reviStM eDitAtM De AcADemiA românM Director: AcAD. ionel ... · Cum să stăpânim valul global,...

Nr. 2–3

fEBRUARIE–MARTIE

2017

Anul XXVII

316–317

reviStĂ eDitAtĂ De AcADemiA românĂ

Director: AcAD. ionel-vAlentin vlAD, preșeDintele AcADemiei române

2

Rev

ista

Aca

dem

ica

E-mail: [email protected]. 021 3188106/2712, 2713; Fax: 021 3188106/2711

Directori:

Acad. Mihai DRĂGĂNESCU (director fondator)octombrie 1990 – ianuarie 1994

Acad. V.N. CONSTANTINESCUfebruarie 1994 – ianuarie 1998

Acad. Eugen SIMIONfebruarie 1998 – aprilie 2006

Acad. Ionel HAIDUCmai 2006 – aprilie 2014

Acad. Ionel-Valentin VLADdin mai 2014 –

conSiliul eDitoriAl:

Acad. Ionel-Valentin VLADAcad. Cristian HERAAcad. Bogdan C. SIMIONESCUAcad. Victor SPINEIAcad. Alexandru SURDUAcad. Victor VOICU

Acad. Dan BĂLTEANUAcad. Alexandru BOBOCAcad. Constantin IONESCU-TÎRGOVIŞTEAcad. Ioan-Aurel POPAcad. Eugen SIMIONAcad. Răzvan THEODORESCUAcad. Maria ZAHARESCU

Sector teHnic:

TehnoredactorDr. Roland VASILIU

Operatori-corectoriAurora POPAIoneta VLAD

colegiul De reDAcŢie:

Redactor-şef Dr. Narcis ZĂRNESCU

Redactori I Elena SOLUNCA-MOISE Mihaela-Dora NECULA

Cuprins

AniverSĂri lA AcADemiA românĂIonel-Valentin Vlad, Academicianul mircea malița la 90 de ani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5Dan Berindei, Academicianul mircea malița – personalitate de excepție . . . . . . . . . . . . . 9Nicolae Panin, Academicianul mircea malița – o viață dedicată româniei

și progresului țării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10 Dan Dungaciu, ce am învățat de la mircea malița? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12 Liviu Bota, omagiu academicianului mircea malița . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19Ionel-Valentin Vlad, Academicianul Aureliu emil Săndulescu la a 85-a aniversare . . . . 21 Nicolae Victor Zamfir, Aniversaria. Academician Aureliu emil Săndulescu – 85 . . . . . . 23Cornel Hațegan, Academicianul Aureliu emil Săndulescu sau despre creativitate

în cercetarea de fizică nucleară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26Victor Voicu, Academician maya Simionescu – ctitor de școală științifică performantă 28Lucia-Doina Popov, o sărbătoare specială . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

SuB cupolA AcADemieiDan Bălteanu, Mihai Micu, Gheorghe Kucsicsa, Mihaela Sima, Marta Jurchescu,

cercetări geomorfologice interdisciplinare asupra alunecărilor de teren declanșate de cutremure . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32

relAȚii interAcADemiceVictor Spinei, Sesiunea jubiliară internațională prilejuită de aniversarea a 25 de ani

de la crearea Academiei de științe a republicii tatarstan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39

opiniiAlexandru Zub, experiența umană între istorie și anamnesis . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45Alexandru Boboc, modelare și stratificare în opera muzicală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47Florian Dumitru Soporan, integrare, legitimitate și identitate: casa de Austria

și preliminariile carierei sale în europa centru-orientală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57Anton Carpinschi, cum ar deveni posibilă o fenomenologie a securității umane.

Despre regăsirea de sine deschizătoare de perspective . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64

evocĂriIrina Cajal Marin, rememorarea unei personalități – nicolae cajal . . . . . . . . . . . . . . . 69Victor Voicu, Academicianul nicolae cajal inspira și genera încredere . . . . . . . . . . . . . 70Ionuț Vulpescu, lumina din ochii profesorului nicolae cajal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71Octavian Lazăr Cosma, Dinu lipatti – marginalii la centenar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72

inStitute Ale AcADemieiEmil Țîrcomnicu, cercetarea etnografică în cadrul Academiei române (1866–1946) . . 80

3

4

Rev

ista

Aca

dem

ica

perSonAlitĂȚi AcADemicePetre Dan-Străulești, titu maiorescu despre „marele bulevard de pace” . . . . . . . . . . . . 84Leonard Olaru, personalități de seamă ale geologiei ieșene,

membri ai Academiei române . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93

in memoriAmDan munteanu (1937–2017) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95Nicolae Panin, theodor neagu – distins geolog și profesor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96

cronicA vieŢii AcADemice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97

ApAriŢii lA eDiturA AcADemiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101

gHiD pentru Autori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102

5

Aniversări la Academia Română

Mircea Maliţa s-a născut acum nouă decenii laOradea. Este un reputat matematician, profesor uni-versitar, eseist, politician, autor, diplomat român. Aurmat şi a terminat Facultatea de Ştiinţe şi Facul-tatea de Filosofie la Universitatea din Bucureşti. Aobținut titlul de doctor în matematică în anul 1972cu teza Modele matematice pentru negocieri. Aurcat toate treptele ierarhiei universitare până lagradul de profesor, fiind titularul Cursului modelematematice în ştiinţele sociale şi al Cursului delogică şi inteligenţă artificială, la Catedra de analizămatematică a Facultăţii de Matematică a Univer -sităţii din Bucureşti.

Între anii 1950 şi 1956, Mircea Malița a deţinutfuncţia de director al Bibliotecii AcademieiRomâne, calitate în care a avut prilejul să cunoascănumeroşi oameni de cultură; printre aceştia, peLucian Blaga, care pe atunci se afla la BibliotecaFilialei Cluj a Academiei. A fost adjunct al Minis -trului Afacerilor Externe, Ministru al Învăţă -mântului (1970–1972), Ambasador în Elveţia(1980–1982), iar apoi în SUA (1982–1984). A fostales membru corespondent al Academiei Române în1974 şi membru titular în 1994.

Mircea Malița a susţinut expuneri şi lecţii laInstitutul Universitar de Înalte Studii Inter naţionaledin Geneva, la Asociaţia Austriacă de PoliticăExternă, în SUA, Marea Britanie ş.a. Este membrude onoare al Clubului de la Roma. Este preşedintefondator al Fundaţiei Universitare a Mării Negre(FUMN), membru al Academiei Mondiale de Arte şiŞtiinţe, al Academiei Internaţionale de Perspectivă

Socială, al Federaţiei Mondiale a Studiului Viitoru-lui, al Academiei Internaţionale „Leonardo daVinci” din Roma.

lucrări publicateÎn domeniul matematicii• Programarea pătratică (1968) – în colaborare• Matematica organizării (1971, tradusă în

limba engleză în 1974) – în colaborare• Programarea neliniară (1972) – în colaborare• Modele matematice ale sistemului educaţional

(1972) – în colaborare

Academicianul mircea maliţa la 90 de ani*

Acad. Ionel-Valentin Vlad

Preşedintele Academiei Române

*Alocuţiune susținută la sesiunea omagială dedicată academicianului Mircea Malița, cu prilejul împlinirii vârstei de 90 de ani (20 februarie 2017, Aula Academiei Române)

Acad. Ionel-Valentin VladPreședintele Academiei Române

6

Rev

ista

Aca

dem

ica

• Triade (1973) • Asupra schemelor cu diferenţe finite iterate –

în colaborare

În domeniul ştiinţelor politice• Pagini din trecutul diplomaţiei româneşti

(1966) – în colaborare cu Virgil Cândea• Diplomaţia. Şcoli şi instituţii (1970)• Diplomatie roumaine (în limbile franceză,

engleză şi rusă, 1970)• Teoria şi practica negocierilor (1972)• Jocuri pe scena lumii (2007)• Tablouri din Războiul Rece (2007)• Între război şi pace (2007)• Istoria prin ochii diplomatului (2014) • Cold War Diplomacy: A Romanian diplomat’s

memoirs (2014)

În domeniul cercetărilor prospective• Cronica anului 2000 (1969, tradusă în limbile

ger mană, polonă, slovacă, ungară şi spaniolă)• Aurul cenuşiu (trei volume)Eseuri• Repere (1967)• Sfinxul (1969)• Pietre vii (1973)• Zidul şi iederea (1977)• Idei în mers (volumul I, 1975; volumul II,

1981)• No limits to learning. Bridging the Human Gap

(1979) – în colaborare• Zece mii de culturi, o singură civilizaţie – Spre

geomodernitatea secolului XXI (1998)Interviuri• Mircea Maliţa, diplomatul român care i-a

sfidat pe ruşi, în 1963, la ONU: Petru Groza ne-adat înapoi Ardealul (interviu cu M. Maliţa),Laurenţiu Ungureanu, Adevărul.ro, 20 aprilie 2013

• Mircea Maliţa: România şi-a cedat suverani-tatea! (interviu cu M. Maliţa), Floriana Jucan, QMagazine, 2 decembrie 2014 etc.

• Lumea vine la tine numai dacă o cauţi, interviuacad. Mircea Maliţa pentru „Curentul” (2009)

Exemplu de cercetare prospectivă, FundaţiaUniversitară a Mării Negre (FUMN) a fost creată înscopul dezvoltării studiilor privind Marea Neagră,ca un centru internaţional de cercetare şi formare. În

primii zece ani, la aceste cursuri au fost peste o miede participanţi din 42 de ţări, în primul rând din cele11 ţări care constituiau Organizaţia de Cooperare aMării Negre.

Atragerea de lectori cu autoritate ştiinţifică aconstituit o preocupare constantă. Creatorul concep-tului modern de complexitate, Gregory Chaitin (cuAndrey Kolmogorov) şi laureatul Premiului Nobel,fizicianul Ivar Giaever (împreună cu Leo Esaki șiJosephson, 1973), sunt exemple de prezenţe memo-rabile. Numeroşi studenţi români păstreazăamintirea unor cursuri care i-au îndrumat şi le-aumijlocit un contact cu teme şi oameni din activitateaştiinţifică mondială.

Există, în general, trei filiale permanente şisemi nare, numite petale:

1. Prevenirea şi rezolvarea conflictelor.2. Laboratorul de tehnologie a informării pentru

educaţie (LITE).3. Centrul de Studiul Energiei, dar temele

cursurilor au cuprins:– ecologie şi resurse marine,– dezvoltare durabilă,– educaţie inovativă,– știinţe economice şi management, precum

şi capitole noi de știinţă avansată şi aplicată. În special, au fost vizaţi cei interesaţi să

stabilească legături de cooperare, să întâlneascăparteneri şi oameni care înţeleg ce loc ocupă MareaNeagră în problematica europeană şi globală. Aşarăta doar câteva dintre organismele care ne-au dato asistenţă preţioasă: Clubul de la Roma, AcademiaMondială de Artă şi Ştiinţă, Fundaţia Mondială pen-tru Studiul Viitorului, UNESCO, UniversitateaNaţiunilor Unite şi, bineînţeles, Consiliul European,BSEC (organismul guvernamental al cooperării laMarea Neagră) şi PABSEC (cel parlamentar).

Lumea nu vine însă la tine fără să o cauţi şi nicifără a testa calitatea de excelenţă a unui centru sauuniversităţi sau însemnătatea nişei vizate de obiec-tivele sale. Treptat, FUMN a dobândit statut consul-tativ pe lângă ONU/ECOSOC, cel de observator pelângă Consiliul Europei, iar Institutul Internaţionaldin Malta a desemnat-o ca punct de referinţă pentruregiunea Mării Negre. Consiliul ştiinţific al FUMNa cuprins personalităţi remarcabile, cum ar ficomandantul Jacques-Yves Cousteau, exploratorul

7

norvegian Heyerdal, Yehudi Menuhin, Saburo Okia– părintele miracolului japonez, Elisabeth Mann-Borgese (fiica lui Th. Mann), scriitorul francez Jeand’Ormesson, gânditorul german Ulrich Weizsäcker(son of physicist and philosopher Carl Friedrichvon Weizsäcker and nephew of former Germanpresi dent Richard von Weizsäcker) ş.a.

Fundaţia editează revista „Millenium“ publicatăîn limba engleză. Numărul trei al revistei a stârnit uninteres deosebit, fiind dedicat dezbaterii Clubului dela Roma, desfășurate în Bucureşti în 1999, cu temaCum să stăpânim valul global, evitând criza şisărăcia şi construind proiecte comune. Trebuie săomagiez comitetul ştiinţific format din personalităţiromâneşti şi străine, cum este Lawrence Klein, lau-reat al Premiului Nobel pentru economie, sau celcare a fost Ilya Prigogine, ambii membri de onoareai Academiei Române.

Acad. Mircea Maliţa: Schimbările în educaţie nutrebuie să se vadă, altfel intrăm în „zâzaniauniversală” (2012/13, Ministerul EducaţieiNaţionale şi Cercetării) – Exemplu pentru Strategiade dezvoltare a României pe termen lung – Româniaeducată!

Acad. Mircea Maliţa, Ministru al Învăţământuluidin anii ‘70, consideră că schimbările în educaţie nutrebuie să se vadă, pentru că altfel „intrăm în zâza-nia universală” şi atenţionează că trăsăturile şcoliitrebuie să fie seriozitate, disciplină şi claritateaobligaţiilor.

Domnul ministru Remus Pricopie: „Noi ne-amconcentrat în ultimul timp pe ceea ce se întâmplăazi, ce urmează să se întâmple mâine, dar uităm cătemelia a fost construită cu mulţi ani în urmă. Intro-ducerea calculatorului şi dezvoltarea departa-mentelor de matematică, IT şi informatică înuniversităţi au produs efecte la nivelul întregiisocietăţi. Ştiţi bine că astăzi avem în marilecorporaţii domeniul informatic, avem români pecele mai înalte poziţii, care au fost creaţi într-oşcoală pe care domnul academician Maliţa a mode-lat-o acum circa 45 de ani.

Studiile prospective... la nivel mondial, primaconferinţă de studii prospective a avut loc laBucureşti, în 1972, dar şi societatea mondială destudii prospective de astăzi recunoaşte contribuţia

pe care România, respectiv domnul academicianMaliţa, a avut-o...

După ’72, dl Maliţa scrie primul raport pentrueducaţie al Clubului de la Roma, «No limits tolearning». Este un studiu care şi astăzi este consi -derat extrem de important şi asupra căruia se facaprecieri pozitive”.

Domnul Academician Maliţa a arătat în răspuns:„...Împrejurările au fost de aşa natură că au permis,într-o perioadă dificilă, şi aşa plină de obstacole înmaterie de ideologie şi de politică, să se facă câ tevalucruri bune pentru educaţie. În ’70 veneam de laMinisterul de Externe, unde fusesem vreo opt aniministru adjunct cu problemele Naţiunilor Unite. Separe că veneam dintr-un loc în care exista un fel deautonomie, deci nu prea se amesteca lumea în tre-burile de externe sau ale ministerului, pentru că eracondus direct de către conducerea de partid şi destat şi problemele nu prea erau de natură a fidezbătute. Mai ales că aveau, multe dintre ele, uncaracter, aşa, mai confidenţial şi atunci eram lăsaţisă lucrăm, ni se dădeau sarcini. Am putut să lucrezdatorită unui prim-ministru extraordinar, care a fostIon Gheorghe Maurer şi care era un talent înmaterie de diplomaţie. Am învăţat de la el,câştigând oarecare independenţă de gândire şi decomportament. De aceea, când am venit aici (la

8

Rev

ista

Aca

dem

ica

Ministerul Învățământului, n.r.), mi-am permis laînceput să fac câteva lucruri după capul meu,repede, fără aprobările formale ale Guvernului ş.a.Mă gândeam mereu pe ce scaun stau eu şi atuncisigur că gândurile mă duceau la Spiru Haret. Eustau pe scaunul lui Haret, pe care îl consideram unzeu al educaţiei şi al modernizării României, o per-sonalitate absolut dincolo de orice istorie şi povestebiografică a figurilor politice. A fost un mit înconstelaţia politică a României, un noroc. Am fostnumit ministru într-un anumit context. S-a discutatpuţin despre o carte, pe care o scrisesem şi care senumea «Cronica anului 2000», şi lumea era foarteimpresionată de carte pentru că atunci se făceauplanuri doar pe cinci ani şi noi le făceam pe 30 deani distanţă. Şi lumea discuta ce aşteaptă omenireaîn 2000.

Obstacolele au fost mereu chiar şi atunci.Duşmănia politică avea forme foarte ascuţite. Înanii ’70 era o altă problemă, cum aduci o noutatecând ai obstacole? Dar un conducător trebuie săgândescă o strategie. Strategia trebuie să ţinăseama de obstacole şi limite înainte de toate. Acumpărerea mea este că în sistemul de azi, care arenevoie de ameliorări fundamentale, sunt lucruri defăcut aproape enorme, enorme. ... Ce este nebuniaasta, să zic aşa, de tip gratuit sau o fantezie, pentrucă s-au luat câteva modele din Occident, maicomplicate, şi care privesc societatea lor, pentrulucruri pe care le făcea ministerul. Educaţia este ochestiune de interes public şi o chestiune de stat.Asta nu este fantezia mea, este istoria politică aomenirii. Ce face statul? Statul are cetăţeni. Cine ainventat statul? Cetăţenii. De ce au inventatcetăţenii această instituţie ciudată? Ca să lesatisfacă cererile şi să-i ajute pentru toate

problemele de viaţă ale lor. Partidul nu apare înaceastă formulă. Piaţa muncii este o noţiune, carepe mine mă îngrozeşte. Să fie absolvent de facultateşi să fie tratat la nivelul legumelor, care se vând înpiaţă, al castraveţilor. Să fim serioşi, este o glumăsinistră”, a mai spus Academicianul Maliţa.

„Nu apare nicio piaţă aici. Este interesul public,la care veghează statul pentru ca oamenii să fie pro-fesional bine pregătiţi. Ştiinţa este un interes publicşi statul veghează ca să se facă ştiinţă bună. Alteinterese vitale, după şcoli şi spitale, sunt calitateaaerului pe care îl respirăm, păstrarea resurselornaturale, parcurile, şoselele, comunicarea, asteasunt de interes public.

Europa este obosită şi rămasă în urmă. Europaare creştere minus 0,5. Cum să cauţi modele înEuropa? Înseamnă că modelele sunt proaste, suntdefectuoase. Totuşi, şcolile din nordul Europei saudin America pot fi modele.

În SUA, şcolile au o disciplină internăextraordinară.... Trăsăturile şcolilor: seriozitate,disciplină, claritatea obligaţiilor.

Schimbările nu trebuie să se vadă prea mult,pentru că dacă se văd mult, intrăm în zâzaniauniversală. Trebuie să fie lucrurile acelea care suntnormale pentru educaţie. Dar din punct de vedere alcelor care fac organizarea, este un haos absolut,este o piedere de timp şi o dezordine foarte mare.Materialele pentru manuale sunt lamentabile.Există un curent mai mare să fim mai patrioţi, să neiubim ţara. Dar dacă citesc o carte de istorie, nu potsă devin mai patriot.” a spus Academicianul MirceaMaliţa.

La mulţi şi buni ani, Venerabile, Domnule Aca -demician Mircea Maliţa!

8

9

Sărbătorim un confrate şi totodată omagieminteligenţa românească întruchipată într-un omdeosebit – Mircea Maliţa! Înainte de toate, eu însumiîn calitate de nonagenar cu stagiu de peste trei ani, îiurez viaţă lungă mai departe pentru binele său, dar șial societăţii noastre tare încercate. Domnia Sa trebuiesă reprezinte un model de realizare, o pildă vie și unneîncetat îndemnător.

Mircea Maliţa este o personalitate de excepţie,un adevărat renascentist, în care se înmănunchează,cu rare însuşiri, matematicianul – om de științăremarcabil – cu gânditorul şi filosoful, cu organiza-torul social şi mai ales cu diplomatul fin şi scriitorulplin de har. Aş mai adăuga seria de contribuţii remar-cabile pe care le-a avut şi în domeniul istoriei, înprimul rând în cel al istoriei diplomaţiei, în care tre-buie spus că n-a fost doar un analist, ci şi un făuritor.El aparţine celor – nu mulţi – care nu doar au trăit, ciau şi făurit istorie, care au ştiut să-şi slujească ţara întimpuri deosebit de complicate şi care, uneori, cu fer-mitate, dar şi cu abilitatea impusă de împrejurări, aufăcut faţă cu destoinicie unor situaţii dintre cele maigrele. Sunt convins că vor veni şi timpuri mailiniştite şi obiective, când istoria diplomaţieiromâneşti, în toată complexitatea ei, va fi judecată şiapreciată în dimensiunile ei reale. Ca un Titulescureîntruchipat, Mircea Maliţa a avut o activitatediplomatică ce l-a singularizat şi care a fost de folosneîndoielnic României, lucru esenţial, dar l-a şi ilus-trat pe plan internaţional.

Evidenţiez felul său de a fi, încadrarea în so -cietate, amabilitatea, ştiinţa de a dialoga, politeţea sa.Dar, înainte de toate, l-am perceput şi-l percep ca peun patriot, dăruit ţării sale, el un om universal,strălucind pe oricare meridian al acestei lumi!Mircea Malița este într-adevăr al României, con-fundându-se cu însăşi existenţa ei, slujind-o şi mai

ales iubind-o, el cel însufleţit de o atât de largă vi -ziune a lumii.

Iubit confrate, ai împlinit 90 de ani. Ştiu, din pro-prie experienţă, că nu este uşor, ci o grea încercare,dar îţi urez să mergi mai departe în această viaţă, cutoate obstacolele şi problemele ei, deoarece dru-murile ne mai sunt încă deschise, cu toate suferinţelenoastre de nonagenari. Sunt convins că mai poţi fi demare folos acestei Românii în căutarea veşnică adrumurilor şi a locului ei în lume!

Îţi urez viaţă lungă, pe cât se poate sănătate şi noiîmpliniri ale minții tale în veşnică mişcare și cu o atâtde puternică putere de creaţie!

La mulţi ani, într-adevăr, nemuritorule, MirceaMalița!

Academicianul mircea malița –personalitate de excepție*

Acad. Dan Berindei

Acad. Dan Berindei


10

Rev

ista

Aca

dem

ica

Academicianul mircea malița –o viață dedicată româniei și progresului țării*

Acad. Nicolae Panin

Matematician, diplomat, filosof, scriitor, profesoruniversitar – acesta este academicianul Mircea Maliţa,una dintre personalităţile cele mai de seamă ale culturiiromâneşti. Este greu să găseşti cuvintele potrivite pen-tru a descrie amplitudinea, complexitatea şi polivalenţagândirii academicianului Maliţa. Ca o piatră preţioasăcu o multitudine de faţete, toate domeniile şi aspectelevieţii pe care le-a abordat, studiat şi descris profesorulMaliţa strălucesc şi se colorează, având o profunzimeşi un grad de noutate inegalabile, toate izvorăsc dintr-oextraordinară experienţă de viaţă şi dintr-un talent de avedea şi înţelege în toată complexitatea fenomenelenaturale şi sociale atât la scară locală şi regională, cât şila o scară globală.

Cultura vastă, cunoaşterea la perfecţie a limbilorstrăine, comunicarea facilă şi diplomaţia înnăscută i-aupermis să intre în contact şi să-şi facă prieteni printrecei mai importanţi şi influenţi oameni din lume. Şi ceeste deosebit de important, tot ceea ce a făcut în viaţă afost făcut pentru ţară, a avut totdeauna în vedere caRomânia să fie beneficiarul legăturilor diplomatice şieconomice pe care le făurea. Este adevărat că şipoziţiile de la ONU, Geneva, SUA, Ministerul Aface -rilor Externe şi în diferitele misiuni internaţionale,unde a lucrat, i-au permis să cunoască şi să câştigeîncrederea şi prietenia personalităţilor şi instituţiilorinternaţionale pentru România.

Aşa a cunoscut-o pe Elisabeth Mann Borgese,„The Mother of the Oceans”, cum era numită, şi careîşi dedicase viaţa înţelegerii problemelor oceanelor şimărilor şi luptei pentru aplicarea unor noi principii decomportare a omenirii faţă de folosirea înţeleaptă aresurselor naturale ale Pământului şi Oceanelor, prin-cipii care se regăsesc în mare măsură în ConvenţiaONU privind Legea Mării. Împreună cu dr. Arvid

Prado, ambasadorul Maltei la ONU din perioadaanilor ’70, Elisabeth Mann Borgese a înfiinţat, în1972, Institutul Internaţional Oceanografic – IOI, caun instru ment internaţional pentru aplicarea gestiu-nii suste nabile şi pacifice a oceanelor şi a princi -piilor prin care resursele geologice ale oceanelorerau considerate Pa trimoniu Comun al Umanităţii.

Institutul Internaţional Oceanografic îşi înde -plineşte misiunea printr-o reţea globală de 35 de centreşi puncte focale situate în 33 de ţări, în conformitate cuo strategie de acţiune care cuprinde colaborăriştiinţifice în studiul Oceanului, formarea de specialiştişi diseminarea cunoştinţelor şi principiilor moderne deutilizare sustenabilă a resurselor marine. Astfel, depeste 40 de ani, au fost organizate în diferite ţări

10*Alocuţiune susținută la sesiunea omagială dedicată academicianului Mircea Malița, cu prilejul împlinirii

vârstei de 90 de ani (20 februarie 2017, Aula Academiei Române)

Acad. Nicolae Panin

11

conferinţele internaţionale „Pacem in Maribus”, la careau participat reprezentanţi ai celor mai prestigioaseorganizaţii de ştiinţă, dezvoltare tehnologică, diplo -maţie şi utilizare a resurselor marine.

Profesorul Maliţa, prin câştigarea respectului şiprie teniei doamnei Elisabeth Mann Borgese, a reuşit săimpună România printre ţările unde funcţionează unuldintre centrele IOI (din 1996), la început la Institutul deCercetări Marine „Grigore Antipa” de la Constanţa,apoi, din 2004, la Institutul Naţional pentru Geologie şiGeo-ecologie Marină – GeoEcoMar. Prin aceastăacţiune, domnul Maliţa a reuşit să facă România maivizibilă pe scena internaţională, să faciliteze formareade specialişti tineri în cadrul programelor IOI şi sădeschidă posibilitatea specialiştilor români să participela elaborarea conceptelor moderne de gestiunesustenabilă a mărilor şi oceanelor în cadrulconferinţelor „Pacem in Maribus”.

Înţelegând importanţa geopolitică deosebită aMării Negre şi a poziţiei României ca ţară riverană aacestei mări, la marginea estică a Uniunii Europene,academicianul Maliţa a fost printre primii care auiniţiat a serie de acţiuni pentru afirmarea roluluiRomâniei în această regiune. Astfel, în anul 1992, cânda luat fiinţa Organizaţia de Cooperare Economică aMării Negre, cu participarea a 11 ţări (şase ţări riveranemării – Bulgaria, Turcia, Georgia, Federaţia Rusă,Ucraina şi România şi cinci ţări vecine mării – Repu -blica Mol dova, Armenia, Azerbaidjan, Grecia şi Alba-nia), acade micianul Maliţa a creat Fundaţia Uni -versitară a Mării Negre.

Fundaţia Universitară a Mării Negre este oorganizaţie nonguvernamentală şi nonprofit, careurmăreşte studiul, analiza şi clarificarea situaţieieconomiilor, a resurselor naturale şi socio-umane exis-tente, a societăţilor, a sistemelor educaţionale şi aguvernanţei din ţările din regiunea Mării Negre,relaţiile acestor ţări cu comunitatea internaţională,precum şi elaborarea de strategii pentru lărgirea

interesului faţă de regiune la nivel global. FundaţiaUniversitară a Mării Negre oferă facilităţi şi expertizăpentru noi grupuri de cercetare şi pentru diferiteorganizaţii educaţionale, realizează şi/sau participă laproiecte regionale sau internaţionale, participă laconferinţe organizate de Organizaţia de CooperareEconomică la Marea Neagră şi la elaborarea de soluţiipentru rezolvarea situaţiilor de conflict din regiune.

Fundaţia Universitară a Mării Negre, sub coor-donarea academicianului Mircea Maliţa, a avutiniţiativa de a crea Reţeaua universităţilor din regiuneaMării Negre, care în prezent numără peste o sută deunităţi de învăţământ superior. Această reţea are un rolfoarte activ în definirea politicilor de formare acadrelor şi de orientare globală a poziţiei statelor dinregiunea Mării Negre.

Am încercat să arăt în puţine cuvinte aspecteprivind rolul academicianului Mircea Maliţa şi îndomeniul cercetărilor şi diplomaţiei din spaţiul maringlobal şi regional, al Mării Negre, rolul Domniei Saleîn promovarea permanentă a României pe toatenivelele şi în toate domeniile. Și acest domeniu, atât despecial al mărilor şi oceanelor, s-a bucurat de o atenţiecu totul deosebită şi benefică a domnului academicianMalița. Cercetarea marină românească îi datorează înmare măsură poziţia în cadrul știinţelor mării la niveleuropean.

Iată o viaţă de muncă şi abnegaţie, trăită pentruRomânia, pentru dezvoltarea multilaterală a ţării.

Profesorul academician Mircea Maliţa împlineşte90 de ani. Este o vârstă a maturităţii şi înţelepciunii şi,când sufletul şi mintea rămân tinere, când voinţa îţidictează să continui să ajuţi, să sprijini, să faci săprogreseze şi oamenii, şi ştiinţa şi comunitatea din carefaci parte, poţi să fii în continuare un leader, unvizionar şi un mobilizator al calităţilor creatoare aleoamenilor din jur.

La mulţi ani, fericiţi, împliniţi, cu sănătate şi cumulte realizări în continuare, domnule profesor!

12

Rev

ista

Aca

dem

ica

Mircea Maliţa a ajuns la 90 de ani. La o aniver-sare de acest fel se aşteaptă, invariabil, şi bilanţuri.Dincolo de dimensiunile formale, cantitative aleacestora, importante sunt celelalte – formative,roditoare, mănoase – adevăratele urme pe care ci -neva, ajuns la această vârstă, le lasă spre moştenire.Despre un asemenea bilanţ lucrător, fără a aveapretenţia de exhaustivitate, am să vorbesc şi eu maideparte.

Care e moştenirea propedeutică a gânditorului,diplomatul şi academicianului pe care îl omagiemastăzi? Pe scurt, ce am învăţat eu de la academi -cianul Mircea Maliţa.

AnverguraExistă un text, din 1962, al lui Tudor Arghezi,

scris în urma participării acestuia, la Geneva, laședinţa Comitetului celor optsprezece state pentrudezarmare: „Prezida într-adevăr România înpersoană sau, mai exact, personalitatea ministruluinostru adjunct, Mircea Maliţa, şeful delegaţieiromâneşti, pe care l-am cunoscut de-abia atunci.L-am văzut făcând ordine între neamuri şi naţii, cuun ciocan bătut în catedră, ori de câte ori se iveamomentul confuz”1.

Mircea Maliţa a avut această vocaţie pe care oidentifica Arghezi – „să facă ordine între neamuri şinaţii”, de la tribune internaţionale, de la mesele denegocieri sau în misiuni secrete, unele clasificateîncă. Platforma însă i-a fost drastic limitată. „În ceeace mă priveşte am făcut diplomaţie sub Dej şiCeauşescu”... Dar, în ciuda vremurilor – sau tocmaipentru asta! – a lăsat, ca lider al unei generaţiiremarcabile şi mentor al celor ce aveau să urmeze,

acţiuni, misiuni şi pagini memorabile în istoriapostbelică a diplomaţiei româneşti.

Chiar dacă nu a făcut, cum i-ar fi plăcut, „să facăordine între neamuri şi naţii”, Mircea Maliţa ne-alăsat o lecţie esenţială: cea a anvergurii. Aparenteste greu să obţii aşa ceva când faci diplomaţie subGheorghe Gheorghiu-Dej, dar miza lui MirceaMaliţa asta a fost. A jucat de fiecare dată, atuncicând a putut, „la mare”, cum se spune, a ţintit, defiecare dată, sus. Animat de un profund orgoliu, dediplomat născut într-o ţară mică, a fost convins cătoate acţiunile trebuie să capete anvergură: nu dinvanitate, nu din orgoliu, ci din utilitate pragmatică.

ce am învățat de la mircea malița?*

Dan Dungaciu**


**Prof. univ. dr., directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române

Prof. dr. Dan Dungaciu

13

A înţeles foarte bine că atâta vreme cât gândeşteminor, România va rămâne minoră. Și a încercat săfie, toată viaţa şi cariera lui, în tabăra celor care augândit major.

Performanţele sale stau sub acest semn. De laAsociaţia de Drept Internaţional şi Relaţii Inter -naţionale (ADIRI) la Clubul de la Roma, de la volu -mele publicate la Oxford la revista „Mille nium” aFundaţiei Universitare a Mării Negre.

Doar două exemple vom consemna aici. DeADIRI se leagă, poate, unul dintre cele mai impor-tante evenimente internaţionale găzduite de Româ-nia, respectiv Colocviul de la Bucureşti (26–28iunie 1969), demn de a fi catalogat „precursorul”Conferinţei de la Helsinki, din 1975. Este suficientsă citim lista cu participanţii la respectivaconferinţă şi să avem măsura anvergurii evenimen-tului. Con ferinţa a fost deschisă de mesajul secre-tarului gene ral U. Thant al ONU şi i-a avut dreptinvitaţi pe Bruno Coppieters, directorul general alInstitutului Regal de Relaţii Internaţionale dinBruxelles, ambasadorul George Ignatiev, reprezen-tantul Canadei în Comitetul de Dezarmare de laGeneva, generalul André Beaufre, directorul Insti-tutului Francez de Studii Strategice, Michel Tatu,redactor la „Le Monde”, profesorul Pierre Hassner,ale cărui cărţi erau în plină circulaţie la Paris, SirGeoffrey de Freitas din Londra, John Campbell,Consiliul pentru Relaţii Externe, New York, LucaPavolini, directorul revistei „Rinascita” din Roma,Camille Aboussouan, reprezentantul Libanului laUNESCO, Johan Galtung, directorul Institutului deCercetare a Păcii, Oslo, şef de şcoală care a atrastineret din toate ţările, Lefkos Clerides, directorulBaroului de Avocaţi şi viitor preşedinte al Ciprului,Jacques Freymond, directorul Institutului de ÎnalteStudii Internaţionale din Geneva, ArthurSchlesinger, New York, consilier al preşedinteluiKennedy, iar din partea organismelor inter -naţionale, Janez Stanovnik, secretarul general alComisiei Economice Europene a ONU de la Ge -neva, directorul general al Oficiului ONU Geneva,Francis Blanchard, directorul general adjunct (şiapoi plin) al Biroului Internaţional al Muncii.

Un eveniment care rămâne, comparativ cu ceeace sunt capabile să organizeze astăzi instituţiile deresort ale statului român, un reper imprescriptibil.

Fundaţia Universitară a Mării Negre – ca să tre-cem la al doilea exemplu – a fost şi aceasta unproiect regional de anvergură pe care l-a lansat şi l-aridicat, în anii ’90, la un nivel la care nu s-a mai ridi-

cat nicio altă organizaţie românească de profil. Totula început în anul 1992, când guvernele ţărilor rive -rane s-au reunit şi s-au hotărât să facă din aceastăreu niune un organism permanent de consultare alriveranilor de la Marea Neagră.

Evenimentul fundamental a fost Conferinţa de laIstanbul, din 25 iunie 1992, când s-a adoptat, prinsemnarea unei Declaraţii, iniţiativa CooperăriiEconomice a Mării Negre (CEMN). Mircea Maliţaa lansat, prin Traian Chebeleu, pe atunci consilier alpreşedintelui României, ideea că în România existăo preocupare a intelectualilor români „de a forma peplan ştiinţific, educativ, un instrument de colaborarepentru aceleaşi ţări riverane. Ţările acestea erau, înfond, riveranii propriu-zişi, pe care îi ştiam, Rusia,Ucraina, noi, Bulgaria, Turcia, dar pentru că turciierau acolo, trebuia să se dea o satisfacţie şi grecilor,care aveau un trecut legat de Marea Neagră, deci afost şi Grecia şi apoi au mai fost ţări, care nu erauneapărat la Marea Neagră, cum e Azerbaijan”.

Treptat, Fundaţia Universitară a Mării Negre adobândit statut consultativ pe lângă ONU/ECOSOC,cel de observator pe lângă Consiliul Europei, iarInstitutul Internaţional din Malta a desemnat-o capunct de referinţă pentru regiunea Mării Negre.

Consiliul ştiinţific al Fundaţiei Universitare aMării Negre a cuprins personalităţi remarcabile, cumar fi comandantul Jacques Cousteau, exploratorulnorvegian Heyerdal, Yehudi Menuhin, Saburo Okia– părintele miracolului japonez, Elisabeth Mann-Borgese (fiica lui Th. Mann), scriitorul francez Jeand’Ormesson, gânditorul german Ulrich vonWeizsäcker ş.a. Răsfoiţi din curiozitate publicaţia„Millenium”, editată de Fundație în colaborare cuAcademia Română şi Asociaţia Română pentruClubul de la Roma. Au apărut 13 numere şi s-a opritîn 2005. Participanţii la acest proiect sunt remarca-bili, de la laureaţi ai Premiului Nobel la personalităţicunoscute şi recunoscute în domeniile lor.

viziunea strategicăAnvergura vine la pachet cu viziunea strategică.

Termenii sunt, la limită, interşanjabili, de aceea o sămă refer tot la exemplele de mai sus.

Cea mai importantă şi preţioasă acţiune aADIRI, de pildă, a fost organizarea evenimentuluimenţionat mai sus. Datele despre ea şi ecoul ei peplan european vorbesc de la sine, iar anvergura afost asigurată. Despre miza strategică a evenimentu-lui s-a vorbit, din păcate, mai puţin2. Pe scurt, celmai importat lucru a fost adăugarea „C”-ului în titlul

14

Rev

ista

Aca

dem

ica

viitoarei reuniuni de la Helsinki, iar, după mărturiilerecente ale lui Galtung, chiar organizarea în sine aconferinţei datorează ceva spiritului Colocviului dela Bucureşti din iunie 1969.

Cum s-a obţinut asta? Și aici urmează un episodabsolut remarcabil.

Cu ocazia Congresului Federaţiei Internaţionalede Studiul Viitorului, organizat la Bucureşti în 2013,pentru aniversarea a 40 de ani de la naştereaorganizaţiei, marele sociolog norvegian şi iniţiatoral studiilor păcii, Johan Galtung, s-a aflat laBucureşti. Unul dintre obiectivele prezenţei sale afost o întâlnire cu vechea sa cunoştinţă, MirceaMaliţa. Întâlnirea s-a produs, iar printre numeroa -sele subiecte discutate la reşedinţa acestuia dinurmă, s-a numărat şi o confesiune. Johan Galtung,pentru prima dată, i-a mărturisit colegului şiprietenul său, următorul episod: cu ocazia Coloc -viului de la Bucureşti, dedicat cooperării şisecurităţii europene din 1969, Galtung a avut odiscuţie cu Maliţa, la restaurantul Casei Oamenilorde Ştiinţă. La masă, diplomatul român i-a povestitcă tocmai participase la Sesiunea Comitetului dedezarmare de la ONU, din Geneva, unde a văzut şia auzit că se discuta ceva de genul „teoriei primeilovituri”. A fost extrem de contrariat şi impresionatatunci. Aceste experienţe i le-a împărtăşit luiGaltung, i-a făcut scheme, desene, calcule pe unşerveţel de la restaurant, i-a explicat în detaliuopiniile şi temerile sale. Galtung asculta foarteinteresat, chiar a luat şerveţelul cu el la plecare.

După 45 de ani de la discuţia aceea plină de tâlc,în apartamentul lui Mircea Maliţa, într-o confesiunela care a asistat şi soţia academicianului, JohanGaltung a reamintit acea întâlnire şi i-a mărturisit luiMircea Maliţa ceea ce nu-i mai pomenise niciodatăpână atunci. În vremea conferinţei de la Bucureşti,Galtung era, dacă nu consilier, în relaţii foarte bunecu preşedintele Finlandei, Urho Kekkonen, cu care adiscutat inclusiv în perspectiva organizării viitoareiConferinţe de la Helsinki. Pentru Urho Kekkonenera tema majoră, dorea conferinţa, dar spunea că nuo face pentru că nu a primit semnale că Europavestică ar fi interesată de aşa ceva. Spunea că „m-amlămurit că nu vor, nu îi interesează securitateacomună, nu au motive”. Galtung i-a povestit atuncipreşedintelui Finlandei ceea ce auzise de la Maliţaîn legătură cu „teoria primei lovituri” şi desprefaptul că vesticii, la fel ca şi esticii, au toate mo -tivele din lume să se teamă pentru securitatea lor3.

După această discuţie Galtung-Kekkonen, înarmatinclusiv cu acest argument, preşedintele finlandez arfi demarat cu mai mult succes pregătirile pentruconferinţă. „Nu ţi-am spus asta până acum, dar aşaau stat lucrurile. Eu de la tine ştiam de teoria primeilovituri, aşa că trebuie să împart cu tine meritulacesta” – a conchis Johan Galtung în locuinţa aca -de micianului.

Cât şi cum a contat demonstraţia lui MirceaMaliţa de pe şerveţelul de la Casa Oamenilor deȘtiinţă în perspectiva organizării Conferinţei de laHelsinki din 1975 este greu de estimat. Dar dacăfostul consilier al preşedintelui Finlandei de la aceavreme a ţinut să facă această confesiune, după maibine de 40 de ani de la consumarea ei, ceva tottrebuie să fi fost.

A doua chestiune legată de viziunea strategică alui Mircea Maliţa se referă la Marea Neagră şi lamizele şi premisele care au întemeiat şi FundaţiaUniversitară a Mării Negre.

Știm cu toţii astăzi că a existat o bătălie acerbăîntre două concepţii privind Marea Neagră: una căMarea Neagră este a riveranilor, iar a doua că MareaNeagră este mare deschisă. După cum spune acade-micianul: „A doua soluţie nu avea mari simpatii,nici la ruşi, nici la turci, mai ales la turci, care ştiaucă: vorbiţi voi, vorbiţi, dar cheia e la noi! Noi avemstrâmtorile! Ca să ajungeți aici, trebuie să se treacăprin Bosfor. Şi cum ei au spus că pe acolo nu potintra cum vor navele militare, la cheia asta, spun ei,ţinem şi nu vom renunţa niciodată... Deci, problemas-a pus înainte de război, în 1936, la Montreaux. Şiatunci cele două idei s-au ciocnit. Anglia prezentă,voia mare liberă, Occidentul voia la fel, bineînţeles,mare liberă, în schimb ruşii şi turcii, cam singuri,eventual cu aliaţii lor din regiune, erau pe poziţia căMarea Neagră este a celor din regiune”.

Fundația s-a croit în jurul conceptului titulescianal Mării Negre, dar, în preajma anului 2005, viziu -nea românească şi euroatlantică asupra Mării Negres-a modificat. România a devenit vârful de lance alunei politici care nu mai favoriza ideea Mării Megreca mare a riveranilor, ci ca spaţiu de înaintare a fron-tierei euroatlantice. Am putea spune că România atrecut de la o viziune tip Titulescu asupra MăriiNegre, la una de tip Gheorghe Brătianu, care eramult mai apropiată de formula Mării Negre ca „lacrusesc”. Brătianu lega explicit şi strict nivelul desecuritate al României cu prezenţa sovietică sau

15

rusească la Marea Neagră. Nu este întâmplătorfaptul că Fundaţia Universitară a Mării Negre,începând cu 2005, şi-a redus prezenţa publică şi,practic, a dispărut din peisaj. Academicianul a spusexplicit: „Ne-am trezit dintr-o dată că nu avem ce săfacem – ai cui suntem, Fundaţia ce mai face? Cerost mai are Fundaţia, pentru că era construită,iniţial, pe o idee a riveranilor. Vestul devenea din ceîn ce mai pofticios la Marea Neagră – nu puteavorbi cu turcii şi ruşii, obiecţiunea lor era destul deputernică. Iar când a găsit un slujitor fidel al ideiicare preferă să fie, în loc de riveran, săgeată aOccidentului în inima răsăriteană, s-a terminat.L-a folosit fără scrupule”.

O viziune strategică a ieşit din scenă în jurulanului 2005, cel puţin pentru o perioadă. Revineastăzi? Vom vedea. Dar asta este cu totul altăchestiune.

curajul academicAcademicianul Mircea Maliţa trebuie invocat,

din punctul meu de vedere, nu doar din perspectivanumărului mare de cărţi pe care le-a publicat, ci maiales pentru că, în multe dintre acestea, a avut curajulsă se ia în piept cu teze care păreau sacrosante lanivelul spaţiului public. Voi selecta aici doar unadintre ele, respectiv una dintre cele mai rezilienteteze din domeniul relaţiilor internaţionale şi nunumai – chestiunea Războiului Rece. Avem de-aface aici cu o veritabilă teorie a lui Mircea Maliţa peaceastă chestiune, ale cărei cadre majore se cuvinexplicitate4.

Suntem în plin Baudrillard! Căci Războiul Rece,vorba sociologului francez, „nu a avut loc” pentruMircea Maliţa! Mai concret, ceea ce s-a petrecut nua fost tocmai un război, chiar dacă a fost prezent – şimai este! – în aceşti termeni. Ceea ce ne spunecărturarul Maliţa este consecinţa experienţei nemij -locite pe care diplomatul Maliţa a desfăşurat-o înacea perioadă. Teoria lui despre Războiul Rece arputea să fie cel mai bine înţelească după o reţetă pecare un clasic al ştiinţelor sociale, Vilfredo Pareto, aconsacrat-o în faimosul său Traité de sociologiegénérale (1917). Teoria se construieşte prin metodainductivă, pornind de la faptele sociale, după careeste (re)testată, pe terenul realităţii, prin metodadeductivă. Ceea ce rezultă sunt o serie de legităţi, fieşi slabe, ale disciplinei sociale.

În acest cadru trebuie înţeles şi demersulcărturarului-diplomat Mircea Maliţa. Faptele pe

care şi-a construit, inductiv, teoria sunt eveni-mentele la care, direct sau indirect, a luat parte cadiplomat, plecând de la cele care implicau nemijlo -cit România şi ajungând la cele care vizau relaţiadintre marii competitori ai vremii, SUA şi URSS. Pebaza lor şi-a construit viziunea care, odată stabilită,se reîntoarce în realitate, deductiv de data asta,pentru a se valida şi a da seama, concomitent deaceasta. Iar viziunea sa este una care pivotează înjurul ideii deja sugerate: în realitate, Războiul Recenu a avut loc.5

Pe scurt, miza polemică este aceasta. RăzboiulRece este (încă) prezentat în lucrările clasice care îisunt consacrate, inclusiv în manuale de genul celorutilizate de către NATO, prin viziuni care au în cen-tru termenul „conflict”: conflict între cele douăsuperputeri, conflict între cele două blocuri militareaferente şi (tot) conflict între actorii din lumea atreia, afiliaţi uneia sau alteia dintre tabere, inclusivprin intervenţii ale superputerilor acolo (Vietnam,Afganistan).

Mircea Maliţa spune că nu e tocmai aşa! Dintot ce a văzut el în perioada în care a slujit ca diplo-mat, nu această paradigmă i se pare convingătoare.Nu acesta este cadrul cel bun de înţelegere.Războiul Rece a fost, în realitate, un soi de „paxatomica”, bazată pe aşa-numite proto-agreements-uriîntre marii competitori, care au funcţionat pe maimulte paliere: confruntarea nucleară şi cursaînarmărilor, atitudinea faţă de învinşii celui de-alDoilea Război Mondial (ambele superputeri şi-auasumat dez voltarea şi sprijinul statelor luate îngestiune, dar numai SUA a reuşit să livreze), con-sens în ceea ce priveşte demantelarea regimurilorcoloniale etc. În ceea ce priveşte războiul propa-gandistic, acesta era la ordinea zilei şi nu făceaparte din zona proto-înţelegerilor. Confruntărileideologice sau răz boaiele mediatice erau la ordineazilei, dar dincolo de ele existau filtre care mediaudisputa. De aici şi importanţa serviciilor secrete,care erau, în timpul Războiului Rece, veritabilemecanisme de control, echilibru, garantori aiînţelegerilor fundamentale în cazul derapajelorpolitice. Fireşte, accidentele nu erau completexcluse: criza rachetelor din Cuba a fost o crizăveritabilă, care putea, fie şi printr-o eroare,declanşa o conflagraţie, dar ceea ce ne spuneMircea Maliţa este că episodul Cuba 1962 nu afost reprezentativ pentru Războiul Rece – a fostexcepţia, nu regula intervalului denumit aşa.

16

Rev

ista

Aca

dem

ica

constructor de instituţiiMircea Maliţa este absolvent al Facultăţii de

Filosofie a Universităţii din Bucureşti, dar relaţia luicu filosofia în sensul tehnic al cuvântului a fost şieste relativ precară. Și nu pentru că nu a scris despreanumiţi filosofi sau opere consacrate, ci pentru că autilizat toate acestea în a doua instanţă. Ca unelte, cainstrumente pentru altceva. Filosofii şi filosofia nuau fost scopuri în sine, ci doar scopuri pentru sine.Și asta este emblematic pentru personalitatea şiosatura spirituală a Domniei Sale. Mircea Maliţaeste un pragmatic, are un contact tenace cu reali-tatea, pentru el diferenţa dintre „a fi” şi „a face”nu este fundamentală. Este faustian. Mântuirea,pentru Mircea Maliţa, precum Faust-ul lui Goethe,este o chestiune de faptă. A face, devine definito-riu, de aici vocaţia sa pentru instituţii, nu pentrusisteme filosofice. Mefistotel nu-i va lua sufletulacademicianului Maliţa, pentru că faptele sale îlvor fi mântuit6.

Peste tot unde a fost, Mircea Maliţa a construitinstituţii. Și sunt multe şi însemnate. Ar fi putut fi şimai multe şi mai însemnate, dacă nu ar fi fost, deprea multe ori, sub vremi. Am menţionat dejaAsociaţia de Drept Internaţional şi RelaţiiInternaţionale (ADIRI). Activitatea de la MinisterulEducaţiei (februarie ’70–octombrie ’72), când aintrodus limbile străine în sistemul românesc deeducaţie, chestiune pe care o consideră „cea maipopulară măsură pe care am luat-o, importantăpentru nenumăraţi oameni. Până şi astăzi primesctelefoane de la oameni care îmi spun că le-amschimbat viaţa, pentru că au putut învăţa englezasau germana. Acum sunt stabiliţi în străinătate,bunici, bătrâni. Acela a fost momentul”.

Dar nu este doar atât. Ar mai trebui amintite:Centrul European de Învăţământ Superior pe lângăUNESCO, care s-a făcut în România, nu în altăparte, iar esenţial a fost că Mircea Maliţa era prietencu directorul general al UNESCO de la ONU; adoua iniţiativă a fost primul Congres de studiu alviitorului; atunci îi spunea „science of the future” şis-a bucurat de o prezenţă remarcabilă, de mareanvergură la nivel internaţional7. Ar fi putut să seconstituie în bazele unei şcoli de prognoză, care dinpăcate nu s-a putut înființa şi împlini în Româniaacelor ani.

Urmează, nu în ordine, alte instituţii pe care le-acreat sau consolidat în România: Clubul de la Roma,un program de pregătire al diplomaţilor, un fel demaster de specialitate, pe care Maliţa l-a iniţiat, apoi

Fundaţia Universitară a Mării Negre, revista „Mille -nium”, Comisia de prognoză a Academiei Româneşi multe altele.

cultura conteazăPentru Mircea Maliţa filosofia, cultura, în gene -

ral, au fost un adjuvant. Dar asta nu înseamnă că nuau contat. Au contat, şi încă cum. Cultura nu te facenici diplomat bun, nici ministru bun, nici profesorbun, nici politician bun – dar asta nu înseamnă că eun ingredient de care te poţi dispensa nepedepsit. Iarpentru Mircea Maliţa, în orice ipostază s-a aflat, cul-tura a contat, dacă nu decisiv, atunci semnificativ. Afăcut, de multe ori, diferenţa.

În prezentarea pe care o face publicaţiaamericană „Diplomatic dossier” din septembrie1983, spaţiul alocat ambasadorului român MirceaMaliţa este, practic, mai întins decât cel alocat celor-lalte state răsăritene, iar dimensiunea academică nule-a scăpat. Mircea Maliţa este caracterizat acolo ca„scholarly”: „Scholarly and candid, Mircea Malitzais the traditional, exemplary diplomat... Nothingthat his cief duty is to sustain a dialogue betweenRomania and other contries, Malitza has been eagerto associate himself with American universities andhas lectured on campuses throughout the country”(Diplomatic Dossier, An Insider’s Guide to Interna-tional Washington, Premier edition, September1983).

Mircea Maliţa a participat la multe reuniuni,unele internaţionale – când era în SUA – a colaboratcu instituţii prestigioase, un centru de la Washing-ton, Universitatea din Maryland, UniversitateaStandford, Universitatea de Stat din Ohio. În plus, adevenit un participant constant la activităţile de laCouncil of Foreign Relations în SUA, unde asusţinut o conferinţă. De atunci a intrat în circuit şi is-au deschis uşi „în locuri în care n-aş fi ajunsniciodată, în statele din centru, în statele din sud, lastatele vestice, peste tot. Eu cred că am ţinut celpuţin zece expuneri, erau plăcute şi se terminauîntr-o atmosferă amicală”.

Mircea Maliţa este un cărturar indiscutabil şiasta se vede în toate acţiunile pe care le-aîntreprins, fie că a fost diplomat în Ministerul deExterne, fie în misiunile din Orientul Mijlociu sauministru al Educaţiei. Reţeaua sa de relaţii, con-tacte de cel mai înalt nivel, invitaţiile pe care le-aprimit după ce ca riera sa diplomatică s-a încheiat,sunt cel mai bun indiciu pentru faptul că a lăsat defiecare dată o urmă, care nu a fost doar insti -

17

tuţională sau birocratică. Repet: cultura nu te faceun bun diplomat. Dar este greu să ajungi un marediplomat fără anvergură culturală. Iar MirceaMaliţa a fost aşa.

cumpătareaA rămas faimoasă replica lui Ion I.C. Brătianu

adresată marelui Nicolae Iorga la întrebarea: „Cepoate învăţa un savant de la un inginer?” Brătianua răspuns: „Măsura, domnule profesor, măsura”.

Mircea Maliţa este un om cumpătat în judecăţi şiabordări. Este un diplomat prin formaţie şi educaţie;un diplomat care, dacă ar fi să-l încadrăm într-o liniede tradiţie românească, ar fi cea legalistă a lui TakeIonescu şi Titulescu, deşi, temperamental, ar puteaavea loc şi pe linia politică, în forţă, marcată deprestaţia lui Ion I.C. Brătianu sau a francezuluiGeorges Clemenceau.

Cumpătarea aceasta i-a marcat de fiecare datăabordarea diplomatică şi viziunea în relaţiileinternaţionale. La un moment dat, discutând cuDomnia Sa despre un eveniment de la FundaţiaUniversitară a Mării Negre, în care erau implicaţi şichinezii, a replicat: „Chinezii?... Îmi plac. Dar ştiide ce? Pentru că sunt mari… Și mie îmi plac toţi ceicare sunt mari”.

Mircea Maliţa are, în relaţiile internaţionale, unrealism unic. Cea mai bună teoretizare a acestuirealism este tocmai „cuminţenia pământului”, titlulşi subtitlul uneia dintre cărţile cele mai iubite aleacademicianului. Dar „cuminţenia pământului” nueste numai despre trecut, ci şi pentru prezent şiviitor. Expresia acestei „cuminţenii a pământului”pentru statele mici în secolul XX şi XXI oilustrează Mircea Maliţa printr-un faimos decalog,în care contabilizează, pe urmele lui NicolaeTitulescu, codul de conduită a statelor mici, unveritabil ghid de strategie şi comportament. Iată-lpe scurt8:

„1. O ţară mică construieşte relaţii bune cu toatemarile puteri. Nu are litigii cu ele, nu le provoacă,nu le insultă. Războaiele se termină prin încheiereapăcii şi marile puteri stau pe scaunele principale. Înultimă instanţă ele iau deciziile asupra viitoarelorfrontiere, statutului diferitelor ţări mici, mărimii şiteritoriilor lor.

2. Statele mici nu se lasă implicate în conflictelecelor mari. Îşi asigură acest obiectiv, evitândalianţele în orice conflict. Principiul de bază este«ţine-te departe şi nu te băga» când este vorba

despre conflicte existente. Trebuie evitat riscul de ate trezi într-un război care nu te priveşte, în care,odată intrat, accepţi cele mai mari riscuri pentrupropria supravieţuire.

3. Asigură-te de o stare internă echilibrată şiordonată. Luptele pentru putere ale partidelorpolitice sunt o primejdie constantă. Ele duc la celmai mare pericol al războiului intern. Majoritatearăzboaielor din lume sunt cele interne.

4. Asigură-te de regimuri bazate nu doar pevotul ce poate fi influenţat şi falsificat, ci pe autori-tatea unor oameni, care prin definiţie este măsuratăde gradul de încredere pe care îl obţin. Autoritateanu înseamnă dictatură. În cea mai mare măsură,soarta ţărilor depinde de oamenii care stau în frun-tea lor. Dezastrele provin de la dictatori ce se intro-duc prin forţă şi fraudă.

5. Toţi dictatorii, fără excepţie, sunt bolnavi.Suferă de grade diferite de hybris. Nu sunt capabilidecât de a se vedea pe ei, cu ego-uri ca niştebaloane, ignorând ce se petrece cu populaţia, oricese mişcă în afara lor şi a unui cerc sigur desicofanţi.

6. Soluţia o oferă exemplele marilor oameniconsacraţi binelui public, ca Roosevelt în SUA,Churchill în Anglia, De Gaulle în Franţa.

7. Statul este prin definiţie ocrotitorul şislujbaşul menit să servească interesul public sau pecel colectiv. Statul este cea mai frumoasă şi nobilăinstituţie construită de cetăţeni pentru a-i servi şiapăra. Un cetăţean într-un stat normal se uită lacartea lui de identitate, aşa cum un om îşi mângâiedovada că deţine o sumă mare de bani la bancă.

8. Feriţi-vă de doctrine înşelătoare! Ele abundă,invadând creierele, transformă oamenii în turmeanesteziate, capabile să se arunce singuri şi debunăvoie în prăpastii. Pe scurt: nu consumaţidroguri, nu vă lăsaţi prostiţi, rămâneţi lucizi.

9. Nu puteţi convinge pe cei mari să facărăzboaie, dar feriţi-vă de ele ca de ciumă. Un degetde vă prind şi sunteţi pierduţi”.

patriotismulUltima, dar nu cea din urmă lecţie a lui Mircea

Maliţa, este cea a patriotismului. AcademicianuluiMaliţa nu îi plac sindrofiile, festivităţile, mai alescele care îl vizează. Probabil că nici cea de acum,dar le acceptă şi le recunoaşte, uneori resemnat,importanţa şi semnificaţia. Aşa cum nu îi place săfie lăudat, să fie în prim-plan, nu îi place să

18

Rev

ista

Aca

dem

ica

vorbească patriotic, bombastic, ritos. Nu îi placeexcesul în nimic, cu atât mai mult când vine vorbadespre patrie. Dar asta nu îl face mai puţin patriot.Iar asta se simte, până la urmă, în toată activitateasa, diplomatică, ştiinţifică sau didactică. De laaccentul masiv pe istoria românilor, pe care ociteşte într-o formulă diplomatică, trecând prinPagini din trecutul diplomaţiei româneşti (1966)sau ad mirabila Cuminţenia pământului. Strategiide supravieţuire în istoria poporului român, lacare aş adăuga, cu voia dumneavoastră, şi Istoriaprin ochii diplomatului, totul palpită de un patrio-tism vibrant, dar discret, manifestat deseori maidegrabă negativ: critica situaţiei în care a ajunsRomânia şi lipsa ei de orizont şi perspectivă. Înultimă instanţă, această pledoarie critică, aceastăiritare a academicianului tot în numele patrio-tismului se face.

Vocaţia aceasta de constructor de instituţii, deom al faptei şi de patriot explică mult, dacă nu totul,din travaliul celui pe care îl omagiem aici. Iată cumsună ultimul punct din decalogul pe care l-amprezentat la secţiunea anterioră: „Munciţi până cândvă dor palmele sau capul. Nimic nu egalează ener-gia de care puteţi da dovadă. Ea e însoţită de tena -citate sau încăpăţânare, dar şi de convingere că sepot face schimbări în bine. Uneltele voastre devinmai bune în epoca tehnologiei şi ştiţi din ce în cemai multe lucruri când ştiinţa transformă mistereleîn proiecte realizabile”9.

Dar munca şi angajamentul nu sunt în gol. Au,de fiecare dată, chiar dacă nerostit, un ţel şi o miză.Mircea Maliţa nu este un Ulise fără Penelopa, iardespre asta aflăm în una dintre foarte rarele salemărturisiri de credinţă în acest sens. Textul, dincolode valoarea hermeneutică a unei vieţi şi a uneiopere, are şi o tâlcuire testamentară: „Rădăcinilemele, copilăria sunt toate aici. Am trăit şi am lucratpentru România. Numai pentru România! Niciun altsubiect nu am avut ca diplomat sau ca ministru. Num-am gândit decât la ţară, la popor. Nu e vorba denicio formulă patriotică, niciun fel de exclamaţie,niciun fel de imn. Este o chestiune acolo, ascunsă în

încreţiturile minţii. Pe undeva, este o celulă carespune că eşti român”.

note

1Acest text se bazează, cu precădere, pe numeroasele dia-loguri pe care le-am avut cu domnul Mircea Maliţa de-a lungulanilor, o parte dintre acestea fiind concretizate în Mircea Maliţa şiDan Dungaciu, Istoria prin ochii diplomatului, Editura RAO,Bucureşti, 2014.

2 A se vedea Mircea Maliţa, Litera ,,C” – Cooperarea.Cuvântul, scopul şi cadoul oferit de Colocviul de la Bucureşti carea făcut posibilă Conferinţa de la Helsinki, dosar întocmit deTeodor Onea, Bucureşti, Editura ISPRI, 2017.

3 Aşa-numita „teorie a primei lovituri” se referă la oplauzibilă înţelegere între cele două mari puteri care stipula faptulcă orice posibil conflict nuclear, chiar şi în cazul excepţional cândnu va putea fi evitat, să nu vizeze direct cele două mari super -puteri. Altminteri spus, dacă una dintre ele ar fi declanşat ataculnuclear, prima lovitură ar fi trebuit orientată nu spre teritorulsuperputerii inamice, ci spre teritoriile aliaţilor acesteia! Ripostacare ar fi urmat din partea celeilalte supraputeri ar fi vizat, la rân-dul ei, tot un teritoriu aliat al inamicului. După acest set de lovituri,cele două superputeri se vor fi aşezat la masa negocierilor, negre-vate de o lovitură nucleară care să le afecteze nemijlocit. Miza„teoriei primei lovituri” era aşadar să evite un război nuclearmondial şi să menţină posibilitatea revenirii la echilibru a sistemu-lui, inclusiv în cazul – excepţional – al unor prime loviturinucleare.

4 M. Maliţa, Cold War Diplomacy. A Romanian Diplomat’sMemoirs, Small Players/Big Gambits Amazon, New York, 2014.

5 Redată succint, această viziune este prezentată şi în MirceaMalitza, Cold War Diplomacy. A Romanian Diplomat´s Memoirs,Translation by Adrian George Sahlean, Create Space IndependentPublishing Platform, 2014, p. 239–260.

6 „Căci urma zilei mele pamântene,/ Nici în eoni nu poate sădispară,/ Și presimțind o fericire, ce înaltă se-nfiripa,/ Eu gustacum suprema clipă” (Goethe).

7 Iată comentariul academicianului: „Şi acum îmi aducaminte de domnul Mugur Isărescu. Era tânăr, abia intrat în acti -vitatea de cercetare şi venise ca să asiste la conferinţa celui maimare seminar de Future Science a prospectologului americanKahn, autorul faimoasei cărţi «Anul 2000». Legat de acesteveniment, şi acum Isărescu îşi aminteşte, când cineva l-a întrebatpe Kahn: Domnule, dumneata cum alegi între mai multe va riante?Iar Kahn zice: O aleg pe cea mai puţin probabilă! Şi care estefoarte puţin probabilă acum? Iar Kahn a răspuns: China. Şi acumîşi aduce aminte Isărescu de acel răspuns. Abe rant atunci, actualastăzi”.

8 A se vedea în Mircea Maliţa, Mare şi mic, Editura ISPRI,Bucureşti, 2016.

9 Ibidem.

19

Omagiem o personalitate a diplomaţiei române,academicianul Mircea Maliţa. Ca diplomat, MirceaMaliţa şi-a consacrat talentul şi energia serviriipoporului din care face parte.

El s-a afirmat ca diplomat în perioada pe care elînsuşi o numeşte „deceniul deschiderii”, anii1962–1973. Graţie unei diplomaţii abile, Româniareuşea să fructifice într-un context internaţionaldominat de tensiunile dintre URSS, SUA şi China șisă obţină o relativă independenţă politică în cadrulblocului comunist, fără însă a-l părăsi şi fără aprovoca iritarea ideologică a Moscovei. Era vorbade afirmarea unor principii care corespundeauaspiraţiilor românilor – de apărare a independenţeişi suveranităţii naţionale, a integrităţii teritoriale şineamestecul în treburile interne ale altor state.Minis terului de Externe i se acorda un rol importantîn realizarea acestei orientări a politicii externe.

Terenul de precădere pentru afirmarea acestorprincipii a fost cel al diplomaţiei multilaterale, ONUși organizaţiile interguvernamentale. Ţara noastrăparticipa la marile dezbateri pe probleme centraleale vieţii internaţionale, cum ar fi dezarmarea, paceaşi securitatea internaţională, buna vecinătate dintrestate, dezvoltarea. Ea avea iniţiative, iar vocea sa eraauzită şi ascultată. România ducea o politică glo -bală, pentru că din punctul ei de vedere orice violarea principiilor, care trebuiau să guverneze raporturiledintre state, aducea atingere intereselor statuluiromân şi trebuia acţionat în consecinţă. MirceaMaliţa s-a aflat pe prima linie a acţiunii României.Memoriile sale publicate în ultimii ani, ca şi scrie rilealtor contemporani, stau mărturie.

„Deceniul deschiderii” reprezenta apogeuldiplomaţiei române din perioada postbelică.Performanţa excepţională a diplomaţiei române esteevidentă şi incontestabilă. O politică externă de oasemenea amploare reclama existenţa unui corpdiplomatic la nivelul ambiţiei obiectivelor sale. Înaceastă sferă, deficitul era evident. Aşa se face căMircea Maliţa, la cererea ministrului de ExterneCorneliu Mănescu, a organizat un Curs postuniver-sitar de relaţii internaţionale cu durata de doi ani, laUniversitatea din Bucureşti. Cursul acesta aveamenirea de a spori nivelul de expertiză aldiplomaţilor români şi în acelaşi timp de a lărgi ariade selecţie a viitorilor diplomaţi, ca şi modernizareaşi renaţionalizarea diplomaţiei române. MirceaMaliţa a fost sufletul şi inima acestui program.

Performanţa excepţională a diplomaţiei româ -neşti din perioada respectivă este incon testabilă.Problema însă apare atunci când parcursul diplo-matic al României de după 1989 se raporteazănemij locit la reperul reprezentat de „deceniuldeschiderii”, de cele mai multe ori prin ignorareacontextului vremii. Atâta vreme cât rezultatelediplomaţiei româneşti contemporane sunt cernuteprintr-o sită specifică Războiului Rece, efectul va fiunul pervers asupra unor instituţii importante,oameni valoroşi şi performanţe diplomatice notabile –se va proiecta o imagine contorsionată și nedreaptă.Neajunsul major al unei dezbateri decontextualizateși nefericite este că evenimente recente, de oimportanţă deosebită pentru România, precumintrarea în NATO şi în Uniunea Europeană, nu maisunt apreciate la adevărata lor valoare.

omagiu academicianului mircea maliţa*

Liviu Bota**


** Ambasador

20

Rev

ista

Aca

dem

ica

Diplomaţii profesionişti ai „deceniului des -chiderii”, în majoritatea lor, şi-au servit cu devota-ment în primul rând ţara. Am colegi diplomaţi caresunt nostalgici, care ar dori ca România să fie caodinioară. Acestora le spun că nu este posibil, con-textul internaţional este diferit și trebuie să neorientăm spre proiecte, obiective şi politici, care săcorespundă condiţiilor de azi şi de mâine.

Nu mitizăm şi nici nu demitizăm „deceniuldeschiderii”. Din păcate, această deschidere nu aschimbat mare lucru în viaţa de zi cu zi a românului.Ea nu a fost însoţită de schimbări echivalente peplanul politicii interne. A avut însă sprijinul tuturorromânilor, cărora le-a dat un sentiment de mândrieşi speranţă.

Mircea Maliţa a fost la ONU una dintreprezenţele care nu treceau neobservate. Avea și ta -lentul de a stabili şi dezvolta relaţii personale. Laconferinţele internaţionale era în contact şi seîntreținea cu toţi cei care contau în desfăşurarealucrărilor, era consultat şi ascultat.

Discursurile şi intervenţiile sale sunt modele destudiat. Vorbind în cercul mai restrâns al colaborato-rilor apropiaţi, Mircea Maliţa ne dădea ca exemplude urmat discursurile delegaţiilor nordice, scurte şila obiect. Dar discursurile pronunţate sau scrise deMircea Maliţa erau altfel, erau opere literare.

Orator talentat, Mircea Maliţa era prezent îndezbaterile academice din multe ţări pe teme depolitică externă a României şi nu numai. Una dintreaceste ocazii mi-a lăsat amintiri de neuitat.

Aflat la New York, sărbătoritul nostru de astăzia primit o invitaţie din partea lui Lincoln Bloom-field, cunoscutul profesor de la Massachusetts Insti-tute of Technology (MIT), pentru a fi principalulvorbitor la un dineu cu participarea ma rilor numeale cercetării şi analizei în domeniul relaţiilorinternaţionale de la MIT şi Harvard. L-am însoţit peMircea Maliţa la Boston, am fost invitat şi eu să par-ticip la dineu. La sfârşitul dineului i s-a dat cuvân-tul. Mircea Maliţa a vorbit cu vervă despre acţiunileRomâniei pe plan internaţional, despre fundamentulteoretic al acestor acţiuni, practic o doctrină. Erastrălucit. M-am simţit mândru că sunt român, că facparte din acelaşi corp diplomatic cu oratorul.

Mircea Maliţa are un rol important înconştientizarea apartenenței noastre la o tradiţiediplomatică: una mai apropiată, despre care citim încartea Zid de pace, turnuri de frăţie şi alta maiîndepărtată, despre care citim, între altele, înCuminţenia pământului.

Eu am un mare respect pentru înaintaşii noştri.Mă deranjează de aceea când constat că pesteperioada de dinainte de decembrie 1989 s-a aşternutun strat de ceaţă. Este adevărat că în România seinstaurase o dictatură, că regimul comunist sărăceaşi oprima poporul, căruia nu-i respecta nici drep-turile fundamentale. Dar a fost şi „deceniuldeschiderii”. Nu vrem să ne recunoaştem valorile şisă le punem în lumină? Trebuie să facem ceea ce aufăcut regimurile totalitare şi dictaturile dinainte de1989? Vreau numai să reamintesc în acest context cămarele nostru diplomat Nicolae Titulescu a fostexilat, că nu i s-a permis să se întoarcă în ţară, iar lamoartea lui, regimul Antonescu nu a permis uneidelegaţii a Partidului Naţional Țărănesc să plece şisă participe la funeralii în Franţa. Nu mai vorbesc deregimul comunist, care a distorsionat istoria noastră.Ataşatul de astăzi trebuie să ştie că scaunul lui dinbirou a fost ocupat în trecut de români care şi-auiubit ţara, unii dintre ei nume ilustre ale diplomaţieişi culturii române.

Cu cinci ani în urmă, am pregătit o scrisoare pecare intenţionam să o înaintez ministrului deExterne de atunci. Nu am făcut-o. Propuneam ca încurtea din faţa clădirii Ministerului de Externe să seaşeze un bust al lui Ion Gheorghe Maurer, ca unadintre sălile de protocol ale Ministerului să poartenumele lui Corneliu Mănescu, iar Institutul Diplo-matic Român să poarte numele lui Mircea Maliţa.Acum când, dacă înţeleg eu bine, Ministerul deExterne se va muta într-un alt sediu, asemenea ideinu mai sunt valabile.

Domnule ministru Mircea Maliţa, pentru mineaţi fost şi rămâneţi un model de urmat. Doresc să văfelicit cu ocazia aniversării dumneavoastră şi vă rogsă acceptaţi expresia gratitudinii mele pentru ce aţifăcut pentru diplomaţia română şi pentru fiecaredintre noi. La mulţi ani!

21

Academicianul Aureliu Emil Săndulescu s-anăscut la data de 11 februarie 1932, în Bucureşti,într-o familie de distinşi intelectuali.

A obţinut diploma în Fizică la Facultatea deMatematică şi Fizică a Universităţii din Bucureşti(1951–1955). Aureliu Săndulescu a fost admis înInstitutul de Fizică al Academiei Române, dinMăgurele. În 1956, institutul şi-a schimbat numeleşi direcţiile de cercetare, devenind Institutul deFizică Atomică (IFA), iar tânărul cercetătorSăndulescu şi-a început o frumoasă carieră de teore-tician, în Laboratorul de Fizică Teoretică, consideratun laborator de elite, condus atunci de Aca -demicianul Şerban Ţiţeica.

Cariera ştiinţifică a domnului AureliuSăndulescu a început cu recunoaşterea inter -naţională a teoriei microscopice a dezintegrăriialpha, care a fost premiată şi de Academia Română.

În anul 1967 a fost invitat pentru un stagiu decercetare la Universitatea din Mainz, Germania.Aici a primit şi titlul universitar honourable Habili-tation care este primul pas într-o carieră universitarăîn Germania şi care i-a permis să devină privatdo-zent. Au urmat apoi colaborările deosebit de fruc-tuoase cu importanţi cercetători şi profesori ger -mani: Walter Greiner și Werner Scheid. În timpulvizitei la Greiner, la Universitatea din Frankfurt, adezvoltat o nouă teorie a fragmentării pentru pro-ducerea nucleelor supragrele. Rezultatele sale audirijat producerea în laborator a unor astfel denuclee. În anul 1977 a dezvoltat teoria dezin -tegrărilor exotice a nucleelor mai grele decât plum-bul. Predicţiile acestei teorii privind noile ti puri deradioactivitate au fost confirmate strălucit în 1983.

În perioada următoare, 1983–1986, a fost vice-director la Institutul Unificat de Cercetări Nuclearedin Dubna (Rusia), unde a condus cercetări experi-mentale care au avut ca rezultat descoperirea uneinoi dezintegrări exotice în care se emit nuclee deNeon 24. Pentru această descoperire, a primit Pre-miul Institutului din Dubna pentru anul 1987.

Descoperirea sa privind „a new type of decay ofheavy nuclei intermediate between alpha decay andspontaneous fission” (făcută împreună cu W.Greiner şi D.N. Poenaru, în „Soviet journal ofnuclear physics”, 1980, 175 citări) este menţionatăîn The New Encyclopaedia Britannica, 15th ed.,vol. 14, p. 371 (Encyclopaedia Britannica, Inc.),

Academicianul Aureliu emil Săndulescu la a 85-a aniversare*

Acad. Ionel-Valentin VladPreşedintele Academiei Române

*Alocuţiune susţinută la sesiunea omagială dedicată Academicianului Aureliu Emil Săndulescu cu ocazia împlinirii vârstei de 85 de ani (10 februarie 2017, Aula Academiei Române)

Acad. Aureliu Emil Săndulescu

22

Rev

ista

Aca

dem

ica

1998, ca o a patra formă de radioactivitate (alăturide „decay”-urile alfa, beta şi gamma). Ea a fostintrodusă şi în Schema de clasificare în Fizică şiAstronomie, PACS: 23.70.+j Heavy-particle decay.

În august 1999, la a 125-a aniversare a Instituteof Physics, UK, la Bath, am găsit-o în documenteleconferinţei ca una dintre cele mai mari descopeririîn Fizică ale acelor ani. Pentru această descoperire,a fost propus pentru Premiul Nobel în Fizică.

A urmat o colaborare pe un interval de zece anicu Hamilton şi Ramayya (Nashville, SUA),W. Greiner (Frankfurt, Germania) şi Ter Akopian(Dubna, Rusia) pentru studiul dezintegrării fără neu-troni a Californiului 252.

Tot în timpul cât a ocupat poziţia de vicedirectorla Dubna, a dezvoltat, împreună cu Horia Scutaru-Ungureanu, Aurel Isar, Eliade Ştefănescu(Bucureşti) şi cu Werner Scheid (Giessen), teoriasistemelor cuantice deschise aplicată la reacţiinucleare. Această dezvoltare a teoriei sistemelorcuantice deschise a produs două lucrări cu peste osută de citări, inclusiv în monografii şi în teze dedoctorat.

Academicianul Săndulescu are (Scholar Google)nouă-zece lucrări ştiinţifice cu peste o sută de citări,o lucrare (cu trei autori) cu 324 de citări şi o altălucrare (cu un coautor, H. Scutaru, în Ann of Phy-sics, 1987) cu 231 citări.

Reputatul nostru sărbătorit are 4423 de citări(h=34 şi i10=104). A susţinut lecţii la peste 80 deuniversităţi şi centre de cercetare din întreaga lume.

Pentru toate aceste realizări ştiinţifice, domnulacademician Aureliu Emil Săndulescu a fost alesmembru corespondent al Academiei Române în anul1991 şi membru titular în anul 1992. Imediat a fostinvitat la Universitatea din Helsinki şi la InstitutulNiels Bohr din Copenhaga.

A fost ales Vicepreşedinte al Academiei Ro -mâne, între anii 1994–1998.

– Analiza activităţii institutelor AcademieiRomâne, Regulamentul de funcţionare şi principiilede alocare a granturilor Academiei Române ş.a.

– Colaborarea şi continuitatea unei funcţiiimportante în Academia Română.

– Deputat în Parlamentul României, 1996–2000,– Editor-şef „Romanian Journal of Physics”,

Președinte SRF, – Preşedinte al C.S.-IFA; – Organizatorul a cinci Şcoli Internaţionale de

Fizică Nucleară, la Predeal.A fost decorat cu Ordinul Naţional Serviciu Cre-

dincios în grad de Ofiţer. La mulţi ani, Domnule Academician Aureliu

Săndulescu, drag coleg şi prieten!

Clădirea de la Măgurele care va găzdui cel mai mare laser

23

Sunt deosebit de onorat să mă adresezdumneavoastră cu ocazia aniversării academicianu-lui Aureliu Emil Săndulescu, eminent om de știință,coleg și prieten valoros, ale cărui lucrări în dome niulfizicii teoretice și fizicii nucleare au fost încununatede rezultate remarcabile, în țară și străinătate. Înacest moment emoționant pentru noi toți, nebucurăm să evidențiem câteva repere din biografiade excepție a colegului și mentorului nostru:

Aureliu Emil Săndulescu s-a născut la data de 11februarie 1932 în Bucureşti, unde a absolvit Liceul„Mihai Eminescu”, în 1951. Conform propriei măr -turisiri, pasiunea pentru fizică s-a declanșat încă dinacei ani. Citez dintr-un interviu acordat de pro -fesorul Săndulescu: „M-am îndrăgostit prima oarăde fizică în liceu. După al Doilea Război Mondialerau povești cu fizicieni renumiți, era o aureolă înjurul fizicienilor care au creat marile descoperiri,pentru că fizica înseamnă o concepție completădespre lumea care ne înconjoară”.

După liceu a urmat Facultatea de Fizică dincadrul Universității Bucureşti (1955), tot aici adevenit doctor în fizică, în anul 1962, cu teza Teoriamicroscopică a dezintegrării alfa, coordonată deacademicianul Șerban Țițeica, pentru care colegulnostru a primit Premiul Academiei Române, în1966. Este, de asemenea, docent (Venia Legendi) laUniversitatea din Mainz din 1968 și docent la Uni-versitatea Bucureşti din 1974.

Despre activitatea profesională a profesoruluiSăndulescu îmi face o deosebită plăcere să afirm căeste legată intrinsec de platforma de la Măgurele,

polul fizicii din România: între anii 1955–1960 aactivat ca fizician în cadrul Secţiei de fizicăteoretică a Institutului de Fizică Atomică (devenitulterior Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară„Horia Hulubei”), urcând apoi treptele afirmării îndomeniul cercetării până la cel mai înalt grad. A fostşeful Secţiei de fizică teoretică în perioada1970–1974.

Parcursul profesional debutat la Institutul deFizică Atomică/Institutul de Fizică și InginerieNucleară „Horia Hulubei” a creat premise pentrucolaborări consistente cu cercetători din centre dereferință în cer cetarea științifică din întreaga lume,în contextul în care sub tutela unor somități, precumHoria Hulubei sau Șerban Țițeica – savanți care auimpus cele mai înalte standarde inter naționale înactivitatea institutului nostru – foarte mulți tineri auavut posibilitatea să aibă contribuții în revisteinternaționale de specialitate și să colaboreze cucercetători din întreaga lume.

De-a lungul unei cariere profesionale de maresucces, activitatea în străinătate a profesoruluiSăndulescu – începută la doar 32 de ani – a fost cuadevărat impresionantă, aceasta des fășurându-seatât în vestul, cât și în estul Europei, spre beneficiuldeplin al fizicii românești: profesor-invitat la Uni-versitatea din Helsinki, Finlanda, între 1955–1960;în anul 1967 a fost invitat pentru un stagiu de cer -cetare la Universitatea din Mainz, Germania. Auurmat apoi colaborări deosebit de fructuoase cuimportanţi cercetători şi profesori la Universitateadin Frankfurt, unde a dezvoltat o nouă teorie a

Aniversaria

Academician Aureliu emil Săndulescu – 85*

Acad. Nicolae-Victor Zamfir

*Alocuţiune susţinută la sesiunea omagială dedicată academicianului Aureliu Emil Săndulescu cu ocazia împlinirii vârstei de 85 de ani (10 februarie 2017, Aula Academiei Române)

24

Rev

ista

Aca

dem

ica

fragmentării pentru producerea nucleelor supra-grele. Rezultatele sale au condus efectiv la produ -cerea în laborator a unor astfel de nuclee.

În perioada 1968–1969 a fost cercetător-invitatla prestigiosul Institut Niels Bohr din Copenhaga,Danemarca. A dezvoltat, în anul 1977, teoriadezintegrărilor exotice a nucleelor mai grele decâtplumbul şi a făcut predicţia, confirmată în modstrălucit, în 1983, a noilor moduri de radioactivitate.După cum povestește însuși profesorul Săndulescu,la sfârșitul anilor ’70, ajunsese la concluzia cătrebuie să existe un nou tip de radioactivitate, cuemisie de nuclee ușoare, de carbon, de oxigen, deneon, de magneziu și de siliciu.

În 1980, fiind unul dintre directorii adjuncţi aiLaboratorului de reacţii nucleare la IUCN Dubna,profesorul Săndulescu a reușit să publice, în limbilerusă și română, ampla lucrare cu titlul Un nou tip dedezintegrare a nucleelor grele intermediară întrefisiune şi dezintegrarea alfa, scrisă împreună cu pro-fesorul Dorin Poenaru și regretatul profesor WalterGreiner. Nimeni nu a dat importanţă acestui articolpână când, în 1984, H.J. Rose şi J.A. Jones de laUniversitatea din Oxford au raportat în revista„Nature” rezultate experimentale privind radioacti -vitatea 14C a223Ra. În şase luni reușiseră să observe11 evenimente. În acelaşi an, cercetători de la Insti-tut de Physique Nucléaire d'Orsay au confirmatexperimentul, folosind un spectrometru magneticsolenoidal, cu ajutorul căruia cele 11 evenimente aufost obținute în doar cinci ore. Cercetătorii franceziși-au publicat rezultatele în „Physical ReviewLetters”, ceea ce a permis celor trei savanți – doiromâni și un german – să publice un comentariu înaceeaşi revistă, în care menționau că au prioritateclară faţă de experimentatorii britanici. Începând deatunci, acest material a devenit cel mai citat articolal domeniului, atribuindu-se și un număr PACS(Physics and Astronomy Classification Scheme).Începând cu anul 1985 mai mulți teoreticieni dinîntreaga lume au preluat ideea introdusă deSăndulescu, Poenaru și Greiner, că aceste procese dedezintegrare prin emisie spontană de ioni grei pot ficonsiderate fenomene de fisiune.

Este de menționat, de asemenea, că în perioada1983–1986, în care a fost vicedirector la InstitutulUnificat de Cercetări Nucleare din Dubna (Rusia), a

condus cercetări experimentale care au avut rezultatîn descoperirea unei noi dezintegrări exotice în carese emit nuclee de 24Ne. Pentru această descoperirea fost recompensat cu premiul Institutului dinDubna pe anul 1987. Tot în această perioadă a dez-voltat, împreună cu Horia Scutaru-Ungureanu,Aurel Isar, Eliade Ştefănescu (Bucureşti) şi cuWerner Scheid (Giessen), teoria sistemelor cuanticedeschise, aplicată la reacţii nucleare dampate.Această dezvoltare a teoriei sistemelor cuanticedeschise a produs lucrări foarte citate, inclusiv înmonografii şi în teze de doctorat, chiar din altedomenii ale fizicii.

A urmat o colaborare pe o perioadă de zece anicu fizicieni renumiți, precum Joseph H. Hamilton șiA.V. Ramayya (Nashville, SUA), Walter Greiner(Frankfurt, Germania) și Ter Akopian (Dubna,Rusia), care avea drept scop studierea dezintegrăriifără neutroni a 252Cf. Activitatea ştiinţifică aprofesorului Săndulescu, pe care o celebrăm deasemenea astăzi, poate fi grupată pe următoareleteme:

1. Teoria microscopică a dezintegrării alfa2. Predicţia de noi radioactivităţi3. Descoperirea experimentală a radioactivităţii

cu emisii de 24Ne.5. Descoperirea experimentală a fisiunii termale

alfa la rece a 252Cf. Au mai fost, însă, și alte contribuții și diverse

lucrări ce conţin rezultate ştiinţifice, privind direcţiide cercetare în fizica teoretică:

– dinamizarea modelului static al nucleului atomic;

– influenţa efectelor uniparticule asupra reacţiilor nucleare;

– generalizarea modelului Nilson pentru stări neaxiale;

– reacţii de transfer de clusteri în ciocniri de ioni grei etc.

În egală măsură, afilierile la diverse organismeinterne și internaționale confirmă caracterulexcepțional al vieții și activității profesoruluiSăndulescu:

• membru corespondent și apoi membru titular alAcademiei Române (din 1992);

• preşedinte al Societăţii Române de Fizică(1992);

25

• vicepreşedinte al Academiei Române(1994–1998);

• preşedinte al Consiliului Ştiinţific al Institutu-lui de Fizică Atomică (1993–1998);

• membru în Parlamentul României(1998–2000);

Profesorul Aureliu Emil Săndulescu este:• doctor honoris causa al Institutului Unificat de

Cercetări Nucleare de la Dubna (Rusia, 2003); • membru în comitetul de redacţie al revistelor

naţionale de fizică: „Studii şi cercetări de fizică” şi„Revue roumaine de physique”;

• editor-in-chief la „Romanian Journal ofPhysics”;

• membru al Societăţii Europene de Fizică, dinanul 1970.

Academicianul Aureliu Săndulescu este autor amai mult de 350 de articole științifice, publicate încele mai prestigioase reviste naționale și inter -naționale, cu mai mult de 3000 de referințe biblio -grafice, inclusiv prezentarea în Encyclopaedia

Britannica a descoperirii unui nou tip de dezinte-grare nucleară, considerat un important evenimentștiințific la nivel mondial.

Menționarea academicianului Aureliu EmilSăndulescu în Encyclopaedia Britannica este odovadă în plus a recunoașterii sale ca unul dintrefondatorii prestigioasei școli românești de fizicănucleară. El a contribuit la formarea științifică a uneiîntregi generații de oameni de știință din domeniulfizicii nucleare din România. Prin capacitățile saleștiințifice deosebite, corelate cu intuiție, entuziasmși dorința permanentă de a contribui la dezvoltareadomeniului său de activitate, profesorul Săndulescua atras nu doar respectul colaboratorilor săi, dar șiprietenia și admirația acestora.

Prin prezența noastră astăzi, aici, ne exprimămprețuirea pentru exemplara activitate științifică șididactică a unui remarcabil profesor, pentrudevotamentul și statornicia cu care a servit fizicaromânească, contribuind la dezvoltarea și afirmareaacesteia în întreaga lume.

Clădirea laserului de la Măgurele

26

Rev

ista

Aca

dem

ica

Creativitatea este unul dintre elementele caredefinesc un membru al Academiei, iar acest elementeste ilustrat exemplar în opera academicianuluiAureliu Emil Săndulescu.

În fizica experimentală creativitatea înseamnă odescoperire, un nou fenomen sau un nou efect.

Săndulescu și un grup de cercetători de la Dubnaau descoperit experimental un nou mod de dezinte-grare radioactivă, emisia de nuclee de Ne22. DomniaSa a fost omul de idee, de concepție. [Creativitateaeste o caracteristică individuală, nu una de grup (cuexcepția folclorului)].

Metoda a fost una simplă, cunoscută; de unde sevede că într-o descoperire nu este relevantăcomplexi tatea experimentului, ci mai degrabă ideeași rezultatul final. Ulterior, au apărut cercetători cumetode sofisticate care au obținut același rezultat;probabil un studiu experimental mai complet. Olucrare în aproximația două doar confirmă rezulta -tul; des coperirea fenomenului aparține lui AurelSăndulescu și grupului de la Dubna.

Creativitate mai înseamnă deslușirea, înțe -legerea profundă a fenomenelor fizice. Dacă estevorba de metoda teoretică, aceasta poate lua formaunei teorii sau a unei soluții pentru o problemăimportantă, cum ar fi una clasică sau o idee careconduce la descoperirea unui nou fenomen.

Academicienii Săndulescu și Scutaru au dezvol-tat o teorie a sistemelor cuantice deschise, sistemedisipative, deschizând o nouă direcție de cercetare.

Studii de sisteme cuantice deschise au fost pre-luate apoi de colaboratori din Institutul de FizicăAtomică (IFA), dar nu numai. Cred că Aurel Isar șiEliade Ștefănescu vor arăta, aici sau în altă parte,progresul în domeniu, rezultate de excepție.

[Câteva cuvinte despre Horia Scutaru-Ungureanu:o minte profundă și cu capacitatea de a intui eveni-mentele ce vor veni. A fost foarte devotat Academieiși Institutului de Fizică Atomică. A devenit pre -ședinte al Secției de științe fizice, în timp ceacademicianul Săndulescu era vicepreședinte alAcademiei, conducând Secția de științe fizice vremede 16 ani].

Și acum o idee care ilustrează definiția fizicii,filosofia naturii; o idee care apoi a fost confirmatăde natură: dezintegrarea exotică.

Tot în metoda teoretică se încadrează predicțiaunui nou mod de dezintegrare radioactivă, dezinte-grarea exotică.

Au publicat un articol în revista Dubnei, „FizikaElementarnykh Chastitsy i Atomnogo Yadra”, autoriSăndulescu, Poenaru și Greiner. Titlul articolului,Un nou mod de dezintegrare radioactivă, constituieesența acestuia, pentru că prezice existența unui noufenomen. Nu mult timp după aceea, fenomenul afost pus în evidență expe rimental de cătrecercetătorii britanici, emisia de nuclee de C14, dartrecând sub tăcere originea ideii.

Din fericire, Enciclopedia Britannica a corectatomisiunea, punând la locul cuvenit această idee deexcepție. Cred că accesul la idee s-a realizat nu prinraționamente sofisticate, ci mai degrabă prinintuiție. Există diferite moduri de rupere a unuinucleu. Unul este radioactivitatea, în definiția saclasică, ceea ce înseamnă emisia unei particuleușoare (α, proton), nucleul rezidual având o masămult mai mare; o rupere asimetrică. Un altul estefisiunea în care ruperea este aproximativ simetrică.Cele două fenomene au fost înțelese de cătreacademicianul Săndulescu ca fiind unul singur.

Academicianul Aureliu emil Săndulescusau despre creativitate în cercetarea de fizică nucleară*

Cornel HaţeganMembru corespondent al Academiei Române

*Alocuţiune susţinută la sesiunea omagială dedicată academicianului Aureliu Emil Săndulescu cu ocazia împlinirii vârstei de 85 de ani (10 februarie 2017, Aula Academiei Române)

27

Dacă este așa, atunci în afara acestor ruperi extremear trebui să existe și ruperi ale unor custeri slablegați, nuclee de masă intermediară, nuclee ușoare-medii: un nou mod de dezintegrare radioactivă.

Domnul academician Săndulescu s-a ocupat nunumai de dezintegrare, de ruperea nucleului, ci și deformarea unor noi nuclee prin fuziune, contopirea adouă nuclee într-unul singur. Domnia Sa a conceputmoduri de fuziune, care acum sunt preluate în expe -rimentele de producere a elementelor supragrele,neexistente în natură.

Trebuie menționat faptul că la începuturi Dom-nia Sa a abordat studiul dezintegrării α în termeniiunor modele microscopice: preformarea particulei$\alpha$ în nucleu, urmată de trecerea acesteia prinbariera de potențial a nucleului. Studiile DomnieiSale au fost apreciate în importante laboratoare dinlume, conducând în anii ’60 la colaborări cu Institu-tul „Niels Bohr” și universități din Fin landa și Ger-mania. Cred că ar trebui menționat că în acestestudii a fost antrenat și Ovidiu Dumitrescu, care numai este printre noi.

De obicei, când se vorbește despre realizăriștiințifice trebuie să fii foarte reținut, fiindcă înciuda unor acumulări masive de date sau deinformații, progresul pe planul ideilor, descoperireade fenomene sau efecte se înregistrează foarte rar.Însă, în cazul de față, aceste idei rezultate au intratdeja în Patrimoniul Științei.

Câteva remarci despre interacția personală cufizicianul Aureliu Săndulescu; doar două momente,care ilustrează felul de a fi al Domniei Sale.

Eram doar de câteva luni în IFA, când grupul decercetare, în care am fost acceptat, m-a însărcinat săprezint o lucrare. După ce trecea prin seminarul

laboratorului, lucrarea trebuia prezentată în Semina-rul IFA, care avea loc în sala de festivități; ocopleșitoare atmosferă. Desigur, auzisem de AureliuSăndulescu, dar nu făceam corespondența cu per-soana. Am observat în primul sau al doilea rând uncercetător tânăr, foarte activ, care m-a atacat chiar dela început.

Într-adevăr, lucrarea era speculativă; din fericire,speculația s-a confirmat ulterior. Atunci însă nu erabine fundamentată. Probabil că am părut cam neaju-torat, încât voci din sală au venit în sprijinul meu.S-a războit cu toți, dar, în final, a fost de acord calucrarea să primească aviz pentru a fi trimisă sprepublicare. Acel războinic era Aureliu Săndulescu.Acest stil de interacție îl cultiva și cu colaboratoriifoarte apropiați; mai toți spuneau că este foarteprovocator. Am înțeles ulterior rolul disputeiștiințifice în decantarea valorii. Dar, Domnia Sa afost și inimă mare. Câțiva ani mai târziu, deși eu nui-am fost colaborator, m-a condus pas cu pas spreGermania și Fundația „Humboldt”, o instituțieexcelentă. Nu am fost singurul cercetător începătorcare s-a bucurat de sprijinul Domniei Sale. Este șiaceastă preocupare una dintre contribuțiile DomnieiSale la ridicarea nivelului științific din IFA și laimpunerea institutului în lumea științifică. Alții nuau făcut-o.

Realizările științifice ale domnului profesorSăndulescu sunt cea mai mare laudă! Mai este una,cea a lui Horia Scutaru-Ungureanu; vorbind desprecreativitate în activitatea științifică a lui AureliuSăndulescu spunea „un fenomen al naturii”.

Îi urăm să aibă și în viitor realizări pe măsurapersonalității Domniei Sale: longevitate pe toateplanurile existenței.

28

Rev

ista

Aca

dem

ica

28

Este un mare privilegiu şi o reală satisfacţie să fiupărtaş nemijlocit la sărbătorirea dis tinsei noastrecolege, academician Maya Simionescu, cu ocaziatrecerii a încă unui an din prestigioasa sa activitate.

Se încheie o etapă dintr-un proces care continuăcu performanţe remarcabile, profesionale, ştiin -ţifice, organizatorice, de solidaritate şi căldurăumană.

Maya Simionescu face deja parte din galeriacelor care au întemeiat în ţara noastră o instituţie deanvergură europeană şi mondială, o şcoală, un cli-mat uman de cooperare performantă.

Evident că Maya Simionescu, alături de re -marcabilul şi regretatul nostru coleg academicianulNicolae Simionescu, face parte din lanţul marilorvalori ale românilor, ale celor care s-au dedicatpropăşirii şcolii medicale şi biologiei celulareromâneşti.

Desăvârşirea pregătirii, experienţei profesionalea doamnei Maya Simionescu, în climatul cu totulremarcabil al Şcolii de biologie celulară a mareluiromân George Emil Palade, i-a permis să-şi identi -fice menirea de fondator.

Materializarea acestui proiect – un institut şi oşcoală naţională de biologie şi patologie celulară laBucureşti – a fost cristalizată împreună cu profeso-rul George Emil Palade.

Acest grup de remarcabilă valoare profesională,morală şi patriotică, respectiv Nicolae Simionescu şiMaya Simionescu, potenţat de generozitatea şi forţamorală ale unui mare român George Emil Palade, adat dovada performanţei lor şi a viabilităţii proiectu-lui lor.

Maya Simionescu acum, la un mic multiplu de40 de ani de viaţă, poate privi cu satisfacţie

parcursul vieţii sale personale şi profesionale,înconjurate de respect unanim, de dragosteacolaboratorilor şi colegilor săi.

Omagiul meu ar fi, probabil, prea sumar dacă nuam evoca o esenţială latură a triadei ce defineşte opersonalitate consacrată în lumea noastră academică,respectiv opera ştiinţifică a doamnei aca demicianMaya Simionescu.

Timp de circa 25 de ani a lucrat în calitate decercetător sau visiting professor la instituţii de mareprestigiu din Statele Unite ale Americii, dintre careRockefeller University, Yale University, Mc. GillUniversity, Columbia University ş.a.

Între anii 1970 şi 1979 a lucrat sub coordonareadirectă a profesorului George Emil Palade.

Academician maya Simionescu – ctitor de şcoală ştiinţifică performantă*

Acad. Victor VoicuSecretarul general al Academiei Române

*Alocuţiune susţinută la simpozionul aniversar „Universul din celulă” organizat cu ocazia zilei de naștere a doamnei academician Maya Simionescu (23 februarie 2017, Aula Academiei Române)

Acad. Victor Voicu

29

A publicat circa 400 de articole ştiinţifice înreviste de mare prestigiu şi vizibilitate, a elaboratmonografii, capitole în tratate şi monografii etc.

Recunoaşterea ştiinţifică pe acest plan rezultădin cele câteva mii de citări, cu un indice Hirsch depeste 50.

Domeniile în care s-a ilustrat, cu contribuţiioriginale, alături de grupul din care a făcut parte saude colectivele Institutului de Biologie şi PatologieCelulară „Nicolae Simionescu” al Academiei Ro -mâne sunt:

– descrierea canalelor transepiteliale (1974);– diferenţierea joncţiunilor intercelulare în endo-

teliul vascular, artere, vene;– microdomenii de membrană în endoteliul

vascular;– vizualizarea legării, endocitozei, a transcitozei

LDL în endoteliul arterial;– situsuri de legare a albuminei de veziculele

plasmalemale din endoteliul capilar;– caracterizarea celulelor interstiţiale din val vele

cardiace;

– receptorii pentru produşi de glicare avansată.Şcoala care s-a format în jurul personalităţii aca-

demicianului Nicolae Simionescu şi a doamnei aca-demician Maya Simionescu, în cadrul Institutului deBiologie şi Patologie Celulară, a dezvoltat multedintre domeniile amintite, permiţând recunoaştereamondială a acestei instituţii, ca lider, în cercetareaendoteliului vascular şi centru de cercetare avansatăîn domeniu, centru european de excelenţă.

Stimată colegă, academician Maya Simionescu, Atât colaboratorii din institut, cât şi noi, toţi

colegii, vă percepem ca pe o personalitate care, înafara valorii şi performanţei ştiinţifice, sunteţimarcată de responsabilitatea de lider al uneicomunităţi ştiinţifice remarcabile.

Noi toţi vă simțim constant căldura şisolidaritatea umană, în scopul atingerii unor înaltevirtuţi academice.

La mulţi ani, dragă doamnă academician MayaSimionescu!

La mulţi ani, cu preţuire şi afecţiune!

Acad. Maya Simionescu și Acad. Ionel-Valentin Vlad la simpozionul aniversar „Universul din celulă”

30

Rev

ista

Aca

dem

ica

Domnule președinte, Domnilor membri ai Prezidiului Academiei

Române, Onorați invitați și colegi,Dear friends,Este un privilegiu și o bucurie pentru mine să vă

dezvălui astăzi, fie și pe scurt, câteva gânduri prile-juite de aniversarea doamnei academician MayaSimionescu, o personalitate a comunității științificeși un OM remarcabil.

Aniversarea de astăzi este o sărbătoare specială.Iată de ce:

...pentru că doamna academician MayaSimionescu (doamna Maya, cum îi spunem cuafecţiune noi, colaboratorii) este un spirit tânăr;vârsta biologică este doar o cifră, rezultatul unui cal-cul simplu, bazat pe anului naşterii. Cât neadevărascunde acest calcul în ceea ce o priveşte! Om curesurse intelectuale nealterate de patina timpului,spirit pozitiv cu o neostenită inspiraţie ştiinţifică,ghidând şi veghind asupra direcţiilor de cercetare dininstitut, cu o statură impresionantă de savant înlumea biologiei şi patologiei celulare a sistemuluicardiovascular. Câţi dintre români au astăzi un indiceHirsh 50 şi un număr de aproape 7000 de citări aleoperei ştiinţifice (fără autocitări), dovadă incon -testabilă a recunoaşterii valorii contribuţiilor sale decătre comunitatea naţională şi internaţională îndomeniu.

...pentru că dedicaţia doamnei Maya pentruinstitut şi cercetătorii care lucrează sub bagheta saeste admirabilă şi nu încape în suficiente cuvinte. Ce

şansă pentru un tânăr cercetător să fie selectat înechipa Institutului de Biologie şi Patologie Celulară„Nicolae Simionescu”, să o aibă pe doamna Mayaca mentor, să se instruiască permanent, la doctorat,la manifestări ştiinţifice internaţionale şi naţionalegăzduite de institut sau la seminariile de prezentarea progreselor proiectelor aflate în studiu! Dar nunumai atât, doamna Maya este un model decomportare interumană caracterizat prin graţie şidesăvârşită eleganţă.

...pentru că viaţa Doamnei Maya este un exem-plu de succes clădit pe curiozitate ştiinţifică, pe

o sărbătoare specială*

Acad. Lucia-Doina Popov

*Alocuţiune susţinută la simpozionul aniversar „Universul din celulă” organizat cu ocazia zilei de naștere a doamneiacademician Maya Simionescu (23 februarie 2017, Aula Academiei Române)

Acad. Lucia-Doina Popov

31

lucrul fără preget de dimineaţă până seara în labora-tor, la microscop, în analize pertinente ale stadiilorproiectelor în curs, la computer. Este o perfec -ţionistă în tot ce clădeşte şi îi educă şi ghi dează pecolaboratori în acest sens; stau mărturie multipleleintervenţii pe textele drafturilor lucrărilor ştiinţificeîn curs de elaborare, reviziile atente până ajungereala forma finală cu mari şanse de acceptare lapublicare.

...și nu în ultimul rând, pentru că personal amsimţit căldura sufletească cu care m-a înconjurat înmomentele de bucurie, dar şi în cele de cumpănă.Sunt sigură că şi alți colaboratori au găsit la doamnaMaya nu numai mentorul desăvârșit, dar și omulcald, înţelept şi luminos care rezonează cu empatie.

Era imposibil să-mi imaginez în acel decembriedin 1977 – când am cunoscut-o pe doamna Maya înDepartamentul de biologie celulară al Facultății de

Medicină de la Universitatea Yale – că aproape 40de ani din viaţa mea se vor desfăşura în institut,având norocul de a face parte din echipa clădită cumultă rigoare în jurul fondatorilor, academicianulNicolae Simionescu şi doamna academician MayaSimionescu.

Am trecut treptat din rândul tinerilor, în cel almaturilor şi apoi al seniorilor, cu crescândăadmiraţie şi recunoştinţă faţă de doamna Maya, pen-tru tot ceea ce a dăruit şi dăruieşte neobosită ştiinţeişi colaboratorilor, sub inspirata sa deviză, „imposi-bilul nu există”.

Concluzionând, de data aceasta, în limbaengleză, îi putem spune:

Yes, you can, and yes, with you, we can.Yes, you do a great job. Happy birthday to you, doamna Maya!La mulți ani, doamnă Maya!

Acad. Maya Simionescu

32

Rev

ista

Aca

dem

ica

*Alocuţiune susţinută la sesiunea de comunicări „Evaluarea integrată a riscurilor naturale din România – 40 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977” (4 martie 2017, Aula Academiei Române)

** Cercetător, prof. dr., Institutul de Geografie, București***Cercetător, Institutul de Geografie, București****Cercetător, Institutul de Geografie, București*****Cercetător, Institutul de Geografie, București

România este una dintre ţările europene puternicafectate de procese de deplasare în masă a materiale-lor (roci, sfărâmături de roci, depozite de alterare) peversanţi prin alunecare, prăbuşire, sau curgere şi prinasocierea acestor mecanisme. Aceste fenomene,cunoscute sub denumirea generică de „deplasări înmasă pe versanţi”, produc pagube mari societățiiprin afectarea şi uneori distrugerea localităţilor, acăilor de comunicație şi a stabilităţii terenurilor, însituații extreme generând şi pierderi de vieţiomeneşti.

Studiul alunecărilor şi al altor deplasări în masăale materialelor pe versanţi contribuie la luarea unormăsuri adecvate de management al riscurilor gene -rate de cutremure. În acelaşi timp, determinarea prindiferite metode a vârstei alunecărilor permiteobținerea unor date valoroase privind frecvenţacutremurelor catastrofale şi posibilităţi mai bune dealcătuire a unor scenarii pentru viitor.

impactul alunecărilor generate de cutremure asupra mediului și societățiiAlunecările de teren provocate de cutremure

afectează infrastructura, mediul şi societatea,îngreunând totodată măsurile de intervenţie post-cutremur. Se consideră chiar că alunecările de teren

asociate cutremurelor produc în spațiul montanuneori mai multe victime decât evenimentul seismicîn sine (García-Mayordomo et al., 2009). Deplasărileîn masă generate de cutremure sunt de regulă de maridimensiuni, dislocă un volum uriaș de materiale șigenerează modificări majore ale peisajului mai alesîn spațiul montan, pot modifica semnificativ rețeauahidrografică şi dinamica râurilor prin aportul masivde sedimente introduse brusc în circuitul acvatic, potbara cursuri de râu și forma lacuri. Ruperea barajuluiși deversarea rapidă a acestor lacuri pot genera oviitură rapidă cu consecinţe, uneori, dezastruoasepentru mediu și societate. Astfel de evenimente s-auprodus la unele cutremure recente din Asia Centralăîn 1992 și 2004 (Havenith și Bourdeau, 2010).

În literatura de specialitate sunt citate nume roaseexemple de cutremure majore (cu o magnitudine depeste 7), ce au provocat deplasări în masă cu unimpact semnificativ în ceea ce privește producereade victime omeneşti şi pagube materiale (Tabelul 1).Printre cele mai recente evenimente în acest sens potfi menţionate: cutremurele din Wenchuan, China(2008), din Kashmir, Pakistan (2005), din Gorkha,Nepal (2015), Peru (1970).

Cutremurul din nordul Pakistanului (Kashmir,Munţii Himalaya) din octombrie 2005 – cu o magni-

cercetări geomorfologice interdisciplinareasupra alunecărilor de teren declanșate de cutremure*

Acad. Dan Bălteanu

Mihai Micu**Gheorghe Kucsicsa***Mihaela Sima**** Marta Jurchescu*****

Sub cupola Academiei

33

tudine de 7,6 – urmat de ploi torențiale puternice, adeclanşat aproximativ 2500 de alunecări, prăbuşiride roci şi avalanşe (Mahmood, 2015). O avalanşă deroci declanşată de cutremur a distrus în întregime unsat și a blocat o vale. Aproximativ 30% din numărulde victime înregistrat la cutremur s-a produs dincauza deplasărilor în masă (26 500 de oameni)(Petley et al., 2006).

Cutremurul din Wenchuan, China din anul 2008,cu o magnitudine de 7.8 a produs peste 15 000 deevenimente de deplasare în masă pe versanţi, unadintre acestea, cu un volum de rocă dislocată de peste75 milioane m3, generând peste 20 000 de victime(Yin et al., 2009; Chen et al., 2012).

Cutremurul din Nepal (2015, magnitudine 7,8) adeclanşat mii de alunecări, cu consecinţe semnifica-tive asupra aşezărilor, infrastructurii, terenuluiagricol, pădurilor şi surselor de apă. Au fost esti matepeste 2500 de alunecări în 14 districte, ce au generalun volum de peste 19 milioane m3 de sedimente2.

Cutremurul din Peru din anul 1970 (magnitudine7,7) a declanşat o avalanşă de roci şi gheață ce a pro-dus cel mai mare număr de victime (18 000 deoameni), pe o distanţă de 16 km de la sursă,

antrenând un volum de 50 milioane m3 de rocă(Havenith și Bourdeau, 2010).

cercetări geomorfologice în regiunea Seismogenă vranceaÎn România, ţară cu un risc seismic ridicat, s-au

produs, de asemenea, evenimente de deplasare înmasă asociate cutremurelor, cel mai bine documen -tate fiind cele asociate cutremurului din 1977.

Stațiunea de Cercetări Geografice Pătârlagele (înprezent, Stațiunea pentru Cercetarea HazardelorNaturale) a fost înființată în anul 1968, în Sub -carpaţii Buzăului, cu scopul efectuării unor cercetăricomplexe asupra mediului și societății în Carpaţii şiSubcarpaţii de la Curbură. O atenţie deosebită a fostacordată permanent hazardelor geomorfologice(alunecări, procese de ravenare) şi hidrologice(inundații, viituri rapide).

La data producerii cutremurului din 4 martie 1977(Mw=7,4) în perimetrul de cercetări al stațiunii erauinstalate peste 30 de perimetre pentru experimente deteren asupra proceselor de deplasare în masă peversanți. Evaluările lor prin metode fotogrametrice,

Tabelul 1. Cutremure majore produse pe Glob ce au generat evenimente asociate de tipul deplasărilor în masă

Studii referitoare doar la alunecări de teren

34

Rev

ista

Aca

dem

ica

ridicări topografice şi cartări geomorfologice dupăcutremur au permis obţinerea unor date cantitativeasupra fenomenelor geomorfologice coseismice şipostseismice. Principalele fenomene inventariate aucuprins procese de prăbuşire şi căderi de fragmenteizolate de rocă; avalanșe de sfărâmături de rocă;alunecări profunde de mari dimensiuni; prăbușireatavanului unor galerii de mină; formarea unor fisuripe versanţi şi în albiile râurilor; reactivarea liniilor defalie şi formarea sau activarea unor vulcani noroioşi(Bălteanu, 1983).

Prăbușirile şi căderile izolate de fragmente deroci au fost cele mai frecvente procese geomorfolo-gice care au afectat versanții abrupți dezvoltaţi pegresii, conglomerate și pietrișuri. În toate situațiile afost înregistrată o asimetrie evidentă în funcție deorientarea versanţilor, cei orientați spre sud și est fur-nizând cantităţi de șase-șapte ori mai mari decât ceiorientați spre nord și spre vest. Cantităţile de mate-riale desprinse de pe versanți au fost de 20–50 orimai mari decât cantitățile medii anuale înregistrate înanii anteriori seismului. Alunecările coseismice înre-gistrate au fost de mari dimensiuni, având un volumde materiale deplasate de 30 000–20 0000 m3. Înurmătoarele luni s-au înregistrat numeroase alu -necări postseismice, fiind asociate cu schimbărileproduse de cutremur în masa depozitelor de versant(Bălteanu, 1983).

Existența în regiunea studiată a unor alunecăride mari dimensiuni (Figura 1, Figura 5) și a unoraglomerări de fragmente de roci prăbușite pune înevidenţă existența unor paleoseisme cu magnitudini

mai mari decât cele înregistrate în perioada istorică.Datarea acestora în viitor, prin diferite metode(metode dendrocronologice, radiometrice și cosmo-genice, sedimentologice, analize de polen etc.), vacontribui la o îmbunătățire a evaluării hazarduluilegat de cutremure.

Rezultatele obţinute au fost prezentate în țări cutradiţii în studiul acestor fenomene (Italia, SUA, Tur-cia, Japonia, China), fiind publicate în reviste de pro-fil. Spre exemplu, în SUA, rezultatele referitoare laalunecările din Regiunea Seismogenă Vrancea aufost prezentate în cadrul U.S. Geological Survey,Branch of Earthquakes and Landslide Hazard, Gol-den, Colorado, fiind publicate de Agenția NaționalăAmericană NOAA (Figura 2).

În ultimii 200 de ani, cel puțin patru cutremure auatras atenția prin magnitudinea ridicată (7,4 în 1977,7,5 în 1838, 7,7 în 1940 și 7,9 în 1802), toate fiindînsoțite de deplasări în masă, mai mult sau mai puțindocumentate, care au distrus numeroase construcţiişi căi de comunicaţie (Figura 3). Dacă, din păcate, încazul primelor două, informațiile precise cu privirela tipologia proceselor sau la extinderea lor spaţialăsunt greu de găsit, ultimele două cutremure au fostdestul de bine documentate, astfel încât permit o esti-mare a efectelor cutremurelor intermediare vrânceneasupra versanţilor.

Ambele cutremure au contribuit la generarea dealunecări de teren, prăbușiri, curgeri sau surpări demal (în lungul râurilor; Figura 4) în arealulCarpaților și mai ales al Subcarpaţilor de la Curbură,în Podişul Moldovei (mai ales în jumătatea sa

Figura 1. Alunecări de mari dimensiuni care au distrus pădurea din sudul masivului Penteleu

Figura 2. Alunecare coseismică în comunaColți, județul Buzău (1977)

35

sudică) și Podișul Getic, efectele fiind resimțite ladistanţe epicentrale de 200–300 km. Studiile anali -tice sau de sinteză dedicate acestor două evenimente(Bălan et al., 1982; Radu şi Spânoche, 1977;Bălteanu 1979, 1983; Mândrescu 1981, 1982; Raduşi Polonic, 1982; Văcăreanu şi Ionescu, 2016) permitidentificarea unor conjuncturi clare şi diferenţiate de

apariţie a unor deplasări în masă, pe de-o partedeclanşate de cutremurul din 1940, survenit într-operioadă cu excedent de umiditate în sol, iar pe dealtă parte, de cutremurul din 1977, suprapus uneiperioade cu deficit de umiditate în sol. Cele douăcutremure, pe lângă efectele distrugătoare asupraconstrucțiilor (avarierea și distrugerea unui număr

Figura 3. Procese geomorfologice asociate cutremurului din 1838 (Mw 7.5)

în descrierea lui G. Schuler (1883): fisuri ale solului (Fig. 1–4) și case afectate de acestea (Fig. 8–10)

Figura 4. Fisură pe malul drept al Buzăului, la nord de Pătârlagele, generate de cutremurul

din 4 martie 1977

Figura 5. Reactivarea unei alunecări profunde care a barat lacul Siriu (Munţii Buzăului)

în anul 2006

36

Rev

ista

Aca

dem

ica

mare de construcţii la Focșani, Panciu, Mărăşeşti,Galaţi, Bârlad, Vaslui, Ploieşti, Câmpina, Urlaţi,București), au fost însoțite și de o serie de fenomenegeologice și geomorfologice, precum fracturi și fi -suri în roci și sol (mai ales în depozitele de luncădin lungul Putnei, Râmnei, Buzăului, Ialomiței;Figura 4), modificări ale distribuției și curgerii ape-lor subterane (inclusiv cu raportarea unor ape arte-ziene în Subcarpaţii Buzăului) însoţite de fenome-nul lichefierii nisipurilor acvifere și tasarea depozi-telor loessoide din câmpia de la exteriorulSubcarpaților Curburii, emisii de gaze în câmpurilepetrolifere şi gazeifere din Subcarpaţii Vrancei,Buzăului și Ialomiței, apariții de vulcani noroioşi şinumeroase alunecări de teren.

cercetări în cadrul proiectului ro-riSKÎn proiectul RO-RISK (Evaluarea riscurilor de

dezastre la nivel naţional, 2016), coordonat deInspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă șicofinanţat din Fondul Social European prinProgramul Operațional Capacitate Administrativă,au fost analizate următoarele riscuri: inundaţii,secetă, incendii de pădure, cutremur, deplasări înmasă, accidente Seveso, accidente transportsubstanțe periculoase, accidente nucleare, epide-mii/zoonoze.

Hazardul alunecărilor produse de cutremure afost studiat de către Institutul de Geografie al Aca-demiei Române, Universitatea Tehnică deConstrucţii București, Institutul Național de Cerce-tare-Dezvol tare în Construcţii, Urbanism și Dezvol-tare Teritorială Durabilă şi Institutul Naţional deCerce tare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului,urmând două abordări, una probabilistică și unadeterministă.

Analiza probabilistică de hazard seismic esterealizată, considerând toate mișcările terenului pro-venind de la cutremure ce se pot produce în surseleseis mice identificate, de orice magnitudine posibilăşi/sau de la orice distanță sursă-amplasament,împreună cu incertitudinile asociate acestora.Această analiză are avantajul că integrează în totali-tate incertitudinile provenite din analiza seismicităţiişi a parametrilor așteptați ai mișcării terenului la unviitor cutremur, într-un anumit amplasament.

Analiza deterministă de hazard seismic presu -pune estimarea valorilor maxime posibile alemișcării terenului produse de cutremure într-un anu-mit amplasament sau pe o anumită arie seismică,precum şi clasificarea lor în cadrul unor scenarii de

tip cutremurul maxim observat (reasonable worstcase scenario) și cutremurul maxim posibil sauprog nozat (worst case scenario). Ambele abordări aurezultat în hărţi de distribuţie a valorilor acceleraţieide vârf a terenului (PGA), care au fost suprapuse peharta de susceptibilitate la alunecări de teren.

În evaluarea relației spațiale cutremure/alunecăris-a ținut cont atât de informaţii existente în literatură,precum şi de judecata de tip expert, având în vederecaracterul incomplet şi acurateţea spaţială redusă adatelor referitoare la alunecări generate în timpul sauimediat după încheierea mişcărilor seismice. Încadrul acestui demers, au fost analizate valorile înre-gistrate de parametrii seismici în cazul produceriiunor evenimente de alunecări istorice cunoscute, pebaza raționamentului că, odată depășit pragul criticde declanşare a alunecărilor, este aşteptat ca şinumărul şi/sau densitatea proceselor cauzate săcrească. Analiza setului de date disponibile a permisformarea unei judecăți de expert care a stat la bazaconstruirii unei matrici Susceptibilitate × Magnitudi-nea factorului declanşator (PGA) necesară pentruderivarea claselor calitative de hazard la alunecăriinduse de cutremur. În acest mod, au rezultat patruscenarii principale de hazard la alunecări de terenproduse de cutremure.

Scenariul 1 se referă la alunecările de teren in -duse de un cutremur intermediar generat de sursaVrancea, cu perioadă de revenire de aproximativ1000 (975) de ani. Caracterul extrem al acestuieveniment este reflectat de valorile ridicate aleacceleraţiei de vârf a terenului ce pot atinge şi depăşi800 cm/s2. Regiunea cu valori ale PGA de 250-800cm/ss cuprinde mai mult de o treime din teritoriulnaţional, arealele cu un risc mare şi foarte mare dealunecări de teren generate de acest evenimentextinzându-se în Podişul Moldovei (Podişul CentralMoldovenesc, Podişului Bârladului), SubcarpaţiiMoldovei, cei de la Curbură şi cei Getici, Carpaţiiflişului în întregime, Carpaţii de la Curbură, sudulPodişului Transilvaniei (Podişurile Hârtibaciului şiSecaşelor). Peste 50 de unități LAU2 (Land Admin-istrative Unit; municipalitate/comună/oraș) seîncadrează în clasa de hazard foarte ridicat,populaţia din spaţiul respectiv fiind de aproximativ100 000 de locuitori. În clasa de hazard ridicat seînscriu 256 de unități LAU2 (inclusiv 20 oraşe) cu opopulaţie totală de aproximativ 1 000 000 delocuitori.

37

Scenariul 2 reprezintă alunecările de tereninduse de un cutremur intermediar cu sursa Vrancea,cu perioadă de revenire de o sută de ani. Acest sce-nariu corespunde unui cutremur cu o probabilitatemare de apariţie, iar magnitudinea lui poate generaalunecări de teren în areale cu o predispoziţie maredin punct de vedere morfo-lito-structural. Cele maifavorabile condiţii sunt întrunite de Carpaţii şiSubcarpaţii de la Curbură, estul Subcarpaţilor Getici,precum şi treimea sudică a Podişului Moldovei(areal ce cores punde unor valori ale PGA de 60–100cm/s2). În clasa de hazard foarte ridicat sunt inclusedouă unități LAU2 localizate în SubcarpaţiiBuzăului (peste 2000 de locuitori), în timp ce în clasade ha zard ridicat sunt incluse 140 de unități LAU2(circa 400 000 de locuitori) aparţinând judeţelorDâmboviţa, Prahova, Buzău, Vrancea, Bacău,Vâlcea, Argeş, Neamţ şi Vaslui.

Scenariul 3 se referă la alunecările de tereninduse de un cutremur intermediar major cu sursaVrancea, asemănător cu cel din 4 martie 1977 (mag-nitudinea de moment Mw = 7,4, adâncimea hipocen-trului h = 97 km, intensitatea în epicentru I0 = 9,perioadă de revenire = 100 ani). Studiile au arătat căun astfel de cutremur poate genera procese deprăbuşire și avalanșe de sfărâmături de rocă şi maipuţin alunecări de teren, care apar ca procese post-seismice.

Arealul în care se pot produce alunecări de terencorespunde Carpaţilor şi Subcarpaţilor de laCurbură, jumătăţii central-sudice a PodişuluiMoldovei, precum şi sectorului estic al SubcarpaţilorGetici și al Piemontului Getic. În estul CâmpieiRomâne (care corespunde unor valori de intensitatede 7–9), alunecările de teren pot să apară numaipunctual, mai ales în lungul frunţilor de terasă. Clasade hazard ridicat cuprinde 94 unități LAU2 concen-trate în judeţele Buzău, Covasna, Dâmboviţa, Pra -hova, Vrancea şi Argeş, cu o populaţie totală de peste260 000 de locuitori.

Scenariul 4 ia în considerare alunecările de tereninduse de un cutremur intermediar generat de sursaVrancea, similar celui produs în 10 noiembrie 1940(M = 7,7, h = 133 km, I0 = 9, perioadă de revenire =200 de ani). Un astfel de cutremur poate genera multmai numeroase alunecări de teren în interiorul izo-seistelor de 7-9 grade, comparativ cu situațiaprezentată în scenariul anterior. Clasa de hazardfoarte ridicat cuprinde 39 de unități LAU2 din patru

judeţe (Bacău, Buzău, Prahova şi Vrancea),cuprinzând peste 87 000 de locuitori. Clasa de ha -zard ridicat cuprinde 211 unități LAU2 concentrateîn 15 judeţe, cu peste 800 000 de locuitori.

perspective internaţionaleStudiul efectelor cutremurelor asupra mediului şi

societăţii se continuă în cadrul Institutului deGeografie al Academiei Române prin evaluărilereali zate în colaborare cu diferite instituţii din ţară şistrăinătate. În acest context, în cadrul proiectului decercetare Evaluation des risques long-termes liésaux mouvements de masse déclenchés par lesséismes dans la région de Vrancea, Roumanie – dez-voltat începând cu anul 2014 în cadrul schimburilorinteracademice dintre România şi Belgia, de Institu-tul de Geografie şi Universitatea din Liège – suntrea lizate cercetări interdisciplinare, geomorfologice,geologice şi geofizice pentru stabilirea unor relațiidintre epicentrele cutremurelor şi distribuţiadiferitelor tipuri de deplasări în masă (Micu et al.,2015). În acest context se vor încerca reconstituiripaleoseismice bazate pe studiul alunecărilor de terenrelicte sau latente şi se va evalua rolul efectelorlitologice și topografice ale locului (site effects) înamplificarea sau atenuarea undelor seismice, respon-sabile de comportamentul dinamic diferit aldepozitelor de versant şi al rocii în loc şi prinrealizarea de inventare de alunecări de teren dupăcutremurele majore.

mulţumiriAcest articol prezintă rezultatele obținute în

cadrul proiectului Evaluarea riscurilor de dezastre lanivel naţional RO-RISK (2016; coordonator: In -spectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă;cofinanţat din Fondul Social European prinProgramul Operațional Capacitate Administrativă).Pentru componenta referitoare la hazardul laalunecări de teren, Institutul de Geografie acolaborat cu ur mătoarele instituții: UniversitateaTehnică de Construcții București, Institutul Naționalde Cercetare-Dezvoltare în Construcții, Urbanism șiDezvoltare Teritorială Durabilă, Institutul Naţionalde Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului şiAdministrația Națională de Meteorologie. Autoriiaduc mulţumiri profesorului universitar dr. DănuţPetrea (Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Na -poca), conferențiarului universitar dr. CiprianMărgărint (Universitatea „Al.I. Cuza”, Iași), dr.Ştefan Bilașco (Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-

38

Rev

ista

Aca

dem

ica

Napoca) şi dr. Mihai Coman (INCDIF-ISPIF)pentru contribuţiile aduse la calibrarea modelului desusceptibilitate la nivelul regional.

Bibliografie

Bălan, Ș., Cristescu, V., Cornea, I. (1982), Cutremurul de pământdin România de la 4 martie 1977, Editura Academiei RSR, 515 p.

Bălteanu, D. (1979), Procese de modelare a versanţilordeclanşate de cutremurul din 4 martie 1977 în Carpaţii şiSubcarpaţii Buzăului, SCGGG-Geogr, XXVI.

Bălteanu, D. (1983), Experimentul de teren în geomorfologie,Editura Academiei Române, Bucureşti.

Bommer, Julian J., Rodriguez, Carlos E. (2002), Earthquake-induced landslides in Central America, Engineering Geology 63(2002) 189–220.

Chen, X.L., Zhou, Q., Ran, H., Dong R. (2012), Earthquake-triggered landslides in southwest China, „Natural Hazards andEarth System Sciences”, 12, 351–363.

Fukuoka, Hiroshi, Sassa, Kyoji, Scarascia-Mugnozza, Gabriele(1997), Distribution of Landslides Triggered by the 1995 Hyogo-ken Nanbu Earthquake and Long Runout Mechanism of the Taka-razuka Golf Course Landslide, „Journal of Physics of the Earth”,45, 83-90.

Havenith HB, Bourdeau C (2010), Earthquake-induced land-slide hazards in mountain regions: a review of case histories fromCentral Asia, GEOLOGICA BELGICA (2010) 13/3: 137-152.

Jibson, R.W., Prentice, C.S., Borissoff, B.A., Rogozhin,E.A., Langer, C. J. (1994), Some Observations of LandslidesTriggered by the 29th April 1991 Racha Earthquake, Republic ofGeorgia, Bulletin of the Seismological Society of America, 84(4), 963-973.

Jibson, Randall W., Harp, Edwin L., Schulz, William, KeeferbDavid K. (2004), Landslides Triggered by the 2002 Denali Fault,Alaska, Earthquake and the Inferred Nature of the Strong Shaking,Earthquake Spectra, 20 (3), 669–691.

Keefer, D. K., Wieczorek, G.F., Harp E.L., Tuel, D.H. (1979),Preliminary assessment of seismically induced landslide suscepti-bility. Progress on seismic zonation in the San Francisco Bayregion, US Geological Survey Circular 807, 49-60.

Keefer, David V. (1987), Landslides caused by earthquakes,„Geological Society of American Bulletin”, 95, 406-421.

Keefer, D.K. (1994), The importance of earthquake-inducedlandslides to long-term slope erosion and slope-failure hazards inseismically active regions, „Geomorphology”, 10, 265-284.

Lewis A. Owen, Ulrich, Kamp, Ghazanfar A. Khattak, EdwinL. Harp, David K. Keefer, Mark A. Bauer (2008), Landslidestrigge red by the 8 October 2005 Kashmir earthquake, „Geo-morphology”, 94, 2008, 1–9.

Mahmood I, Qureshi SN, Tariq S, Atique L, Iqbal MF (2015),Analysis of Landslides Triggered by October 2005, Kashmir Earth-quake. PLOS Currents Disasters. 2015 Aug 26. Edition 1. doi:10.1371/currents.dis.0bc3ebc5b8adf5c7fe9fd3d702d44a99.

Mândrescu, N. (1981), The Romanian earthquake of March 4,1977: aspects of soil behavior, „Rev. Roum. Geol. Geophys. etGeogr. – Geophysique”, 25, p. 35–56.

Mândrescu, N. (1982), The Romanian earthquake of March 4,1977: damage distribution, „Rev. Roum. Geophysique”, 26, Edi -tura Academiei Române, „Revue Roumaine Geophysique”, 27,Editura Academiei Române.

Micu M., Bălteanu D., Ionescu C., Havenith HB, Radulian M.,van Westen C., Damen M., Jurchescu M. (2015), A preliminaryregional assessment of earthquake-induced landslide susceptibilityfor Vrancea Seismic Region, „Geophysical Research Abstracts”Vol. 17, EGU2015-12524, 2015.

Radu, C., Polonic, G. (1982), Seismicitatea teritoriului Româ-niei cu referire specială la regiunea Vrancea, în Cutremurul depământ din România de la 4 martie 1977, București, Edi tura Aca-demiei RSR, 75-136.

C. Radu, E. Spânoche, (1977), On geological Phenomenaassociated with the 10 November 1940 earthquake, „Rev. Roum.Geol. Geophys. et Geogr. – Geophysique”, 21, p. 159–165.

Schuler, G. (1883) Notice sur le tremblement de terre du11/23 Janvier 1838, „Buletinul Societății Geografice Române”,1883, p. 22–45.

Văcăreanu, R., Ionescu, C. (2016), The 1940 Vrancea earth-quake. Issues, insights and lessons learnt, Springer, 511 p.

Wang, Wen-Neng, Chigira, Masahiro, Furuya, Takahiko(2003), Geological and geomorphological precursors of the Chiu-fen-erh-shan landslide triggered by the Chi-chi earthquake in cen-tral Taiwan, „Engineering Geology”, 69, 1–13.

note

1http://www.searchinnepal.com/index.php/2016/03/11/envi-ronmental-impacts-of-the-gorkha-earthquake/#sthash.dtEtCvXK.dpuf

39

La invitația președintelui Academiei de Științe aRepublicii Tatarstan, Miakzium KhalimulovichSalakhov, am participat între 29 septembrie și 2octombrie 2016, împreună cu profesorul TasinGemil, la Sesiunea jubiliară internațională con -sacrată aniversării unui sfert de veac de la creareainstituției academice cu sediul principal la Kazan.Deplasarea s-a efectuat cu compania aviaticăTurkish Airway pe ruta București-Istanbul-Kazan șiretur, cu plecare din capitala României în dimineațazilei de 28 septembrie și returul pe 3 octombrie 2016,cheltuielile de drum și cazare fiind asigurate deAcademia de Științe a Republicii Tatarstan.

Decretul de fondare a Academiei de Științe aRepublicii Tatarstan a fost emis la 30 septembrie1991, purtând semnătura primului președinte alRepublicii, Mintimer Sharipovich Shaimiev, dar înmod real activitatea sa a debutat odată cu programa-rea celei dintâi adunări generale a instituției la 24ianuarie 1992. Începuturile preocupărilor de facturăacademică la Kazan se leagă mai cu seamă de uka-zul / decretul țarului Alexandru I din anul 1804, princare se puneau bazele universității din localitate, unavantpost cultural al Imperiului rus spre Răsărit.Într-o primă etapă corpul profesoral al centrului uni-versitar a fost recrutat dintre specialiștii de la Sankt-Petersburg și Moscova, cu suportul cărora s-a creato adevărată „școală kazană” pentru diferite domeniiale științei. Reprezentantul cel mai faimos al acesteișcoli a fost matematicianul de reputație inter -

națională Nicolai Ivanovich Lobachevskii(1792–1856), rector al Universității între 1828 și1846. Alma mater de la Kazan s-a remarcat în moddeosebit în sfera orientalisticii, specialitate în careau excelat Ch. M.J. Fren (Frähn), O.M. Kovalevskii,Kh. Faizkhanov, V.P. Vasiliev, N.N. Berezin etc. Lainstruirea de nivel superior a avut acces în mod prio-ritar populația rusofonă din oraș și din regiunileînvecinate, nu însă și comunitățile tătare, cărora lis-au impus interdicții de a locui în Kazan. Un

Sesiunea jubiliară internaționalăprilejuită de aniversarea a 25 de ani de la crearea Academiei de științe a republicii tatarstan*

Acad. Victor SpineiVicepreședinte al Academiei Române

*Alocuțiune susținută la sesiunea jubiliară a Academiei de Științe a Republicii Tatarstan (30 septembrie 2016, Academia de Științe a Republicii Tatarstan )

Acad. Victor Spinei

Relații interacademice

40

Rev

ista

Aca

dem

ica

Participanți la sesiunea jubiliară a Academiei de Științe a Republicii Tatarstan: Victor Spinei, Raphael S. Khakimov, Tasin Gemil și Ilnur M. Mirgaleev

moment semnificativ pentru activizarea viețiiștiințifice locale l-a constituit organizarea în 1921 aCentrului Academic al Comisariatului Poporului,având în subordine 98 de specialiști. Cu toate căprincipala sa menire era de a implanta ideologiacomunistă, Centrul a susținut reliefarea tradițiilorculturale ale tătarilor. În timpul celui de-al DoileaRăzboi Mondial sediul Prezidiului Academiei deȘtiințe a URSS, împreună cu circa 2000 decercetători, s-a mutat de la Moscova la Kazan, ceeace a influențat structurile instituțiilor academice dinoraș, cu atât mai mult cu cât acolo au activattemporar savanți prestigioși, precum P.L. Kapitza,L.A. Orbeli, L.D. Landau, D.S. Likhachev, I.V.Tarle, B.D. Grekov etc.

Ca și în alte republici din componența UniuniiSovietice, în 1945, la scurt timp după terminarearăzboiului, la Kazan s-a permis crearea unei filialelocale a Academiei de Științe a URSS, cu urmăripozitive pentru știința și cultura Tatarstanului.Schimbări majore în această privință au intervenitdupă dezintegrarea Uniunii Sovietice, când – la 30august 1990 – a fost emisă Declarația privind suve-ranitatea de stat a Republicii Sovietice SocialisteTatarstan. Potrivit noii constituții, adoptate la 6noiembrie 1992, pe baza unui referendum desfășuratcu câteva luni mai înainte, Republica Tatarstan dis-punea de însemnate prerogative administrative încadrul Federației Ruse. În acest nou cadru social-politic, Academia de Știință a dobândit respon -

sabilități mai importante, ceea ce a impus asumareaanumitor măsuri de ordin organizatoric. Academiaeste structurată în prezent în șapte ramuri științifice:umanistică; social-economică; medicină și biologie;agricultură; matematică; mecanică și construcții demașini; fizică, energetică și știința solului; chimie șitehnologia chimică. În ceea ce privește ramura uma-nistică, aceasta are în subordine Institutul de Limbă,Literatură și Artă „G. Ibragimov”, Institutul Enci -clopediei și Compartimentării Regionale Tătare,Institutul de Arheologie, Centrul Cercetării Islamu-lui, Institutul de Istorie „Sh. Mardzhami” și CentrulRepublican de Conservare a Culturii Tradiționale,create eșalonat după fondarea Aca demiei de Științe.Deloc lipsit de semni ficație este faptul că Academiade Științe a Republicii Tatarstan își revendică fonda-rea nu de la crearea filialei Academiei de Științe aURSS din 1945 – cum au procedat alte instituțiiacademice din defunctul stat sovietic –, ci de la odată conexă momentului constituirii RepubliciiTatarstan.

Cel dintâi președinte al Academiei de Științe aRepublicii Tatarstan a fost ales literatul MansurKhasanovich Khasanov (1930–2010), care și-aexercitat mandatul între 1992 și 2006. Acesta a fostsuccedat în această importantă demnitate dechi mistul Akhmet Mazgarovich Mazganov în2006–2014, pentru ca în prezent să se afle la condu-cerea Academiei fizicianul Miakzium KhalimulovichSalakhov.

41

În componența Academiei se află 40 de membrititulari, 80 de membri corespondenți, 29 de membride onoare și 14 membri din străinătate. Prin urmare,numărul total al membrilor Academiei din Tatarstanse ridică la 163 de persoane, dintre care 149 dinRepublică și 14 din străinătate, la o populație de subpatru milioane de locuitori. Acest număr este foarteridicat, dacă îl comparăm, spre exemplu, cu numărulmembrilor Academiei Române, care, potrivit legii,nu poate depăși 81 de membri titulari, 82 de membricorespondenți, 36 de membri de onoare din țară și89 de membri de onoare din străinătate, ceea ceînseamnă că numărul maxim se poate ridica la 288membri, dintre care 199 din țară, la o populație cedepășește cu puțin 20 de milioane de locuitori. Încadrul Departamentului de științe umanistice al Aca-demiei din Tatarstan au fost cooptați șapte membrititulari, nouă membri corespondenți, patru membride onoare din diferite centre din Federația Rusă șialți patru membri de onoare din străinătate(N. Devlet și E. Ikhsanoglu din Turcia, I. Fodor dinUngaria și U. Schamiloglu).

Buna organizare a muncii de cercetare, fixareaunor obiective strategice precise și sprijinul eficientacordat de conducerea Republicii Tatarstan au con-dus la realizări remarcabile în domeniul editorial. Unaport esențial la obținerea acestor succese l-a avutcorpul de cercetare compus din elemente înzestratecu pasiune și tenacitate. Între aparițiile editoriale dindomeniul umanistic, semnificative pentru potențialulștiințific al savanților de la Kazan, menționăm volu-mele colective: Татары (Tătarii), Татарскаяэнциклопедия (Enciclopedia tătară), Историятатар с древнейших времен (Istoria tătarilor dincele mai vechi timpuri) în șapte volume, precum șiatlasele Tartarica, Bulgarica și Великий Болгар(Bolgarul Mare), elaborate în cea mai mare parte deprestigioși specialiști din Republica Tatarstan. Pentruredactarea unor capitole din aceste lucrări volumi-noase s-a făcut apel și la colaborarea câtorva istoricidin străinătate.

La sesiunea dedicată sărbătoririi unui sfert deveac de la crearea Academiei de Științe a RepubliciiTatarstan au fost invitați președinții și vice -președinții academiilor similare din fostele republicidin componența Uniunii Sovietice și din republicileautonome din Federația Rusă, situate în proximita-tea Republicii Tatarstan, în estul Europei, vestulSiberiei și în Asia Centrală, la care s-au adăugat

câțiva specialiști din Kazan și din alte centre, cupreocupări tangente cu acelea ale colegilor dinTatarstan.

O primă întâlnire a unui grup restrâns departicipanți la sesiune a fost programată în ziua de29 septembrie, avându-l drept amfitrion pe pre -ședintele Academiei locale, profesorul MyakzyumKh. Salakhov. La această întrevedere a avut loc unsuccint schimb de informații privind obiectiveleprofesionale ale invitaților și colaborarea cuinstituțiile academice din Tatarstan.

Adunarea festivă dedicată sărbătoririi aniversăriia 25 de ani de la crearea Academiei de Științe aRepublicii Tatarstan s-a desfășurat în cursul zilei de30 septembrie în sala de festivități de la sediul cen-tral al Academiei. Adunarea a fost onorată deprezența domnului Mintimer Sharipovich Shaimiev,primul președinte al Republicii Tatarstan, cu unmandat derulat pe o durată foarte întinsă, din iunie1991 până în martie 2010, care are merite deosebiteîn sprijinirea fondării și organizării Academiei. Des-pre principalele momente ale evoluției importanteiinstituții de știință și cultură de la Kazan au vorbitpreședintele Academiei Myakzyum Kh. Salakhov,fostul președinte al Republicii M. Sh. Shaimiev șigeneralul academician Makhmut AkhmetovichGareev. Din cuvântările lor a reieșit cu pregnanțădezideratul depistării soluțiilor celor mai potrivitepentru conservarea limbii și a tradițiilor etniei tătare,dar și disponibilitatea de a se întreține raporturi decolaborare statornice cu forurile științifice dinFederația Rusă, din statele turcofone islamice și dinalte țări.

Aceste cuvântări au fost urmate de alocuțiuneadoamnei Talia Iarullovna Khabrieva, vicepreședinteal Academiei de Științe a Rusiei, după care mi s-aoferit cuvântul, pentru a prezenta un mesaj din par-tea Academiei Române. Cu acest prilej am relevatprețuirea pentru realizările notabile ale colegilor dinTatarstan și pentru aspirațiile lor de a se situa la unnivel cât mai înalt, în consonanță cu performanțeleștiințifice de pe plan mondial. Totodată, am făcut unsuccint excurs asupra momentelor celor mai semni-ficative din trecutul Academiei Române, care a săr-bătorit, în 2016, un secol și jumătate de la înte -meiere. Am subliniat că cele două instituții acade-mice au fost fondate în circumstanțe istorice diferiteși au urmat un drum propriu, nu lipsit de convulsii,dar au avut idealuri comune, constând, între altele,

42

Rev

ista

Aca

dem

ica

în reliefarea identității, cultivarea limbii și reconsti-tuirea istoriei naționale, ca și în elaborarea unorlucrări de ținută în toate domeniile științifice impor-tante. Expus în engleză, mesajul meu a fost tradus înrusă de Bulat Nogmanov, expert în cadrulServiciului de relații externe al Academiei dinKazan, spre a fi accesibil întregii asistențe.

În continuare, au prezentat alocuțiuni mai mulțiinvitați de seamă la sesiunea jubiliară: IbrahimGuliyev, președintele Academiei Naționale deȘtiințe a Azerbaidjanului, Igor Kolodeznikov,președintele Academiei de Științe din RepublicaIacuția, Zurab Dzhotovich Dzhapua, președinteleAcademiei de Științe din Abhazia, Al’rus Gazizov,președintele Academiei de Științe din RepublicaBaşkortostan / Başkiria și alți reprezentanți din con-ducerea unor academii din zona de răsărit a Europeiși din Asia Centrală și de Vest, cu fructuoase legăturide colaborare cu Academia din Tatarstan. De aseme-nea, a fost invitat să vorbească Uli Schamiloglu,profesor de studii turcice și central-asiatice de laUniversitatea din Wisconsin (SUA), în prezent visi-ting professor la Universitatea Nazarbayev de laAstana din Kazahstan.

La banchetul ce a urmat adunării jubiliare i s-aoferit cuvântul și profesorului Tasin Gemil, care asusținut o alocuțiune în limba tătară, evocând, întrealtele, preocupările ce vizează istoria și cultura turcăși tătară din România. Propunerea sa privind organi-zarea unei mari expoziții itinerante cu piese pre luatede la muzee din mai multe țări europene și asiatice afost primită cu viu interes. De altfel, activitatea pro-fesorului Tasin Gemil – director la Institutul de

Turcologie și Studii Central-Asiatice din cadrul Uni-versităţii „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca –, estemult apreciată pe plan internațional, edificatoare înacest sens fiind numeroasele manifestări științificela care este invitat frecvent să conferențieze, precumși prezența studiilor sale în publicații periodice deprestigiu din străinătate.

În afară de latura strict oficială a prezenței laKazan, am avut ocazia să vizitez câteva monumenteistorice și muzee, precum și să intru în contact cuunii reprezentanți de frunte ai lumii academice lo -cale. Principalul complex muzeal din oraș rămâneindubitabil Kremlinul / Cetatea Kazanului, constânddintr-o centură fortificată din piatră, prevăzută cuturnuri de apărare intercalate între zidurile care îninterior dispuneau de un drum de rond (Wehrgang)construit din piatră și lemn. Cetatea a fost ridicată lafoarte scurt timp după cucerirea orașului de arma telelui Ivan IV cel Groaznic, în anul 1552, campaniecare s-a soldat cu zdrobirea Hanatului Kazanului șianexarea sa la Cnezatul Moscovei. Este foarte pro-babil ca această cetate rusească să fi folosit amplasa-mentul fortificațiilor construite de autoritățile Hana-tului, întrucât are o poziție strategică dominantă pemalul râului Kazanka, la mică distanță de confluențasa cu Volga. Pentru validarea acestei opinii ar fiimperios necesară inițierea unor săpături arheolo -gice cu caracter metodic.

În incinta Kremlinului se află o biserică, omoschee, muzee, sedii de institute academice,reședința președintelui Republicii și alte construcții.Dintre muzeele din Kremlin, am reușit să vizitezdoar pe cel aferent istoriei poporului tătar şi a

Ziduri și turnuri de apărare ale Kremlinului de la Kazan

43

Republicii Tatarstan. Totodată, am străbătut nava șidependințele catedralei prevăzute cu tradiționaleleturle în formă de bulb de ceapă, precum și ale maies-tuoasei moschei cu patru suple minarete. Bisericaortodoxă a fost proiectată în 1556–1562 de arhitecțiiP. Iakovlev și I. Shiriai, suferind reparații și adaosuriconsistente în 1836–1841. În locul vechilor moscheiși al mormintelor hanilor, distruse după cucerirearusească, a fost ridicată în 1996–2005 moscheeaKul-Sharif, o adevărată capodoperă arhitecturală, pecare unele oficialități locale încearcă să o propulsezedrept emblemă a orașului. Postnik Iakovlev a fostunul dintre arhitecții care a proiectat și CatedralaSfântului Vasile din Piaţa Roşie. Potrivit tradiției –cu vădite similitudini cu legenda Meșterului Manoledin Ţara Românească –, după terminarea lucrărilorde la Moscova, Ivan cel Groaznic ar fi ordonatorbirea lui Iakovlev, pentru a nu mai putea construiniciodată un lăcaş de cult atât de grandios.

Un alt așezământ muzeal interesant pentru pro-priile mele preocupări științifice, unde am avut oca-zia să-i consult valoroasele exponate, a fost MuzeulNațional al Republicii Tatarstan, amplasat într-oclădire spațioasă, construită în 1895 după planurilearhitectului I.N. Kolmakov și destinată Muzeuluiorășenesc al Kazanului. Pe lângă bogatele colecțiide piese datând din preistorie și perioada scito-sar-mată, Muzeul conține obiecte relevante pentrucivilizația bulgarilor de pe Volga, a triburilorqipchace/cumane și a Hoardei de Aur. După co -lapsul statului Bulgaria Mare, situat în nord-estulMării Negre, în urma expansiunii khazarilor dinsecolul al VII-lea, o parte a populației autohtone amigrat în bazinul mijlociu al Volgăi, unde aîntemeiat o formațiune statală viguroasă. Aflată de-alungul unei artere comerciale foarte circulate,regiunea a devenit prosperă mai ales atunci când înzonă au apărut întinse centre urbane, precum Bolgarși Biliar, cu care, în epocă, numai puține orașe dinvestul și centrul Europei puteau rivaliza ca nivel dedezvoltare. În anul 922, Bulgaria de pe Volga aadoptat islamismul drept religie oficială. Statutul eiindependent a luat sfârșit în 1236, odată cu mareainvazie mongolă condusă de Batu-han.

Aflându-se în vecinătatea reședințelor hanilorHoardei de Aur de pe cursul inferior al Volgăi,regiunea și-a continuat cursul evolutiv. În decursulsecolului al XIV-lea elita politico-militară s-a

turcizat și islamizat, iar procesul etno-cultural deconsolidare a elementelor turcofone s-a adâncit,conducând la formarea etnosului tătar. Tendințelecentrifuge din cadrul Hoardei de Aur au contribuit ladestrămarea sa, astfel că în 1438 s-a constituit Hana-tul Kazanului, cu capitala la Kazan. Acesta nu și-amenținut independența decât ceva mai mult de unsecol, după care a fost încorporat în cnezatul Mos-covei, pentru ca în 1708 teritoriul să-i fie integrat dePetru I cel Mare în Gubernia Kazanului. Progreseledin sfera economico-socială a regiunii au afectat înmai mică măsură populația tătară, pentru căautoritățile țariste i-au îngrădit drepturile în modconstant.

Dintre beneficiile cele mai mari ale deplasării laKazan aș enumera mai cu seamă întâlnirile cu câțivadintre istoricii cei mai prestigioși de la Institutul deIstorie „Sh. Marjani” al Academiei de Ştiinţe aTatarstanului și anume cu directorul instituției, aca-demicianul Raphael Sibratovich Khakimov, un des-toinic organizator și catalizator al inițiativelorcărturărești, și cu dr. Ilnur Midkhatovich Mirgaleev,directorul Centrului de Cercetări al Hoardei de Aurşi al Hanatelor Tătare „M.A. Usmanov” din cadrulInstitutului de Istorie. Cu toate că este încă tânăr,Ilnur M. Mirgaleev a făcut dovada unui neostoitdevotament profesional, remarcându-se printr-unfecund spirit de inițiativă.

Turn de la intrarea în Kremlinul de la Kazan

44

Rev

ista

Aca

dem

ica

Între altele, el a inițiat și a coordonat aparițiapublicațiilor „Золотоордынская цивилизация”(„The Golden Horde Civilization”) și „Нумизмати-ка Золотой Орды” („The Golden Horde Numisma-tic”) la care este redactor principal, în vreme ceR.S. Khakimov este redactor-șef. Începând din2013, Centrul de Cercetări al Hoardei de Aur şi alHanatelor Tătare „M.A. Usmanov” editeazăperiodicul „Золотоордынское обозрение” („Gol-den Horde Review”), la care editor-şef este acelașineobosit Ilnur M. Mirgaleev. Unul dintre marilemerite ale acestor publicații este că editorii nu le-audestinat numai problemelor de istorie locală, eleabordând un evantai tematic extins. Autoriistudiilor, ca și membrii consiliului editorial, suntrecrutați nu doar dintre medieviștii de la Kazan, ci șidin numeroase alte centre din Europa, Asia și Ame-rica. Începând de la al șaselea număr al seriei „Золо-тоордынская цивилизация” („The Golden HordeCivilization”), corespunzător anului 2013, mi s-afăcut cinstea să fiu cooptat în consiliul său editorialîmpreună cu colegul Tasin Gemil, dar și cu alțispecialiști din Rusia, Kazahstan, SUA, Mongolia,

Japonia etc. În afara periodicelor menționate, subegida Centrului de Cercetări al Hoardei de Aur şi alHanatelor Tă tare „M.A. Usmanov”, au apărut înultimii ani numeroase volume și culegeri de studiide reală valoare științifică, referitoare la populațiileturcice și mon gole din Evul Mediu. Nu credem căexagerăm câtuși de puțin dacă apreciem că în ultimajumătate de deceniu instituția de la Kazan a devenitcentrul cu cele mai importante realizări în domeniulinvestigării istoriei Hoardei de Aur și a tătarilor dinîntreaga lume. O difuzare mai dinamică și coerentăa lucrărilor tipărite în capitala Republicii Tatarstanar da, desigur, mai multă credibilitate aserțiunii pecare am exprimat-o.

Zilele petrecute la Kazan au fost folosite șipentru discuții pe diferite teme științifice și pentru asonda eventuale oportunități în vederea unor fruc-tuoase colaborări viitoare cu colegii întâlniți aici:Ilnur M. Mirgaleev, Raphael Sibratovich Khakimov,Uli Schamiloglu, Zurab Dzhotovich Dzapna, FaritSabitovich Manasyprov, Daniya FatikhovnaZagidullina (secretară ştiinţifică şefă a Academiei deŞtiinţe a Tatarstanului) etc.

Moscheea Kul-Sharif din incinta Kremlinului de la Kazan

Intrarea principală a Muzeului Național de Istorie a Republicii Tatarstan din Kazan

45

Dacă istorismul are şi o parte bună, cum trebuiesă admitem, ea ţine de stăruinţa cu care a ştiut săorienteze spiritele spre o recuperare cât mai deplinăa experienţei trecute. „Experienţa e un alt nume pen-tru istorie”, spunea Toynbee, care nu avea totuşi omare stimă pentru istorism. Un vast efort deanamneză e în definitiv toată istoriografia. La acestfel de a privi discursul istoric trimite în mod expresMircea Eliade, glosând pe marginea relaţiei dintreanamneză şi recuperarea trecutului (Aspecte alemitului, 1978, p. 127–131). Fie că e vorba de eveni-mente mitice sau de o restituţie a timpului istoric,omul devine disponibil pentru revelaţiile duratei.

Am mai avut ocazia să mă refer la această temă,ale cărei resurse sunt practic inepuizabile. Dacărevin asupră-i, fie şi atât de sintetic, este pentru că eapoate interesa un public larg în orice clipă,stimulând meditaţia asupra trecutului, o meditaţie pecare împrejurările de azi o reclamă insistent. Măgrăbesc să adaug că această meditaţie nu presupuneîn chip necesar simpatie pentru „ceea ce a fost”, cirecunoaşterea unei experienţe inexorabile.

Nu ne putem imagina fără istorie, aşa cum unom matur, interesat în cunoaşterea de sine, nu sepoate închipui fără vârstele care i-au pregătit matu-ritatea. „A nu şti ce s-a întâmplat înainte de a fi năs-cut este tot aceea ca şi cum ai fi necontenit prunc;căci ce este vârsta omului – se întreba Cicero – dacămemoria faptelor noastre nu s-ar uni cu veacurilecele de mai dinainte?” O luptă pentru memorie,adică pentru salvgardarea dreptului la identitatespecifică e oarecum toată istoria, fie că o privim caeveniment sau ca discurs. Importantă pentru oricespaţiu cultural, o atare temă suscită interes mai cu

seamă când e vorba de o zonă de convergenţă ca anoastră. Firește, un studiu sistematic reclamă altcadru şi anumite precauții de metodă.

Mai întâi, o remarcă. Distincţia între istorie catărâm al vieţii umane şi istoriografie ca reflex al eie recentă şi oarecum didactică. În fond, istoria e unasingură, aşa cum o arăta de altminteri termenul gre-cesc, care şi-a păstrat fecunda lui ambiguitate.Kogălniceanu ştia să vadă aceasta la 1837, cândpunea pe frontispiciul sintezei sale, la Berlin, cuvin-tele lui Sallustius, în care făcutul şi scrisul istorieiapar ca îndeletniciri complementare şi la fel de lău-dabile: „et qui facere, et qui facta aliorum scripsere,multi laudantur”. Nu e vorba însă numai de activi-tăţi demne de consemnare, cum s-ar înţelege dinmaxima amintită, ci un gând mai adânc, privitor laconsubstanţialitatea celor două ipostaze.

Scrisul istoric nu numai că se constituie peseama istoriei, dar participă la viaţa acesteia, intrăîn ţesătura ei cea mai intimă şi o sporeşte. Mileniide-a rândul, istoriografia s-a voit cu toate astea înafara istoriei, fără perspectiva şi fără conştiinţadevenirii sale. Interesau mai ales achiziţia şi tran -smiterea de ştiri, alături de programul moralizator şide retorica justificativă. Herodot voia, prin Istorii,ca faptele oamenilor să nu cadă în uitare. La noi,primii analişti n-au făcut decât să însemne „cursulanilor”, preocupaţi de genealogie şi evenimentedinastice, prelungind oarecum gestul comemoratival epigrafelor de pe morminte şi al pomelnicelor.Analele de la Putna nu se ridicau mult peste aceastăcondiţie. Scriindu-și cronica pe timpul lui PetruRareş, Macarie voia să nu lase faptele în „mormân-tul uitării”, iar ceva mai târziu, sub Lăpuşneanu,

experiența umană între istorie şi anamnesis*

Acad. Alexandru Zub

Opinii

*Text preluat din volumul de autor „Chemarea istoriei. Un an de răspântie în România postcomunistă”, Iași, Editura Junimea, 2015, p. 240–244, apud „Cronica”, XXV, 34 (24 august 1990), p. 1, 2.

46

Rev

ista

Aca

dem

ica

Azarie continua să însemne şi el fapte, ca „nucumva cu trecerea vremilor să se scufunde şi acesteaîn adâncul uitării”. Contemporanul său, Montaigne,gândea la fel atunci când reclama de la istorici „săne facă istoria mai mult cum o primesc decât cum oestimează”. Funcţia de conservare prima. Istoriciiveacului de mijloc se pot închipui deci ca un releumenit să asigure tocmai această transmisie de ştiride la o generaţie la alta, transmisie susceptibilă aîmpiedica uitarea, extincţia la care, ca individ, omulse ştie condamnat.

Istoria, ca disciplină, poate fi înţeleasă prinurmare şi ca remediu soteriologic. Cel dintâi ommişcat de conştiinţa perisabilităţii sale a fost şi pri-mul istoric, remarca P. Chaunu, căutând să vadă, camai toţi istoricii de seamă, şi dincolo de umbra unel-telor sale. Pentru el, ca şi pentru noi, istoriografiaeste un instrument anamnezic, dacă se poate spuneaşa, iar istoricii nişte „gardieni ai memoriei”. Întâiulsepulcru se anunţă, în această perspectivă, ca expre-sie a unei funcţii istorico-mnemotehnice.

Istoria se întâlnea din capul locului cu poezia şimetafizica. „Oamenii întâi cântă, apoi scriu. Ceidintâi istorici au fost poeţi”, spunea Bălcescu, înspirit romantic, pe când Kogălniceanu recomandainsistent ascultătorilor săi poema lui Homer ca pe oistorie. Fiindcă „ce este «Iliada», se întreba el reto-ric, decât o istorie în versuri, cea mai veche şi ceamai frumoasă din toate?” Tânărul dascăl de la Aca-demia Mihăileană se gândea, fireşte, la funcţiaformativă și incitantă a scrisului istoric. „Cele maiînalte izbânzi, cele mai slăvite fapte nu vedem oarecă s-au îndemnat spre istorie?” Şi istoricul evocaîndată pilda marelui Macedonian care „purta necon-tenit cu sine, într-o cutie de aur, poema lui Omir”.Biografia lui Alexandru, scrisă de QuintusCurtius, l-a inspirat apoi, în campaniile sale, peCarol XII, stimulându-i geniul spre „izbânzi şislavă”. În acelaşi sens, plutarchienele Vieţi para -lele l-au influenţat pe Napoleon.

Astfel înţeleasă, istoria ca disciplină nu e unsimplu depozit de fapte, ci un mod de a contribui laistorie, o parte intrinsecă. Nu trebuie să vedem în eao metaistorie, senină şi distantă, ci prelungireafirească, valorizantă, a actului istoric şi de aceea osursă activă de istorie. Acţiunea nu e univocă. Dacăistoria produce istoriografie, aceasta din urmă serepercutează la rândul ei asupra istoriei. Registrele

comunică între ele, transferul de substanţă estemutual.

„Istoria, s-a spus, este inseparabilă de istorie”,observaţia îl implică pe observator. Calitateaacestuia din urmă determină în bună măsură calita-tea discursului istoric. Este vorba de însuşiri perso-nale, desigur, însă şi de calitatea experienţei de caredispune istoricul. De aceea, reluând o idee lucia -nescă, N. Iorga spunea că n-ar trebui să scrie istoriedecât oameni cu o anume activitate publică. De undeşi interesul său înalt pentru memorii, ca expresie aexperienţei nemijlocite. La această experienţă, dealtfel, au recurs multă vreme analiştii şi cronicariiromâni, deţinători de ranguri civile sau ecleziastice.Propria experienţă le dădea posibilitatea de a selectafapte, de a le rândui potrivit cu sensul desfăşurărilorumane. În plus, ea îi implica în discurs, mai multchiar decât le-ar fi plăcut să recunoască. Ureche,Costin, Cantacuzino, Neculce au fost dregători cu obună cunoaştere a activităţilor de stat, iar Cantemirdomn în două rânduri.

De la aceste culmi ale istoriografiei noastreumaniste până la marii istorici din epoca modernă sepoate vorbi de o tradiţie a scrisului implicat îndrama istoriei însăşi. Unii au şi mărturisit că scriu„din inimă”, iar alţii şi-au plătit scump opţiunilepolitice. Se poate spune chiar că o serie tragică sedefineşte, de la M. Costin la G. Brătianu, indicândgrade şi modalităţi diferite de implicare. Discursulistoric s-a interferat mereu cu discursul politic.M. Costin ştia bine că e nevoie, „la acest fel de scri -soare”, de „gând slobod, fără valuri”. Năzuind spreun adevăr cât mai deplin, el căuta să împace, la acestnivel, ambele discursuri, căutând în paginile istorieiargumente pentru propria sa luptă. Marile teme aleistoriei noastre atunci s-au formulat, adesea dilema-tic, spre a deveni un câmp de tensiuni mereureînnoite. Ceea ce interesează în cazul amintit efelul cum îmbina Costin anamneza întemeiată peexperienţa proprie şi studiul epocilor revolute, mer-gând până la etnogeneză. Regăsim la el o conduităexemplară, una ce evocă în acelaşi timp mai multemotivaţii. Se poate spune că orice restituţieistoriografică bine condusă e un fel de a coborî înnoi înşine, cum de altfel înclină să creadă şi uniiistorici contemporani (R. Koselleck). Invitând lasolidaritate cu generaţiile anterioare, anamneza isto-ricului e şi un aport la cunoaşterea de sine.

47

1. Este astăzi cvasiunanim recunoscută ideea călimba (naturală) este o muzică1, ceea ce îndreptă -ţeşte şi întrebarea: muzica însăşi (ca prezenţă, actulmuzical) nu este (dincolo de faptul că este o formă aartei sau tocmai pentru că este artă) o limbă? Căciambele – limba şi muzica – ţin de ceea ce este esen-ţial în modul de a fi al omului, de raportare la lume(fenomenologic: Weltbezug).

Într-un anumit sens, dată fiind înrădăcinarea gra-maticii şi a muzicii în disponibilitatea înnăscutăomului de a se comporta spontan, gramatical şimuzical totodată, nu putem să nu observăm că,înainte de a învăţa gramatica limbii materne, indivi-dul-om se înscrie în comunicarea verbală în modgramatical, după cum, fără a fi instruit muzical, dacăare puţin simţ muzical, poate şi să cânte2.

De fapt, structura gramaticală este esenţială ori-cărei limbi şi funcţionează nu numai în unitateamorfologică şi lexicală, ci şi pe un fond fonetic ce leasigură prezenţa ca act: actul lingvistic şi, respectiv,actul muzical.

Precizarea privind actul lingvistic devine clarifi-catoare şi pentru actul muzical: „în formă concretă,nu există limbă, ci numai acte lingvistice de expre-sie şi comunicare, diferite de la un individ la altul şidiferite, de asemenea, la acelaşi individ în funcţie decircumstanţe. Niciun semn lingvistic nu are exactaceeaşi formă şi aceeaşi valoare (semnificat) la toţiindivizii care îl utilizează şi în toate momentele cândeste folosit”3.

Valorificarea actului lingvistic, ca aspect funda-mental al limbajului, o datorăm lui W. von Hum-boldt, care „...a deosebit pentru prima dată douăaspecte fundamentale ale limbajului: pe de o parte,

limbajul ca enérgeia, adică drept creare continuă deacte lingvistice individuale, ceva dinamic, care nueste făcut o dată pentru totdeauna, ci se reali zeazăcontinuu, şi, pe de altă parte, limbajul ca érgon, alt-fel spus, ca «produs» sau «lucru făcut», ca sistemrealizat istoriceşte («limbă»)”4.

Humboldt însuşi scria: „Limba este, cu altecuvinte, efortul veşnic relevat al spiritului de a facesunetul articulat capabil să exprime ideea. Într-oaccepţie strictă şi nemijlocită, aceasta este definiţiaactului individual de vorbire; într-o accepţie adevă-rată şi esenţială, putem considera limba, ca să spu-nem aşa, drept exclusiv totalitatea actelor de vor -bire. Căci, în haosul dispersat de cuvinte şi reguli pecare obişnuim să le numim limbă, ceea ce există cuadevărat este doar elementul particular produs prinvorbire (subl.n. – Al.B.), iar acesta nu este niciodatăcomplet, necesitând şi el o nouă prelucrare pentru areflecta natura actului viu al vorbirii şi pentru a da oimagine adevărată a limbii vii. Tocmai ceea ce estemai elevat şi mai rafinat nu se lasă recunoscut înaceste elemente separate şi poate fi perceput sauintuit doar în înlănţuirea discursului, fapt care dove-deşte o dată în plus că limba propriu-zisă rezidă înactul producerii sale efective. În toate cercetărilecare încearcă să pătrundă esenţa vie a limbii, vorbi-rea ca atare este singura care trebuie gândită ca fiindceva adevărat şi primar. Fărâmiţarea în cuvinte şireguli este doar o cârpăceală lipsită de viaţă a anali-zei ştiinţifice”5.

Este deosebit de importantă concepţia despreforma limbii: nu forma „ca un simplu constructmental lipsit de existenţa reală”, ci „doar în efectelesale de fiecare dată particulare”6.

modelare și stratificareîn opera muzicală*

*Cu titlul „Vordergrund” şi „Hintergrund” – contrast fundamental în CORPUS-ul operei muzicale. O încercare de a înţelege specificul modelării şi stratificării în compoziţia şi în execuţia muzicală, textul de bază al comunicăriisusţinute la Simpozionul „Muzică și filosofie”, Academia de Muzică „Gh. Dima” (3–5 iunie 2016, Cluj-Napoca)

Acad. Alexandru Boboc

48

Rev

ista

Aca

dem

ica

Aşadar, „prin forma limbii nu înţelegem aiciaşa-numita formă gramaticală ca atare... Conceptulde formă a limbilor se extinde mult mai departedecât regulile de alcătuire a discursului şi chiar din-colo de regulile formării cuvintelor, în măsura încare prin acestea din urmă înţelegem aplicarea laradicali lexicali şi la cuvinte de bază a anumitorcategorii logice generale, cum sunt cele de acţiune,efect, substanţă, proprietate etc. (...) Formei i secontrapune, evident, o substanţă; ca să găsim însăsubstanţa corespunzătoare formei unei limbi tre buiesă trecem dincolo de limitele limbii. În interiorulunei limbi putem considera ceva drept substanţădoar în raport cu altceva, de exemplu cuvintele debază raportate la declinare. În alte raporturi însă,ceea ce socotim substanţă este recunoscut la rândulsău drept formă... În sens absolut, în interiorul uneilimbi nu poate exista nicio substanţă lipsită deformă, căci totul în limbă este destinat unui scopprecis – exprimarea gândirii –, iar această acţiuneîn cepe odată cu elementul său primar, sunetul arti-culat, care devine articulat tocmai în virtutea impu-nerii unei forme”7.

Examinând „practicarea limbajului” în extensiu-nea sa cea mai largă „şi anume şi în relaţia sa cufacultatea de a gândi şi de a simţi”, Humboldt preci-zează: „Limba este organul formator al gândului.Integral spirituală, integral interioară, trecând oare-cum fără să lase urme, activitatea intelectuală seexteriorizează în vorbire prin intermediul sunetuluişi devine astfel perceptibilă pentru simţuri. Activita-tea intelectuală şi limba constituie o unitate şi suntinseparabile... Legătura indestructibilă care uneştegândirea, organele vocale şi auzul cu limba rezidăirevocabil în alcătuirea originară, cu neputinţă deexplicat altfel, a naturii umane”8.

Pe fondul unor profunde reflecţii „asupraadecvării sunetului la operaţiile spiritului”, Hum-boldt examinează pe larg relaţia dintre limbă şigândire, cu accent pe rolul „formator” al limbii:„Activitatea subiectivă este aceea care con s truieşteîn gândire un obiect. Căci niciun fel de reprezen-tare nu poate fi considerată o simplă contemplarepasivă a unui obiect dat deja. Activitatea simţuri-lor trebuie să se îmbine în mod sintetic cu acţiu-nea internă a spiritului, iar din această îmbinare sedesprinde reprezentarea care devine obiect înraport cu forţa subiectivităţii, întorcându-se spreaceasta pentru a fi concepută ca atare într-un chipnou. În vederea unui asemenea scop, limba esteînsă indispensabilă”9.

2. Acestea ar fi consideraţiile mai importantepentru ideea că muzica ar putea fi înţeleasă şi ca olimbă, cu tot ce implică aceasta pentru analogia cuparticularităţile de structură şi funcţionalitate alelimbii şi ale raportului dintre limbă şi gândire. Celespuse în acest context se potrivesc, mutatis mutan-dis, şi pentru înţelegerea muzicii, a limbajuluimuzical în speţă şi, nu în ultimul rând, a gândiriimuzicale.

În principal, este de luat în atenţie procesul com-plex al interacţiunii dintre limbajul prin care ia naş-tere (în unitatea spiritului) un «produs» sau «lucrufăcut» (limbajul ca ergon) şi limbajul din „înlănţui-rea discursului” (W. v. Humboldt).

Altfel spus, poate, e vorba de raportul dintre„forma limbii” şi „substanţa corespunzătoare formeiunei limbi”, ceea ce necesită trecerea „dincolo delimitele limbii”, mai exact, limba ca „formator” (bil-dend) în unitatea spiritului şi limba discursului; dis-curs care este „un eveniment de limbaj”, mai exact,„«limbajul pus în acţiune» într-un proces istoric ceface din enunţ un eveniment”10.

Prin analogie cu toate acestea, să urmărim feno-menul muzical, după regula: «discursul» ca «limbajpus în acţiune» într-o perspectivă care face dinenunţ «un eveniment», în care „abia în virtutea exe-cuţiei sonore există un prim-plan sensibil, care nurămâne pe seama reprezentării, ci o «realitate»”,care „este exclusiv realitatea acustică, domeniul aceea ce se poate sensibil auzi”; „ceea ce se poate«auzi» pur sensibil «laolaltă» (Zusammenhören)este o alcătuire de sunete, de tonuri strâns limitate.O so nată, o «mişcare», chiar un preludiu nu se reducnici pe departe la aceasta. Auzim, fireşte, sensibil-real (pur acustic) laolaltă, o succesiune limitată desu nete, tot astfel o succesiune de armonii, totuşinumai atât cât se întinde retenţia acustică (prelungi-rea a ceea ce tocmai am auzit)”11.

Înapoia sunetelor există ceva care „trebuie doarcăutat acolo unde poate fi găsit, nu departe, dincolode lumea sunetelor, ci aproape de ea şi înăuntrulgenului ei”12.

În alţi termeni, unitatea de compoziţie este „înte-meiată pe invenţie”, „care nu este dată laolaltă înniciunul din stadiile efectului acustic, constituindtotuşi adevărata compoziţie”13.

În mod manifest, „singura pătură intermediară a«sonorităţii perceptibile» este realizată în actul unical execuţiei de aici şi de acum. Iar aceasta înseamnăcă, în execuţie, ceea ce este cu adevărat muzical înmuzică rămâne apariţie...”14.

49

3. Ne aflăm în faţa unui miracol – „miracolulartistic” al operei muzicale –, declarat de prezenţa eiîntr-o interpretare-execuţie, în care „trăim înălţareaedificiului, creşterea, ridicarea lui piatră cu piatră; şiaceastă alcătuire de ansamblu este terminată şi lao-laltă, abia când succesiunea de sunete, sensibil per-ceptibile, a ajuns la sfârşit, adică s-a stins. Ultimelemăsuri ale unei opere muzicale, consecvent con-struite, sunt resimţite atunci ca încheiere a edificiu-lui şi ca încununare a lui”15.

Aşadar, auzim în fapt mai mult decât ce se poatesensibil auzi (subl. n.), auzim un edificiu sonor dealtă ordine de mărime, care este cu neputinţă deauzit acustic laolaltă. „Această altă alcătuire esteadevărata operă sonoră, «mişcare», fuga, so nata. Şiaceastă alcătuire constituie «planul muzical defund» (Hintergrund). Bineînţeles, numai cel muzi-cal; căci de întregul plan de fund al muzicii mai ţinşi alte momente, pe deasupra”16.

Audierea muzicală „transcende auzul sensibil.Întregul unei mişcări, care apare, nu este dat caatare simţurilor; el este ceva acustic-ireal, care nueste realizat nici în execuţia sonoră. Căci el nueste realizabil ca fiind ceva subzistând laolaltă. Îlauzim «prin mijlocirea» altor elemente, succesiu-nea sensibilă a sunetelor mijloceşte apariţia lui,deşi în fazele ei, ea nu se poate fixa; ea are trans-parenţa caracteristică de a face să apară, pentru celce o ascultă, celălalt aspect, edificiul sonor, carenu se epuizează în ea”17.

Şi aici intervine explicarea în sensul „raportuluide apariţie”: „ceea ce se ascunde cu adevărat în prin-cipiul «expresiei» trebuie să fie mai degrabă unraport de apariţie (ein Erscheinungverhältnis)(subl. n.), şi anume unul de un fel foarte particular.Dar el nu trebuie să fie nici apariţia unei «idei», nicia vieţii, nici a unui sens. Ci în modul de apariţie (Artdes Erscheinens), în el însuşi va trebui căutatăcaracteristica obiectului frumos. Cu aceasta se des-chide câmpul pentru un alt concept deosebit şi spe-cific estetic al formei. Căci, într-un oarecare sens,trebuie să fie vorba de forma apariţiei ca atare”18.

Este vorba de „modul de fiinţare al obiectuluifrumos”: „Frumosul este un obiect de două feluri,totuşi în una, ca un obiect unic. El este un obiect realşi, de aceea, dat simţurilor, nu se epuizează însă înacesta; dimpotrivă, este în aceeaşi măsură şi un cutotul altul, ireal, care apare în cel real – sau ca ivin-du-se înapoia lui. Frumosul nu este primul obiect,singur, şi nici în al doilea singur, dimpotrivă numai

ambele, unul într-altul şi unul cu altul. Mai exactspus, el este apariţia unuia în celălalt”19.

Este adevărat, „modul de fiinţare al întreguluitrebuie să fie unul despicat în două, în timp ce,structural, obiectul acţionează unitar şi cu totulnedespicat. Unitatea se găseşte pe planul de apari-ţie. Ceea ce face să apară trebuie să fie real, şi ceeace apare nu poate fi real, întrucât constă numai înaceastă apariţie a sa. De aici jocul schimbător înfelul de a fiinţa al frumosului: el există şi totodată nuexistă, fiinţa lui se află în cumpănă”20.

Aşadar: „Modul de fiinţare a întregului, cor -pus-ul, este unitatea celor două planuri, deşi„obiectul” acţionează în „planul de apariţie”. Ceeace face să apară (planul din faţă) este real, iar ceeace apare constă numai în apariţia sa; nu este irea-lul ca atare (acesta este, dar nu-i şi existent struc-tural), vine ca valabilitate, nu ca valoare (e mereutranscendentă).

În alţi termeni, în ceea ce apare intră ceea ce areuşit compozitorul să prindă ca idee, nu ideea caatare. Aceasta rămâne model absolut, la care seraportează cum pot (după talent şi tehnică) cei carecreează, compozitorii. Totuşi, modul de a fi (nu aexista) al irealului rămâne taina a ceea ce e mereu„dincolo”, transcendent.

La prima vedere ar părea că „activitatea artistu-lui este o aducere la realitate, de pildă realizareaunei idei sau a ceva ce pluteşte ca ideal în faţa ochi-lor. Dacă privim însă mai de aproape, descoperimtocmai contrariul. Tocmai realizare nu este creaţia saşi, deci, nici facere cu putinţă. Ceea ce lui îi plu teşteînaintea minţii nu este nicidecum transpus în reali -tate, ci doar reprezentat (dargestellt). Şi aceastaînseamnă că este făcut să apară zur Ercheinunggebacht”21.

Într-un text esenţial rezumat: „Procedarea crea-torului este o îndepărtare de realitate – o de-reali zare(Entwirklichung). El nu trebuie să procure posibili-tăţii condiţiile care îi lipsesc, nu trebuie să urneascăpovara inertă a realului, ci doar să ofere ochilor carecontemplă irealul ca atare. Prin aceasta el nu are tre-buinţă de ceva real, decât ca termen mijlocitor încare să poată apărea irealul; şi numai întrucâtcreează un atare termen, el este un realizator”. Darceea ce ajunge la apariţie, în acesta rămâne maideparte cu totul ireal „şi încă atât de învederat şineîndoielnic ireal, încât nici chiar apariţia sensibilpalpabilă nu simulează vreo realitate”22.

50

Rev

ista

Aca

dem

ica

4. Revenind la compozitor şi compoziţie muzi-cală este de precizat că şi aici funcţionează un„raport de apariţie”, numai că nu trebuie să conside-răm „dispoziţia sufletească (durere, bucurie, neas-tâmpăr, nostalgie), care incontestabil se exprimă înmuzică, ca fiind planul ei din spate. Aceasta nu sepoate, chiar şi numai pentru motivul că dispoziţiaconstituie o pătură situată mai adânc înăuntru...Deocamdată însă se poate dovedi că şi în muzicapură – şi anume dincoace de orice conţinut sufletesc –există o stratificare şi un raport de apariţie. Se înţe-lege că el revine în orice altă muzică, chiar şi întranspunerea muzicală a unor opere poetice. Numaică acolo el nu este pus la îndoială, cum este pus înmuzica pură”23.

Şi iată o explicaţie posibilă: „Trebuie să plecămde la faptul că sunetul muzical, tonul constituie aici«materia» în care se face modelarea. Aşadar, succe-siunea şi legătura sunetelor trebuie socotite în mu -zică drept pătură reală şi prim-plan (în notă: „sune-tele nu sunt reale în sens strict, deoarece ele nu sub-zistă ca atare decât pentru cel care le aude (...) esen-ţialul în «pătura reală» a unei lucrări muzicale esteşi rămâne prezenţa sensibilă, existenţa pentru per-cepţie”). Se pune deci întrebarea: se găseşte în operamuzicală ceva care se ridică deasupra sunetelorpercepute sensibil, devenind pentru auzul muzicalceva ce planează deasupra lor? Sau, ca să folosimimaginea de mai înainte: există aici însă un plan despate (Hintergrund), care apare prin mijlocirea lor,şi anume astfel încât rămâne conţinut muzical auten-tic şi propriu-zis?”24

Răspunsul este: există, dar „trebuie doar cău-tat acolo unde poate fi găsit, – nu departe, din colode lumea sunetelor, ci aproape încă de ea şi îngenul ei”25.

Acesta ar fi secretul prezenţei şi al funcţionăriicelor două planuri – planul din faţă (Vordergrund)şi planul de spate (Hintergrund) – aduse de o com-poziţie muzicală în unitatea dintre o „sonoritatesensibil-perceptibilă” şi „ceva dincolo de aceasta,«ceva muzical perceptibil», care necesită o cu totulaltă sinteză din partea conştiinţei perceptoare,decât aceea pe care o poate efectua pura auzireacustică”26.

5. Esenţialul îl constituie astfel „acest altceva”,care „este un întreg mai mare şi constituie planuldin spate (Hintergrund), care nu mai are caractersensibil”27.

Totul devine inteligibil în următoarea explicaţie:„Unitatea muzicală a operei sonore are în adevăr eaînsăşi caracterul unei sinteze. Aceasta înseamnă căea este «compoziţie» (compositio este simpla tradu-cere a cuvântului synthesis). O atare unitate nu poatefi sensibil auzită. În această măsură, ea este în modveritabil apariţie, şi anume o apariţie mijlocită deaudierea sensibilă. Ea aparţine planului de spate aloperei sonore. Luând însă lucrurile pe latura obiec-tivă, ea este unitatea sintetică în care sunetul respec-tiv stins, pe care sensibil nu-l mai auzim, este reţinutşi alcătuieşte astfel, ceva încă prezent, un elementesenţial al întregului ce se edifică succesiv în audie-rea muzicală”28.

Este adevărat însă că „fenomenul planului despate muzical” este extrem de complex: „Întregulunei mişcări, care apare, nu este dat ca atare simţu-rilor, el este ceva acustic-ireal, care nu este realizatnici în execuţia sonoră (...) Îl auzim «prin mijloci-rea» altor elemente, succesiunea sensibilă a sunete-lor mijloceşte apariţia lui, deşi în bazele ei ea nu sepoate fixa”; mai mult, „legătura particulară dintrestraturi este, în schimb, cu totul alta decât în acelearte (artele plastice – n.n.), chiar numai pentrumotivul că planul din faţă şi primul plan de spatesunt în muzică mai asemănătoare unul cu altul, şidupă felul lor sunt mai apropiate. De aceea, duali-tatea lor a şi fost în muzică neînţeleasă, mai multdecât oriunde”29.

Unitatea planurilor este esenţială pentru struc -tura compoziţiei: „Avem, prin urmare, în muzică,aceeaşi stratificare dublă a obiectelor ca în arteleplastice; aceeaşi dualitate şi opoziţie (subl. n.) amodurilor de fiinţare, aceeaşi apariţie în materiasensibilă, aceeaşi transparenţă a primului planmodelat. Tot astfel, acelaşi rol al subiectului recep-tor; căci numai pentru un subiect, când el îndepli-neşte condiţiile audierii muzicale, poate apărea acelîntreg...”30.

Dualitatea şi opoziţia „modurilor de fiinţare”creează un contrast dinamic, tensionat între planuri:„Limpede însă se poate vedea cum planul din faţăeste determinat de planul din spate, în opera compo-zitorului, cum unitatea formei în compoziţie deter-mină modelarea materiei auditiv-sensibile până înamănunte. Şi în acest punct, opera muzicală esteasemenea operei poetice şi operei picturale”31.

6. Unitatea şi opoziţia planurilor (de fapt,implicaţia lor) este prezentă şi în „arta de ordinul aldoilea”, singura „care face ca muzica, odată com-

51

pusă şi scrisă, să fie sonor perceptibilă”: „Operamuzicală scrisă” are nevoie de aceasta încă maimult decât o piesă de teatru: în definitiv, piesa deteatru poate fiecare să o şi «citească» şi, dacă areoarecare fantezie, să aibă interior şi «viziunea» ei;«a citi» însă bucata muzicală este ceva cu totuldeosebit, pentru aceasta este nevoie de o formaţiespecializată în acest domeniu şi de foarte multexerciţiu. De obicei, chiar lucrurile stau astfel, căprofanul în muzică poate mai degrabă să «execute»el însuşi decât «să citească» fără execuţie... Înorice caz însă, publicul muzical are nevoie dereproducere sonoră, de prezentare... ca să ajungă îngenere la muzică”32.

Cu aceasta, „arta muzicantului reproducătorajunge să fie o necesitate estetică. Aici, ca şi în cazulpoeziei dramatice, e vorba de o artă a «jocului» şimulte dintre notele caracteristice ale artei actoruluise potrivesc şi aici, fireşte, numai mutatis mutandis,căci felul jocului este altul”33.

În muzica transpusă în realitate „prin arta secun-dară a «execuţiei», o pătură din fiinţa operei de artă,care în compoziţia scrisă rămâne încă ireală, deci nueste ea însăşi acolo sensibil dată, ci lăsată în seamareprezentării, fiind astfel totodată atrasă în sfera per-ceptibilităţii sensibile, şi în primul plan al întregiialcătuiri... «Realitatea» de care e vorba aici esteexclusiv realitate acustică, domeniul a ceea ce sepoate sensibil auzi. Aceasta este valabilă şi acolounde dinamica «vizibilă» a mişcării muzicantuluiexecutant, sau chiar a dirijorului, aduce o contribu-ţie esenţială la înţelegerea muzicală”34.

De fapt, „în muzică «realizarea» ei de cătremuzicantul executant – inclusiv a celui care executădiletantic – este într-atât de la sine înţeleasă, încât defapt fiecare o desemnează prin cuvântul muzicănumai pe ea, în timp ce negrul pe alb al notelorscrise trece numai drept mijloc auxiliar. Nu se poatespune, deci, aici că cititorul devine auditor (ca îndramă, spectator); căci cititori nu există aici decât înmod excepţional”35.

Aşadar, „adevărata muzică” se naşte obiectiv„abia cu arta secundară a muzicantului”; „de o întă-rire a efectului de cadru nu poate fi vorba aici. Mu -zica, şi cea executată şi sonoră, nu are nevoie să fiedesprinsă în mod special din legătura cu realul; eaeste deja cu prisosinţă desprinsă prin materialul eipropriu sonor, încât acesta nu apare, în ordine muzi-cală nicăieri, decât în muzică”36.

În execuţie, muzica devine dependentă de „exe-cuţia muzicantului”: „şi aici există o pătură inter-

mediară, care este realizată în execuţie. Şi realiza-rea nu mai este opera compozitorului, ci a muzi-cantului executant. Acesta are mână liberă în mode-larea unor nenumărate amănunte de felul cel maiimponderabil, amănunte ce nu pot fi înregistrate pefoaia de note, şi de care totuşi depinde în mod esen-ţial plăsmuirea întregului. El devine un asociat alcompozitorului, şi în felul acesta nu este doar«artist reproducător», ci cu desăvârşire productivcreator...”37.

Situaţia este complexă, implicând dependenţăşi independenţă, unitate-identitate şi diferenţă,opoziţie şi corespondenţă şi, mai ales, co-prezenţacelor două planuri în limbaje diferite: limbajulcompoziţiei şi limbajul (de fapt, metalimbajul)interpretării.

Cu interpretarea-execuţie, opera muzicală de -vine alta cu fiecare reproducere (care nu este simplăreproducere): „Interpretarea muzicantului se adaugăde fiecare dată, şi ea poate fi cu totul personal-unică.În felul acesta, identitatea operei muzicale este şi eaîn anumite limite părăsită, este despicată în diversi-tatea calitativă a interpretărilor”38.

Compozitorul şi interpretul (care poate fi şicompozitorul însuşi) constituie ceea ce filosofic amnumi „condiţia de posibilitate” a creaţiei muzicale,care, dincolo de faptul că este creaţie, trebuie adusăîn prezenţă, în act, în audiţie muzicală, în care artamuzicantului executant – deşi „o artă legată demoment” – devine necesară.

În alţi termeni, alături de realizarea ei (prin inter-pretare-execuţie) „rămâne neclintită în picioarecompoziţia scrisă, în semiconcreţiunea ei, în fiecareclipă obiect al unei împliniri posibile”39.

7. Un orizont al necuprinderii este mereu activaici (de unde şi aşteptările prezenţei unei mereu alte„lumi sonore” în execuţie-interpretare): „Întregulcompoziţiei rămâne şi el, în execuţia muzicantului,ireal. Sinteza audierii – laolaltă într-o unitate nu opoate realiza nici cel mai desăvârşit interpret, pen-tru ascultător; el i-o poate desigur apropia, îl poateconduce spre ea, dar nicio putere din lume nu îlpoate scuti în audierea muzicii de edificarea succe-sivă a întregului. Unul, în adevăr, nu poate «săaudă» pentru celălalt, tot atât de puţin pe cât poatesă gândească, să conceapă sau să înţeleagă. Însă (...)unitatea şi întregul obiectului muzical nu existănicăieri, decât în audierea muzicală. Este, deci, lim-pede că tot ce s-a spus mai sus despre «apariţia»unei unităţi de compoziţie se potriveşte tocmai

52

Rev

ista

Aca

dem

ica

execuţiei sonore a muzicantului, şi nicidecummuzicii scrise”40.

Numitul „plan de (sau din) spate” (Hintergrund)ridică astfel mari dificultăţi de înţelegere. Poate deaceea, N. Hartmann l-a studiat sub formula „feno-menul planului de spate muzical”. Căci în actul unic„al execuţiei de aici şi de acum” este realizată numai„pătura intermediară a «sonorităţii perceptibile»”,ceea ce înseamnă că „în execuţie, ceea ce este cuadevărat muzical în muzică rămâne apariţie. Fărăîndoială, nu trebuie să subapreciem faptul ce ţine deapariţie; apariţia poate fie ea însăşi eminent obiec -tivă, poate fi convingătoare şi zguduitoare, poaterăpi cu sine mulţimea auditorilor, în chip uimitor, îipoate contopi în unitatea unei trăiri artistice«unice». Dar ea rămâne totuşi apariţie şi nu devinerealitate. Şi numai în felul acesta se realizeazăîn tr-însa condiţia fundamentală a «obiectului es -tetic» şi a frumosului”41.

Într-o formulare (oarecum rezumativă) se poatespune „că nici în muzica executată nu există vreunmoment de iluzie... Execuţia rămâne execuţie şi gra-vitatea conţinutului care apare într-însa, cu putereirezistibilă, rămâne pe planul apariţiei. Raportulpăturilor, cu opoziţia lor dintre real şi ireal, este păs-trat. Numai că aici el lucrează cu alte mijloace decâtîn artele plastice. Aparenţa suprimării lui ţine de fap-tul că muzica pură nu are teme extramuzicale, ceeace înseamnă că ea nu este artă reprezentativă. Ceeace ea însă mijloceşte cu adevărat ascultătorului prinplanurile ei din faţă, nu se poate exprima în niciunfel prin cuvinte şi concepte”42.

8. Rămâne însă o enigmă, cum poate apărea înplanul sensibil ceea ce este cu totul altfel? Şiaceasta în mod diferit în variatele arte. Totul de -pinde de înţelegerea „legii obiectivaţiei”, activă pefondul „spiritului obiectivat”, mai exact a „fiinţăriiobiectului estetic”.

Tema de bază ar fi următoarea: „obiectul estetic”nu are „fiinţă de sine stătătoare, independentă desubiect (o fiinţă în sine)”, dar „o parte dintr-însulsubzistă perfect independent de subiect. Cu aceastane aflăm în faţa problemei modului său de a fiinţa.Rezolvarea ei este o temă ontologică”43.

Este o temă care ţine de „problema generală afiinţării spirituale (Problem des geistigen Seins).Căci tocmai cum obiectul estetic subzistă numai«pentru» o fiinţă spirituală, tot astfel într-însul seaflă totdeauna cuprins ceva cu conţinut spiritual,cel puţin un mod determinat de a vedea sau de a

înţelege”. Aceasta nu se poate imediat vedea înobiectul naturii, foarte bine însă în produsul artei,al operei de artă, care „este producţie a spirituluişi are în sine ceva din spiritul productiv care acreat-o”44.

Aşadar, „obiectul estetic intră, în măsura în careeste creat de om, într-un cerc mai larg de fenomene;el constituie o specie particulară a spiritului obiecti-vat. El cade în acelaşi timp cu totul sub legea obiec-tivaţiei”45.

În modul ei complex de fiinţare, obiectivaţia„este numai în parte reală, adică singură materia,împreună cu modelarea ei, este reală; conţinutul spi-ritual propriu-zis rămâne ireal, nu este realizat nicide spiritul viu; dimpotrivă, el i se înfăţişează numaica apariţie (...) în raportul de apariţie este vorba deceva mult mai general, nu de opera de artă singură.Este vorba aici nu de modul particular de fiinţare alobiectului estetic, ci de modul de a fiinţa al spiritu-lui obiectivat”46.

După legea obiectivaţiei „orice apariţie a unuiconţinut spiritual este dependentă de acţiunea reci-procă a spiritului viu, întrucât acesta urmează săprocure condiţiile înţelegerii”; conform acestei legi,întregul unei „alcătuiri” are două straturi eterogene,„atât în structura, cât şi în modul lor de fiinţare. Căcinumai planul din faţă, plăsmuirea materială, sensi-bilă, este real; planul din spate, al apariţiei, conţinu-tul spiritual, este ireal. Primul subzistă, împreună cumodelarea lui, în sine; cel din urmă, în schimb,numai «pentru» un spirit viu este gata să-l pri -mească, care îşi aduce la aceasta contribuţia şi de -vine, în recepţie, reproductiv”47.

9. În esenţa obiectivaţiei „este şi rămâne enigma«cum» poate ajunge, în definitiv, modelarea unuilucru sensibil în planul din faţă să fie purtătoare aunui conţinut, care posedă un cu totul alt mod defiinţare şi nu este dat decât «pentru» o conştiinţă?Căci raportul, totuşi, este tocmai acesta: că acestconţinut poate fi intuit în modelarea sensibilă amateriei şi poate fi redobândit de fiecare datădintr-însa. Într-un fel oarecare, el trebuie totuşi săfie conţinut într-însa”48.

Care ar fi soluţia enigmei? Este aceea „că, înfapt, conţinutul spiritual nu se găseşte nici el înmateria modelată fără conţinutul unui spirit viu. Elnu se află într-însa nicidecum «în sine», ci numai«pentru noi», cei care îl sesizăm. Şi el nu este pus despiritul producător într-însa decât pentru un spiritcare îl sesizează, nu însă imprimat, în sine şi inde-

53

pendent de acesta, fiinţei materiei. Forma care îi esteîn realitate imprimată este, dimpotrivă, ea însăşinumai cea materială, aşadar aceea a primului plansensibil”49.

Multe se pot înţelege prin analogie cu „uimitoa-rea capacitate de variaţie a conceptului (...) capaci-tatea lui unică de a nu rămâne înapoia progresului,care niciodată nu se opreşte, al cunoaşterii. Dar,totodată, ea aduce o mărturie grăitoare despre fragi-litatea legăturii dintre termen şi conţinut spiritual, înconcept”50.

Exemplul conceptului e grăitor, căci „abia înopoziţia faţă de el e pusă esenţa obiectivaţiei artis -tice în lumină justă. Opera de artă, în adevăr, are cutotul altă stabilitate, o incomparabil mai înaltă forţăistorică de persistenţă. Temeiul acestui fapt stă înlegătura solidă şi de sine stătătoare între planul dinfaţă şi cel din fond într-însa. Căci legătura aceastanu este nici convenţională, nici condiţionată dinafară (din partea unor conexiuni sistematice), ci e olegătură pur internă (subl. n.), autonomă. De aceeaea nu se adresează înţelegerii, ci intuiţiei; şi înăun-trul intuiţiei ea are forma legăturii celei mai strânseîntre intuiţia sensibilă (percepţia) şi formele supe-rioare ale intuiţiei”51.

În comparaţie cu conceptul, în opera de artă„tocmai primul plan, latura materială şi sensibil realeste bogat dezvoltată: o atare dezvoltare lipseşteconceptului, de aceea el nu poate de la sine să facăsă apară nimic, ci trebuie să recurgă la conexiunilecare se află dincolo de el. Opera de artă nu trimite lanimic de felul acesta: plinătatea modelării proprieplăsmuirii reale e suficientă pentru a face să aparăcelui care intuieşte un conţinut spiritual. Acesta esensul faptului că în opera de artă legătura între pla-nul din faţă şi cel din spate este «strânsă», solidă şide sine stătătoare. Nu cunoaşterii lucrurilor, pe careo aducem cu noi, i se deschide conţinutul spiritual,ci intuiţiei...”52

10. Un loc aparte în înţelegerea raportului aces-tor planuri îl are „jocul liber cu forma”: „Este vorbade o activitate în adevăr creatoare, care intervine aiciprincipial în locul reprezentării, de un joc cu totulnumai de dragul lui (...) Nu avem la bază nicioformă prezentabilă. De aceea, modelarea formei esteaici cu totul autonomă, este de o libertate de naturădiferită şi mai mare decât în artele reprezentative. Eaeste pură producţie, fără moment mimetic saureproductiv, pură «creaţie din nimic»”53.

„Cu adevărat liberă – scrie Hartmann – estenumai muzica, şi anume cea pură. Căci şi ea «poate»sta în serviciul unor scopuri. În muzica pură, princi-piul «jocului» ajunge la deplină independenţă.Muzica e un joc de sunete, succesiuni de tonuri,armonii şi timbre – într-o materie deci care se sus-trage, în cea mai largă măsură, scopurilor extraeste-tice. În măsura aceasta, ea este cea mai liberă dintrearte. Şi anume ea este liberă pe două laturi: este totatât de liberă de tema extraestetică, adică de subiect,ca şi de scopul extraestetic”54.

Şi... o concluzie semnificativă pentru delimitareîntre arte: în momentul creaţiei se atinge „un grad deproductivitate, pe care celelalte arte nu îl cunosc.Compoziţia este întemeiată pe invenţie – pe surprin-dere şi descoperire interioară –, astfel încât chiar«tema» muzicală însăşi este liber creată, un pur pro-dus al fanteziei muzicale”55.

Această dezvoltare în sfera rolului formei relevătot mai mult posibilitatea înţelegerii creaţiei muzi -cale în care libertatea joacă un rol important, ceea ceface necesară şi o clarificare a interacţiunii, a opozi-ţiei şi unităţii (a complementarităţii, poate) planuri-lor Vordergrund V (disjuncţie neexclusivă) şi U(reuniune) cu Hindergrund.

Comparaţia dintre concept şi opera de artă a pusîn evidenţă legătura «strânsă» din «planul din faţă»şi «planul din (de) spate» şi, implicit, kantian vor-bind, «condiţiile de posibilitate» ale actului muzical,în care, ca într-un „eveniment” de limbaj (discursul)survine orice limbaj, ca şi limbajul muzical: cu maimulte nivele, dar dominant este cel dual: al compo-ziţiei şi al interpretării-execuţie, acoperind dualita-tea şi opoziţia specifice modului de fiinţare al opereide artă (muzicale), respectiv a celor două planuri:Vordergrund şi Hintergrund, care (după N. Hartmann)„sunt în muzică mai asemănătoare unul cu altul, şidupă felul lor, mai apropiate”.

Cum să înţelegem această dualitate, în care„întregul mişcării care apare” este „ceva acustic-ireal, care nu este realizat nici în execuţia sonoră?”Într-adevăr, „irealitatea” acestor planuri „a şi fost înmuzică înţeleasă, mai mult decât oriunde”. Căcimodul lor de a fi este diferit: ele nu sunt identice, darnici opuse unei identităţi (poate superioare lor).

Aşadar, cum e posibilă „unitatea muzicală a ope-rei sonore”, sinteza, compoziţia, dacă această uni -tate „nu poate fi sensibil auzită?”

Să încercăm să surprindem statutul acestei uni-tăţi prin apel la principiul „identităţii indiscernibi-lilor” (formulat şi folosit de Leibniz în logică şi în

54

Rev

ista

Aca

dem

ica

metafizică în interacţiune cu alte principii: ordineşi continuitate, îndeosebi), menit „să corijeze”,într-o anumită măsură, principiul continuităţii,după care: „... în virtutea unor temeiuri metafizice,în univers totul se află în legătură, astfel încât tot-deauna prezentul ascunde în sânul său viitorul.Dacă s-ar contesta aceasta, atunci în lume ar existagoluri, ceea ce ar răsturna marele principiu al raţiu-nii suficiente şi ne-ar aduce în stare să recurgem lamiracole sau la simplul hazard în explicarea feno-menelor”56.

Ca şi toate principiile (formulate de Leibniz),principiul continuităţii conduce la „principiul ordiniiîn general”, care este un principiu de uniformitate,dar „este necesar ca, pe lângă diferenţa de timp şiloc, să existe un principiu intern de deosebire, şichiar dacă există mai multe lucruri din aceeaşi spe-cie este tot aşa de adevărat că nu există niciodatălucruri complet asemenea”; „ceea ce numim princi-piul individuaţiei are drept corespondent pentruoameni, principiul deosebirii (...) Dacă doi indiviziar fi perfect asemenea şi egali (şi într-un fel), denediferenţiat prin ei înşişi, nu ar exista principiulindividuaţiei”57.

Principiul „identităţii indiscernibililor” («identi-tatis indiscernibilium») ne poate ajuta să clasămdiferenţele după ordine şi mărime, ordinea fiind tot -odată termen de enumerare şi principiu de organiza-re a enumerării. Indiscernibilitatea este o relaţie deasemănare completă (după conţinut, identitate), darnu este o identitate numerică, ci o diversitate (dupăconţinut a indiscernibililor)58.

În esenţă, principiul „identităţii indiscernibi -lilor” permite o considerare a identităţii a douăobiecte prin disociere în funcţie de proprietăţile lor,astfel încât nu constituie un singur obiect, ceea ce nuexclude faptul ca un acelaşi obiect să fie denotat denume diferite. Dacă cele două ar fi perfect asemănă-toare şi egale, de nedistins, nu s-ar mai justifica dis-tincţia individuală sau diferenţele.

În spiritul monadologiei lui Leibniz, „trebuiechiar ca fiecare monadă să fie diferită de oricarealta. Căci nu există niciodată în natură două fiinţe cudesăvârşire una ca alta şi în care să nu fie posibil agăsi o diferenţă internă sau întemeiată pe o determi-nare intrinsecă”59.

11. Problema este, deci, de a găsi „diferenţa in -ternă” bazată pe o determinare lăuntrică, esenţială,ceea ce ar putea conveni analizelor de mai sus, încare cele două planuri distingibile din punct de

vedere al „raporturilor de apariţie” în care se aflătotodată în sine şi în prezenţă opera de artă muzi -cală. Căci planurile prezintă fiecare o „diferenţăinternă” bazată pe o determinare intrinsecă, dar întreele persistă un contrast dinamic, tensionat, în mă suraîn care „planul de spate” survine prin mijlocirea„planului din faţă”, fie că este vorba de modelareamateriei („pătura reală” a sunetelor) în compoziţie,fie că este vorba de măsura în care în înţelegereamuzicantului executant este reconfigurată (cu planu-rile ei) bucata muzicală respectivă.

În alţi termeni, cum „există aici ceva, care, stândînapoia sunetelor, se desprinde de ele”, constituindînsă un plan de spate, care apare prin mijlocirea pla-nului din faţă, în mijlocirea prin execuţie trebuie sărămână „conţinut muzical autentic”, adică în aduce-rea în prezenţă (execuţie) configurarea în gândirea(muzicală) a interpretului şi în interpretarea-execu-ţie ca atare să reitereze în audiţie piesa muzicalăconform cerinţelor partiturii.

În acest sens, se spune că interpretului îi in -cumbă o mare răspundere, mai ales că el devine „unasociat al compozitorului”, şi, în felul acesta, nudoar reproducător, ci „productiv creator”.

Prin această „despicare” în diversitatea interpre-tărilor, identitatea operei muzicale este, în anumitelimite, părăsită. Căci interpretul nu atrage „întregulplan de spate al muzicii”, „întregul operei muzi -cale”, ci „numai prima pătură, cea mai apropiată aplanului de spate, cea auditiv perceptibilă a tonurilorşi a armoniilor”; „tot restul rămâne ireal” şi „tre buiesă se nască în conştiinţa celui care ascultă”.

Diferenţa dintre planuri în compoziţie pare că semută cu fiecare interpretare, dar nu structural, aşacum este în compoziţie, ci numai funcţional, dupădiversitatea interpretărilor, rămânând obiect al uneiîmpliniri posibile.

Poate de aceea, Hartmann spunea că „întregulcompoziţiei (unitatea) rămâne, şi în execuţia muzi-cantului, ireal”, iar „sinteza audierii – laolaltă într-ounitate nu o poate realiza nici cel mai desăvârşitinterpret, pentru ascultător; el i-o poate desigurapropia, îl poate conduce spre ea, dar nicio puteredin lume nu îl poate scuti în audierea muzicii de edi-ficarea succesivă a întregului”.

Acesta şi este de fapt contextul farmecului„lumilor sonore”, solidar cu un sentiment (mereureînnoit) al aşteptărilor. Cumva, ca în sentimentulromantic al aşteptării din „Imnurile” lui Hölderlin,toate strălucind de metafore ce redau simţul poetuluipentru muzicalitatea limbii.

55

note

1 Ideea muzicalităţii limbajului verbal nu mai constituie azio noutate; se vorbeşte astfel de «melodia vorbirii» ca factorimportant al intonaţiei în funcţie de «situaţia comunicaţională»,care impune vorbitorului o alegere a mijloacelor fonetice (tem po-ulfluxului verbal, dinamica, ritmicitatea, intenţia, intonaţia etc.,aceasta din urmă devenind chiar un mijloc gramatical), ceea ceîntăreşte convingerea că înţelegerea gramaticii limbilor (natu -rale) constituie o cale spre o mai bună înţelegere a limbajuluimuzical.

2 Poate nu întâmplător, lui J.J. Rousseau (Eseu despre origi-nea limbilor, unde se vorbeşte despre melodie şi despre imitaţiamuzicală, Iaşi, Editura Polirom, 1999) muzica şi vorbirea îi apă-reau ca expresii complementare ale afirmării omului: „... ca denţaşi sunetele se nasc odată cu silabele, pasiunea determină toateorganele să vorbească şi împodobeşte emisia sonoră cu întreagalor strălucire; astfel, versurile, cântarea şi vorbirea au o originecomună”; „Grecii puteau să cânte vorbind, noi trebuie fie să vor-bim, fie să cântăm; nu s-ar putea face amândouă în acelaşi timp”(p. 65, 73).

3 E. Coşeriu, Introducere în lingvistică, Cluj, Editura Echi-nox, 1995, p. 26. Mutatis mutandis, reţinem: „Nu «opera muzi-cală» este obiectul de cercetare al fenomenologiei muzicale, ciactul sub forma sa realizată, prin participarea obligatorie a celorce redau muzica, întrucât altfel muzica nu duce la actul detrăire” (C. Bugeanu, Fenomenologia muzicii, în: Dicţionar determeni muzicali, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,1984, p. 180).

4 E. Coşeriu, op. cit., p. 26.5 W. von Humboldt, Despre diversitatea structurală a limbi-

lor şi influenţa ei asupra dezvoltării spirituale a umanităţii (trad.de E. Munteanu), Bucureşti, Editura Humanitas, 2008, p. 83.

6 Ibidem, p. 84. 7 Ibidem, p. 85–86. 8 Ibidem, p. 89. Este semnificativă aici ideea concordanţei

dintre sunet şi idee: „După cum ideea, asemenea fulgerului şi tune-tului, reuneşte într-un singur punct întreaga forţă de reprezentare,excluzând tot ceea ce este în plus, tot aşa şi sunetul răsună cu ofermă acuitate şi unitate. După cum ideea cuprinde în întregimesufletul, tot aşa şi sunetul deţine o putere pătrunzătoare (subl. n.),capabilă să zguduie toate fibrele umane. Această capacitate, princare sunetul se deosebeşte de toate celelalte impresii sensibile,depinde evident de faptul că auzul (ceea ce nu se întâmplă în cazulcelorlalte simţuri sau se întâmplă în alt mod) recepţionează impre-sia unei mişcări sau, mai degrabă, când este perceput sunetul careemană din voce, impresia unei acţiuni efective şi această acţiuneporneşte din interiorul unei fiinţe vii, manifestându-se ca sunetarticulat” (Ibidem, p. 89).

9 Ibidem, p. 91.10 Em. Benveniste, Problèmes de la linguistique générale,

Paris, Gallimard, 1966, p. 242: „le discours est «le langage mis enaction» dans un processus historique qui fait du l’énoncé un éve-niment”.

11 N. Hartmann, Estetica (traducere de Constantin Floru, cuun studiu introductiv de Alexandru Boboc), Bucureşti, EdituraUnivers, 1974, p. 137, 131.

12 Ibidem, p. 131.13 Ibidem, p. 133.14 Ibidem, p. 219.15 Ibidem, p. 134.16 Ibidem, p. 134–135.17 Ibidem, p. 135. 18 Ibidem, p. 31–32.

19 Ibidem, p. 39. Şi acum explicaţia: având o asemenea struc-tură, „modul de fiinţare al obiectului estetic nu poate fi simplu. Aşacum într-însul intră un obiect de două feluri, tot astfel intră douăfeluri de fiinţă: una reală şi alta ideală, pură apariţie. Şi caracteris-tic este faptul că această natură dublă a fiinţării, cu toată eteroge-nitatea ei completă, nu face ca obiectul să apară despicat sau lipsitde unitate. Raportul între cele două părţi constitutive trebuie prinurmare să fie un raport cu totul intim, putem spune un raport func-ţional (subl. n.). Adevăratul factor de care atârnă frumuseţea obiec-tului este rolul determinant al realului (al datului sensibil) într-însa,acela de a face să apară celălalt moment, irealul, care este cu totuldeosebit” (Ibidem).

20 Ibidem. 21 Ibidem, p. 42–43.22 Ibidem, p. 43.23 Ibidem, p. 130.24 Ibidem, p. 130–131.25 Ibidem, p. 131.26 Ibidem.27 Ibidem.28 Ibidem, p. 133. „Adevărata audiere muzicală”, cu toată

separarea ei în stadiile temporale, „este sesizată ca o coexistenţă –e adevărat, nu ca pe ceva simultan în sens temporal, totuşi, ca unansamblu solidar, ca unitate” (Ibidem, p. 132).

29 Ibidem, p. 135.30 Ibidem.31 Ibidem, p. 135. 32 Ibidem, p. 136.33 Ibidem.34 Ibidem, p. 137.35 Ibidem, p. 137.36 Ibidem. 37 Ibidem, p. 138. „Compozitorul” are trebuinţă de execuţia

congenială. Muzicantul primeşte de la el numai ceva pe jumătatemodelat (încă relativ general) şi îl modelează până la capăt. El îiumple cu viaţă şi cu suflet, în sensul în care i se pare conceput decompozitor. Numai că el nu face aceasta prin mijlocirea proprieipersoane, ci prin instrumentul său. Căci el nu înfăţişează perso najeca actorul, ci interpretează opera muzicală (Ibidem).

38 Ibidem. 39 Ibidem, p. 138–139. Trebuie spus că muzicantul care exe-

cută nu atrage „întregul plan de spate al muzicii”: „Atras în reali-tate nu este aici întregul operei muzicale, ci cu desăvârşire numaiprima pătură, cea mai apropiată a planului de spate, cea auditivperceptibilă a tonurilor şi a armoniilor. Tocmai aceasta joacă aicirolul de pătură intermediară. Şi numai ea este în genere realizabilăacustic. Nu e puţin, dar ea nu constituie întreaga muzică. Tot ros-tul rămâne ireal, ca mai înainte, şi trebuie să se nască în conştiinţacelui care ascultă. De aceasta ţine întregul conţinut sufletesc almuzicii, ori din ce ar consta el (...) este lesne de prevăzut că el tre-buie să constea dintr-o nouă succesiune de straturi, care ea abiadesăvârşeşte adâncimea planului de spate. Aşa cum în arta actoru-lui adevărata acţiune, odată cu ura şi iubirea, rămâne ireală, tot ast-fel şi în execuţia muzicală dispoziţiile şi sentiumentele” (Ibidem,p. 139).

40 Ibidem, p. 139.41 Ibidem, p. 139–140.42 Ibidem, p. 140.43 Ibidem, p. 93.44 Ibidem, p. 93–94. Mai exact, opera de artă „aparţine după

ge nul ei unei forme particulare a fiinţării spirituale, «spiritulobiectivat». Ea este obiectivaţie, adică proiectarea unui conţinutspiritual în planul obiectelor”; obiectivaţia este „a treia formă fun-damentală a spiritului. Este adevărat, ea nu este spirit viu, cinumai conţinut spiritual, produs al spiritului, creaţie spirituală. În

56

Rev

ista

Aca

dem

ica

această calitate însă, ea subzistă într-o anumită desprindere de«viaţa spirituală» ... este oarecum scoasă dintr-însa şi astfel scu -tită de transformarea ei, poate duce aşadar lângă ea o existenţăpentru sine” (Ibidem, p. 94).

45 Ibidem, p. 95. „Legea obiectivaţiei este dublă. Ea spunemai întâi că un conţinut spiritual nu se poate menţine decât înmăsura în care el e făcut captiv al unei materii sensibile reale,adică în măsura în care este înlănţuit în ea prin modelarea parti-culară a materiei, şi în felul acesta este susţinut de aceasta. Şi înal doilea rând, ea spune că acest conţinut spiritual purtat de mate-ria mo delată are nevoie de acţiunea reciprocă a spiritului viu, acelui personal şi a celui obiectiv; căci el este dependent de o con-ştiinţă care intuieşte... care înţelege sau care recunoaşte şi căreiael îi poate apărea mijlocit de plăsmuirea reală” (Ibidem, p. 95).

46 Ibidem, p. 96.47 Ibidem, p. 100, 101.48 Ibidem, p. 101–102. 49 Ibidem, p. 102. 50 Ibidem, p. 104.51 Ibidem. Ideea legăturii interne între planuri este esenţială şi

ea face inteligibilă opoziţia (contrastul) dintre planuri şi unitatealor, ca moduri de a fi complementare, în fond, interdependente.

52 Ibidem, p. 104.53 Ibidem, p. 128.54 Ibidem, p. 129.55 Ibidem.56 G.W. Leibniz, Despre principiul continuităţii, în: Charac-

teristica universalis şi alte scrieri (traducere, note şi postfaţă deAlexandru Boboc), Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2008, p. 52.„Chiar şi în lucrurile care există simultan, acolo unde intuiţia sen-

sibilă nu observă decât salturi, poate exista continuitate” (Ibidem,p. 53).

57 G.W. Leibniz, Noi eseuri asupra intelectului uman, Edi -tura Grinta, Cluj-Napoca, 2003, p. 166, 167.

58 Termenul „indiscernibilia”, folosit de Leibniz ca „princi-piu al indiscernibililor” în calculul predicatelor „ca parte a defi-niţiei noţiunii de identitate, sau ca teorema care o caracteri -zează”. În această formulare modernă ea asertează că, dacă x şi yau în comun toate proprietăţile (şi deci sunt indiscernibile),atunci x este identic cu y. Uzul variabilelor, care pot să fie sub -s tituite de nume sau descrieri de obiecte, ne permite a evita for-mulări cu apartenenţă paradoxală, precum «dacă două obiecte auîn comun toate proprietăţile, atunci sunt identice (sunt un singurobiect), nefiind totuşi particularmente problematic ca un acelaşiobiect să fie denotat de nume diferite... Încadrat în limbajul logi-cii predicatelor, principiul exprimă un adevăr pur logic, a căruinegare este o contradicţie. La Leibniz însă acesta se prezintă laprima vedere ca un principiu metafizic în baza căruia, date fiinddouă obiecte de fapt, este totdeauna posibil in linea di principioa le disocia, chiar în baza naturii lor. Ca atare, principiul nuexprimă un adevăr pur logic, ci este subiect de posibile confuzii.Totuşi, rezultă nemijlocit din doctrina leibniziană că toateproprietăţile unui individ (cel la care uzul este considerat «acci-dental») sunt constitutive esenţei sale. Date fiind aceste premise,distincţia între relaţii extrinseci şi proprietăţi intrinseci ale unuiindivid rezultă relativ la cunoaşterea de către noi a acelui indi-vid...” (Enciclopedia Garzanti di Filosofia, La nuova edizione1993, Garzanti Editore s.p.a. Milano, p. 536).

59 G.W. Leibniz, Vernunftprincipien der Natur und derGnade. Monadologie, F. Meiner, Hamburg, 1982, p. 28.

57

Semnificațiile multiple pe care istoria MonarhieiHabsburgice le încorporează în relație cu ex -periențele moderne ale națiunilor central-est euro -pene pe care le-a guvernat de jure, începând din1526, sau rolul acestei structuri politice, pentrumenținerea echilibrului de putere în Europa, conti-nuă să asigure cadrul unor dezbateri istoriograficede substanță1, reunind contribuții ale istoricilor epo-cii moderne, reflecții dinspre istoria naționalismuluimodern sau a Reformei în accepțiunea protestantăsau catolică a conceptului, precum și reinterpretăriale specialiștilor interesați de preliminariile proiec-telor de integrarea europeană2.

Interesul captivat de un larg spectru interpreta-tiv, evoluând de la viziunea critică asupra uneiconstrucții etatice tributare unei paradigmeconservatoare și incapabilă să răspundă exigențelorlocuitorilor la reevaluările generate de interesul pen-tru Mitteleeuropa a favorizat neglijarea începuturi-lor medievale ale carierei politice a Casei de Austria,inițiate printr-o serie de preluări amicale sau ostile șitransferuri de legitimitate.

Studiul acestei etape de tranziție, dominate deprovocările defensivei în raport cu proximitateamongolă și otomană și de eforturile de adaptare lacircumstanțele social-politice locale, evidențiază oserie de permanențe ale conduitei politice șiopțiunilor instituționale care se sustrag periodizări-lor cu care operează istoricii și specificului generatde opțiunile personale ale suveranilor, dar și oanume disponibilitate către inovație și pragmatism,remarcabile pentru un experiment politic identificatde scrisul istoric pozitivist cu paradigmele conser-vatorismului medieval. Procesul prin care la Dună-rea Mijlocie s-a edificat la mijlocul secolului al

XVI-lea o structură de putere legitimată prin inter-pretarea parțială a jurisdicției patrimoniale a EvuluiMediu nu poate fi redus, în ceea ce privește prelimi-nariile sale, la alegerile regale din 1526 și la aranja-mentele de familie care le-au precedat. Acesteevoluții se originează mai curând în a doua jumă tatea secolului XIII, în transferul bazei teritoriale aFamiliei de Habsburg din regiunea Munților Vosgi șia Elveției, în fosta Marcă Orientală a Imperiului3,odată cu ascensiunea la demnitatea imperială, pefondul Marelui Interregn din 1254–12734. Pozițialui Rudolf I în Austria a avut de făcut față unor pro-vocări comparabile cu cele întâmpinate de Ferdi-nand I în Boemia și Ungaria de mai târziu. Autorita-tea noului suveran s-a putut impune numai prinacceptarea parțială a agendei aristocrației locale,dornice de a-și păstra libertățile asigurate de stăpâ-nirea ultimilor Babenbergi5 și de succesiunea rege-lui Ottokar al II-lea al Boemiei (1253–1278)6.Succesul cauzei habsburgice se datorește nu atâtizbânzii repurtate pe câmpul de luptă de laDornkrutt, cât poziției lui Rudolf de mandatar alordinii imperiale, legitimate de hotărârile Dietei șide mandatul Suveranului Pontif și de eforturile saleîn vederea unui compromis cu elitele locale7. Acor-dul nescris se baza pe chilibrul între atribuțiilesuveranului și cele ale Stărilor și pe nevoia de stabi-litate într-o regiune în care pericolul mongol, carezdruncinase regatele apostolice din proximitate, șitulburările din Imperiu impunea restabilirea ordiniilegale drept unică soluție pentru supraviețuirea acto-rilor politici și economici vulnerabilizați de conflic-tul dintre Sacer doțiu și Imperiu8.

Victoria împăratului ales de Dietă asupra unuivasal rebel care uzurpase un fief imperial a dobândit

integrare, legitimitate și identitate: casa de Austria și preliminariile cariereisale în europa centru-orientală

Florian Dumitru Soporan*

*Cercetător științific, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca

58

Rev

ista

Aca

dem

ica

semnificații pentru discursul identitar german9 și aîndepărtat perspectiva consolidării la confiniile es ticeale unui pol de putere cu potențial de consoli dare,Boemia dinastiei Przemisl. Succesiunea Babenbergi-lor oferea oportunități pentru inițiative politice înEuropa Centrală sau Italia. Momentul ascensiunii luiRudolf I în Austria este interesant și sub aspectulmanifestărilor unor solidarități corporative și etnice.

Cu prilejul fazei decisive a conflictului cu Boe-mia, suveranii au suportul unor adevărate con -federații de națiuni, alianța germano-maghiarăsfârșind prin a se impune în dauna celei ceho-po -lone. Aceste solidarități vor funcționa parțial și cuprilejul conflictelor baltice și chiar în unele momen-te ale revoluției Husite10. Faptul că proiectele Hab -s burgilor s-au realizat mult mai târziu este rezultatulmodificării raporturilor de forțe în Europa, cauzat derevolta elvețiană și de asasinarea succesorului luiRudolf I, împăratul Albert de Habsburg în 1308.

Dificultățile întâmpinate de următoarea ge -nerație a Arhicasei în administrarea propriilor dome-nii lăsa loc unor tentative de unificare europeană subegida regelui Franței11 sau a unor inițiative pontifi -cale. Pentru istoria Europei Centrale, perioada îndiscuție este dominată de desherența dinastiilor fon-datoare ale regatelor apostolice și de succesiuneafamiliilor de Anjou și Luxemburg, sub auspiciileSfântului Scaun și prin apelul la descendența dinsfinții dinastici12, în Ungaria și Boemia, de consti-tuire a statului polono-lituanian sub autoritatea for-mală a dinastiei Jagiello13. Pentru Habsburgi, inter-valul cronologic delimitat de asasinarea lui Albert Iși încoronarea lui Frederic al III în 1443 marcheazăun regres al preocupărilor de politică externă,compensat parțial prin succese administrative înregiunile alpine14. Familia este divizată sub aspectpatrimonial, poziția diverselor ramuri tinde să sedegradeze la nivelul aceleia de mici posesori ai unorfief-uri imperiale și auxiliari ai diverșilor competi-tori pentru Coroană.

Pentru secolul XIV singurul fapt notabil îl repre-zintă prima semnalare a pericolului otoman, careprilejuiește, în 1397, convocarea Dietei AustrieiSuperioare15. Revirimentul politic al Casei de Aus-tria în secolul al XV-lea s-a datorat solidaritățiiramurii sale albertine cu agenda împăratului Sigis-mund de Luxemburg, materializate, conform uzan -țelor epocii, printr-o alianță familială. MargrafulAlbert al II-lea a preluat la moartea socrului său(1437), Coroana Imperială și pe cele ale Ungariei șiBoemiei, consfințind pentru prima dată unificarea

Europei Centrale sub autoritatea unui suveran aus-triac cu confirmarea forurilor reprezentative, în con-formitate cu principiile teoriei Sfintei Coroane,operă politică ce va deveni rațiunea de a fi aHabsburgilor până în 1918.

Moartea prematură a suveranului și incapacita-tea lui Frederic III de a guverna vastele posesiunice-i reveneau de drept nu au alterat legitimitateaunor asemenea pretenții, ea putând fi reactivată în -tr-un moment în care circumstanțele de putere auîngăduit-o. Politica noului împărat, în multe privințecontestabilă, a asigurat, prin durată și consecvență,preluarea programului universalist vehiculat înmediile umaniste, aulice și pontificale în patrimo-niul familial16.

Un merit esențial al inițiativelor sale l-a repre-zentat reconstituirea, prin aceleași aranjamentematrimoniale17 care au salvat de atâtea ori Austria,a pozițiilor familiei în zona renană, prin asumareamoștenirii burgunde a lui Carol Temerarul18. Resus-citarea prestigiului imperial era cu atât mai impor-tantă, într-un moment în care Sfântul Scaun relansaideea Cruciadei Târzii la Conciliul de la Mantua19,fără urmări imediate20, în primul rând datorităîmprejurărilor din Europa Centrală, unde partidautraquistă din Boemia și Ungaria lui Matya Corvi-nul propune soluții naționale în vederea contracară-rii ofensivei otomane, încununate de succese mili -tare în cazul Ungariei. Chiar dacă aceste izbânzi vorfi compromise, în bună măsură de rivalitățile întresuverani, ele vor dobândi semnificații politice deo -sebite în articularea specificului identitar ungar șiceh, având un rol esențial în legitimarea mișcărilorși propagandei anti-habsburgice din următoareledouă secole.

Uniunea regatelor Ungariei și Boemiei sub dom-nia suveranilor Iagieloni de mai târziu nu a dispusde resursele necesare lichidării conflictelor interne,compromițând șansele rezistenței eficiente în fațapericolelor externe. Momentul morții lui MatyaCorvinul și implicita vacanță a tronului de la Buda îiprilejuiește lui Maximilian I, marea speranță a Caseide Austria, prima implicare în politica Europeidunărene, prin revendicare succesiunii albertine.Deși tratat de scrisul istoric ca o cavalcadă specificrenascentistă, în primul rând din cauza eșeculuilamentabil suferit de pretendentul german, acest epi-sod oferă o imagine prospectivă asupra infrastructu-rii politice din regiune.

Acțiunile militare habsburgice, stopate dinrațiuni financiare21, sunt precedate de eforturi

59

diplomatice, vizând alcătuirea unui sistem de alianțeanti-jagiellon, grupând alături de arhiduce pe Ivan alIII-lea, Marele Cneaz al Moscovei22 și pe Ștefan celMare al Moldovei23.

Proiectul nu s-a concretizat, din cauza impo -sibilității coordonării și inexistenței unor intereseconvergente. Moscova era preocupată mai curând derivalitatea cu Lituania, iar Ștefan viza alcătuireaunui front antiotoman cu implicarea puterilor euro-pene24, poziție ce va determina în ultimă instanțăreconcilierea sa cu noul rege al Ungariei, VladislavJagiello al II-lea. Acesta, deși apreciat de supușii dinBoemia pentru moderația de care dăduse dovadă înguvernarea sa începută în 1471, în special în privințaaspectelor confesionale, a reprezentat un experimentinstituțional fondat pe expertiza locală a guvernăriiefective în virtutea parteneriatului dintre suveran șiStări. Autoritatea sa este pusă în cauză de rezistențaStărilor, care tind să transforme monarhiile ungară șicehă în regimuri oligarhice, legitimate de privile -giile nobiliare și citadine, potențate ulterior deinstituționalizarea pluralismului confesional.

Istoriografia maghiară apreciază momentuldrept prima eră parlamentară maghiară25, aserțiunefondată pe examenul documentelor dietale și petendința de a da un caracter regulat întrunirilor foru-lui nobiliar reprezentativ. Deși unii specialiști apre-ciază că un asemenea regim favoriza manifestărilepluralismului politic26, nu poate fi ignorat faptul că,pe termen scurt, acesta a fost similar cu incapacita-tea statului de a mobiliza resursele necesaresecurității locuitorilor, care se vor epuiza, de altfeldupă 1526, în decenii de război civil.

Pentru Habsburgi, perioada 1490–1526 sedefinește prin încercările reușite de extindere ainfluenței lor asupra Boemiei și Ungariei. SemnareaPactului de Familie din 1515 și oficierea dubleicăsătorii de la Viena urmau să-i asigure lui Ferdi-nand succesiunea celor două regate27.

În plan economic asistăm la afirmarea interese-lor familiei Fugger din Augsburg28, creditori aidinastiei imperiale, deveniți principali promotori aicapitalismului în regiune. Ei arendează mineaparținând Coroanei și asigură mijloacele financiareale Curții, influența lor stârnind opoziția fracțiuniinaționale a nobilimii maghiare, care prin interme-diul Dietei solicită măsuri împotriva străinilor.Moartea lui Maximilian, în 1519, și alegerea ca suc-cesor a nepotului său Carol Quintul, regele Spaniei,plasează Casa de Austria în poziția de hegemon allumii creștine, evoluție puțin favorabilă spațiului

central-european, ajuns un aspect secundar în preo-cupările sale politice, centrate pe Italia și Franța.

Teritoriile ereditare habsburgice, cu excepțiaTirolului, sunt cedate de Carol fratelui său Ferdi-nand, în 152129, devenit, prin tratatul de la Bruxellesdin 1525, stăpânul întregului patrimoniu german alfamiliei, după ce Dieta imperială îl recunoscuse calocotenent al împăratului. Poziția sa nu îi asigura,însă, mijloacele necesare unei intervenții în favoareacumnatului său Ludovic al II-lea al Ungariei, nevoitsă opună armatei sultanului trupe recrutate prininsurrectio30, incapabile să susțină un război dedurată. Înfrângerea de la Mohács va pune capătvieții suveranului și independenței regatului ungar.Prezența otomană acutizează disputele facționiste,iar gruparea națională condusă de Ioan Zapolya,absentă de la Mohács, își proclamă liderul rege alesîn Dieta de la Buda din 10 noiembrie 1526. Prove-nind dintr-o familie care prelua baza socială a fami-liei Hunedoreștilor, noul monarh își asumă o politicăantihabsburgică, în colaborare cu Franța și Polonia,exprimată clar prin aderarea sa la Liga de la Cognac,care-i reunea pe toți adversarii europeni ai Casei deAustria și care-și dovedise eficiența cu prilejul Răz-boaielor italiene31. Reacția Habsburgilor a fostpromptă. Dieta, întrunită de regina văduvă Maria, laPojony, a decis elecțiunea ca rege a lui Ferdinand,ales anterior și rege al Țărilor Cehe de Dieta de laPraga, grație abilității emisarilor săi și loialitățiisupușilor față de acordurile semnate de foștii suve-rani. Din această poziție, el urma să asiguremenținerea autorității imperiale în Germania, încondițiile disputelor cu protestanții, să fortificepoziția politică a suveranului în fața ordinelor dinstatele proprii32 și, mai ales, să păstreze intactămoștenirea ungară, contestată de sultan și de o partea supușilor. Sarcina noului suveran era aparentușoară, având în vedere vastitatea posesiunilorreunite, potențialul militar și demografic al acestora.

La o analiză mai profundă, se remarcănumeroasele carențe ale acestui ansamblu, mai evi-dente pentru scrisul istoric recent, fiind caracterulsău eterogen și lipsa unei agende comune asocietății, care să poată fi asumate de Coroană, ele-mente la care se adaugă lipsa de experiență a suve-ranului, rămas multă vreme un străin, chiar pentrucolaboratorii săi apropiați. Aceste obstacole au fostsurmontate parțial, la capătul a câtorva decenii detransformări instituționale.

Primul pas a văzut aspectele administrative,supuse unei reforme care semnifica, în esență, o

60

Rev

ista

Aca

dem

ica

centralizare politică și o uniformizare moderată.Sarcina a fost mai ușoară în teritoriile ereditare,unde Maximilian reușise, în acord cu Stările, săcreeze instrumentele unei administrații eficiente, încadrul politicilor mai largi de reformare ainstituțiilor Imperiului33. Format la Curtea lui Ferdi-nand de Aragon, nepotul său s-a consacrat aceluiașidemers. Străin prin limbă și educație de supușii săi,Ferdinand a găsit mijloacele în vederea alcătuiriiunui mecanism statal în măsură să pună la dispozițieresurse pentru apărarea pozițiilor în Ungaria Apu-seană, fără a produce o revoltă generală a Stărilor.Primele sale măsuri au fost destinate creării unororganisme ale guvernării centrale34.

Prin Ordonanța din 1 ianuarie 1527 erauînființate Consiliul Aulic, Consiliul Privat, ConsiliulAulic de Război și Cancelaria Aulică. ConsiliulAulic (Hofrath) avea jurisdicție asupra tuturorsupușilor lui Ferdinand, reprezentând o încercare deafirmare a autorității suveranului în forma ultimeiinstanțe de apel. Se urma astfel procedeul cunoscut,prin care suveranii Capețieni își impuseseră autori-tatea asupra tuturor locuitorilor Franței cu douăsecole înainte. Rolul acestei instituții s-a restrânsînsă treptat la posesiunile ereditare ale Habsburgilor,servind în secolul XVIII drept cadru de afirmare asupremației Casei de Austria în Imperiu, încondițiile unor contestări din partea principilor teri-toriali. Consiliul Privat reunea oficiali invitați desuveran, cu com petențe generale, hotărârile saleavând caracter consultativ35.

Cancelaria cuprindea funcționari spe cializați, cucompetențe prestabilite pentru posesiunile ereditare,pentru Țările Coroanei Boemiei și pentru Ungaria.Modelul acestei instituții era furnizat de așa-numițiiletrados, cunoscuți de suveran pe parcursul șederiisale în Castilia36. Aceste instituții au preluat uneleatribute ale echivalentelor lor locale, nediminuân - du-le complet importanța acestora din urmă.

Cancelaria Boemiei și cea a Ungariei sunt men -ținute și își păstrează o parte dintre funcțiunilejuridice și un rol în corespondența diplomatică. Prinintermediul Marelui Tribunal al Pragăi, al MiculuiTribunal cu competențe modeste și al TribunaluluiTablei, instanță de arbitraj în litigiile funciare, auto-nomia juridică a Coroanei Boemiei s-a păstrat,situația modificându-se după reprimarea revolteiprotes tante din 1618.

În 1548, suveranul a limitat autonomia orașelor,mai ales a Pragăi, suspendând și atribuțiile Burggra-filor, care jucaseră un rol deosebit în aranjamentele

politice din secolul precedent. În relația cu regatulungar, acțiunile lui Ferdinand s-au circumscrisnecesităților militare.

Proximitatea teatrului de conflict cu Poarta oto-mană impunea menajarea susceptibilităților Stărilor,dar și menținerea unei poziții politice solide în teri-toriile care mai recunoșteau autoritatea regelui de laViena. Instituția Palatinatului, cumulând atribuțiijuridice și militare, uneori deținătorul ei fiind șilocotenentul suveranului, rămâne fără titular, fiindpreferată formula unui Consiliu de Locotenență37.

În contrapondere la reticențele Ordinelormaghiare, care boicotau instituțiile comune, putereacentrală susține autonomia Croației. Banul își păs-trează atribuțiile, cele militare fiind valorizate încontextul permanentelor confruntări de frontieră38.De altfel, nobilimea croată manifestase de la începuto atitudine favorabilă noului rege, pe care-l recunos-cuse cu entuziasm în Dieta de la Cetin, în ianuarie1527. Era inaugurată una dintre caracteristicile poli-tice ale Europei danubiene, solidaritatea dintrecroați și Casa de Austria, funcțională și potențată decatolicismul militant al părților. Aceste circumstanțeau determinat auto ritățile să dezvolte sistemulGraniței Militare (Militargrenze), zonă extinsă dinCraina până la Marea Adriatică, un sistem defortificații dispuse pe circa 1000 de km, având gar-nizoane care ajung la un efectiv de 10 000 de mili-tari. În sudul acestei regiuni au fost colonizaținumeroși refugiați sârbi, acțiunile lor de brigandajdeterminând acutizarea tensiunilor în regiune39.

O instituție blamată de istoriografie pentruineficiența sa a fost Consiliul Aulic de Război(Hofskriegsrath), format din funcționari civili șimilitari, fără operațiuni de comandă a trupelor,acesta evalua nevoile armatei în campanie sau petimp de pace. Propunerile sale erau supuse deli -berării și aprobării Dietelor locale, de regulă ostileexigențelor financiare pe care le încorporau.Loialitatea condiționată a noilor supuși a impusautorităților apelul la transferuri de know-how înplan militar, materializate prin apelul la forțe profe-sioniste, depășite constant numeric în confruntărilecu trupele sultanului, dar demonstrând capacitățisuperioare de rezistență la asedii și care, în ultimăanaliză, se vor dovedi suficiente pentru a limitaînaintarea otomană în Ungaria și Balcani.

Gradul în care aceste instituții răspundeau obiec-tivelor puterii centrale era influențat decisiv desituația economică a monarhiei, cheltuielile militareși cele ale Curții generând un deficit anual de câteva

61

sute de mii de florini, finanțat inițial prin împrumu-turi la băncile din Augsburg. Creșterea gradului deîndatorare a impus găsirea de soluții noi, apelându-sela contribuții generale, percepute de forurile respon-sabile locale.

Camera Boemiei asigura două treimi din cheltu-ielile monarhiei, restul fiind colectat prin con -tribuțiile teritoriilor ereditare. Minele de argint dinBoemia și cele de fier și sare din Austria Inferioarăși Tirol, monopoluri regale prin tradiție, cunosc înaceastă perioadă o exploatare intensivă, unele fiindsechestrate de Casa Fugger, în contul vechilor dato-rii neonorate. Solidaritatea de interese cu bancheriidin Augsburg au preliminat și alianțe fără consecințepolitice notabile, dar relevante pentru sensibilitățileunei lumi în profundă schimbare, căsătoria arhidu-celui Ferdinand, fratele împăratului Maximilianal II-lea, cu Philipine Welser, cu prețul renunțării ladrepturile succesorale.

Administrația locală nu a cunoscut schimbărisemnificative, structurile comitatense și DieteleBoemiei și Ungariei continuând să fie bastioane aleunor elite politice și ecleziastice atente lamenținerea privilegiilor juridice și libertățilorconfesionale și formulând critici la adresa politiciiregale.

O acțiune în sensul formării unei instituții repre-zentative comune pentru întreaga monarhie a fostinițiată de Ferdinand în 1542, cu prilejul convocăriila Viena a Stărilor Generale din toate posesiunilesale, eveniment rămas fără ecou în contextul grijiipentru păstrarea autonomiei legale a statelor ce lecompuneau40. Evoluția a fost mai curând contrară,reprezentanții nobilimii și patriciatului urban aucăutat în replică să consolideze funcțiile instituțiilorlocale. Astfel, Dietele regionale din Moravia și Sile-zia au devenit bastioane ale libertăților confesio nale,iar comitatele nobiliare din Ungaria Habsburgicăevoluează spre adevărate republici nobiliare, puțindispuse să răspundă apelurilor regelui în vedereaapărării Țării. Din perspectiva relațiilor cu supușii,acțiunile lui Ferdinand au repurtat succese limitate.Până la finele guvernării sale, el nu a reușit să asi -gure o bază socială puterii sale, trebuind să facă fațăunor contestații în Răsărit și în Imperiu, până laîncheierea păcii de la Augsburg, în 1555. În schimb,o circumstanță favorizantă a politicii sale a fost ori-zontul cronologic în care a fost pusă în aplicare,deceniile în care posesiunile danubiene au cunoscutun suveran comun, dând locuitorilor un anumit sen-timent al unității, potențat de percepția acută a

pericolului otoman, temă de largă circulație în scrie-rile de epocă. Nu se poate afirma însă că guvernareaprimului Habsburg a fost cu adevărat populară înzonă. La această percepție au contribuit atât perso-nalitatea sa, cât și progresele realizate de opțiunilereformate în Austria, ducând la evoluții nefavora bilepentru un suveran profund catolic. Fără a aveacaracterul spectacular al politicii lui Carol Quintul,domnia lui Ferdinand I s-a dovedit mai eficientă îndurată lungă, Europa Centrală primind o oarecarecoerență instituțională indispensabilă în fața contra-carării pericolului otoman, cu posibilitatea teritorii-lor pierdute ale Marii Europe.

Administrația de stat a permis accesul juriștilorformați la universitățile germane și italiene41, lagestionarea afacerilor publice, stimulând transfor-mări la nivelul nobilimii locale. Translația parțială aparadigmelor franceze sau castiliene în Europadanubiană a avut limitele sale, sistemul colegialfiind puțin potrivit pentru decizii rapide, dar astfels-au creat premisele afirmării unei birocrații, înevoluție spre nobilimea de competență, obiectivsolidar cu interesele Curții. Această categorie so -cială furnizează, la începutul secolului următor,facțiunea prin care suveranii stirieni au reușit săsubordoneze Stările politicii lor dinastice.

O solidaritate de perspectivă pe parcursul edifi-cării monarhiei a fost cea dintre suveran și bisericaromană, esențială în momentul instituționalizăriialternativelor teologice protestante. Ferdinand s-adovedit și în chestiunile confesionale un suverantenace, rămânând atașat credinței catolice, darmenținând un echilibru între interesele statului șiopțiunile societății. Deși, în calitate de împărat, aasigurat punerea în practică a prevederilor Păcii dela Augsburg, circumstanțele nu i-au îngăduit să apli-ce în propriile sale posesiuni principiul Cuius Regio,Eius Religio, cu totate că măsurile represive antipro-testante fuseseră luate anterior, în urma succeselorrepurtate de partizanii săi în războiul cu Liga de laSmalkalde42. O dimensiune contra reformatoare auavut și demersurile oficiale menite să asiguresupraviețuirea centrelor monastice. Se conturainfluența pe care spiritul posttridentin urma să o aibăasupra educației în regiune, până la reformelejosefine și la impactul aufklarung-ului43.

După 1550, autoritățile au creat cadrul care vaasigura succesul reformei catolice în Europa Cen -trală, prin resuscitarea devoțiunii populare și a ordi-nelor monastice, sprijinul acordat misiunii iezuite dePetru Kanisius44, și prin strângerea raporturilor cu

62

Rev

ista

Aca

dem

ica

regiunile catolice renane și bavareze. Aportul lor încristalizarea unei identități catolice la Dunărea deMijloc este decisiv, dacă avem în vedere carențeleeducaționale și administrative pe care biserica dinregiune le resimțise în Evul Mediu, sesizabile maiales în formarea clerului parohial.

În relațiile cu Roma, Ferdinand a contribuit lavehicularea imaginii Casei de Austria ca a unei cam-pioane a apărării civilizației europene și secondân-du-l în proiectele diplomatice care vizau reluareaacțiunilor cruciate în relație cu Ungaria. Pentru aputea aprecia corect importanța transformărilorpentru evoluția viitoarei Monarhii Habsburgice, tre-buie să avem în vedere raportarea la două realitățicomparabile, posesiunile guvernate de CarolQuintul și teritoriile ungare rămase în afarajurisdicției Coroanei. În primul caz, absolutismulîmpăratului-rege a întâmpinat opoziția orașelor șiCortesurilor spaniole, grupate în așa-numitele Her-mandades, impunându-se manu militari, după 1520.De altfel, împrejurările ascensiunii sale pe tronulSpaniei au avut, în opinia unor contemporani,,aparențele unei lovituri de stat45. Raporturile cuDieta Imperială au fost dificile, situația nepermițândinovații în sfera instituțională, Carol fiind absorbitde problemele politicii externe, iar Ferdinand fiindangajat în posesiunile sale dunărene. Tendința care aprevalat a fost aceea a căutării unui compromis cuprincipii laici și ecleziastici. În pofida vastității sale,stăpânirea Habsburgilor de la Madrid se va con fruntacu incapacitatea statului de a răspunde exigențelorsociale în Italia și mai ales în Țările de Jos46.

În Ungaria otomană, în Transilvania auto -nomă47, specialiștii au consemnat o evoluție institu -țională mult mai lentă, tributară tradiției medievale,sub amprenta provizoratului. Elitele erau sensibilela modelul polonez, deși nu s-a evoluat spre liberumveto sau la organizarea de confederații. Similitudinise găsesc în privința instituțiilor consultative, la careapelează frecvent diverși competitori din deceniilede război civil. Adunările de Stări din Transilvania,anterior cu atribuții esențial juridice, dobândesc osemnificație politică expresă, ideea privilegiilorconsacrate de tradiție și de aranjamente recenteasigurând cheia de boltă a supraviețuirii nouluiPrincipat.

În durată lungă, modelul administrativ și politicedificat de Ferdinand în teritoriile sale s-a dovediteficient, tocmai prin amestecul de centralism șiautonomie pe care le-a sigurat, succesorii săi accen-tuând o direcție sau alta.

Opțiunile reformiste și toleranța față dedisidențele protestante au prevalat pe durata dom-niei lui Maximilian al II-lea, iar ascensiunea ramuriistiriene fondate de arhiducele Carol și ajunse lademnitatea imperială odată cu alegerea lui Ferdi-nand al II-lea va însemna osmoza în durată lungăîntre agenda Casei de Austria și reformismul catolicpost-tridentin48.

note

1 Pentru efectele dezvoltărilor naționale ale secolului XIXasupra relațiilor de putere din Europa, vezi Henry Kissinger,Diplomația, Editura Enciclopedică, București, 1999, p. 23–30.

2 G. Hermet, Istoria națiunilor și naționalismelor, Timișoara,1996, p. 13–16.

3 J. Berenger, Istoria Imperiului Habsburgilor, 1273–1918,București, 2000, p. 15.

4 Pentru legitimitatea pretendenților implicați în competițiapentru Coroana imperială, vezi Gaines Posts, Legal Theory, învolumul Nationalism in the Middle Ages, eds. C. Leon-Typton,New York, 1972, p. 79–84.

5 Tema libertăților corporative era de natură să activezesolidarități politice și în ducatele poloneze, așa cum demonstreazăManifestul către Polonezi, redactat din inițiativa regelui Boemiei.Vezi Francis Dvornik, Les Slaves. Histoire et civilisation euro -péene, Paris, 1970, p. 3.

6 E. Zollner, Istoria Austriei, volumul I, EdituraEnciclopedică, București, 1998, p. 83.

7 J. Berenger, op. cit., p. 55.8 W.C. Jordan, Anti-Corruption Campaigns in Thirteenth

Century Europe, in „Journal of Medieval History”, vol. 35, IssueII, June 2009, p. 206.

9 Fr. Smahel, Husitska Revoluce, volumul I, Praha, 1990,p. 31.

10 Pentru o imagine exhaustivă a alianțelor prilejuite deRevoluția Husită, vezi Frantișek Smahel, Husitska Revoluce, volu-mul III, Praha, 1993, p. 52–58. În legătură cu implicarea în acesteevenimente ale unor nobili ruteni ortodocși, vezi Florian DumitruSoporan, State Loyalty and Ethnic Solidarity: Transylvania Rou-manians from and the Ortodox Ruthenians from Polish-LithuanianCommonwealth, în „History Yearbook”, 2014, p. 53–54.

11 B. Voyenne, L'Histoire de l'ideé de l'Europe, Paris, 1993,p. 29–31. În epocă se dă publicității proiectul lui Pierre Dubois alunei federații a principilor europeni, pe baza agendei cruciate și arespectării păcii creștine.

12 A. Vauche, The Sainthood in the Middle Age, ChicagoUniversity Press, Chicago, 1986, p. 42–47.

13 N. Davies, History of Poland, volumul I, Gods Play-ground, Cambridge University Press, Cambridge, 2004, p. 88–94.

14 E. Zollner, op. cit. p. 91.15 Ibidem, p. 99. Pericolul otoman devine real pentru Austria

după dezastrul cruciaților, conduși de regele Sigismund de Luxem-burg, de la Nicopole, planurile sultanului de cucerire a EuropeiCentrale fiind popularizate de cronistica epocii.

16 Ileana Căzan, Austriecii și Otomanii la Dunărea Mijlocie,p. 38.

63

17 Pentru importanța alianțelor familiale în definitivareainfrastructurii politice în Europa Centru-Orientală, vezi FlorianDumitru Soporan, Mission and Identity: Foreign Queens, Foun-ding Dynasties and their Subjects, în „Transylvanian Review”,volumul XXIV, N. 3, Autumn 2014, p. 99–103.

18 H. Hantsch, Die Geschichte Österreichs, volumul I, Wer-lag, Graz, 1956, p. 249.

19 J. Burckhardt, Civilizația Renașterii, volumul I, București,Editura Enciclopedică, 1963, p. 73.

20 Pentru percepția medievală asupra ideii de cruciadă, veziM.D. Gaposhkin, Louis IX, Crusade and the Promise of Joshua forthe Holy Land, în „Journal of Medieval History”, Vol. 34, Issue 3,September 2008, p. 24.

21 J. Berenger, op. cit. p. 122.22 V. Kliucevski, History of Russia, volumul I, London, 1911,

p. 87–89, p. 108.23 Ștefana Simionescu, Legăturile dintre Ștefan cel Mare și

Maximilian I de Habsburg în lumina unui nou izvor, în RdL,XVIII, 1974, I, p. 257–262. Șerban Papacostea, Ștefan cel Mare,domn al Moldovei, București, 1990, p. 81–82.

24 N. Iorga, Istoria Românilor, volumul III, p. 239.25 Engel Pall, The Realm of Saint Stephen: a History of the

Medieval Hungary, 998-1526, New York, London, 2000,p. 396–398.

26 R.J.W. Evans, Felix Austria, p. 28–30.27 Ileana Căzan, op. cit. p. 93. Ca arbitru, Maximilian

încearcă, fără succes, și o mediere în litigiile polono-moscovite.28 F. Braudel, Jocurile schimbului, volumul I, București,

1985, p. 42.29 J. Bergenger, op. cit., p. 105.30 R. Ciocan, Politica Habsburgilor în Transilvania în timpul

lui Carol Quintul, Sibiu, 1945, p. 5. Istoriografia maghiară a acre-

ditat ideea responsabilității anturajului austriac al regelui pentruînfrângerea de la Mohács, acuzând simultan Imperiul de lipsă deinteres față de situația aliatului său.

31 I. Căzan, op. cit., p. 102.32 R. Bone, European dynastic states: 1494–1660, Oxford

University Press, Oxford, 1991, p. 32–33.33 J. Berenger, op. cit., p. 118. Amintim instituirea Cercurilor

de Mobilizare, în vederea apărării posesiunilor ereditare.34 Ibidem, p. 141.35 E. Zollner, op. cit., p. 119.36 J. Berenger, op. cit., p. 136.37 Ibidem, p. 133.38 H. Hantsch, op. cit., p. 268.39 E. Zollner, op. cit., p. 122.40 H. Hantsch, op. cit., p. 270.41 Ibidem, p. 146.42 A. Oțetea, Renașterea și Reforma, București, 1968,

p. 123–126.43 Ed. Winter, Der Josephinismus, Leipzig, 1962, p. 34–37.44 J. Delumeau, Le catholicisme entre Luther et Voltaire,

p. 72.45 R. Mandrou, L'Europe absolutiste. Raison et raison d'état,

Paris, 1970, p. 73.46 St. Mac Donald, Why the Habsburgs Valois Conflict last

so long, in „History Journal”, March, 1997, p. 68–69.47 P. Chaunu, Civilizația Europei Clasice, București, 1989,

volumul II, p. 215.48 J.B. Duroselle, Istoria catolicismului, București, 2004,

p. 146–151.

64

Rev

ista

Aca

dem

ica

Trăim într-o lume în care normele şi limbajulmoralei se află într-o stare de gravă dezordine. Încircumstanţele disoluţiei principiului responsabili-tăţii, întreţinerii confuziei valorilor, crizei educa-ţiei morale, resimţim tot mai acut o insecuritate deun tip aparte: insecurizarea personală şi interper-sonală trăită ca anxietate cvasi-permanentă.De sigur, pe fondul multiplicării pericolelor şi creş-terii insecurităţii civilizaţiei umane, regândireapoliticilor de securitate la diferite niveluri – global,regional, naţional – şi în variate sectoare – politic,militar, informaţional, energetic etc. – este unimperativ de stat.

Dincolo de acesta, însă, resimţim nevoia dimi-nuării insecurităţii la nivel interpersonal. Atuncicând vorbesc despre diminuarea insecurităţii la nivelinterpersonal, am în vedere raportul fiecăruia dintrenoi – oamenii failibili ai existenţei cotidiene – cupropria securizare în contextul securizării relaţiilorinterpersonale. Dar, cercetarea raportului fiecăruiadintre noi cu propria securizare solicită o metodă dereflecţie specifică, o metodă a regăsirii de sine,capabilă să conducă spre răspunsuri valide la anu-mite întrebări.

Cum am putea trece dincolo de mulţimea apari-ţiilor şi de mirajul aparenţelor?

Cum am putea pătrunde dincolo de suprafaţalucrurilor?

Cum am putea reconfigura, prin stările şi acteleconştiinţei, fenomenul securităţii umane?

Cum am putea personaliza şi operaţionalizasecuritatea umană?

Am putea elabora terapii reflexiv-securizanteeficiente în relaţiile interpersonale?

În căutarea unei metode a regăsirii de sine. Fenomenologia reconfigurărilor deschizătoare de perspectiveÎn căutarea unei metode a regăsirii de sine, pro-

priile opţiuni reflexive mă îndreaptă spre fenomeno-logie. „Fenomenologia ne-a învăţat – observa Jean-Yves Lacoste – că nu există conştiinţă decât în actşi în intenţie. Prezenţa noastră în lume şi timp e, de -sigur, un fapt: omul e o conştiinţă care există aici şiacum. (...) înscrierea noastră în timp, întrucât înacesta existăm la modul conştiinţei de sine, este înmod indisolubil fapt şi act”1. Reflecţie, prin exce -lenţă, asupra conştiinţei ca fapt şi act, fenomenologiareconfigurează fenomenele din realitate în fenomeneale conştiinţei, modelând, astfel, „obiectualităţi men-tale” prin care putem ajunge la esenţele ideatice alelucrurilor şi fenomenelor din realitate.

Plecând de la fenomenele realităţii, aşa cum nesunt ele prezente, fenomenologia este metodareflexivă ce reuşeşte esenţializarea acestor feno -mene, pătrunzând, astfel, dincolo de suprafaţa şi con -tingenţa lucrurilor. Prin aceste deschideri deperspec tive, fenomenologia – observa EmmanuelLévinas – „fixează un nou mod al concretitudinii.Pentru fenomenologie această concretitudine înglo-bează şi presupune abstracţiile naive ale conştiinţeicotidiene, dar şi ale conştiinţei ştiinţifice, absorbităde obiect, împiedicată în obiect. De unde un noumod de a dezvolta conceptele şi de a trece de la unconcept la altul – o nouă modalitate care nu se re -duce nici la un proces empiric, nici la o deducţieanalitică, sintetică sau dialectică”2.

Rezumând, fenomenologia avansează un noumod de a privi lumea, implicit, un nou mod de aforma şi dezvolta concepte şi raţionamente. Miza

cum ar deveni posibilă o fenomenologiea securității umane. Despre regăsirea desine deschizătoare de perspective

Anton Carpinschi*

* Profesor universitar dr., Universitatea „Al.I. Cuza” , Iaşi

65

fenomenologiei – afirmarea preeminenţei conştiin-ţei constitutive şi a prezenţei lumii, ca atare – cerenoi forme de exprimare conceptuală cu acces lalumea vieţii şi experienţa directă.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât concepteleesenţialiste şi normative specifice metafiziciiraţionalist-speculative şi tradiţiei scolastice nu potexprima experienţa imediată, experienţa cognitivătrăită în fluxul vieţii. În aceste circumstanţe, o feno-menologie a securizării interpersonale şi-ar afla ros-tul dacă ar reuşi diminuarea insecurităţii umane prinvalorificarea unor resurse ale conştiinţei: intenţiona-litatea, constituirea obiectualităţilor mentale, capa-citatea ordonatoare donatoare de sens existenţial.

Angajat într-un demers reflexiv-terapeutic, măorientez, aşadar, spre o fenomenologie a securizăriiinterpersonale prin regăsirea de sine cu ajutorulconştiinţei intenţional-constitutive donatoare desens.

Spre o fenomenologie a securizării interpersonale prin regăsirea de sine. trei ipotezeProiectul unei fenomenologii a securizării inter-

personale prin regăsirea de sine deschizătoare deperspective reflexive se confruntă, de la început, cuo serie de întrebări. „Esenţa întrebării – observaHans-Georg Gadamer – este deschiderea şi menţi-nerea deschisă a unor posibilităţi”3.

Mai multe întrebări deschizătoare de posibilităţireflexive şi sugestii terapeutice se ridică la începutulacestui drum: cum am putea prin regăsirea de sine săne eliberăm de mintea căzută pradă iluziilor şi pre-judecăţilor, neadevărurilor şi ambiguităţilor voite şiîntreţinute?

În ce măsură ne-ar putea ajuta mintea ieşită dincaptivitatea propagandei şi manipulării să diminuămpropria insecuritate?

Cum ne poate ajuta fenomenologia în regăsireade sine deschizătoare de perspective?

În întâmpinarea întrebărilor anterioare, cele treiipoteze schiţate în continuare au menirea de a confi-gura profilul unei fenomenologii a securizării inter-personale prin regăsirea de sine deschizătoare deperspective. Desigur, argumentarea detaliată şi veri-ficarea practică a acestor ipoteze necesită dezvoltărişi amplificări ulterioare.

Fiinţări limitate şi vulnerabile prin propria noas-tră natură, purtăm în noi un deficit de fiinţă şi, impli-cit, un deficit de securitate pe care nu îl putem anula.În ordinea firii şi a puterilor omeneşti, putem doar

diminua deficitul de securitate personală şi interper-sonală prin cultivarea minţii şi prin acţiuni rezona-bile. În aceste circumstanţe, potrivit primei ipoteze,cultivarea minţii şi a acţiunilor rezonabile princooperarea cunoaşterii discursiv-ştiinţifice, reflec-ţiilor interogativ-filosofice, sensibilităţii spiritual-religioase deschide calea securizării interperso naleîn orizontul sinoptic al conştiinţei înţelepte.

Orizontul sinoptic al conştiinţei înţelepte oferăfiinţării umane – prin cunoaştere, reflecţie, revelaţietranspuse în acţiuni rezonabile – posibilitatea regă-sirii de sine. Astfel, frumuseţea înţelepciunii se des-chide şi se împlineşte prin acţiunea înţeleaptă, căci,„frumuseţea înţelepciunii este cunoştinţa activă sauactivitatea înţeleaptă”4. Ipoteza diminuării deficitu-lui de securitate prin cultivarea minţii şi a acţiunilorrezonabile în orizontul sinoptic al conştiinţei înţe-lepte exprimă, desigur, o opţiune personală, opţiu-nea omului failibil, conştient de faptul că doar eroii,sfinţii şi martirii depăşesc, efectiv, limitele naturaleale failibilităţii umane. Noi, ceilalţi, le putem asumaşi, eventual, converti în acţiuni rezonabile. Este,desigur, o opţiune personală deschisă dialogului şidezbaterii de idei.

Potrivit primei ipoteze, orizontul sinoptic al con-ştiinţei înţelepte face posibilă trăirea integratoare adiversităţii prin cunoaştere, reflecţie, revelaţie tran -spuse în acţiuni rezonabile. Altfel spus, prin curiozi-tate cognitivă, profunzime reflexivă, revelaţie lumi-nătoare, acţiuni rezonabile, putem trăi, ca fiinţăricomprehensive, experienţa integratoare a diversităţiilumii în orizontul securizant al conştiinţei sinoptice.Fiind o conştientizare a unităţii fiinţiale a lumii îndiversitatea sa existenţială (spaţio-temporală), ori-zontul sinoptic al conştiinţei înţelepte oferă o per-spectivă transdisciplinară asupra omului în raportu-rile sale cu natura şi societatea, cu universul materialşi universul spiritual. Dezvăluind unitatea în diver-sitate a lumii şi a conştiinţei, orizontul sinoptic alconştiinţei înţelepte este un concept integrator,implicit, unul securizant.

Comprehensivă şi perspicace, conştiinţa sinop -tică deschide prin orizonturile cunoaşterii ştiinţifice,reflecţiei filosofice, revelaţiei spirituale o diversi tatede perspective contribuind, astfel, la reconstituireamentală a lumii. Aceste capacităţi şi conexiuni aleconştiinţei sinoptice dezvăluie, totodată, valenţelesale existenţial-terapeutice, faptul că omul failibil îşipoate diminua, prin viziunea integratoare a conştiin-ţei sinoptice, deficitul de securitate la nivel personalşi interpersonal.

66

Rev

ista

Aca

dem

ica

Prin cunoaştere, reflecţie, revelaţie, orizontulsinoptic al conştiinţei înţelepte deschide calea secu-rizării interpersonale. Dar, orizontul sinoptic al con-ştiinţei înţelepte este doar o deschidere, un începutpe drumul regăsirii de sine şi al deschiderilor de per-spective.

Întrebările care se ridică, în continuare, vizeazăfuncţionarea fenomenologică a conştiinţei. Mai pre-cis, vizează identificarea mecanismelor prin careconştiinţa sinoptică reuşeşte să pătrundă dincolo deaparenţe. Aşadar, cum ne-ar putea ajuta abordareafenomenologică a conştiinţei sinoptice să pătrundemdincolo de suprafaţa fenomenenului securităţiiumane? Cum am putea reconfigura fenomenologicsecuritatea umană?

Miza acestor întrebări ar fi, într-o exprimare hei-deggeriană, pătrunderea în „acel domeniu de lucruripe care va trebui să-l putem lua ca temă a cercetă-rii noastre”5 şi înţelegerea faptului că acesta „cereun mod de experimentare şi de explicitare funda-mental diferit de cel care domneşte în ştiinţele par-ticulare însele. Prin această criză, cercetarea ştiin-ţifică dobândeşte o tendinţă filosofică. Ştiinţele spunastfel că au nevoie de o explicitare originară, pecare ele însele nu sunt în stare să o facă”6. Aceastăexplicitare originară este modul fenomenologic deexperimentare bazat pe afirmarea intenţionalităţiiconştiinţei constitutive donatoare de sens şi a pre-zenţei lumii, ca atare. Este un mod de experimen tareimportant, deoarece pune în valoare rolul exploratoral conştiinţei intenţional-constitutive, capabile deforme de exprimare conceptuală conectate la expe-rienţa cognitivă directă a cercetătorului. Spre unasemenea mod de experimentare şi explicitare neputem apropia cu ajutorul pieselor centrale alemetodei fenomenologice: intenţionalitatea conştiin-ţei (conştiinţa-a-ceva), conştiinţa ca act constitutivîn plan mental (actul de constituire a „obiectualităţi-lor mentale”), conştiinţa ordonatoare, donatoare desens. Astfel, apare în orizontul fenomenologiei con-ştiinţa intenţională constitutivă donatoare de sens,conştiinţa prin care se produce reconfigurarea feno-menelor din realitate în fenomene ale conştiinţei,implicit, constituirea „obiectualităţilor mentale”prin care ne putem apropia de esenţele ideatice alelucrurilor şi fenomenelor din realitate.

Ajunşi aici, putem avansa a doua ipoteză a aces-tui proiect fenomenologic. Reconfigurarea fenome-nologică a securităţii umane prin conştiinţa inten-ţional-constitutivă donatoare de sens favorizeazăregăsirea securităţii umane ca securizare interper-

sonală. Securizarea interpersonală apare, astfel, capredicatul fenomenologic al securităţii umane.Prin configurarea predicatului său fenomenologic,securitatea umană îşi regăseşte sinele definitoriu,constituţia fiinţială în orizontul conştiinţei intenţio-nal-constitutive donatoare de sens. Pătrunzând cuajutorul predicatului fenomenologic în interiorita-tea fenomenului securităţii umane din realitateasocială, conştiinţa intenţională constituie o obiec-tualitate mentală denumită „securizarea interperso-nală”. Regăsirea de sine a securităţii umane cu aju-torul predicatului securizarea interpersonală oferă oşansă analizei şi evaluării fenomenologice a feno-menului securitatea umană din realitatea socialăînconjurătoare.

Dar, cum reuşeşte securitatea umană regăsireade sine cu ajutorul predicatului său fenomenologic,securizarea interpersonală?

Ipoteza predicatului regăsirii de sine a fostconcepută ca o valorificare fenomenologică amodelării conceptuale predicative şi a teoriei predi-cabilelor. Plec de la sensul curent, logico-filosofic altermenului „predicat”, aşa cum este consemnat îndicţionarele de specialitate: „ceea ce se afirmă sause neagă despre subiect”7. Dar, ceea ce se afirmăsau se neagă despre un subiect este o determinareontologică, o constituire fiinţială definitorie ce puneîn evidenţă un anumit mod-de-a-fi, modul-de-a-fi alsubiectului respectiv. Din punct de vedere fenome-nologic, însă, o determinare ontologică nu este undat ca atare, ci rezultatul unor reducţii eidetice şi alunor reconstituiri onto-logice în orizontul con -ştiinţei intenţional-constitutive donatoare de sens.Securizarea interpersonală este o astfel de reconsti-tuire ontologică (constituţie fiinţială) a subiectuluisecuritatea umană, obţinută prin esenţializări şireducţii la nivelul conştiinţei intenţional-constitu -tive donatoare de sens. Un predicat fenomenological regăsirii de sine este, aşadar, o constituţie fiinţialăpercepută fenomenologic cu ajutorul conştiinţeiintenţional-constitutive donatoare de sens.

Predicatul securizarea interpersonală este unpredicat fenomenologic al regăsirii de sine, deoare-ce privirea spre fenomenele observabile în realitateasocială se întâlneşte cu privirea îndreptată spre pro-pria conştiinţă intenţional-constitutivă, donatoare desens. Dubla orientare a privirii – spre fenomeneleexterioare ale realităţii şi spre fenomenele interioareale conştiinţei intenţional-constitutive – oferă predi-catelor fenomenologice şansa de a fi predicate aleregăsirii de sine.

67

Plecând de la această înţelegere modală, onto-fenomenologică, securizarea interpersonală esterezultatul esenţializării fenomenului securităţiiumane din realitatea observabilă cu ajutorul conşti-inţei intenţional-constitutive donatoare de sens.

Securitatea umană se regăseşte pe sine şi sereconfigurează prin conştiinţa intenţional-constitu-tivă de obiectualitate mentală donatoare de sens, capredicatul fenomenologic securizarea interperso -nală: modul-de-a-fi-împreună prin evaluarea şicontracararea ameninţărilor şi vulnerabilităţilor,încurajarea relaţiilor interpersonale şi a comporta-mentului prosocial. Predicatul fenomenologic reali-zează, aşadar, regăsirea-de-sine a securităţii umaneca securizare interpersonală favorizând, astfel,pătrunderea cercetătorului în interioritatea mentalăa fenomenelui securitatea umană din realitateasocială.

Predicatul securizarea interpersonală este, meta-foric vorbind, „lentila” prin care fenomenologiasecurizării interpersonale prin regăsirea de sinepoate analiza şi evalua starea şi dinamica securităţiiumane din realitatea socială. Securizarea interperso-nală este predicatul care personalizează securitateauman. În acelaşi timp, el aduce la lumină fiinţa con-stitutiv-definitorie a securităţii umane: capacitateainterpersonală de convieţuire.

Predicatul fenomenologic securizarea interper-sonală poate deveni astfel – în calitate de structurăfiinţial-modală constituită cu ajutorul conştiinţeiintenţional-constitutive donatoare de sens – instru-mentul unei analize atente şi al unei evaluări onestea securizării interpersonale în cercetări de teren şi înstudii de caz. Deschizând o perspectivă diferită,complementară în raport cu descrierile empirico-pozitiviste sau reflecţiile normativ-formaliste despresecuritatea umană, predicatul securizarea interper-sonală oferă şansa unei cunoaşteri fenomenologicconcludente şi a unei comunicări din interiorul uneipractici filosofice ce îşi asumă de fiecare dată pro-blemele aduse la lumină. Aceasta este practica feno-menologică despre care Martin Heidegger afirmacă, solicită mereu „ca lucrurile despre care ea tra-tează să le avem în minte la fiecare pas, într-omanieră explicit intuitivă, căutându-le legitimarea,pentru a le putea astfel controla”8.

Practica fenomenologică amintită anterior des-chide, în opinia mea, calea spre a treia ipoteză.Potrivit acestei ipoteze, orizontul sinoptic al conşti-inţei înţelepte şi capacitatea operaţională a predi-catului fenomenologic securizarea interpersonală

permit elaborarea unor strategii reflexiv-terapeuticede securizare în câteva direcţii importante: controlulagresivităţii inspirat de lecţiile etologiei; identifica-rea structurilor antropologice arhetipale prin asimi-larea lecţiilor antropologiei culturale; cultivarearelaţiilor interpersonale şi a sistemului afilierilorprin contribuţiile psiho-sociologiei, respectiv, alediplomaţiei; securizarea intervalului public-privatcu ajutorul soluţiilor politice circumstanţiale; cul turarecunoaşterii şi ideologicul „bine temperat” prinlecţiile filosofiei practice; „terapeutica bolilor spi-rituale” prin învăţăturile teologico-religioase. Prinelaborarea şi aplicarea acestor strategii, fenomeno-logia securizării interpersonale se recomandă drepto fenomenologie a regăsirii-de-sine pentru omul fai-libil capabil de asumarea propriei failibilităţi.

Se poate observa că direcţiile reflexiv-strate -gice ale securizării interpersonale aduse în discuţiepun în valoare orizontul sinoptic al conştiinţei înţe-lepte. Astfel, soluţiile etologiei, antropologiei cul-turale, psiho-sociologiei, diplomaţiei, politicii cir-cumstanţiale statale şi religioase sunt, în cea maimare măsură, rezultatul cunoaşterii discursiv-ştiin-ţifice, în timp ce cultura recunoaşterii şi ideologi-cul „bine temperat”, precum şi „terapeutica bolilorspirituale” decurg, într-o manieră preponderentă,din filosofia practică şi din învăţăturile teologico-religioase.

Din cele afirmate până acum rezultă că predica-tul fenomenologic securizarea interpersonală nuînlocuieşte, dar nici nu dublează inutil conceptulsecuritatea umană. Atât cuvântul, cât şi conceptuluzual „securitatea umană” sunt folosite frecvent înlimbajul curent, în viaţa social-politică, cercetareaştiinţifică, reflecţia filosofică.

Este evidentă importanţa şi utilitatea conceptual-terminologică a acestora. Problema pe care osemnalez nu vizează utilitatea cuvintelor şi concep-telor respective, ci folosirea abuzivă şi inadecvată,suprauzitarea acestora generând inflaţia cuvintelor,confuzia semantică, derapajul ideologico-propagan-distic. Încercând contracararea acestei situaţii, ipote-zele anterioare propun o soluţie fenomenologică.Spre deosebire de cuvântul „securitatea umană” –expus, adesea, impreciziei limbajului comun sauambiguităţii limbajului ideologico-propagandistic –predicatul fenomenologic securizarea interpersonală– rezultatul actelor reflexive ale conştiinţei intenţio-nal-constitutive donatoare de sens – pare mai apro-piat cercetărilor de teren, mai adecvat comunicării

68

Rev

ista

Aca

dem

ica

oneste şi, astfel, mai rezistent la imixtiunile incultu-rii şi ofensivele propagandistice.

Predicatul fenomenologic securizarea interper-sonală se poate dovedi, deseori, consistent şi adec-vat, deoarece fenomenologia nu se mulţumeşte săpreia, ca atare, lucrurile şi faptele ce ţin de securita-tea umană.

„Plecând de la spectacolul lumii”, studiind „apa-riţia fiinţei în faţa conştiinţei”, fenomenologia –observa Maurice Merleau-Ponty – „caută condiţiacare face posibilă această lume unică dăruită maimultor euri empirice şi o găseşte într-un Eu tran s ce n -dental la care participă eurile empirice”9. În acestecircumstanţe, fenomenologia securizării interperso-nale se configurează, prin demersul său critic-auto-constitutiv, drept o filosofie transcendentală ce „nuse instalează în conştiinţa absolută fără a menţionacăile care au condus-o acolo”.

Fenomenologia securizării interpersonale este ofilosofie ce „nu postulează explicarea totală acunoaşterii”, ci recunoaşte problema cunoaşterii„drept problemă filosofică fundamentală”10.

Fenomenologia securizării interpersonale nupostulează soluţii şi verdicte preluate, ca atare. Valo-rificând o bogată moştenire filosofică, fenomenolo-gia securizării interpersonale prin regăsirea de sinepropune soluţii reflexiv-terapeutice prin propriulefort teoretic şi propriile experienţe reflexive.

Expresie a acestor experienţe reflexive, cele treiipoteze avansate în acest eseu schiţează profilulunei fenomenologii a securizării interpersonalecon ce pută ca fenomenologie terapeutică a regăsiriide sine.

note

1 J.-Y. Lacoste, Timpul: o fenomenologie teologică, tradu-

cere de Maria-Cornelia Ică Jr., Editura Deisis, Sibiu, 2005, p. 13.2 Em. Lévinas, Între noi. Încercare de a-l gândi pe celălalt,

traducere de Ioan Petru Deac, Editura All, Bucureşti, 2000, p. 128.3 H.-G. Gadamer, Adevăr şi metodă, traducere de G. Cercel,

L. Dumitru, G. Kohn, C. Petcana, Editura Teora, Bucureşti, 2001,

p. 414.

4 Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, traducere de

Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al

Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2006, p. 63.5 M. Heidegger, Prolegomene la istoria conceptului de timp,

traducere de Cătălin Cioabă, Editura Humanitas, Bucureşti, p. 26.6 Ibidem, p. 27.7 A. Lalande, Vocabulaire technique et critique de la philo-

sophie, Presses Universitaires de France, Paris, 1991; Paul Foul-

quié, Dictionnaire de la langue philosophique, Presses Universi-

taires de France, Paris, 1992; Antony Flew, Dicţionar de filosofie

şi logică, traducere din limba engleză de D. Stoianovici, Editura

Humanitas, Bucureşti, 1996.8 M. Heidegger, Prolegomene la istoria conceptului de timp,

traducere de Cătălin Cioabă, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005,

p. 58.9 M. Merleau-Ponty, Fenomenologia percepţiei, traducere de

Ilieş Câmpeanu şi Georgiana Vătăjelu, Editura Aion, Oradea,

1999, p. 93.10 Ibidem.

69

Excelenţele Voastre,Distinşi oaspeţi,Dragi prieteni,

Memoria unui om de ştiinţă se perpetuează prinevenimente ştiinţifice.

Simpozionul „Nicolae Cajal”, a 12-a ediţie,poate fi considerat o platformă sau un pod de cola-borare între oamenii de știinţă din România cu cer-cetătorii pasionaţi din întreaga lume. Această come-morare anuală a părintelui meu, în toţi aceşti ani,s-a transformat într-o prestigioasă manifestareștiinţifică. Datorez acest fapt minunat academicia-nului Victor Voicu, medicului Irinel Popescu,membru corespondent al Academiei Române, profe-sorului Costin Cernescu, membru corespondent alAcademiei Române, doamnelor Simona Ruta șiSimona Dima, domnului Ştefan Constantinescu,celor de la TRIMA şi multor altor personalităţi demarcă ale ştiinţei româneşti şi universale.

Majoritatea celor ce se află în această aulă au unlucru în comun: au avut şansa să fi lucrat, să fi cola-borat, să fi învăţat de la profesorul Cajal importantelecţii, privind meseria de medic, meseria de cercetă-tor, meseria de profesor, arta de a fi cetăţean şi artade a fi patriot.

Simpozionul este un prilej de rememorare a per-sonalităţii celui care a reunit înzestrările savantului,pragmatismul omului politic, modestia inteligenţei,bunătatea omului de omenie.

Ştiința devine un instrument de bună guvernare,iar omul de ştiinţă un important actor social; putemnumi vizionarism sau pur şi simplu responsabilitate

socială. Aceasta mă face să mă gândesc că tata aveaaceastă abordare demult şi a încercat să-i convingăşi pe alţii. Astăzi, noi toţi avem oportunitatea de acontribui la ceea ce tata şi-a dorit.

Amintirea profesorului Nicolae Cajal, pentru ceimai mulţi, a prietenului mecenat, a părintelui spiri-tual ne-a adus aproape de Alma Mater şi ne dă încontinuare energie şi curaj. Cu toţii avem nevoie despiritul Cajal. Nu uitaţi, peste doi ani vom celebra osută de ani de la naşterea acestui minunat om.

Vă mulţumesc tuturor pentru prietenia voastră şipentru încrederea în valorile pe care tata le-a slujittoată viaţa!

rememorarea unei personalități –nicolae cajal *

Irina Cajal Marin**

*Alocuţiune susţinută la simpozionul „Academician Nicolae Cajal” (31 martie 2017, Biblioteca Academiei Române)**Preşedinta Fundaţiei „Academician Nicolae Cajal”

Acad. Nicolae Cajal

Evocări

70

Rev

ista

Aca

dem

ica

În numele Academiei Române am onoarea şiplăcerea să salut participanţii la cea de-a XII-a ediţiea simpozionului „Academician Nicolae Cajal” alAcademiei de Ştiinţe Medicale.

Menționez că sub preşedinţia doamnei IrinaCajal, a profesorului Irinel Popescu şi a profesoruluiCostin Cernescu, membri corespondenți ai Acade-miei Române, acest important simpozion omagialare drept coorganizatori Fundaţia „AcademicianNicolae Cajal”, Institutul de Virusologie „Ştefan S.Nicolau” şi Institutul de Cercetări Ştiinţifice Medi-cale „Academician Nicolae Cajal” din cadrulUniversităţii „Titu Maiorescu”.

Simpozionul omagial „Academician NicolaeCajal” este centrat pe două teme majore „Cercetareatranslaţională” şi „Actualităţi în virusologie”.

Menționăm că suntem onoraţi de prezenţa unordistinşi oameni de ştiinţă din SUA, Norvegia,Japonia şi Israel.

Academia Română, prin misiunea sa de bază, deconsacrare a valorilor ştiinţifice și culturale de maresemnificație ale românilor, asigură o înaltă aprecierecontribuției membrilor săi la împlinirea atribuțiilorîn dezvoltarea şi promovarea cercetării ştiințificeromâneşti, a culturii româneşti, în general.

Personalitatea complexă a regretatului academi-cian Nicolae Cajal s-a definit, printre altele, prinmarea şi stabila sa fidelitate faţă de AcademiaRomână, faţă de rolul acestei instituții fundamen talea românilor în edificarea ştiinţei şi culturiiromâneşti.

Implicarea academicianului Nicolae Cajal înproblemele complexe ale Academiei Române – fieîn calitatea sa de vicepreşedinte al instituţiei, fie încalitate de preşedinte al Secției de ştiinţe medicale –

ne-a oferit, celor din jurul său, certitudinea unorabordări de înaltă conduită şi ţinută morală. Acade-micianul Cajal inspira încredere, pentru că generaîncredere!

Aş vrea să sublinieaz importanţa pe care acade-micianul Cajal o acorda calităţii viitorilor membri aiAcademiei Române.

În afara celor trei repere majore – operă, şcoală şicontribuția la consolidarea instituţiilor de cercetare şide învăţământ –, Nicolae Cajal punea un accentdistinct asupra valorii morale, caracteriale acandidaţilor. Acest lucru a marcat esenţial stabilitateaşi conservarea reperelor instituţiei noastre.

Prin efortul de identificare a unor personalităţiale ştiinţei şi culturii româneşti, în contextul misiu-nii de consacrare, Academia Română defineşteimplicit o serie de repere de înaltă semnificațieprofesională şi morală pentru Societatea Ro -mânească. În acest context apreciem în mod specialefortul organizatorilor simpozionului „AcademicianNicolae Cajal” de a ne reaminti constant remarca -bila personalitate a academicianului Cajal, acţiunecare se constituie în valoare de referinţă, un modelde relevare a valorilor umane ale AcademieiRomâne.

Mulţumim, în mod deosebit, organizatorilormenţionați, implicați direct în proiectarea şi realiza-rea simpozionului, tuturor sponsorilor pentru gene-rozitatea lor.

Mulţumiri speciale participanţilor şi comunica-torilor din străinătate şi din ţară pentru contribuţiileştiinţifice deosebite.

Doresc tuturor succes deplin şi satisfacţii în planştiinţific şi un foarte agreabil sejur în Bucureşti,pentru oaspeţii din străinătate!

Academicianul nicolae cajal inspira şi genera încredere*

Acad. Victor VoicuSecretarul general al Academiei Române

*Alocuţiune susţinută la simpozionul „Academician Nicolae Cajal” (31 martie 2017, Biblioteca Academiei Române)

71

Faptul că la atâta timp de la trecerea la celeveşnice a profesorului Nicolae Cajal ne reunim, an dean, spre a ne aduce aminte de personalitatea sa, spre avorbi despre moştenirea ştiinţifică pe care ne-a lăsat-osau despre experienţa sa de lider comunitar, depunede la sine mărturie despre reuşitele unei vieți deexcepție, prin care profesorul continuă să trăiascăprintre noi.

Nu am să invoc aici moştenirea sa ştiințificăpropriu-zisă: nu am calificarea necesară. Mi-e deajuns că ştiu câte contribuții personale de excepție aadus în domeniul medical (au vorbit despre elesavanți români şi străini), câte studii şi tratate funda-mentale a scris, sau câți discipoli străluciţi a format,într-o carieră îndelungată, întru totul devotatăştiinței.

Eu l-am cunoscut şi l-am urmat pe omul publicNicolae Cajal, academician şi lider comunitar. Un omcare, respectând etica evreiască într-o Românie foartetulbure, de la finele comunismului şi din primul dece-niu de democrație, a luminat epoca. A rezistat cudemnitate absurdului comunist, dar şi isteriei de dupăprăbuşirea anchilozatului regim totalitar. A rămas, şiînainte, şi după, o inteligenţă bună şi un om care aconstruit punţi, într-o epocă a inteligenţei cinice şiegoiste şi a izolării sociale. Cu tact, cu blândețe, cuforţa morală pe care ți-o dă situarea de partea binelui.Şi, mai ales, cu o lumină în ochi pe care n-o voi uitaniciodată. Lumina binelui care nu aşteaptă răsplata.

Mi-au fost cunoscute, prin natura funcţiei pe careo ocupam la acea dată, eforturile profesorului Cajalde a obţine recunoaşterea drepturilor evreilor care ausuferit în timpul Holocaustului. Ce m-a impresionat afost nu demersul în sine, căci aceasta era misiunea sade lider: să apere drepturile membrilor comunitățiisale, ci grija excepțională pe care profesorul Cajal a

arătat-o relaţiilor cu majoritatea, armoniei sociale şiimaginii României în ansamblu.

Chiar dacă se afla întru totul în dreptul său(recunoaşterea vinovăției statului român pentruHolocaust şi modestele recompense fiind o reparaţiepe deplin meritată), Cajal nu a dorit ca preţul acesteireparații morale să fie deteriorarea raporturilor dintremajoritate şi minoritate, nici deteriorarea imaginiiRomâniei în lume. În bună măsură lui i se datoreazămodul echilibrat, credibil şi educativ în care s-arezolvat această problemă, iar rezolvarea ei atât defavorabilă tuturor a contribuit, fără îndoială, la atin-gerea unui nivel scăzut al antisemitismului în Româ-nia de azi, în comparaţie cu unele state vecine sau cucele occidentale; ca şi la transformarea temei Holo-caustului în România, dintr-o temă cu potenţialconflictual (căci, din păcate, antisemiții există, în con-tinuare, în țara noastră), într-una educativă pentruîntreaga societate românească.

Sunt bucuros să lucrez, la Ministerul Culturii șiIdentității Naţionale, alături de fiica sa, Irina Cajal,care îi duce mai departe opera pusă în slujbacomunității sale. Este din acelaşi aluat uman cailustrul său tată: gata oricând să întindă punți, nu săsape tranșee, să servească oamenii, nu niște abstracții;să lupte pentru păstrarea moștenirii culturale acomunității, ca parte a patrimoniului cultural alacestei națiuni.

Acea lumină a bunătății din ochii celui care a fostNicolae Cajal, de profesie om, lumină de care vor-beam, a fost, iată, şi o lumină a viziunii sale de liderevreu şi patriot român, de om al dreptății şi al păcii.

Moştenirea Cajal este considerabilă. Ea ne per-mite nu numai să-l evocăm, ci să-l luăm drept modelviu, într-o societate românească atât de săracă înmodele autentice.

*Alocuţiune susţinută la simpozionul „Academician Nicolae Cajal” (31 martie 2017, Biblioteca Academiei Române)

lumina din ochii profesorului nicolae cajal*

Ionuț VulpescuMinistrul Culturii și Identității Naționale

72

Rev

ista

Aca

dem

ica

Învestit cu înalte haruri artistice, Dinu Lipatti –muzician cu traiectoria vieţii fracturate timpuriu,murind la vârsta de 33 ani, când nume venerate încăîşi caută vectorii individualităţii stilistice – şi-adăltuit numele falnic cu litere aurite în constelaţiapianiştilor şi compozitorilor din prima jumătate asecolului al XX-lea.

A văzut lumina zilei la 19 martie 1917, înBucureştiul aflat sub ocupaţie străină, însă, în anulurmător ostilităţile au fost încheiate, în contextulprăbuşirii imperiilor vecine acaparatoare, armataieşind victorioasă, ceea ce a condus la întregireagraniţelor şi la formarea României Mari, momentcrucial în destinul naţiunii, favorizând avântuldeclanşator de elanuri, benefic pentru afirmareaculturală a ţării.

Născut într-o familie înstărită, cu rădăcini puter-nice boiereşti, Dinu Lipatti a avut, de mic, şansa săcrească într-un climat favorabil dezvoltării artistice,părinţii fiind melomani zeloşi, cu relaţii în cercurilemuzicale, frecventând concertele de la AteneulRomân, manifestând un cult pentru interpreţii situaţipe val. Mai mult, de la trei ani, manifestândînclinaţii către muzică, băieţelul a primit cadou, laaniversarea zilei sale de naştere, o vioară de formatmic, intenţionând să-l îndrepte spre o carieră deinterpret. Astfel se explică o celebră fotografie încare George Enescu, invitat să se pronunţe asupratalentului copilului, încântat, îi aşază pe frunte ocunună de lauri. Hazardul a acţionat atunciprevestitor, anunţând o carieră fabuloasă!

Numai că, nu peste multă vreme, arcuşul a fostschimbat cu claviatura, casa din colţul străziiPovernei lăsând trecătorii grăbiţi să audă game şi

crâmpeie de piese preclasice şi clasice, care trădaufiorul sacru al muzicii, pasiunea pentru frumos şinobleţe. Primii dascăli, la vârstă fragedă – MihailJora, pentru teorie solfegii, şi Florica Muzicescu,pian – i-au acordat lecţii particulare.

Când tânărul muzician, de ce nu, copil minune,a atins vârsta şcolarizării, a fost primit la o audiţie,într-o clădire din Piaţa Amzei, unde se afla sediulConservatorului condus de compozitorul şi dirijorulIon Nonna Otescu, care fusese informat despre apti-tudinile cu totul speciale ale candidatului. Verdictulpronunţat, băiatul a fost admis şi înscris în registrulelevilor şi repartizat la clasa de pian a foartei căutate

Dinu lipatti – marginalii la centenar*

Acad. Octavian Lazăr Cosma

*Alocuţiune susţinută la sesiunea omagială „Centenarul nașterii pianistului Dinu Lipatti”(21 martie 2017, Amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu”, Biblioteca Academiei Române)

Dinu LipattiMembru post-mortem al Academiei Române

73

profesoare Florica Muzicescu. Curând, avea sădevină şi elevul clasei de compoziţie a tânărului pro-fesor Mihail Jora.

Merită zăbovit asupra acestei unităţi deînvăţământ muzical din Bucureşti – în care DinuLipatti a avut şansa să intre în universul artei sune-telor –, deoarece ajunsese în al şaptelea deceniu alactivităţii sale neîntrerupte, fiind înfiinţat în 1864,având o meritorie contribuţie la edificareageneraţiilor de muzicieni români. Instituţia tocmaitraversase o grea perioadă şi se afla într-un procesregenerator; fostul director, baritonul DimitriePopovici Bayreuth, trecuse prin febra acuzaţiilor decolaboraţionist, total nefondate, şi părăsise capitalapentru Cluj, iar corpul profesoral căpătase o infuziede forţe proaspete, cu specializări peste hotare. În tr-uncuvânt, Conservatorul, cea mai stabilă şi falnicăaşezare artistică din capitala ţării, se afla într-unmoment de răscruce, de consolidare, profesionismuletalat conferindu-i un nivel competitiv european.Aceasta s-a văzut şi recunoscut atunci când elevulDinu Lipatti, la 16 ani, s-a aflat în competiţia tineri-lor muzicieni de la Viena, din 1933, la Secţia pian,fiind cotat cel mai bine dintre zeci de concurenţi, cuPremiul II, întâiul nefiind acordat; era „ConcursulInternaţional de pian”. Lesne de imaginat, răsunetulacestei distincţii pentru tânărul pianist, situat înprim-planul muzicienilor tineri, a fost urmat de con-tracte pentru recitaluri şi concerte în marile centreeuropene. Un asemenea succes se resfrângea şi asu-pra Conservatorului bucureştean în care s-a formatşi a profesoarei sale. Dintr-odată, Dinu Lipatti adevenit un nume consacrat!

Evident, la configurarea personalităţii sale aucontribuit şi alţi profesori şi muzicieni bucureşteni,precum Mihail Andricu, Dimitrie Dinicu, dar şi FilipLazăr şi Alfred Alessandrescu, ba chiar şi muzicienidin Filarmonică şi Operă, aplaudaţi în nenumăratemanifestări, la care tânărul aspirant într-ale muziciiasistase. Fără îndoială, un rol marcant l-a avut GeorgeEnescu, modelul său primordial şi inconfundabil, pecare l-a urmărit îndeaproape, în cele mai diferiteipostaze. Nu este mai puţin adevărat, George Enescul-a ascultat şi l-a sfătuit în anii instrucţiei sale muzi-cale, în mai multe rânduri, inclusiv la diverse audiţii.Se poate vorbi, astfel, de rolul major al lui GeorgeEnescu în afirmarea personalităţii lui Dinu Lipatti,influenţându-l covârşitor. Ca atare, zicala potrivitcăreia „La umbra unui stejar bătrân nu-i loc pentrualtul tânăr”, pare, cel puţin în acest caz, relativă.

Modelul enescian devenise sacru pentru tânărulpianist, care exersa de zor, în clipele mai relaxate. Îşiîngăduia să încropească pasaje, să contureze liniimelodice, să îmbine sunete pe verticală, mai ales căMihail Jora îl încuraja. Astfel, apar primele încercăricomponistice, care capătă dimensiuni originale şisensuri adânci către finalitatea studiilor la Conser-vator. Mai mult, în recitalurile pe care le susţine înfaţa admiratorilor din cercul familiei, ca şi public, leînscrie în programe, pentru a-şi verifica potenţialul.Cea mai grăitoare tentativă a fost suita orchestrală„Șătrarii”, înscrisă pe afişul unuia dintre concerteledirijate de profesorul său, în 1936. Dinu Lipatti orealizase la 16 ani, la fel ca şi George Enescu, cu asa „Poema Română”. Debut eclatant, care a echiva-lat cu atestarea lui Dinu Lipatti în postura de com-pozitor.

Momentul era propice, în contextul creaţieimuzicale româneşti, al şcolii naţionale, ba chiar unulefervescent, când acumularea principiilor, stilurilor,atinsese o cotă înaltă, sub aripa modelatoare a luiGeorge Enescu, liderul de necontestat al orientăriimoderne. Componistica indigenă se afirma în ulti-mele decenii ale secolului al XIX-lea, în condiţii nutocmai favorabile, înscriindu-se în conul roman -tismului european tardiv, cu puternice inserţii vitali-zante ale efigiilor folclorului atât de bogat şi radiant.

Contactul cu mişcarea europeană în domeniu s-aprodus prin masiva inserţie şi observare a fenome-nului francez către care se îndreptase, în principal,cultura română, iar o serie de tineri îşi completaserăstudiile la Paris, centrul vieţii muzicale europene lacumpăna veacurilor. Astfel că tendinţele înnoitoare,afirmate în matricea componisticii universale, suntasimilate firesc, determinând, odată cu întregireaţării, o infuzie cardinală de revitalizare în pre o -cupările compozitorilor. Este de reţinut, tot odată, căundele receptoare ale tinerilor muzicieni românipivotau în toate direcţiile, nelimitându-se lacuceririle şi experienţa francezilor, la impunătoareatradiţie austriacă, germană şi italiană, ba chiar şi atinerelor şcoli naţionale din vecinătate, contribuindla aceasta şi repertoriul oferit de concertele din sta-giunile orchestrelor, îndeosebi a Filarmonicii bu -cureştene, care era la zi cu literatura muzicală, cucapodoperele ce înaripau fanteziile melomanilor şispecialiştilor.

Între timp, mişcarea muzicală autohtonă a înre-gistrat progrese vizibile, fiind adoptate structurileîntâlnite în viaţa muzicală a celor mai evoluate ţări.Mai mult, oraşele ţării erau vizitate de reputaţi

74

Rev

ista

Aca

dem

ica

interpreţi, arta acestora fiind aplaudată cu entu -ziasm, oferind criterii de evaluare, ierarhizare. Nupoate fi scăpată din vedere iniţiativa lui GeorgeEnescu de a stimula fanteziile creatoare, pentru carea înfiinţat Premiul naţional de compoziţie anual,care-i purta numele, menit să încurajeze edificarealiteraturii simfonice autohtone. În acest context,revista bucureşteană „Muzica”, în numerele din anii1920–1921, a organizat o acțiune la care au fostinvitaţi să participe compozitori şi să răspundă unorîntrebări referitoare la calea pe care ar fi re -comandabil să o urmeze. Altfel spus, ce opţiunestilistică, ce curent major european ar fi potrivit săfie însuşit, asimilat. Iniţiatorii urmăreau, prinaceasta, un front comun, o anumită omogenizare,pentru fortificarea frontului nostru componistic. Nus-au dat reţete, nu s-a constatat o unitate, douădirecţii evidenţiindu-se, în principal: universalistăşi naţională, muzica populară fiind, în acest caz,vectorul ce conferea un liant specific. De menţionatcă George Enescu nu a participat la această acțiune,însă a observat-o îndeaproape.

Fenomenul componistic din ţara noastră deve -nise extrem de bogat şi multiform, iar în al treileadeceniu atinsese cote unice de performanţă,mărturie fiind „Sonata nr. 3 pentru pian şi vioară”,„în caracter popular românesc”, care proba o abor-dare stilistică superioară, sinteza atributelor folclo -rice înregistrând un patent pe cât de personal, peatât de rafinat, subtil şi evoluat. În deceniul alpatrulea, s-a lansat o nouă pleiadă de creatori, înfrunte cu Paul Constantinescu, secondat de DinuLipatti, apoi Constantin Silvestri, SigismundToduţă, cu toţii talente viguroase, dublate demăiestrie, care în semna disponibilitate tehnică defactură modernă.

Revenind la suita simfonică „Şătrarii”, amspune de şcoală sau de tinereţe, opus scris subnemijlo cita priveghere a profesorului, al cărei lim-baj din baletul „La piaţă”, poate fi sesizabil înprima mişcare, „Vin lăutarii”, neomogenă, cu trimi-teri la pagini neoromantice, ca apoi, în mişcarealentă secundă, „Idilă la Floreasca”, să se proiectezeuna dintre cele mai duioase pagini orchestralelirice, încărcate de sublimă poezie, unde seîntrevede uriaşul talent al adolescentinului autor,pentru ca, în final, a treia mişcare, tot programatică,inspirată din viaţa bucureşteană, „Vin lăutarii”, săizbucnească o nestăvilită avalanşă de euforie, bunădispoziţie şi elan, sugerând un chef cu lăutari, pia-nul atribuindu-şi rolul de acompaniator cu rezo -nanţe de ţambal.

Critica muzicală a receptat cu interes aceastăsuită. „...Una dintre cele mai frumoase pagini dinliteratura muzicală românească, se nota, la 29ianuarie 1936, în «Românizarea». Este atât specificnaţional în cele trei părţi ale acestei lucrări, în carearhitectura simfonică are ceva modern, încât tesimţi încătuşat de o continuă trepidaţie...” În„Credinţa”, din 28 ianuarie 1936, se putea citi:„...După cum în prima parte, D. Lipatti îşi difuzeazăinspiraţia în toate manierele moderniştilor, în ultimase întoarce pocăit acasă şi se regăseşte. Compoziţiaîntreagă degajează o poezie înaltă romantică şi ospecifică atmosferă românească”, semnatar, VirgilGheorghiu. La rândul său, Nicolae Lazăr, în „Nea-mul Românesc”, din 8 decembrie 1936, nota:„...«Şătrarii», puţin cam monotonă prin deselerepetări din partea I, a stârnit un frumos entuziasmîn partea ultimă. Scrisă pe motivele specifice dan-surilor «Ursăreasca» sau «Ca la uşa cortului», şisimfonizată cu multă inteligenţă”. Cronicarul„Sym” al cotidianului „Dimineaţa”, din 26 ianuarie1936, scria: „...Lucrare surprinzătoare pentru unîncepător, prin factura sa componistică şi iscusinţaorchestraţiei pe care o dezvăluie. Caracteristicaromânească prin materialul ei tematic, elementulliric care îmbibă şi mai cu seamă, prin atmosfera deveselie nepăsătoare pe care o desfăşoară”. În fine,mai reţinem şi consideraţiile din „Politica”, 13decembrie 1936, autor Marin Şerban: „Partituraconţine frumuseţi sonore apreciabile şi este îngeneral animată de o vervă şi un dar deosebit de aîntreţine interesul auditorilor, calităţi destul desurprinzătoare. Talentul mânuitorului de timbreinstrumentale şi al constructorului unor forme muzi-cale de remarcabilă claritate ne face să prezicemtânărului compozitor succese din ce în ce maimari”.

Aşadar, la o vârstă timpurie, de fapt, când şi-aadjudecat absolvenţa la Conservatorul din capitalaRomâniei, Dinu Lipatti s-a afirmat cu plenitudine îndouă sfere ale artei muzicale, pianist concertist şicompozitor, înaintând în paralel în aceste douădirecţii, în ambele poziţionându-se la cele mai înalteniveluri, nelăsând să se întrevadă, în niciun fel,indicii diferenţiatoare, care să avantajeze una dintreacestea ori să trădeze care dintre acestea îi este maidragă. Credem că niciodată nimeni nu va aveacurajul să demonstreze primatul uneia dintre acesteopţiuni. Ca atare, se poate susţine că personalitateasa se dedublează, fiind doi muzicieni într-unul. Cumse va vedea, chiar mai multe faţete se erijează, critic

75

muzical şi profesor de pian. Faptul că nu a predat şicompoziţia, ar putea constitui proba care săavantajeze, faţeta pianistului?

Numai că Dinu Lipatti nu s-a mulţumit cu stu -diile parcurse în România şi, la fel ca şi mulţi alţimuzicieni, a simţit necesitatea unor perfecţionări laÉcole Normale de Musique, din Paris, vreme decinci ani. Autoritatea acestuia, obiectiv privind, erasuperioară celui din Bucureşti. Deţinea grad univer-sitar, în timp ce Conservatorul nostru îl va obţineceva mai târziu, odată cu reforma învăţământului,când apele se decantează. În plus, la „ConcursulInternaţional de pian” de la Viena îl reîntâlneşte pecelebrul concertist Alfred Cortot, faţă de arta căruiasimte o empatie aparte, care şi-a manifestatîncântarea de a-l avea printre elevii săi. De aseme-nea, va urma şi la clasa Yvonnei Levebrue pentrupian, în timp ce compoziţia o va aprofunda cu PaulDukas şi Nadia Boulanger. Mai mult, a ţinut săparcurgă şi programa clasei de dirijat a lui CharlesMunch şi Diran Alexanian. Viorel Cosma, în lexi-conul „Muzicieni din România”, nu ezită să-iamintească, în calitate de „îndrumători”, adică „for-matori”, muzicieni, care şi-au adus contribuția lainstrucţia muzicală a lui Dinu Lipatti, pe GeorgeEnescu şi Filip Lazăr, care, din motive încă obscure,neclarificate de muzicologia noastră, aleseseră caleaexilului la Paris.

De la vârsta de cinci ani, Dinu Lipatti apare înrecitaluri de pian, solist în concerte din Bucureşti şidin mari centre ale lumii, în companii elitiste, cu ceimai proeminenţi dirijori la pupitru, cei mai frecvenţifiind George Enescu şi George Georgescu, cuorchestre celebre, tot mai prestigioase, maipretenţioase, odată cu trecerea anilor. S-a aflat pepodium în calitate de pianist acompaniator, alăturide vestiţi violonişti, celişti, artişti lirici. Pentru arealiza dimensiunea sau cota la care ajunsese, ar fisuficient să invocăm faptul că a fost pianistul invitatde George Enescu să-l acompanieze la prima audiţieabsolută a suitei „Impresii din copilărie”, Bucureşti,22 februarie 1942.

Activitatea concertistică cunoaşte o extensieinternaţională de o deosebită intensitate, din anul1940, Dinu Lipatti devenind unul dintre iluştriipianişti ai vremii, aplaudat pretutindeni, rafinat şisubtil tălmăcitor al paginilor semnate de JohannSebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart,Domenico Scarlatti, Frederic Chopin, ClaudeDebussy, Maurice Ravel. Nu în ultimul rând eracăutat şi preţuit pentru înregistrările sale, efectuate

la cele mai semeţe case de discuri. Acestea poartăastăzi numele, faima şi, desigur, farmecul arteipianistice a lui Dinu Lipatti.

Compozitorul – potrivit monografiei realizate deDragoş Tănăsescu şi Grigore Bărgăuanu – se afirmătot din fragedă pruncie, prin miniaturi pianistice, caapoi, din 1932, să se consacre partiturilor cameraleşi orchestrale, astfel că îşi prezintă creaţii la con-cursul pentru Premiul Naţional „George Enescu”,adjudecându-şi laurii, mai întâi, „Menţiunea I”, învaloare de 9000 lei, „Sonata pentru pian”, urmată de„Premiul II”, din 1933, în valoare de 12 000 lei, pen-tru „Sonatina pentru vioară şi pian”; notăm că Pre-miul I nu s-a acordat. În sfârşit, în anul următor,1934, a fost distins cu „Premiul I”, onorific,„Şătrarii”, suită pentru orchestră. Din anul următor,Dinu Lipatti, fiind deţinător al Premiului I, careînsemna consacrarea, conform regulamentului a fostcooptat în comitetul care conferea această înaltă şimult râvnită recunoaştere.

Urmează, în biografia lui Dinu Lipatti, o etapăfecundă, când dă la iveală, an de an, partituri nota-bile, reprezentative, variate prin structură şi formaţiasolicitată, care sunt preluate pentru prime audiţii,numele său devenind o garanţie de profesionalism,dezvăluind un muzician prob, deţinător al uneibogate fantezii şi măiestrii, vehiculând teme gene -roase, perfect articulate stilistic, cu sonorităţiarmonice coerente, tono-modale, cu planuri contra-punctate, broderii luxuriante şi culori timbrale feri -cit îmbinate. Când se vorbeşte de muzica făurită deDinu Lipatti, nu ar trebui să avem reticenţa atribuiriigenialităţii, ceea ce echivalează cu o sonoritateinspirată, plasată în încadramente fericit concepute,ce denotă cursivitate şi expresie neîncorsetată, desublimă altitudine, în sfârşit, forţă de iradiere şipropensiune.

Personalitatea lui Dinu Lipatti, cu cele douăborne atât de distincte, se reflectă în partiturilefăurite printr-o particularitate uşor sesizabilă, pianulfiind instrumentul omniprezent. Citind lista opu -surilor semnate, în toate dintre primele zece, dinetapa 1932–1941, pianul apare, chiar în titulatură,implicit sau explicit: „Sonatina pentru vioară şipian”, „Şătrarii”, suită simfonică, „Concertino în stilclasic pentru pian şi orchestră de cameră”, „Treischiţe simfonice”, „Simfonie concertantă pentrudouă piane şi orchestră de coarde”, „Trei nocturnefranceze pentru pian”, „Concertino în stil franţuzescpentru pian şi orchestră”, „Fantezie pentru pian”,

76

Rev

ista

Aca

dem

ica

„Șase cântece pe texte de Verlaine”, „Sonatină pen-tru mâna stângă” (pian).

Flacăra creaţiei lui Dinu Lipatti a ars cuintensitate maximă, dacă ne ghidăm după numărulopusurilor realizate într-un număr atât de redus deani, cât i-a fost hărăzit. Cu prioritate a abordatgenurile instrumentale, dar şi liedul. Au rămas câ -teva manuscrise neterminate, inclusiv o „Sim fonie”,şi nu identificăm persoana unui Pascal Bentoiu, carear avea curiozitatea şi apoi disponibilitatea să com-pleteze o asemenea partitură. Oricum, moştenirea sacomponistică se dovedeşte rezistentă la intempe riilecu care se confruntă, fapt explicabil prin substanţainvestită şi nobleţea retoricii muzicale.

Cu toate că anii în care a compus, sub aspectstrict muzical, au fost dominaţi de fenomenuldisoluţiei tonalităţii, a repudierii limbajului rulat, agoanei după inovaţie şi originalitate de suprafaţă,Dinu Lipatti se încadrează în clasa muzicienilor cu oformaţie versus educaţie solidă, de alură clasică-romantică, la fel ca şi George Enescu, mentorul săuromân, nu şi-a permis să ignore tradiţia seculară,cunoscând resursele generoase de care încă dispune,nepermiţându-şi să le ignore, să le abandoneze.

Pentru Dinu Lipatti, neoclasicismul însemnavitalitate, sfere expresive, zone inedite. Şi, ascultân-du-i muzica, nu poţi să nu-i acorzi dreptate, întrucâttiparele vetuste, după unii, nu există, dimpotrivă, sedovedesc încărcate de prospeţime, de robusteţe şiculoare. Dacă în primele creaţii, cu trimitereneoclasică, Dinu Lipatti pare obedient, prudent, înaltele de mai târziu, când influenţa lui GeorgeEnescu devine tonifiantă, apare mai marcată, com-pozitorul nu se mai sinchiseşte de structuri, tratân-du-le mai personal, mai inventiv, mai degajat,atingând limitele originalităţii, mai ales că, iarăşidupă exemplul mentorului, îşi declină admiraţia faţăde patentul folclorului, ce apare sublimat, omni -prezent. Curios, Dinu Lipatti trădează o necon -formistă atitudine faţă de zăcământul muzicii fol-clorice, neavând inhibări, nu-i pasă din ce mediuprovine, valorificându-l fără reticenţe. Indiferent deperioade, se găsesc în palmaresul creaţiei atâtconexiuni savante, cât şi prelucrări ingenioase, pre-cum „Dansuri româneşti pentru două piane”,adevărate perle, de o rarisimă frumuseţe, asupracărora autorul revine după doi ani, adăugându-le şiveşmânt orchestral.

Dinu Lipatti s-a impus, odată cu stabilirea laGeneva, unde a devenit profesor de pian la Conser-vator; mai ales atunci, îşi făureşte aura de compozitor

cu greutate, fiind programat la Orchestra „SuisseRomande”. Este, totodată, şi perioada când cerculde cunoştinţe i se îmbogăţeşte cu muzicienirenumiţi, compozitori şi interpreţi de taliemondială.

A avut afinităţi cu compozitori contemporani pecare i-a cântat? Desigur, căci s-a bucurat de preţuire.I-a cunoscut şi s-a aflat în relaţii, probabil amicale,cu Igor Stravinski, Maurice Ravel, Bela Bartok, casă nu mergem mai departe, lăsându-se sau nuinfluenţat de aceştia. Mai curând, nu, deoarece aveaîn creaţia lui George Enescu, din faza ulterioarăcelei de-a treia „Sonată pentru pian şi vioară”, totceea ce-i trebuia. N-a fost străin de neomodalismulcromatic, a avut revelaţia poliritmiilor şi a struc-turilor ritmice alternative. Muzica lui Dinu Lipattisună proaspătă şi reconfortantă, nefiind afectată derutina scurgerilor de ani.

Dacă am fi întrebaţi care dintre partiturile luiDinu Lipatti sunt de altitudine, altfel spus, care din-tre ele se detaşează, am răspunde că nu ne-am per-mite o asemenea operaţie, o atare selecţie, deoareceam fi puşi la grea încercare. Efectiv, nu am ficapabili să recurgem la o ierarhizare valorică.Moştenirea componistică a lui Dinu Lipatti ne aparesituată în galeria proprie făuritorilor de capodopere,ceea ce înseamnă, mai multe, astfel că „Sonatinapentru mâna stângă”, „Simfonia concertantă pentrudouă piane şi orchestră”, „Dansuri româneşti”,„Nocturna în fa diez minor”, „Şătrarii”, „Pastoralaîn fa major pentru orgă” sunt titluri referenţiale dealtitudine, care pot fi apreciate cu superlative, înfuncţie de cultura muzicală şi gustul estetic al celuiîntrebat sau pus în poziţia de evaluator.

Privirea globală asupra creaţiei lui Dinu Lipatticomportă un segment căruia nu i se conferă preamultă relevanţă, nici nu apare relevant pentru uniicercetători, cu toate că a necesitat pregătire, timpîndelungat pentru cunoaştere, competenţă, ceea ceînseamnă aprofundare, studiu îndelungat şi comuni-une. Ne referim la capitolul bogat în titluri din listacreaţiei din lexiconul lui Viorel Cosma, intitulat„Aranjamente, transcripţii, cadenţe”, prin care seînţeleg acele titluri datorate unor compozitori dinepoci revolute, a căror partituri, interpretate în con-certe publice de către pianistul inegalabil la care nereferim, au necesitat intervenţii pentru a fi înrezonanţă cu tehnicile curente. Şi este vorba de com-pozitori însemnaţi, cu nume cu totul respectabile,precum W.A. Mozart, Domenico Scarlatti, IsaacAlbéniz, Joseph Haydn, J.S. Bach. Fără retuşările

77

efectuate, numeroase pagini baroce, preclasice şiclasice nu ar fi fost cântate sau înregistrate,rămânând în anonimat. Este lesne de înţeles uriaşaresponsabilitate asumată de către muzicianul român,când şi-a permis să cizeleze straiele acestor coloşi,la care se adăuga numele Lipatti, ajuns coautor.Aceste partituri nu s-au prezentat publicului doar osingură dată, rămânând unicat. Ele se găsesc în bi -blioteci, în înregistrări, fiind tipărite, devenindbunuri artistice aflate în domeniul public. Ca atare,şi acest segment presupune efort creator, efort com-ponistic de mult mai multă responsabilitate decât încazul partiturilor proprii. Într-un anume fel,aserţiunea, mai degrabă aforismul lui Dinu Lipatti,„Muzica este un lucru grav”, are enormă relevanţăşi în acest caz.

Traiectoria vieţii lui Dinu Lipatti nu a fostscutită de dramatism, de refulări şi sinuozităţi, deurcuşuri şi coborâşuri, de lumini şi umbre. Dedimineaţă şi până seara, din cauza studiului la pian,a trăit într-o perpetuă tensiune, ca să nu ne referimla momentele dinaintea apariţiilor publice, care,fără excepţie, presupun zbuciume, stări de an -goasă, emoţii puternice, nervi tari. A avut zilesenine, când se găsea la casa de la Fundăţeanca, înmijlocul naturii, al familiei, sub ocrotirea mameisale, Ana, având în fratele Valentin un companionde nădejde.

„Apariţie luminoasă în lumea muzicii”, cum l-acuantificat Henri Gangeben, unul dintre admiratoriisăi elveţieni, Dinu Lipatti, în etapa studiilor de laParis, călătorea frecvent, venind la Bucureşti pentruconcerte, căci ajunsese nume căutat pe afişele con-certelor Filarmonicii şi Orchestrei Radio, dar nunumai. Şi-a găsit o a treia vocaţie în colaborareasolicitată de redacţia ziarului „Libertatea”, deter-minându-l, pentru o scurtă perioadă, în a doua partea deceniului al patrulea, peste doi ani, să îmbracestraiele criticului muzical. Se dezvăluia, astfel, onouă faţetă a muzicianului, foarte autorizat, prob,subtil, posesor al unui stil literar limpede, cursiv,impecabil. Nu atinge înălţimile poeticii şi me -taforelor lui Constantin Brăiloiu şi nici ale CelleiDelavrancea, însă aprecierile sale comportă spiritpătrunzător, perfectă încadrare în universul muziciişi o deosebită grijă pentru susţinerea celor ce îşidezvăluie apetenţa pentru actul interpretativ. Nu selansează în consideraţii filosofale, nu emite teoriiestetice galante, mulţumindu-se cu informareacititorilor, cărora le este o strălucită călăuză întentativa înţelegerii complexului fenomen muzical.

Călăuza aceasta, neobişnuit de tânăr pentru uncritic muzical, se afla la cumpăna vârstei de 20 ani.Beneficia, însă, de numeroase atuuri, pentru a fiinvestit cu credibilitate. Terminase Conservatorulbucureştean şi studia la Paris, cu somităţi. Era unredutabil pianist şi compozitor, recunoscut şi aplau-dat. Apoi, dispunea de o bună stăpânire a literaturiimuzicale şi deţinea o bună cunoaştere a tendinţelorîn arta interpretativă, urmărind consecvent iluştriinvitaţi de peste hotare ai Filarmonicii; directorulGeorge Georgescu programa numai şefi deorchestră şi solişti celebri, în ideea de a ridicaprestigiul mişcării concertistice indigene. În acestcontext, Dinu Lipatti beneficia de o informaţie la ziasupra fenomenului muzical, era implicat în artainterpretativă şi componistică, chiar dacă prevalausimpatiile şi antipatiile; spre exemplu, noua şcoalăvieneză parcă nici nu exista. Mai mult, a intrat încomuniune nemijlocită cu arta unor uriaşepersonalităţi, care s-au aflat în capitala ţării noastre,precum Richard Strauss, Maurice Ravel, WalterGiseking, Emil Sauer, Igor Stravinski, Anton Rubin-stein, Serghei Prokofiev, Vladimir Horowitz şi mulţialţii, pe unii cunoscându-i personal. Ca atare,premisele tânărului critic erau substanţiale, de fond,absolut pozitive.

Cronicile lui Dinu Lipatti, pe care le-am inven-tariat cu peste trei decenii în urmă, şi provin din anii1936–1938, sunt oglinzi retrovizoare ale concertelorsimfonice şi camerale, scrise cu promptitudine, căcipe atunci deţinătorii presei înţelegeau rostul unorasemenea materiale şi le acordau spaţiul necesar. Sepoate vorbi şi de o altă sursă tematică, ancorată înconcertele Parisului, pe care tânărul muzician leurmărea cu acelaşi interes ca şi la Bucureşti. Cititoriiromâni aveau, astfel, posibilitatea să cunoască cineşi cum concerta în oraşul de pe Sena şi repertoriulcultivat acolo.

Nu intenţionăm să ne aventurăm în decriptareapersonalităţii cronicarului efemer, căci nu a scrismultă vreme, însă nu ratăm ocazia de a facecunoscută opinia acestuia, care a avut şansa săurmărească reprezentaţia tragediei lirice „Oedip”,de George Enescu, cu ocazia premierei, din martie1936. Astfel că recurgem la extrase din două mate-riale, ambele nevalorificate până astăzi. Primul,publicat la o săptămână de la premieră, datat 20martie 1936, din „Libertatea”, intitulat „Culturale.Enescu la Opera din Paris”.

„Marele nostru compozitor a ridicat muzicaromânească la înălţimile nemuritoare ale artei

78

Rev

ista

Aca

dem

ica

adevărate şi a făcut-o să triumfe departe, în Apusulcivilizat. Ţara noastră a împrumutat mult de lacivilizaţia europeană. Acum, când am ajuns lamaturitate, se cuvenea să-i restituim câte ceva şi săsporim patrimoniul culturii omeneşti cu contribuţianoastră naţională. Şi nu este o simplă întâmplare căprimul calificat să dăruiască acest patrimoniu cu ocomoară nouă de artă originală este marele nostruEnescu”.

Cu prilejul retrospectivei evenimentelor muzi-cale din 1936, în ceea ce se intitulează CronicaMuzicală. Anul muzical. Filarmonica. OperaRomână. Oedip, concluzionează: „Evenimentulmare, luminos şi durabil al muzicii româneşti înanul acesta rămâne însă «Oedip»-ul lui Enescu”.

Fără îndoială, viitoarele studii referitoare laDinu Lipatti vor fi mai generoase cu consideraţiileasupra profilului cronicarului muzical, care sunt nunumai interesante, dar şi revelatoare pentru gândireaşi orizontul muzical al autorului. Scrierile lui DinuLipatti, cronicile, au avut un oarecare impact, devreme ce, în 1939, a fost cooptat în „Asociaţiainternaţională a criticilor muzicali”.

Faima muzicianului creşte pe zi ce trece,bucurându-se de preţuire în ţară şi peste hotare,mărturie fiind numeroasele premii şi distincţii. Şi-amanifestat şi pasiunea pentru arta fotografică,finalizată inclusiv în expoziţii. Bogata-i activitateconcertistică se extinde, turneele ţinându-se lanţprin capitalele Europei; concretizează, în aplaudateevoluţii, colaborări cu cei mai însemnaţi dirijori aitimpului, precum Herbert von Karajan, WillelmMengelberg, Ernest Ansermet, Ionel Perlea, HansBenda, Hermann Scherchen, îmbogăţindu-şi re -pertoriul, lărgindu-şi cercul admiratorilor, aprecie -rile celor mai exigenţi critici fiind copleşite desuperlative.

Din anul 1944 i se oferă un contract de cadrudidactic la Conservatorul din Geneva, pe care nu-lrefuză, în pofida schimbărilor care survin,îndepărtându-l de familie, de mediul artistic româ-nesc, de prieteni. La clasa lui au studiat tineritalentaţi, nume de referinţă, care aveau cultulmaestrului. Faima de erudit dascăl nu l-a împiedicatsă-şi onoreze contractele de concerte, tot mainumeroase. A rămas la catedră până în anul 1949,când se produc schimbări în viaţa sa, căsătorindu-secu pianista de origine română Madeleine Cantacu -zino, cu care susţinuse recitaluri. Apariţiile pe podi-umurile de concert determină criticii să-l situezealături de cele mai glorioase nume de pianişti. Cer-

cul prietenilor se lărgeşte, solicitările curg. Con-tactele cu viaţa muzicală bucureşteană se întrerup,odată cu întoarcerea armelor în războiul care amăcinat atâtea vieţi, în toamna anului 1944.Legăturile, însă, nu încetează; corespondenţa cumama şi fratele, rămaşi în Bucureştiul cu tancurilesovietice pe străzi, menţinându-şi cursul ridicat.Dorul de ţara natală îl măcina cumplit, daractivitatea intensă îi susţinea moralul ridicat. Îşi facenoi prietenii, una dintre relaţiile cele mai epatantecare se înfiripă este cea cu pianista Clara Haskil,româncă de origine israelită, cu 22 de ani mai învârstă, bolnăvicioasă, cu domiciliul la Vevey, înElveţia. Era una dintre cele mai reputate interpretemozartiene, bine cunoscută de George Enescu, cucare a format cândva un duo instrumental, cuconcerte.

Cum şi Clara Haskil studiase la Paris cu AlfredCortot, cei doi pianişti repede au realizat că se aflaupe aceeaşi lungime de undă. A fost o prietenie dedurată, reflectată într-o densă corespondenţă, deunde se discern principii, criterii artistice,personalităţi admirate, stări sufleteşti, necazurizilnice şi câte altele.

La Conservatorul din Geneva, Dinu Lipattideţinea o clasă cu excelente rezultate, concretizateîn frecvente audiţii publice, unde se rula un reper-toriu diversificat, profesorul devenind o autoritate înaprofundarea diferitelor stiluri; principiul suprem –respectarea cu stricteţe a literei partiturii. A devenit,curând, o somitate didactică, bucurându-se derenume. La atingerea acestui stadiu a contribuit,desigur, platforma artistică la care ajunsese, clari-tatea discursului, precizia, acurateţea, profundaînţelegere şi proiectare a intenţiilor compozitorului,fineţea detaliilor, culorile timbralităţii.

Neîndoielnic, dispersarea palierelor activităţiizilnice a solicitat un efort psihic şi fizic excesiv, cares-a pus asupra stării sale, oboseala de care începe săse plângă, avertizându-l în repetate rânduri. Acestoracumulări le-a răspuns cu retragerea, în 1949, de lacatedră. În plus, medicii i-au descoperit o maladieincurabilă, care i-a provocat nu numai disconfortulpsihic, ci şi o imensă suferinţă.

Mai poate fi identificată o situaţie neliniştitoare,greu suportabilă, anume desprinderea de locurilenatale, de casele dragi de la Bucureşti şi conacul dela Fundăţeanca, dar mai ales despărţirea de mamasa, faţă de care a manifestat întotdeauna sentimentede profundă afecţiune. Instalarea regimului totalitara însemnat, cu adevărat, lansarea Cortinei de fier,

79

relaţiile perturbându-se, corespondenţa fiind in -terceptată, cenzurată, adeseori oprită. În plus,călătoriile mamei la Geneva deveniseră o problemă,căci nu se acordau decât după lungi aşteptări şiumilitoare intervenţii.

Demersurile pentru a întreţine relaţii de norma -litate între familie şi muzician intraseră într-o fazăcritică, din momentul în care paşaportul expirase şinu solicitase reînnoirea sa. Ca atare, Dinu Lipattieste tratat transfug, apatrid, iar consecinţele se ţinlanţ, oficialităţile tratându-l ca inamic, pericol laadresa ordinii sociale şi politice. Când „SocietateaCompozitorilor Români”, din care făcea parte dinanul 1933, este supusă procesului reorganizării,intrând sub incidenţele ideologice proletcultiste, ca -litatea de membru al nou-formatei „Uniuni a Com-pozitorilor” i-a fost retrasă, refuzată, fracturată. Vortrece ani ca să se corecteze această imensă gafă.

Toate aceste intemperii politice, măsuri ne -săbuite, arbitrare, de neconceput, l-au afectat, căcise simţea străin, eradicat în propria-i ţară. Era DinuLipatti apatrid? Este de mirare dacă nu a optatpentru cetăţenia elveţiană?

Securitatea îi teroriza familia rămasă în ţară.Mamei, Ana Lipatti – tracasată sistematic, urmărită,ameninţată, căci refuza jocul de a-l determina peilustrul pianist şi compozitor să revină acasă – i serefuza şi tergiversa cererea de paşaport, pentru a fialături de fiul ei grav bolnav, chiar şi atunci când ise cunoştea diagnosticul, leucemie galopantă, şi seafla pe patul morţii.

Şi în ultimele lunii ale vieţii, având-o alături pesoţia sa, cu dorul de ţară în suflet, greu încercat deboală, activa susţinut, cu preţul unor nebănuite efor-turi, onorându-şi contractele, nu neglija concertele,turneele, înregistrările, compoziţiile, corespondenţa,prietenii, discipolii. Beneficia de atenţia şi tratamen-

tul unor reputaţi doctori-melomani, însă boala nuputea fi stopată. A suferit enorm. Durerile îlchinuiau. A închis ochii, pentru totdeauna, la 2decembrie 1950; avea 33 de ani. Pe ultimul drum l-aucondus numeroşi admiratori. A fost înmormântat învecinătatea Genevei.

Moartea lui Dinu Lipatti a fost trecută cu ve -derea de oficialităţile din România. Doar cunos -cuţii îl deplângeau şi îl mai pomeneau, însă înşoapte. Instituţiile artistice l-au ignorat ani la rând.Abia după un deceniu, cu intermitenţe, personali-tatea sa a reintrat în circuitul valoric al artiştilorreprezentativi.

La Uniunea Compozitorilor, însă, numele său afost readus în discuţie şi s-au preconizat măsuri pen-tru reintegrarea şi recuperarea sa. La Conservatoare,în orele de istoria muzicii româneşti, personalitatealui Dinu Lipatti s-a bucurat de tratament obiectiv,studenţilor oferindu-li-se audiţii edificatoare. S-auelaborat albume şi s-a tipărit o monografie, semnatăde Dragoş Tănăsescu şi Grigore Bărgăuanu, dar nunumai. Unele partituri au început să fie programateși au fost imprimate compoziţii reprezentative.

La 24 octombrie 1997, Academia Română l-aales membru post-mortem. În 1991, la Sinaia, 1995şi 1997 la Bucureşti, s-au organizat simpozioane, iarîn 2011 s-au comemorat cei 60 de ani de ladispariţie, la Academia Română.

Festivaluri, concursuri, premii îi poartă numele.Cu toate că rănile par, oarecum, vindecate, astăzi, lacentenarul naşterii sale, nu credem că ne situăm laaltitudinea personalităţii sale, fascinante, iradiante şitot mai semeţe, pe măsură ce anii trec! Nu trebuie săuităm că Dinu Lipatti continuă să rămână al doileamuzician, ca relevanţă şi recunoaştere inter -naţională, după George Enescu!

80

Rev

ista

Aca

dem

ica

Institute al Academiei

Analizăm succint activitatea etnografică des -fășurată și finanțată prin Academia Română, vremede opt decenii, de la întemeiere și până spre mijloculsecolului al XX-lea. Demersul este dificil, mai alesdin cauza faptului că nu putem separa, de multe ori,preocupările etnografice de cele folcloristice,precum și ale altor domenii conexe.

Grigore Antipa, în Memoriul privitor la reorga-nizarea Academiei Române, la ședința din 15 mai1934, reamintea scopurile și viziunea care au stat labaza întemeierii Societății Academice de Literatură,transformate în Academia Română, la 30 martie1879, între care și studierea modului de viață alnațiunii române, atât din interiorul Regatului, cât șidin afara acestuia:

„Vrednicii bărbați de stat cari au înființat în1867 «Societatea Academică de Literatură» erau înadevăr adânci cunoscători ai marilor interese per-manente ale neamului și a țelurilor către realizareacărora trebuie îndrumată evoluția sa. Ei au știut căun popor, pe care soarta l-a împrăștiat în atâtea statestrăine și trăiește de veacuri și chiar milenii subregimuri atât de diferite, nu va putea fi unit într-unsingur mănunchi decât după ce i se va dezvoltaconștiința despre comunitatea sa de origine, de rasă,de limbă, gândire, datine și tradiții strămoșești,concepție de viață etc. și va ajunge apoi, pe aceastăcale, a-și forma singur o concepție unitară de meni-rea sa istorică între popoarele lumii”.

Pe lângă istorici și lingviști, etnografilor șifolcloriștilor le-a revenit un rol esențial: „Mai multîncă, etnografii și folcloriștii, cu toți acei cercetătoriai sufletului poporului nostru de pretutindeni, au

pus în evidență o adevărată comoară de culturăstrăveche, nescrisă, însă transmisă din generație îngenerație – ca proverbe, zicători, datine, tradiții,poezie populară, povești și legende etc., care aratăcu câte podoabe și virtuți e înzestrat sufletul popo-rului nostru; a acelui popor pe care veciniiinteresați îl descriau ca popor inferior, lipsit deorice aptitudini culturale – care trăiește numai însuperstiții și care, în edițiile vechi ale marilor Enci-clopedii Germane, era caracterizat cu cuvintele«Der Rumäne ist faul, feig und hinterlistig», adică«Românul este leneș, laș și perfid»”1.

De asemenea, Dimitrie Gusti, în ședința din 27mai 1942, aprecia: „În buna tradiție a AcademieiRomâne intră, conform cu scopul ei inițial,promovarea și cercetarea poporului românesc, subtoate formele”. Astfel, sub egida Academiei, cerce-tarea limbii s-a concretizat prin Dicționarul LimbiiRomâne, a istoriei prin Colecțiile de documente, cași prin anchetele lui Hasdeu din 1878–1879 și cele40 de volume aflate în îngrijirea lui Ioan Bianu, Dinvieața poporului român, urmate de alcătuirea,începând din anul 1932, pe lângă Muzeul Limbii dinCluj, a Anuarului Arhivei de Folclor și de editarea„Colecției etnografice”. Ovid Densusianu a propuscrearea unei arhive și editarea unui atlas al poporu-lui român. Se aveau în vedere „cercetări și studii peteren național pentru Cunoașterea totală a NațiuniiRomâne, dinlăuntrul și din afara granițelor, oriundese află viață românească (deci, pe lângă «țărileromâne» de care vorbește Statutul Academiei,cercetări și studii și în Transnistria, Timoc, Banatulsârbesc, Macedonia, Albania)”2.

cercetarea etnografică în cadrul Academiei române (1866–1946)*

Emil Țîrcomnicu**

*Comunicare susținută la simpozionul științific „O sută cincizeci de ani consacrați cercetării culturii populare românești în Academia Română”, Atelierele Brăiloiu, Institutul de Etnografie și Folclor „C. Brăiloiu”(21 octombrie 2016)

**Cercetător științific, Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”

81

Imaginea asupra domeniului etnografic, lasfârșitul secolului al XIX-lea, rezultă din discuțiileși refuzul membrilor Academiei de a se întruni uncongres internațional de etnografie la București,generalul Ștefan Fălcoianu aprecia, la 22 ianuarie1890, că nu avem „nici colecții de costume, nicialbumuri etnografice din țara noastră sau din celevecine, din care să se vadă deosebirea dintre noi șivecinii noștri; n-avem nicio carte de etnografieasupra țării și Peninsulei Balcanice, cu un cuvânt,nu avem nimic pregătit în această direcție”.3

Cercetarea folclorică și etnografică nu a venit peun tărâm complet nou, realizându-se însă, la începu -turile Academiei, prin activitatea unor personalitățicare au văzut și au crezut în necesitatea publicăriiunor lucrări privind viața, traiul și imaginea desprelume a țăranului român.

Trecând în revistă câteva realizări, amintim căperioada sfârșitului de secol XIX și începutul seco-lului al XX-lea a fost marcată de activitatea luiSimion Florea Marian care, în ședința ordinară din12 martie 1882, când a susținut discursul derecepție, la primirea sa ca membru al AcademieiRomâne, cu lucrarea despre Chromatica română,spunea: „E deci dar timpul suprem, după părereamea, să ne interesăm cât mai degrabă și cât se poatede mult și de industria română, s-o scoatem din întu-nericul în care zace, s-o cultivăm și s-o perfecționămși pe aceasta din răsputeri, până ce nu e prea târziu,până ce industria străină nu ne-o îneacă cu totul, șiprin urmare până ce nu ajungem în trista stare de ao pierde nu numai pe dânsa, ci încă și-o mulțime decuvinte și termeni tehnici curat românești, care nu seaflă adunați și publicați nici într-un dicționar sauvocabular din câte le avem”.4 Una dintre ramurileacestei industrii poporale era cromatica sau arta de acolora. Ca răspuns, B.P. Hasdeu considera că venireaîn Academie a lui S.Fl. Marian „umple un gol ce sesimțea în rândurile noastre” lipsite de un „etnograf înadevăratul sens al cuvântului, care să fi răzbit întoate unghiurile, fie cât de ascunse, din traiul, dincugetul, din simțul poporului român”, reprezentant alunei ramuri „cu totul nou a cunoștințelor umane, (…)studiul vieții intime, morale și materiale, a fiecăruipopor în parte și a diferitelor popoare, în com -parațiune unele cu altele”.5

Despre publicarea colecției de vrăji realizatede S.Fl. Marian, A.D. Xenopol, în ședința din 24martie 1893, spunea: „Să ne întrebăm însă ce interespoate prezenta o culegere de vrăji și farmece? Credca același sau unul analog al celui al poveștilor;

căci, dacă în aceste din urmă se dezvelește fanteziapoporană, în cele dintâi apar la lumină superstițiilelui; și precum în povești, poporul expune minuni ceel crede că s-au întâmplat, astfel în farmece și vrăji(precum și în descântece), el crede că poate realizaminuni superstițioase. Viața intelectuală a poporu-lui este cu totul deosebită de viața noastrăconștientă, cultă, și este interesant de a cunoaștemodul cum el își închipuie întocmirea și legăturaacestei lumi. Dacă s-a început sub auspiciile Acade-miei, publicarea obiceiurilor poporului român lanunți, la înmormântări, la nașteri, cred că o aseme-nea explorare a vieții poporane trebuie completatăîn toate manifestările minții ei, între care una dincele mai de căpetenie este tocmai viațasuperstițioasă reprezentată prin descântece,farmece și vrăji”.6

Lângă Simion Fl. Marian, pe băncile Academiei,aveau să vină și alți colegi cu preocupări etnogra -fice: Petre Broșteanu, Dimitrie Dan, Ioan Nenițescuși Pericle Papahagi. Mai târziu, după Unire, în anul1919, a fost ales membru al Academiei sociologulDimitrie Gusti, care, în perioada 1925–1946, adesfășurat amplele campanii monografice, punândîn mișcare ceea ce numim școala sociologică de laBucurești. De asemenea, doi geografi cu preocupărietnografice au devenit academicieni: SimionMehedinți și George Vâlsan.

În ședința din 6 iunie 1920, Simion Mehedințiprezenta discursul său de recepție Caracterizareaetnografică a unui popor prin munca și uneltelesale. În acest discurs, Simion Mehedinți punea reto-ric întrebarea: „Cum se poate caracteriza un poporcu ajutorul științei etnografice? Care e, pentru etno-graf, punctul de perspectivă în dezlegarea acesteiprobleme?”7, arătând că Academia Română publicamateriale folclorice și etnografice, de la „proverbe,legende, cântece, descântece, ghicitori, cromaticapoporului… și tot ce poate contribui la înțelegereaființei neamului românesc”, ca de altfel și un muzeuetnografic, pe care îl avea în vedere pentru alcătuire.Și Mehedinți continua astfel: „Mulți, însă, se vorîntreba nedumeriți, ce noimă poate avea o vechiturăde casă ca a lui Mogoș, crestăturile de pe furcile detors, troițele, olăria și alte mărunțișuri adunate lamuzeu? Iar când noua clădire va cuprinde bâteleciobanilor, rișchitorul… și tot ce se ține de război șitors; gluga, sarica, chimirul, baierile, sula, acarița,teaca de cuțit… și întregul arsenal ciobănesc,precum și uneltele primitive de plugărie, pescuit,podgorie, moară, piuă, ferestrău și alte grupe de

82

Rev

ista

Aca

dem

ica

munci omenești, se vor întreba cei nedeprinși cudisciplina studiilor etnografice: la ce pot săslujească astfel de nimicuri”8. Iar răspunsul dat „eurmătorul: pentru etnograf, în mijlocul tuturorcercetărilor sale despre om stă, ca un pol de orien-tare, unealta și munca”9, iar „numărul și intensita-tea muncii vor fi două criterii fundamentale, dupăcare etnograful măsoară ridicarea fiecărei grupăriomenești în ierarhia umană sau în omenie… Aaduna, deci, uneltele de cari s-a slujit ori se slujeșteun neam e cel dintâi pas în cercetarea lui științifică;a observa apoi muncile lui e al doilea pas pentru apătrunde până la izvorul uneltei, adică în sufletulomenesc”10.

În ședința din 29 mai 1920, George Vâlsan a fostprimit în rândul academicienilor. Amintim că, dupădecesul prematur al marelui geograf (1935), s-ainstituit, prin fondurile testamentare ale fiului său,Mihai Vâlsan, Premiul „George Vâlsan”, care s-aacordat pentru lucrări geografice și etnografice,apărute între anii 1937–1947.

Activitatea Academiei Române, în susținereadomeniului etnografic, este ilustrată de premiileanuale, prin care se solicita elaborarea de lucrări cudiverse teme, ca și finanțarea unor publicații:

– Premiul „Alexandru Odobescu”, la 15 iulie1874, pentru cea mai bună lucrare despre origineadacilor11;

– Premiul „Ion Heliade Rădulescu” de 5000 delei, în anul 1888, pentru cea mai bună disertațiescrisă despre Nunta la români. Studiu istorico-etno-grafic comparativ12;

– Premiul „Ion Heliade Rădulescu”, în 1889,pentru cartea Românii din Munții Apuseni (moții),1888, de Teof. Frâncu și G. Candrea;

– Premiul „Năsturel-Herescu”, pentru istorie șietnografie, 1896, lui Ioan Nenițescu, De la româniidin Turcia europeană;

– Premiul „Ion Heliade Rădulescu”, 1898, învaloare de 5000 de lei, pentru cartea Considerațiuniistorice și geografice asupra Basarabiei înainte de1812, cu deosebită privire asupra Hotinului, regiuniicentrale și Bugiagului, scrisă de Zamfir C. Arbure.

S-au publicat lucrările:– Sărbătorile la români. Studiu etnografic, în

fascicole, Simion Fl. Marian; – Megleno-Românii, Studiu etnografico-

filologic, părțile I-II, în cadrul Memoriilor SecțiuniiLiterare, Tomul XXV, 1902, Pericle Papahagi;

– Agricultura la români. Studiu etnografic, înciclul Din vieața poporului român, 1912, TudorPamfile;

– Rutenii din Bucovina. Studiu etnografic, stu-diile lui Dimitrie Dan;

– Din trecutul cultural al aromânilor, în cadrulMemoriilor Secțiunii Literare, Tomul XXXV,1912–1913, Pericle Papahagi.

Evident, mai sunt și multe altele.Inițierea colecției Din vieața poporului român,

prin decizia de la 28 martie 1908, la propunerea luiIoan Bianu, s-a făcut deoarece se primeau manu -scrise spre publicare în Memoriile Secției Literare,multe neputând apărea, din lipsă de spațiu. Astfel,s-a hotărât publicarea lor sub egida unei colecții,care a apărut vreme de peste două decenii,cuprinzând lucrări de folclor și etnografie.

După cum se poate vedea din lucrările publicate,preocuparea pentru studiul lingvistic, folcloric șietnografic al românilor din afara Regatului român afost constantă, încă de la înființarea AcademieiRomâne. Să nu uităm că unui aromân – al cărui busta stat în holul Academiei de la înființare și până înanul 1949, Evanghelie Zappa, născut în anul 1800 însatul Labova Mare din Imperiul otoman, astăzi însudul Albaniei, în municipalitatea Gjirokastër,îmbogățit cu afaceri de cereale în județele Ialomițași Călărași, naturalizat român, decedat în 18 iunie1865 – i se datorează sumele de bani care au stat laconstituirea fondului de lucru la începuturile Acade-miei, pentru premiul instituit cu numele său, cât șifondul de 5000 de galbeni pentru alcătuireadicționarului și gramaticii limbii române. Putem șinoi astăzi repeta cuvintele lui V.A. Urechia, de laședința de inaugurare a Societății Academice Ro -mâne din 1 august 1867: „Onoare lui EvangheliuZappa! Iubirea lui de românismu fiă unu exemplucare se afle mulți imitatori”13. De asemenea, la for-marea Societății Literare Române au fost aleși, camembri fondatori, reprezentanți ai românilor dinprovinciile românești istorice și din Macedonia: doidin Maramureș, trei din Transilvana, doi din Banat,doi din Bucovina, trei din Basarabia și doi dinMacedonia.

Unele lucrări fundamentale despre acestecomunități au fost premiate sau finanțate pentrupublicare: cartea lui Ioan Nenițescu, De la româniidin Turcia europeană, 1895, premiată cu Premiul„Năsturel-Herescu”; cartea lui Emanoil Bucuța,Românii dintre Vidin și Timoc, apărută în anul 1923,era apreciată de Al. Lapedatu, în ședința din 12 iunie1925, pentru Premiul „Adamachi”, „ca fiind ceadintâi care ne dă informațiuni mai bogate, maiprețioase și mai interesante asupra conaționalilor

83

noștri trăitori în Bulgaria, în regiunea dintre Vidinși Timoc”14; în ședința din 25 mai 1924 se anunțaaprobarea publicării lucrării lui Th. Capidan, Megle-noromânii, Studiu etnografic și lingvistic, volumul I,care a apărut în anul 1925, următoarele două volumefiind publicate în anii 1928 și 1935 ș.a.

În ședința din 27 mai 1924, Ioan Bianu, vor-bind despre culegerea Din viața poporului român,printre altele, lansa ideea necesității unor cercetăridialectale, dar și folclorice regionale, pentru a sefixa motivele folclorice care, ulterior, să fie prinseîn tr-un Atlas folcloric. „Acesta, alături de un Atlaslingvistic, care nu ar trebui să ne lipsească iarăși– ar fi de folos nu numai folcloriștilor, ci și filolo-gilor, pentru că sunt fapte lingvistice cari apar înaltă lumină dacă cunoaștem substratul lor folklo-ric – lucru ce se uită de obiceiu la filologi”. Și,mai departe, Ioan Bianu spunea: „Un dezideratmai îndepărtat ar fi și alcătuirea unui Repertoriusau Atlas etnografic, care să completeze pecelelalte două, pentru că filologia, folklorul, etno-grafia nu pot fi despărțite și numai din colabora-rea lor poate ieși mai multă lumină în limpezireaunor probleme”15.

Trebuie să mai amintim și chestionarele lansatede personalități, precum Al. Odobescu, B.P. Hasdeu,Nicolae Densusianu, Grigore Tocilescu, Ion Mușlea.Metoda lansării chestionarelor, scria Al. Dobre, nuera nouă. Și până la Odobescu „a fost practicatăintens și cu rezultate meritorii metoda utilizăriiapelurilor și chestionarelor pentru strângerea unordate și informații privind istoria, limba, obiceiurileși credințele poporului român”. Astfel de exemplesunt: George Barițiu (1837–1838), G. Sbierea(1858), Mircea V. Stănescu Arădanu (1859), G.Barițiu (1862), Atanasie Marian Marienescu (1857,1859, 1870) ș.a. Acestea îl influențează pe Al. Odo-bescu, care a lansat un chestionar numit „arheolo-gic” (1871)16.

Chestionarul juridic al lui B.P. Hasdeu, elaboratîn anul 1877, cuprindea „trei rubrici cuprinzătoare,Satul (întrebările 1-147), Casa (148-310) și Lucru-rile (311-400)”, care „grupează sistematic cele 400de întrebări ale chestionarului juridic… unele dintre

ele fiind astfel formulate, încât sub fiecare pozițienouă se așază, de fapt, două, trei până la șasesubîntrebări, necesitând o nuanțare a răspunsurilorca în orice intervievare cu răspunsuri deschise”17.

Mai apoi, în perioada 1930–1947, Ion Mușlea aapelat la culegerea de folclor prin chestionare,punând bazele Arhivei de Folclor din Cluj, unde aapărut Anuarul Arhivei de Folclor, care cuprindea,în paginile sale, culegeri de teren, monografii, studiiși articole.

note

1 Academia Română, Anale, tomul LIV, Ședințele din1933–1934, București, 1934, p. 55.

2 Analele Academiei Române, Desbaterile, tomul LXII,1941–1942, București, 1943, p. 147.

3 Analele Academiei Române, seria II, tomul XII, 1889–1890,secțiunea I, Partea administrativă și dezbaterile, p. 21.

4 Analele Academiei Române, seria II, tomul IV, 1881–1882,secțiunea II, București, 1884, p. 109.

5 Ibidem, p. 162–163. 6 Analele Academiei Române, seria II, tomul XV, 1892–1893,

Partea administrativă și dezbaterile, p. 145.7 Discursuri de recepție (1919–1936), volum îngrijit și indice

general de dr. Dorina N. Rusu, Editura Academiei Române,București, 2005, p. 38.

8 Ibidem.9 Ibidem.10 Idem, p. 39–40.11 Analele Academiei Române, seria II, tomul IX, 1878. 12 Analele Academiei Române, seria II, tomul VII,

1884–1885, secțiunea I, Partea administrativă și dezbaterile. 13 A se vedea Cuvântarea lui V.A. Urechia, publicată în zia-

rul „Românul”, 4 august 1867. 14 Academia Română, Anale, tomul XLV, ședințele din

1924–1925, București, 1925, p. 166. 15 Academia Română, Anale, tomul XLIV, ședințele din

1923–1924, București, 1924, p. 87–88.16 Al. Dobre, Folclorul și etnografia sub protecția Academiei

Române, Fundatia Națională pentru Știință și Artă, Institutul deIstorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, 2002, p. 70–75.

17 Alina Branda, B.P. Hasdeu și metoda anchetelor etnolo -gice indirecte, în „Philologica Jassyensia”, An IX, Nr. 2 (18),2013, p. 25–33.

84

Rev

ista

Aca

dem

ica

Titu Maiorescu, în calitate de ministru alCultelor și Instrucțiunii Publice (cooptat în guvernîn urma remanierii de la 16 noiembrie 1890) încabinetul generalului G. Manu (5 noiembrie1889–15 februarie 1891)1, acordă un interviu trimi-sului ziarului berlinez „Kreuzzeitung”2, LudwigSchwennhagen.

În cel de-al treilea volum al Însemnărilor salezilnice (1887–1891)3 la data de 7/19 noiembrie 1890(miercuri), Maiorescu va nota lapidar: „Ieri, la masăla noi, Ludwig Schwennhagen corespondentul lui[titlul gazetei germane, P.D.-S.] (venit [în Regatulromân, P.D.-S.] în chestia Românilor Transilvănenicontra Ungurilor)” (p. 271), iar, peste ceva mai multde o lună, la 13/25 decembrie 1890 (joi), să comple-teze informația anterioară: „Agitare [sic, P.D.-S.] înpresă pentru interwiewul publicat în...” [titlul gaze-tei de limbă germană, P.D.-S.] (p. 277).

Pentru a avea o imagine cât mai corectă șicompletă asupra respectivului interviu am ales,din multitudinea de gazete care l-au publicat, una,„Luminătorul” (Timișoara), care apărea în ținuturiromânești ocupate și înglobate prin forță încomponența altui stat, și a doua, „România”, ziarliberal-conservator, care se tipărea în RegatulRomân, la București. Ambele foi au editat inter-viul sub formă de articol cu titlurile, ziarultimișorean (an XI, nr. 85, miercuri, 12(24) decem-brie 1890), Poziția guvernului român față de ches -tiunea ardeleană, iar cel bucureștean (an VII, nr.270(1924), miercuri; 12/24 decembrie 1890),Guvernul român față cu chestiunea ardeleană.Comentariile celor două redacții sunt asemă -nătoare în conținut, diferă, în puține cazuri, lexicul

folosit, este de înțeles, dar fără a aduce atingerisemnifica tive mesajului transmis de articolul-interviu.

Din comentariile presei bucureștene, cât și dinÎnsemnările zilnice, rezultă că ministrul Maiorescun-a informat guvernul despre interviul ce îl vaacorda și, în consecință, executivul nu avea cumsă-l aprobe/respingă. Guvernul, în ansamblul său,cât și primul ministru, G. Manu, nu pot fi însăexonerați de răspunderea pe care o aveau față de odeclarație de politică externă făcută de un membrual echipei guvernamentale, care nu avea însă giruloficial.

titu maiorescu despre „marele bulevard de pace”

Petre Dan-Străulești*

*Cercetător științific, Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” București

Titu Maiorescu

Personalități academice

85

Cu atât mai mult cu cât, în cazul de față, TituMaiorescu aborda o problematică de maximăimportanță a politicii externe a României, anume araporturilor țării noastre cu un stat, Austro-Ungaria,cu care avea semnat, din 1883, un tratat de alianțăpolitico-militară defensivă. Fiind persoană guver-namentală se putea interpreta, și s-a interpretat, căcele afirmate exprimă poziția oficială a statuluiromân.

Uzanțele politico-diplomatice cer în asemeneaîmprejurări unui corespondent de presă acreditatsau venit în România pentru realizarea unui arti-col, interviu, în cazul de față, sau pentru docu-mentare, să ia contact cu ministerul de resort, înspeță cu Ministerul Afacerilor Străine (titulaturadin vremea vizitei ziaristului german). Acestminister recomandă personalitatea română careeste abilitată de guvern, a da informațiile cerutesau de a purta discuția pe tema solicitată de oas-pete. După cum relatează Titu Maiorescu că austat lucrurile, în decembrie 1890, și dintelegrafica declarație fă cută de ministrul de resort(Alexandru Lahovary) în dezbaterile CamereiDeputaților, se desprinde ideea că trimisul lui„Kreuzzeitung” nici nu a trecut pragul sediuluiMinisterului Afacerilor Străine. Natura interviuluiimpunea să fie acordat de către titularul Afaceri-lor Străine, secondat, eventual, de cel de laInstrucțiuni și Culte (Titu Maiorescu). Dinamintita intervenție făcută de Al. Lahovary înCamera Deputaților, asupra că reia voi reveni,rezultă clar că el nu a participat la discuția dintreMaiorescu și trimisul publicației germane. În ase-menea context este puțin probabil ca Lahovary săfi cunoscut conținutul interviului (în sensul să-lfi citit înainte de a fi încredințat rotativei, dacăexista în România, în acele vremuri, pentru impri-mare). Mai mult ca sigur, Al. Lahovary află dingazete despre ce este vorba în... interviu.

În 1890, Titu Maiorescu repetă un gest similarpetrecut în urmă cu aproape zece ani, în iarna lui1880–1881. Atunci, tot din inițiativă personală(oare?), publică în „Deutsche Revue” (numărul din1 ianuarie 1881) studiul intitulat Zur politischenLage Rumäniens (Despre starea politică a Româ-niei)4, în care își expune propriul punct de vedereasupra viitoarei politici externe a statului român.

Publicul românesc va lua cunoștință despre aceststudiu ca urmare a traducerii și publicării lui de cătreMihai Eminescu în coloanele cotidianului conserva-tor „Timpul” (nr. 290 din 31 decembrie 1880–12

ianuarie 1881) unde era redactor (în volumul M.Eminescu, Opere, XI, 1984, studiul este reluatparțial, p. 458).

Într-un articol din același ziar conservator (17ianuarie 1881)5, Mihai Eminescu respinge afir -mațiile liberalilor după care tezele de politică ex -ternă, din respectivul studiu, ar fi din arsenalul ideo-logic al Partidului Conservator. În viziunea luiEminescu, tezele au paternitatea lui Maiorescu,fiind ipotetice, ca de altfel și concluziile ce decurgdin ele. Articolul din revista germană este de „poli-tică speculativă”, în care Maiorescu „dezvoltă unprogram al său de politică practică și imediat aplica-bilă” („Timpul”, 20 ianuarie 1881). Și, concluzio-nează Eminescu6, scrierea maioresciană reprezintăun „Studiu luminos” („Timpul”, 6 februarie 1881).

Între cele două evenimente există totuși odeosebire și anume, în cazul studiului din 1881Maiorescu era „particuler” și a stârnit supărareanumai a conducerii Partidului Conservator formateîn majoritate din... bătrâni... filoruși; aceasta i-areproșat că nu trebuia să-l publice fără a fi, în prea-labil, consultată. În cel de-al doilea caz, al recidivei,pe care o discutăm acum, Maiorescu era membrumarcant al partidului aflat la putere, ministeriabil laCulte și Instrucțiuni, dar, mai presus de toate, era,după cum ne informează istoricul Frédéric Damé,„persona gratia la curtea [regală a României,P.D.-S.], iubit la Berlin, bine văzut la Viena...”, ceeace nu era puțin lucru.

În ambele cazuri, executivul și suveranul n-auavut nicio reacție. Doar legislativul, aflat în plin pro-ces de discutare a Adresei de răspuns la MesajulTronului, prin vocea deputaților (Ioan Grădișteanu,Petre Grădișteanu și Valerian Urseanu), s-a sesizat.Tot acum, Constantin M. Kogălniceanu, fiulistoricului și omului de stat Mihail Kogălniceanu,formulează o interpelare adresată guvernului șișefului departamentului politicii externe românești.

** *

Congresul de pace de la Berlin (iunie-iulie1878), desfășurat sub președinția „cancelarului defier” german, prințul Otto von Bismarck, cu partici-parea celor șapte puteri europene: Germania, Aus-tro-Ungaria (contele Andrássy Gyula), Marea Brita-nie (Disraeli Benjamin), Franța (WaddingtonHenry), Rusia (Aleksandr Mihailovici Gorceakov),Italia (Corti Ludovic) și Imperiul otoman (Mehmed-

86

Rev

ista

Aca

dem

ica

Ali), recunoaște, prin articolul 43 al Tratatului,independența României, cu condiția restituiriiImperiului țarist a sudului Basarabiei (județeleIsmail, Bolgrad și Cahul) (articolul 45), care, prinTratatul de la Paris (februarie-martie 1856) (artico-lul 21), fusese retrocedat României.

Raptul teritorial, înfăptuit sub oblăduirea areo-pagului european, a fost primit cu ostilitate, cuadâncă mâhnire de întreaga societate românească.

Relațiile româno-ruse cunosc, în anii ce auurmat războiului ruso-turc de la 1877–1878, dincauza politicii agresive a Rusiei, o criză majoră.Factorii de decizie politico-militară de la Bucureștiau întreprins un ansamblu de măsuri preventivemenite a limita consecințele negative ale unei even-tuale agresiuni venite din partea vecinului de laRăsărit, vecin care, conform declarațiilor ambasado-rului rus de la Constantinopol, generalul Ignatiev,aprecia că „amorul propriu național al Rusiei” esteofensat prin perpetuarea clauzelor Tratatului de pacede la Paris.

Într-un asemenea climat politic internațional,caracterizat de o instabilitate cronică generalizată,când de la o zi la alta harta politică a bătrânului con-tinent se redesena, unica opțiune politică viabilăpentru România era intrarea în Tripla Alianță.

Alipirea la acest bloc politico-militar nu în -semna renunțarea la sprijinirea luptei românilor deeliberare națională și socială din Transilvania, ci, înprimul rând, consolidarea statului român existent,crearea unei baze de pe care să se poată înfăptui, înviitor, desăvârșirea unității statale7.

Gruparea junimistă ieșeană – de la primele salemanifestări în spațiul politic autohton, cât șiinternațional – a fost percepută a avea o orientarepro Puterile Centrale. Busola politică a liderilor eide necontestat, P.P. Carp și Titu Maiorescu, indicacontinuu Berlinul și Viena. La aceștia, se adăugauliberalii munteni D.A. Sturdza și Ion C. Brătianu,miniștri și premieri în mai multe rânduri. Acest grupde oameni politici de excepție a fost sprijinit deprințul/regele Carol în demersul de pregătire, pemultiple planuri, a momentului de o însemnătatemajoră, a „alipirii” României la Tripla Alianță (Ger-mania, Austro-Ungaria și Italia semnează un acordde asistență mutuală la 20 mai 1882).

Analizând care ar fi punctele forte pentru țaranoastră dacă ar înclina pentru o apropiere de Rusiasau de Puterile Centrale, suveranul, împreună cuclasa politică, ajunge la concluzia că pericolul majorpentru independența țării, pentru viitorul ei, venea

din partea Imperiului țarist. Pentru contracarareaacestei amenințări reale, România avea o singurășansă, aderarea la Tripla Alianță.

Intrarea țării noastre în această coaliție eradorită și de cercurile de decizie politică de la Berlinși Viena. Pleda pentru acest lucru faptul că Româ-nia putea oricând arunca în luptă o armată cu unefectiv de aproape 60 000 de soldați, dintre care38 000 combatanți pe câmpul de luptă, dispunea deimportante resurse de materii prime necesareducerii unui război îndelungat. Apoi lanțul Car -paților Orientali, la care se adăuga aliniamentulfortificat Galați-Nămoloasa-Focșani, ale căruilucrări au debutat în 1888, reprezenta un obstacolgreu de trecut de o eventuală agresiune venită dinestul european.

Pentru a convinge Bucureștiul să facă pasuldecisiv spre Tripla Alianță, atât Wilhelmstrasse, câtși Ballplatzul, au acreditat, la București, în posturilede ambasadori, personalități proeminente ale sceneipolitice germane și austriece, precum Bernhard vonBülow, viitor ministru de Externe (1897–1900) șicancelar german (1900–1909) și Agenor Golu-chowski, viitor ministru de Externe austriac, amba-sadori care și-au îndeplinit în mod exemplar misiu-nea cu care au fost însărcinați.

Diplomația românească, având susținerea totalăa Regelui Carol I, semnează, după lungi și anevo-ioase tratative purtate în cel mai desăvârșit secret,prin D.A. Sturdza, ministru la Afacerile Străine, șiGustav Kálnoky, omologul său austro-ungar, la18/30 octombrie 1883, la Viena, Tratatul de alianțădefensivă româno-austro-ungară. În aceeași zi, Ger-mania, prin parafarea documentului de către Maxvon Bechem, consilier al ambasadei germane laViena, aderă la tratat, iar Italia, în mai 1888. Trata-tul, cu o valabilitate de cinci ani, a fost, până la Răz-boiul de Reîntregire Națională (1916–1918),rediscutat și reînnoit de mai multe ori (1892, 1902,1913).

Regele Carol I informa de existența documen-tului numai pe premierii țării. Cei mai mulțioameni politici români intuiau totuși existența lui,cu toate că oficial nu au fost informați niciodată desemnarea tratatului.

Prin accederea în alianța Puterilor Centrale,România căpăta, pentru prima dată în istoria sa,garanții de securitate din partea unei coaliții mili tarede o asemenea anvergură. Ieșind din izolareapolitică internațională în care se afla după Războiulde Independență, România s-a bucurat de o „lungă

87

epocă de pace, de stabilitate, de liniște adâncă (...)îngăduindu-i-se țării un progres tehnic și economicneîntrerupt. Cu umbrele și luminile ei, domnia luiCarol I fusese mare, glorioasă, binecuvântatăpentru Țară”8.

** *

În studiul publicat în „Deutsche Revue”, TituMaiorescu susține că după intrarea în Tripla Alianță,soarta românilor ardeleni se va îmbunătăți („vorprospera”), afirmație apreciată de presa româneascăde dincolo de munți ca fiind absurdă.

După proclamarea, la 5/17 februarie 1867, adualismului austro-ungar, opresiunea grofilor și ne -meșilor unguri asupra obiditului iobag român, robulcare asigura belșugul și prosperitatea valurilor devenetici fără de țară, se întețește.

„Cel mai mare popor din această parte [a Euro-pei, P.D.-S] a rămas [în urma înrobirii de secole,P.D.-S.] fără identitate, fără patrie”. „Un poporcategoric migrator”, scrie savantul-patriot DavidProdan, având cultul sângelui, venit pe aripile vân-tului din pustiile Răsăritului, „numește migrator pealtul categoric sedentar”. Migratorul vine „cu sabiași violența calului față de blândețea boului și a oii,cucerirea aceasta nu poate fi decât efemeră”9.

Gazetele românești din Transilvania și Ungariaaduc la cunoștința opiniei publice intenția guvernu-lui ungar de a introduce abuziv în grădinițele șicăminele de copii limba maghiară în locul limbiiromâne, informație preluată și de presa din Regat.

Știrea bulversează pe românii de dincoace demunți și așa siderați de tot ce se petrecea în fostulprincipat transilvan. Expresiile măgulitoare laadresa românilor, venite dinspre Viena, nu maiaveau nicio credibilitate și erau privite de acum cafiind duplicitare.

Parlamentul budapestan votează, la 23 ianuarie1891, cu o grabă nejustificată și în disprețul ample-lor proteste din România și din vestite centre uni-versitare din Apusul Europei, acest proiect devenitLegea școlară XXV10 (autor ministrul Cultelor,Csáky Albin).

Românii din țara liberă și, în primul rând, tineri-mea studioasă din cele două centre universitareBucurești și Iași nu putea sta cu brațele încrucișatefără să reacționeze în apărarea fraților lor supușiunui regim barbar de exterminare ce trăiau în acest„talmeș-balmeș organizat în care învălmășesc zece

limbi și zece națiuni, acest amestec întâmplător deobiceiuri și legi, dintre cele mai contradictorii”11.

Un grup de studenți ai universitățiibucureștene are inițiativa creării unei societățicare să acorde sprijin luptei românilor transilvă-neni împotriva samavolniciilor și măsurilor arbi-trare la care erau supuși. În lunile octombrie șinoiembrie 1890 ei au desfășurat o intensă activi-tate organizatorică în direcția elaborării statutelorviitoarei societăți, pe care o vor numi Liga pentruunitatea culturală a tuturor românilor12. Laacțiunile studenților aderă și profesorii universi-tari N. Barbu, N. Ionescu, fratele lui Take Ionescu,Alexandru Orăscu, rectorul Universității dinBucu rești, cât și oameni politici (C.C. Dobrescu,Cristu Negoescu, Ion Grădișteanu ș.a.). Articolul3 al Statutelor ligii preconiza că ea are drept scopsă „întrețină continuu vie, pe baza culturiinaționale, conștiința de solidaritate cu întregneamul românesc” prin „înființarea de săli delectură și biblioteci; tipărirea de cărți populare;sprijinirea publicațiilor care vor lucra în scopulligii; conferințe și întruniri publice; sărbătorireadatelor mari din viața trecută a naționalitățiiromâne; formarea unui fond [bănesc, P.D.-S.] deajutorare prin cotizații, subscrieri de bună voie,donații etc.” Primul demers, cu un uriaș ecou înmediile culturale europene, în special în centreleuniversitare din Apus, a fost Memoriul studențiloruniversitari români privitor la situația românilordin Tran sil vania și Ungaria, tipărit în limbileromână și franceză, într-un tiraj de 13 mii deexemplare. Memoriul..., redactat de P.P. Negulescuși Simion Mehedinți, pe baza informațiilor oferitede Ioan Slavici și cunoscut de Titu Maiorescu,oferea o imagine veridică a situației dramatice încare se aflau cele trei milioane de români dinTransilvania.

Într-un asemenea context politic, cercurile con-ducătoare de la Berlin, care investiseră ani demuncă pentru constituirea vestitei alianțe, nurămân indiferente. Ele doreau ca flancul estic alTriplei Alianțe să rămână și pe mai departe o pa -văză sigură, capabilă a descuraja orice intențieagresivă venită de la Răsărit.

Și, pentru a lua pulsul evenimentelor de la fațalocului, sosește, în decembrie 1890, la București,trimisul gazetei berlineze „Kreuzzeitung”. Deunde putea obține ziaristul german informațiiledorite și cine se bucura de încrederea totală acercu rilor politice, economice și militare germane,

88

Rev

ista

Aca

dem

ica

decât de la Titu Maiorescu, acum personalitate deanvergură, de prim rang a politicii românești.

Metaforic vorbind, tacâmurile fiind așezate pemasă, interviul debutează în forță, fără frazele proto-colare premergătoare. Trebuie să fac precizarea căfelul în care este redat în gazete interviul, sub formăde articol, după cum am mai spus, cititorul întâmpinăreale dificultăți în a identifica cu exactitate care estetextul maiorescian și care este comentariul ziaristului.

„Ce poziție are de gând a lua guvernul [român,P.D.-S.] față de această mișcare iredentistă”, așa eraetichetată de către gazetarul german mișcarea desolidaritate a tinerimii universitare din București șiIași, inițiată de Ligă, cu confrații lor greu încercațidin Ardeal. Autorul interviului schițează apoi un por-tret al demnitarului român, portret în care se afirmăcă Maiorescu era membru al Executivului, avândsprijinul „conducerii junimiste”. Fiind „fiul unuiromân transilvănean”13, are multe relații cu româniide dincolo, din Transilvania, posedând „informațiiexacte a dispozițiunilor prelevate de acolo”. Ur -mează o apreciere laudativă făcută politicianuluiromân, apreciere care, desigur, a produs multăsatisfacție în cercurile politice din capitalele TripleiAlianțe, și, dacă mai era nevoie, suveranului român.Iată aprecierea: „Dl Maiorescu de la 1881 încoace[anul când publică, în „Deutsche Revue”, vestitulstudiu (vezi nota 4)] și-a documentat pe față la dife-ritele ocaziuni sentimentele sale amicale pentruAustria și Germania și aversiunea sa contra Rusiei;astfel sentimentele sale nu pot fi influențate prin opreocupare contra Triplei Alianțe”.

În interviu se remarcă dimensiunea europeană a„chestiunii ardelene”. Perpetuarea politicii de asu-prire de către unguri a populației românești dinTransilvania, o eventuală înăsprire a relațiilor poli -tice dintre București și Budapesta ar „putea alteranu numai pozițiunea României față de imperiulvecin habsburgic, ci întreaga politică europeană”titrează „Kreuzzeitung”.

După războiul din 1877–1878, în care România„a suferit mari pierderi, cu toate victoriile sale”, eanu-și mai dorește „încurcături războinice”, orien tare„aprobată de fiecare român patriot”. În interviu seevidențiază rolul „partidului junimist”, mișcărileinteligente („dibăcia”) unor lideri ai vieții politice dela București, în special ale lui Ion C. Brătianu șiP.P. Carp, pentru realizarea „înțelegerii întreRomânia și Tripla Alianță”.

„Astăzi guvernul de concentrare G. Manu(„blândul”, N. Iorga) poate să privească cu mândrie

că România a devenit, în marele bulevard de pacecare s-a ridicat de la țărmurile Scandinaviei de-alungul hotarelor germane și austriece14 până laBosfor, un corp stimat. Guvernul actual n-ar ezitaun moment a împlini obligațiile sale internaționalefață de statele vecine”, cu care a semnat tratate dealianță.

„România a devenit [în anii de după cucerireaindependenței, P.D.-S.] un membru respectat” alcomunității statelor europene. Fiind un „statconstituțional, își continuă argumentația Titu Maio-rescu, există posibilitatea ca printr-o mișcarenaționalistă, dorită de întregul popor, să fie silit unguvern, ce s-ar forma din alte persoane [în urmaunor alegeri parlamentare, P.D.-S.] a face o altăpolitică externă”.

Ministrul român apreciază că „noua atitudine aungurilor față de românii ardeleni a creat o stare delucruri ce nu se poate ține”, intolerabilă și inaccep-tabilă. Semnarea convenției secrete ruso-austro-ungară de la Budapesta (15 ianuarie 1877), privindstabilirea zonelor de influență în Balcani, a dat mânăliberă Moscovei să fie în politica externă tot maiactivă. În interviu se face remarca că țarismul „artrebui să se lepede de politica (...) de până acum,dacă nu ar trage în cercul combinațiilor sale poli -tice, respectiv, strategice, această stare de lucruridin Transilvania”. În fața guvernului român seprofi lează, în asemenea situație, o enigmă greu derezolvat. „Cum să poată merge atunci RegatulRomân alături de Puterile Centrale dacă româniidin Ardeal și Ungaria ar înclina spre cealaltăparte?” O asemenea situație ar avea, în viziunea luiMaiorescu, cele mai sumbre urmări, periclitând„existența întregii națiuni” române.

Viața românilor din Transilvania „a devenit dinan în an mai rea și guvernul din Regat abia va maiputea fi în stare de a păstra rezerva sa absolută depână acum”. Omul politic român, cu o vastăexperiență, „este de fermă convingere că lucrurilenu vor ajunge la extremitate” și „cercurile condu -cătoare ale Triplei Alianțe” vor avea „atâta pătrun-dere ca să cunoască mult mai bine importanțaliniei Carpaților pentru cultura [?, P.D.-S.] ro -mâno-germană față de panslavismul ostil culturii,încât să o poată lăsa în grija șovinismului maghiarbolnăvicios”. Prin această interpretare, TituMaiorescu își etalează capacitatea de remarcabilstrateg geopolitic. Făcând recurs la istorie, lideruljunimist afirmă că „românii ardeleni au apăratfortăreața naturală [vreme, P.D.-S.] de șapte -

89

sprezece veacuri încoace în contra invaziilor și eiar fi în drept de a pretinde de la Europa de astăzica să fie lăsați și mai departe în proprietatea aces-tei a lor patrii și a lor chemare culturală pentruEuropa”.

Vlădica părinte Antonie Plămădeală considera,în continuarea ideilor maioresciene, că „ȚaraMuntenească și Moldova au fost un spate bun pen-tru Ardeal”, iar când „Ardealul s-a angajat împo-triva turcilor, toți au fost zid de apărare pentruunguri și, se înțelege, pentru întreaga Europă”15.Maiorescu îi pune în gardă pe oamenii politicieuropeni cu putere de decizie, dar și pe omul sim-plu „amic al păcii și al culturii”, să „recomandeungurilor moderație” [nu moderație, ci să renunțepentru totdeauna la o asemenea politică rușinoasă,inumană, P.D.-S.].

Referindu-se la mișcarea de solidaritate astudenților cu lupta românilor transilvăneni, minis-trul junimist afirmă că „Guvernul actual nu vapermite și nici nu va admite o propagandă politicăprin răspândirea de foi volante antimaghiare și prinîntemeierea de reuniuni politice și prin trimiterea deagitatori în Transilvania”. Dacă acțiunea tineretuluistudios, care a fost salutată și este sprijinită deîntreaga populație patriotică din Regat, „va urmărinumai scopul de a colecta mijloace bănești pentru asus ține școalele românești din [Transilvania și, P.D.-S.]Ungaria și pentru a întemeia acolo azile româneștide [pentru, P.D.-S.] copii, atunci mișcarea va fi per-misă... de întreaga națiune cu cele mai mariaplauze; și dacă guvernul nu va da absolut niciunsprijin acestei cauze, el totuși abia ar fi în stare să isă opună cu scopul de a o împiedica”.

În finalul interviului, Titu Maiorescu își exprimăsperanța că mișcarea românilor ardeleni ar trebuiprivită de către conaționalii germani cu interes și nucu „indiferentism”. „Germanii ce trăiesc în Transil-vania au trebuință aproape de același scut pe careromânii sunt în drept a-l aștepta”. Bine zis,„aproape”. Pentru că națiunea română dinTransilvania, națiunea cea mai numeroasă șiviețuind neîntrerupt pe aceste meleaguri de la Ge -neză, era socotită națiune „tolerată”, pe cândgermanii (sașii și șvabii), care, la dimensiunile isto-riei, poposiseră în Transilvania acum...

Singura instituție a statului român care va acordaatenție interviului dat de T. Maiorescu publicațieigermane a fost Camera Deputaților.

În ședința din 11 decembrie 1890 a acesteiCamere, deputatul Constantin M. Kogălniceanu, fiul

lui Mihail Kogălniceanu, fiu care, în plan ideologic,n-a urmat orientarea promovată de ilustrul săupărinte, adresează o interpelare „întregului guvernși, în special, D. Ministru al Afacerilor Străine:

I. Asupra faptului că o societate maghiară aciangăilor din Budapesta a votat [suma de, P.D.-S.]10 000 fiorini pentru a trimite misionari în Româ-nia, spre a face propagandă pentru ungurii dinMoldova, și doresc a afla ce măsuri crede guvernulcă trebuie a lua spre a împiedica pe misionariiaceștia de a-și îndeplini misiunea.

II. Asupra declarației D-lui Titu Maiorescu,membru al guvernului, în privința politicii noastreexterne și a libertății presei, declarațiuni destăi nuitede către corespondentul ziarului „Kreuzzeitung”.

III. Asupra faptului că un ziar al unui stat vecinamic „Budapesti Hirlap” a atacat direct pe Majes-tatea Sa Regele, imputându-i articolul din „Kreuz-zeitung”16.

Interpelarea lui C.M. Kogălniceanu este prezen-tată Camerei Deputaților în ședința de la 4 ianuarie189117. „Dacă ungurii, spune vorbitorul, au dreptulde a trimite în România misionari cu scopul de aîntreține spiritul naționalist în comunitatea ma -ghiară ce trăiește în țara noastră fără a jigni suve-ranitatea statului nostru... trebuie să ni să recu-noască [de statul ungar, P.D.-S.] și nouă dreptul dea ne interesa și noi de românii, frații noștri dinUngaria”.

„D. Maiorescu a declarat că guvernul poate săse vadă silit a lua măsuri spre a împiedicapublicarea broșurii” proiectată de către Ligă... des-pre starea actuală a românilor transilvăneni. Cândîntr-o țară ca România, afirmă interpelatorul, undespiritul de libertatea presei merge așa de departeîncât guvernul nu cutează să dea în judecată pe aceiziariști care înjură pe Rege, cum va cuteza săoprească studențimea română de a publica o expu-nere a stării românilor din Transilvania?”

În legătură cu afirmația ministrului român potri-vit căreia guvernul de la București a dat „funcțiuni”[slujbe, P.D.-S.] românilor, care au trecut munțiivenind în Țara Românească liberă, „numai pentru aîmpiedica de a nu se face o iridentă românească” înTransilvania, C.M. Kogălniceanu o califică drept ogreșeală și se explică. A atrage „toate forțele inteli-gente, toate forțele de rezistență din Transilvania șia lăsa acolo mase [de oameni, P.D.-S.] inerte, ex -puse la... exterminare întreprinsă de unguri”, da,este greșeală. Românii de dincolo trebuie, în opinia

90

Rev

ista

Aca

dem

ica

lui C.M. Kogălniceanu, să fie „îmbărbătați (...) de arămâne la postul de onoare”. Dacă ar fi datfuncțiuni dintr-un spirit de umanitate „l-ași fi apro-bat [pe Maiorescu, și, prin el, întregul guvernromân, P.D.-S.] și l-ași îmbrățișa (...), dar zice purși simplu că guvernul român dă funcțiuni (...) numaiși numai ca să nu facă [în Transilvania, P.D.-S.] unpartid iredentist, numai și numai pentru a susținepolitica externă a d-lui Maiorescu (...) nu s-a sfiit adeclara că d-sa a fost și este pentru Tripla Alianță”.

Vorbitorul reia în cuvântare pasajul din interviuîn care se afirmă că azi „guvernul [român, P.D.-S.]poate fi mândru de a constata că România for meazăun fort puternic în citadela păcii ...”. Implicit,afirmă Kogălniceanu, domnul Maiorescu recu -noaște că „guvernul împărtășește aceeași poli tică”pe care o are și Domnia Sa „în ceea ce priveșteTripla Alianță”.

În continuarea interpelării sale, C.M. Kogălni-ceanu acordă atenție afirmațiilor lui P.P. Carp, oaltă somitate a junimiștilor. Acesta, „cu francheța-iobișnuită”, declară „că direcțiunea politiciiexterne aparține Regelui”, afirmație ce nu are aco-perire în Constituția din 1866. Orientarea sa poli -tică în plan extern era pentru Occident, pentruTripla Alianță, contra Orientului. P.P. Carp a fostomul politic român „pe față dușmanul a tot ceînseamnă apropierea de Rusia”18. În zilele derestriște, România poate găsi un adăpost numai înalianța cu Centralii. Interpelarea rezumă și pozițiademnitarului de la Afacerile Străine. „Consi -derațiile de politică generală, afirmă AlexandruLahovary, considerațiunile istorice și prevederileviitorului pe care un deputat chiar de importanțad. Carp vine și le face, le face pe socoteala sa”. Cuautoritatea funcției pe care o deține, Al. Lahovarydeclară că nu suntem legați de nimeni [în sensul cănu am semnat nicio alianță cu o putere străină,P.D.-S.], „că nu este pentru politica TripleiAlianțe” [??, P.D.-S.]. Ceea ce afirmă Lahovaryeste adevărat și nu este nicio urmă de dezinfor marea parlamentarilor. Regele Carol I a păstrat în celmai desăvârșit secret, cu șapte lacăte și șaptepeceți, faptul că România era, din 1883, membră ablocului politico-militar al Puterilor Centrale. „Măîntreb, afirmă Kogălniceanu fiul, pe cine să credemnoi? Pe d. Lahovary sau pe d. Maiorescu?”. „Eu[gen. Gh. Manu, președintele Consiliului deMiniștri, P.D.-S.], care sunt pe această bancă, știucă din noiembrie [anul trecut, 1889, P.D.-S.] în -coace (...) nu s-a încheiat niciun tratat”. Iarăși

afirmație corectă. „Nu este vorba dacă s-a încheiatvreo convenție, dar cine ne spune, întreabăC.M. Kogălniceanu, că nu a existat o asemeneaconvențiune înainte de căderea guvernului liberal?(...) Asemenea convențiuni sunt secrete, niciunministru nu poate să declare, cum n-a declarat nicidl Brătianu” când era ministru. Și parlamentarulC.M. Kogălniceanu își încheie argumentația „Pânănu se va da o dezmințire categorică celordeclarate de d. Maiorescu [în interviul dat zia-rului german, P.D.-S.], d. Maiorescu nu mai poatesta niciun minut pe banca ministerială alături ded. Lahovary; căci, dacă va sta d. Maiorescu, țarași străinătatea va [vor, P.D.-S.] ști, cu toate decla -rațiile cât de categorice ale d-lui ministru de Ex -terne, că a triumfat politica externă a d. Maio -rescu, că există o înțelegere între noi și TriplaAlianță”19. Vorbitorul cere ministrului AfacerilorStrăine, „să se pronunțe [în cele din urmă, P.D.-S.]care e[ste, P.D.-S.] poli tica externă [reală, după carese conduce țara, P.D.-S.] a guvernului” român.

Ionel Grădișteanu, jurist, personalitate proemi-nentă a Ligii..., abordează, în discursul său din 7(19)și 8 (20) ianuarie 189120, situația românilor dinTransilvania după înfăptuirea dualismului austro-ungar. Pierderea autonomiei Transilvaniei a avutcele mai dramatice consecințe pentru națiunearomână. Au fost desființate licee și gimnaziiromânești, presa de limba română este supusă unuiregim polițienesc, cadrelor didactice și ziariștilor lise intentează procese și suportă condamnări cuprivațiuni de libertate.

Niciuna dintre întrebările adresate de parlamen-tari celor ce ocupau banca ministerială nu capătărăspuns. Și nici personajul principal, eroul acestuieveniment (întâmplător?), Titu Maiorescu, nu a avutamabilitatea de a rosti o propozițiune, două, oricâtde anodine și impersonale ar fi fost. Omul de rând,mucalitul, spune, în asemenea împrejurări: „... cara-vana merge...”.

** *

În martie 1890 Bismarck se retrage din viațapolitică, lăsând în urma sa o Germania unită șiputernică prin ferro et igni (prin fier și foc) în jurulPrusiei, o coaliție politico-militară de state (TriplaAlianță), fructul strădaniilor sale, la fel de puternică,grupare ce a dominat, vreme de decenii, viațapolitică internațională europeană.

91

Vizita hotărâtă de către eșalonul cu putere dedecizie și nu intempestivă întreprinsă la București,în decembrie același an, de către trimisul ziaruluiberlinez „Kreuzzeitung”, discuția purtată de cătreacesta cu T. Maiorescu, a scos în evidență risculpotențial al destrămării întreitei alianțe, în ciudaforței sale militare și a potențialului economic, risccauzat în primul rând de politica șovină aBudapestei față de popoarele căzute vremelnic încaptivitatea sa.

Aparatul de represiune, bine înzestrat și instruit,de care dispunea monarhia bicefală, legislația pusăîn slujba forțelor politice reacționare adoptată deparlamentul maghiar se dovedeau eficiente în luptaîmpotriva aspirațiilor legi time ale popoarelor subju-gate, alimentând o viziune idilică asupra „trăiniciei”Imperiului habsburgic.

Fiind într-o scurtă vacanță la Abazzia (azi Opa-tija, în Croația, stațiune balneară pe țărmul MăriiAdriatice) (5/18 ianuarie 1906), Maiorescu îi tri miteo scrisoare fostului său student Ion Petrovici, acum„Herrn Dr. phil.”, aflat la Leipzig, în care își ex -prima punctul său de vedere asupra viitoruluimonarhiei austriece:

„...Dar ce nu-mi pare nimerită este proorocireadespre distrugerea Imperiului Austriac. Eu [Maio-rescu, P.D.-S.] aud acest cântec de... 50 de ani, șiam de mult experiența, că cea mai zadarnică înde-letnicire este proorocirea istorică pe o scară maiîntinsă. De-abia poți prevedea pe un an doi câtevadeslegări politice parțiale în lăuntrul unui stat...”21.

„În clipele când Maiorescu închidea ochii,pentru a-și începe somnul de veci, scrie Torouțiu,armatele austro-maghiaro-germane țineau subocupație întreaga Oltenie și Muntenie și se opri serăla zidul Mărășeștilor [în Primul Război Mondial,P.D.-S.]. Omul politic Maiorescu asista la confirma-rea istorică a crezului său, iar durerea nemărginită,că așa se întâmpla după cum prevăzuse, accelerasfârșitul românului Maiorescu. Fără însă să aibăfericirea ca evenimentele din urmă să-i arate că toc-mai combaterea proorocirii a fost «o zadarnicăîndeletnicire»”22...

note

1 I. Mamina, Monarhia constituțională în România,București, Editura Enciclopedică, 2000, p. 311; Enciclopedia deistorie a României, București, Editura Meronia, 2002, p. 127;N. Nicolescu, Șefii de stat și de guvern ai României (1859–2003),București, Editura Meronia, 2003, p. 233.

2 „Kreuzzeitung” („Ziarul Crucii”, având emblemă Crucea deFier), fondat de Hermann Wagener, apare, la Berlin, între 30 iunie1848–30 iunie 1939. K. a promovat ideologia Partidului Conser-vator Prusac, în special a grupului Leopold von Gerlach, ErnstLudwig von Gerlach și Hans Hugo von Kleist-Retzow, opunân -du-se politicii elaborate de cancelarul Otto von Bismarck de înfăp-tuirea, în anii 1860–1870, a unificării Germaniei. Situându-se peplatforma ideologică a junkerilor feudali și a pastorilor evangheliciortodocși, K. era perceput de public drept o voce conservatoare,antidemocratică și, totodată, un susținător al monarhiei prusaco-germane. Dintre redactorii publicației s-a impus Theodor Fontaneîn perioada cât a fost corespondent în Marea Britanie (1856–1859),perioadă în care a răspuns de rubrica Englischer Artikel (Articolulenglez). La 29 august 1937 este preluat de Partidul MuncitorescNațional-Socialist German (N.S.D.A.P.) (Partid Nazist). (Sursa:Wikipedia)

3 T. Maiorescu, Însemnări zilnice, publicate cu o introdu cere,note, facsimile și portrete de I. Rădulescu-Pogoneanu, vol. 3,1887–1891, București, Editura Librăriei Socec, 1937.

4 M. Eminescu, Opere, XI, Publicistică, 17 februarie–31decembrie 1880, „Timpul”, Ediția Perpessicius, București, EdituraAcademiei Române, 1984, p. 458–459.

5 M. Eminescu, Opere, XII, Publicistică, 1 ianuarie–31decembrie 1881, „Timpul”, Ediția Perpessicius, București, EdituraAcademiei Române, 1985, p. 46–47.

6 Ibidem, p. 37, 53.7 Vezi și Memoriile Regelui Carol al României (de un martor

ocular), București, f.a.; N. Iorga, Politica externă a Regelui Carol,București, 1991; Academia Română, Istoria Românilor, vol. VII,tom II, București, Editura Enciclopedică, 2003; Dorina N. Rusu,Membrii Academiei Române. 1866–2003. Dicționar, ediția a IV-a,revăzută și adăugită, București, Editura Enciclopedică, 2010; C.C.Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechitimpuri, București, Editura Albatros, ediția a II-a revăzută și adău-gită, f.a.; Viorel Iulian Tănase, Logica lui Titu Maiorescu, în Aca-demia Română, Istoria logicii românești, coordonatori: AlexandruSurdu, Dragoș Popescu, București, Editura Teh nică, 2006; Acade-mia Română, Dicționarul literaturii Române de la origini până la1900, București, Editura Academiei Române, 1979; E. Lovinescu,T. Maiorescu, 2 vol., București, Fundația pentru literatură și artă„Regele Carol II”, 1940; Soveja (S. Mehedinți), Titu Maiorescu,București, Cartea Românească, 1926; K. Hitchins, România.1866–1947, București, 1996; Alexandru Zub, Biruit-au gândul,1983; Dan Berindei, Societatea românească în vremea lui Carol I(1866–1876), București, 1992; Istoria României, Institutul Cultu-ral Român, Cluj-Napoca, 2004; Vlad Georgescu, Istoriaromânilor, București, Editura Humanitas, 1995; Gheorghe NicolaeCăzan, Șerban Rădulescu-Zoner, România și Tripla Alianță,1878–1914, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1979;Nicolae Ciachir, Gheorghe Bercan, Diplomația europeană înepoca modernă, București, Editura Științifică și Enciclopedică,1984; Enciclopedia istoriei politice a României 1859–2002,București, Editura Institutului de Științe Politice și RelațiiInternaționale, 2003; Dumitru Almaș, Otto Bismarck, în Diplomațiiluștri, vol. II, București, Editura Politică, 1970; Șerban Rădules-cu-Zoner, Bernhard von Bülow, în Diplomați iluștri, vol. III,București, Editura Politică, 1973; Paul Cernovodeanu, NikolaiKarlovič Giers, în Diplomați iluștri, vol. V, București, EdituraPolitică, 1986; Mircea Mușat, Ion Ardeleanu, De la statul geto-dacla statul român unitar, București, Editura Științifică și Enciclope-dică, 1983; P. Câncea, Viața politică din România în primul dece-niu al independenței de stat, București, Editura Științifică, 1974;Traian Lungu, Viața politică în România la sfârșitul secolului alXIX-lea (1889–1899), București, Editura Politică, 1967; MirceaIosa, Traian Lungu, Viața politică în Ro mânia (1899–1910),București, Editura Politică, 1977; Iordache Anastasie, Viața poli -

92

Rev

ista

Aca

dem

ica

tică din România între 1871–1878, București, 1988; AlexandruMarghiloman, Note politice, 1897–1924, București, 1923;***Transilvania, Banatul, Crișana, Maramureșul, 1918–1928,București, Cultura Națională, 1925; Ion I.C. Brătianu, Situațiainternațională a României, București, 1919; Milton G. Lehrer,Ardealul pământ românesc, București, 1944; Barbu B. Berceanu,Istoria constituțională a României, București, Editura Rosetti,2003; Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi(1866–1947), 4 vol., București, 2010; Eleodor Focșăneanu, Istoriacontemporană a României 1859–1991, București, 1998; Ioan-Aurel Pop, Românii și România, o scurtă istorie, București, 1998;Angela Banciu, Istoria vieții constituționale din România(1866–1991), București, 1996; E. Juvara, Titu Maiorescu. Frag-mente de istorie politică, București, Editura Cultura Populară,1939; Radu Meitani, Istoria diplomatică 1856–1918, București,Editura cursurilor litografiate, 1941; Radu Meitani, Istoria politicăa raporturilor dintre state de la 1850–1930, București, EdituraEminescu, 1943; Eliza Campus, Din politica externă a României înanii 1914–1915, în „Revista română de studii internaționale”, an V,1(12), 1971, p. 135; Eliza Campus, Din politica externă a României1913–1947, București, 1980; Reprezentanțele diplomatice aleRomâniei, vol. I, 1858–1917, București, Editura Politică, 1967.

8 Enciclopedia Română, vol. I, Statul, Asociația Științificăpentru Enciclopedia României, București, [1938], p. 879.

9 D. Prodan, Transilvania și iar Transilvania, București, Edi-tura Enciclopedică, p. 10.

10 V. Netea, Spre unitatea statală a poporului român,București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1979, p. 202; MihaiBordeianu, Petru Vladovschi, Învățământul românesc în date, Iași,Junimea, 1979, p. 265.

11 Marx Engels, Opere, București, Editura Politică, vol. IV,1959, p. 311.

12 V. Netea, Op. cit., p. 205–211.13 Ioan Maiorescu (1811–1864), om politic și publicist, repre-

zentantul diplomatic al guvernului revoluționar din Țara Româ-nească (1848) pe lângă Dieta germană de la Frankfurt pe Main.

Într-un memoriu adresat claselor dominante ungare ce acționaupentru includerea Transilvaniei la Ungaria declara: „Transilvanianu se mai poate susține pentru Ungaria ... Transilvania dupăpoziția sa geografică numai împreună cu Principatele Dunăreneva putea ajunge vreodată la o stare naturală plăcută”, concluzio-nând că de aici „ar ieși pentru viitorul stat român de sine stătătorun teritoriu ce ar cuprinde cam întreaga Dacie veche” (Anul 1848,vol. II, p. 102).

14 Țarina Ecaterina a II-a (1729–1796) a Rusiei, supranumită„cea Mare”, participă la cele trei împărțiri ale Poloniei (1772, 1773și 1795). Polonia, după înfrângerea răscoalei de eliberare națională(1795), este împărțită, pentru a treia oară, între Austria, Prusia șiRusia (care ocupă peste jumătate din teritoriul fostului regatpolon). Ca urmare a acestor dramatice evenimente, statul polonezîncetează să mai existe ca entitate de sine stătătoare pe harta Euro-pei vreme de mai bine de un secol. Așa se explică de ce „bulevar-dul păcii” maiorescian nu include în traseul său, pornit din Scandi-navia traversând continentul cu punctul terminus la Bosfor, și teri-toriul (granițele) polonez. La 5 noiembrie 1916, Polonia este pro-clamată regat factice independent.

15 Dr. Antonie Plămădeală, Dascăli de cuget și simțire româ-nească, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bise-ricii Ortodoxe Române, 1981, p. 211.

16 Dezbaterile Adunării Deputaților, nr. 24/18 decembrie1890, ședința din 11/23 decembrie 1890, p. 203, în continuareD.A.D.

17 D.A.D., nr. 31/16 ianuarie 1891, p. 324.18 N. Iorga, Supt trei regi. Istoria unei lupte pentru un ideal

moral și național, București, 1932, p. 48.19 D.A.D., p. 326.20 D.A.D., nr. 7(19) și 8(20) ianuarie 1891, nr. 89/14 ianua-

rie 1891.21 I.E. Torouțiu, Studii și documente literare, vol. V,

București, Institutul de Arte Grafice „București”, 1934,p. LV–LVI.

22 Ibidem, p. LVI.

93

grigore cobălcescu (1831–1892) Grigore Cobălcescu intră în categoria

„Oamenilor aleşi”, pentru că reprezintă personalita-tea de prim rang ce a pus bazele cercetării şiînvăţământului geologic de la Iaşi şi din România.Astfel, pe drept cuvânt, poate fi considerat părintelegeologiei ieşene şi româneşti. Activitatea saştiinţifică de pionierat în geologie s-a concretizatprin lucrarea Calcariul de la Răpidea, prima lucrarescrisă în limba română (1862), ce reprezintă actul denaştere al geologiei româneşti. Opera fundamentalăcare l-a consacrat pe plan ştiinţific este intitulatăStudii geologice şi paleontologice asupra unortărâmuri terţiare din România, apărută în 1883. Afost membru titular al Academiei Române din anul1886.

ion Simionescu (1873–1944)Ion Simionescu poate fi considerat aisbergul

geologiei ieşene şi româneşti. Ca elev al lui GrigoreCobălcescu a lărgit mult aria de cercetare ştiinţificăa magistrului în domeniul paleontologiei şi strati-grafiei, efectuând studii geologice complexe îndepozitele neogene, mezozoice şi paleozoice dinPlatforma Moldovenească, Carpaţii Orientali şiMeridionali, Dobrogea, Basarabia, Bazinul Transil-vaniei. A fost un adevărat savant, om de ştiinţă şi decultură polivalent, riguros cu sine şi cu discipoliisăi, lăsând ca moştenire o operă ştiinţificăimpresionantă de peste 1700 de lucrări, însumândpeste 7760 de pagini. Acestei opere ştiinţificegigantice i se alătură numeroase lucrări depopularizare a ştiinţei şi culturii, discursuri acade-mice, biografii, conferinţe, traduceri etc., ceînsumează 1059 de titluri cu 5830 de pagini. A fost

membru al Academiei Române din anul 1911,vicepreşedinte (1932–1935) şi preşedinte al Acade-miei Române în perioada 1941–1944.

mihai David (1886–1954)Elev al marelui Ion Simionescu şi-a început acti-

vitatea de cercetare şi universitară în geologie în1912. A efectuat studii geologice şi paleontologice înPlatforma Moldovenească unde şi-a elaborat teza dedoctorat în 1919. A adus importante contribuţii lacunoaşterea litologiei şi a paleontologiei depozitelorsarmaţiene şi meoţiene din Platforma Moldo -venească. A susţinut în mai multe etape diferitecursuri de geologie, dar la sugestia lui IonSimionescu a îmbrăţișat studiile de geografie,preluând şi conducerea Catedrei de geografie. A fostrector al Universităţii din Iaşi în perioada1941–1944. A fost ales membru corespondent alAcademiei Române, în 1935.

ion Atanasiu (1892–1949)Ion Atanasiu (fiul lui Sava Athanasiu, geolog şi

academician) a fost un eminent om de ştiinţă ce aavut un rol de prim ordin în dezvoltarea cercetăriidin domeniul ştiinţelor geologice. A lăsat oamprentă ştiinţifică definitorie în studiul depozitelorneogene din Platforma Moldovenească. A făcut stu-dii valoroase şi în Carpaţii Orientali, BazinulTransilvaniei şi Dobrogea de Nord. Stratigrafvaloros şi tectonician cu un deosebit simţ deobservaţie, exactitate şi meticulozitate, a contribuitmult la rezolvarea unor probleme geologice de inte -res economic, privind zăcămintele de petrol,cărbune şi ape minerale din România. A fost mem-bru corespondent al Academiei Române din 1940.

personalităţi de seamă ale geologiei ieşenemembri ai Academiei române

Leonard Olaru*

*Prof. dr., Universitatea „Al.I. Cuza”, Iași

94

Rev

ista

Aca

dem

ica

mircea Savul (1895–1964)Deşi licenţiat în chimie, Mircea Savul s-a spe-

cializat în geologia, mineralogia şi petrografiaformaţiunilor metamorfice şi magmatice dinCarpaţii Orientali şi Dobrogea de Nord. A fost dis-cipolul profesorului Vasile Buţureanu, întemeieto-rul Catedrei de mineralogie la Universitatea dinIaşi, după moartea lui Grigore Cobălcescu. MirceaSavul a întreprins, printre primii cercetători, studiide analiză petrologică structurală şi de paleogeo-termometrie asupra rocilor magmatice şimetamorfice purtătoare de zăcăminte de substanţeminerale utile din România. Domeniul preferat destudiu a fost geochimia, iniţiind la Iaşi primaSecţie de cercetare ştiinţifică de geochimie încadrul Academiei Române şi prima Secțiedidactică de geochimie de la Universitatea din Iaşi,singura din România. Are multe realizări în acestnou domeniu de cercetare, singur sau în colaborarecu alți cercetători, dintre care mulţi tineri. A fostlaureat al Premiului de Stat (1951). A fost membrucorespondent din 1955 şi membru titular al Acade-miei Române din 1963.

nicolae macarovici (1900–1979)Elev al savantului Ion Simionescu şi discipol al

lui Ion Atanasiu, Nicolae Macarovici a continuatcercetările geologice, paleontologice şi stratigraficeale marilor înaintaşi. Majoritatea studiilor le-a făcutasupra depozitelor neogene şi cuaternare din Plat-forma Moldovenească din stânga şi din dreaptaPrutului, aducând importante contribuţii originalepaleontologice şi stratigrafice. Teza sa de doctorat(1939), o adevărată lucrare monografică din sudulBasarabiei, nu a mai putut fi continuată cu alte stu-dii în aceeaşi regiune, din cauza modificărilor teri-toriale în urma războiului. De aceea, studiile salecontinuă în regiunea din dreapta Prutului, în ceipeste 50 de ani de activitate, cu alte numeroase stu-dii publicate în peste 120 de lucrări ştiinţifice, treicărţi, 137 de note şi recenzii şi 18 rapoarte geolo -gice, precum şi alte articole de popularizare ştiin -ţifică. Aceste rezultate sunt urmarea unei munciasidue şi permanente, depuse de NicolaeMacarovici toată viaţa. A iniţiat la Iaşi cercetărimoderne de micropaleontoloie şi de palinologie,antrenând în aceste noi domenii tineri cercetători. Afost membru corespondent al Academiei Românedin anul 1974.

liviu ionesi ( 1925–2007) Liviu Ionesi a fost un eminent cadru didactic,

pasionat şi devotat cercetător al depozitelor sedi-mentare. Nu a acceptat şi nu s-a împăcat niciodatăcu mediocritatea în cercetare, iar corectitudinea şipasiunea în muncă i-au fost repere în toată activita-tea sa profesională de peste 55 de ani. S-a ocupat cuprecădere de studiul geologic al flişului paleogen alCarpaţilor Orientali, aducând contribuţii originalede ordin lito- şi biostratigrafic, cartografic, structu-ral, tectonic, geochimic şi geoeconomic. Zonapreferată de studiu a fost bazinul râului Moldova; aîntocmit o teză de doctorat remarcabilă şi o mono-grafie geologică de mare valoare ştiinţifică. Are stu-dii numeroase şi în alte zone ale depozitelor de fliș.Un alt domeniu de cercetare abordat a fost studiuldepozitelor sarmaţiene din Platforma Moldo -venească şi Platforma Moesică, prin care a adusvaloroase contribuţii paleontologice, biostratigra -fice, biofaciale şi sedimentologice, mai ales pentrudepozitele sarmaţiene medii şi superioare, consem-nate într-o monografie (în colaborare) referitoare laPlatforma Moldovenească. A a fost membru cores-pondent din 1991 și a devenit membru titular al Aca-demiei Române în anul 2003.

radu Alexandru Dimitrescu (1926–2013)Deşi absolvent al Facultăţii de Mine şi Metalur-

gie a Politehnicii din Bucureşti, Radu Dimitrescu adesfăşurat o bogată activitate geologică de teren şi delaborator, prin punerea în evidenţă a noi zone şiformaţiuni purtătoare de substanţe minerale utile. S-a dovedit un foarte bun mineralog şi petrograf, exactşi meticulos în tot ceea ce a făcut, precum şi un finobservator de teren şi bun cartograf-geolog. Ariile decercetare, cu elaborare de numeroase hărți geologiceşi metalogenetice sunt în Maramureş, MunţiiApuseni, Carpaţii Orientali şi Meridionali. Din cei41 de ani de activitate ştiinţifică, 23 de ani (începânddin 1966) i-a desfăşurat la Iaşi, ca profesor şicercetător la Universitate, Academia Română şi, înparalel, la Institutul de Geologie şi Geofizică dinBucureşti. A fost o personalitate erudită, cu o paletălargă de cunoştinţe, devotat profesiunii de geolog şitectonician, cu un bogat spirit de observaţie şi capa-citate de sinteză. A elaborat peste 150 de lucrăriştiinţifice valoroase şi a antrenat mulţi tineri în cer-cetare. A fost membru corespondent din 1991 șimembru titular al Academiei Române din 1996.

95

In memoriam

Secţia de știinţe biologice anunţă trecerea înnefiinţă, la 25 februarie 2017, a dr. Dan Munteanu,membru corespondent al Academiei Române,preşedintele Comisiei pentru Ocrotirea Monumen -telor Naturii.

Dan Munteanu s-a născut la Cluj, la 2 iunie1937. După absolvirea Facultăţii de Ştiinţe Natu rale,Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj, a obţinut înanul 1969 titlul de doctor în biologie la Universita-tea din Bucureşti, cu teza intitulată Avifauna bazinu-lui montan al Bistriţei moldoveneşti.

Personalitate complexă, dr. Dan Munteanu estecunoscut atât în cercurile ştiinţifice din ţară, cât şi încele de peste hotare drept unul dintre cei maicompetenţi şi mai activi ornitologi din România, cusolide cunoştinţe de biologie clasică. A fostpreşedintele Societăţii Ornitologice Române, mem-bru în Executive Board al International Waterfowland Wetlands Research Bureau cu sediul în Slim-bridge (Marea Britanie) şi reprezentant al Interna-tional Council for Bird Preservation cu sediul înCambridge (Marea Britanie), calitate în care a fostsolicitat să participe la realizarea unor programeeuropene. Studiile sale avifaunistice s-au concretizatîntr-o cuprinzătoare listă de lucrări atât prinnumărul, cât mai ales prin valoarea lor, cele maiimportante fiind: Atlasul provizoriu al păsărilor clo-citoare din România, lu crare solicitată de ComitetulInternaţional responsabil cu redactarea Atlasuluieuropean; capitolul Păsări, în Cartea Roşie a verte-bratelor din România, Editura Academiei Române,2005; Arii de importanţă avifaunistică din România –Documentaţii, Editura Alma Mater, Cluj-Napoca,2004; Păsări rare, vulnerabile și periclitate înRomânia, Editura Alma Mater, Cluj-Napoca, 2009;Fauna României. Aves, Volumul XV, Fascicula 2,Editura Academiei Ro mâne, 2015.

Dr. Dan Munteanu a fost un excelent cunoscătoral problemelor de mediu din ţara noastră. Începând cuanul 2000 a condus, în calitate de preşedinte, Comi-sia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii (CMN) şia soluţionat cu înaltă competenţă toate problemelelegate de organizarea şi funcţionarea acesteia. Înaceeaşi calitate a coordonat activitatea consiliilorștiinţifice ale parcurilor naturale şi naţionale, a contri-buit substanţial la fundamentarea de noi arii protejate

şi a propus soluţii viabile pentru conservareabiodiversităţii şi protecţia patrimoniului natural.

Activitatea complexă din cadrul CMN s-a con-cretizat în: contribuţii la elaborarea unor reglementărişi acte legislative; constituirea Reţelei ecologiceNatura 2000 (în ţările membre ale Uniunii Europene)şi avizarea documentaţiei referitoare la: a) ariile Spe-ciale de Protecţie Avifaunistică (SPA); b) ariile deImportanţă Comunitară (SCI); documentaţii deînfiinţare de noi arii protejate prin parcuri naţionale,parcuri naturale şi rezervaţii naturale; avizări pentrulucrări de interes naţional cu impact potenţial asupramediului, valorificarea unor resurse naturale (planteşi animale), lucrări de restaurare ecologică şiîmpăduriri, lucrări sau construcţii în arii protejate,puncte de vedere cu privire la regulamentele şi pla-nurile de management ale ariilor naturale protejate.CMN şi-a desfăşurat în permanenţă activitatea încolaborare cu Ministerul Mediului şi Regia Naţionalăa Pădurilor (ROMSILVA).

Dispariţia lui Dan Munteanu este o mare pier -dere pentru biologia românească în domeniile atâtde importante pe care le-a ilustrat prin activitatea saneobosită. Ne-a părăsit un om generos şi modest,care şi-a dedicat viaţa ocrotirii naturii.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Dan munteanu (1937– 2017)

96

Rev

ista

Aca

dem

ica

Ne-a părăsit un mare geolog şi profesor –Theodor Neagu. Ales membru corespondent alAcademiei Române în anul 1993, devenit membrutitular în 2001, Theodor Neagu a fost unul dintre ceimai însemnaţi paleontologi din România. Profesorpasionat şi dedicat cu desăvârşire geologiei,paleontologiei şi profesiei de dascăl, a format multegeneraţii de specialişti, i-a învăţat să-şi iubeascăprofesia şi ţara.

A urmat cursurile Liceului teoretic „Mihai Emi-nescu”, apoi ale Facultăţii de Geologie-Geografie,Secţia de geologie a Universităţii din Bucureşti, pecare a absolvit-o în anul 1955 cu diploma de merit.A susținut teza de doctorat în micropaleontologie șia devenit doctor în geologie în anul 1965. Dupăsusţinerea doctoratului a urmat studii postdoctoraleîn SUA și s-a specializat în foraminifere cretacice; acontinuat apoi specializarea în Germania.

Theodor Neagu a început activitatea didactică înanul 1955 la Universitatea din Bucureşti, Facultateade Geologie, Laboratorul de paleontologie, și a par-curs întreaga scară a gradelor de dascăl, de la prepa-rator, la profesor de paleontologie (în 1990). A fostconducător de doctorate, ghidând un mare număr detineri geologi să devină doctori în geologie.

În domeniul paleontologiei este deschizător dedrumuri în studii de micro-paleontologie modernă,mai ales pentru foraminiferele cretacice şi jurasicedin Carpaţii Orientali şi Dobrogea de Sud şiCentrală. A descris peste 180 de specii, genuri şifamilii noi pentru știinţă.

În anul 1975 a fost ales membru în ComisiaInternaţională de Stratigrafie, apoi cooptat în dife ritegrupuri de lucru IUGS-UNESCO, a participat lamulte congrese şi conferinţe internaţionale, unde afost întotdeauna foarte apreciat ca specialist.

Theodor Neagu a fost membru, apoi preşedintede onoare al Societăţii Paleontologilor din România

(din 1995), membru al Societăţii Geologice din Cra-covia (din 1962) şi al Societăţii Naţionale de Geo-grafie (1985). A fost distins, în anul 1967, cu Pre-miul Ministerului Învăţământului pentru cercetareştiinţifică, cu Premiul „Opera Omnia” pentru în -treaga operă de cercetare ştiinţifică şi cu Premiul„Grzybowski” pentru realizări în domeniul micro-paleontologiei. Nu voi insista asupra meritelorştiinţifice, vor fi, cu siguranţă, multe luări de cuvântşi vor apărea numeroase lucrări, care vor descriecontribuţiile lui Theodor Neagu. Alături de întreagafamilie Neagu am pierdut un mare geolog, un mareprofesor, o figură luminoasă, prin dedicaţia cu carea lucrat în meseria pe care a iubit-o atât.

Theodor Neagu nu poate fi uitat, va fi întot -deauna cu noi, va fi un exemplu pe care vom încercasă-l urmăm!

Dumnezeu să-l odihnească!

theodor neagu –

distins geolog și profesor

Acad. Nicolae Panin

97

Cronica vieții academice

Februarie

8 februarie: Acad. Ionel-Valentin Vlad, preşe-dintele Academiei Române, s-a întâlnit cu doamnaGabriela Firea, primarul general al Capitalei. Încadrul întâlnirii s-a discutat despre Casa Academiei,aşa cum este cuprins în Programul „Centenar”.

8 februarie: În cadrul unei ceremonii, ES HassanRohani, preşedintele Iranului, a decernat Premiul „The24th World Award for Book of the Year of the IslamicRepublic of Iran” unor cercetători străini, între care şidoamnei dr. Mihaela Timuş, cercetător la Institutul deIstorie al Religiilor al Academiei Române.

9 februarie: Cu prilejul Zilei Naţionale a Iranu-lui, Acad. Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Aca-demiei Române, a participat la recepţia dată deAmbasada Iranului la Bucureşti.

10 februarie: La împlinirea vârstei de 85 de ani,acad. Aureliu Emil Săndulescu a fost sărbătorit decomunitatea academică în cadrul unei sesiuni oma-giale. În deschidere, Acad. Ionel-Valentin Vlad, pre-şedintele Academiei Române, a vorbit despre viaţaşi activitatea celui sărbătorit, contribuţiile aduse ladezvoltarea cercetărilor de fizică din ţara noastră. Aurmat alocuţiunea susţinută de acad. Nicolae-VictorZamfir, preşedintele Secţiei de știinţe fizice. În con-tinuarea lucrărilor, au susţinut comunicări: dr. Cor-nel Haţegan, membru corespondent al AcademieiRomâne; prof. univ. Voicu Grecu, profesor emerit,Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti;dr. Aurel Isar, şeful Departamentului de Fizică Teo-retică de la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvol-tare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „HoriaHulubei” (IGIN-HH); dr. Florin-Dorian Buzatu,director general, Institutul de Fizică Atomică (IFA);prof. univ. dr. Alexandru Jipa, directorul Departa-mentului „Structura materiei. Fizica atmosferei şi apământului, Astrofizică”, Facultatea de Fizică a

Universităţii din Bucureşti; dr. Mihail DolorisMirea, cercetător ştiinţific I, Institutul Naţional deCercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi InginerieNucleară „Horia Hulubei” (IFIN-HH).

13 februarie: La invitaţia Federaţiei Comunităţi-lor Evreieşti şi B’nai B’rith din România, Acad. Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Academiei Ro mâne, a sus-ţinut conferinţa „Academia Română – 150 de ani înserviciul naţiunii române. Prezent şi viitor”.

20 februarie: La împlinirea vârstei de 90 deani, Acad. Mircea Maliţa a fost sărbătorit de comu-nitatea academică în cadrul unei sesiuni omagiale,organizată de Institutul de Ştiinţe Politice şi Rela-ţii Internaţionale „Ion I.C. Brătianu” (ISPRI) alAcademiei Române şi Fundaţia Universitară aMării Negre (FUMN). În deschidere, Acad. Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Academiei Române, afăcut o prezentare a vieţii şi operei Academicianu-lui Mircea Maliţa, subliniind contribuţiile aduse ladezvoltarea ştiinţei româneşti. În continuare au luatcuvântul: Acad. Dan Berindei, Acad. Mugur Isărescu,Acad. Nicolae Manolescu, Acad. Nicolae Panin,ambasador Liviu Bota, preşedinte al ConsiliuluiDirector al FUMN, ambasador Emil Hurezeanu,membru suspendat al Consiliului director alFUMN şi prof. univ. dr. Dan Dungaciu, directorISPRI şi preşedinte FUMN.

23 februarie: În Aula Academiei Române s-adesfăşurat simpozionul aniversar cu tema „Univer-sul din celulă”, dedicat aniversării zilei de naştere adoamnei Academician Maya Simionescu, eveni-ment organizat de Institutul de Biologie şi PatologieCelulară „Nicolae Simionescu” al Academiei Ro -mâne. Sesiunea a fost deschisă de Acad. Ionel-Valentin Vlad, președintele Academiei Române,care a făcut o prezentare sintetică a vieţii şi opereidoamnei Academician Maya Simionescu, urmată dealocuţiunea Academicianului Victor Voicu, secreta-rul general al Academiei Române. Au susținutcomunicări:

– ES Ioan Robu – Maya Simionescu, secretulunei vieţi împlinite;

– Thierry de Montbrial (Franţa), membru deonoare al Academiei Române – Maya Simionescu

98

Rev

ista

Aca

dem

ica

n’a cessé d’exceller dans l’exercice de ses respon-sabilités et son charme exceptionnel;

– Jaime Gil Aluja (Spania), membru de onoare alAcademiei Române – In Honor of Professor MayaSimionescu;

– prof. Werner Franke (Germania) – The Worldnow lives on Romanian blood: Generations taughtand trained by Maya Simionescu;

– prof. Dontasco Kerjaschi (Austria) – Nil EgoContulerim Jocundo Sanus Amico;

– Acad. Octavian Popescu (România) – La ani-versarea doamnei Academician Maya Simionescu;

– ESM Mohamed Laichoubi (Algeria) –Ho mmage à Maya Simionescu;

– dr. Ileana Mânduțeanu, membru corespondental Academiei Române – Maya Simionescu: imposi-bilul nu există;

– prof. Shlomo Sasson (Israel) – Forever young,Professor Maya Simionescu;

– Acad. Anca Sima – Maya Simionescu, mentorîndrăgit a generaţii de tineri;

– prof. Jean Jacques Askenasy (Israel), membrude onoare al Academiei Române – Lady Maya;

– Acad. Doina Popov (România) – O sărbătoarespecială;

– prof. Michael Metzeltin (Austria), membru deonoare al Academiei Române – The cell, a linguisticview;

– acad. Ion Toderaş (Republica Moldova); – prof. Doina Dimulescu (România) – Gânduri

despre Doamna Endoteliului; – acad. Joachim Gironella Coll (Spania) – Mes

alcaloïdes préférés; – dr. Elena Butoi (România) – Gânduri despre

un Om şi lumea lui. În încheierea primei părţi a vorbit doamna Aca-

demician Maya Simionescu, director al Institutuluide Biologie şi Patologie Celulară şi preşedinteleSecţiei de ştiinţe biologice.

27 februarie: În Aula Academiei Române s-audesfăşurat lucrările Adunării generale a AcademieiRomâne, având înscrise pe agenda de lucru urmă-toarele puncte:

– Informarea preşedintelui Academiei Române.– Darea de seamă a Prezidiului Academiei

Române pe anul 2016, prezentată de Acad. BogdanSimionescu, vicepreşedinte al Academiei Române,şi de Acad. Victor Voicu, secretarul general al Aca-demiei Române.

– Darea de seamă a Fundaţiei „Patrimoniu” peanul 2016 şi Bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul2017, prezentate de prof. Gheorghe Zaman, membrucorespondent al Academiei Române.

– Darea de seamă a Fundaţiei „Elias” pe anul2016 şi Bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul2017, prezentate de Acad. Aurel Iancu.

– Darea de seamă a Spitalului „Elias” pe anul2016 şi Bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul2017, prezentate de prof. dr. Doina Dimulescu,directoarea Spitalului.

– Darea de seamă a Fundaţiei Naţionale pentruŞtiinţă şi Artă şi Bugetul de venituri şi cheltuieli peanul 2017, prezentate de Acad. Maya Simionescu.

– Diverse.

martie

1 martie: Acad. Ionel-Valentin Vlad, preşedin-tele Academiei Române, s-a întâlnit cu domnulPetre Guran, secretar de stat la Departamentul pen-tru Românii de Pretutindeni.

3 martie: S-au purtat discuţii cu ministrul Mun-cii, Doamna Lia Olguţa Vasilescu şi cu preşedinteleSindicatului Alma Mater, prof. univ. dr. ing. AntonHadăr, referitoare la Legea salarizării unitare.

3-6 martie: Acad. Alexandru Surdu, vicepreşe-dinte al Academiei Române, a participat la Sibiumanifestările Asociaţiunii ASTRA.

4 martie: În Aula Academiei Române s-a desfă-şurat simpozionul cu tema „Evaluarea integrată ariscurilor naturale din România – 40 de ani de lacutremurul din 1977”. Simpozionul a fost deschis deAcad. Cristian Hera, vicepreşedinte al AcademieiRomâne. Dr. Raed Arafat, secretar de stat în Minis-terul Afacerilor Interne a făcut o amplă prezentare a

99

temei, insistând pe nevoia de educaţie pentru situa-ţii speciale ca un factor determinant pentru reduce-rea efectelor dezastrelor. În continuare au vorbitTomiţa Florescu, viceprimar al municipiului Bucu-reşti şi Acad. Dan Bălteanu, directorul Institutuluide Geografie al Academiei Române. Au urmatcomunicările susţinute de:

– prof. Radu Sorin Văcăreanu şi dr. Florin Pavel,Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti –Premise pentru creşterea rezilienţei seismice urbaneîn România;

– dr. Emil-Sever Georgescu, URBAN-INCERC –Cutremurul din 4 martie 1977: un dezastru care avenit prea devreme sau prea târziu?;

– colonel Francisc Senzaconi, InspectoratulGeneral pentru Situaţii de Urgenţă – Analiza riscu-rilor la nivel naţional în context european;

– prof. Mircea Radulian, Institutul Naţional deCercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului –Sursa seismică vrânceană: evoluţia cunoaşterii dela 1977 până în prezent;

– prof. Corneliu Dinu, Universitatea din Bucu-reşti – Evoluţia tectonică a părţii de sud-est a Oro-genului Carpatic – implicaţii pentru seismicitateazonei Vrancea;

– Acad. Dan Bălteanu – Cercetări geomorfolo -gice asupra alunecărilor de teren declanşate decutremure în România;

– Acad. Dan Dubină şi conf. Aurel Stratan, Facul-tatea de Construcţii din Timişoara – Protecţia anti-seismică a structurilor multietajate în cadre de betonprin aplicarea unor soluţii metalice disipative;

– prof. Cristina Olga Gociman, Universitatea deArhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” – Strategii dereducere a riscurilor în Bucureşti – zonă destructu-rată de demolările de după cutremurul din 4 martie1977;

– prof. Horea Sandi, Academia de Ştiinţe Teh -nice – De la conceptul tradiţional de intensitateseismică la noţiunea de spectru de intensităţi.

martie: A apărut Sumarul executiv al celorcinci volume din Strategia de dezvoltare a Românieipe următorii 20 de ani (coordonator Acad. Ionel-Valentin Vlad, Preşedintele Academiei Române).

martie: Prin grija Academicianului CristianHera, Vicepreşedinte al Academiei Române, a apă-rut Anuarul Academiei Române.

9 martie: Acad. Florin Filip, Preşedintele Sec-ţiei de ştiinţa şi tehnologia informaţiei, a primit ti tlulde doctor honoris causa al Universităţii de Petrol-Gaze din Ploieşti.

12 martie: S-au purtat discuţii privind urgenta-rea votării Legii Academiei în Parlament (pot săapară încă amendamente).

17 martie: Acad. Victor Spinei, vicepreşedinteal Academiei Române, a primit titlul de doctorhonoris causa al Universităţii „Dunărea de Jos” dinGalaţi.

21 martie: Secţia de arte, arhitectură şi audiovi-zual, împreună cu Uniunea Compozitorilor şi Muzi-cologilor din România, a organizat simpozionulCentenar Lipatti.

24 martie: Aula Academiei Române a găzduit omanifestare omagială dedicată aniversării „ZileiBasarabiei: 90 de ani de la unirea cu Țara”. Sesiuneaa fost deschisă de Acad. Dan Berindei, preşedinteleSecţiei de ştiinţe istorice şi arheologie. Lansarea ofi-cială a colecţiei „Basarabica” a fost deschisă deAcad. Victor Spinei, vicepreşedinte al AcademieiRomâne. A urmat lansarea primelor două volumeale colecţiei:

– Geneza problemei basarabene – 1812, autordr. Vlad Mischevca, cercetător științific, Institutulde Istorie al Academiei de Ştiinţe a Republicii Mol-dova, apărută la Editura Academiei Române în cola-borare cu Edi tura „Istros” a Muzeului din Brăila. Aprezentat prof. dr. Ionel Cândea, membru corespon-dent al Academiei Române.

– Constituția la răscruce de milenii, ediția a II-a,autor prof. dr. Ion Guceac, vicepreședinte al Acade-miei a Republicii Moldova, apărută la Editura Aca-demiei Române în colaborare cu Edi tura „Istros” aMuzeului din Brăila. A prezentat prof. univ. IonDogaru, membru corespondent al AcademieiRo mâne, şi prof. Dan Claudiu Dănişor, Universita-tea din Craiova.

100

Rev

ista

Aca

dem

ica

Un moment special l-a reprezentat lansarealucrării Andrei Rădulescu, Dreptul românesc înBasarabia, reeditare, apărută la Editura UniversulJuridic, Bucureşti. A prezentat prof. dr. MirceaDuţu, directorul Institutului de Cercetări Juridice„Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române.

La manifestare a fost prezent ambasadorul Repu-blicii Moldova în România, ES Mihai Gribincea,prof. Valer Dorneanu, Preşedintele Curţii Constitu-ţionale a României, Oleg Bălan, rectorul Academieide Ştiinţe Administrative din Chişinău. Cu acelaşiprilej, s-a lansat reeditarea cărţii fostului Preşedinteal Academiei Române Andrei Rădulescu, Dreptulromânesc în Basarabia.

28-29 martie: Acad. Ionel-Valentin Vlad, Preşe-dintele Academiei Române, a participat la Bruxellesla întâlnirea anuală Photonics 21 pe tema „Next.Photonics” Programul Horizon 2020/ FP7.

30 martie–1 aprilie: În Amfiteatrul „IonHeliade Rădulescu” al Bibliotecii AcademieiRo mâne s-au desfăşurat lucrările simpozionuluiinternaţional „Academician Nicolae Cajal” cutema Cercetarea translaţională (genomică, biolo-gie moleculară şi celulară). Actualităţi în virusolo-

gie, manifestare ce tinde să devină o tradiţie înviaţa medicală românească. Prilej de rememorare apersonalităţii ştiinţifice a distinsului intelectual,căruia nimic din ce era uman nu-i rămânea străin,mereu dornic să-şi aducă o contribuţie ştiinţifică şiumană în folosul comunităţii şi de etalare a rezul-tatelor din cercetările de specialitate din anul pre-cedent, evenimentul a fost organizat de Institutulde Cercetări în Știinţe Medicale „AcademicianNicolae Cajal”, Institutul de Virusologie „Ştefan S.Nicolau” al Academiei Române, Academia deŞtiinţe Medicale şi Institutul Fundeni. Lucrările aufost deschise de prof. Irinel Popescu, membrucorespondent al Academiei Române, preşedinteleAcademiei de Ştiinţe Medicale şi preşedintele sim-pozionului. Au urmat comunicările susţinute depersonalităţi ale medicinei româneşti şi internaţio-nale. Printre personalitățile medicale din străină -tate prezente la simpozion, s-au aflat prof. ŞtefanConstantinescu, Institutul de Cercetarea Canceru-lui „Ludwig”, Université Catholique de Louvain,Bruxelles, Belgia; associate professor Dan Duda,USA; prof. dr. Mark Cobbold, USA; Catherine deUgarte, USA; prof. Kyoichi Takaori, Japonia; PalSætrom, Norvegia.

101

Apariţii la Editura Academiei

cunoAŞte româniA retroSpectivĂ 2007– 2013

iulian vĂcĂrel (coordonator general)

Volumul reprezintă o enciclopedie complexă astării societăţii româneşti cuprinse între anii 2007 şi2013, adică a primilor şapte ani de la primirea defacto a ţării noastre în Uniunea Europeană.

Volumul este structurat în nouă părţi (I. Româ-nia în lume; II. Istoria la zi...; III. Statul de drept şisocietatea civică; IV. Starea economică; V. Sistemulfinanciar-bancar; VI. Învăţământ, cercetare, ştiinţăşi cultură; VII. Dezvoltare regională; VIII. Calitateavieţii; IX. România de mâine), 54 de capitole,bibliografie, având inserate în text numeroase ta -bele, grafice şi foto color.

Volumul este realizat cu sprijinul unui numeroscolectiv de autori (academicieni, profesori universi-tari, cercetători ştiinţifici).

certituDini/incertituDini În evAluAreA HAZArDului Şi A riScului SeiSmic vrânceAn

gheorghe mĂrmureAnu

Lucrarea abordează o problemă de reală actuali-tate privind certitudinile, dar mai ales incertitudi nileîn evaluarea hazardului şi a riscului seismic vrân-cean. Este o lucrare unicat în domeniul seismologieişi al ingineriei seismice. Analiza este făcută mai alesdin punctul de vedere al fizicii cutremurelor, dome-niu nou dezvoltat de Institutul Naţional pentruFizica Pământului din România.

Finalul lucrării cuprinde un rezumat al principa-lelor cutremure care au avut loc în ultimii 300 deani, șase mari cutremure de mare adâncime, cu pier-deri de vieţi omeneşti şi de bunuri materiale, la dife-rite distanţe în timp şi la diferite adâncimi, conformdatelor oficiale din catalogul ROM-PLUS.

102

Rev

ista

Aca

dem

ica

erratum

A dărui ceea ce te îmbogățește pe tine însuțiAcad. Alexandru T. Balaban

În revista „Academica” nr. 10–11/2016 la paginile 94 și 95 sunt necesare modificările:la pagina 88, în loc de:„Eu am i-10 de 340, având aproape o sută de articole publicate... ”Se va citi:„Eu am i-10 de 340, având peste 800 de articole publicate... ”la pagina 95, în loc de:„Generația mea a început cu limba franceză, în primele clase de liceu limba latină, pe urmă, în anii războiului, limba

germană, care se adăuga la celelalte, și apoi doar rusa, anulând pe celelalte.”Se va citi:„Generația mea a început cu limba franceză, în primele clase de liceu limba latină, pe urmă, în anii războiului, limba

germană, care se adăuga la celelalte, și apoi doar rusa.”la pagina 95, în loc de:„Fiind numit redactor-adjunct, am reorientat placa francofonă și germanofonă, în care apărea «Revue Roumaine de

Chimie...»”Se va citi:„Fiind numit redactor-adjunct, am reorientat direcția francofonă și germanofonă, în care apărea «Revue Roumaine de

Chimie...»”

românii Din itAliAmonogrAFiA unei comunitĂŢi De imigrAnŢi

Adrian otoveScu

Prin substratul său teoretic şi metodologic, prinvarietatea datelor statistice şi a informaţiilor de terenrecoltate, lucrarea poate fi înțeleasă ca o încercarede a extinde aria cunoştinţelor despre diasporaromânească din Europa, prin valorificarea perspec-tivei sociologice de abordare a fenomenului. Rezul-tatele cercetării sociologice empirice întreprinseconstituie o sursă documentară preţioasă pentrucunoașterea directă a comunității de români de peteritoriul italian, ale cărei dimensiuni și dinamicăsunt fără egal, comparativ cu alte comunități deconaționali formate după 1990 în întreaga lume.

Prezenta ediţie aduce informaţii noi, relevante,cum ar fi unele statistici oficiale, reglementărilegale, hărți ale migrației etc., care figurează înAnexe. Menirea acestora este de a îmbogăţi mate -rialul documentar şi de a satisface anumite exigenţede cercetare monografică a populaţiei emigrante dinţara noastră, într-o perioadă în care interesul pentrucunoaşterea românilor din străinătate a crescutsimţitor în mediile politice naţionale şi europene.

103

gHiD pentru Autori

Propunerile de articole se predau la redacţie înformat electronic (CD, stick) sau se trimit prin e-mail, ca fişiere ataşate.

Sunt returnate autorilor propunerile de articolecare nu corespund indicaţiilor din prezentul ghid,care nu sunt culese cu toate semnele diacritice pen-tru limba română sau franceză şi care nu sunt corectscrise în limba română sau străină.

Sunt respinse propunerile de articole care au fostpublicate, care nu au conţinut ştiinţific pertinent,elemente originale, resurse biblio grafice relevante şide actualitate.

Consiliul editorial decide acceptarea sau respin-gerea manuscrisului. Autorii sunt singurii respon -sabili asupra opiniilor şi ideilor exprimate.

Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază!Din cauza volumului mare de lucru, nu se

primesc materiale dactilografiate sau scrise de mânăcare necesită culegere.

Pentru a scurta timpul de pregătire editorială,lucrările trebuie redactate, după cum urmează:

- Redactarea manuscriselor va respecta standar -dele precizate de Dicţionarul explicativ al limbiiromâne – DEX (ediţia 2007, Editura Univers Enci-clopedic sau http://dexonline.ro/), Dicţionarulortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române –DOOM (ediţia 2005, Editura Univers Enciclopedic),Hotărârea Adunării generale a Acade miei Românedin 17.02.1993 privind revenirea la grafia cu „â” şi„sunt” în grafia limbii române (www.acad.ro/ alte-Info/pag_norme_orto.htm).

- Cuvintele străine inserate în textul în limba ro -mână se vor culege italic.

- Se menţionează referinţele despre autori: titlulştiinţific, prenumele şi numele de familie aleautorilor, funcţia, locul de muncă, localitatea, ţara şidatele de contact (telefon, e-mail etc.).

- Referinţele bibliografice se scriu la sfârşitularticolului, în ordinea citării în text, numerotându-secu cifre arabe, urmate de punct.

- Citările se scriu cu caractere italice. Fiecarecitare trebuie să fie însoţită de sursa bibliografică,obligatoriu, menţionată în lista de referinţe biblio -grafice.

- Materialul ilustrativ se va prezenta separat detextul articolului, scanat cu rezoluţia de 300 dpi, alb-negru cu extensia TIFF, sau se vor prezenta origi-nalele ilustraţiilor, care vor fi scanate şi prelucrate laredacţie, după care se vor înapoia sub semnătură,autorului.

- În cuprinsul articolului se va menţiona loculunde se va plasa figura sau tabelul, precum şi legen-da fi gurilor sau titlul tabelului.

- Tabelele trebuie să fie alb-negru fără coloaneevidenţiate cu alte culori.

De asemenea, dacă există scheme nu trebuie săaibă evidenţieri în alte culori.

Dimensiunile unui articol trebuie să fie 5–6pagini calculator, corp 12 şi 3–4 ilustraţii.

ISSN 1220-5737 104 PAGINI

redacţia revistei „Academica“

casa Academiei – calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5, Bucureşti, tel: 021.318.81.06/2712, 2713

PREŢUL 6 lei

Abonamentele la revista „Academica“ se pot face prin mandat poştal pe adresa

revistei „Academica“, serviciul difuzare (popa Aurora)

sau cu ordin de plată în contul ro64treZ7055005XXX006462,

trezoreria sector 5, Bucureşti.

preţul unui abonament pentru 12 luni este 36 lei.

reviStM eDitAtM De AcADemiA românM Director: AcAD. ionel ... · Cum să stăpânim valul global,...

Documents

Transcript of reviStM eDitAtM De AcADemiA românM Director: AcAD. ionel ... · Cum să stăpânim valul global,...