ( prin cresterea datoriilor, titlurizare si vanzare de active) imediat si la un cost rezonabil. Pretul lichiditatii este in functie de conditiile de piata si de perceptia pietii asupra nivelului de risc al institutiei debitoare. [footnoteRef:2] [2: Hennie van Greuning, Sonja Brajovic Bratanovic, (2004), Analiza si managementul riscului bancar. Evaluarea guvernantei corporatiste si a riscului financiar, Editura Irecson, Bucuresti, p. 102]

Gestionarea riscului de lichiditate sta la baza increderii in sistemul bancar, intrucat bancile comerciale sunt institutii publice indatorate, cu un raport al activelor la capitalul de baza ( Nivel 1 ) in jur de 20:1. Importanta lichiditatii transcende institutia individuala deoarece criza de lichiditati la o singura institutie poate avea repercusiuni la nivelul intregului sistem. Este firesc ca o banca sa transforme termenul datoriilor sale in diferite scadente pe partea de active a bilantului. Intrucat curba randamentului are o panta ascendenta, scadenta activelor in general tinde sa fie mai indelungata decat cea a pasivelor. Fluxurile de intrare si iesire de fonduri efective nu reflecta neaparat scadentele contractuale, iar bancile trebuie sa fie in masura sa indeplineasca anumite angajamente ( cum ar fi depozitele) scadente. De aceea, o banca poate avea de-a face cu necorelari ale lichiditatilor, facand din politicile sale privind lichiditatea si gestionarea riscului de lichiditate factor cheie ai strategiei de afaceri.