Revista Romanului Manitoban, Volumul 9, Numarul 2 (48)

RSM, Winnipeg, MB, Aprilie 2015 Pagina realizata de

† NICOLAE din mila lui Dumnezeu

Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele

două Americi

Iubitului cler şi drept măritorilor creştini, pace şi bucurie sfântă de la Hristos Domnul cel În-

viat, iar de la noi arhierească binecuvân-

tare.

Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte căl-când și celor din morminte

viață dăruindu-le!

Prea Cucernici Părinţi, Iubiţi Credincioşi, Hristos a înviat!

Dăm slavă lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să ne vestim din nou Învierea Domnului, biruința vieții asupra morții, ridicarea din mormânt a tu-turor prin puterea Învierii lui

Hristos. După perioada Postu-lui Sf. Paști, perioadă de strădanie duhovnicească pen-tru a ne alipi de Domnul și a-L

lăsa să lucreze în viața noastră, ne vestim acum cu bucurie Învierea lui Hristos și învierea noas-tră. Se cuvine să ne îndemnăm la înțelegerea acestei vestiri pentru noi și lumea noastră. Cu multe mii de ani în urmă, Dumnezeu îl crease pe om ca o

cunună a creației sale. Sf. Vasile cel Mare exprimă foarte frumos în Liturghia care îi poartă numele acest act al iubirii lui Dumnezeu: ”făcând pe om, luând țărână din pământ, și, cu chipul Tău, Dumnezeule, cinstindu-l, l-ai pus în raiul desfătării, făgădu-indu-i, întru paza poruncilor Tale, viață fără de moarte și moș ten i r ea v eșn i c e l o r

bunătăți.” Omul a fost creat din materie și împodobit cu chipul Ziditorului. Dintru început scopul creației a fost desăvârșirea omului, ”viață fără de moarte”, viață lipsită de stricăciune, viață în care Duhul care pe toate le face vii putea să aducă materia la ”moșten i rea veșn ice lor bunătăți”, la veșnicia lui Dum-nezeu. Dar omul a căzut din această stare ”din rai în lu-mea aceasta” și a fost întors ”în pământul din care a fost luat” (Liturghia Sf. Vasile cel Mare). Omul a pierdut raiul și șansa de atunci a veșniciei și a auzit pedeapsa: ”În sudo-area feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei în-toarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce.” (Facere 3, 19).

(continuarea in pagina 2)

D I N C U P R I N S :

♦ SPIRITUAL

♦ STIRILE RSM

♦ RETROSPECTIVA RSM

♦ ATELIER LITERAR

♦ SOCIAL

♦ DRUMETII

♦ EU SI PET-UL MEU

♦ TRADITII

♦ CA LA MAMA ACASA

♦ LA FINAL

T H E R S M I N C . - S I N C E 1 9 8 5

Aprilie (Prier) 2015Aprilie (Prier) 2015Aprilie (Prier) 2015Aprilie (Prier) 2015 Volumul 9, Numarul 2 (48)Volumul 9, Numarul 2 (48)Volumul 9, Numarul 2 (48)Volumul 9, Numarul 2 (48)

Aniversarea lunii

Aprilie

Se implinesc la 16 aprilie, 8 ani de la moartea profesorului Liviu Librescu. Născut la Ploiești (1930), absolvent al Institultului

Politehnic din București, om de știință respectat în domeni i le aeroelasticității și ae rod inamic i i , profesorul Li-brescu este cu-noscut mai ales

pentru salvarea studenților săi în timpul masacrului de la colegiul Virginia Tech. Profesorul l-a reținut cu forța pe ucigaș, dand astfel studenților posibili-tatea să fugă. A fost împușcat în timpul atacului, murind în clasă. I s-a acordat postum Steaua Romăniei. Inafara de Virginia Tech, Librescu a predat inginerie și mecanică la facul-tatea Technion din Tel-Aviv. Un gand bun pentru sufletul acestui om viteaz!

Camelia

PASTORALPASTORALPASTORALPASTORALĂĂĂĂ LA PRAZNICUL LA PRAZNICUL LA PRAZNICUL LA PRAZNICUL

ÎNVIER I I DOMNULUI 20 15ÎNVIER I I DOMNULUI 20 15ÎNVIER I I DOMNULUI 20 15ÎNVIER I I DOMNULUI 20 15

Comitetul Director RSM Comitetul Director RSM

20142014--20162016

Rezultatele votului public din 12.oct.2014: Presedinte - Viorel Oros

Vice-Presedinte - Angarta Frincu Trezorier - Nicoleta Oprea

Secretar - Valer Vasin Cenzori - Rasvan Dragne, Serban Radu

si Iulian Giubega.

Deveniti membru RSM

Oricine poate deveni membru al Societatii Romane din Manitoba. Platind $25/fam. sau $15/pers., ajutati RSM sa mai organizeze si alte activitati interesante si la preturi reduse, pentru comunitatea noastra. Persoana de

contact: Valer Vasin, tel: 204-255-8958,

e-mail: rsmanitoba@gmail.com www.facebook.com/pages/The-

Romanian-Society-of-Manitoba/144448698952327

Revista RomRevista RomRevista RomRevista RomÂÂÂÂnului Manitobannului Manitobannului Manitobannului Manitoban News from the Romanian Society of Manitoba

The-Romanian-Society-of-Manitoba

ROMB

Colectivul ROMB vă urează Paște Fericit, în pace, sănătate, lumină,

înțelegere și belșug!

Citiți in pagina 10 despre prima ediție a Atelierului de încondeiat ouă condus

de Dori Bularca sub egida RSM.

Revista Romanului Manitoban, Volumul 9, Numarul 2 (48)

RSM, Winnipeg, MB, Aprilie 2015 Pagina realizata de

spiritual Pagina 2

Camelia

(continuare din pagina 1)

Istoria omului de atunci este marcată de această îndepărtare de Dumnezeu şi lipire de pământ. Firea omului și firea lumii suferă de această cădere: ”Nemulțumindu-se cu misiunea de preot care oferea firea lui Dumnezeu, ci tăind, prin intenția de a fi dumnezeu pornirea creației spre Creator, omul a aflat în creație mulțime de plăceri. Dar firea s-a răzbunat, creatura a devenit dușmana omului și a refuzat să ne dea hrana și să ne descopere tainele ei” spune teologul Panagiotis Nellas. Cel ce putea să ajungă

nemuritor ca și Dumnezeu și să aducă întreaga creație la desăvârșirea lui Dumnezeu, a ajuns supus morții, tot din peda-gogia lui Dumnezeu. Căci moartea e îngăduită de Dumnezeu ”ca să nu fie răul fără de moarte”, spun Sfinții Părinți. Istoria aceasta a omului muritor și a creației stricăcioase se schimbă prin Învierea Domnului. Îngerul vesteşte femeilor mironosițe că Iisus cel răstignit nu mai este în locul unde a zăcut, trupul Lui nu s-a dat pământului, cum se întâmplase până atunci cu tot omul. Îngerul vesteşte că pământul nu mai are putere asupra făpturii umane. Trupul luat din pământ este stră-bătut acum de puterea lui Dumnezeu care transformă materia, până atunci opacă şi muritoare, în sursă de lumină căci descoperă slava lui Dumnezeu. Viaţa care se încheia la mormânt primeşte acum un sens nou, al veşniciei, căci moartea nu mai înseamnă sfârşit, ci trecere. Ridicarea lui Hristos din mormânt arată că moartea a fost biruită. Cântările din noaptea Sf. Paști vestesc această biruință a morții și transfigurare a materiei: „Acum toate s-au umplut de lumină: şi cerul, şi pământul, şi cele de dedesubt. Deci, să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos întru Care s-a în-tărit“ (Canonul Învierii, cântarea a treia). Iar Sf. Nicolae Velimi-rovici proclamă: ”Hristos a înviat! popor ales al lui Dumnezeu. Pământul nu-l poate vătăma, nici mormântul reține. Să învie sufletele voastre, a celor care sunteți plini de harul lui Hristos! Să strălucească chipul lui Dumnezeu în voi, curățit de pământ și mântuit de putreziciune” (The Faith of Chosen People). Învierea lui Hristos a însemnat biruința asupra morții ca și separare a omului de Dumnezeu, dar și transfigurarea, schimbarea materiei care purta prin stricăciunea ei semnele morții omului. Prin În-viere, materia Trupului lui Hristos este deplin transfigurată, în-

dumnezeită, înveşnicită. În acest fel, se deschide orizontul înţelegerii tainei transfigurării trupurilor noastre şi a materiei lumii create, ce se va petrece în Împărăţia lui Dumnezeu. "Creştinismul crede ... într-o veşnicie a materiei, a unei materii nestingherit transfigurate de puterea şi bogăţia infinită a vieţii spirituale şi de energiile divine. Creştinismul admite un fel de materialism mistic, cunoaşte o sfântă materie. Căci Sfânt este trupul Domnului prin a cărui primire se sfinţesc şi trupurile noas-tre", spune Părintele Dumitru Stăniloae (Teologia Dogmatică). Prea Cucernici Părinţi, Iubiţi Credincioşi, De această transfigurare a materiei ne împărtășim cu toții, cei ce credem în Învierea lui Hristos și suntem părtași tainelor Bisericii. La fiecare Sf. Liturghie primim Trupul și Sângele Lui, cele pe care le-a asumat ca și om deplin, transfigurate apoi prin Înviere. Ne împărtășim cu Hristos cel Înviat, primim spre hrană și băutură materia Trupului lui pătrunse de puterea Duhului la Înviere. Dar această împărtășire este o pregustare a celei desăvârșite din Împărăția cerurilor, după cum mărturisim la ru-găciunile după împărtăşire: ”O, Paştile cele mari şi prea sfinţite, Hristoase; O, Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu şi Puterea. Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu Tine, mai cu adevărat în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale.” Împărtășirea ”mai cu adevărat în Împărăție” se referă și la desăvârșirea creației, a materiei în Împărăție prin puterea Duhului lui Hristos. În Înviere este deja anticipată transfigurarea creaţiei ce aspiră la ”eliberarea din stri-căciune“ (cf. Romani 8, 21). În Învierea Domnului se cuprind sensurile ultime ale creaţiei privind spiritul şi materia, spaţiul şi timpul. Primind aceste descoperiri ale sensului Învierii Domnului, noi cei ce credem în transfigurarea noastră și a lumii la Învierea cea de obște se cuvine să ne îmbrăcăm cu ”armele luminii” (Romani: 13, 12) și să fim mărturisitori ai Învierii lui Hristos și învierii no-astre. Nădejdea învierii și schimbării lumii ne poate fi călăuză în vremurile noastre supuse materiei, plăcerilor lumii care se opune lui Dumnezeu și declară o așa zisă libertate a omului fără Dum-nezeu. Cei ce credem în Înviere trebuie să arătăm că trăim deja în lumina și veșnicia Împărăției, că această lumină ne cuprinde sufletele și ne arată a fi ”lumina lumii”. Cu aceste gânduri vă îmbrăţişez în Hristos Domnul Cel Înviat şi vă urez Sărbători fericite cu sănătate, pace și bucurii în familii și în parohii!

Al vostru frate întru rugăciune către Dumnezeu, † NICOLAE

Chicago, Praznicul Învierii Domnului, 2015

P A S T O R A L Ă L A P R A Z N I C U L ÎN V I E R I I D O M N U L U I 2 0 1 5

♦ SFÂNTA SI MAREA JOI Între orele 9:00 si 10:00 dimineta - Sfinta Taina a Spovedaniei; La ora 10:00 - Sfinta Liturghie si impartasirea credinciosilor; La ora 20:00 - Denia Mare cu cele 12 Evang-helii si scoaterea Sfintei Cruci în mijlocul bisericii

♦ SFÂNTA SI MAREA VINERI Între orele 9:00 dimineata pâna la amiaza - Sfânta Taina a Spovedaniei si a Împarta-

saniei; La ora 15:00 - Vecernia cu scoat-era Sfântului Aer (Pogorârea de pe Cruce) La ora 20:00 - Prohodul Domnului

♦ SFÂNTA SI MAREA SÂMBATA Între 9:00 dimineata pâna la amiaza - Sfânta Taina a Spovedaniei si a Sfintei Impartasanii; la miezzul noptii - SLUJBA SFINTEI INVIERI

♦ DUMINICA SFINTELOR PASTI La ora 15:00 - Vecernia mare sau A DOUA ÎNVIERE

♦ LUNI 13 APRILE A doua zi de PASTI - La ora 10:00 di-mineata - Sfânta Liturghie

♦ MARTI 14 APRILE A treia zi de PASTI - la ora 10:00 di-mineata - Sfânta Liturghie SARBATORI FERICITE SI LA MULTI ANI!

Parintele Victor

Programul slujbelor religioase pentru Saptamâna Patimilor si Sfintele Pasti

Revista Romanului Manitoban, Volumul 9, Numarul 2 (48)

RSM, Winnipeg, MB, Aprilie 2015 Pagina realizata de

stirile RSM Pagina 3

Camelia si Angarta

Cand am auzit ca Societatea Romana din Manitoba organi zeaza un "ice fishing getaway" initial m-am gandit la iernile no-astre perfecte: -40 de grade Celsius, windchill, in general mai mult frig decat placere. Dar, mi-am zis, din spirit de camarade-rie, este o sansa pentru mine si pentru fiul meu sa experimen-tam pescuitul la copca. Asa ca Sambata, 28 februarie, am fixat GPS-ul cu destinatia Whitshell Lake. Cand am ajuns, lacul era complet inghetat, acoperit de zapada netroienita, dar populat de aproximativ 20 de suflete de romani. Totul a fost foarte bine pregatit: undite, momeli, auger de gaurit gheata, chiar si un cort si nu in ultimul rand, multa rabdare din partea domnului Adrian Solomon, care de altfel, am auzit ca a si sponsoriat actiunea aceasta. Copiii au fost foarte placut impresionati de cum merge treaba cu pescuitul la copca, foarte bucurosi de vremea de afara, dar oarecum mahniti ca nici un peste nu se arata la undita lor, asa ca au prins

doar… experienta. Pardon, Alex Garliceanu pescuise ceva impreuna cu ginerele si cu cuscrul sau; desi unele voci au glumit spunand ca stiuca (aka pike) este din… Superstore :-)! La final ne-am delectat cu supa, ciocolata fierbinte si bineinteles cu hot dogs si hamburgers, toate pregatite cu minutiozitate de Eugen Frincu ajutat de Larisa Dinga, Vali Vasin, Veronica si Gabi Sahlean. Fiecare masina a plecat acasa cu cel putin un trandafir oferit de Adrian Solomon de Martisor pentru sotii sau fiice. Ca si partici-pant la aceasta actiune, doresc sa adresez multumiri Societatii Romane din Manitoba si in special celor implicati direct in organi-zare si sponsorizare.

Sorin Trocaru

I C E F I SH I NG GETAWAY

Ma intreb si eu, ca si altii, ce e de fapt un cenaclu? Scormonind prin amintirile mele universitare romanesti, am gasit citeva defi-nitii cu parfum nostalgic si… patriotic in acelasi timp: un cenaclu este un grup, o familie de spirit, cu legaturi de prietenie, de

credinte, de simtiri... Asa m-am simtit eu, intr-o oaza romaneasca, in mijloc de ocean canadian. De fapt, cenaclul este o intalnire propice meditatiei, unde participantii, ca membrii ai familiei cenaclului, incearca sa inteleaga o opera literara si experientele literare sau spiri-tuale ale autorului. Duminica, 15 martie, am asistat cu placere si interes, la primul meu cenaclu literar in Canada. Organizatorii, RSM si Biserica Sf Dumintru, ospitalieri, au oferit zimbete si gus-tari delicioase tuturor participantilor. In

deschiderea cenaclului, discursul domnului Cristian Popescu a

explicat cu claritate si umor un mic istoric al cinismului, cit si legatura sa literara cu autorul Corneliu Florea (Dr. Dumitru Padeanu). A urmat apoi autorul insusi care a povestit, in stilul sau jurna-listic, o parte din calatoriile si experientele sale spirituale. Cu precizie stiintifica, domnia sa a demonstrat ca Eminescu a fost asasinat de anumiti indivizi deranjati de scrierile jurnalistice si patriotice ale poetului nostru national. Apoi a aratat, cu logica si dezamagire, ca scriitorii exista intre mit si realitate, ca sunt ac-tori sociali care poarta in lume ideile multor Romani despre adevarata origine, inca nescrisa, a poporului nostru. Mi-au retinut atentia comentariile domniei sale despre statuile uriase ale dacilor-sclavi si despre ignoranta, refuzul sau pasivitatea istoricilor si a Romanilor (n.r. locuitorii Romei) de a cerceta originile poporului roman. Am parasit cenaclul cu speranta ca vor mai fi organizate astfel de intilniri literare… in mica noastra familie romana, in care autori romani, sau chiar copiii romani, vor putea citi si comenta texte scrise de ei, in romana.

Lili Lazaroiu

CENACLU L I T ERAR

In zilele de 21 si 22 Martie, RSM a avut placerea de a organiza pentru comunitatea noastra vizita domnului consul Gabriel Petric, de la Ambasada Romaniei din Ot-tawa. Domnul consul a avut amabilitatea si disposibilitatea de a avea un program de lucru extins, pentru a oferi servicii consu-lare complete si pentru a raspunde la toate intrebarile celor care in prealabil au luat legatura cu dumnealui si care au fost programati pe parcursul a doua zile. Cu informatiile pe care le-a avut la dispozitie, trimise prin email de cei care au beneficiat de aceste servicii, domnul consul a prega-tit materialele necesare, astfel incat proce-sul de lucru sa fie cat mai usor. Noi in schimb, am organizat 21 de programari acordand 25 de minute per solicitant, ca sa fim efectivi cu toata lumea. Daca pen-tru unele persoane actele au fost comple-tate si depuse in 10 minute, pentru altele procesul a durat pana la o ora, in functie

de complexitatea cererii. Astfel ca ziua de sambata s-a incheiat dupa ora 20:30. Duminica, dupa prima parte a pro-gramarilor, domnul consul a vizitat biserica noastra, pentru a participa la pre-dica si pentru a face cunostinta cu alti membri ai comunitatii romanesti din Win-nipeg, dar nu in ultimul rand pentru al cunoaste pe Parintele Victor Malanca. Dupa pranz, domnul consul s-a ocupat de ultimele programari, care i-au ocupat tim-pul pana la plecarea spre aeroport. Cele mai multe cereri au fost pentru legalizarea procurilor, in special cele pen-tru dobandi-rea pensiilor, dar si clarifi-cari ale ce-tateniei ro-mane, pentru pe r soane le care au pas-aportul ro-

manesc expirat. Alte solicitari au fost cele pentru obtinerea documentelor de do-vedire a cetateniei romane pentru copiii si tinerii din comunitatea noastra. Peste ca-teva luni, patru tineri (majori) si cinci copii vor avea in posesie certificatele de nastere si pasapoartele romanesti. Aceste doua zile au fost prospere si efi-ciente, pentru care ii multumim domnului consul Gabriel Petric! Domnia sa a lasat la o parte oboseala unei saptamani de lucru si a pus la dispozitie timpul sau liber, ofe-rind cu profesionalism serviciile consulare si toate informatiile de care cei interesati aveau nevoie. Multumim si Ambasadei Romaniei la Ottawa pentru facilitarea acestor servicii si comunitatii romanesti din Manitoba! De asemenea, ii multumim din suflet Danielei Ignat, pentru ca a pus gratuit la dispozitia comunitatii noastre Granite Fi-nancial Group, un sediul bine dotat si bine organizat.

Din partea RSM, Vio Oros si Angarta Frincu

CONSULAT I T I N ERANT

Revista Romanului Manitoban, Volumul 9, Numarul 2 (48)

RSM, Winnipeg, MB, Aprilie 2015 Pagina realizata de

Stimate domnule Viorel Oros,

In numele doamnei ambasador Maria Ligor si al meu va rog sa transmiteti conducerii si tuturor membrilor Societății Române din Manitoba, părintelui Victor Malanca, parohul Bisericii Sf. Dumitru din Winnipeg si doamnei Daniela Ignat, Vice President al Companiei Granite Financial Group Inc., multumirile noastre pentru întreaga activitate pe care o puneti in slujba comunității române din Manitoba si pentru sprijinul acordat Ambasadei României la Ottawa în organizarea si desfășurarea in cele mai bune condiții a consulatului itinerant din perioada 21-22 martie a.c. de la Winnipeg.

Cu deosebita consideratie,

Ambasada Romaniei la Ottawa Gabriel Petric,

Seful sectiei consulare

Retrospectiva RSM 2014

Angarta

Iunie Iunie -- Grupul “Balada” la festivalul Grupul “Balada” la festivalul

Mosaic, Regina Mosaic, Regina (organizare: Larisa Dinga si Iulian Giubega)

La invitatia Grupului de dans “Miorita”, reprezentantii Winnipegului au dansat inca o data… romaneste, pe scena din Regina. Cheltuielile pentru transport si cazare au

fost aco-perite din f o n d u r i l e RSM. Gaz-dele au oferit man-care pentru fiecare vo-luntar, iar

dansatorii nostrii au platit doar pentru micile capricii personale.

Iunie Iunie -- Camping Camping la Opapiskaw la Opapiskaw

(organizare: Larisa Dinga si Alexandru Garliceanu)

RSM a organizat special pentru artistii nostri locali, care fac repetitii in fiecare

saptamana timp de ju-matate de an, si pentru familiile lor, o excursie in Parcul Pro-v i n c i a l Whiteshell.

Au fost invitati toti dansatorii, indiferent de varsta, ei avand de pregatit doar cor-turile si sacii de dormit. Fiecare persoana care a fost in excursie a platit doar $15, iar restul cheltuielilor au fost acoperite de RSM.

Iulie Iulie -- Petrecere Pre Petrecere Pre--Folklorama Folklorama

(organizare: Vio Oros, Adrian Solomon) Scopul petrecerii a fost de a da posibili-tatea coordonatorilor de departamente sa

se intalneasca cu ajutoarele lor si sa le explice despre unde/cum/ce este de facut in timpul festivalului la pavilion. Toti cei care isi doreau sa voluntarieze la Pavi-lionul Romanesc au putut participa, fara nici o cheltuiala, intr-o atmosfera rela-xanta, unde s-a servit pizza, bauturi ra-coritoare... si bineinteles, muzica. Toate cheltuielile au fost acoperite de RSM.

August August -- Folkorama Folkorama

(coordinator pavilion: Adrian Solomon) Inconjurat de o echipa destoinica de coordonatori pe departamente, Adrian a condus cu success si anul acesta pavilionul nostru. Va reamintim ca Pavilionul Ro-manesc este organizat de RSM si sustinut de cca. 120 voluntari/an. Inca o data,

multumiri tuturor dar nu in ultimul rand, sponsorilor si donatorilor!

Octombrie Octombrie -- Ziua Recoltei Ziua Recoltei

(organizare: Angarta Frincu si Adrian Solomon)

Petrecere de toamna, unde s-au servit must, pastrama si alte bunatati. Membrii RSM si toti voluntarii de la pavilionul no-stru au beneficiat de toate acestea gratuit; pentru celelalte persoane intrarea a fost $5/pers. Toti cei prezenti ai platit bauturile alcoolice la preturi modice. Sala, muzica, mancarea si racoritoarele au fost acoperite de RSM.

Decembrie 1 Decembrie 1 -- Ziua Nationala a Ro- Ziua Nationala a Ro-

maniei maniei (organizare: Vio Oros, Angarta Frincu, Nicoleta Oprea si Vali Vasin)

Eveniment organizat cu intarea libera pen-tru toti romanii. Scurt istoric, program artistic, “Hora Unirii”, gustari si bauturi pentru toate varstele au facut seara cu adevarat speciala pentru cei care simt romaneste. Toate cheltuielile au fost scoperite din fondurile RSM. Decembrie 20 Decembrie 20 -- Mos Craciun la La- Mos Craciun la La-

coste Garden coste Garden (organizare: Mihaela Radu, Nicoleta Oprea si Camelia Oros) Intre brazi si flori, copiii si parintii s-au bucurat de v e n i r e a Mosului, in serele La-coste. B u c u r i a celor mici este nepre-tuita, asa ca RSM a acoperit cheltuielile pentru inchirierea salii, si bine-nteles, i-a platit facura lui Mos Craciun.

Decembrie 31 Decembrie 31 -- Revelion 2015 Revelion 2015

(organizare: Vio Oros, Nicoleta Oprea, Angarta Frincu si Iulian Giubega)

Intr-o atmosfera de gala, Revelionul Comunitatii Romanesti din Manitoba a avut loc la Hotelul Delta, unde invitati de toate varstele s-au bucurat de meniul bine ales, de muzica diversificata, dar si de prieteni dragi. RSM a oferit o reducere de $10/pers la fiecare bilet vantut. In plus, in timpul dineului, la fiecare masa (cu opt adulti) au fost oferite cate doua sticle de vin (rosu si alb). Restul cheltuielilor au fost acoperite din fondurile societatii.

Angarta Frincu

Vice-Presedinte RSM

Pagina 4

DE LA AMBASADA ROMAN I E I D I N O TTAWA

Revista Romanului Manitoban, Volumul 9, Numarul 2 (48)

RSM, Winnipeg, MB, Aprilie 2015 Pagina realizata de

SOCIAL Pagina 5

Camelia

Cei care au lucrat cel puțin un an peste graniță cu acte în regulă pot să solicite pensie de la statul respectiv pentru pe-rioada lucrată, dacă îndeplinesc toate condițiile de pensionare din țara respectivă și din țara de origine. Veniturile din pensia din străinătate li se plătesc de statul în care au lucrat și se pot transfera în România în lei, la cursul BNR din ziua plății. Iată cum poate să procedeze o per-soană care vrea să-i fie luați în calculul vechimii și anii lucrați în străinătate, dar și cei din țară. Unii dintre românii care muncesc în străinătate încep să se gândească la vâr-sta pensionării, iar alții chiar ajung la res-pectiva vârstă. Cum ei au lucrat în două sau chiar mai multe state, atunci și pensia lor va fi una comunitară, adică plătită de mai multe state. Persoanele care muncesc în străinătate pot să își depună dosarul de pensionare la Casa Județeană de Pensii (CJP) din județul în care au domiciliul la data la care întrunesc condițiile legislative din România pentru a ieși la pensie. „De exemplu, un bărbat care acum lucrează în străinătate și face 65 de ani în februarie își poate depune dosar de pensionare la Casa de Pensii din județul unde are domiciliul pe buletin și la calculul pensiei se ia în consi-derare vechimea realizată în România și vechimea realizată într-un alt stat cu care România are încheiate convenții. Noi avem încheiate acorduri bilaterale cu toate statele din Uniunea Europeană și cu multe alte state din lume, cum ar fi Canada, Elveția etc.“, a precizat Daniela Licu, di-rectorul CJP Dolj. Dar atenție! Aceia care au lucrat sau lucrează peste graniță vor primi pensie de la statul respectiv pe pe-rioada lucrată acolo când îndeplinesc și condițiile de pensionare din statul respec-tiv (vârstă, vechime minimă).

Statul în care ați lucrat vă plătește pensia pe perioada respectivă

În cazul în care persoana decide să se pensioneze și a lucrat în alt stat cinci – zece ani sau orice altă perioadă, atunci își depune dosarul în România, dar i se vor lua în calcul ca și vechime anii munciți peste graniță. Condiția principală pe care trebuie să o îndeplinească o persoană pen-tru a i se lua în calcul vechimea dintr-un alt stat este aceea să fi lucrat mai mult de un an în acel stat cu acte în regulă (cu contract de muncă). În România este ne-voie de un stagiu minim de cotizare de cel puțin 15 ani pentru ca o persoană să poată să iasă la pensie atunci când îndeplinește condițiile de vârstă. „Dacă o persoană a lucrat doar zece ani în România și alți cinci ani în Italia, de exem-plu, atunci perioada din Italia sau din altă

țară i se ia în calcul pentru a i se deschide drepturile de pensie, dar pentru cei cinci ani lucrați acolo nu îi va plăti pensia statul român, ci statul în care a lucrat, când va îndeplini condițiile de pensionare din statul respectiv“, a mai explicat Daniela Licu. Există condiții de vechime minimă și de limită de vârstă specifice fiecărui stat. Deci, românii care lucrează peste graniță trebuie să se intereseze de condițiile de pensionare din țările în care muncesc, pentru a li se putea lua în calcul la pensie acea vechime. De asemenea, dacă oamen i i î ndep l i nesc condițiile de pensionare din statul respectiv, ei depun acolo dosarul de pension-are, inclusiv cu documen-tele din România, pentru perioada în care au lucrat și în România. Pe lângă acel an minim care trebuie lucrat într-o țară străină pentru ca acel stat să plătească pensie persoanei care cere acest lucru, mai tre-buie îndeplinite condiții de vechime mi-nimă. În fiecare stat european există un minim de vechime, dar acel stagiu de coti-zare este cumulat cu perioada pe care omul a lucrat-o în România sau în altă țară. Deci dacă într-un stat este nevoie de o vechime minimă de 15 ani, de exemplu, atunci persoana care este doar de patru ani în acel stat trebuie să mai fi lucrat în România cel puțin 11 ani ca să beneficieze de pensie de acolo. Când nu se plătește CAS pentru pensia

comunitară Acele persoane care au ales să primea-scă pensia în străinătate pentru vechimea realizată în România și au o pensie de peste 740 de lei sunt scutite de plata contribuției la asigurările de sănătate (CAS) către statul român, pentru că virează acele contribuții în statul în care au reședința. Ideea este că acolo benefici-ază de servicii de sănătate respectivele persoane. Se aplică acest lucru pentru a se evita dubla impunere. Dacă o persoană obține venituri din pen-sia din România în străinătate și mai lu-crează încă acolo în diverse domenii, atunci trebuie să cunoască foarte bine legislația acelei țări pentru că în multe state se impozitează toate veniturile, se cumulează la final de an și se adună inclu-siv veniturile din România. Pentru astfel de impozite ale diverselor state, românii care primesc și pensie de la statul român tre-buie să ducă în țara respectivă o adeverință anuală eliberată de Casa Județeană de Pensii.

Pensia comunitară, mai mare în alte state

Cei care primesc pensie din alte state vor mai mulți bani, pentru că în acele state există un punct de pensie mai mare, pentru că și salariile minime sunt mai mari și alte venituri sunt diferite. În cazul în care o persoană primește pensie din străinătate în România, atunci transferul din valută în lei se face la cursul BNR din ziua plății. Daniela Licu a mai precizat că în Dolj există câteva mii de oameni care primesc pensie comunitară, adică o parte

din pensie este virată de statul sau statele în care persoana respectivă a mai lucrat, în afara României. Există și doljeni care și-au cerut transferarea pensiei din România în străinătate. În astfel de cazuri, ei primesc acolo cuantumul pensiei din România, trans-formată în moneda națională a țării respective.

Pensia din România se poate muta în orice alt stat

Dacă o persoană decide ca la bătrânețe să își urmeze copiii care s-au stabilit în alte țări, atunci ea poate să își transfere pensia în ce țară dorește, indiferent dacă există sau nu convenții bilaterale cu acel stat. Persoana respectivă își depune cere-rea de deschidere a drepturilor de pensie în România, își deschide un cont la o bancă din străinătate, iar toate viramen-tele din România se fac prin intermediul City Bank, spune Daniela Licu, directoarea CJP Dolj. Ea a mai precizat că în afară de acest cont deschis în străinătate, persoana care vrea să își mute pensia trebuie să completeze anual un document numit „Certificat de viață“, un formular tipizat care se găsește la casele de pensii și prin care se arată an de an că beneficiarul pen-siei este în viață. Aceasta se trimite Casei de Pensii la care s-a pensionat și care îi plătește pensia. Respectivul formular tre-buie semnat de pensionarul român din străinătate în fața unei autorități din țara respectivă, care poate fi un notar de acolo, o casă de pensii etc. La fel, persoanele care primesc o pensie din străinătate și trăiesc în România merg la Casa de Pensii de care aparțin și semnează „Certificatul de viață“ în fața reprezentanților instituției, pentru a fi trimis la autoritățile din străinătate care plătesc acea pensie.

http://onlinereport.ro Multumiri speciale Mihaelei Halpert

si lui Sorin Frumuselu

Pensionari (români) din toate tările… bucurati�vă!

“Daca o persoana a lucrat doar zece

ani în România si alti cinci ani în alta

tara, atunci perioada din alta tara i se

ia în calcul pentru a i se deschide

drepturile de pensie in Romania, dar

pentru cei cinci ani lucrati acolo nu îi va

plati pensia statul român, ci statul în

care a lucrat, când va îndeplini condi-

tiile de pensionare din statul respectiv“.

Revista Romanului Manitoban, Volumul 9, Numarul 2 (48)

RSM, Winnipeg, MB, Aprilie 2015 Pagina realizata de

Atelier literar Pagina 6

de Eugen Hulub (continuare din numarul anterior)

Aparatul represiv este tot mai dominator şi mai ameninţă-tor, încercand să ţină cetăţenii într-un climat aproape terorizant. Pretenţiile lui Nicolae Ceauşescu sunt din ce în ce mai absurde, iar sperantele pentru un viitor mai bun se năruie pe zi ce trece. Televiziunea a ajuns la apogeul slugărniciei şi absurdităţii. Pro-gramele acesteia devin insuportabile şi tracasante, încălcând cele mai elementare reguli şi condiţii referitoare la protecţia psihicului individului şi al grupului social. Telespectatorii sunt împinşi spre schizofrenie sau spre un soi de tembelism imposibil de caracteri-zat şi de înţeles. Lipsa unor legături cu exteriorul ar fi echiva-lentă cu condamnarea la moarte lentă şi mutilare psihică. Cetăţ-enii aproape că strigă după ajutor, sau, de multe ori, se complac în situaţia jalnică de slugi umilite, exploatate, batjocorite şi lip-site de orice libertate. Se caută orice pentru a supravieţui, se inventează, se divaghează, se jonglează … dar regimul ceauşist este prea auster, prea obtuz, prea primitiv şi prea sărac spiritual. Marinarii aduc din străinatate video playere şi casete cu filme comerciale sau muzică occiden-tală. Se construiesc de zor antene de televiziune, în sud, pentru bulgari, în est, pentru Chişinău, în vest, pentru unguri şi sârbi. Cei mai favorizaţi de soartă sunt locuitorii din vestul ţării: Oradea, Arad, Timişoara, Turnu Severin, etc. Programele televiziunilor din Serbia sunt cele mai apropiate de standardele occidentale. Există incercări de trecere frauduloasă a frontierei, pentru a ajunge în Iugoslavia, apoi, pe la Maribor, în Austria. Traseul este cunos-cut de autorităţile din Iugoslavia şi mulţi transfugi români sunt prinşi şi trimişi înapoi în România. În oraşul Vaslui lucrurile sunt aşezate pentru încă multe dece-nii din viitor. Nimeni nu concepe o altfel de ţară decât socialistă. Privaţiunile sunt o ocazie pentru vasluieni de a se căli şi a deveni mai puternici. Muncile agricole sunt o prioritate pentru regimul comunist al anilor '80. Militari, elevi, studenţi, funcţionari, uneori întreg per-sonalul din fabrici – sunt scoşi toamna la cules porumb şi stru-guri. Cantităţi imense de cereale, fructe, legume, carne şi lactate sunt exportate. Datoria externă de 10 miliarde de dolari trebuie plătită. S-au construit asociaţii agricole mari pe diverse profile: viticultură, pomi fructiferi, legume, creşterea oilor, porcilor, păsărilor, etc. Întreaga producţie merge la export. Satele sunt populate de oameni săraci şi flămânzi, puşi la muncă de şefi zeloşi şi nemiloşi, ameninţaţi cu puşcăria de miliţieni aroganţi şi impertinenţi, deseori brutali şi inumani. Pentru şase ştiuleţi de porumb, furaţi noaptea de la o asociaţie agricolă de stat, primeşti şase ani de închisoare, deoarece ai furat de la stat şi pe timp de noapte. Miliţienii şefi de post din comune sunt mici dum-nezei. Ei pot lua pe oricine, fără un motiv întemeiat şi duce la sediul miliţiei unde îi aplică bătăi cumplite. Nimeni nu are curaj să crâcnească, să comenteze. Viaţa se desfăşoară precum mer-sul în deşert, fără apă şi fără a întrezări vreo speranţă. Se trăi-eşte de azi pe mâine, cu un soi de atitudine slugarnică şi în ace-laşi timp animalică. Plutonierul Răzmeriţă este şef de post în comuna Ivăneşti. Este recunoscut ca un mare bătăuş. E mândru de faima lui şi caută cu orice preţ să găsească “vinovaţi” şi să-i aducă în sediul miliţiei. Îşi exersează calităţile de bătăuş, nu vrea

să le uite, nu-şi pierde pofta de a bate, îi place să bată, îi place rolul său, e mândru de poziţia sa şi de faima sa. Înţelepciunea sătenilor e un soi de teamă umilă împletită cu laşitate. A nu te opune plutonierului Răzmeriţă, a nu-l deranja pe plutonierul Răz-meriţă, înseamnă a fi inţelept. Numai proştii “calcă pe bec” şi ajung pe mâinile plutonierului. E aproape un fel de superioritate în atitudinea acestor înţelepti care au învăţat de la părinţii lor şi de la bunicii lor să nu te pui rău cu autorităţile. La oraş lucrurile nu stau mai bine: trecătorii au ocazia să audă nişte ţipete înfio-rătoare, nişte urlete ce trădează durerea, groaza, deznădejdea, un fel de răcnete ce seamănă cu mugetul vitelor înjunghiate. De unde vin acestea? De la subsolul Militiei judeţene! Acolo se petrec acele scene groaznice, nevăzute şi nepovestite. Doar ur-letul animalic al vreunui nenorocit care a căzut în ghearele bătăuşilor profesionişti ne atrage atenţia asupra necazurilor so-cietăţii noastre, a semenilor noştri. Se vorbeşte despre metode de distrugere a sănătăţii deţinuţilor: nişte săculeţi cu nisip sunt folosiţi pentru a lovi victima în spate, în dreptul rinichilor , sau

mai sus, pentru a-i dizloca plămânii şi a-l nenoroci. Respectivul bătut va muri după un timp din cauza traumelor fizice interne, dar nimeni nu poate fi acuzat de omor deoarece săculeţul cu nisip nu lasă urme. Întelegeţi ? Nici o urmă la exterior, dar organe interne distruse. Observaţi câtă ingeniozitate! Nu oricine este în stare de asemenea inovaţie !... Ţara era plină de dumnezei, primul, pe cale

ierarhică şi cel mai important fiind maistrul din fabrică. Un mais-tru era o persoană extrem de importantă, viaţa supuşilor de-pindea de el şi de gusturile lui şi de pretenţiile lui, cel mai ade-sea – gusturi jalnice şi primitive şi pretenţii de mojic. Pentru un bidon cu vin – ce urma să fie dat drept plocon maistrului (pentru a primi o butelie de aragaz sau chiar un apartament) se făceau eforturi mari, se mergea din relaţie în relaţie (ca în “Lanţul slăbi-ciunilor” al lui Caragiale) până se obţinea respectivul bidon cu vin, să zicem – de 20 de litri. Ce urma cu ocazia înmânării re-spectivului bidon cu vin tovarăşului maistru este greu, dacă nu imposibil de descris. Un talent al linguşirii fără egal, o încercare dusă până la sacrificiu de a intra “sub pielea” maistrului, cău-tarea cu disperare a celor mai bune replici pentru orice vorbă a respectivului maistru, “perierea” lui în chestiuni delicate, cum ar fi capacitatea copiilor lui de a învăţa bine la şcoală sau trăsăturile fizice ale unor membri din familie, sau cuvinte de laudă pentru apartamentul tovarăşului maistru sau pentru vreun obiect ce aparţine acestuia (cum ar fi , de exemplu, undiţa de pescuit), remarci legate de calităţile de pescar ale tovarăşului maistru, sau de calităţile de fotbalist (succes garantat cu linguşirea pe tărâmul aptitudinilor sportive). Trebuia neapărat să ştii care este echipa favorită a tovarăşului maistru, trebuia să-i lauzi nevasta într-un mod ce e la îndemâna doar a unor mari talente în ma-terie de descriere laudativă, trebuia să schimbi partitura în func-ţie de evoluţia dispoziţiei tovarăşului maistru odată cu consumul de vin etc. Dacă aveai fericirea şi şansa de a juca un şah, un remy sau nişte table cu tovarăşul maistru – erai aproape de deznodământul mult dorit: butelia de aragaz sau apartamentul aveau aprobare de la tovarăşul maistru. (continuarea in pagina urmatoare)

CANDVA IN COMUNISM CANDVA IN COMUNISM CANDVA IN COMUNISM CANDVA IN COMUNISM

Camelia

Revista Romanului Manitoban, Volumul 9, Numarul 2 (48)

RSM, Winnipeg, MB, Aprilie 2015 Pagina realizata de

Atelier literar Pagina 7

Camelia

(continuare din pagina anterioara)

Alţi dumnezei erau, în ordine crescătoare: şeful de secţie, inginerul şef, contabilul şef, directorul comercial, directorul eco-nomic, directorul general, secretarul de partid pe întreprindere, secretarul de partid pe oraş (sau pe judeţ) în probleme de propagandă, sau de personal, sau de organizare… Dumnezeii cei mari de la centru erau văzuţi mai rar sau deloc. O categorie aparte de dumnezei erau securiştii, priviţi cu teamă, admiraţie şi respect. Cât despre Nicolae Ceauşescu– el era om bun, era părintele tuturor, era “nea Nicu” sau “tătuca copiilor”, dar el nu ştia săracul de problemele poporului, nu ştia de abuzuri şi de nedreptate, despre foame, frig şi întuneric, despre pile, cunoştinţe şi relaţii, despre teamă şi pierderea speranţei, despre cele lumeşti şi cele sfinte. El avea alte griji, dacă ar fi ştiut neca-zul omului, în mod sigur l-ar fi ajutat. Existau cazuri exasperante de supunere umilă. Mă întrebam cu disperare: “Până unde poate merge supuşenia şi răbdarea concetăţenilor mei?” Apoi reveneam cu înţelegere şi scuze la adresa lor. Educaţia copiilor era corespunzătoare: “Să nu ridici capul împotriva autorităţilor că va fi vai şi amar de tine! Ai înţeles?...” Într-o zi, la cinematograf fiind, urmăream jurnalul (adică acel film documentar ce rula înainte de filmul artistic propriu-zis). Filmul de scurt metraj (jurnalul) era despre Nicolae Ceauşescu, despre Elena Ceauşescu şi despre succesele lor în propăşirea bunăstării materiale şi spirituale în Romania socialistă multilateral dezvoltată. Era o laudă greu de acceptat şi de înghiţit… Cineva de pe un rând (de scaune) din spatele meu a strigat: “Vrem film!” După scurt timp a revenit în acelaşi fel: “Vrem film !... Daţi-ne film!” Cum s-ar zice, acela nu era film, era o batjocură, iar cetăţeanul cerea, în mod justificat, film. După terminarea jurnalului s-a aprins lumina în sala de cine-matograf. Un securist în civil s-a ridicat şi a întrebat pe un ton ferm, cu glas puternic: “Care ai strigat, mă ?... Care ai strigat?”, uitându-se către un grup de tineri aflaţi undeva pe rândurile din spate. Pentru că nimeni nu răspundea, s-a dus şi l-a luat de guler pe unul dintre acei tineri: “Hai cu mine!” Tânărul, speriat de perspectiva de a ajunge în beciul Securităţii, a spus : “N-am strigat eu! Unul din spate a strigat!” şi a arătat cu degetul către cineva. Securistul l-a lăsat pe acesta şi s-a dus la celălalt. “Lasă că vezi tu la Miliţie!” i-a zis, ducându-l cu forţa către sediul Mili-ţiei judetene. “Ai văzut?...”, întreabă o femeie pe unul dintre copiii săi. “Ai văzut ce-a păţit? Să vezi ce rău o încurcă ăla!...Să ai grijă toată viaţa ta să taci din gură şi să nu faci ca ăla!...” Vara anului 1986. Un accident nuclear devastator are loc la centrala atomo-electrică de la Cernobâl, în Uniunea Sovietică, astăzi Ucraina. Are loc o explozie la unul dintre reactoarele cen-tralei, iar norul cu cenuşă radioactivă este împins de vânt şi dus peste mări şi ţări. Efectul radiaţiilor s-a simţit şi în Romania. Au căzut şi resturi radioactive din norii ce au trecut pe deasupra Moldovei şi apoi s-au dus pe direcţia Bucureşti şi regiunile înveci-nate. Iodul radioactiv a fost rapid asimilat de cei expuşi la ra-diaţii şi reziduuri radioactive, chiar dacă s-au dat pastile de iod celor care s-au prezentat imediat la cabinetele medicale. S-au produs modificări în comportamentul şi în metabolismul per-

soanelor afectate de radiaţii. S-ar putea spune ca înşişi fotbaliştii de la Steaua au căpătat un plus de agresivitate şi de motivaţie sub influenţa respectivelor radiaţii nucleare, manifestându-se cu mai mult aplomb pe teren. Este o ipoteză: în cantităţi mici ra-diaţiile nucleare au un efect de stimulent al funcţiilor vitale, un fel de drog care îţi măreşte capacitatea de efort, performanţa fizică şi posibilitatea de exprimare pentru un timp limitat. Oricum, Steaua a câştigat disputa din semifinala cu Anderlecht şi a ajuns să joace finala Cupei Campionilor cu FC Barcelona, la Sevilla, în Spania. În cele din urmă a învins, după executarea loviturilor de la 11 metri. Primirea echipei a fost triumfală. Milio-ane de români au ieşit în stradă pentru a se bucura de succesul echipei Steaua. A fost un licăr de lumină într-un întuneric lugu-bru. Satisfacţia aproape fanatică a unor iubitori ai fotbalului a

fost trecătoare şi derizorie. Sistemul impla-cabil socialist şi-a reluat rolul de torţionar şi ucigaş de speranţe şi de idealuri. Viaţa în România în acele timpuri era prea urâtă ca să fie schimbată în bine doar de un meci de fotbal. Instinctul de învingător era mai de-grabă un jalnic schelălăit de neputinţă. “Am câştigat !” strigau unii, cu ochii dilataţi de satisfacţie şi entuziasm. Era o victorie fără precedent a fotbalului romanesc, dar aşezată pe solul arid al totalitarismului ira-ţional şi cinic. România era batjocura Eu-ropei. Ceauşescu era cel mai dur, absurd şi

paranoic dictator de după al doilea război mondial. Nimeni nu avea nevoie de asemenea caricatură în Europa. “Salvaţi acest popor european!” au strigat nişte inimoşi intelectuali francezi. Salvarea avea să vină peste trei ani. Ion Druţă, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Mihai Cimpoi, Nicolae Sulac şi alţi intelectuali de la Chişinău încercau să sensibilizeze poporul român asupra riscului de exterminare la care este supus. Sofia Vicoveanca este invitată la Chişinău pentru un spectacol monumental ce va fi transmis de televiziune. Publicul este în picioare, aclamă, aplaudă îndelung, îşi exprimă profunde sentimente româneşti şi cântă “Hai să dăm mână cu mână!” Este invocat Ştefan cel Mare, este preamărit Eminescu, se fac rugăciuni pentru biet poporul român, se exaltă latinitatea neamului. Ion Druţă reproşeaza moliciunea, lipsa de vigoare şi pasivitatea românilor. “Moscova şi-a schimbat mentalitatea… Intelectualii ruşi au o altă viziune asupra destinelor popoarelor!” spune Ion Druţă. Este un fel de invitaţie la luptă împotriva dic-taturii, acum când conjunctura politică internaţională este fa-vorabilă… Încerc să inţeleg!... Ce vor comuniştii? Ce urmăresc ei? Ce intenţionează să obţină de la cetăţenii români? În ce măsură Securitatea din România este dispusă să urmeze la nes-fârşit pretenţiile aberante ale conducerii comuniste ceauşiste? Câţi securişti sunt fideli lui Ceauşescu? Câţi dintre ei vor o schimbare în Romania? De ce să trăim rău dacă se poate trăi bine? Doar din cauza datoriei externe? Cât de amplă e comanda nomenclaturii comuniste asupra maselor şi asupra întregii vieţi a societăţii? Ce face armata? Cum îşi explică aceasta patriotismul şi ataşamentul pentru valorile naţionale româneşti?... Aflu de la “Europa liberă” că un grup de generali au încercat să pună în aplicare un complot împotriva lui Nicolae Ceauşescu … (continuarea in numarul urmator)

CANDVA IN COMUNISM CANDVA IN COMUNISM CANDVA IN COMUNISM CANDVA IN COMUNISM

Revista Romanului Manitoban, Volumul 9, Numarul 2 (48)

RSM, Winnipeg, MB, Aprilie 2015 Pagina realizata de

drumetii Pagina 8

Camelia

NOT E D E D R UM D I N C UB A

Am petrecut o săptămînă în Cuba în a doua jumătate a lunii ianuarie. A fost prima ocazie să vizităm insula si poate ultima, avînd în vedere că restabilirea relatiilor cubano-americane va aduce schimbări radicale si perioada de tranzitie va fi “interesantă” si va dura cîtiva ani. Am ales un complex hotelier în Cayo Santa Maria, care este parte din arhipelagul Jardines del Rey, situată pe coasta de nord a Cubei, spre Oceanul Atlantic. Zbor direct din Winnipeg, vreo 4 ore si ceva, fără escală, foarte convenabil. Este adevărat că punctul terminus e Santa Clara, pe insula mare, si de acolo

mai este un drum de o oră si jumătate cu un autocar foarte comfortabil, dar arata ca o excursie. Ghida a prezentat informatii despre localitătile prin care am tre-cut cît eram pe uscat, după care a urmat o portiune de vreo 46 km pe un drum construit prin mare, de fapt

un dig, în care au intercalat cite un pod cam la fiecare kilometru pentru a facilita migrarea vietuitoarelor marine. Un singur pod permite trecerea bărcilor dint-o parte în cealaltă. Au muncit 10 ani să construiască drumul si este de-a dreptul impresionant! Cubanezii au fost foarte bine organizati; totul a mers ca la carte, de la aterizare si pînă am ajuns în camera, care a avut tot comfortul, inclusiv un seif foarte încăpător si o selectie surprin-zător de bună de programe TV. Complexul de hotel este urias, avand 22 de clădiri cu camere, plus toate facilită-tile aferente, fiind usor de ajuns peste tot. Noi am avut norocul de a fi cazati într-o clădire foarte aproape de plajă, de unul din bazinele principale, de baruri si res-taurant, o pozitie foarte bună cu adevarat! Pentru noi plaja a fost cea mai importantă si a fost exact cum ne asteptam, ca de vis, nisip fin ca si făina, apa limpede ca la-crima, valuri domoale sau deloc, apa care adîncea gradual si o plajă continuă, neîntreruptă de peste 6 km, tocmai bună pentru o plimbare lungă. Bărci cu motor nu sunt permise în Cayo Santa

Maria ceea ce adaugă la atmosfera de relaxare to-tală. Mîncarea a fost bună, varietate adecvată, restau-rantele à la carte bune, iar romul cubanez, cafeaua espresso si cappuccino si muzica cubaneză le pot cali-fica excelente. Spectacolele de seară au fost foarte bune, ca si în majoritatea hotelurilor. Personalul a fost la înăltime, sînt foarte amabili si săritori să satisfacă vizitatorii; au o viată grea, salariile lunare sînt în jur de $20, deci orice primesc în plus de la vizitatori ca o recompensă pentru treaba bună pe care o fac, este lucru mare pentru ei. Ziceam de drumul de acces, mai trebuie să adaug, că accesul este limitat la turisti si la angajatii de la hoteluri, deci nu sînt persoane nedorite pe insula, caractere dubioase, vînzători de diverse pe plajă, ceea ce elimină grija pentru securitate per-sonală. Avînd doar o săp-tămînă la dispozitie, ne-am bucurat de plajă si n-am plecat în excursii. Este un orăsel interesant în apropiere, Remedios, care a fost fondat în 1515 si are o biserică veche, care e a doua clădire ca vechime în Cuba; altă excursie tentantă ar fi fost cea la Havana, care merita văzută cat mai are farmecul ei current, înainte ca McDonalds, Foot Locker, Starbucks si altele să-i schimbe carac-terul, dar excursia respectivă ar fi ocupat două zile din sejur si am zis că e prea mult. O treabă negativă, accesul la Internet este practic inexistent, dar asta poate ajută la o deconectare totală. Informatii utile: În Cuba este o singură bancă si ratele de schimb valutar sînt aceleasi la orice filială, fie la aeroport, hotel sau orice localitate; de asemenea nu există nici taxe, deci pre-turile la “Duty Free” sînt aceleasi ca oriunde. Ar mai fi multe de spus, dar concluzia este că a fost foarte bine si frumos, păcat că a fost scurt!

Kalman si Monica Lipniczky

CUB AN E Z I C E L E B R I

Leader-ul poli-tic marxist Fidel Castro a fost presedin– tele Cubei din 1976 la 2008. A fost al treilea copil al familiei

(sase in total). Tatal sau, Angel, a fost un bogat latifundiar (trestie de zahar) originar din Spain.

A n d r é s Arturo García Menéndez s-a nascut pe 12 aprilie 1956, in Havana, intr-o familie bogata (tatal latifun-

diar si avocat). Andy Garcia este recunoscut ca actor si regizor de prestigiu la Hollywood.

José Raúl Capablanca s-a nascut pe 19 nov 1888 in Havana. A cas-tigat campionatul mondial de sah (1921) invingandu-l pe Emanuel Lasker si a pierdut titlul (1927) in partida cu Alexander Alekhine. Cu totul un sahist remarcabil, in cariera competitionala dintre

1916-1924, nu a pierdut nici un singur joc. In 1942 a suferit un atac cerebral in timp ce urmarea campionatul Manhattan Chess Club si a murit a doua zi.

Revista Romanului Manitoban, Volumul 9, Numarul 2 (48)

RSM, Winnipeg, MB, Aprilie 2015 Pagina realizata de

Eu si pet-ul meu Pagina 9

Camelia

HEXY În iulie 2011, eram cu Mich (acum soțul meu) la Petcetera să luăm mâncare pentru pisoiul Mo'glee. Cum numai Mich poate să țină calea dreaptă și să nu se abată de la planul stabilit, eu am virat la stânga ime-diat de la intrare, să văd ce mai e nou în vitrina cu vânzări. Așa am remarcat că pe una din fetele care lucrau acolo stăteau atârnate niște mâțuci de cam o palmă fiecare și diferite culori. A zis că erau toate înrudite. Nu prea semănau cu "europenele ordinare", cum le ziceam noi, iar mie, pe una negruță cu ochișori verzi și blanita ultra-catifelată, mi s-a pus pata. Dar la $499+taxe, Mich mi-a reamintit

că e de patru ori cât rata de adopție nor-mală ($125 pentru pisici adulte și $175 pentru pisicute la SPCA, pentru cei interesați). Am conchis că precis o ia alt-cineva cât de curând, așa micuță și drăguță cum era. Drept pentru care am plecat, doar cu mâncarea pentru care ne dusesem de fapt în ziua aceea la Petcetera (o minune pentru noi!). După o lună când am revenit, mâțucă mică si neagră tot acolo era! Și tot agățată de cămașa fetii... a zis că le scot din când în când să le obișnuiască cu oamenii. $399 de data asta. După o lună... dap, tot acolo! $299, si era septembrie deja, ceea ce însemna că petrecuse deja 4 luni în vitrină (fusese născută în mai). Și ca să fie clar, nu de bani ne era, ci de principiu: e mai bine de luat o mâță mai in vârstă, că se usucă săracele în centrele de adoptie; pe astea mici și tinere mai repede le iau părinții pentru copii, că-s dragute, jucause, nu au obiceiuri formate, etc, etc. Dar în octombrie, când ne-am dus iar, să cad pe spate: micuța (ceva mai mare acum) tot în vitrină! Am zis așa ceva nu se poate, de obicei nu trece o săptămână, astea mici se duc mai ceva ca pâinea caldă. "Cum se face că încă e aici?", am întrebat. Răspunsul, pe cât de trist, pe atât de amuzant : "Pentru că e neagră și oamenii o evită din superstiție. Plus că mai

are și defecte naturale!!"… "Cum adică, ce are?" Nici nu apucă tipa să deschidă gura, că numai ce înşfac eu fiara de după gât, o învârt pe toate părțile - luând aminte la componentele principale - să văd ce are. Și, ce să aibă inculpata? Căpșor cu urechiușe ascuțite, trunchi mlădios, patru picioare, coadă ce comunica considerabilă energie și curiozitate, exact cum îmi adu-ceam aminte c-a zis profa’ la zoologie într-a șasea... ne uităm eu şi Mich unul la altul cu o privire de, vorba ceea ... mâță-n ca-lendar și ațintim aceeași privire din cale afară de intelectuală către vânzătoare, în așteptarea frenetică a răspunsului. "Are... piciorușe interesante...", vine raspunsul. Mă apuc iar de controlat, de la capătul inferior de data asta, mă uit, calculez... uhh, două în față plus două pe spate... 4, da, așa ne-a învățat la zoo, deci ce ar fi așa interesant... ca să ne dăm seama că e… polidactilă: are mai multe degețele decât e standard, 6 la fiecare lăbuță, ca să fim preciși! De obicei sunt 5, dar ea are lăbuțele din fata ca mănușile cu un deget, decat ca sunt … două degete mari (fără glumă), ceea ce le face extrem de agile la cățărat și prins “cadouaşe” pentru mândrii părinți, pe când cele din spate sunt mai late, ceea ce face că respectivele “cadouaşe “ sa nu o simta/auda aproape deloc când merge. Surprize, surprize!!

Se cheamă în mai multe feluri pisicile polidactile, dar cel mai mult ne place nouă "Hemingway’s Cats", pentru că genialul autor american le-a iubit enorm; atât de mult chiar, că nu numai că a avut o colecție întreagă de pisici primite din toate colțurile lumii, ba chiar cu limbă de moarte a lăsat scris ca urmașii și urmaşele

colocatarilor proprietății sale din Key West, Florida să fie îngrijite cu atenție,

așa încât să fie întotdeauna pisici polidac-tile la casa lui, chiar și după ce el s-a sătu-rat de trăit într-aşa Rai pe Pământ. Acum să spun drept: de niște luni ne tot bătea gândul să luăm o a doua felină drept companie pentru Zvăpăiatul, si cum negruța nu se dăduse dusă încă, ba chiar au și lăsat prețul cât la o adopție normală (ca să scape de ea, nu? ceea ce sună pe atât de urât, din păcate, pe cât e ea de frumușică și elegantă, "Tuxedo" se cheamă astea negre cu plastron), am zis, fie ce o fi! Iar dacă unui laureat al premiului Nobel i-au plăcut atât de mult ca fiind speciale, încât să le lase moșia din Florida, m-am gândit că și noi am fi ok cu una mică, timidă și catifelată! Deci de Halloween 2011 ne-am luat pisică neagră! Iar pentru că are 24 de degețele în total, o cheamă HEXY, vari-anta mai scurtă și mai sexy a numelui ei din certificat : Hexa (6) Quadra (x4) Pod ("6 deș’te, 4 picioare") că tot doamna de zoologie ne-a zis că toate vietățile au nume în limba răs-hăt!-stră-bunicului Traian! De atunci numai noroc ne-a adus, câte degețelele, atâtea și bucurii. Acum numai Nobelul îl aștept și invitația la moșie!

AMY HAL

Hemingway with his cats; a direct descended in insertHemingway with his cats; a direct descended in insertHemingway with his cats; a direct descended in insertHemingway with his cats; a direct descended in insert

O mâțucă specială

HexyHexyHexyHexy

Revista Romanului Manitoban, Volumul 9, Numarul 2 (48)

RSM, Winnipeg, MB, Aprilie 2015 Pagina realizata de

traditii Pagina 10

Camelia

Sambata din 4 aprilie a.c. a fost o zi minunata, una cum n-a mai fost, pentru ca toti cei prezenti la Atelierul de incondeiat oua, cu mic cu mare, am intrat intr-o lume de mult uitata (de cei maturi) sau necunoscuta (de cei mici) si ne-am simtit cu totii absolut min-unat! Am raspuns “prezent” la mesajul RSM-ului prin care eram instiin-tati ca sambata la ora 14:00, la Biserica Sfantul Dumitru vom avea prilejul sa invatam sa incondeiem oua. Aflasem de anul trecut ca vom avea parte de ceva cu totul inedit! Locurile erau limitate la doar 12 participanti si a fost minunat sa constatam cu parintii si-au inscris copiii, dar de fapt au decis sa ramana si sa participe si ei la aceasta activitate. Dori Bularca ne-a initiat cu rabdare, pricepere si arta - si desigur zambet! - in tainele acestui mestesug, dar nu inainte de a ne face o succinta prezentare a pregatirilor facute in prealabil, pen-tru ca atelierul sa decurga in bune conditii, anume alegerea, spalarea, degresarea si fierberea oualor si pregatirea vopselelor. Am aflat ca Dori incondeieaza oua cu familia sa de la varsta de 5 ani si ca la Intorsura Buzaului, locul sau natal, ouale se incondeiaza de obicei intr-o singura culoare. In acest sens, fiecare din borcanele continand vopselele gata pregatite, avea si o eticheta care mentiona culoarea si semnificatia culorii, in acceptiunea localnicilor. Astfel rosul este simbolul vietii, sangelui, soarelui, focului, dragostei si bucuriei de viata; galbenul este simbolul luminii, tineretii, fericirii, recoltei, ospitalitatii; negrul este simbolul statorniciei, eternitatii; verdele este simbolul reinoirii naturii, prospetimii, rodniciei, sper-antei; movul este simbolul stapanirii de sine, rabdarii, increderii in dreptate; in fine albastrul este simbolul cerului, sanatatii si vitalita-tii. Modul de incondeiere este bazat pe folosirea unui “toc” de diferite calibre, astfel incat sa se traseze diverse modele pe oul imaculat, care vor fi apoi revelate o data cu vopsirea oului si in cele din urma

topirea si indepartarea cerei. Modelele au si ele diverse nume: “Calea ratacita”, “Frunza de stejar” , “Radasca”, “Moara de vant”, “Laba gastei”, “Bradutul”, etc. Cu totii am exersat initial in monocro-matica, dar “doamna instructoare” ne-a incurajat sa pasim spre alte… orizonturi, astfel incat in urmatoare ora, deja au apa-rut mici capodopere policromatice spre bucuria noastra, lauda cursantului (ex: Alina Trocaru, Kashe Channer, s.a) si mandria doamnei instructoare :-)! In imagini puteti vedea rezul-tatele creativita-

tii, bucuriei si spiritului de echipa din dupa amiaza de sambata! Copiii au fost cuminti si captivati, drept dovada au lucrat atent si independent. Parintii, mai mult sau mai putin tineri, nu s-au lasat mai prejos! Multumiri alese Dorinei Bularca, aju-toarelor Angarta Frincu si Daniela Stroescu, RSM-ului pentru initiativa si sponsorizarea tuturor materialelor si Bisericii Sfantul Dumitru pentru oferi-rea spatiului. Promitem sa venim si la anul! Sambata din 4 aprilie am urcat cu totii dealurile Intorsurii Buzau-lui si de acolo am privit cu ochii copilariei, fericiti si luminati, prologul sarbatorilor de Paste! Multumim, Dori! Camelia

Paine cu maia Ingrediente: Pentru maia: Faina: 73 g; apa calduta: 73 g; maia matura: 14 g; rezulta 160 g maia lichida. Pentru aluatul final: Faina alba: 120 g; faina integrala de grau: 200 g; apa calduta: 220 g; maia lichida: 160g (toata de mai sus); germeni de grau: 16 g; sare: 8 g. Modul de preparare: 1) Maia: amestecati intr-un vas apa, maia matura si faina, si lasati la crescut 8-12 ore, cand suprafata va fi acoperita par-tial de bule. 2) Painea: Intr-un vas inca-pator, dizolvati in apa maiaua de mai sus (aceasta va pluti la suprafata apei) ame-stecand bine; adaugati faina amestecand pana la omogenizare. Acoperiti si lasati sa stea ~30 min. Intre timp, prajiti germenii de grau intr-o tigaie, fara ulei, la foc me-diu. Miscati tot timpul tigaia sau ameste-cati cu o spatula pentru o colorare uni-forma a germenilor. Transferati-i pe o farfurie plata ca sa se raceasca. Dupa tre-cerea timpului de 30 min, presarati sarea deasupra aluatului si mixati cateva mi-

nute, adaugand 20 g apa, daca aluatul o cere. Adau-gati germenii de grau si mixati din nou cateva mi-nute. Se framanta direct in vas cu impaturiri succesive si rotirea vasului dupa fie-care impaturire. Din cand in cand treceti cu o spatula peste peretii vasului pentru a elibera alua-tul prins. Transferati aluatul intr-un vas mare dreptunghiular, uns cu putin ulei, acoperit, si lasati-l la fermentat doua ore, timp in care faceti doua seturi de intinderi si impaturiri direct in vas, la interval de 40 de minute diferenta. Dupa cele 2 ore, in-fainati blatul de lucru si rasturnati aluatul pe blat. Dati-i o forma rotunda sau ob-longa, acoperiti si lasati sa stea 20 min, ca sa se relaxeze. Apoi dati-i forma finala dorita si asezati aluatul cu sigiliul in sus (sigiuliu - opusul suprafetei netede, finale a painii) intr-un vas/cos infainat gen “Banneton” sau “Brotform” sau in lipsa acestora, intr-un vas in care ati pus o panza de in/bumbac presarata cu faina. Acoperiti vasul cu o panza si introduceti cu

totul intr-o punga de plastic pe care o inchi-deti etans. Lasati alua-tul la dospit 2h-2h:30min. Cu o ora inainte de a coace painea, preincalziti cup-torul la 240°C (460 F) cu piatra de copt inaun-

tru (daca aveti) si pregatiti metoda de copt cu abur, adica bagati o tava cu apa in cuptor, 10 minute inainte de a baga painea. In final, rasturnati painea pe har-tie de copt (sigiliu in jos), crestati-o si introduceti-o in cuptor, pe piatra; daca nu aveti piatra, pe hartia de copt intr-o tava. Se coace la 240°C/15 min cu aburi, si apoi la 230 (440F)°C/25-30 fara aburi. Va doresc pofta buna, dragi prieteni, si daca aveti intrebari despre painea cu maia, primesc

cu drag intrebarile voastre (tel 204-452-2182).

Pentru cei care sint interesati, pot sa va dau

maia sa incepeti si voi sa coaceti painea prin

aceasta metoda, organica si deosebit de sana-

toasa. Cu siguranta va veti indragosti de gustul

unic al acestei paini!

Liliana Ionita (Reteta preluata de pe blogul Codrutei Popa,

codrudepaine.ro)

P A I N E A N O A S T R A C E A D E T O A T E Z I L E L E

A T E L I E RU L D E I N CONDEA T E L I E RU L D E I N CONDEA T E L I E RU L D E I N CONDEA T E L I E RU L D E I N CONDE I A T ( “ I N CH I S T R I T ” ) OUAI A T ( “ I N CH I S T R I T ” ) OUAI A T ( “ I N CH I S T R I T ” ) OUAI A T ( “ I N CH I S T R I T ” ) OUA

Kashe Channer

Revista Romanului Manitoban, Volumul 9, Numarul 2 (48)

RSM, Winnipeg, MB, Aprilie 2015 Pagina realizata de

Here’s the basic method to dye eggs: Combine 4 cups of water, 2-3 tablespoons of distilled white vinegar, and the dyeing ingredient. Bring to a boil and let simmer for 30 minutes. Strain the solution into a large bowl, and let the hard-boiled eggs steep in the solution for 30 minutes (lighter color) to 4 hours (deeper color) or even 24 hours. Here are some natural recommended ingredients for making a variety of colors. Typically, you should

use about 4 cups of fresh produce or 1-2 tablespoons of a spice. Pink/Red Eggs: cranber-

ries, raspberries, coarsely grated beets Yellow Eggs: ground turmeric, lemon or orange peels, chamomile or green tea Orange Eggs: chili powder, paprika Green Eggs: spinach, kale Blue Eggs: blueberries, blackberries Purple Eggs: hibiscus tea, red wine.

de la Sorin Frumuselu www.beyonddiet.com

Fara drojdie, fara framantat fara batai de cap, mai ales daca nu vreti sa framantati cozonac! Metoda este foarte simpla, anume o pasca fara aluat, iar combinatia de ciocolata si branza de vaci este absolut delicioasa!

Blatul (partea de cioco-lata): 200g faina, 200g zahar, 200g unt, 100ml lapte, 35g cacao, 4 oua, 1 praf sare, 1 pliculetz parf de copt, 1 esenta de rom. Amestecati untul cu zaharul, apoi ouale trep-tat, cacaoa, faina si trep-tat laptele si aromele. Coaceti pentru 20 mi-nute doar si apoi adau-

gati deasupra umplutura:

Umplutura: 700g branza de vaci grasa, 200g smantana, 250g vanilie, 2 oua, 150g faina, 100g unt, coaja de la o lamiae, 100g stafide, cioocolate chips. Dati totul la cuptor pentru inca 45–50 minute. Pofta buna! www.jamilacuisine.ro

Totusi, ce fel de Paste fara ... cozonac? Pentru zilele de dupa Paste, o salata de fructe e tocmai buna: umpleti un cantalup cu fructe taiate, aromati cu rom si ornati cu frisca. Camelia

CA LA MAMA ACASA Pagina 11

A L L A B O U T O R G A N I C

P A S C A I N D O U A C U L O R I

P E N T R U C O P I I I N O S T R I

Cuibul cu surprize Umpleti un balon cu oua mici de ciocolata; umflati balonul din cand in cand sa incape cat mai multe; apoi umflati balonul sa fie oval; inmuiati sfoara alba in aracet si infasurati balonul intr-o retea destul de deasa; puteti aplica vopsea in diferite nuante pentru a face “cuibul” cat mai atragator; lasati-l la uscat; spargeti balonul cu acul sau cu o foarfeca si extrageti-l prin gaurile plasei, in asa fel incat bomboanele de ciocolata sa ramana inauntru. Copiii vor fi foarte fericiti sa participe la confectionarea propriului lor cadou! Cum vor scoate bomboanele? Nici o grija, se descurca ei!!

www.DaveHax.com

Camelia

Catalina este mai bine dupa cei doi ani de la accident/operatie in care a urmat tot felul de terapii. Oricum, se pare ca are afazie si va primi pe viata o asigu-rare / pensie de handicap, suma ce poate fi transferata oriunde in lume…. Se pare ca ea nu vroia sa vada pe ni-meni si se ascundea in camera ei. Catalina arata bine, avea obrajii rosii si arata in forma. Am aflat ca asteapta cu nerabdare sa se intoarca in tara, unde vor pleca definitiv in 6 martie ac, iar acolo sa manance cas :-)!

De la Catalin Gheorghiu

Montreal

RSM, Winnipeg, MB, Septembrie 2014

Revista Romanului Manitoban, Volumul 8, Numarul 5(45)

La final

Materiale de la: AMY HAL Catalin Gheorghiu Dorina Bularca Dumitru Padeanu Eugen Hulub

Gabriel Petric Gabriela Popescu Gil Haidau Kalman Lipniczky Lili Lazaroiu Liliana Ionita

M ihaela Halpert Monica Lipniczky † Nicolae

Paula Fridman Sorin Florentin Frumuselu Sorin Trocaru

Victor Malanca Viorel Oros Alte surse: www.beyondiet. com www. jami lacuis ine. com www.DavidHax. com Www.onl inereport. ro

ROMB este publicat de The Romanian Society of Manitoba Inc. de 6 ori pe an si este oferit gratuit membrilor comunitatii romanesti din Manitoba, precum si prin email rudelor sau prietenilor acestora. Conceptia grafica apartine colectivului fondator al acestei reviste, iar munca redactionala este strict voluntara. Informatiile din arti-colele publicate sunt atat originale, cat si preluate din alte surse mass-media. Materialele preluate nu exprima punctul de vedere al RSM. Pentru materialele originale va rugam sa luati legatura direct cu cei care au semnat articolele respective. Si noi ne dorim o editie bilingva, deci oricine doreste sa ajute cu traducerea, este mai mult decat binevenit. Va suntem recunoscatori daca pana atunci traduceti pentru sotiile, sotii, prietenii sau copiii dvs.

Colectivul de redactie:

Camelia Stefanovici— redactor sef / editor fondator (cstefano@shaw.ca)

Angarta Frincu– redactor sef adjunct / editor (buletinmb@gmail.com)

Mihaela Radu– redactor / editor / membru fondator (mihaela@mymts.net)

M U L T U M I R I L U I J U L I A N G I U B E G A S I R I C O H , P E N T R U T I P A R I R E , I A R M I H A E L E I P E N T R U E X P E D I E R E A G R A T U I T A A R E V I S T E I R O M A N U L U I M A N I T O B A N

234 Tweedsmuir Road

Winnipeg MB, R3P 1Y3

cstefano@shaw.ca

ROMB

Pagina 12

Pagina realizata de Camelia

Paul Miller, un bărbat care credea că internetul îl făcea nepro-ductiv şi că îi corupea sufletul, a ales să trăiască „offline” timp de un an. El a revenit insa online, şi a împărtăşit cele 5 lecţii pe care le-a învăţat din „abstinenţa” de la internet, scrie Business Insider. La ora 23.59, pe 30 aprilie 2012, Miller şi-a scos cablul de internet, şi-a oprit Wi-Fi-ul, iar smart-phone-ul l-a înlocuit cu un telefon fără acces la inter-net. „Scopul meu a fost să descopăr ce efecte avea internetul de-a lungul anilor. Să înţelegi internetul înseamnă să îl studiezi de la distanţă”, a declarat Miller. La începutul experimentului, totul a fost în regulă pentru Miller, însă în timp, el spune că a realizat că se înşelase cu privire la internet. „De îndată ce înţelegem modurile în care in-ternetul ne corupe, putem în sfârşit să ripostăm”, a adăugat Paul.

Cele 5 lecţii învăţate: 1. Internetul nu mă oprea de la a fi creativ sau productiv. Eram singurul responsabil pentru neajunsurile mele.

2. Cărţile sunt bune şi nu ai nevoie de internet pentru a învăţa lucruri noi, dar pentru a citi ai nevoie de motivaţie, chiar şi în lipsa internetului. 3. Să primeşti zeci de scrisori pe săptămână poate fi la fel de copleşitor ca primirea a sute de email-uri pe zi. 4. Fără internet este mai greu să intri în legătură cu oamenii. “Este mai uşor să scrii un mesaj sau

să chat-uieşti decât să vizitezi pe cineva” 5. Un “prieten pe Facebook” este mai bun decât nimic. (n.r) - Ar fi interesant sa aflam parerile cititorilor nostri despre

viata cu si fara Internet.

Youth Ambassadors Amelia Grace Vlaming

Lucas Alexander Giubega

Adult Ambassadors Andrea Rozbacher

Alexander Rozbacher

Felicitari si succes in importanta misiune! Con-gratulaions and good luck in your endeavours! Everybody, stay tune for RSM’s messages re-

garding volunteering with the Romanian Pavilion!

VA DORESC SARBATORI FERICITE!

Multumesc dvs si Asociatiei romane pentru aran-jarea unei intalniri de cenaclu romanesc.

Corneliu Florea

A guy texts his neighbor: "Bob, I'm sorry. I've been rid-

dled with guilt and I have to confess: I have been helping myself to your wife when you're not around, probably more than you. I know it's no excuse but I don't get it at home. I can't live with the guilt any longer. I hope you'll ac-cept my sincerest apology. It won't happen again." The man, feeling outrage and be-trayed, grabs his gun goes into the bedroom and without a word shoots his wife. Moments later the guy gets a second text: "Damn! I really should use spell check! That should be "wifi"… Sorry!! De la Paula Fridman/Gil Haidau

V E S T I D E S P R E C A T A L I N A Z A M B I T I , V A R O G !

U N A N F A R A I N T E R N E T

2015