REVISTĂ NAŢIONALĂ decultură,politicăşiştiinţă ANUL XXII·N ... · lui, ci, obişnuiţi...

REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XXII · NR. 7 (712) · IULIE 2011

� �

� �

CK

NNICOLAEICOLAE BBREBANREBAN ■■MMIŞCAREAIŞCAREA LEGIONARĂLEGIONARĂ

BBOGDANOGDAN CCREŢUREŢU ■■PPRIVINDRIVIND REALITATEAREALITATEA

PEPE SUBSUB FUSTĂFUSTĂ

DDANAN MMIRCEAIRCEA CCIPARIUIPARIU ■■RRECAPITULAREECAPITULARE PENTRUPENTRU

GUVERNAREAGUVERNAREANNICOLAEICOLAE MMANOLESCUANOLESCU

AANCHETANCHETA CCONTEONTE ■■ÎÎMBLÂNZIREAMBLÂNZIREA

DIFERENŢEIDIFERENŢEI

SSTEREOTIPIZAREATEREOTIPIZAREASOCIALĂSOCIALĂ AA

SCRIITORULUISCRIITORULUI (I)(I)MMARAARA MMAGDAAGDA MMAFTEIAFTEI ■■DDEE CECE ESTEESTE CCÉLINEÉLINE UNUNAUTORAUTOR CONTROVERSATCONTROVERSAT

Anul ContemporanulAnul Contemporanul ■■ 130130

NAE IONESCU

CORNELIU ZELEA CODREANU

EMIL BRUMARU

2

ANUL XXII �� Nr. 7 (712)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

AURA CHRISTI(redactor-şef)

ANDREI POTLOGCARMEN DUMITRESCUMIHAELA DAVID

Corespondenţi din străinătate:MONICA SĂVULESCU-VOUDOURI (GRECIA)EMIL RAŢIU (ITALIA)EUGENIA DUMITRIU (SPANIA)PHILIPPE PALINI (FRANŢA)MIRCEA GHEORGHE (CANADA)

Rubrici:ŞTEFAN BORBÉLY, IRINA PETRAŞ, NICOLAE BALOTĂ, FLORIN OPRESCU, IULIAN BOLDEA, RĂZVAN VONCU, MARIAN VICTOR BUCIU, CĂLIN CĂLIMAN, DANA DUMA, IONEL NECULA

Vignetele rubricilor – LAURA POANTĂViziune grafică – MIRCIA DUMITRESCU

Apare sub egida UNIUNII SCRIITORILOR

Editor:Asociaţia CONTEMPORANUL

ISSN 1220-9864Revista este înregistrată la Oficiul de Statpentru Invenţii şi Mărci (OSIM)

Adresa: Asociaţia CONTEMPORANULO. P. 22, C. P. 113Sector 1, Bucureşti Cod 014780Tel./Fax: 021. 212 56 92 Tel.: 021. 310 66 18

Revista este membră a AsociaţieiPublicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER)www.apler.roRevista este membră a Aso ciaţiei Revistelorşi Publicaţiilor din Europa(ARPE)E-mail: [email protected]

Număr apărut cu sprijinul Administraţiei FonduluiCultural Naţional

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂare 40 de pagini

Partener: SC ERC PRESS SRL Tipar: SC Es Print s.r.l. &

Asociaţia EUROBUSINESS

Unica responsabilitate a revisteiCONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂeste de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaborato-rilor ei. Responsabilitatea pentru conţi nutulfiecărui text, conform Art. 205-206 CodPenal, revine exclusiv autorilor

Ilustrăm acest număr cu fotografii realizate de MIRCEA MARIAN

la Hong Kong

APELPENTRU SALVAREA CULTURII

ROMÂNE VIIsemnat de 900 de

personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.Pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

SUMAR

Nevoia de celălaltDAN MIRCEA CIPARIU � RECAPITULARE PENTRU GUVERNAREANICOLAE MANOLESCU / 2ModeleNICOLAE BREBAN � MIŞCAREA LEGIONARĂ/ 3LecturiIRINA PETRAŞ � PARANTEZE/ 4Cărţi, cărţi, cărţiALEX ŞTEFĂNESCU � RENAŞTEREA UNEI SCRIITOARE/ 5(Con)texteMARIA-ANA TUPAN � LECTURI MATEINE/ 6LecturiŞTEFAN BORBÉLY � EUROMORPHOTIKON/ 7Cronica literară RĂZVAN VONCU � DRUMUL LA ZID ŞI DECONSTRUCŢIA CODULUIROMANULUI TRADIŢIONAL / 8Foamea de a fiAURA CHRISTI � NEGRĂITA BUCURIE DE A IUBI/ 9ProfilADRIAN DINU RACHIERU � DUMITRU RADU POPESCU – ISTORIE ŞIMEMORIE / 10LecturiCONSTANTINA RAVECA BULEU � DEIMOGRAFIA/ 11CărţiBOGDAN CREŢU � PRIVIND REALITATEA PE SUB FUSTĂ/ 12LecturiCĂTĂLIN GHIŢĂ � I. ALTERITATEA CA EXOTISM. O TENTATIVĂ DECIRCUMSCRIERE TEORETICĂ / 13Pe cont propriuLIVIU IOAN STOICIU � SE APROPIE O PLANETĂ APOCALIPTICĂ DEPĂMÂNT?/ 14PolemiceMAGDA URSACHE � JOCURI CENESASICE (II)/ 15LecturiMARIAN VICTOR BUCIU � INCOMODUL MARINO/ 16IRONIM MUNTEAN � DE-A V-AŢI ASCUNSELEA/ 17CĂRŢIIULIAN BOLDEA � METAMORFOZELE DAMNĂRII/ 18LUCIAN GRUIA � HORIA BĂDESCU – FĂRĂDECHIPUL LUMII/ 18Clubul Ideea EuropeanăAncheta ConteÎMBLÂNZIREA DIFERENŢEISTEREOTIPIZAREA SOCIALĂ A SCRIITORULUI (I)/ 19Anchetă realizată de ADRIANA TEODORESCUGHEORGHE SCHWARTZ � DANIEL VIGHI � RĂZVAN ŢUPA �ŞERBAN AXINTE � OVIDIU BARON � EMIL RAŢIU �MARIA-ANA TUPAN � DORIN ŞTEFĂNESCU � MARIANA GORCZYCAPolemiceLIVIU ANTONESEI � UNIUNEA SCRIITORILOR IN VRIE?/ 28BOGDAN CREŢU � CÂTEVA SCENE DIN VIAŢA LITERARĂ/ 28ADRIAN SUCIU � FARISEUL MANOLESCU ŞI SFERTOAUTORII/ 29LIVIU IOAN STOICIU � AM LUAT POZIŢIE DE DREPŢI: TRĂIŢI, DOM' MANOLESCU! NE ÎNTÂLNIM IAR LA TREBUNAL… CARAGIALE EPE FAZĂ, PE CUVÂNT!/ 30PolemiceAURA CHRISTI � CAZUL BREBAN. „MISTIFICAREA MATERIALELORDIN ARHIVA CNSAS”. ÎNDREPTARDOMNUL AMBASADOR UNESCO LA PARIS ŞI… CONSTITUŢIAROMÂNIEI (II)/ 32FilmDANA DUMA � STRATEGIE ŞI TALENT/ 33CĂLIN CĂLIMAN � PERSONALITĂŢI ŞI STILURI ÎN FILMUL DOCUMENTAR/ 34Cronica plasticăLUIZA BARCAN � ELENA CARE NE BÂNTUIE/ 35Corespondenţă din ItaliaADRIANA TEODORESCU � AŞ FI PUTUT SĂ SCRIU DIN ROMA/ 36Corespondenţă din Franţa MARA MAGDA MAFTEI � DE CE ESTE CÉLINE UN AUTOR CONTROVERSAT/ 37Revista revistelor„TRIBUL” CONTE/ 38POLEMICEMARIN RADU MOCANU � UN SFAT FĂRĂ NICI O NOIMĂ?/ 39

În ultima vreme, Uniunea Scriitorilor dinRomânia, mai bine spus conducerea acestei orga-nizaţii non-guvernamentale!, a fost ţinta maimultor critici ce au argumentat demisii (Nicolae

Breban, Daniel Cristea-Enache, Iulian Tănase), autosus-pendări (O. Nimigean) sau incredibile cereri de excluderepentru Adrian Suciu şi Liviu Ioan Stoiciu. La mijloc, proşi/sau contra, a fost pusă sub evaluare, critică sau obedien-

tă, guvernarea USR în cei 6 ani sub preşedinţia lui NicolaeManolescu. Prietenul meu Horia Gârbea, cu un ton prăpăs-tios, a găsit o explicaţie tranşantă: e vorba de o „campanienaţională” şi o „campanie murdară” împotriva USR! Cumîmi e mai prieten adevărul, încerc în cele ce urmează să facpropria mea recapitulare despre guvernarea lui NicolaeManolescu.

Dan Mircea CipariuRecapitulare pentru guvernarea Nicolae Manolescu

� NNeevvooiiaa ddee CCeellăăllaalltt

În ultima vreme, Uniunea Scriitorilor din România, mai bine spus conducerea acestei organizaţii non-guvernamentale!, a fost ţinta mai multor critici ce au argumentat demisii (Nicolae Breban, Daniel Cristea-Enache, Iulian Tănase), autosuspendări (O. Nimigean) sau incredibile cereri de excludere pentru AdrianSuciu şi Liviu Ioan Stoiciu. La mijloc, pro şi/sau contra, a fost pusă sub evaluare, critică sau obedientă,

guvernarea USR în cei 6 ani sub preşedinţia lui Nicolae Manolescu. (…)Nu poţi să dai pe cineva afară pentru că are o opinie negativă! Art.11, litera b, din Statutul USR, spune

clar că un membru stagiar sau titular poate fi exclus pentru „prejudicii materiale sau morale grave”. CândNicolae Manolescu m-a calomniat folosind sintagma „dobitoc agitat”, nici Horia Gârbea şi nici Ioan Radu

Văcărescu nu au sesizat Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere. Să spui ceea ce gândeşti, chiarşi că „Nicolae Manolescu este cel mai prost administrator pe care l-a avut Uniunea Scriitorilor în ultimii

douăzeci de ani”, nu reprezintă în faţa oricărei instanţe un prejudiciu moral grav!

(continuare în pagina 26)

Când vorbim, despre Mişcarea legiona-ră, pentru a nu ne adăuga atâtorcomentatori perspicace sau mediocri,presaţi de o optică politică sau alta, noi

vom încerca să detectăm, cu un anumit calm şi simţal observaţiei, ceea ce face particularitatea strictromânească a acestei mişcări politice. Un grup, omulţime, un fel de partid care s-a vrut extrem repre-zentativ – şi a şi fost! – pentru sute de mii şi nunumai de tineri, din societatea post-belică, a anilordouăzeci şi treizeci; încercând ei, cum spuneam maisus, să dubleze într-un fel saltul făcut deja deRomânii din cele trei provincii mari, istorice, în con-stituirea unui stat unitar şi independent, catapul-tându-ne într-o stare, să-i zicem, paradisiac-naţiona-listă, în care am fi putut să devenim, din umiliţii şicerşetorii Europei, o naţie-stindard. Un port-drapelal unui alt fel de creştinism medieval, aspru şi stili-zat în exces, propunând în absolut cultul morţii, cuaerul, de necombătut cu nici un argument, al revela-ţiei ortodoxismului românesc. Ca şi ideea prăpăs-tioasă a profesorului Ionescu – care, ciudat, păreaacceptabilă multor minţi critice! – a mântuirii prinnaţiune.

Încă o dată, conceptul de naţiune era folosit înalte scopuri decât cel pentru care fusese creat; şi tre-buia să însemne cu totul altceva decât semantica sasimplă.

Vorbind despre ideea lui Ionescu de mântuireprin naţiune, nu putem să nu observăm profundadiscordanţă între încercarea tuturor Românilor de ase uni, de a se pune într-un dificil şi compex acord,după supravieţuirea şi convieţuirea în trei mariimperii, turco-slavone-austriece, extrem antagonicecu propunerea sau ideea revelată a profesorului demetafizică de a ne dezuni prin credinţă: se vor mân-tui doar ortodocşii, cei cu adevărat români saurumâni. Un fel de fundamentalsit avant la lèttre,nu-i aşa, o încercare insistentă de dezbinare în sânulunui popor care – şi asta se putea observa mai alesîn Transilvania, dar şi în Moldova şi Valahia – seconstituia, iată, în fine, din trunchiuri genetice atâtde diferite. Surse, indubitabil, ale unor frecări etnice– observabile, mai ales în Moldova, în contact cu sla-vii răsăriteni, dar, apoi şi în Ardeal, când ŞcoalaArdeleană a aprins făclia latinităţii şi a demnităţiietniei române – şi încă cu eforturi şi convulsii carenu s-au terminat nici azi.

Încă şi azi observăm pe unii prelaţi ortodocşidistinşi – l-am auzit, în prezenţa noastră, laChişinău, pe episcopul Anania vorbind de ortodocşi,singurii cu adevărat Români!, ca şi alţii, care îşi maifac fierturile ideologice din invenţia mistico-ionescia-nă. Un fel de contra-idee ca şi altele, câteva, care audominat în toată prima parte a secolului trecut, ideişi năzbâtii fantasmagorice care nu le-a împiedicat sădevină idei de masă şi să cucerească mii şi mii de spi-rite. Din toate păturile. Şi această observaţie simplăînsă extrem de percutantă nu ne va face, ca nu pepuţini analişti şi chiar autori de ţinută, să conchi-dem asupra prostiei sau invincibilei vanităţi a omu-lui, ci, obişnuiţi prin profesiunea noastră de roman-cier realist, cum se spune, cu ciudăţeniile şi surpri-zele, uneori interesante, ale firii umane, să ne aple-căm încă o dată asupra realităţii caracterului uman,asupra profilului omenesc şi asupra marilor sale ten-taţii, care ascund nu puţine abisuri, dar şi culmi şirevelaţii dintre cele mai spectaculoase.

Mişcarea legionară, dincolo de ambiţiile de con-dotier – militar, al lui Codreanu, şi ideologic, mistic,al lui N.Ionescu – a fost cu siguranţă şi un uriaş Visal mulţimii; o răbufnire din straturi adânci, secula-re, de victimizare şi brutală umilire – ce răzbate şi îngenialele şi întors-profeticele versuri ale lui Arghezidin Testament – dar, ciudat, parcă în acelaşi timp, şio încordare extrordinară a spiritului naţional spreun tip de unire exuberantă, virilă în extrem, (deunde şi nevoia şi clamarea energiei tinerilor), spre oîncercare paroxistică de unire într-un ideal, de tipcreştin, se înţelege, în mod particular, unic şi exclu-siv de culoare ortodoxistă, orientală, răsăriteană.Dacă nu bogomilică, oricum criptică şi stilizată într-oasemenea măsură încât să ne fie şi să ne devină o adoua caracteristică, dacă nu natură. Nouă,Românilor, dar numai acelor Români care se vor fiîmpărtăşit din potirul înălţărilor şi asprelor refuzuriale unei credinţe vechi însă resuscitată, înviată încăo dată prin energia unui mic, dar inspirat, popor.Naţiune. Cuvântul inspirat, el însuşi, încă o dată, caşi altele din recuzita bunului legionar, trebuiaumplut cu o semantică nouă, aspră, exclusivă şigeloasă pe cea mai mică abatere sau nuanţare.

O formă de răzbunare, cum aminteam că esteaproape orice aşa-zisă revoluţie şi dacă veţi citi versu-rile unui Goga sau Gyr, poate chiar şi Eminescu, veţiconceda că aveam dreptul să o facem – să ne răzbu-năm. Deşi, se ştie, nici un fundament raţional şi solidnu se poate aşeza pe o răzbunare, oricât de justificată.Deoarece, în aşa-zisele revoluţii, sociale, naţionale sauideologice, noi, cei de azi răzbunăm, vrem plata unorinjustiţii trecute, întâmplate altora şi în cu totul altecondiţii. Un fel de dobândă sângeroasă pentru o platăîncasată de alţii, o dreptate mereu a altora, chit căsunt propriii noştri străbuni. Dar nu a noastră, nuacea dreptate pe care numai noi o putem înţelege, însensul unei riguroase necesităţi.

Dar mai mult decât de o individualizare, decât deo foame de identitate şi chiar mai mult chiar decât o răz-bunare, justificată în ochii atâtora printr-o istorie şi lite-ratură romantică, elogiind, ciudat, tocmai ruinele şirănile atâtor secole, umilinţele şi înjosirile atâtor gene-raţii, mişcarea numită legionară noi o interpretăm maiales ca o formă exuberantă a bucuriei.

Unii, timp de decenii şi poate şi azi, se grăbescs-o înserieze acelor convulsii sociale şi umane careau fost create de marea criză financiară europeanăde la sfârşitul deceniului trei. Sau prin influenţacelor două state, tot europene, cu care, vedem încă odată, avem adânci afinităţi sau similitudini de for-maţie şi identitare – Italia şi Germania. Şi cu celedouă mişcări agresive care se profilau şi se agitauacolo, fascismul musollinian şi nazismul hitlerist.Puse şi ele, mereu, într-o analiză de tipul marxistsau neo-marxist în relaţie cu criza. Un cuvânt care,iată, după o pauză de vreo jumătate de secol după aldoilea război, când planeta a fost condusă de douăimperii, antagoniste dar nebelicoase, la urma urme-lor, îşi arată din nou colţii, ca să spunem aşa.Deoarece, ha, ha, şi unele noţiuni sau concepte îşi aucolţii lor ca şi unele dintre ele, cum e şi cazul acestuiultra-folosit cuvânt, criză, aş vorbi chiar şi de miste-rul sau de ideologia lor. Cel puţin aşa pare, prinvigoarea şi, aş spune, prin felul necruţător şi asprucu care-şi fac ele din când în când apariţia la orizon-tul tuturor calculelor şi speranţelor umane.

Ca să înţelegi, după aproape un secol, o mişca-re politico-ideologică românească care a stârnit atâ-tea spirite şi a creat atâtea valuri în societatea româ-nească, prima şi cea mai uzitată cale este studiereaarhivelor. Apoi, studierea literaturii şi artelor careau însoţit-o. Unele amintiri ale unora, istoria ulte-rioară, marile sacrificii, erori şi suferinţe pe carele-au îndurat leaderii ei. Şi mulţi membri de rând,până târziu, la sfărşitul epocii comuniste. Sau ceifugiţi în Spania, mai ales, sau la Paris. Etc.

O cu totul altă cale – dacă nu metodă, nu, înorice caz, nu metodă! – este cea pe care o iniţiem noiîn acest capitol – una inductivă, ficţională dacă vreţi,bazându-ne pe sculele profesiunii noastre, ca şi peprincipiul amitit mai sus de a inventa ceea ce estesau a fost! În credinţa că marile tensiuni, idei saumişcări de grupuri, de mase chiar, au şi elementecomune, invariabile. În convingerea că nu rareoripulsiunile profunde destinale care îi conduc sau stă-pânesc pe indivizi se vor regăsi şi în asemeneacurente umane. Un spirit oarecum reducţionist, inte-resat mai ales de sinteză decât de o contemplarefragmentaristă, specioasă. Un fel de reconstituire înspiritul unui paleontolog precum Cuvier, deşi probe-le noastre materiale sunt încă vii şi ne trimit nupuţine reflexe în societatea modernă şi post-moder-nă. E adevărat că spiritul acestei mişcări numite

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IULIE 2011A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

3

© A

UR

AC

HR

ISTI

Nicolae BrebanMişcarea legionară

Unii, timp de decenii şi poate şi azi, se grăbesc s-o înserieze acelor convulsii sociale şi umanecare au fost create de marea criză financiarăeuropeană de la sfârşitul deceniului trei. Sau

prin influenţa celor două state, tot europene, cucare, vedem încă o dată, avem adânci afinităţi

sau similitudini de formaţie şi identitare – Italiaşi Germania. Şi cu cele două mişcări agresivecare se profilau şi se agitau acolo, fascismulmusollinian şi nazismul hitlerist. Puse şi ele,

mereu, într-o analiză de tipul marxist sau neo-marxist în relaţie cu criza.

� Citatul lunii

Ce mai, dacă erai cât de cât calm şi lucid, îţivenea să râzi şi să plângi în acelaşi timp. Dar cineputea fi astfel? Totul era atât de nou şi mai ales deneaşteptat, încât îţi tăia răsuflarea. Să fie oare isto-ria, cea adevărată, de bronz, cea creatoare devalori, de evenimente reale, rezistente, atât de...capricioasă şi sadică, încât să se abată cu atâtaînverşunare din purul senin asupra noastră sau...era doar un accident, o altă ocupaţie, cum am trăitvreo câteva, într-un alt Ev Mediu, care, hm, ca săvezi, ni se părea revolut, odată pentru totdeauna.Bine-bine, ocupaţie, dacă vreţi, dar cât timp anumeţine o ocupaţie?

Nicolae Breban

(continuare în pagina 26)

NAE IONESCU

Umbre. Găsesc printre hârtiile mele uneseu pe care l-am tradus la începutulanilor 90, probabil pentru vreo revis-tă (traduceam enorm, cam tot ce

găseam interesant prin revistele occidentale sositeîn camioane cu daruri pentru români). E semnat demedicul-filosof F. Gonzáles-Crussi. Sub titlul Treiteoreticieni ai emoţiilor, scrie despre René Descartes,William James şi Jean-Paul Sartre. Iată un frag-ment din epilog: „Ca medic, nu m-am simţit nicioda-tă în largul meu în compania acestor trei celebriautori. Descartes mă farmecă prin curtoazia un picceremonioasă a manierelor sale şi prin limba sa şle-fuită. Dar e vocea unei epoci care abia descoperisecirculaţia sângelui şi susţinea teze mai degrabă exo-tice decât fiziologie. Anumite pagini din James suntaproape poetice, dar eu nu pot înghiţi pur şi simpluîncercarea lui de a identifica alteraţiile fizice cu emo-ţiile. [...] În fine, cu Sartre mă simt ca un timid, atinsde fobia înălţimilor, obligat să facă un tur pe piscuriintelectuale. Abia de pot urma acest spirit viguros pepantele sale teribile. Dacă reuşeşte uneori să măantreneze în zborul său, cel mai adesea am ameţeli.[...] Şi dacă, în viitor, aparatele noastre vor puteacuantifica datele culese despre om, vor putea ele sămăsoare şi intensitatea unei emoţii? În cartea saOri, Ori (Enten-Eller), Kierkegaard imaginează ocurte de judecători reuniţi în jurul unui mormânt goldeasupra căruia e înscris următorul epitaf: Cel mainefericit. Se prezintă mai mulţi candidaţi revendi-când jalnicul titlu. Tribunalul procedează la un exa-men atent al nefericirilor lor. […] Cea mai marenenorocire nu e, oare, să speri ceva ce ştii prea binecă n-are nici o şansă să se realizeze? Nu e mai rău săaştepţi totul de la un viitor improbabil uitând, astfel,trecutul? În fond, omul cel mai nenorocit nu e, oare,cel care traversează viaţa fără a profita de plăcerileei, îşi dă seama de acest lucru pe patul morţii şi,atunci, nu mai moare? Citiţi superbele pagini ale luiKierkegaard şi întrebaţi-vă dacă soluţia acestei enig-me ar putea-o da computerul nostru. Cred sincer că,după ce vom utiliza la maximum toţi parametrii fur-nizaţi de ştiinţele exacte, tot nu vom afla cheia gân-durilor şi emoţiilor. Ar fi prezumţios din partea measă vreau să-i definesc natura, dar am putea încercamăcar să-i dăm un nume. Câţiva conservatori vorzice că e vorba despre suflet, dar sunt în minoritate.Alţii, luându-se după terminologii obscure, vor pro-pune «entelehie» sau ceva de genul ăsta. Problemacu aceste concepte e că prind greu; dacă le vom adop-ta, în curând nu vom mai şti despre ce vorbim. […]

Atunci, să folosim termeni precum «proiecţii aledorinţelor», «imaginaţii», «fantome», «umbre»? În cemă priveşte, optez pentru cel din urmă, e mai concisşi uşor de ţinut minte. Concluzia e limpede. Încăsute de ani de aici înainte vor mai fi destule umbrede vânat. Ceea ce poate linişti poeţii şi filosofii, devreme ce ei sunt, prin însăşi profesiunea lor, «vână-tori de umbre»”.

Bucurii ale minţii. „Bucuriile adevărate aledragostei sunt bucurii ale minţii [...] Vorbeai că dra-gostea este beţie, ei bine, omul inteligent nu se îmba-tă”… Cuvintele lui Pietro Grala (Act veneţian) sinte-tizează o întreagă ars amandi. La Camil Petrescu,dragostea este un fenomen intelectual. Nimic „fărăfrunte” nu intră în definirea de sine a eroilor.Expresia se impune ca esenţială, retorica iubirii sepoate instala. Legătura inseparabilă dintre pasiuneşi expresia ei se petrece sub controlul lucidităţii.Povestea marchează depăşirea instinctului şi insta-larea într-un stil. Prin cuvânt, pasiunea poate fiîntreţinută, în ambele sensuri ale termenului – econvorbită, comunicată şi i se asigură viaţa. În Patullui Procust, instalat în frumuseţe, Fred trăieşte înce-putul prelungit al unei iubiri, dezbrăcat de orice con-venţii şi prejudecăţi („am privit-o cu neruşinare”), învoia unei senzualităţi eliberate de cenzura orgoliuluimasculin. Celălalt este partener egal al unei întâl-niri sub semnul păcatului – în sensul vremelnicieicare îşi exaltă limitele. „O îmbrăţişare adevărată acorpurilor e frumoasă ca o convorbire între douăinteligenţe, în care nici un moment una nu pierdeînţelegerea cu cealaltă, sau ca o carte citită cu pasiu-ne, în care fiecare amănunt e priceput şi justificat”,„…e un dialog senzual, în care fiecare gest şi mişca-re sunt ca nişte replici ale corpurilor, răspunzân-du-şi într-o piesă bine scrisă…” „Condamnaţi aivoluptăţii”, doamna T. şi Fred sunt goi şi singuriîntr-un dialog senzual, iar „piesa” este bine scrisă.Fred Vasilescu experimentează „treptele iniţieriidesăvârşite” enumerate de Diotima în Banchetul luiPlaton. Trupurile frumoase nasc gânduri şi vorbefrumoase, iubitorul este cel care iubeşte în chip fru-mos şi care, la capătul iniţierii, descoperă frumuse-ţea sălăşluind în toate, una şi aceeaşi indiferent deformele pe care le îmbracă. Arta de a iubi devine un„îndreptar de ipocrizii creatoare”, însă nu în sensuldat de Ovidiu în Ars amandi acestei sintagme, ci înacela că, punând între paranteze muritudinea, sepreface mereu, trăieşte „ca şi cum” ar fi unic răspun-zător de întâmplările universului. Nimic nu este,totul se face în limitele existenţei umane. De aici şi

firescul, şi neruşinarea cu care sunt luate în seamătoate valenţele fiinţei. O visceralitate tulburătorreflexivă, o senzualitate apropiat secondată de gân-dul lucid fac din Patul lui Procust un roman revolu-ţionar. Cu câteva decenii mai devreme decât mareleval al romanului european de detabuizare a erosului,Camil Petrescu problematizează relaţia erotică, olasă în stadiul de problemă evitând deliberat happy-end-ul. „Taina” lui Fred Vasilescu este un refuz alînchiderii. Erosul rămâne cea mai înaltă formă deaspiraţie spre frumos şi încercarea etern valorantă afiinţei efemere: „Un nebun încearcă până la exaspe-rare, / Ocolind o casă pe el însuşi să se prindă.”

Trecutul imposturat. Borges credea că nu sepoate scrie despre prezent, martorii, capricioşi, ţi seuită peste umăr şi pot cârti cu dovezi „verificabile” latot ce spui. În schimb, trecutul, despre care CamilPetrescu ştia deja prea bine că e remaniabil, poate firepovestit, iar căutarea timpului pierdut e un viciuîncă nepedepsit. În schema general recunoscută aunei larg acceptate tradiţii, poţi introduce detalii ori-cât de libere. Fundalul e asigurat de enciclopediacomunitară. Aici, în acest chenar schiţat din câtevaculori tari şi neaşteptat de durabile, jocul tău sepoate desfăşura în voie. Riscul asumat e, însă, cel alabsenţei oricărui efect pipăibil. Noile poveşti dinspreprezent spre trecut nu pot schimba nimic fundamen-tal. Miturile seculare sunt de neclintit. E, până la unpunct, cam ceea ce se întâmplă cu istoria literară.Descoperirile de detaliu după ani de cercetat arhiveşi documente ard scurt în presă, în vreo carte, dar nuintră în desenul cel vechi, reaşezându-l, decât cumari eforturi şi extrem de rar. Raftul istoric al locu-rilor comune e bine pus la punct şi rezistent. Cărţilorcu situare istorică li se va recunoaşte savoareapovestirii, picanteria noii viziuni, suspansul va fidegustat şi transmis din gură în gură, dar enciclope-diile nu-şi vor modifica articolele tocmai puse în dis-cuţie. Trecutul „imposturat” la un moment dat(interpretarea ca impostură e deja, pentru mine, onoţiune asumată – orice interpretare ţine şi, până laurmă, ia locul „obiectului” interpretat, fie şi tempo-rar, coincidenţa fiind definitiv exclusă) acceptă oricâ-te alte imposturări, dar cea dintâi, asumată dememoria colectivă şi de tradiţie, e greu de clintit. �

4


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


© LA

UR

AP

OA

NTĂ

Irina PetraşParanteze

Borges credea că nu se poatescrie despre prezent, martorii,

capricioşi, ţi se uită peste umăr şipot cârti cu dovezi „verificabile” la

tot ce spui. În schimb, trecutul,despre care Camil Petrescu ştia deja

prea bine că e remaniabil, poate firepovestit, iar căutarea timpului

pierdut e un viciu încă nepedepsit.În schema general recunoscută aunei larg acceptate tradiţii, poţiintroduce detalii oricât de libere.

Asociaţia COPYRO – Societate de Gestiune Colectivă aDrepturilor de Autor, prin Consiliul Director, aduce lacunoştinţă membrilor săi, în conformitate cu prevederilestatutare, convocarea Adunării Generale Extraordinare asocietăţii pentru data de 14 iulie 2011 orele 1130 la salaMillenium din cadrul Centrului de Conferinţe al S.C.Complex Hotelier MODERN S.R.L. din Bucureşti, B-dulCarol I nr.34-36, Sector 2 (fostul Hotel MODERN). Însituaţia în care nu se realizează cvorumul necesar, con-form Statutului, Adunarea Generală Extraordinară sereconvoacă pentru data de 15 iulie 2011 orele 1130 laaceeaşi adresă.

Ordinea de zi:● Prezentarea, dezbaterea şi aprobarea mapei de

şedinţă a Adunării Generale Extraordinare;● Informarea privind situaţia COPYRO creată în

urma Deciziei Directorului General al ORDAnr.207/01.06.2011 care va fi adusă la cunoştinţăAdunării Generale Extraordinare;

● Discuţii pe baza informării;● Aducerea la cunoştinţă Adunării Generale

Extraordinare a Deciziilor Consiliului Director;● Supunerea la vot a Deciziilor Consiliului Director;● Propunerii privind alegerea unui Administrator

General;● Supunerea la vot a propunerilor şi alegerea

Administratorului General.● Mapa de şedinţă poate fi consultată la sediul

COPYRO – Societate de Gestiune Colectivă aDrepturilor de Autor din Bucureşti, Str. Paleologunr.5A, Et.3, Ap.3, Sector 2, începând cu data de14.06.2011 orele 1000 – 1630 .

8 Iunie 2011În atenţia

TITULARILOR DE DREPTURI DE AUTORdin domeniul operelor scrise reprezentaţi de COPYRO – Societate de Gestiune Colectivă a

Drepturilor de Autorşi a

UTILIZATORILOR

Vă comunicăm prin prezenta faptul că în data de01.06.2011 prin Decizia Directorului General al ORDAnr.207, Asociaţiei COPYRO – Societate de Gestiune Colectivăa Drepturilor de Autor i s-a suspendat temporar activitateade organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor.

Motivele preexistente emiterii deciziei de suspendaretemporară a activităţii COPYRO – Societate de GestiuneColectivă a Drepturilor de Autor sunt fundamentate peaplicarea injustă şi abuzivă de către ORDA a dispoziţiilordin Legea nr.8/1996 cu modificările şi completările ulte-rioare.

Astfel, în argumentarea deciziei de suspendare seinvocă procesul verbal de control nr.3190/11.01.2011 afe-rent anului 2009, control care nu a constatat că activitateaorganismului de gestiune colectivă a încălcat prevederilestabilite de Legea nr.8/1996 cu modificările şi completări-le ulterioare şi a drepturilor de autor ale titularilor dedrepturi legal reprezentaţi.

Mai mult decât atât, concluziile controlului aferentanului 2009 au fost analizate în cadrul Adunării Generaledin data de 24 martie 2011 chiar în prezenţa reprezentan-ţilor ORDA aceştia necomunicând Adunării Generaleeventualele încălcări ale legii care să ducă la suspendareaactivităţii organismului de gestiune colectivă.

Emiterea deciziei s-a dat în contextul în care COPYRO– Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor a

fost obligată să participe la un arbitraj nelegal, în contradic-toriu cu PERGAM, prin care i se solicită cedarea a 95% dindrepturile aferente copiei private pe 3 ani în urmă şi 25%din drepturile aferente retransmiterii prin cablu tot pe 3 aniîn urmă, drepturi ce au fost obţinute de COPYRO –Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor după5 ani de negocieri şi arbitraje atât cu societăţile de gestiunecolectivă din domeniu cât şi cu utilizatorii.

La această evidenţă se adaugă faptul că PERGAM nu exis-ta, încă, în perioada pentru care acesta pretinde beneficiile legii.

ORDA, prin decizia dată, a favorizat PERGAM încadrul procedurii de arbitraj, aceasta depăşind atributelesale de secretariat în cadrul procedurii arbitrale.

Activitatea PERGAM este supusă controlului judecăto-resc de COPYRO – Societate de Gestiune Colectivă aDrepturilor de Autor, atât în ceea ce priveşte înfiinţarea, modulde dobândire a calităţii de colector unic pentru drepturile dinretransmiterea prin cablu a operelor scrise cât şi a aspectelorde reprezentativitate pentru titularii săi de drepturi.

Urmare situaţiei prezentate asigurăm atât titulariide drepturi cât şi utilizatorii că ne vom adresa tuturorinstanţelor de judecată pentru înlăturarea consecinţelornegative şi nelegale ale Deciziei Directorului General alORDA nr.207/01.06.2011.

În acelaşi timp, anunţăm titularii şi utilizatorii dedrepturi de autor că Adunarea Generală Extraordinarădin 14-15 iulie 2011 va asigura funcţionarea normală aCOPYRO începând cu data de 15 iulie 2011, în raport deDecizia ORDA nr.207 din 01.06.2011 şi a Legii nr.8/1996cu modificările şi completările ulterioare.

Tuturor vă dorim bune rezultate în activitate şi văadresăm mulţumiri pentru înţelegere.

Consiliul Director al COPYRO – Societate deGestiune Colectivă a Drepturilor de Autor

ADUNARE GENERALĂ EXTRAORDINARĂ� iimmppoorrttaanntt

Urmăresc de mai mulţi ani evoluţia cascriitoare a Mirelei Stănciulescu. Eaa început să scrie încă din anii liceu-lui – proză, nu poezie, ca atâţia ado-

lescenţi – atrasă de introspecţie şi de explorareaunei realităţi imaginare. În anii ’70 părea ceva de lasine înţeles că îşi va dedica viaţa scrisului şi că vadeveni un nume în literatura română. Deţinea toateatuurile necesare. Inteligentă (cu o evidentă aptitu-dine pentru filosofie), sensibilă (până la a deveni vul-nerabilă în viaţa de fiecare zi), cultivată (ceea ce îi vapermite să traducă după terminarea facultăţii, în1980, într-o limbă română aleasă cărţi importantedin engleză şi portugheză), înzestrată cu un umor finşi cu spirit ludic, mai avea şi norocul de a fi sora (maimică) a unui foarte valoros creator şi interpret demuzică rock, Dinel Tollea.

Această fată făcută pentru literatură, dar fra-gilă, fiica unor profesori modeşti, care cereau întot-deauna vieţii mai puţin decât ofereau, s-a trezitdezarmată în faţa unei lumi absurde şi inospitaliere.În zadar a intrat prima pe listă la Facultatea deLimbi Străine a Universităţii din Bucureşti, în zadara absolvit facultatea cu media 9,86, în zadar a luatnota 10 pentru lucrarea de licenţă, avându-l dreptconducător de lucrare pe un profesor de elită, MihaiZamfir. În 1980, când a primit o bursă de studii, penumele ei, din partea Catedrei de LiteraturăComparată a Universităţii din Iowa, MinisterulÎnvăţământului i-a respins cererea de plecare la stu-dii, practic, i-a furat bursa ca să o dea cine ştie căruifiu de nomenclaturist.

Mirela Stănciulescu a continuat să scrie cupasiune, având o înaltă idee despre literatură. Şi i-atrebuit mult timp ca să înţeleagă că aproape penimeni nu interesează textele scrise bine ale unuitânăr. S-a adresat unui asistent de la facultate, inte-ligent şi cinic (avea să se stabilească ulterior înGermania) care i-a dat de înţeles că ar ajuta-o săpublice dacă şi ea, la rândul ei... A mers în audienţăşi la un director de ziar, cu veleităţi de moralist alnaţiunii, care, vanitos şi răzbunător, s-a înfuriatdescoperind că un text al ei avea drept motto un citatdintr-un autor mai talentat decât el.

Literatura română avea o capacitate redusă deabsorbţie a nou-veniţilor, oricât de valoroşi ar fi fostei. (Ca şi azi. Ceea ce s-a întâmplat recent cu O.Nimigean, omis de pe lista nominalizaţilor la premii-le USR, este nu doar un scandal, ci un exemplu deorbire în faţa unui autor despre care se va vorbi şipeste cincizeci de ani.)

Acestea fiind datele problemei, mă simt pro-fund vinovat – deşi nu am nicio vină – că şi eu amignorat-o la vremea respectivă pe tânăra autoare,care mi-a trimis texte ale ei la „poşta redacţiei”.Obsedat de întâmplare, am făcut în 2005, dupămulţi ani de la cele petrecute, o anchetă detectivisti-că, căutând cu luare aminte în arhiva mea (ordona-

tă şi bine păstrată) ca şi în registrulîn care ţineam evidenţa tuturorcorespondenţilor. Am ajuns la conclu-zia că plicul trimis de MirelaStănciulescu pur şi simplu nu mi-aparvenit şi mi-am adus aminte că înperioada aceea soarta celor aproxi-mativ 1000 de scrisori pe care le pri-meam în fiecare lună din toată ţaraera pe mâna unei secretare tinere şidistrate, păstrată în funcţie pentrucă purta fuste extrem de scurte. De cedepinde cariera unui scriitor!

Din 2005 şi până azi tot încercsă repar această greşeală de care nusunt în mod direct responsabil. Amremarcat-o pe Mirela Stănciulescu catraducătoare a marelui scriitor por-tughez Saramago, laureat al Premiu-lui Nobel. Versiunea românească acelebrului roman Pluta de piatră,foarte greu de tradus, din cauza unuistil baroc-poematic, este admirabilă(va apărea în curând într-o nouă edi-ţie, revăzută). Cu experienţa de citi-

tor pe care o am, am înţeles imediat că traducătoa-rea este şi scriitoare. Şi am aflat că... nu este, dar afost cândva, pe vremea când mai credea în destinulei de romancieră.

Entuziasta de altădată se resemnase şi aproa-pe renunţase la scris. Lucra într-un domeniu străinde literatură, iar dragostea pentru literatură şi-omai manifesta numai prin traducerea unor cărţi(este adevărat, bine alese). În 1997 i-a murit (într-unmod tragic, înecat în mare) fratele, Dinel Tollea, per-sonaj luminos al vieţii noastre muzicale. Totul păreadefinitiv pierdut.

Am îndemnat-o pe Mirela Stănciulescu să-miscrie din nou, după un sfert de secol, la „poşta redac-ţiei”. Şi, treptat, am asistat la renaşterea ei ca scrii-toare. Este o mare răsplată, pentru un critic literar,să surprindă acest fenomen, grandios ca un răsăritde soare. De obicei sunt martorul disoluţiei unorcariere de scriitori. Memoria mea – am mai spusasta – e un cimitir de talente. În cazul MireleiStănciulescu (ca şi în acela, oarecum similar, alAncăi Mizumschi) se poate vorbi, slavă Domnului,de o biografie literară cu happy-end.

Romanul Copilul de foc, 2007, răsplătit cuPremiul pentru debut al USR, este foarte bine gân-dit şi scris (ritm captivant, observaţii psihologicesubtile, fulguraţii de poezie, distanţă ironică faţă deproza vieţii de fiecare zi). Autoarea îl aduce în prim-plan pe Grigore Micu, un „erou al timpului nostru”,salariat obscur, cu ambiţii secrete, la o firmă de cal-culatoare şi martor incompetent, dar foarte sigur peel, chiar dispreţuitor, al iubirii romantice trăite deRoxanda Calinderu şi Matei Visarion. Incapacitateasa de a înţelege o mare dragoste precipită în comen-tarii de un comic irezistibil şi propagă, în acelaşitimp, o undă de tristeţe în conştiinţa cititorului,amintindu-i cât de străină este lumea de azi de oricetrăire metafizică. Un întreg studiu critic s-ar puteascrie numai despre norii prezenţi în Copilul de foc;evoluţia lor pe cer constituie un spectacol magnific,către care însă pământenii nu înalţă aproape nicio-dată privirea.

Romanul Cine eşti tu? impresionează înaintede toate prin anvergura construcţiei epice. Cu scri-sul ei delicat, despre care înclini să crezi că nu poateevoca decât flori şi păsări, autoarea configurează oîntreagă lume, cu zeci de personaje vii, de neuitat.Este lumea intelectuală dinainte de 1989, animatăde pasiuni şi interese, dar şi terorizată, difuz, deobligaţia unei permanente disimulări. Întrebareafilosofică din titlul romanului se referă atât la eter-nul joc cu măşti în care este angajată fiinţa umanăde la naştere şi până la moarte, cât şi la imposibili-tatea individului de a fi el însuşi într-un regim almistificării, de genul celui comunist. Din acest punctde vedere, cartea poate fi considerată un D’ale carna-valului al perioadei comuniste, când „demascarea”se solda nu doar cu încăierări simpatice, ca la

Caragiale, ci şi cu ostracizări tragice pentru cei încauză. Întrebarea Cine eşti tu? îl urmăreşte pe fieca-re personaj, iar uneori şi-o adresează el însuşi, pri-vindu-se în oglindă. Cine eşti tu, în realitate, ce vreide fapt de la viaţă, pe cine iubeşti cu adevărat, în cecrezi, nu în ce pretinzi că ai crede, acest mod intero-gativ de a privi personajele constituie esenţa cărţii.

Şi iată că, de curând, Mirela Stănciulescu apublicat încă un roman, Emoţia, la prestigioasaEditură Humanitas. Subiectul este original, deschi-zător de noi perspective în proză. O adolescentă,Clara, care trăieşte mai mult în imaginaţie decât înrealitatea imediată, şi care îi compătimeşte peoameni pentru că duc o viaţă prozaică, uită odată cutrecerea anilor de aspiraţia ei către ceva înalt („dorul– spunea Eminescu – după ce-i mai mare-n astălume trecătoare”) şi devine o femeie oarecare. Înnoua ipostaza se numeşte „doamna Ionescu” şi estesoţia unui domn Ionescu, conformist şi dornic de con-fort, alături de care face figură bună în societate.Doamna Ionescu nu-şi mai aminteşte nimic deClara. Este amnezia tragică pe care o trăiesc aproa-pe toţi oamenii când se maturizează. Tocmai deaceea subiectul inventat de Mirela Stănciulescu vaavea, acum, în perioada imediat următoare, sau întimp, o imensă rezonanţă (comparabilă cu aceea pe

care a avut-o Doamna Bovary). Printr-un capriciu almemoriei afective, doamna Ionescu îşi aminteşte,totuşi, la un moment dat, câte ceva din felul ei de afi din adolescenţă şi, cuprinsă de nostalgie, de spai-ma înecării într-o existenţă ternă, luptă din răspu-teri să se regăsească.

Am să revin, în numărul viitor al revistei, asu-pra acestui roman, despre care cred că poate schim-ba ceva în bine în literatura română de azi. �

ALEX. ŞTEFĂNESCUBucureşti OP 22, CP [email protected]

5



Alex ŞtefănescuRenaşterea unei scriitoare

� CCăărrţţii,, ccăărrţţii,, ccăărrţţiiPrintr-un capriciu al memoriei

afective, doamna Ionescu îşiaminteşte, totuşi, la un moment dat,

câte ceva din felul ei de a fi dinadolescenţă şi, cuprinsă de

nostalgie, de spaima înecării într-oexistenţă ternă, luptă din răsputeri

să se regăsească.

MIRELA STANCIULESCU

Citite comparativ, textele care conţin por-trete-robot ale individului cu drept decetăţenie în comunitatea universitară, fieca student, fie ca profesor, din primul

deceniu de după război şi din prezent, sunt un izvor denostalgie. În mod neaşteptat, universitarul contempo-ran este măsurat, cântărit şi numărat ca un robot, dupăparametri de funcţionare şi disponibilitate de inserţieîn diverse medii: acorduri/ parteneriate cu sectorulsocio-econimic, cu organizaţii economice, administrati-ve sau culturale ale mediului local/regional, organizaţiiprivate pentru profit (sectorul business); organizaţiiprivate nonprofit (sectorul nonprofit); calitatea demembru în diverse organisme, invitaţii în străinătate,instituţii şi persoane cu care a mai pus de-o prieteniereciproc avantajoasă etc.

Dimpotrivă, în demonizaţii ani cincizeci, literatulconsacrat sau în devenire avea sentimentul că apătruns într-un spaţiu muzeal, într-o galerie de portre-te, unele încă vii, şi că el însuşi se află acolo pentru asfârşi într-o ramă, aşa cum şi lumea nu are alt scopdecât acela de a sfârşi într-o carte. Aşa, cel puţin, reie-se dintr-un pasaj al cărţii A citi, a reciti. Către o poeti-ca a (re)lecturii (Editura Polirom, 2007) de MateiCălinescu, de care nu-mi amintesc, ca fostă studentă,să fi fost un exaltat. Studentul de atunci evolua într-otopografie mitică, cu protocoale decretate de Ion Barbu,cu o biblie mateină şi încă respirând în vecinătateaunor martori ai miracolelor, cum era acel apostol alsuprarealismului numit Taşcu Gheorghiu. Ascult ştireacă Episcopul Robu a primit de la Sfântul Scaun în păs-trare câteva picături din sângele Fericitului Papă Paulal II-lea, şi nu mi se pare că limbajul lui MateiCălinescu din cartea pe care tocmai o citesc e turnatîntr-un registru diferit: (…) tipul de (re)lectură pecare-l cere cartea Crailor are, pe plan estetic, ceva dinacea „cucernicie” pe care o presupune revenirea periodi-că la un text sacru sau măcar cvasi-religios: o „cucerni-cie” care se manifestă, între altele, prin recitarea inte-rioară a textului, prin reoralizarea lui „liturgică” (…)Era toamna, octombrie târziu sau poate noiembrie, „ovreme de lacrimi”, la sfârşitul liceului, şi ştiam preabine că era vorba de o carte interzisă, care circula sub-teran. În grupul meu de prieteni se asculta multă muzi-că, se citea enorm, se scria poezie de sertar (gândulpublicării, în acele condiţii, era un gând vinovat) şi sefăceau beţii adolescentine cu nesfîrşite discuţii şi spove-danii, dar fără un măscărici care să ne călăuzească prinBucureştiul profund, ca Gore Pirgu. Într-un fel, CraiiCurtea-Veche, în care se bea tot timpul şi care se termi-nă (…) cu Pantazi întrebîndu-l pe narator ce s-ar puteasă bem înnobila în imaginar modestele noastre reu-niuni au tapis franc, le dădea ceva aristocratic-deca-dent, le prelungea într-un spaţiu literar din careputeam admira snobismul feroce al lui Paşadia, râzândîn acelaşi timp cu poftă şi apreciind estetic vulgaritateachintesenţială a lui Pirgu, vorbele lui enorme şi gro-teşti, de etern românaş mahalagiu (…).”

„Vulgaritatea esenţială (...) de românaş mahala-giu” a contaminat, din păcate, chiar viaţa literară,revărsându-se fără inhibiţii către cei capabili de mira-colul creaţiei dinspre cei care mai scriu doar reţete dePaşte şi de Crăciun, dinspre oportuniştii de azi cătreprietenii de ieri, pângărind fântânile din care au băutcândva. Norocoşi se mai pot socoti doar cei care, înviaţa fiind, îşi mai pot folosi vocea publică pentru a seapăra.

Apărute la scurt timp, studiile mateine publicatede Barbu Cioculescu (De la Mateiu citire..., Editura

Bibliotheca 2005) şi de Matei Călinescu sunt stimulen-te ale unui discurs asupra metodei. Erudiţia, frazareaelegantă, siguranţa cu care păşeşte pe terenul cunoscutîn intimitate al istoriei la scară mare, dar şi la nivelulhabitus-ului social al Bucureştiului interbelic, ca şidetaşarea unui ironist de şcoală larochefoucauldianăcontribuie la senzaţia de desfătare ce se adaugă intere-sului euristic încercate de cititorul lui BarbuCioculescu. Criticul depăşeşte ramele unei abordărifilologice clasice, în care contextul cultural şi istoricrămâne o prezenţă pasivă, suplimentară comentariuluiindependent al operei, aducându-l în discuţie ca poten-ţial explicativ al unui demers ce lunecă deseori în psi-hanaliză. Lumea Craiului apare ca o cutie de rezonan-ţă sau ca un depozit inconştient al frustrărilor, al dorin-ţelor refulate sau al complexelor autorului, văzut camdin perspectiva tatălui, ca un incurabil bovaric.

Înarmat cu arsenalul şcolii nou-istoriste şi al filo-sofiei limbajului de la Yale, dar şi cu instrumentarulnaratologiei lui Genette, Matei Călinescu se concen-trează asupra semnificaţiei dublei scheme temporale aromanului – pe de o parte, timpul acţiunii, acoperindcele nouă luni ale gestaţiei biologice, începând cu 25martie, Bunavestire a naşterii autorului, iar, pe de alta,timpul scrierii romanului, care îl dilată pe cel dintâi laaproape două decenii, îngăduind naratorului să dobân-dească privilegiul cognitiv al distanţării de evenimenteşi al sporului de informaţie în raport cu ele.

Matei Călinescu vede în recitire modul propriu deabordare a unui text, deoarece acesta nu e o alcătuireautonomă şi stabilă, ci un câmp în care s-au strecuratenergii de varii provenienţe şi ale căror linii de forţăpar a se concentra şi combina diferit la fiecare lectură.Textul este definit, în maniera lui Maurice Blanchot, caun spaţiu spectral, bântuit de alte texte, de alte lecturi,inclusiv cele proprii, anterioare. Matei Călinescu scoa-te la iveală, folosindu-se de finul detector al profesoru-lui de literatură universală şi comparată, afinităţileintertextuale ale lui Mateiu Caragiale, care se îndreap-tă preponderent către sfârşitul clasicismului, destră-mat de lupta dintre clasici şi moderni, şi iluminişti, iar,în plan estetic, către rafinamentul decadent al luiLapedusa, evocat prin fine ecouri intertextuale.Romanul, ar fi, aşadar, expresia unui dezgust profundfaţă de provincialismul balcanic în care e prizonierautorul şi a cărui figură emblematică este Pirgu.Acesta, comentează Matei Călinescu, „îşi exercitameseria de măscărici, glumind, bătându-şi efectiv joc defantasme prin excelenţă româneşti – a fi avocat, a fiprofesor universitar, a fi scriitor, a fi deputat şi diplo-mat; a fi nene la curve (…). Parvenitism, în locul dedi-caţiei profesioniste şi pasionate, conjuncturism, în loculeticii, amatorismul hilar al jocului de-a instituţiilesacre ale civilizaţiei moderne, pendulând mereu în hăulcăscat între realitate occidentală şi mască orientală încircul formelor fără fond. Pirgu este chiar acest demni-tar despre care nu ştii dacă a venit cu pantahuza sau în«anchetă»”.

Concluzia lui Matei Călinescu, în exerciţiul derecitire a Crailor, pe care l-a anexat cărţii sale ante-rioare, apărute la Yale (Rereading) şi tradusă pentruPolirom de Virgil Stanciu, este aceea că romanul este„un Aleph (…) un infinit mic, geografico-temporal-cul-tural, conţinând o anumită lume nu dispărută, ci într-ostare de perpetuă dispariţie, să-i zicem Balcania sauversiunea românească a Balcaniei.

În opinia noastră, Mateiu Caragiale chiar a reu-şit ceea ce şi-a propus, anume, să scrie un roman euro-pean, spărgând tiparul dramei realist naturaliste ce

îngăduise inclusiv ta-tălui său să prezinte ocopie fidelă a societă-ţii, îndepărtând, con-form definiţiei, cel deal patrulea perete saustudiind-o prin „marişi mici creneluri deobservaţie”. El depă-şeşte mimetismul princodificare.

Cei patru Crai,dintre care trei suntnobili, „dinaşti”, iar alpatrulea de sorginteplebee, seamănă cucei trei muşchetariplus D’Artagnan. Pa-şadia e chiar încântatde botezul PeneiCorcoduşa, cuvântulCrai-de-Curtea Vechepurtându-l cu gândulla vremea muşcheta-

rilor lui Dumas, adică a lui Ludovic al XIII-lea:„Curtenii calului de spijă”, cu aceeaşi însemnare, dinvremea lui Ludovic al treisprezecelea. Are ceva ecues-tru, mistic. Ar fi un minunat titlu pentru o carte.”Timpul acţiunii şi al naraţiunii nu coincid, o a treiadimensiune fiind aceea a călătoriei imaginare, descrisăastfel de Matei Călinescu:

„Pelerinajul prin timp pleacă de la apusulCraiului-Soare (Ludovic al XlV-lea moare la Versaillesîn 1715) şi se încheie în sânge, cu izbucnirea catastro-falei Revoluţii Franceze din 1789, străbătând «veaculscump nouă şi nostalgic între toate, care fu al optspre-zecelea», pînă la vedenia capului însângerat al prinţe-sei de Lamballe, purtat pe străzile Parisului de oamenicu cuşme frigiene”.

Declarându-şi deopotrivă identitatea de membriai unui ordin esoteric, precum Cavalerii de Malta, şiafinitatea cu secolul enciclopediştilor, al căror spirit apregătit Revoluţia Franceză, Craii par să se apropie derosicrucienii care şi-au revendicat, alături de OrdinulIlluminati, contribuţia la proiectul de meliorism socialal republicanilor francezi. Simbolistica invocată de Crai– „verde şi auriu” – este proprie ultimei faze în alchimie– ocupaţia predilectă a rosicrucienilor. Proiectul eşuaseînsă, ducând la instaurarea Regimului de Teroare şi laexplozia de barbarie a plebei. Distincţia aristocraticăfăcuse loc unor practici esoterice în societăţi secrete,cum fusese şi Societatea Teosofică înfiinţată la sfârşitulsecolului al XIX-lea. T.S. Eliot ridiculizează aceastăipostază a elitei sociale, prin care nobleţea unui PhilipSidney coborâse la nivelul bufonadei teosoafei MadameBlavatsky. Matei Călinescu menţionează şi el o teosoa-fă cu porniri naţionaliste, „teosoafa Paupa Jilavă”, alcărei model real fusese o poetă. Ordinea aristocraticădecăzuse, se corcise, sfârşise prin a se alia cu drojdiasocietăţii care tocmai luase puterea în Rusia. Într-unroman al artistului modernist britanic WindhamLewis, cultura aristocratică, veche, este surd ameninţa-tă de servitorimea care ascultă la radio transmisiunidin Rusia bolşevică şi de muzica de jazz a oamenilor dejos care invadează străzile. Citatul din Diderot, pe careMatei Călinescu îşi propusese să-l identifice, continuăastfel: „C’est une belle chose, mon ami, que les voyages ;mais il faut avoir perdu son père, sa mère, ses enfants,ses amis, ou n’en avoir jamais eu, pour errer, par état,sur la surface du globe” (Salon de 1767, Oeuv. t. XIV, p.387, dans POUGENS). Rosicrucienii pretindeau iniţia-ţilor să-şi abandoneze propriile familii pentru a se ală-tura familiei lor secrete. O altă alianţă, a elitelor inte-lectuale, de data aceasta, cu sediul la Weimar, avându-ica reprezentanţi, printre alţii, pe Wieland, Goethe,Lessing şi Herder, urmărise un alt fel de globalism. Nuca manifestare a dorinţei de putere, ci ca proiect al uneiasociaţii universale, cosmopolite, de „cetăţeni ai lumii”.

Decembrie 1910, punctul de pornire a acţiunii,este un moment căruia Virginia Woolf, într-un celebrueseu, îi atribuia „schimbarea caracterului omenesc”.Desigur, omenirea nu se schimbase peste noapte, cimodul cum era înţeleasă mintea omului şi felul cum eraaceasta reprezentată în artă apăruseră, la recentaexpoziţie post-impresionistă, radical diferite.

În România, schimbările nu se petreceau, se pare,în istoria ideilor şi a artei, ci doar în societate. Cumremarcă Barbu Cioculescu, ascensiunea unui Pirgu nuar fi fost posibilă în societatea antebelică. Craii deveni-seră umbrele boierimii de odinioară. Semnul îl dăduseprinţul rus, Serghie de Leuchtenberg-Beauharnais,nepotul împăratului, îndrăgostit de Pena, „floarea-de-maidan”. Aceşti degustători ai putreziciunii şi mizerieiBucureştiului nu investeau în cultură – iubirea pentrufrumos defineşte popoare mai mari – ci în „putere,parale, distincţii”. Orbit de orgoliul rănit şi lipsit devalenţele construcţiei spirituale, Paşadia e decis să-şidistrugă scrierile vrednice de „pana cardinalului deRetz şi cerneala lui Saint-Simon, file vrednice de Tacit”şi chiar de spiritele luminate de la Weimar. Naratorul,în schimb, e conştient de valoarea recuperatoare a lim-bajului după dispariţia confraţilor („...faptul că mi-aurămas însemnările ce aveam grijă să iau de ele [conver-saţiile acelea] mă consolă”) ca şi a propriei „tâmple deicoane” (volumul Pajere), sau a cărţii „cu adevărat mag-nifice” ce se constituie pe măsură ce o citim. Sub ame-ninţarea bolşevismului ce se anunţa ca o fiară apocalip-tică (Scorpia „ce se caţără pe pragul Răsăritului”),artistul („vânătorul cu arme de aur, Orion”) alege săapună în universal estetic, paralel cu acela alistoriei. �

6


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


(CON)TEXTE

Maria-Ana TupanLecturi mateine

Înarmat cu arsenalul şcolii nou-istoriste şi alfilosofiei limabjului de la Yale, dar şi cuinstrumentarul naratologiei lui Genette,Matei Călinescu se concentrează asuprasemnificaţiei dublei scheme temporale a

romanului – pe de o parte, timpul acţiunii,acoperind cele nouă luni ale gestaţiei

biologice, începând cu 25 martie, Bunavestirea naşterii autorului, iar, pe de alta, timpul

scrierii romanului, care îl dilată pe cel dintâila aproape două decenii, îngăduind

naratorului să dobândească privilegiulcognitiv al distanţării de evenimente şi al

sporului de informaţie în raport cu ele.

MATEI CĂLINESCU CU NICOLAE BREBAN, JANINA ŞI ION IANOŞI

FOTO: AURA CHRISTI

Ştefan BorbélyEuromorphotikon

7



© C

ON

STA

NTI

NA

BU

LEU

În anul de graţie 1939, reputatul psihanalistWilhelm Reich (fost membru al Şcolii viene-ze, publicase în 1933 o celebră Massen-psychologie des Faschismus, interzisă de

către nazişti) soseşte în Statele Unite venind dinspreNorvegia, unde comunitatea ştiinţifică medicală răsu-flă uşurată că scapă de el: original, dar şi foarte psi-hotic, dotat cu o egolatrie creativă pe care puţini oputeau egala în epocă, Reich resemantizează hipetro-fiant faimosul libido al lui Freud, numindu-l „orgon”şi făcând din el o energie cosmică albăstrie la culoare,care poate fi captată cu ochiul liber şi poate funcţionaca panaceu psihanalitic fundamental. După WilhelmReich, bolile de diferite feluri pe care noi le colecţio-năm – inclusiv cele psihice, sau mai ales... – se dato-rează unei energii psihosexuale reprimate, funcţio-nând restrictiv asemenea unei „armuri corporale”(„body armor”), care trebuie să fie descongestionatăprin juisanţă şi exuberanţă dacă dorim să fim seninişi sănătoşi. În consecinţă, Reich practica, spre mira-rea revoltată a psihanaliştilor tradiţionalişti, contra-transferul tactil, îşi stimula pacienţii să se eliberezeprin intermediul potenţării terapeutice a fantezieisexuale, energia personală a fiecăruia intrând înacest fel în contact cu energia cosmică „orgonică”, faci-litarea conexiunii făcându-se strict tehnologic şi prinintermediul unor „dulapuri orgonice” speciale, conce-pute de către Reich ca generatoare de „energie orgoni-că”, în interiorul cărora pacienţii erau ajutaţi să atin-gă o fervoare vibratorie specifică, cu un efect terapeu-tic şocant, dar imediat. Dacă ducem experimentele laextrema lor utopică – dar grandioasă... – ajungem laconcluzia că Reich avea în vedere, ca finalitate, unprogram umanitar de inducere a fericirii „orgonice”generale, prin intermediul erosului şi al sexului încu-rajat: dacă – să ne imaginăm absolutul – fiecare om seva racorda prin exuberanţă la energia orgonică uni-versală, bolile şi nefericirea vor dispărea din lume şivom ajunge să punem bazele unei seminţii noi,decomplexate, a cărei unică preocupare va fi suprali-citarea de sine într-o direcţie expansivă, pozitivă.

Ideea, utopic cel puţin, nu era câtuşi de puţinnouă. O găsim în expresionism, în Potsdamer Platz, deCurt Corrinth, de pildă (1919), unde protagonistul îşiimaginează eliberarea unui Berlin apretat şi burghezprin intermediul generalizării extatice a bordelurilor careoferă plăcere (prilej de promovare a unei noi „religii”), saula teosoful Aleister Crowley (1875 – 1947), care, preluândo sugestie onomastică şi comunitară din Rabelais, înfiin-ţează în 1920, împreună cu Leah Hirsig, „FraternitateaMagică a Thelemei”, bazată pe eros ca ritual religios deeliberare personală şi colectivă, pentru celebrarea căruiaprodigiosul Crowley scrie un extatic Imn către Pan şi dis-torsionează în direcţie senzuală câteva „liturghii gnosti-ce”, toate cu intenţia edificării unei comunităţi terapeuti-ce al cărei ţel ultimativ nu era altul decât fundamentareaunei umanităţi unilateral fericite, obţinute prin elimina-rea din lume a tuturor negativităţilor.

Dacă adăugaţi acestor modeste încercări dereşapare a fiinţei bicisnice pe care o reprezintă omul„sonetele luxurioase” (Sonnetti Lussuriosi) pe carePietro Aretino le-a scris în 1524 pentru a celebra celeşaisprezece poziţii erotice desenate de către GiulianoRomano, discipol al lui Rafael, sau doctrina „erosuluiliber” propovăduită de contraculturalii anilor ‘60, cuprecădere prin intermediul naturismului extatic,antietatist şi protestatar al mişcării hippy, veţi aveacadrul general de funcţionare a romanului în versuriEuromorphotikon, pe care Caius Dobrescu îl publicăla Editura Tracus Arte din Bucureşti (2010). Textabstruz, din categoria acelora din care mai face parteşi Levantul lui Mircea Cărtărescu, Euromorphotikone o mitoconstrucţie savantă, ironic-zâmbitoare, ivitădin sângele hibridizărilor complexe pe care le îngădu-ie postmodernismul, cu o savuroasă undă de partici-paţie comică bonomă, pe care numai minuţia detalii-lor hipetrofia(n)te cu care lucrează autorul o poateegala. Demiurg ludic, excesiv, Caius Dobrescu studia-ză atent fiecare vers, imagine sau detaliu, realizândcu premeditare ceva ce s-ar putea numi un programde senzualizare cerebrală, prin intermediul căruiaabstractul este înmuiat în lasciv şi concretul se conti-nuă în structuri spiralate limpide, calitatea principa-lă a textului – dificil, în mod incontestabil, la lectură– fiind aceea a estetizărilor retorice de tot felul, dato-rită cărora totul prinde consistenţa unei epopei ludicegrandioase, construite pe cronica organizării unuifabulos Congres European al Dragostei Abundente pemicuţa insulă Aragnon, guvernată de mogulul media-

tic Jan Bockelson, devenit Prinţul Thammuz, şi decătre o foarte senzual-hieratică Prinţesă distantă,mută, numită tandru Slalomeea, „mereu devorată deadoratori asudaţi”.

Miza altruistă a Congresului este, desigur, unapolitică şi ea urmăreşte realizarea unui „proiect deunduire compasiv-universală”, prin intermediul căru-ia „gureşele naţiuni ale Dragostei Abundente” îşiasumă sarcina de a elibera energia erotică pe care oţin neatent sub obroc (adică underground...), conve-nind în unanimitate asupra unei Declaraţii Comunemenite să pregătească momentul simbolic de apogeual întregii adunări, şi anume îmbrăţişarea epifanică atuturor naţiunilor continentului în Alegoria Vie aEuropei Răpite de Taur, a cărei imagine patronează,de altfel, pagina de gardă a volumului (se putea găsiun desen mai bun). Nu se poate spune, însă, că bazade pornire a tuturor naţiunilor europene este egalăpentru toată lumea, întrucât congresul se împarte,insidios, între unul „mare”, rezervat occidentalilordeja emancipaţi erotic, şi unul mai „micuţ”, rezervatpentru răsăritenii neevoluaţi, din rândurile cărora sedisting – în varii feluri, inevitabil... – „karpathienii”,care sosesc nu neapărat licit pe Insula Aragnon, fiindconduşi gracil în perimetrul de sârmă ghimpatănumit Think Tank-ul Auxiliar al Răsăritului, unde sedesfăşoară Mini-Congresul Est-European al DragosteiAbundente, a cărui rezoluţie – sunt asiguraţi partici-panţii uşor frustraţi, dar bucuroşi că au dat de civili-zaţie – va fi inclusă în textul mare.

Ceea ce urmăreşte congresul „mare” este realiza-rea Deplinei Completitudini, proiect politic şi fiziologicdeopotrivă: abandonaţi deliciilor fetide ale modernită-ţii negative, savanţii au tot analizat durerea şi alteaspecte care ţin de suferinţă, politicul fiind o expresie aacestor carenţe – constată cu tristeţe participanţii,deopotrivă cu Prinţul Thammuz şi cu dulcea enigmănumită Slalomeea, subminaţi de o gorgonică şi funestăTatiana Titania, care este prezentă peste tot pe insulă,„nu se ştie sub ce formă”. Prin urmare, Congresul estechemat să obţină o rezolvare trans-politică a disensiu-nilor deprimante de pe continent, derivată din forţaregeneratoare a erosului universalizant, care urmeazăsă relativizeze, în cele din urmă, atât impactul inhibi-tiv al bolilor, cât şi tristeţea terifiantă a morţii. Pentrua sugera acest lucru, Caius Dobrescu introduce în texto sumedenie de simboluri şi sintagme eschatologice,sugerând, în cele din urmă – aceasta e finalitatea sub-tilă a textului – că Euromorphotikon este conceput ca ocontrapartidă ludică la Banchetul lui Platon şi la toatătradiţia spiritualizării prin iubire, pe care el o declan-şează. Dacă, acolo, iubirea uneşte, esenţializând, înEuromorphotikon câţiva participanţi la congresul de peinsulă înţeleg cu neplăcere că eliberarea nestăvilită a„energiei” pe care o reprezintă erosul continental vaduce, în cele din urmă, la anarhie individualistă şi lainserţia unei „panici fisionale” generalizate, care vaavea un singur sens, şi anume confirmarea faptului călumea se află deja în dezintegrare, procesul neputândsă fie oprit de către nimeni.

În consecinţă, „Naţiunea Dogoritoarei Sfieli”,homeodocşii şi heterodocşii participanţi la congres,„Naţiunea Libertăţii-Absolute-A-Tuturor-Azimuturilor”,„Naţiunea Matrimoniilor Larg Deschise” şi aceea a„Celor-Care-din-Umbr-Aruncă-Priviri-Sfios-Fierbinţi”(etc.) nu ajung să se înţeleagă, Congresul fiind blocat decătre agenţii „puterii teribile a Swamilor” care-şi lasăumbra perfidă peste insulă şi de către „Mafia Rusească”,prin intermediul unor redutabili şi duplicitari agenţi deinfiltrare. Jocul subtil al virtualizărilor, pe care autorul îlurmăreşte, devine limpede la acest nivel: mogulul media-tic Jan Bockelson se i-realizează „asirian” şi devine

Prinţul Thammuz, sugerând că totul nu este altcevadecât o virtualizare prin mitizare, insula fiind pusă subsemnul unei Venus Genitrix voluptuoase, simbolizateprin izomorfismul dintre cornul abundenţei, cochilie şivagin, excelent sugerate de către autor. Secretarul săupermanent şi purtătorul de cuvânt al congresului, renas-centistul (prin rafinament, nu prin vârstă) GaleazzoSforza nu este nici el ceea ce pare la prima vedere, dove-dindu-se un agent infiltrat al „Mafiei Ruseşti”, al cărui roleste să compromită Congresul. Se mai întâmplă şi unincident major, imprecis elucidat până la urmă: disiden-tul Chris Janaček, „cel mai mare moralist al timpurilormoderne”, este „asasinat bestial” şi misterios în timpulcongresului al cărui keynote speaker urma să devină, sec-ţiunea a doua a romanului redând o deja clasică „vână-toare de enigme” condusă de către detectivul britanicShaftesbury (un Sherlock Holmes postmodern), în notacelei din Numele trandafirului al lui Umberto Eco saudin Jocul de smarald al lui Culianu.

Referinţele la utopia senzorială a Contraculturiianilor ‘60 nu lipsesc, fiind prezente la tot pasul.Foucault e sugerat în repetate rânduri, un capitol seintitulează Naked Lynch (în contrapartidă la NakedLunch, al lui Burroughs). Secţiunea finală a romanului(Raphal Sikorsky) are darul de a explica, măcar par-ţial, totul: prin intermediul unei ficţiuni de tip mitic cuun imaginar de pornire clasic (enclavizare insulară, pemodelul Utopiei lui Thomas Morus), Caius Dobrescu îşipropune să demonstreze, cu o subtilitate ideatică şiliterară deosebită, că noua paradigmă culturală în caretrăim nu mai dispune de lianţi de structurare, atâtmitul, cât şi erosul sau politicul ajungând în puncte devirtualizare atât de sofisticate, încât, indiferent de cear face, rostul lor este să genereze doar destructurări,fragmente descărnate, eschatologii. Rămân câteva dile-me (regăsibile şi în Eco sau Culianu), care poziţionea-ză textul la limita fragilă dintre modernitatea târzie şipostmodernism: imaginarul în esenţă mitic al întregu-lui şi structura triadică, de esenţă hegeliană, a întregu-lui volum, „teza” primei secţiuni fiind deconstruită în„antiteza” celei de-a doua, totul reunindu-se în „sinte-za” explicativ-hermeneutică a celei de-a treia părţi.

Dincolo de ele, Euromorphotikon se citeşte cu oplăcere nebună: festin şi chin literar deopotrivă, îşimulţumeşte altruist toţi cititorii, fie că sunt inocenţisau, dimpotrivă, ahtiaţi de simboluri sofisticate,jucăuşe �.

Nu se poate spune, însă, că baza depornire a tuturor naţiunilor europene este

egală pentru toată lumea, întrucât congresulse împarte, insidios, între unul „mare”,

rezervat occidentalilor deja emancipaţi erotic,şi unul mai „micuţ”, rezervat pentru

răsăritenii neevoluaţi, din rândurile cărora sedisting – în varii feluri, inevitabil… –

„karpathienii”, care sosesc nu neapărat licit peInsula Aragnon, fiind conduşi gracil în

perimetrul de sârmă ghimpată numit ThinkTank-ul Auxiliar al Răsăritului, unde se

desfăşoară Mini-Congresul Est-European alDragostei Abundente, a cărui rezoluţie – sunt

asiguraţi participanţii uşor frustraţi, darbucuroşi că au dat de civilizaţie – va fi inclusă

în textul mare.

■ semnalBLANCA BORBÉLYZidul de foc

Biblioteca tânărului scriitorEditura Limes, 2011

Roman adolescentin cu vampiri, premiat la Concursul de debut al Filialei Cluj a Uniunii ScriitorilorAutoarea are 14 ani

8


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Cumulând toate demersurile prin careNicolae Breban a demontat retoricaromanului tradiţional, Drumul la zidpoate fi considerat nu numai un capăt

de drum, ci şi un început. El inaugurează, de fapt, oserie care va continua după 1989, prin trilogiaAmfitrion (1994) şi, respectiv, tetralogia Ziua şinoaptea (1998-2007), alcătuind cea de-a doua axă acreaţiei brebaniene, după În absenţa stăpânilor,Animale bolnave şi Bunavestire. Drumul la zid este,astfel, cheia de boltă a arhitecturii epice imaginatede Breban. Faptul nu trebuie să ne mire. În Memorii,scriitorul aminteşte câte ceva despre contextul dra-matic în care s-a născut acest roman: pe de-o parte,închistarea tot mai evidentă a regimului Ceauşescu,care îşi risipea ultimele fărâme de credibilitate inter-nă şi externă, iar pe de alta, situaţia de proscris a luiNicolae Breban însuşi, marginalizat şi izolat dincauza atitudinii sale politice inaugurate prin protes-tul din 1971. Romanul a constituit o formidabilăsupapă şi, totodată, o considerabilă miză literară. Caorice mare scriitor, Breban şi-a convertit până laurmă ura şi revolta împotriva sistemului în creaţie.

Această împrejurare ne convinge că scriitorulnu este un experimentalist, ci doar s-a eliberat deconstrângerile unei poetici consacrate de predece-sori, spre a-şi găsi propria convenţie şi propriul codromanesc. Citit, azi, dinspre Ziua şi noaptea, roma-nul Drumul la zid e mai curând o operă neo-clasică,decât un experiment literar.

Un roman neo-clasic, aşadar, întrucât „schelă-ria” din spatele edificiului este una clasică. TemaDublului (Castor Ionescu-Vezoc), tema „Ductorului”şi a procesului de formaţie, romanul domestic etc.:toate acestea sunt de întâlnit în marea literaturăclasică, din Antichitate şi până la Goethe. Spredeosebire de mai tinerii săi colegi optzecişti – uniidintre ei, cum spuneam în prima parte a cronicii, şidiscipoli –, Nicolae Breban nu dă cu tifla modernită-ţii spre a se îndrepta către marginalitate (filosoficvorbind), ci tot către Centru. Centrul marii culturieuropene, dar revizitat cu alte instrumente.

După cum remarca şi Nicolae Manolescu, aces-te mituri clasice – şi în special relaţia de tip Castorşi Polux, dintre Castor Ionescu şi Vezoc – sunt celecare fac frumuseţea romanului, care altminteri nueste facil la lectură. Breban nu face nici o concesiecititorului leneş (fie el şi critic literar) şi îşi explorea-ză propriul stil cu minuţiozitate de arhivar. Arhivaeste, de fapt, una dintre fantasmele care îl viziteazăşi pe (aparentul) personaj principal, Castor Ionescu,care, dornic să-şi schimbe condiţia de mărunt func-ţionar, studiază la facultate. El are un loc de refugiu,în care învaţă, dar nu la modul la care se învaţă deregulă, ci fişând cu acribie o lectură aplicată a textu-lui sacru. Asceza intelectuală nu are nimic mistic înea, în afară poate de o anume mistică a culturii, carese vede în acest roman şi prin prezenţa unor întinsefragmente „eseistice” şi a unor „aluviuni de informa-ţie culturală” (cum spune Cornel Moraru, autorulunei jumătăţi din articolul Breban Nicolae, înDicţionarul Scriitorilor Români). Transformareaeroului, din personaj comun, în conştiinţă şi apoi în„sfânt laic”, se petrece, în realitate, pe planuri epice

şi temporale distincte, aflate la niveluri diferite deficţionalizare. Căci inovaţiile ce vizează deconstrui-rea poeticii romanului tradiţional se conjugă într-oformulă de naraţiune „cu mai multe paliere”, însem-nând tot atâtea grade de îndepărtare sau de apropie-re de realitate. Castor Ionescu parcurge un cerc, tre-când prin aceste niveluri de ficţionalizare, revenindîn punctul de pornire, cel al descripţiei realiste aexistenţei cotidiene, împinsă la extrem. Tentativelesale de sinucidere „punctează”epic trecerile de pe un palier pealtul. Astfel, logica aglutinantăa romanului clasic este înlocuităprintr-una arhitectonică. Ope-raţiunea este una de subtilitate,căci, în spatele arhitectonicii,nucleele clasice rămân la locullor. Ele sunt rescrise şi deforma-te de infinita capacitate ficţio-nală a autorului, care pare a nespune că omul are, simultan,mai multe „vieţi”, iar realitatea,mai multe „pliuri”.

Clasicitatea acestui ro-man, altminteri, dificil şi greude cuprins într-o formulă, rezi-dă, însă, mai ales în detaşarealui de contingent. Cu toate cărezultat în urma unei mari sufe-rinţe lăuntrice – din care se vaalimenta, puţin mai târziu, şieseul Spiritul românesc în faţaunei dictaturi (publicat de-abiaîn 1997) –, romanul s-a desprinsîn totalitate de mizele practice,rămânând într-o sferă abstrac-tă, pur speculativă, tipică arteiclasice. Personajele şi acţiunilelor îşi găsesc o raţiune şi o logi-că numai în acest plan specula-tiv, Drumul la zid nefiind untext pentru amatorii de naraţiuni liniare şi transpa-rente, cu personaje bune de înscris la starea civilă.Nobleţea acestor personaje provine tocmai din fermi-tatea cu care romancierul trasează o frontieră impe-netrabilă între lumea romanului său şi realitateacenuşie, tristă, marcată de privaţiuni materiale şimorale, a ultimilor ani ai ceauşismului. Textul săueste o aspră pedagogie a artei pentru artă, în plinproces de re-mancurtizare a literaturii române, subpovara ideologiei oficiale. Din acest punct de vedere,Drumul la zid este şi o operă de mare curaj estetic.

Reforma poeticii romanului tradiţional pe careo operează aici Nicolae Breban se finalizează, în celedin urmă, într-o formulă de auto-generare a naraţiu-nii, care se construieşte nu pe baza unor referenţisau stimuli epici externi, furnizaţi de poveste, ci pebaza propriilor precedente, create de discurs (preiauaici, uşor simplificată pentru uzul discuţiei, schemacu care operează şcoala formală rusă). Prozatorulinduce derogări de la regula realistă a verosimilităţiipoveştii, iar acestea, treptat, devin reguli, ceea ceface ca naraţiunea să evolueze nu pe un plan bi-dimensional (înainte-înapoi), ci tri-dimensional, pro-

fitând de „faliile” pe care i le oferă spargerea unităţiide acţiune a romanului tradiţional. De unde şiimpresia finală, de „poem epic”, adică de epopee. Oepopee, însă, cu anti-eroi şi din care lipseşte clasicamiză morală, a luptei Binelui împotriva Răului.„Zgura” moralei comune este îndepărtată, iar înlocul ei se înalţă, triumfătoare (dar şi tiranică),morala severă a Romanului, a romanescului...

În fond, Drumul la zid ne adresează şi o intero-gaţie vicleană: de ce n-ar fi posi-bile şi nişte personaje ca aces-tea? De ce am considera dreptreală doar realitatea trivială asimţurilor şi a raţiunii comune?Noţiunea de realism nici nu sereferă, până la urmă, la realita-te, ci la naraţiune. Din acestpunct de vedere, romanul defaţă poate fi o mostră de rea-lism, adică de verosimilitateintrinsecă a naraţiunii. Reali-tatea poate fi ea însăşi intrinsecabsurdă, prin urmare romanulcare o configurează, dacă o facela modul verosimil, nu esteabsurd, ci realist. Este ceea cese şi întâmplă în Drumul la zid,roman în care foarte importantă– ca în orice operă clasică – esteconvenţia iniţială. Odată accep-tată viziunea asupra lumii pecare se sprijină romanul, eldevine o naraţiune cuminte,minuţioasă, infinitezimală. Otrimitere la Muncile lui Persilesşi ale Sigismundei (1617), deMiguel de Cervantes, şi, îngeneral, la marile romane alesecolului al XVII-lea, se impunede la sine. „Artificialitatea”artei romaneşti brebaniene

este, cred, şi o modalitate de a sublinia apăsat dife-renţa, chiar opoziţia, faţă de realitatea socială.

Spuneam că, incidental, apar teme pe care pro-zatorul le „uită” la un moment dat (spre a le relua,desigur, în alte romane). Una dintre acestea estetema Ductorului, a Maestrului Spiritual, care vadeveni tema dominantă în trilogia Amfitrion şi, res-pectiv, în tetralogia Ziua şi noaptea. În Drumul lazid, avem de-a face şi cu un roman de formare al luiCastor Ionescu, ca fiinţă morală, socială şi intelec-tuală. Pe toate planurile, însă, această formareeşuează, după cum o dovedesc sinuciderile ratate şi,în final, recăderea personajului în condiţia de insbanal, dedicat vieţii domestice. Este şi aceasta unadintre explicaţiile titlului romanului. Marea abilita-te a scriitorului constă în crearea unui spaţiu ficţio-nal foarte amplu, prin spargerea convenţiilor tradiţi-nale, dar care este limitat de o cezură invizibilă.(Încă odată, dacă acceptăm ideea că romanul poate ficitit şi ca o parabolă a societăţii româneşti din ulti-mii ani ai ceauşismului, se cade să remarcăm realis-mul funciar al naraţiunii.) Orice ar încerca persona-jele lui pentru a sparge zidul care le izolează, ele nureuşesc, iar ceea ce rămâne, la capătul acestor expe-rienţe traumatizante, este doar drumul. Şi romanul,ca – Stendhal dixit – oglindă de-a lungul acestuihalucinant drum la zid.

Deşi dificil la lectură, Drumul la zid se impuneca una dintre cele mai profunde creaţii ale romanu-lui românesc. �

* Nicolae Breban – Drumul la zid, poem epic, ediţiaa II-a, definitivă, Editura Ideea Europeană,Bucureşti, 2009.


© A

UR

AC

HR

ISTI

Răzvan VoncuDrumul la zid şi deconstrucţiacodului romanului tradiţional (II)

■ ex libris ■ Editura ContemporanulAura ChristiFoamea de a fiColecţia Biblioteca Contemporanul � Jurnal & Corespondenţă & Memorii

„Această tânără scriitoare este animată de o rară pasiune formatoare. A se forma pe sine înseamnă totodatăa-i forma pe alţii. Nu ne miră recursul frecvent al eseistei la modelele formatoare, chiar dacă nu este nicidecumvorba de a repeta epigonic experienţe consumate. Modelul poate (şi trebuie să fie) intrucâtva jucăuş. Ion Barbueste, în această perspectivă, un magister ludi. Cu o generozitate spontană, Aura Christi îşi împărtăşeşte expe-rienţele, e gata să dea sfaturi unor tineri poeţi, în continuarea celor binecunoscute ale lui Rilke cel din Scrisorilecătre un tânăr poet.Iată, aşadar, cartea unei autoare cu un destin literar cert. Un destin pe care Aura Christi şi-l asumă. Mai mult,ea şi-l construieşte cu orice sacrificiu.”

Nicolae Balotă

„S-a constatat încă o dată o matură stăpânire a mijloacelor, un timbru aparte, original, în corul tinerei poezii şi, mai ales, o frumoasă ambi-ţie de a modela, de a uza de o întreagă gamă a tehnicii poetice în contrast curajos, aş zice, cu unii poeţi sau poete ale celei mai tineregeneraţii lirice ce uneori îşi diluează inspiraţia şi temele personale într-un manierism ce frizează moda sau teribilismul literar. Cele douăteme ale volumului — «regalitatea şi deificarea» — prin patosul reţinut, printr-un cult aproape clasic al formei, trădează orizontul, anvergu-ra ideatică a autoarei ce încearcă cu succes în acest volum să propună nu numai teme originale, dar să integreze în arta ei poetică modu-rile clasice ale bunei şi marei poezii româneşti şi universale.”

Nicolae Breban

În fond, Drumul la zid ne adreseazăşi o interogaţie vicleană: de ce n-ar fi

posibile şi nişte personaje ca acestea? Dece am considera drept reală doar realita-

tea trivială a simţurilor şi a raţiuniicomune? Noţiunea de realism nici nu sereferă, până la urmă, la realitate, ci lanaraţiune. Din acest punct de vedere,

romanul de faţă poate fi o mostră de rea-lism, adică de verosimilitate intrinsecă anaraţiunii. Realitatea poate fi ea însăşi

intrinsec absurdă, prin urmare romanulcare o configurează, dacă o face la modul

verosimil, nu este absurd, ci realist.

Surâzător dominantă, plutind aidomaunui viu abur dens, rarefiat, peste fiin-ţele prinse în acest roman strălucit(Însemnările lui Malte...), este iubirea, o

altfel de iubire, văzută ca o muncă solicitantă, ca untravaliu formator, abscons, ca o activitate formatoa-re de sine şi de celălalt, ca o experienţă aptă de apregăti terenul transcenderii, modelul evocat, înaceastă ordine de idei, fiind acela al uriaşelor femei,cum e, bunăoară Gaspara Stampa sau Portugheza.În una dintre capodoperele sale, Iosif şi fraţii săi,Thomas Mann, referindu-se, între alte subiecte favo-rite, la iubire, scotea în evidenţă, din capul locului,caracterul ei terific-salvator, pe de o parte, iar pe dealta, restricţiile, zăgazurile impuse de sentiment:„Ar trebui cumpănit dacă omul cu sentimente puter-nice dispreţuieşte, de fapt, în mod conştient liberta-tea şi liniştea, provoacă în mod deliberat destinul şinu doreşte să trăiască decât bântuit de temeri şi subameninţarea spadei”. Iubirea este, în opinia autoru-lui Muntelui vrăjit, un sinonim absolut al impruden-ţei: „E limpede, însă, că o voinţă atât de cutezătoareeste absolut necesară negrăitei bucurii de a iubi, şioricine ar trebui să ştie că iubirea presupune o maredisponibilitate pentru suferinţă şi că nimic nu estemai imprudent decât să iubeşti”.

Ca şi Hans Castorp, ca şi Marcel, ca şi CastorIonescu, ca şi Rogulski, Malte alege, în chip sublim,imprudenţa aceasta mirabil-salvatoare, căci dintoate, în cele din urmă, „răzbate brusc palida recu-noaştere. Recunoaşterea? Cu adevărat doar recu-noaşterea? – Iertarea. A ce iertare? – Iubirea.Dumnezeule: iubirea”. (Rilke)

În Elegiile romane (traducere de N. Breban),Goethe vede iubirea ca pe un templu construit exclu-siv pentru iniţiaţi:

„Spuneţi-mi, pietrelor, o, vorbiţi, voi, înalte palate!Străzi, voi, ziceţi o vorbă! Geniule, tu, nu te iriţi?Da, este totul însufleţit în sfintele tale ziduri,Romă eternă; doar mie mi se ascunde atât de calm totul.O, cine îmi murmură, la care fereastră zării euOdată nobilul chip ce adânc m-a ’nviorat?Bănuiam eu drumurile, încă, pe care,

mereu şi mereuSpre dânsa şi de la ea, apoi, să merg, preţiosul timp jertfindu-l?Încă contemplu biserici, palate, coloane şi ruine,Precum bărbatul calm, călătoria cu abilitate şi-o foloseşte.Dar, iată, totul trecu; şi un singur templu, atunciRămase, templul lui Amor, pe care doar iniţiatul îl descoperă.O lume întreagă eşti tu, Roma; dar fără iubire,Lumea n’ar fi ce este, nici Roma n’ar fi Roma.”

În acelaşi timp, sentimentul asemuit cu ominune e un pretext de a plonja în goetheenele, teri-bilele abisuri umane:

„Norul se apropie iute, arzând tot. Mă paralizează minunea!

Oare nu creează, cumva, trandafiria rază vreun chip?

Ce zeiţă se apropie de mine? Şi care dintre muze oare

Îl caută pe vrednicu-i prieten chiar şi aici, printre teribilele abisuri?”

J.W. Goethe, Elegiile romane

Ultimul Rilke are o percepţie duală asupraiubirii: pe de o parte o glorifică, considerând-o inevi-tabilă, iar pe de alta, o situează sub semnul amână-rilor, întrebându-se cum ar fi acceptată o iubită încamera sa, de vreme ce odaia este plină de eul său?(Elegii duineze); şi aici este limpede întrucâtva influ-enţa nietzscheană. Ca o replică indirectă la reticen-ţa rilkeană, decelabilă în elegiile-i dense, ambigui –în ce mod să accepte camera, plină de eul creatoru-lui, o potenţială iubită? – Proust vădeşte o percepţienet diferită în această ordine de idei. Astfel, chinuin-du-se în aşteptarea Albertinei şi imaginându-şi pânăla obsesie diverse scenarii luxuriante, în margineacărora gelozia se transformă, treptat-treptat, într-unprilej de cunoaştere de sine, excedat, prins în ghearaiubirii cvasimorbide, Marcel ajunge la concluzia sub-tilă că până şi odaia o va recunoaşte pe iubita adăs-tată, ba mai mult decât atât, odaia „o va cuprinde, ova conţine, fără ca ochii prietenei mele să manifestevreo tulburare, rămânând tot atât de liniştiţi ca şicum n-ar fi dormit”. Iubirea, în consecinţă, se trans-

formă subtil-spectaculos, devenind o imagine a tri-steţii cu care, uneori-adeseori, se identifică, aşa încâtsubiectul pasiunii păleşte, aneantizându-se aproapeîn faţa furtunilor, a noianelor de suferinţe iscate înforul lăuntric al îndrăgostitului, iubirea devenindsoră geamănă cu durerea: „Ne resemnăm la suferin-ţă, crezând că iubim în afară de noi, şi ne dăm seamacă dragostea noastră e o funcţie a tristeţii noastre, cădragostea noastră e poate tristeţea noastră şi căobiectul ei nu e decât în mică măsură fata cu părulnegru”. (Marcel Proust, Captiva. Fugara)

Apropo de iubire, pustnicul superior care l-acreat pe Zarathustra taxează, prin ocheanul radica-lismului său recognoscibil, „dragostea cea mai pro-fundă” drept – oho – „săracă, stupidă, neajutorată,prezumţioasă, oarbă”, iar în pilda „sfântă a vieţii luiIisus” vede „unul dintre cazurile cele mai dureroasede martiriu datorat cunoaşterii asupra iubirii: mar-tiriul inimii celei mai inocente şi mai avide, pe carenu o mulţumea iubirea nici unui om, care cerea săiubească, să fie iubită şi nimic altceva, o cerea cuasprime, cu nebunie, cu teribile accese de furie împo-triva acelora care îi refuzau iubirea”. (s.n.) Nietzschevede, apoi, în mitul lui Iisus „istoria unei sărmane

făpturi nemulţumite şi insaţiabile în iubire, care afost nevoită să inventeze iadul pentru a-i trimiteacolo pe aceia care nu voiau să o iubească – şi care,ajungând în sfârşit la cunoaşterea asupra iubiriiomeneşti, a fost nevoită să inventeze un zeu care săfie numai iubire, numai putere de a iubi – care săaibă îndurare faţă de iubirea omenească, atât desăracă şi de neştiutoare! (s.a) Cel ce simte astfel –conchide într-un limbaj de o luciditate atroce filoso-ful german, fiu de preot – cel ce cunoaşte iubirea înfelul acesta – caută moartea”. (s.a.) Numai un marebărbat profund rănit, cu inima macerată de harpiilesolitudinii, un bărbat însetat monstruos de iubire şineavând parte de ea, are forţa de a iubi astfel, deghi-zându-se după masca întunecată a sentimentului.Numai gurile lacome ale unei mari iubiri rănite, păs-

trată sub sigiliile secrete, pot striga astfel în ţaraaspră a singurătăţii flămânde de curăţenie, de depă-şire de sine. Altminteri cum să decriptezi ultimaaserţiune inserată după citatul reprodus adineauri?– „La ce bun însă să cercetezi astfel de lucruri dure-roase? Presupunând că nu eşti obligat să o faci”.(s.n.) Nimerit în acest context – şi în acest context –ar fi, mai degrabă poate, recursul la mască, o altăconstantă nietzscheană, nevoia de mască a omuluisuperior fiind înrudită – în percepţia autorului Şti-inţei vesele – cu nevoia de a te ascunde, din respectde sine, din decenţă, a spiritului eminamente artis-tocratic. De bună seamă, ne aflăm, aici, în paginileacestea, în raza unor spirite superioare, marcate deun aristocratism funciar, profund, cum este de faptîntreaga planetă lirică, iubită de mine, planetanumită Rilke. �

9



© N

ICO

LAE

BR

EB

AN

Aura ChristiNegrăita bucurie de a iubi

� FFooaammeeaa ddee aa ffii Pustnicul superior care l-a creat peZarathustra taxează, prin ocheanul

radicalismului său recognoscibil,„dragostea cea mai profundă” drept –oho – „săracă, stupidă, neajutorată,prezumţioasă, oarbă”, iar în pilda

„sfântă a vieţii lui Iisus” vede „unuldintre cazurile cele mai dureroase demartiriu datorat cunoaşterii asupra

iubirii: martiriul inimii celei maiinocente şi mai avide, pe care nu o

mulţumea iubirea nici unui om, carecerea să iubească, să fie iubită şi nimic

altceva, o cerea cu asprime, cunebunie, cu teribile accese de furieîmpotriva acelora care îi refuzau

iubirea”.

■ ex libris ■ Editura ContemporanulBogdan Mihai Dascălu, Fiul nisipurilorColecţia Biblioteca Contemporanul▪ Roman

Un roman de excepţie, cu o intrigă deprima mână. Un roman care se citeştecu sufletul la gură.

10


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Constatând că, după 1989, s-a schiţat lanoi „o primă revizuire a canonului”,Nicolae Manolescu nota, în treacăt, înimpozanta şi controversata sa Istorie

critică a literaturii române că Dumitru Radu Popescu„pare ieşit cu totul din cărţi” (lucr. cit., p. 1099).Evident, criticul nu putea şti atunci când îşi redactafebril, sub presiune, paginile acestui opus magnum căprozatorul va mai ivi, curând, o capodoperă. E vorba,desigur, de Întoarcerea tatălui risipitor (Ed. CarteaRomânească, 2009), un roman care ne prilejuieşteîntâlnirea cu un Dumitru Radu Popescu în mareformă. Un „romanţ brownian” am spune, pe urmeleunui protagonist al cărţii, doctorul Sebastian Tufiş,cel vizitat de „vise de autopsier” şi atins de „filoxera”filmului virtual; fiindcă, afirmă acest „măcelar decadavre” având ca hobby filmul convex, singurul capa-bil – crede – de a restabili adevărul, de a distingeîntre tragedie şi farsă, un astfel de roman ar fi „oglin-direa cea mai adecvată a zilei de azi”. Or, filmele-visecare îi populează mintea, încărcând-o cu proiecteeşuate în virtual ar dezvălui o lume isterizată, confu-ză şi grobiană, în care noii baştani, în contextul revo-luţiei „şterpelite”, fac „legea”. Nu alta e miza acesteicărţi, prelungind, de fapt, obsesiile productivuluiromancier. De la tevatura iscată de Leul albastru,tipărită în Luceafărul (1965), cu „suciţii” care îi cutre-ieră întinsa operă până la ciclul F, o farsă sinistră, obufonadă comentată elogios, Dumitru Radu Popescuexplorează, la graniţa incertului, o umanitate în vier-muială grotescă, având ca numitor comun acea invo-cată „relaţie de atmosferă” (cf. N. Manolescu). Să nuuităm că în monumentala Istorie a literaturii române,şăgalnic intitulată „de azi pe mâine”, Marian Popa nuezita să-l califice pe Dumitru Radu Popescu drept „celmai complicat prozator al ambiguităţii şi relativită-ţii”. Fireşte, judecata priveşte segmentul postbelic şivine, după o demonstraţie temeinică, într-o vremebântuită de furii nihiliste, iscând şi întreţinând cam-panii „justiţiare” în numele revizuirii valorilor. Nu eaici locul de a dovedi că osârdia noilor şi inclemenţilorprocurori morali se cheltuie în van când e vorba deD.R.P. Dacă în romanele lui D.R. Popescu „realitateaîncepe la ieşirea din certitudine” (cum scria, în 1986,Liviu Papadima), e la fel de adevărat că discutândstatutul şi statura romancierului călcăm pe solul cer-titudinilor. Evidenţele ne obligă să recunoaştem căavem în autorul Săptămânii de miere, un prim volumdintr-o proiectată trilogie (1999), un mare scriitor.

Refuzul coerenţei, ca primă impresie, dă seamade încâlceala fenomenologiei istoriei. În discuţie etrăirea istoriei, în sensul perceperii şi înţelegerii ei.Prozatorul are ambiţia şi orgoliul de a scrie istoriatrăită, plecând de la istoria scrisă, conservată în docu-mente; rescriind viaţa celor care au făcut-o, unii mul-ţumindu-se cu supravieţuirea fără orizont, contami-nată de epicureism, fără acces la descifrarea ei. Suntsentinţele ei irevocabile? Iată o întrebare plantată în

contextul excrescenţelor seismelor revoluţionare, cuintenţia repunerii în drepturi a umanului, a recuperă-rii omenescului. Scriitorul aprofundează condiţiamorală a implicării în istorie. Este reconstituit un cli-mat al „paradoxului istoric”, când perioada de tranzi-ţie era împânzită de evenimente contradictorii, condi-ţiile tulburi favorizând confuzia. Vocaţia oportunistăsubmina marşul Istoriei, mimând revoluţionarismul;puterea lua forme mistice, întreţinând apatia politicăşi insidioasa frică; îndoiala nu era permisă, prin mij-locirea fricii prolifera epidemic inactivismul. Aici estenervul epic al scrisului său: indiferenţa vorbăreaţă,acea „mare indiferenţă”, neatentă la a distinge întreadevăr (multiplu) şi dreptate, necesar a fi impusă.Este radiografiată o epocă batjocorind scara valorilor,născând efectul de „strâmtorare”. Scriitorul plonjeazăîn realitate prin intermediul memoriei; cercul deter-minist obligă la claustrare. El întreţine un conflictîntre prea-plinul experienţei existenţiale şi deficitulde perspectivă, limitată de pragul experienţei trecute,corectat acesta şi suplimentat prin tălmăcirea viselor.Tragicul îşi aliniază farsa, carnavalescul. Ideologiaartistului, de indiscutabilă provenienţă livrescă, creş-te într-o ambianţă mitologică, sub iradiaţia temeloreterne. Mitul a decăzut, marile modele s-au degradat;or, scufundarea în mitologie (forând substratul mitical existenţei) are la Dumitru Radu Popescu accepţiaretrăirii. Scriitorul opune desacralizării re-mitizarea.Lumile deschise ale mitului comunică, ţevăria mitolo-gică împânzeşte o operă cu suporturi simbolice.

Chiar opera în perpetuă metamorfoză, formula-re şi re-formulare e o încercare de a reduce entropia,„de a da un răspuns”; solicitând feţele memoriei, scrii-torul vrea să recompună un chip şi un trup, redobân-dindu-le coerenţa. Obsesia adevărului şi cronotopulcarnavalului, dereglajele memoriei, dilatarea saucontractarea timpului, dispoziţia locutorilor, fluc-tuanţa depoziţiilor înregistrate „aruncă” epica înregistrul ambivalenţei. Fiinţa e ameninţată, dispersiaei corespunde – în plan compoziţional – dezagregăriinucleului epic.

Dumitru Radu Popescu, fără a aproba viziuneamaniheică, foloseşte un real construit pe ideea duali-tăţii. Confuzia realului cu fantasticul asigură, în spa-ţiul narativ, conjuncţia extremelor: comunicarea şividul. Pentru recunoaşterea trecutului, pentru asonda memoria subconştientului (scoţând la luminăadevărul visului), personajele lui Dumitru RaduPopescu, confruntate cu şocul conştiinţei, au o şansă:cea de a trece puntea povestirii. În numele adevăruluivisului, scriitorul luptă cu criteriul verosimilităţii,întronând domnia relativismului.

Încât obsesia Adevărului se pulverizează învariantele lui. Sondând un trecut „imprevizibil”, scrii-torul manifestă un multiperspectivism în desfăşurare:percepţia evenimentelor îmbracă versiuni felurite,demonul relativizării stăpâneşte un teritoriu în care –spune autorul – „fiecare are pe undeva dreptate”.Alternarea vocilor şi multiplicarea punctelor de vede-re expediază în relativ o epică browniană, dispensân-du-se de personajul unic. Scriitorul e shakespearolog;pornit în căutarea adevărului, el judecă trecutul cuşirul de abuzuri, violenţe, crime, deformând omenes-cul, dar nu uită că prezentul produce istorie. În spate-le necesităţii istorice, Dumitru Radu Popescu cautătot omul; colecţia de fapte abominabile, fixate înmemoria colectivă sunt aduse la suprafaţă pentru „aînvăţa adevărul”. Procurorul Dunărinţu (ciclul F) areconvingerea că nici după moarte amintirea unui omnu trebuie umilită. Lumea lui Dumitru Radu Popescue prinsă într-un vârtej aiuritor, împreunând contras-tele: lângă hieratici trăiesc hidoşii, visele coexistă cupornirile oneroase, istoria se răsfrânge în această vâl-toare evenimenţială.

Dacă scriitorul nu e un povestitor (în formulaconsacrată), să vedem atunci în ce măsură e un con-structor. Observăm că experienţa dramaturguluiDumitru Radu Popescu domină proza logoreică a ace-luiaşi, în pofida aparenţelor de haotism. Indiferent degenul literar, Dumitru Radu Popescu scrie în cheiemorală. Vârtejul relativist în care ne aruncă proza savizează spulberarea „limitelor”. Naraţiunea de factu-ră realistă colaborează cu simbolistica alegoriei, încare Laurenţiu Ulici vedea factorul coeziv. Lăsândcititorului, greu încercat de meandrele naraţiunii,plăcerea de a scrie mental finalul, refuzând epilogulclarificator, Dumitru Radu Popescu preferă deschide-rile abrupte şi finalurile multiple. În romane,

Dumitru Radu Popescu rămâne tot nuvelist.Prozatorul impune o viziune personală, respectândimaginea vieţii: fluidă şi contractantă. El răscoleşterăul uman; va iniţia deci expediţii justiţiare şi excur-sii onirice, preocupat de senzaţional şi malefic, varepune pe tapet cazuri „clasate”, tensionate de rapor-tul dintre refugiu şi angajare. Deşi se consideră, ciu-dat, un autor lipsit de fantezie, Dumitru RaduPopescu reabilitează apartenenţa visului realităţiiînconjurătoare: oribilitatea visului sau realitatea suntegale. Lumea romanescă este impregnată de bizare-rii, deschizându-se alegoricului; sub masca ludismu-lui, prozatorul dezvoltă o viziune morală asupra isto-riei, alertat de monstruozităţile unei istorii fărămemorie. Fin dialectician, observator atent, DumitruRadu Popescu colectează amănunte, pune în ramă (curezerva de rigoare: „toate acestea pot fi nişte ipoteze”)adevărul fragmentar, relativ. O lume în instabilitate,confruntată cu neprevăzutul, absurdul, ameninţândgândirea liberă – iată lumea lui Dumitru RaduPopescu. Cum spuneam, nu interesează dacă ea eadevărată ontologic. Important e că trăieşte estetic şise opune (conţinându-şi germenii autodistrugerii)corespondenţei ontologice; scriitorul biciuieşte delic-tul de indiferenţă, mulţimea de singurătăţi ce nu facefortul de a comunica. Dispreţuitor al pedagogiculuisforăitor, prozatorul nu spune net, ci discret; lectura eincomodă, dar peste această operă întinsă, omologatăvaloric, ghicim aşternut – ca mesaj filosofic – surâsulrelativismului.

Pentru Dumitru Radu Popescu, inatacabil eadevărul visului. Tipologia anormalităţii – definitoriepentru creaţia sa – se nutreşte din confuzia real-fan-tastic. Ciudăţenile au pretenţie de adevăr, lecţia „devânătoare” ţinteşte această emisie în stare de veghe,cu statut de adevăr: adevărul alunecă peste ficţiuneîntr-o ciudată ambiguitate, dar „esenţa este aceeaşi”.

Dumitru Radu Popescu spulberă graniţa dintre vis şirealitate, distrugând coeziunea timpului; tragiculpactizează cu grotescul, scriitorul prelucrează fante-zia lumii (deloc mai lesnicioasă decât exercitarea fan-teziei absolute). Pentru Dumitru Radu Popescu, unautor lipsit de fantezie ar fi un „autor mort”; or, scrii-torul are încredere în caracterul inventiv al realităţii.Această permanentă confuzie dintre planul realist şicel fantastic, înlocuind realitatea prin vis (un titlu iro-nizant era Cai verzi pe pereţi) ne duce, totuşi, spreîncheierea că arta nu poate suplini viaţa (ca înPasărea Shakespeare). Imaginaţia, chiar dacă aparen-ţele ne împing înspre concluzia inversă, nu sfârşeşteîn halucinaţie; îndepărtarea de real are o finalitatemai degrabă basmică decât onirică.

Dar prozatorul e, spuneam, un teribil creator deatmosferă: un gol moral, un aer rău, gesturile bizareşi efectele absurde pecetluiesc acest demers creatorcare are ca premisă, în sensul punctului de plecare, ociudăţenie convergând spre grotesc. Dumitru RaduPopescu e interesat de fenomenul devianţei, urmăritcu ochi halucinant, intrând în fantasticul poematic.Să nu uităm că orgoliul de altădată al scriitorului erapoezia. Dumitru Radu Popescu debuta cu versuri înCrişana în 1953 şi, pentru el, poezia rămâne esenţaunui scriitor. Ciudat, unicul său volum de versuri(Câinele de fosfor) adună poeme antilirice, groteşti-ironice, încercuind cotidianul; volumul se pliază, maidegrabă, valului optzecist, fiind – cred – doar o„recreaţie”. �

Adrian Dinu RachieruDumitru Radu Popescu – istorie şi memorie

Refuzul coerenţei, ca primă impresie,dă seama de încâlceala fenomenologieiistoriei. În discuţie e trăirea istoriei, în

sensul perceperii şi înţelegerii ei.Prozatorul are ambiţia şi orgoliul de a

scrie istoria trăită, plecând de la istoriascrisă, conservată în documente;

rescriind viaţa celor care au făcut-o, uniimulţumindu-se cu supravieţuirea fără

orizont, contaminată de epicureism, fărăacces la descifrarea ei. Sunt sentinţele ei

irevocabile?

D.R. POPESCU

D.R. POPESCU

11



Colecţia Academica a editurii InstitutulEuropean din Iaşi se îmbogăţeşte în2011 cu un volum prin care se inaugu-rează practic un nou domeniu în cerce-

tarea filologică – deimografia, ca ştiinţă a studierii şidescrierii formelor de terifianţă în literatură.Termenul provine din mitologia greacă, Deimos, fiullui Ares şi al Afroditei, personificând groaza, teroa-rea. În studiul său de pionierat, Cătălin Ghiţă plea-că de la premisa că afectele încorporate în ideeagenerală de frică seduc în receptare, astfel că o ana-liză a metamorfozelor estetico-emoţionale ale uneiforme subtile de teamă duce la conturarea uneiprime imagini concrete a terorii în literatura româ-nă şi legitimează utilizarea exegetică a aparatuluiconceptual promovat în Deimografia. Scenarii aleterorii în proza românească.

Introducerea în ineditul univers hermeneutic îiaparţine lui Ştefan Borbély. În Cuvânt înainte, aces-ta apreciază originalitatea şi calitatea dialogică acărţii lui Cătălin Ghiţă, în care remarcă un „subiectexcelent, demonstraţii fine, extensive, racorduri com-paratistice foarte bine lucrate”. Radiografia critică aelementelor prinse în corpul volumului atrage aten-ţia şi asupra câtorva aspecte evitate de autor, iarŞtefan Borbély, provocat de ideile Deimografiei,sugerează câteva direcţii de explorare a spaimei,neexploatate încă. Observaţiile sale trebuie interpre-tate însă ca o validare a valorii cărţii.

Povestind o anecdotă din secolul al XVIII-lea, acărei protagonistă este marchiza de Deffand, CătălinGhiţă optează pentru o deschidere ludică pentru dis-cursul său erudit asupra unui subiect atât de serioscum este spaima. Întrebată dacă, din întâmplare,crede în fantome, spirituala doamnă răspunde for-mulând un paradox: „Nu, dar mă tem de ele”. Aşacum se dovedeşte în Concluzia cărţii, acelaşi paradoxexplică în ultimă instanţă întregul efort al autorului,motivaţiile culturale amalgamându-se în istoria sapersonală cu nevoia de exorcizare finală a fricii deîntuneric din copilărie.

Prima secţiune a volumului se concentreazămai întâi asupra implicaţiilor teoretice ale fenome-nului analizat. Istoricul teoretizărilor, de la EdmundBurke la Steven Bruhm, pune în balanţă adecvareaconceptuală a terorii şi a groazei, cea dintâi fiindpreferată, deoarece – afirmă autorul – „... în beletris-tică, teroarea, ca rafinare a ideii de teamă, constituieo emoţie estetică multifocală şi variabilă ca intensita-te, a cărei manifestare principală este anxietateagenerată şi întreţinută de un conglomerat echilibratde elemente artistice: subiect, atmosferă, personaje”.Selectivă şi elitistă, teroarea este cultivată de litera-tura canonică în detrimentul mai puţin rafinateigroaze, lucru demonstrat de tabloul istoriei autorilorreprezentativi pentru literatura terorii.

Cătălin Ghiţă este dispus să vadă în teatrul eli-sabetan o prefigurare a terorii literare moderne, iarîn Miron Costin o stranie anticipare a ei în spaţiulromânesc, însă consideră că o adevărată proză aterorii apare abia în a doua jumătate a secolului alXVIII-lea. Astfel, romanul gotic creat de HoraceWalpole, Ann Radcliffe sau Charles Robert Maturinreprezintă un preambul pentru explozia spaimeiliteraturizate în secolul al XIX-lea, când E.T.A.Hoffmann, Mary Shelley, Nikolai Gogol, JosephSheridan Le Fanu, Edgar Allan Poe, Villiers de

l’Isle-Adam, Henry James, Bram Stoker sau Guy deMaupassant explorează valenţele literare ale terorii.

În spaţiul autohton, defazarea întregii litera-turi în raport cu literatura occidentală, a făcut caprimele nuclee epice terifiante să apară abia înperioada paşoptistă. Cătălin Ghiţă survolează dia-cronic evoluţia prozei de profil din literatura românăreluând succint firul naraţiunilor şi încorporând exe-geza critică dedicată autorilor în comentariile saleasupra morfologiei terorii în fragmentele şi opereleselectate. Conştient că o arheologie alternativă aliteraturii terorii în perimetrul românesc poate scoa-te la iveală şi alte scrieri, autorul alege într-o primăinstanţă doisprezece autori şi le analizează punctualcreaţiile încadrabile în gen, subliniind notele specifi-ce ale fiecăreia. El constată, de pildă, că proza autoh-tonă de teroare „debutează în stil ironic, à rebours”,printr-o „demonetizare susţinută a tenebrosului”.Inventarul său cuprinde: capitolul Stafia din Elenalui Dimitrie Bolintineanu, Câinele Balan şi SfântulAndrei, nuvelele lui Nicoale Gane, un fragment dinScrisorile către Vasile Alecsandri ale lui Ion Ghica,Pe drum de poştă, de Alexandru Macedonski,Trubadurul lui Barbu Delavrancea, Duhul băilor luiIon Agârbiceanu, Adam şi Eva de Liviu Rebreanu,două nuvele de V. Beneş, Wilhelm Temerarul, ducede Brabant şi Cetatea cu steaguri albe, o nuvelă a luiPavel Dan, Copil schimbat, Întâmplări din irealita-tea imediată de Max Blecher şi Omul şi umbra deOscar Lemnaru.

A doua parte a volumuluianalizează în profunzime deimo-grafia românească, dispusă petrei direcţii exegetice, fiecaregrupând câte trei opere literare.Cadrul este asigurat de douăsituaţii atipice: Letopiseţul ŢăriiMoldovei a lui Miron Costin, res-pectiv, primul volum din Orbi-tor, romanul lui Mircea Cărtă-rescu.

Atent la circumscriereaexegetică a operei lui MironCostin, Cătălin Ghiţă intuieşteîn acesta un „posibil autor detexte ficţionale trepidante”, dova-da fiind furnizată de două sec-venţe din Letopiseţul ŢăriiMoldovei, detaliat analizate:descrierea uciderii greculuiBatişte Veveli, omul de încrede-re al domnitorului AlexandruIliaş, respectiv, invazia lăcuste-lor, eveniment trăit de Costin pevremea studiilor poloneze. Lacelălalt capăt al istoriei literare a lui Cătălin Ghiţă,terifiantul epic apare spontan în romanul lui MirceaCărtărescu, nepregătit de vreo mişcare diegeticăanterioară. Simetria ludică a criticului plaseazărevenirea morţilor din Aripa Stângă în ecoul anam-netic al lăcustelor lui Costin, gestul reprezentânddoar o mostră a lejerităţii cu care Cătălin Ghiţă semişcă în spaţiul cultural. O alta, reiterată pe tot tra-seul discursiv, este referinţa constantă la cinemato-grafie (şi ea reflex de exorcizare a spaimei din copi-lărie), autorul dovedindu-se un cunoscător avizat alfilmografiei lui Serghei Eisenstein, Pier PaoloPasolini sau Dario Argento.

Primul grupaj, Teroarea naturală, prin careautorul înţelege „acel model care produce spaimă uti-lizând ingredientele universului real şi respectândlegile verosimilului”, cuprinde analiza mecanismelorterorii şi reflexele comparatiste generate de aceastaîn Alexandru Lăpuşneanul, unde criticul este fasci-nat de tempo-ul prozei, de faptul că acuitatea vizua-lă şi rapiditatea conferă nuvelei aspectul unui scena-riu de film avant la lettre, în O făclie de Paşte, undeatenţia sa este atrasă de naturalismul visceral, derealizarea impecabilă a reţetei suspansului şi desubstratul autobiografic al fobiei, precum şi în LaVulturi!, unde se remarcă tehnica eclectică de con-strucţie a terifiantului.

Cătălin Ghiţă apreciază însă că „adevăraţii afi-cionados ai prozei terorii preţuiesc, mai presus deorice, ambivalenţa sau chiar plurivalenţa sensurilorimplicate la nivelul unei naraţiuni, echivocul careplanează, asemenea unei păsări stimfalide, pesteArcadia simplă şi fericită a vieţilor umane obişnui-te.” Teroarea de frontieră subsumează analizeledeformării psihologice din În vreme de război, meta-morfozele obsesivului în Frigul, realizare desăvărşi-tă în creaţia inconstantă a lui Gib. I. Mihăescu, darşi thanaticul vindicativ din Îmbrăţişarea mortului,mai puţin cunoscutul text al lui AlexandruPhilippide, în care autorul vede o „adevărată capodo-peră a dansului macabru”.

Maleficul din Moara lui Călifar suportă oinvestigaţie comparatistă amplă, tradiţia patristicăşi ocultă împletindu-se cu literatura şi cinematogra-fia universală. În afara acestei analize, Teroareasupranaturală mai cuprinde o provocatoare incur-siune în metamorfozele goticului din Ananka, ştimalacurilor. Nuvela lui Cezar Petrescu îl entuziasmea-ză pe Cătălin Ghiţă, care regretă nu numai precaraei circulaţie, ci şi trecerea ei într-un con de umbrădatorită suficienţei criticii vremii, G. Călinescu fiindîn culpă în acest caz. Grupajul se încheie cu scufun-darea în erosul vampiric din Domnişoara Christina,într-un exerciţiu interdisciplinar decomplexat şiseducător. �

Constantina Raveca BuleuDeimografia

■ ex libris ■ Editura ContemporanulGabriela GreţanKenomaColecţia Biblioteca Contemporanul � Poesis

Gabriela Creţan scrie poezie cu gnoză dedesubt. Faptul a fost remarcat încă de la prima sa carte iar modul aces-ta de a construi a rămas nu constant, ci neschimbat, chiar dacă unele accente s-au mai mutat. Gnoza, tradusă apo-crif, nu e însă decît schela unei viziuni de intensitate paroxistică. Important cu adevărat e suflul imaginativ, dezlăn-ţuirea spasmatică a imaginaţiei şi ritmul frenetic în care sublimele se topesc în grotesc sau imnoidele se revarsă înapostrofe. Gabriela Creţan vede lumea oximoronic, în coincidenţe stupefiante şi radicale, în care gramatica sacre-lor nu se mai poate distinge de cea a infernalelor. Modului ei de a traduce juisarea vizionară în sarcasme şi febracelestă în repulsii violente i s-ar potrivi conceptul de „profanare” al lui Giorgio Agamben. Asta dacă poezia n-ar facealtceva decît filosofia; dar cum face, Gabriela Creţan scrie cu o exasperare exuberantă şi cu o ardenţă vitriolatădespre cel mai inconfortabil mod de a fi în lume: sub un imperativ atroce.

Al. Cistelecan

12


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Apariţia unei noi antologii ample dinopera lui Emil Brumaru (în cadrulColecţiei laureaţilor PremiuluiNaţional de Poezie „Mihai Eminescu”

de la Botoşani, editată de Paralela 45) îndeamnă lao recitire la rece a acestui autor de o notorietate caretrădează neapărat, o lectură serioasă şi, mai ales, orelectură critică (adevăratul test, de fapt, căruia ooperă trebuie să îi facă faţă). Nu pot să uit nici fap-tul că Nicolae Manolescu aruncă, în încheierea capi-tolului pe care i-l acordă în Istoria critică a literatu-rii române, un verdict pripit-teribilist: „Emil Bru-maru e un poet minor, un manierist care stăpâneşteun registru, dacă nu foarte variat, destul de întins,sugestiv muzical şi plastic, decorativ, totodată som-ptuos şi discret (un desen pe o foaie de ceapă), şi olimbă de o rară savoare în care leuşteanul, mărarulşi alte buruieni miraculoase şi-au amestecat tăriasubtilă”. Ce-i dă cu o mână îi ia cu două... Nu, zău,Brumaru poet minor? Asta doar un critic profundneserios cum a devenit Manolescu o putea afirma.Ceea ce lui i se pare decorativ este, de fapt, un imagi-nar domestic pe care doar un uriaş talent cum estecel al poetului ieşean îl poate transforma într-ununivers poetic. Şi, oricum, mostră de discurs criticdecorativ, leneş, de umplutură, este ultima afirmaţiea pasajului deja citat: să mă ierte fanii pătimaşi aicriticului (pe care şi eu îl apreciez pentru unele cărţidinainte de 1989), dar a vorbi despre „o limbă de orară savoare în care leuşteanul, mărarul şi alteburuieni miraculoase şi-au amestecat tăria subtilă”reprezintă orice, doar o apreciere de valoare ba.

Emil Brumaru este un poet complet maturizatîncă de la primul volum de Versuri. Ca şi la LeonidDimov sau, înainte, la Arghezi, nu se poate discutadespre o evoluţie propriu-zisă în opera sa. Toatecoordonatele poeziei sunt de găsit în prima carte,poate chiar cea mai bună dintre toate. Ochiul căscat,ca în copilărie, către lume, măreşte contururile şiatribuie greutate flamandă materiei, în cea dintâiElegie: „O, vechi şi dragi bucătării de vară,/ Simt iarîn gură gust suav de-amiază/ Şi în tristeţea care mă-nconjoară/ Din nou copilăria mea visează:/Ienibahar, piper prăjit pe plită,/ Peşti groşi ce-auadormit în sos cu lapte,/ Curcani păstraţi în zeamalor o noapte/ Spre o delicateţe infinită,/ Ciuperci câtcanapeaua, în dantele,/ Icre cu bob bălos ce ochiu-şicască,/ Aluaturi tapisate, crescând grele/ Într-o dobi-tocie îngerească,/ Moi miezuri de ficaţi în butoiaşe/De ou de melc, înlăcrămate dulce,/ Mujdeuri ireale,şunci gingaşe/ Când sufletu-n muştar vrea să se

culce,/ Şi-n ceainice vădindu-şi eminenţa/ Prin fastde irizări şi toarte fine/ Ceaiuri scăzute până la esen-ţa/ Trandafirie-a lucrului în sine”. Niciodată poezianoastră nu a înregistrat astfel de viziuni în care gas-tronomia devine diafană prin exces, în care materia-litatea cea mai concretă capătă irizări spirituale, iaropulentul devine subtil graţios. Procedeul este prou-stian, iar perspectiva aceasta barocă (mai corectspus, manieristă, în sensul lui René Hocke), specifi-că poeziei lui Brumaru, se explică prin amesteculsenzaţiilor care se înghesuie oximoronic, stimulatede melancolie, în memoria contemplatorului. Întrea-ga poeziei a lui Brumaru, chiar şi aceea intens eroti-zată, poartă patina melancoliei, a tristeţii care-lîndeamnă pe poet să caute alinare sub faldurile/ fus-tele generoase ale realităţii vizibile.

Un scurt poem, un Cântec naiv, împinge inten-sitatea perceperii până la erotizarea realului. EmilBrumaru este un poet al sugestiei gracile, nu aldenotaţiei brutale. Voi încerca să demonstrez că şi înpoemele debutonate tot aşa stau lucrurile. Pânăatunci, să vedem acest text care aproximează discreto atmosferă specifică: „Fecioarele se încurcau îngene,/ Motanii se frecau de damigene/ Şi ne era latoţi atât de lene.// Torceau femei de angora în pat.//Şi-ncet sufletul nostru-a căpătat/ Ape adânci cu lus-tru-ntunecat”. Asocierea fe-minităţii cu mişcările lasciveale felinelor, lenea, care e unpreludiu cum nu se poate mainimerit, creează o atmosferănu doar liniştită, ci şi încăr-cată de erotism. Doar căsexualitatea, de cele maimulte ori latentă, rareoriîmplinită, este, pentru EmilBrumaru, o cale de cunoaşte-re, nu o gimnastică şi unschimb reciproc avantajos desecreţii, aşa cum o concepmasculii inculţi sau puştaniineexperimentaţi. Totul serăsfrânge în spirit, totul epurificat prin această filtra-re, iar actul erotic, atuncicând se concretizează, seapropie de venerarea femeii,căpătând aspecte de misti-cism, fie el şi lubric.Deocamdată avem doar pre-misele acestei perceperi aactului erotic ca o transfigu-rare, într-o ordine mai pură,a materialităţii realului.

Detectivul Arthur şiJulien Ospitalierul sunt alter ego-uri ale poetului,care au în comun aceeaşi privire care străbate dinco-lo de pojghiţa lucrurilor. În poezia lui Brumaru,metafizica devine extrem de fizică, dacă mă potexprima astfel, în sensul că depăşirea realului carepoate fi perceput senzorial se face printr-o adâncireîn acesta, nu printr-o depăşire fermă a lui. Dincoloînseamnă dincoace. De aceea, aceste pseudo-perso-naje, de fapt instanţe lirice, voci elegiace îşi întreta-ie discursurile şi alcătuiesc un scenariu poetic ele-giac. În testamentul său, detectivul Arthur ameste-că voit registrele, lipseşte obiectele de contururi,ajungând la obţinerea esenţei în retorta percepţieiacute ca laserul. „Trebuie să stai mult timp singur casă poţi auzi lumina”, recomandă el, dând în vileag

apoi o parcelă inefabilă a lumii sale, de uz personal:„Un scaun poate fi şi liniştea vacilor, zgomotul unuiparfum, tăierea piersicilor cu fierăstrăul şi-a zilei cuo femeie cărnoasă”. Nu e nimic dadaist sau supra-realist în astfel de „privelişti”, ci doar o denaturaremelancolică a lumii, o debarasare a privirii de preju-decăţile cunoaşterii rigide. Lumea aceasta nu încapeîn categorii, nu acceptă clasificări; Brumaru, şi „per-sonajele” sale nu mai puţin, este un visător incurabilsau un oniric, dar nu în sensul doctrinar al lui Ţepe-neag şi Dimov. El are tendinţa de a corecta perma-nent realul, de a-l face mustos, esenţial, plin de miez.De aceea, Reparata, elogiată în poeme admirabile,are, precum Avva, femeia-arhetip din Calcanul luiGünter Grass, trei sâni. Erotismul său este didacticşi, pentru a fi degustat deplin, presupune iniţierea.

Universul lui Emil Brumaru este unul intenserotizat, dar cast totodată. E vorba de o sexualitatelatentă, pe care poetul doar o visează, după care tân-jeşte şi care îi înteţeşte timiditatea. Nu e nimic vul-gar în aceste scenarii în care actul e unul naiv, curat,nepervertit de nici o morală. Singura morală esteaceea a iubirii sau a erotismului care, firesc, atingeuneori cote atât de intense, încât nu se mai lasă jus-tificat de nici o etică. Unii critici au fost mult maireticenţi când s-au referit la volumele de după 2000

ale poetului. În fond, marischimbări de viziune nu sepercep. Doar că acum unelecuvinte tabuizate înainte de1989 sunt suportate de hâr-tie; vertijul senzualităţii creş-te însă tocmai dintr-unromantism bine mascat (notădefinitorie şi în poezia prime-lor volume), al celui care facedin farmecele iubitei motorulce pune în mişcare universul:„Ţi-s bucile frumoase ca douăfenomene/ Cereşti ce seîntâmplă o dată-ntr-un mile-niu,/ Pe hărţile stelare ţi le-a-nsemnat alene/ Cu mâna luibuimacă de pofte dulci ungeniu./ Şi sânii ţi-s cu pisculîn nori când stai pe spate/Întinsă în grădina din dosulcasei vechi./ Picioare lungi, încarne de trandafir lucrate,/Crăceşti, semeaţă nimfă,până la şapte leghi!/ Şi-npizda ta se-adună toţi fluturiidin lume,/ Bolnavi să-ţi soar-bă-n trompe nectarul ce-lsecreţi,/ Ţi-o-mpotmoleşte

roua, ţi-o bate-n groase brume/ O toamnă-mbolnăvi-tă de-albeaţă pe pereţi./ Ci eu, să te cutremur, îţipicur din ibricul/ Cel falnic de alamă, cu ceai rusesc,lindicul!”. Dacă vă deranjează, înlocuiţi termenulcare vi se pare mai supărător cu un sinonim acade-mic şi veţi lua întregul polen al acestei poezii.Cuprins de evlavie, poetul nu se mai împiedică determeni, nu mai simte nevoia să fie „decent”, căci, laurma urmelor, misticismul său porneşte şi dintr-oundă de delir erotic. N-ar fi nimic mai fals într-o ast-fel de situaţie decât autocenzura.

Ce i s-a reproşat cel mai adesea poetului a fostmanierismul evident. Doar că acesta ţinea, de la bunînceput, chiar de formula poeziei sale şi e semnulunei personalizări accentuate a versului. Brumaruar fi fost un poet manierist şi dacă nu ar fi publicatnimic altceva decât Elegia citată la începutul acestuicomentariu. Nu e vorba de epuizarea unei formule,de repetiţii stridente, de autopastişe involuntare,aşa cum se întâmplă în cazul autorilor incapabili săse reînnoiască, ci de reiterări ale aceluiaşi universliric plin de izuri neconvenţionale, de opulenţe gas-tronomice şi nu numai, de sâni, coapse, aşternuturifierbinţi, dar şi de multă tristeţe, de melancolia celuicare ştie bine că totul nu e decât iluzie, tentativă deîmblânzire a morţii.

Traversând atâtea decenii, poezia lui EmilBrumaru rămâne aceeaşi, fără a fi şi previzibilă.Încălcând convenţiile, etalând cu vizibilă plăcereteme tabu ale literaturii noastre, privind cu melan-colie realitatea pe sub fustă, Emil Brumaru este, nuîncape îndoială, unul dintre cei mai mari poeţi ailiteraturii noastre. �

Bogdan CreţuPrivind realitatea pe sub fustă

Emil Brumaru este un poet completmaturizat încă de la primul volum de

Versuri. Ca şi la Leonid Dimov sau,înainte, la Arghezi, nu se poate

discuta despre o evoluţie propriu-zisăîn opera sa. Toate coordonatele

poeziei sunt de găsit în prima carte,poate chiar cea mai bună dintre toate.

■ ex libris ■ Editura Ideea EuropeanăSerge MoscoviciPsihologie socialăColecţia Dicţionare & EnciclopediiTraducere de Anca Verjinsky

Un dicţionar-eveniment de psihologie socială, prin care Serge Moscovici, iată, revine acasă, în România.

„Despre Serge Moscovici nu se ştie prea mult nici acum în România, ţara sa de origine. Când comisarul UE, Pierre Moscovici a întocmitraportul care facilita intrarea României în acest organism, s-a amintit şi de tatăl său. (…) Persecutat înainte de 1944, ca evreu, SergeMoscovici devine militant comunist, dar în anii următori, după instaurarea dictaturii comuniste, constată că a făcut o greşeală şi se refu-giază în Occident. (…) De la Paris el a lansat chemarea «viitorul ştiinţelor se joacă în Est». Prestigiul lui Serge Moscovici în domeniulpsiho-sociologiei este imens în lume, conferinţele sale sunt programate cu multe luni înainte, are numeroşi discipoli. (…) A studiat laSorbona, s-a implicat în viaţa literară pariziană, era prieten cu Paul Celan, Isac Chiva ş.a. Cu timpul, specializat în pshologie, sociologie,psihanaliză, predă la universităţi din SUA (Princeton, Yale, Stanford, New York), din Europa (Geneva, Louvain, Cambridge), este distinscu DHC de către universităţi de prestigiu din lume.”

Boris Marian

EMIL BRUMARU

13



Civilizaţiile aflate la intersecţia dintre două sfereculturale sunt cele mai în măsură să defineas-că raportul dintre acestea. Modesta mea aser-ţiune este probată de un fragment din

Apologia unui nebun, apendice la Scrisorile filosoficecătre o doamnă, operă redactată de primul mare filosofrus, Piotr Ceaadaev. El afirmă următoarele: „Lumea afost dintotdeauna împărţită în două sfere, în Orient şiOccident. Nu este vorba aici câtuşi de puţin de o împăr-ţire geografică, ci de o anumită rânduială a lucrurilor,decurgând din însăşi natura fiinţei înzestrate cu raţiune.E vorba despre două principii care corespund celor douăforţe dinamice ale naturii, despre două idei care îmbrăţi-şează întreaga alcătuire a speciei umane. În Orient, spi-ritul omului şi-a descoperit forţele concentrându-se,reculegându-se, închistându-se în propria sa activitate;în Occident, el s-a dezvoltat, dimpotrivă, extinzându-seîn afară, răspândindu-şi razele în toate direcţiile, lup-tând împotriva tuturor piedicilor. Societatea s-a consti-tuit firesc pe temeiul acestor date primare. În Orient,gândirea retrasă în ea însăşi, refugiată în repaos, ascun-să în deşert, a lăsat puterea socială să devină stăpânatuturor bunurilor pământului; în Occident, proiectân-du-se în toate direcţiile, îmbrăţişând toate nevoile omului,năzuind spre orice fel de fericire, ideea şi-a clădit putereape principiul de drept. Cu toate acestea, şi într-una, şi încealaltă din aceste sfere, viaţa s-a dovedit viguroasă şi fer-tilă; nici într-una, nici în cealaltă inteligenţa omeneascănu a dus lipsa năzuinţelor înalte, gândurilor profunde,creaţiilor sublime. Primul a venit Orientul, revărsând asu-pra pământului şuvoaiele de lumină izvorâte din medita-ţia lui tăcută; apoi a venit la rând Occidentul, cu activita-tea sa tumultuoasă [...]” (2007: 182).

Precum se poate observa, nu există nici un fel dereflex orientalist (citeşte „colonialist”), din specia celordenunţate de ochiul vigilent al detectivului Said, în rân-durile trasate cu o geometrie deopotrivă admirabilă şiînduioşătoare de lipsitul de dubii Ceaadaev.2 De o parte,avem o civilizaţie mai veche, apărătoare a uneiWeltanschauung anistorice şi asociale, dar spiritualiste,de cealaltă, o civilizaţie mai nouă, apărătoare a uneiWeltanschauung istorice şi sociale, dar raţionaliste. Amcitat in extenso punctul de vedere avansat de filosofulrus fiindcă el rezumă perfect concepţiile dominante înromantismul european privind raporturile dintre Orientşi Occident (inclusiv chestiunea referitoare la succesiu-nea temporală a celor două blocuri de civilizaţii).Problema pe care eu (laolaltă, desigur, cu mulţi alţi cer-cetători racordaţi la concepţiile secolului al XXI-lea) odecelez este însă următoarea: despre ce Orient vorbim?Există o entitate de sine stătătoare, monolitică în concep-ţii şi în reprezentări, numită Est, căreia să i se opună unVest la fel de unitar? Nu cumva avem de-a face cu osumă de civilizaţii orientale antinomice, la fel de diferiteîntre ele precum ele însele diferă de cele occidentale?Aşadar, pentru a răspunde convingător la premisa refe-rinţelor orientale diseminate în poezia romantică euro-peană, trebuie să stabilim, de la bun început, o situare

distinctă a exegezei înfuncţie de aria culturalăvizată de respectiva refe-rinţă: bunăoară, într-unfel arată Orientul budistşi în alt fel Orientulmusulman. Această preo-cupare pentru situareacorectă a referinţelor poe-tice discutate îmi va per-mite, dacă nu să evitîntrutotul erorile de pla-sament, măcar să le facdigerabile prin adecvarela context.

Ajung, în acestpunct, la problematicaimplicată de conceptul dealteritate. Termenul esteutilizat, în egală măsură,în filosofie, în psihologie,în studii culturale etc. Odiscuţie paralelă a con-ceptului ar umple, singu-ră, paginile unui volumseparat, astfel încât, dinrespect pentru lector şidin fidelitate faţă de cali-

tatea informaţiei teoretice, care, într-o exegeză emina-mente literară ca a mea, trebuie redusă la minimum, măvăd constrâns să reduc analiza la o circumscriere purculturală. Cea mai sintetică prezentare este semnată deRahul Krishna Gairola şi se găseşte în influentaEncyclopedia of Postcolonial Studies:3 alteritatea desem-nează, pe scurt, „starea de a fi diferit” (2001: 16), iaraceastă diferenţă se traduce în termeni de diferenţă înfuncţie de rasă, tradiţii şi poziţionare geografică.Alteritatea, în semantica ei curentă, se precizează în con-tinuare, a fost impusă de gânditorul francez de originebulgară Tzvetan Todorov, care, în lucrarea MikhaïlBakhtine, le principe dialogique (1981), subliniazăimportanţa alterităţii pentru teoria literaturii: ea facili-tează dialogul ficţional, acesta neputând avea loc decâtîn cazul în care interlocutorii sunt diferiţi unul de celă-lalt. În ceea ce priveşte tema discuţiei iniţiate de mine,trebuie să spun că eu gândesc alteritatea romanticilor întermenii poetici ai unei atracţii pentru exotism (şi voireveni cu propria tentativă de definire).

Exotismul este definit, în monumentala The NewPrinceton Encyclopedia of Poetry and Poetics,4 în douăetape: astfel, conceptul desemnează, „[î]ntr-un sens res-trâns (uneori numit exotism „pur”), descrierea îndepăr-tatului element străin sau straniu cu scopul creăriiunui efect de noutate sau de pitoresc, fără o preocuparepentru exactitate sau înţelegere. Cu toate acestea, într-un sens mai larg, exotismul descrie orice utilizareextinsă a unor cadre, motive sau referinţe culturalenon-occidentale, în special «orientale», fie doar în scopdecorativ, fie în scopuri mai serioase” (1993: 394). Caorice generalizare, definiţia propusă de cercetătoriiamericani rezolvă o parte din ecuaţia critică, dar creea-ză probleme suplimentare, dificil, dacă nu imposibil, derezolvat. De pildă, în cadrul semanticii restrânse a ter-menului, lipsa de preocupare a autorilor pentru exacti-tate sau înţelegere este cel puţin discutabilă: existăscriitori opaci la orice formă de empatie faţă de elemen-tele descrise, după cum există scriitori pentru careverosimilul este elementul de ordine. De asemenea, ceînseamnă „scopuri serioase”, în condiţiile în care diverşiautori îşi asumă cu mândrie minoratul sau esteticafragmentarului şi/sau a faptului divers, efasând astfelgraniţele dintre temele înalte şi cele joase?

Aplicând premisele teoretice asupra romantismului,cercetătorii americani subliniază existenţa unui „orienta-lism” (nedefinit în prealabil) în poezia romantică, „marcatîn acelaşi timp de exotism şi de un interes cultural mai pro-fund pentru Asia” (1993: 395), citând, pentru ultimul caz,exemplul lui Friedrich Schlegel (cu lucrarea Über dieSprache und Weisheit der Indier, 1808). Se trasează, încontinuare, o paralelă între culegerea de poeme LesOrientales (1829) de Victor Hugo şi tablourile unor EugèneDelacroix sau Jean-Auguste-Dominique Ingres, toate fur-nizând „atât pitorescul local, cât şi o alternativă culturală”(1993: 395). În privinţa romantismului englez, se observăcă, „[d]eşi romanticii englezi erau profund interesaţi de

mitologiile asiatice, exotismul pitoresc stă la baza popula-rităţii unor poeme precum Gebir de Landor (1798),Thalaba de Southey (1800), Giaour de Byron (1813) şiLallah Rookh de Moore (1816)” (1993: 395). Nu se furnizea-ză nici un fel de date legate de percepţia Orientului înromantismul românesc.

Cea mai importantă cercetare contemporană con-sacrată exoticului (executată din unghi preponderentimagologic) îi aparţine lui Tzvetan Todorov, care, înlucrarea Nous et les autres (1989),5 îşi împarte materiade studiu în cinci secţiuni principale: Universalul şi rela-tivul, Rase, Naţiuni, Exoticul şi Moderaţia. Rândurileconsacrate penultimei teme, de interes direct pentru stu-diul meu, furnizează clarificări semnificative. După ceafirmă că gradul de idealizare exotică este direct propor-ţional cu depărtarea spaţială a teritoriului şi/sau a popo-rului vizat, Todorov sesizează cu acuitate paradoxulimplicit al exotismului: „Cunoaşterea este incomparabilăcu exotismul, dar necunoaşterea este la rândul ei irecon-ciliabilă cu elogiul celorlalţi; or aceasta este exact ceea cear vrea să fie exotismul, un elogiu în necunoaştere”(1999: 364). Mai mult, deşi Todorov concede că există, celpuţin în teorie, „două feluri simetrice de exotism, dupăcum poporul sau cultura valorizată sunt considerate camai simple sau mai complexe ca noi, mai natural saumai artificiale etc.” (1999: 364-365), în practică, el consi-deră că lucrurile stau altfel: „în mare, până la sfârşitulsecolului al XVIII-lea, autorii aparţinând Europei deVest se consideră purtătorii unei culturi mai complexe şimai artificiale decât toate celelalte; dacă ei îi valorizeazăpe ceilalţi, aceasta nu poate fi decât în calitate de incar-nare a polului opus” (1999: 365).6 Perioada citată deTodorov nu este deloc întâmplătoare: atunci, la începutulepocii romantice, se produce o mutaţie de paradigmă cul-turală importantă, cu efecte asupra tuturor curentelorulterioare. Europa abandonează idealurile deopotrivăale Epocii Luminilor şi ale clasicismului (aş adăuga, pen-tru a descoperi, în schimb, farmecul Orientului), dupăcum arată şi Ute Frevert: „Concepţia romantică asupraartei [...] nu a însemnat numai o ruptură de concepteleiluministe de utilitate şi raţionalitate, ci şi o desolidari-zare de idealurile clasicismului” (2002: 256).

În schema teoretică legată de explicitarea exoticu-lui, Todorov face apel la trei mari nume din istoria cultu-rii, François-René de Chateubriand, Pierre Loti şi VictorSegalen, cărora le adaugă alţi câţiva călători moderni,precum Antonin Artaud. Din punctul meu de vedere (şisper că vă voi convinge, măcar parţial, şi pe dumneavoas-tră), Segalen furnizează cea mai incitantă viziune cultu-rală asupra exoticului, în funcţie de care un critic literarşi-ar putea gândi cu succes instrumentele exegetice.Todorov îl apropie, din perspectiva viziunii extremeadoptate (una însă etichetată drept onorabilă, deoareceevită autocontradicţia), de Maurice Barrès (care sesimte, afectiv, apropiat doar de locurile natale): „Barrèsse iubeşte numai pe sine, Segalen iubeşte numai pe celă-lalt, este adevărat, dar ei se întâlnesc într-o filosofie adiferenţei” (1999: 458).

BibliografieCeaadaev, Piotr. Scrisori filosofice către o doam-

nă, urmate de Apologia unui nebun. Traducere şi notede Janina Ianoşi. Prezentare de Ion Ianoşi. Bucureşti:Ed. Humanitas, 2007.

Clastres, Pierre. Archeology of Violence.Translated by Jeanine Herman. Los Angeles:Semiotext(e), 1994.

Frevert, Ute. „Artistul”. Omul secolului al XIX-lea.Volum coordonat de Ute Frevert şi H. – G. Haupt.Traducere de Ion Mircea. Iaşi: Ed. Polirom, 2002. 251-278.

Hawley, John C., editor, Emmanuel S. Nelson,advisory editor. Encyclopedia of Postcolonial Studies.Westport, CT and London: Greenwood Press, 2001.

Omul secolului al XIX-lea. Volum coordonat deUte Frevert şi H. – G. Haupt. Traducere de Ion Mircea.Iaşi: Ed. Polirom, 2002.

Preminger, Alex and T.V.F. Brogan, co-editors,Frank J. Warnke, O.B. Hardison, Jr, and Earl Miner,associate editors. The New Princeton Encyclopedia ofPoetry and Poetics. Princeton, N.J.: PrincetonUniversity Press, 1993.

Todorov, Tzvetan. Mikhaïl Bakhtine, le principedialogique. Paris: Seuil, 1981.

—-. Noi şi ceilalţi. Despre diversitate. Traducerede Alex. Vlad. Iaşi: Institutul European, 1999. �

� MetamorfozeCătălin Ghiţă I. Alteritatea ca exotism. O tentativă de circumscriere teoretică1

CĂTĂLIN GHIŢĂ

Ajung, în acest punct, la problematica implicată deconceptul de alteritate. Termenul este utilizat, în egală

măsură, în filosofie, în psihologie, în studii culturale etc. O discuţie paralelă a conceptului ar umple, singură,paginile unui volum separat, astfel încât, din respect

pentru lector şi din fidelitate faţă de calitatea informaţieiteoretice, care, într-o exegeză eminamente literară ca amea, trebuie redusă la minimum, mă văd constrâns să

reduc analiza la o circumscriere pur culturală.

1 Această lucrare a fost finanţată din contractul POSDRU/89/1.5/S/61968,proiect strategic ID 61968 (2009), cofinanţat din Fondul Social European, prinProgramul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013.

2 În orice caz, nimic comparabil cu sentinţa lui Marx privitoare la orientali:„Ei nu se pot reprezenta singuri, ei trebuie să fie reprezentaţi”, ceea ce declan-şează furia lui Said.

3 Pentru o discuţie completă, cf. Hawley 2001: 16-18.

4 Pentru o expunere detaliată, cf. Preminger and Brogan 1993: 394-395.5 Eu voi utiliza, în continuare, ediţia în limba română a cărţii, apărute în 1999.6 Totuşi, Todorov are grijă să citeze şi exemplul Chinei, care se opune para-

digmei enunţate de el însuşi. Pe de altă parte, elevul lui Claude Lévi-Strauss,Pierre Clastres, crede că alteritatea culturală „nu este gândită niciodată ca dife-renţă pozitivă, ci întotdeauna ca inferioritate pe o axă ierarhică” (1994: 46).

14


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Rămân în plasa vechii formule a revisteiContemporanul (bucurându-mă decolaborare), în care era reprezentată şipartea „pozitivistă” a vieţii româneşti,

a ştiinţelor ei, fie şi „cosmogonice” (astronomice sauastrologice), fantastice sau intuitive. Poate ştiţi,poate nu, acum avem alt ingredient al Apocalipsei:după cutremurele catastrofale de anul trecut şi deanul acesta (cutremure care au depăşit orice imagi-naţie, îndeosebi cel din Japonia, care a dat de gol omică parte a chipului fiarei Apocalipsei) şi apariţiilede creaturi ciudate, s-a adăugat şi erupţia fenomena-lă a unor vulcani (îndeosebi cel din sudul Islandei,care a acoperit cerul Europei şi a oprit navigaţia înaer; erupţia aici a fost de sub gheţar; ce paradoxal,de sub un loc îngheţat au ieşit flăcări anul trecut;vulcanul a fost inactiv 200 de ani). Vulcani care for-mează nori uriaşi de cenuşă vulcanică şi provoacămari anomalii magnetice, adică strică la avioanedirecţiile şi comunicaţiile… E clar, vulcanii cu erup-ţii de zeci de kilometri înălţime mai lipseau dintreingredientele Apocalipsei. Ce să comentezi, s-au acti-vat în partea cealaltă a pământului plăcile tectonice,pe zona indo-australiană. „Suntem ‘în umbră’ acumşi nu estimăm un cutremur puternic la noi. Am făcuto analiză pe 600 de ani, din care rezultă că, atuncicând în zona indo-australiană au loc frecvent seisme,la noi e linişte”, a spus fostul director al InstitutuluiNaţional pentru Fizica Pământului, Gh. Mărmu-reanu (spun fostul director, fiindcă tocmai a fost pen-sionat forţat în iunie 2011), după cutremurul de 7,1din China (spre Tibet), din 14 aprilie 2010. Tot elavertizează însă că, după cutremurul de 7,1 gradeprodus pe 14 aprilie 2010 în China, următoarea ţarăcare „ar trebuie să se pregătească” pentru un seismmare este Japonia. Incredibilă predicţie a lui Gh.Mărmureanu de anul trecut, nu încetez să mă mir...Plăcile tectonice stau pe magma planetei, nu? Iarmagma asta a ieşit la suprafaţă tot pe 14 aprilie2010 în Islanda, în cealaltă parte a Pământului – e osimplă coincidenţă? Ce Dumnezeu fac oamenii de şti-inţă din lume (că toţi cei din România n-au nicioda-tă un cuvânt de spus), de ce nu se alarmează nimeni?Toate statele europene afectate de norul de cenuşăde anul trecut au stat cu braţele încrucişate, nepu-tincioase, aviatorii refuzând să se ridice de lapământ. Nu poţi să faci nimic în faţa acestor catas-trofe naturale apocaliptice, chiar dacă le prevezi şti-inţific (dar nu sunt prevăzute, ştiinţa are alte priori-tăţi), ele au loc. Vorbeam la telefon cu Doina Popa –se zvoneşte că oamenii de ştiinţă, în secret, au luatmăsuri să oprească schimbarea polilor pământului!Cum? Prin provocarea unei găuri uriaşe în stratul de

ozon! Această schimbare a polilor fiind prevăzută săaibă loc în 2012! Ce efecte are această schimbare apolilor, ne putem închipui: ar fi o harababură totalăîn regimul electro-magnetic, brusc s-ar opri civiliza-ţia, ba chiar ar exista posibilitatea să rămânem fărămemorie, blocându-se construcţia neuronală, şi să netrezim că nu mai ştim ce să facem cu aparatura sofis-ticată actuală (natural, ar dispărea şi curentul elec-tric). Dar mai e un efect: inversarea polilor provoacăşi catastrofe naturale de genul cutremurelor apoca-liptice şi a erupţiei vulcanilor? Comentaţi singurimai departe… Ce au luat seama oamenii de ştiinţăcare au mărit gaura în ozon, în secret? Că s-a schim-bat clima pe planetă şi că o topire a gheţarilor vaafecta în primul rând zona indo-australiană, apa vaacoperi bună parte din China şi India şi va scufundapentru totdeauna Japonia… Aţi reţinut, e vorba dezona indo-australiană, unde au avut loc, zilnicaproape, cutremure în 2010 şi 2011. Şi ştiţi ce e inte-resant? Cei ce se ţin de asemenea zvonuri (doar nuiese fum fără foc; ele sunt numite zvonuri, să încercepopulaţia, să o pregătească pentru orice eventualita-te) îşi amintesc de proorocirile lui Nostradamus, cuvenirea rasei galbene peste europeni. E clar că rasagalbenă, în condiţii de catastrofă naturală de aseme-nea proporţii, se va strămuta în Europa (între timp,ştiţi, China a ocupat tacit, financiar şi militar,Africa; tot ca plan de rezervă în faţa unei nenorociriapocaliptice abătute asupra teritoriului ei)… Bateţiîn lemn, sau nu credeţi că e posibil un asemenea sce-nariu apocaliptic? Avem deci într-o parte aPământului cutremure catastrofale, iar în alta erup-ţia unui vulcan de o rară violenţă (a aruncat cenuşaspre cer în cantităţi impresionante, că a reuşit săacopere Europa). Se apropie Apocalipsa? Ce ar puteasă provoace şi cutremure şi erupţii vulcane, altcevadecât apropierea de Pământ a unei alte planete – „pebune”! Forţele lor de atracţie le pot face să se distru-gă reciproc? Planeta se numeşte Eris sau Nibiru şi afost descoperită de Michael E. Brown, Chad Trujillo,David L. Rabinovitz, la 5 ianuarie 2005, după foto-grafiile luate în 2003 cu un telescop Oschin de 1,22m, de pe Muntele Palomar (California). Vă redau încontinuare un citat dintr-un documentar despre oasemenea planetă ce ar putea să se apropie dePământ (maximum de apropiere de Pământ va ficând va trece printre planetele Marte şi Jupiter!), şivă las să judecaţi singuri: Modificările de climă şigeologice se vor accentua, deoarece planeta Eris /Nibiru nu a trecut nici măcar pe lângă Pluto, apro-pierea maximă de Pământ fiind aşteptată în perioa-da 2010-2012… Adevărata cauză a schimbărilor declimă, activării vulcanilor, intensificării activităţii

seismice etc., o reprezintă apropierea de sistemul nos-tru solar a planetei Eris, denumită intermediar 2003UB 313 şi cunoscută în Antichitate sub mai multedenumiri: Nibiru, Marduk, Nemesis, Hercolubus,planeta Zeilor, planeta Împărăţiei, planeta Crucii,planeta Roşie etc. A primit denumirea oficială deEris în urma hotărârii Uniunii AstronomiceInternaţionale de la Praga, din august 2006. La fie-care trecere în sistemul solar se dezvoltă mari pertur-baţii ale câmpurilor electromagnetice şi gravitaţiona-le. Plăcile tectonice ale planetelor solare – dar ne inte-resează în special ale Pământului – intră în derivă,generând cutremure puternice. Planetele îşi potschimba parametrii de evoluţie, vitezele de rotaţie şide revoluţie. Inevitabilele coliziuni generează prafmeteoritic care poate întuneca lumina soarelui.Praful intră apoi în atmosferă, este antrenat de pre-cipitaţii şi se depune la sol. Dată fiind înclinaţia axeipământului accentuată de la 23 la 29 de grade, esteposibilă schimbarea polilor magnetici ai planetei,fenomen care s-a produs şi la trecerile anterioare şi afost consemnat în multe din scrierile sacre şi tradiţio-nale. Informaţiile cele mai abundente se găsesc pesute de plăcuţe sumeriene în ENUMA ELISH, epo-peea sumeriană a creaţiei şi în scrierile egiptene,incaşe, în Vedele sanscrite, în mitologia greacă şiromană. Toate planetele sunt zeificate şi personifica-te. Sunt cunoscute şi studiate sute de documente stră-vechi, extrem de precise, care prezintă schimbareapunctelor cardinale şi a configuraţiei constelaţiilorpe bolta cerească. Consemnările sistematice şi înde-lungate ale egiptenilor amintesc o succesiune depatru astfel de evenimente. Schimbarea polarităţiimagnetice a globului pământesc se desfăşoară într-odurată estimată la 3-4 zile… Schimbarea polarităţiimagnetice a Pământului pregăteşte, de fapt,Apocalipsa? Vreţi să ştiţi când a mai trecut prinapropierea Pământului această planetă Eris /Nibiru, cu ce urmări? Că ea are o ciclicitate de 3.600de ani de apropiere de Pământ. Iată: 1. Acum 7.200de ani, în timpul cataclismului cunoscut sub terme-nul de „potopul” lui Noe: „Schimbări bruşte de tempe-ratură... furtuni violente... avalanşe de ape provenitedin Antarctica... au ieşit din închisoarea lor de ghea-ţă”... Dr. John T. Hollin de la Universitatea Maineconsideră că, periodic, din calota glaciară aAntarcticii se desprind bucăţi uriaşe, care creează omaree uriaşă (Zecharia Sitchin, „A DouăsprezeceaPlanetă”, Ed. Aldopress, Bucureşti). 2. Acum 3.600de ani, în timpul Exodului evreilor din Egipt: „Lamijlocul mileniului al doilea î.Cr., Pământul a sufe-rit... mari cataclisme. Un corp ceresc, recent pătrunsîn sistemul solar – o nouă cometă – s-a apropiat foar-te mult de Pământ... dispariţia ulterioară a stratuluiglaciar” (Immanuel Velikovsky, „Ciocnirea Lumilor”,Ed. Lucman, Bucureşti). Să tot trăieşti şi să fii mar-tor la marele eveniment care ne aşteaptă – al sfâşie-rii planetei Pământ? Întoarceţi-vă, vă rog, la litera-tură!

*

Vă transcriu un poem al meu:

de ce

de ce m-am născut în românia şi nu într-o familie detigridin grădina zoologică,de ce aici, unde am ajuns, nimic nu are sens şi de ce lumina de acum s-a născut din întunericul a ceea ce am fost eu 58 de ani, dece întorci capul, dacă eu sunt înainte – îţi răspund:„sunt aici şi acum fiindcă trebuia sa fiu aici şi acum �

� Pe cont propriu

Liviu Ioan StoiciuSe apropie o planetă apocaliptică de Pământ?

■ ex libris ■ Editura Ideea EuropeanăAura ChristiGrădini austereColecţia Poesis • conţine CD

„Iată, în cuvintele Aurei Christi, curgândabundent, din surse ascunse, fluidul vivi-fiant al poeziei, să nu ne temem de reto-rica majusculelor, al marei Poezii.”(Nicolae Balotă)

„Aura Christi este cea care posedă celmai profund sensul tragicului. Discursulsău liric, de o forţă verbală şi imaginativăexcepţionale, nu evită pathosul.” (SorinAlexandrescu)

„Aici totul e grav. Nici ludicul, nici parodicul, nici oboseala contextu-lui postindustrial şi nici tendinţele destructurante ale postmodernilornu au trecere. Modernitatea Aurei Christi e una esenţială, organică,refractară modelor, năzuind spre reinterpretarea semnelor şi univer-saliilor; întrebările pe care şi le pune ea au fost şi ale înaintaşilor, iarrăspunsurile transcend achiziţiile, relevând evoluţia conştiinţei înmers, relevând evoluţia unei creatoare de mâna întâi, cu totul per-sonală. Scrieri mai noi, Labirintul exilului (2000), Elegii nordice(2002) şi altele confirmă consecvenţa cu sine a unei conştiinteexemplare.” (Constantin Ciopraga)

„Mă auzi tu, oare, înstrăinato? Am citit poeziile tale la ceas deseară, pe o terasă, având în faţă colinele Ierusalimului. Eu nu suntun bun comentator de poezie, cei care au scris despre poezia ta te-au «prins» foarte bine, ai forţă, un simţ rar al tragicului şi antenepentru transcendenţă, fără să cazi (din fericire) în ceea ce se chea-mă «poezie religioasă». E un instinct păgân care te fereşte de oexcesivă «creştinare» a poeziei chiar şi în Psalmi.” (Leon Volovici,fragment dintr-o scrisoare)

„Faptul că Grădinile austere au trecut prin PC-ul meu mi-a prilejuito bucurie, o tulburare de zile aurorale. Nu m-am putut abţine şi amcitit câteva poeme. N-am mai putut apoi s-o las din mână. M-a învă-luit şi m-a luat pe sus cutremurata spiritualitate vitală care străbateversurile. Asta nu mi se întâmplă prea des, citind poezie contempo-rană”. (Zoltan Terner)

„Grădini austere a stat — da, incredibil — în sertarele câtorva edituricirca şapte ani; ani de izolare atroce, de singurătate dorită, iubită,hulită şi, iar şi iar, iubită… E un volum publicat după o perioadă desecetă, când mi se părea — până la o neagră manie! — că nu voi maiscrie niciodată poezie… Nici cartea de debut n-am aşteptat-o atâ-tea… secole. E un volum care a circulat pe internet, prietenii trimi-ţându-mi mesaje, scrisori, cronici ad-hoc despre cartea mea depsalmi în răspăr.” (Aura Christi)

„Dintr-un presupus outsider al generaţiei ’90, Aura Christi ajunge ofigură pregnantă a congenerilor ei, recuperează teren (literar) printr-o maturizare cu totul spectaculoasă.” (Mihail Gălăţanu)

„Mignonă şi bătăioasă, cheltuind pasionalitate, războinică în pofidafragilităţii, împrăştiind texte curajoase pe care amicii internauţi nuezită a le califica «dinamită curată», supărând pe mulţi, scriindfebril, asumându-şi riscurile Balcaniei («linşată», pedepsită, izolatăetc.), Aura Christi, citând «vorbele atroce» ale iubitului Nietzsche,vrea să devină ceea ce este: poetă. (…) Metamorfoza e izbitoare;discursul a devenit sincopat, auster, de o incantaţie adumbrită,cerebrând «viaţa de vis», testând — prin «poemele de iubire» —temele grave (relaţia cu maestrul, divinitatea, moartea, poezia) pen-tru a conchide că, doar povestită, viaţa e trăită. Mulţi dintre exege-ţii Aurei Christi au subliniat «fulminanta ascensiune» a poetei.Penetrantă, Aura Christi a avut şansa de a fi fost văzută în mediilebucureştene. Dar meritele poetei, dincolo de suportul valoric, stauşi în tenacitatea autoconstrucţiei, promovând — programatic — «rup-tura».” (Adrian Dinu Rachieru)

de cede ce m-am născut în românia şi nu

într-o familie de tigridin grădina zoologică,

de ce aici, unde am ajuns, nimic nu aresens şi de ce

lumina de acum s-a născut dinîntunericul a ceea ce am fost eu 58 de

ani, de ce întorci

Nume sonore, dar mai ales voci sonoretrebuiau puse sub semnul îndoielii.Trăiască incertitudinea, trăiascăambiguitatea! Mission impossible în

cazul martirilor închisorilor ca Anton Golopenţia,Mircea Vulcănescu, Iustin Pârvu, D. Stăniloae,Sandu Tudor, Steinhardt; misiune reuşită cînd s-aordonat să se mînjească memoria părintelui Calciu-Dumitreasa, a lui Bartolomeu Anania, a lui ErnestBernea, Crainic, Ţuţea, Anton Dumitriu. Şi-mi vineîn minte sintagma aceea neliniştitoare a lui N.Breban, eseistul: arbori spirituali, care trebuie ocro-tiţi, nu retezaţi.

Spus cu francheţe: postdecembrist, s-a dat dele-te pe reperele morale ale naţiunii; au fost puse peştergere. Taie vîrfurile românismului (Pârvan,Iorga, Eliade) şi poţi pleda pentru inexistenţa lui,poţi nutri „dispreţuri” pentru ideea naţională; unneojdanovism (mulţumesc, Ştefan Arteni!) al „recon-siderărilor”, al „moştenirii literare”, ca înaintaşii săproducă doar scîrbă şi deranj tinerei generaţii. Îndouă cuvinte, paricid cultural.

E ştiut: comuniştii au planificat să agaţe maripersonalităţi, în scop ideologic. Una era să vorbeascăTudor Vianu despre „democraţia populară”, alta – nuştiu care propagandist semianalfabet. Cît despreperioada iliescă, nu mai era nevoie de propagandăforte pentru „comunism cu faţă umană”. S-au mulţu-mit cu Piru şi cu alţi cîţiva dependenţi de drogulPuterii, destul de mediocri, mai ales cei selectaţi dinzona Iaşului. Un director de editură, măturat de„evenimente” şi reinstalat în scaun, dădea fuga înpapuci de casă la meeting să strige: „Iliescu apare/Soarele răsare!”. Îl închid în paranteză.

S-a tot repetat că Vianu a căzut în istorie. Darcine l-a împins să cadă? Pentru că e o diferenţă întreVianu şi Ralea. S-a ajuns la aberaţia cu „juştii” lup-tei de clasă (Ileana Vrancea, S. Damian,Crohmălniceanu) să-i taxeze iarăşi pe „nejuştii”Arghezi şi Călinescu. S-a vorbit despre colaboraţio-nismul lui Arghezi, nu şi despre anii prigonirii sale:zece. Prigonitorii, MRP (privit ca un cobai al comu-nismului, după ce editura Dacia a publicat, în ‘94,Jurnal d’un hérétique, apărut la Paris, în ‘74) şiSorin Toma (presat, pesemne, de tatăl Alexandru şide soţia Ana, nevasta trădătoare, ajunsă în patulghinărarului Pantiuşa) au fost absolviţi. Cuiva i s-apărut un compromis pînă şi faptul că Arghezi a tra-dus fabulele lui Krîlov şi Suflete moarte de Gogol, caşi cum ar fi fost alegeri nefericite.

Unora şi numai unora li s-a aplicat dur canonuletic: ca un compromis a fost văzut memoriul luiBlaga, adresat PCR-ului: (v. „Manuscriptum”, VIII,nr. 3 (25), 1977 sau „Echinox”, 1978, nr. 6-7). TocmaiBlaga care a refuzat să fie făcut membru alAcademiei RPR, la schimb cu o declaraţie publică deadeziune la regim. Le-a spus „consilierilor”, veniţi în‘56 la Cluj în acest scop (Miron Constantinescu,Constanţa Crăciun, J. Fazekaş şi Pavel Ţugui), cănu-şi poate renega activitatea de-o viaţă. Avea multevolume în manuscris şi era conştient că nu vor fitipărite. Ca şi cum Andrei Pleşu şi Sorin Dumitrescun-ar fi fost absolviţi tot de „sus” de „păcatul”Meditaţiei Transcendentale, dreptul la semnăturăfiind salvat de PCR. „Eticianul” Crohmălniceanu aincriminat (în Amintiri deghizate) şi faptul că boie-roaica prozei interbelice, Hortensia Papadat-Bengescu, chinuită de sărăcie şi de Alzheimer, sem-nase un „apel de pace”. Că a făcut-o la presiunea„baciului Croh” (cum îl poreclise Ion Barbu), autoexi-lat post-socialist la Berlin ca „victimă a persecutori-lor”, e altă poveste.

Şi-mi amintesc de un interviu dat de o fostăutecea cu fălci ca de hîrciog, pline de privilegiiUTC/PCR/USR, strigînd cu dogoare şi ardoare căpoeţii tineri trebuie să ceară socoteală înaintaşilor.Cui, to’ar’şa? Lui Voiculescu, lui Dinu Pillat, puşcă-rizaţi şi interzişi? Lui Al. Philippide, lui Const.Tonegaru, lui Ion Vinea, lui Al. O. Teodoreanu, luiAndrei Ciurunga? Lui Pann Halipa, lui I.D. Sârbu?Lui Crainic şi Gyr, „reeducaţi” la „Glasul patriei”?Alex Ştefănescu (într-o „Românie literară” din 15-21iunie 2005) evocă o seară Crainic la MuzeulLiteraturii Române, în ‘93. În prezidiu, ofiţeri SRI,foşti lucrători în serviciul Securităţii ca NedicLemnaru, supraveghetorul poetului la ieşirea dinpuşcărie (Crainic a fost închis la Aiud, fără judecată,15 ani; s-a predat în ‘47). Nedic Lemnaru îl avea îngrijă, îl „lămurise” să scrie la „Glasul patriei”, ba

chiar se considera „legatar testamentar”.Aşadar să le cerem socoteală vinovaţilor fără

vină sau lui Jebeleanu-Deşliu-Banuş, scuzaţi pentruurîtele compromisuri din perioada proletcultistă? Şidacă Moartea căprioarei, o capodoperă, trebuia scoa-să din manual, atunci Memoria ca zestre a NineiCassian, care hălăduia la Peleş în patul reginei, tre-buia măcar tipărită pe spezele poetei. Uite că gene-raţia şaizeci (generaţie care a avut, după EugenSimion, „buzduganul” ei, chiar pe Labiş) n-a mers pemîna ocupantului sovietic, s-a opus; ruptura cuinterbelicul a fost anihilată, cu risc maxim. În formu-larea lui Augustin Buzura (v. „Cultura”, nr. 18, 12mai 2011, editorialul De ce v-aţi sălbăticit, tova-răşi?): „a nu recunoaşte preţul trecerii de la realis-mul socialist la literatura adevărată mi se pare o jos-nicie. Din generaţia 60 am mai rămas cîţiva, foartepuţini şi nu ştim pentru cît timp, dar nu cred căvreunul ar avea dreptul să ridice piatra”.

Numai că, în ultimii luştri, ne-am specializat înculturocid, practicăm tot soiul de eliminări din isto-rii literare. În regim de libertate, ne place să căutămînlocuitori în literatură, ca după Reforma din 1948,înlocuitori de profesori universitari (Vitner şi VicuMândra în loc de Călinescu, Gavril Istrate, în loc deGh. Ivănescu, Otto Shechter în loc de Şt.Bârsănescu, Davidson în loc de Th. Simenschy, numai ştiu cine în loc de Al. Rosetti...). Se susţine căMircea Ciobanu e mai bun decît Preda şi Breban laun loc, că Sorescu e mai slab decît Florin Mugur;cuvîntul superstar se lipeşte de Eminescu şi cuvîntulzero de Arghezi. Doar-doar s-o ajunge de la „Siberiaculturală” la Sahara, tot sec-culturală.

Noduri şi semne ar fi Nuduri de idei, dupăAlex. Lungu. Iată ce scria N. Stănescu în Etalonul deaur („Gazeta literară”, ‘67) despre Arghezi: „Pe aicise trece, aici se dă examenul, de aici se pleacă maideparte”. Da, Nichita Stănescu, cel pe care ziaristulCTP l-ar fi pus pe foc în piaţa publică pentru deficitde morală.

Ca şi cum n-ar fi fost de ajuns contestările (maiexact, raderile), tot din interese de grupare literară,CNSAS l-a terminat, da, pe Cezar Ivănescu, provo-cîndu-i o suferinţă psihică de nesuportat.

Românii au fost amplu dezinformaţi. Şi vă rea-mintesc spusa lui Virgil Măgureanu (după Goma,Jurnal 1991-2000): „Eu n-am distrus dosare – dim-potrivă!” Ce înţeles să dăm acestui dimpotrivă?

Sute de mii de dosare au fost secretizate – tre-cute la Siguranţa Naţională. Ca şef CNSAS, ClaudiuSecaşiu a declarat că dosarele unor politicieni au fostdistruse în 22 dec. ‘89. După ce criterii s-o fi „ope-rat”? Zice presa că în biroul sinucisului generalMilea ar fi fost o notă prin care se cerea trecerea luiTraian Băsescu în structurile Secu. Şi nu-i îmbrobo-deală curată povestea dosarului său? Întreb: l-avăzut cineva? Gh. Onişoru a văzut un document laArhivele Ministerului Apărării, din... Piteşti, în2004. Cum iepurele a sărit de pe Argeş, CNSAS asolicitat dosarul de la SRI. La un „drink”, zice presa,a fost clasificat, ca fiind „de interes pentru securita-tea naţională”. CNSAS a primit adresa; „BăsescuTraian nu este cunoscut în evidenţele SRI”. Ofiţerspecial? Nicicum.

CNSAS sau „Comisia Adevărului” a declarat în2002 că Dosarul de cadre al lui Ion Iliescu a dispărutîn 2006, din Arhivele Naţionale, Fondul CC/PCR, caprin magie albă. Nu degeaba sărbătorea preşedinte-le în ‘78, la Iaşi, ca prim-secretar (‘74-’79, vă rog!)aniversarea a 30 de ani de la înfiinţarea Securităţii.Ion Iliescu – scrie presa – a obţinut certificat CNSAScă n-a lucrat pentru Secu. Dar pentru KGB? SIEştie, dar nu spune. Aflu de pe Internet că sediul FSK(fost Ceka, NKVD, KGB) devenit FSR în 1995, e totîn Piaţa Lubianka, exact în fostul sediu KGB. Nouă„lumina” nu de acolo ne-a venit? În timpul URSS,era alocat un ofiţer pentru 428 de cetăţeni sovietici;acum, raportul e de 1 la 297, dacă o fi informaţiamea corectă. Cifrele noastre? Alternative, la fel camanualele. Marius Oprea a aflat, pe numărate, că aufost 573.000 de victime directe ale Securităţii. Cert ecă în jurul lui Steinhardt se aflau vreo 70 de „surse”angajate pe linie de filaj, de la feţe bisericeşti la laicifactori poştali.

Ştiaţi că există 90.000 de specii de cameleoni?Dar, atenţie, cameleonul poate căpăta orice culoare,numai alb nu poate deveni. S-au încercat, însă, variimoduri de albire, dar cred că un mijloc eficientCNSAS-ul a fost.

Mai înainte de fondarea Comisiei, în ultimeledouă numere ale „României literare” pe 1990, s-aupublicat (pe multe pagini) „fragmente” din dosarul luiVirgil Măgureanu. De ce oare? Să-l cureţe? Altemoduri de albire? GDS-ul şi „22”. În primul număr alrevistei „22”, am citit pagini dintr-o carte a luiBrucan. De presupus: troc cu sediul de pe CaleaVictoriei sau program de albire a privilighenţiei stali-niste. Iar GDS-iştii, public intellectuals, anticomuniştide scenă socială, au avut printre ei un număr mare deturnători, v. excelenţa intelectuală S. Antohi, scuzatcu grăbire de prieteni şi îmbărbătat să-şi istorisească,în tiraj Humanitas, căderea, ca să plîngem de milasufletului prihănit. Printre membrii fondatori a fost şiAlin Teodorescu, devoalat în „Obs. cultural” nr. 139,din 2002, că l-ar fi turnat pe Radu Ioanid, în 1985.

Fac parte dintre cei care au purtat „steaua gal-benă” românească: origine aşa-zis „nesănătoasă”,provenienţă din mediul mic-burghez. Din cădereadestinală, cauzată de o greşeală de tipar considerată„gravă greşeală politică”, nu mi-am mai revenit.Decembrie ‘89 mi-a adus în dar ridicarea interdicţieide semnătură în revistele ieşene. După 13 ani, din‘76. Pentru ca în primul număr al revistei „Cronicaveche” (cîtă originalitate ticlieră!) să citesc „cu uimi-tă silă” (sintagma lui Steinhardt), în dialogul L.Leonte-N. Turtureanu, că m-aş fi dat singură afarădin presă. Aşadar dezinformarea continuă.

Cum se manifestau autorităţile dacă le înfrun-tai ştiu prea bine. Ia să fi mişcat în frontul ideologic,ca Breban! În ‘71, cînd a căzut ghilotina Tezelor diniulie peste presă, lucram la „Cronica” şi ştiu cum şi-adat prompt obol propagandistic indemnizatul demerit (!) Liviu Leonte.

Dacă scriitorii s-ar fi coalizat atunci şi ar fi pro-testat în loc să practice munus a lingua, altfel s-ar fivorbit despre „rezistenţa prin cultură”. Dar în„România literară”, după blestematele „teze”, auapărut nu anti-teze, ci „ecouri”: unul cerut luiBaranga, celălalt, oferit (fără să i se fi cerut) dePetru Popescu. Iar lui Sorescu (după MirceaIorgulescu) i s-a cenzurat un vers, citat aproximativ:în fiecare zi „îmi retează capul un ziar”. Şi-i daudreptate Anei Blandiana care-i spunea LucieiNegoiţă, intervievatoarea sa, referitor la „rezistenţaculturii”: „Problema nu este să susţinem că nu a fostnici atît, ci să ne întrebăm de ce a fost numai atît”,comparativ cu samizdatul rusesc ori ceh ori polonez.Altfel spus: scopul a fost captarea bunăvoinţei luiCeauşescu prin cap plecat, servilism, linguşeală, darşi prin pîră de grup la „Conducător”, cu prilejul unorîntîlniri: unii îi denunţau pe ceilalţi că n-ar fi destulde loaiali faţă de regim, chiar ostili socialismului.

În ce mă priveşte, am vrut declasificarea dosa-relor Securităţii, dar după legea Gauk; am salutatînfiinţarea CNSAS, fără să-mi imaginez posibilediversiuni. Am sperat în acte de dreptate, pînă cîndam văzut, în fine, că normalitatea e mimată, că insti-tuţia respectivă devine din ce în ce mai puţin credi-bilă prin semi-adevărurile oferite populaţiei. În locde dreptate socială, s-au împărţit certificate de ne-securişti. Or fi fake-uri, ca şi certificatele de revolu-ţionar, obţinute pe şpagă? Unele, da. De altfel, înunele cazuri (Muscă), mă tem că s-au dat verdicte decolaborare, CNSAS-ul lăsîndu-se folosit de politic; înaltele, s-a purtat un soi de gherilă contra scriitorilor,invidia făcînd liste.

Cînd a reînceput Frica şi pînda (titlul luiFlorin Constantin Pavlovici)? În 1999 sau mai înain-te? A fost societatea onest informată de CNSAS? Casă răspundem la întrebarea asta, trebuie să întîmpi-năm critic ceea ce numesc lovitura de dosar. �



15

Aşadar să le cerem socoteală vinovaţilorfără vină sau lui Jebeleanu-Deşliu-Banuş,scuzaţi pentru urîtele compromisuri dinperioada proletcultistă? Şi dacă Moarteacăprioarei, o capodoperă, trebuia scoasădin manual, atunci Memoria ca zestre aNinei Cassian, care hălăduia la Peleş înpatul reginei, trebuia măcar tipărită pespezele poetei. Uite că generaţia şaizeci

(generaţie care a avut, după EugenSimion, „buzduganul” ei, chiar pe Labiş)

n-a mers pe mîna ocupantului sovietic, s-aopus; ruptura cu interbelicul a fost

anihilată, cu risc maxim. În formularealui Augustin Buzura (v. „Cultura”, nr. 18,

12 mai 2011, editorialul De ce v-aţisălbăticit, tovarăşi?): „a nu recunoaşte

preţul trecerii de la realismul socialist laliteratura adevărată mi se pare o josnicie.Din „generaţia 60” am mai rămas cîţiva,foarte puţini şi nu ştim pentru cît timp,

dar nu cred că vreunul ar avea dreptul săridice piatra”.

Magda UrsacheJocuri cenesasice (II)

16


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Marino gândeşte exclusiv ideologic.„Pentru mine criteriul ideologic afost şi a rămas esenţial, capital. Celmai important dintre toate.” (64)

Dar gândirea ideologică i-a fost deturnată şi persecu-tată. Realul n-a urmat idealul. Departe de a da rod,teoria a rămas stearpă. „Ce-am «crezut» şi ce-a«ieşit»…” (83). Postura angajantă, arogată şi arogan-tă, a lui Marino? Aceea de ins „Democratic, liberal şifundamental antitotalitar.” (65). Altfel şi totuşi la felspus: „idealul meu ideologic de tip liberal: iluminist-paşoptist-democratic-european” (100). O verificăopera sa? O probează practica lecturii cărţilor sale?Exegeza o va arăta.

Intoleranţa politică şi ideologică i-a devenitcunoscută din anii de şcoală. Au manifestat-o legio-narii. Dar şi „belferii”, unii dintre ei fanatizaţi demişcarea legionară. N-a fost tentat de Legiune, înstudenţie, ca Eugen Coşeriu sau – cel pentru care vaavea o surprinzătoare simpatie, dintre exilaţi – I.Negoiţescu. Repulsia pentru fanaticii legionari nus-a stins niciodată. Am văzut că a putut trece pestetrecutul legionar al lui Negoiţescu. Un fost legionar,şi nu un comunist, i-a fost pe plac. Terorismul legio-nar nu i-a produs aderarea la asasinarea legionari-lor. Pe aceştia i-a văzut, ucişi, la Iaşi. Dar nu delegionarism, fascism, nazism, a suferit cel mai mult,

ci, evident, de comunism. Totali-tarismul roşu, în care a ales,totuşi, să trăiască, refuzând exi-lul, nu poate fi decât judecat şicondamnat. Oare acordă un felde circumstanţe atenuantenazismului, când constată căgreşeala lui Hitler a constat îndesfiinţarea colhozurilor şi reîm-proprietărirea ţăranilor (30)?Comunismul concret i-a devenitcunoscut în 1970, când tatăl său,şef al Regionalei CFR Iaşi, a tre-buit să predea sovieticilor sutede locomotive şi mii de vagoane.Atunci, când avea 19 ani, a zărito basarabeancă purtând „întresâni, un mare medalion: portre-tul lui… Stalin”. „A fost primamea cunoştinţă cu «omul nou»sovietic.” (31) Iată că adaptareala sistem îi era evidentă şi tână-rului Marino, chiar de la primulcontact cu cei care-l susţineau.

Ideologul pasionat, dar nufanatic, ajunge la repulsia faţăde politică. Marino refuză politi-ca din postura intelectualului.În politică, acesta ar fi impostor:„adevăratul intelectual nu are cecăuta în politică” (522); „uneoriam crezut că mi-am irositabsurd viaţa în idealuri inaccesi-

bile şi imposibile” (523). Te întrebi: ce rost mai areideologia fără politică, teoria fără practică?

Pentru A. Marino, clarificarea ideologicăînseamnă înţelegerea că a trăit o viaţă de „«victimă»a împrejurărilor”, de om „căzut între două lumi”(343). Se descoperă un „paşoptist întârziat” (345),într-o lume hotărâtă de nomenclatura comunistăreciclată democratic. Se teme de diplomaţia şi propa-ganda rusă, mereu deosebit de viclene şi eficiente.Ei, ruşii, domină încă. În timp ce „americanii n-aunoţiunea confruntării şi a războiului ideologic” (349).

Doctrina sa este centristă, opusă tendinţei de aorienta politica de la stânga spre dreapta într-un felsubstitutiv. În înţelegerea sa, asta ar însemna orotaţie extremistă. Stânga e comunistă, dreapta elegionară (noicistă, adaugă o identificare neaştepta-tă). Marino judecă istoric, nu doctrinar sau partinic(nu spun partizan). Istoria, inclusiv a vieţii sale, afost supusă extremei politice. O istorie şi o viaţă delagăr. Gulag roşu şi holocaust brun. E necesară,crede ideologul, o identificare a acestora urmată de olepădare simultană de ele. Se declară de partea luiDorin Tudoran şi N. Manolescu în egalizareaGulagului cu Holocaustul. Rezistenţa extremelorocupă politica fals democratică. Revenirea drepteiexcesive este noutatea amăgitoare. Marino cere o

refacere şi întărire economică, sancţionând ideologiaparazitară care consumă totul pentru ea. De aceea eîmpotriva construcţiei costisitoare a CatedraleiNeamului într-o ţară subdezvoltată. Unde vede înăl-ţarea spirituală, ideologul îşi colorează gândirea reli-gios şi apără „demonizarea uniţilor” (353) greco-cato-lici, persecutaţi în comunism.

Îşi justifică neopaşoptismul printr-o continua-re, după o deplină discontinuitate, simulată ca apli-caţie. În fapt, e convingerea sa, paşoptismul a fostînlăturat de la început de conservatori, junimişti,„năişti”, comunişti (354). Perspectivă radicală, lipsi-tă de nuanţe, nedreaptă cu unele momente din isto-ria unui secol şi jumătate. O poziţie discutabilă.Susţinerea unui fel de deşert istoric românesc.Negat, altfel, de Marino, măcar în plan cultural.

Tot aici, se lămureşte cu autorii aplicaţi pereflecţia ideologică. Analişti, politologi, gazetari, toţiexprimă poziţii ideologice care susţin politica activă.Înlătură şi apropie fără ezitare. E, din nou, antimar-xist şi împotriva lui Noica şi a noicienilor. Jurnaliştineocomunişti, agresivi, îi apar Cristoiu, Nistorescu,C. T. Popescu. S-ar dori mai solidar cu liberal-demo-craţii, dar unii, tineri, comentaţi de el empatic, nu-iies în întâmpinare. Dan Pavel, despre care a scris, îlignoră. Îi susţine şi pe Alina Mungiu ori pe V.Tismăneanu. E favorabil lui Emil Constantinescu,M. R. Ungureanu, Lucian Boia. Dar şi lui IoanConstantinescu, protocronistul, autor al cărţiiDespre exegeza extremei drepte româneşti (1998).Protocronismul, completat prin pancronism, esteurmat de Marino însuşi. Îl recuperează pe ideologulliberal E. Lovinescu, îndepărtând cu grăbită tran-şanţă literatul, critic şi romancier, cu acelaşi nume.Schiţează şi un program cultural (359-360).

După 1989, constatând şi eşecul său politic, demilitant activ în PNŢ-cd, Marino repetă convingereasa despre incompatibilitatea dintre scriitor şi omulpolitic, ilustrată acum cu înfrângerea la alegerileprezidenţiale a peruvianului M. V. Llosa. Despre cri-ticul N. Manolescu repetă: „gândim ideologic la fel”(374). Constată distanţarea generală care continuăfaţă de idei, lipsa acestora de rezonanţă politică şisocială. Se defineşte din nou ideolog de centru. LuiAl. George îi remarcă, într-un mod critic reticent,„volumele de semiideologie” (391). Încredere politicăare în Varujan Vosganian şi UFD, Uniunea Forţelorde Dreapta, pe care Marino le deplasează, de teamaextremei, la centru-dreapta. Nu întrezăreşte decâtşanse îndepărtate de intrare în NATO şi UE. Dacăse-nşeală pe termen scurt, o va nimeri pe termenlung? A fost neşansa sa să moară în loc să constatebucuros sau împăcat că intrarea dorită era apropia-tă. Şi-ar mai fi ajustat, poate, unele observări ideolo-gice. Când îşi scrie memoriile, proeuropenii suntneglijabili, fireşte că şi neglijaţi. Apăruse „un mani-fest, aparent scandalos, Pro Transilvania, gen SabinGherman, primit cu urlete naţionaliste, dar şi cuînţelegere (Gheorghe Grigurcu, România liberă, 6octombrie 1994).” (405) Dar ideea naţională nu i semai pare, din 1918, pozitivă. Rămâne distanţat faţăde religie, fără a o localiza ca (supra)ideologie: „nusunt nici pe departe un spirit religios” (382). Produceşi o ipoteză personală şi hazardată (a mai făcut-o şi-ncazul lui I. P. Culianu) că moartea lui MirceaCiobanu i s-ar fi tras de la monarhism. La fel, inte-lectualul disident, rupt de politica practică, împărtă-şeşte pierderea ocaziei ca Basarabia să fi fost ataşa-tă României prin „politica faptului împlinit” (409), în1991.

Într-o Românie de azi, ostilă ideologiei (libera-le, democratice), Marino susţine idei despre carespune că ar vrea să ajungă banalităţi peste un secolsau chiar numai jumătate din acest timp. Va să zică,gândirea sa merge un secol şi jumătate în urmă, la1848 şi un secol şi jumătate înainte. Pentru români,secolul XXI, dar şi prima parte a secolului XXII, vorfi ideologice doar în formare. Va fi urmărit sau uitatacest pariu istoric? �

Marian Victor BuciuIncomodul Marino

Într-o Românie de azi, ostilăideologiei (liberale, democratice),Marino susţine idei despre care

spune că ar vrea să ajungă banalităţipeste un secol sau chiar numai

jumătate din acest timp. Va să zică,gândirea sa merge un secol şi

jumătate în urmă, la 1848 şi un secolşi jumătate înainte. Pentru români,

secolul XXI, dar şi prima parte asecolului XXII, vor fi ideologice doarîn formare. Va fi urmărit sau uitat

acest pariu istoric?

■ ex libris ■ Editura Ideea EuropeanăAlex ŞtefănescuCum se fabrică o emoţieColectia Ediţii definitive

După apariţia monumentalei (la propriu) Istorii a literaturii române contemporane, 1941-2000, Alex Ştefănescu esteomul zilei în critica literară românească. Admirat sau pizmuit de confraţi, invitat şi celebrat cu fast în oraşele de pro-vincie, intervievat de superbe ziariste, Alex Ştefănescu se află mereu în centrul atenţiei, prezenţa sa într-un loc esteimposibil să treacă neobservată. Chiar şi cei care îşi propun să îl ignore ajung până la urmă să îşi piardă cumpătul,încep să-l vâneze cu invectivele lor, sporindu-i, indirect, vizibilitatea, notorietatea şi popularitatea. Alex Ştefănescueste, în lumea literaturii, genul de personaj care nu lasă pe nimeni indiferent. Unii îi sunt prieteni, alţii duşmani demoarte (cei neincluşi în Istorie şi cei menţionaţi în emisiunea sa TV rezervată cărţilor proaste, Tichia de mărgăritar).În fine, mai există o categorie, a celor care îl cultivă cu speranţa secretă că i-ar putea intra în graţii şi că în felul aces-ta şi-ar putea asigura un viitor luminos în literatura română.

Tudorel Urian

„Alex. Ştefănescu este singurul critic român contemporan care, metodic, conferă criticii caracteristicile unui «act de persuasiune». El faceuz de o veritabilă strategie de seducere a cititorului: limbajul este dezabstractizat, fără a-şi pierde însă competenţa şi precizia conceptua-lă; expresia critică, mereu dezinvoltă şi de multe ori memorabilă, are o anumită materialitate fragedă, fiind astfel uşor de receptat; plăce-rea lecturii şi a scrisului, aproape palpabilă, devine contaminantă şi îmbie la reverii hedoniste; în sfârşit, discursul e împănat de compara-ţii sugestive şi cu atât mai şocante cu cât nu se produc în spaţiul livrescului, ci al experienţei comune, conţinând şi o infuzie de umor gra-ţios care întreţine comuniunea afectivă cu cititorul.”„În volumul Cum se fabrică o emoţie autorul adoptă forma dialogală a discursului (între un eu inocent-iscoditor şi unul doct, profesoral)

dând dinamism şi o concreteţe plină de substanţă problemelor convocate: stilul aluziv, natura artei, relaţia artist-public, talentul, valoarea,mecanismul psihologic al creaţiei, succesul etc. Este vorba, de fapt, despre un mic „tratat” de educaţie estetică, alert, eficient şi care, înmod expres, se adresează unui public concret.”

Petru Poantă

ADRIAN MARINO

Şi prin cel de al treilea volum „Bunădimineaţa, o sută de gâşte” Ed.Junimea, Iaşi, 2011 Roxana Pavnotescuîşi afirmă forţa creatoare (după volu-

mul de versuri: Despre Ningiri şi ningele – 2005 – şiSub semnul Aspidei – 2009) definind universul sufle-tesc prin sondajul abisurilor conştiinţei, capacitateaanalitică introspectivă, har narativ, proiecţia viziu-nilor lirice, reflexivitatea sporită, altoite pe un fondexistenţial dens, o cunoaştere lucidă, o sensibilitatepostmodernă, un stil în care îngemănează liricul,epicul şi dramaticul.

Dacă în primele două volume predomina unaliaj al contrastelor şi emoţia intelectualizată, untărâm fabulos proiectat prin intermediul visurilor încare se regăseau eurile virtuale atât ale propriuluiabis sufletesc al copilăriei în care se scufundă, cât şiinconştientul colectiv al omenirii, sursa miturilor şia basmelor topind în scriitura modernă: straniul,grotescul, angelicul, oniricul, ermeticul, ludicul,livrescul, ironicul în noul roman stăpâneşte emotivi-tatea, forţa afectivă, starea de reculegere gravă şisolemnă, interiorizare profundă în care cuprinde odurere fără margini, o tristeţe răvăşitoare, nostalgie,gingăşie, căinţă, resemnare, părere de rău şi auto-culpabilizarea, având sentimentul că nu a făcut des-tul pentru neegalabilul părinte. Romanul „Bunădimineaţa, o sută de gâşte!” constituie „un dialogpostum, ce mi-a fost eliberator”, are funcţie catharcti-că, purificatoare.

Titlul cărţii aminteşte de „problema tatei, careîncepea ca o fabulă. Parcă le văd şi acum – un câmpuriaş acoperit cu gâşte multe şi gălăgioase. Dar înfapt, nu chiar atât de multe, pentru că vizual, câm-pul se îngusta pe măsură ce problema – poveste (s.n.)se derula în stilul retoric şi şugubăţ al tatei.Răspundea tot el, cu glasul subţiat şi strident alcelor prezumtive, o sută de gâşte.

„ – Păi, dacă am fi încă o dată pe cât suntem,plus o jumătate (din câte sunt), plus un sfert, plusuna: atunci ţi-om da şi noi Bună dimineaţa!” (BD100G).

„Cert este că problema – poveste a gâştei mi-adeschis calea către tainele aritmeticii, pe care o înţe-legeam cu voluptatea şi libertatea jocului” (s.n.p.26).Tipologic „Bună dimineaţa, o sută de gâşte!” este unrecviem, o rugăciune funebră asemănătoare mesei, olamentaţie, un lamento, (piesă vocală cu caractertrist specific operei italiene) plasată deobicei înain-tea deznodământului dramatic o cantată liricăsolemnă şi înlăcrimată.

Tematic romanul – oratoriu funebru curgeîntr-un scenariu caleidoscopic declanşat de memoriamuzical-simfonică angrenând în cele 9 cânturi, princare lanesează cele 9 motive tematice: iubirea,memoria, marea, „noduri şi semne”, jocul, visul (pun-tea dintre lumi), copilăria, boala (suferinţa, patimi-le, durerea), călătoria, iterative într-o suită devariante ale acesteia: Missa pro defunctis al căreipunct de porinire este scrisoarea tatălui decedat(Puiu) către nepoata sa Arina, fiica autoarei cu unmemento: „Joacă-te cu ei şi părăseşte-i înainte să teplictiseşti. Numai aşa poţi să-i iubeşti fără sfârşit.”(p. 15)

Compoziţional romanul Roxanei Pavnotescugravitează în jurul celor nouă motive tematice recu-

rente (corespunzătoare celor 9 note muzicale), întreizeci şi şase de capitole – multiplu al lui nouă,numere simbolice, soluţia problemei – poveste: „Celenouă cânturi sau motive recurente mă bântuie dinziua în care sâmburele tatei a trecut în mine.Aşezarea lor în pagină, în canon sau contrapunct, leface mai uşoare, mă eliberează prin transcendere şisublimare.

De asemenea, aş vrea să multumesc pentruparticipare celor 36 de gâşte (3+6), soluţia problemei– poveste a tatei. Fiecăreia dintre ele i s-a dedicat uncapitol” (p. 175). Alcătuirea polifonică este rafinată,subtilă, realizată prin tehnica suprapunerii a douăsau mai multor motive, a căror dezvoltare este înacelaşi timp pe orizontală (contrapunct) şi verticală(armonie). Fiecare capitol cuprinde cel puţin douămotive tematice, dar şi mai multe, în totalitate atin-gând numărul 119. Distribuirea statistică a motive-lor este: iubirea – 13; memoria – 29; marea – 5;noduri şi semne – 13; jocul – 11; visul – 7; copilăria –13; suferinţa – 14; călătoria – 14. Capitolelor (36) lise adaugă un epilog în care este întărit rolul memo-riei: „Nu ştiu cât de mult, cei de dincolo îşi mai amin-tesc câte ceva din viaţa de aici şi dacă memoria lornu se disipează ca un praf, pe pereţii acelui tunel altimpului, derulând existenţa, cu viteza luminii, întimpul desprinderii. Dincolo de memorie, cu siguran-ţă există ceva, care încă îi leagă pe cei de dincolo, decei rămaşi la datorie.” (p.175)

De altfel memoria muzicală – (29) şi visul – (7)constituie liantul, puntea dintre lumi: reală şi imagi-nară, de aici şi de dincolo, obiectivă şi subiectivă,susţinând structura simfonică a romanului, asupracăreia Roxana Pavnotescu revine, după epilog într-un P.S.: „ Şi dacă muzica acestui text nu vă ajunge lasuflet, racordaţi-vă urechea la partitura imaginară,pe care o puteţi construi în jurul lui. Atribuiţi notecelor nouă cânturi – motive, marcate în cuprins şidedicaţi câte o măsură fiecărui capitol...” (p.177) (Dealtfel partitura muzicală este realizată de romancie-ra însăşi la pagina 176) asupra valorii simbolice anumerelor putându-se glosa mult, ilustraţia roma-nului, făcută de autoare este de maximă expresivita-te.

La fel de rafinată este şi tehnica narativă, unade tip şeherezadic, de poveste în ramă, poveste înpoveste, amintire în amintire, recompunerea uneiscene legate de bradul copilăriei autoarei, comparatcu cel din curtea lui Tata – Moşu, care nu trebuiaîmpodobit pentru că „Bradul era parte din familie,trăia veşnic în curte şi o dată pe an bătea la uşă cucrăcile lui noduroase şi intra în casă şi în sufletelenoastre.”, dovedind „forţa şi puterea de sugestie aacelui fluid magnetic care circulă printre noi, de launul la altul, acel colosal fluid al memoriei şi alamintirii. Întruparea bunicului într-o fiinţă de lumi-nă disipată în beculeţele unui pom de Crăciun nuputea fi decât o probă de credinţă şi iubire pentru ceidragi şi dispăruţi” (p.133). Alt subtil artificiu compo-ziţional este tehnica palimpsestului, alterarea scri-sului cu aldine cu grafia obişnuită face să interfere-ze faptul real cu cel al amintirii, conform structuriibiplane a romanului: realitate şi ficţiune, real şiimaginar: „funcţia generativă de logos literar esteîndeplinită de memoria afectivă” (D. Micu, Prefaţă,p. 5). Multele povestiri ale părintelui au fascinat nu

doar copilăria autoarei: „Povestirile tatei îmi lipseau.Le-am auzit pe aceleaşi de nenumărate ori şi mi-aş fidorit să le mai ascult încă o dată şi încă o dată.Desaga lui cu poveşti fără fund zăcea mută. Nule-am mai auzit de o bună vreme cum se înşiruiau camărgăritarele pe firul misterios, depănat de memo-ria lui prodigioasă. Precum prinţul necruţător şiîmpătimit al Şeherezadei, ne-am lăsat înşelaţi maibine de „o mie şi una de nopţi” de spiritul viu şi deelocvenţa tatei” (p. 73). Memoria este motivul tema-tic cel mai frecvent (de 29 de ori este prezent în text)şi este adesea asociat cu un alt leit-motiv al romanu-lui: sâmburele, spiritul lui adevărat, transmis fiicei:„Puiu este în mine... cel mai apropiat îl simt, cândsunt în apă ca într-un fel de lichid amniotic, înot cutata... În apă, sunt cel mai aproape de sufletul lui. Eun mod total de-a fi cu el. Aş vrea să pot rămâne înadâncuri în lichidul meu amniotic cu tata... De acolodin adâncuri, apele îmi întorc vocea lui „Boacă, capulla fund”... Jocurile cu tata în apă! o înscriu „în acelangrenaj complicat de iubire, protecţie, neînfricoşa-re” anulându-i orice simţământ de spaimă de apelemării” (p. 23). Era un veritabil om al mării: La marefaţa lui radia de bucurie. Apa, soarele, sarea erauelemente benefice pentru el. Puiu era un etern îndră-gostit al mărilor... Iubea marea cu toate fiinţele ei”(p. 24). Fiica îl duce la mare şi când este bolnav, fiindcă„gândul lui e una cu marea.” Acum „fericirea se dez-văluie în contextul revederii obiectului contemplat.Dacă proiectarea în viitor a revederii pune probleme,actul contemplaţiei este blocat de regrete, melancoliişi suferinţă” (p. 65). Această ultimă călătorie cu tre-nul la mare, cu doi ani înainte de moarte, produceautoarei un dureros sentiment de autoculpabilizare,regretând că i-a interzis un ultim drum la mare: „N-am să mi-o iert niciodată. Trebuia să trec peste oriceşi să-l mai fi luat o dată. Cu orice risc. Ce mai conta?Poate i-am ratat şansa de-a muri în braţele iubiteilui Marea în locul supliciului şi al sfârşitului îngrozi-tor pe care l-a avut. Oricât de tristă ar părea ultimaexcursie la mare, gândul că ar mai fi putut încă una,mă îngrozeşte. Repet că n-am să-mi pot ierta astaniciodată. Puiu a murit supărat pe lume, pe viaţă şipe mine... când a murit nu mai văzuse Marea deaproape doi ani” (p. 77). Se simte locuită de spiritulpatern: „Eu sunt acum în jurul lui, în jurul sâmbure-lui” (p. 113) şi după moartea tatălui este chinuită defaptul că „Puiu a murit supărat. Era supărat petoată lumea, pentru că toţi l-au părăsit.

Cred că totuşi tata m-a iertat. Altfel, cum şi-arfi instalat sâmburele în mine... Pesemne că m-a ier-tat dacă sâmburele lui este acum în mine. Şi creşte,continuă să crească, să mă umple. A schimbat doarlumea, şi în lumea din interiorul meu, din sâmbure-le lui va creşte o plantă uriaşă, un arbore stufos, cufibra dură şi elastică ca cea de alun” (p. 168). I-atransmis iubirea, despre care Puiu credea „că nu sepoate menţine în afara suferinţei. Plictiseala este celmai vajnic ucigaş al ei... şi numai părăsirea vremel-nică a obiectului iubit, te-ar putea absolvi de o pre-ţioasă şi de neînlocuit pierdere. Cu fiecare reiterare,reinstaţierea iubirii se consolidează în straturiindestructibile, atunci când nu lăsăm plictiseala s-oruginească, sau s-o istovească. Căci iubirea trebuiesă fie menţinută mereu tânără, de aceea poetul ovede: „Leoaică tânără”. Pe cât se poate şi noi la fel înspirit, alături de ea” (p. 16). De aceea şi „suferinţadespărţirii este şi ea tot o suferinţă de iubire, a iubi-rii de viaţă” (p. 59)

De leit-motivul sâmburelui este legat şi cel aloglinzii şi al fotografiei, fotografia fiind un joc secundca şi oglinda, spaţiu al purificării lumii prin reflecta-re, redând imaginea iniţială, virtuală, a lucrului, oria eului şi „nu cea modificată şi alterată de timp. Îmireprezint schimbările de stare sau de expresie pecare mi le întoarce fotografia, printr-o reţea circula-ră de linii de forţă, ce răzbat din oglinda ei”. Fiinţase purifică în oglinda fotografiei, „mi se pare că pe zice trece, spiritul tatei se purifică, se ridică în straturidin ce în ce mai subtile” (p. 21), şi zilele marii sufe-rinţe finale în sanatoriu, când „cerul se intensifica dela albastrul piscinei, Puiu privea când în apă, cândîn cer – fiecare era oglinda celuilalt” (p. 33). Leit-motivul oglinzii era prezent şi-n eposul sui-generis:„Sub semnul Aspidei” în apele oglinzii surprinzân-du-şi nu doar propriul chip, aparent mereu acelaşi, cişi îmaginea de dinaintea naşterii a Arinei ca gnom,fiinţă nenăscută, cu formă amorfă, dar tot mai multdobândind în faţa oglinzii expresie de om, cu faţascofâlcită, ridicată, dar prefigurând viitoarea fiinţăvorbitoare, gânditoare. Acum „Puiu, chircit şi plat,pe o parte, ca un gnom singuratic. Era îngrozitor demic, sau mai exact de scurt, ca şi cum n-ar fi avutpicioare. Doar capul avea dimensiuni normale. Aveaun ochi mare, deschis. Puiu – gnom, culcat pe-oparte, pe măsuţa din holul-terasă, de sub cerul liber,nu avea picioare; de aceea era atât de mic priviind-ocu ochiul morţii, îmbrăcat în straie monahale, degnom” (p. 33). �

17



Ironim MunteanDe-a v-aţi ascunselea

■ ex libris ■ Editura Ideea EuropeanăTraian ChelariuZilele şi umbra mea * * Colecţia Memorii & Jurnale & Corespondenţă

Respectiva ediţie în două volume întruneşte pentru prima dată în istoria culturii române, ediţia integrală a disputatuluijurnal al lui Traian Chelariu. Jurnalul din anii ’30, inedit în cea mai mare măsură (fragmentar, el a fost publicat la EdituraJunimea în 1977), este interesant din mai multe puncte de vedere. Pe de o parte, el înregistrează atmosfera din mediulintelectual din Cernăuţii perioadei interbelice. Viaţa universitară, disputele tinerilor scriitori, încercarea de a impunecoordonate româneşti lumii culturale, toate acestea sunt radiografiate în cele zece caiete manuscris. În jurnal, suntreproduse scrisori trimise sau primite de la Ion Nistor, ministru în mai multe legislaturi, de la Mircea Streinul, tumultuo-sul coleg de generaţie, la alte figuri importante ale locului. Pe de altă parte, găsim aici reperele formării unui intelec-

tual ale cărui valori sunt focalizate de necesitatea unei deveniri culturale. Viziunea stoică pe care Traian Chelariu o întruchipează în anii’50 este fundamentată pe experienţa unei tinereţi angajate pe traiectul asumării culturii. În plus, jurnalul cuprinde experienţa studiilor salela Şcoala Română de la Paris şi la Roma, fiind şi din acest punct de vedere un document.

Mircea A. Diaconu

18


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Singurătatea esenţială a eului liric,punctată de sintagma – repetată –„stam singur” e amplificată de repre-zentarea obsesivă a cadrului spaţial

minimal, alienant şi restrictiv, dar şi de senzaţia defrig, notată în imagini halucinante. Între spaţiulinterior, al unei dureri agonice, al unei tristeţi meta-fizice şi al unei suferinţe aproape fiziologice, în ace-laşi timp şi decorul exterior, răvăşit de vânt şi de frigse stabileşte o corespondenţă desăvârşită. Interiorulşi exteriorul comunică şi-şi accentuează ecourile; pede o parte viziunea e contrasă la starea minimală asufletului încătuşat în propriile obsesii şi viziunianeantizante şi, pe de altă parte, poetul pune înscenă un decor marcat de solitudine şi de apăsaregrea, de monotonie şi dezolare acută. Plumbul,cuvântul-cheie al poeziei, repetat de trei ori în fieca-re strofă, devine o metaforă şi, în acelaşi timp, unsimbol pentru o realitate sufletească devastată denelinişte şi accentuat sentiment al neantului. Sesugerează aici lipsa de orizont şi senzaţia de căderea unui suflet chinuit, strivit de limitele uman-preaumanei sale alcătuiri. Ce poate sugera versul ultim(„Şi-i atârnau aripele de plumb”) decât că însăşiimaginea zborului e una declinantă şi iluzorie, impo-sibil de înfăptuit. Zborul e o înălţare amputată, oascensiune „întoarsă”, una nu spre înalt, ci spreadânc, spre zonele abisale ale propriului sine, mar-cat de angoasă şi de nevroză. Scindat între zădărni-cia înălţării şi conştiinţa damnării, poetul nu resim-te decât realitatea abuzivă exterioară şi pe cea inte-rioară – devastată de deziluzie şi sentiment al nean-tului.

Apărută la rândul ei în volumul de debut,Plumb (1916), Lacustră exprimă aceleaşi obsesii aleunui eu liric apăsat de singurătate şi disperare difu-ză. Sentimentul izolării eului într-o lume cu reperenesigure e copleşitor. Poetul are senzaţia – de o acui-tate tulburătoare – că universul, în imensitatea luistrivitoare, îi aboleşte făptura, sentimentele, indivi-dualitatea, amputându-i identitatea, dizolvată într-orealitate precară, fără determinaţii precise.Atmosfera poeziei rezultă tocmai dintr-o astfel denedeterminare, spaţială şi temporală deopotrivă.„Plânsul materiei” trebuie înţeles ca o modalitate dereprezentare a substratului profund al lumii; e vorbade o realitate preformală sau supraformală, origina-ră, ce-şi dezvăluie identitatea cu sine şi în acelaşitimp, transpunerea în diversele modalităţi ale fiinţă-rii. Lucrul e observat, între alţii, de V. Fanache:

„Cine este «materia» al cărei plâns este auzit depoet? Avem de-a face, precum şi în alte texte bacovie-ne, cu o imagine generalizatoare, de însumare şitranscendere într-o suprarealitate sensibilă a diferi-telor forme ale existenţei. «Aud materia plângând»numeşte o entitate originară situată dincolo de lumeşi dincolo de om, din care derivă orice fiinţare, exis-tarea in actu (…). Glasul ascultat vine din interiori-tatea profundă a universului, e un semn al esenţeidezvăluite în şi prin vers, care în limbajul bacovianse cheamă plâns”.

E aşadar un „plâns” metafizic, o suferinţă amateriei ce-şi dezvăluie precaritatea şi disoluţia subimperiul ploii, al apei. De altfel, spre deosebire depoeţii roamntici, ce acordau apei un rol benefic şipurificator, Bacovia investeşte elementul acvatic cuo forţă malefică, cu însemne destructive, dezagra-gante. Universul întreg e ameninţat de dispariţie,lumea se găseşte într-un vădit declin iar materia îşisurpă tot mai clar formele, organizarea, stareafirească. Într-un astfel de context, fiinţa însăşi numai resimte natura ca pe o „locuire”, ci, dimpotrivă,se simte ameninţată tot mai mult, supusă unei totmai accentuate crize de comunicare – cu sine şi cuexterioritatea. Singurătatea poetului, starea sa desolitudine, de izolare extremă aduc cu sine impresiaunui timp imemorial, lipsit, ca şi spaţiul acvatic, derepere sigure, liniştitoare. „Locuinţele lacustre” pre-cizează mai mult acest tablou poetic dezolant, alsituării omului faţă cu stihiile naturii, agresive şiinacceptabile. Umiditatea şi acvaticul sunt atotpre-zente aici, ele sugerează dizolvarea lucrurilor şi fiin-ţelor sub imperiul apei destructive, lichefierea for-melor stabile, extincţia sub semnul ploii terorizante.Somnul e, la rându-i unul de coşmar, un somn ceîntreţine angoasa în faţa forţelor malefice ale mate-riei dezlănţuite, alimentează teroarea fiinţei umaneîn faţa naturii ieşite din matcă: „De-atâtea nopţi audplouând,/ Aud materia plângând…/ Sunt singur şimă duce-un gând/ Spre locuinţele lacustre.// Şi parcădorm pe scânduri ude,/ În spate mă izbeşte-un val –/Tresar prin somn şi mi se pare/ Că n-am tras podulde la mal”. Tabloul exterior, al dezlănţuirii naturii,îşi află un corespondent în fiinţa interioară, răvăşi-tă, lipsită de apărare, repliată într-un sine amenin-ţat de dezagregare şi alienare.

„Golul istoric” sugerează ieşirea din timp,atemporalitatea metafizică a situării fiinţei umaneîn univers. Omul bacovian e iremediabil singur, e, înfond, un arhetip al umanului dintotdeauna şi de pre-

tutindeni, rupt de orice relaţionare socială şi de oricedeterminare istorică. Pe de altă parte, imaginea adă-postului lacustru ameninţat de furia apelor ne con-duce la ipoteza unei continue căderi a fiinţei, a uneialunecări treptate în neant, în neantul apelor şi înneantul interior deopotrivă. Disoluţiei materiei îicorespunde, în acest fel, o dezagragare a fiinţei, ame-ninţată în chiar structura ei intimă de o naturăincontrolabilă, demonică. Senzaţiile auditive („audplouând”, „aud materia plângând”) şi cele tactile(„scânduri ude”, „în spate mă izbeşte-un val”) seîmbină aici, pentru a crea în modul cel mai apăsatsugestia neantului, a golului, ameninţării venitedinafară, a furiei malefice a apei. E, în modul celmai cert, cum observa Florin Mihăilescu, vorba deun triumf al materiei în faţa dimensiunii metafizice,aceasta deoarece starea de angoasă şi de nesiguran-ţă a eului liric reiese din „imposibilitatea de adapta-re la structurile sociale întemeiate pe triumful mate-rialităţii asupra idealităţii în raporturile umane,ceea ce explică persistenţa simbolului existenţial alşubrezeniei umane şi al ameninţării perpetue şi,compensativ, al aspiraţiei latente sau uneori revolta-te”.

Bacovia excelează, în Lacustră, dar şi în altepoezii reprezentative ale sale, prin capacitatea de asugera stări sufleteşti extreme, de un mare impactontologic şi emoţional, cu ajutorul senzaţiilor, notatepregnant. Sentimentul precarităţii fiinţei, al perisa-bilităţii ei în contextul universalului e notat prinspectacolul unei materii instabile, perpetuu fluc-tuante, în cadrul căreia apa e simbolul eroziunii,inconstanţei, evanescenţei: „Un gol istoric se întin-de,/ Pe-aceleaşi vremuri mă găsesc…/ Şi simt cum deatâta ploaie/ Piloţii grei se prăbuşesc.// De-atâteanopţi aud plouând,/ Tot tresărind, tot aşteptând…/Sunt singur şi mă duce-un gând/ Spre locuinţelelacustre”. Poezie a alienării fiinţei în faţa naturii sti-hinice, Lacustră nu e mai puţin o poezie a singurătă-ţii esenţiale a omului într-un univers ostil ori măcarlipsit de raţionalitate, un univers absurd, ce nu răs-punde chemărilor sale, un univers, într-un cuvânt,alienant, în care omul nu se regăseşte pe sine, nu-şipoate afla adevărata identitate interioară, structurasa lăuntrică autentică. �

Iulian BoldeaMetamorfozele damnării

Poezia lui Bacovia e, în primulrând, o poezie de atmosferă, în care

cadrul evocator trădează osensibilitate acută la „stimulii”

realului. E, cum remarcăLovinescu, o atmosferă „de

copleşitoare dezolare, de toamnă cuploi putrede, cu arbori cangrenaţi”.

Motto:„Te cauţi în oglinda sleită a geamului:o gaură neagrăîşi soreştefărădechipul”

(Horia Bădescu)

Gnoseologic, poeţii se pot situa în urmă-toarele ipostaze: ancoraţi definitiv,fără nelinişti ontologice, în aparenţă;aşezaţi în aparenţă, făcând incursiuni

în esenţă; treziţi şi ancoraţi definitiv în esenţă;regândind aparenţa privind-o din esenţă; pulveri-zând esenţa pe care au locuit-o.

Horia Bădescu îmi pare că priveşte aparenţa(„fărădechipul lumii”) din interiorul esenţei, întrucâttitlul cărţii sale, Pielea îngerului /1/ semnifică tocmaivălul de care luăm contact prin simţurile noastre defiinţe muritoare. Dar iată că aparenţa se identifică,în viziunea poetului, cu esenţa, într-un mister denepătruns: „Cum pe dinafară/ pe dinlăuntru./ Cumpe dinlăuntru/ pe dinafară./ Pe dinlăuntrul/ lăuntru-lui/ pielea jupuită a îngerului.”

Acum e acum! Nu avem voie să ştim mai mult.Ca şi la Blaga, lumea lui Horia Bădescu e cenzuratătranscendent. Neputând cunoaşte esenţa îngerului,el ni se arată simţurilor noastre sub formă omeneas-că, androgin, îmbrăcat în piele şi înaripat. Din cesubstanţă subtilă este „carnea” şi „osatura” lui,rămâne un mister impenetrabil. Şi tot ca la Blaga,

universul bădescian e cre-puscular: „Se-ntunecă;/abia dacă se mai poateceva desluşi/ în odăile vea-cului, /.../ parcă-n oglinzileprafului/ ţi se vede doar/

linia vieţii”. Timpul devine: „Un veac/ întins de la uncapăt la altul/ al întunericului”.

Ca şi autorul Poemelor luminii, Horia Bădescuregretă naşterea într-o astfel de lume în care fiinţaumană este marginalizată: „O povară/ ceea ce ţi s-adat,/ de ne înţeles/ curgerea zilelor;”

Existenţa se caracterizează cel mai adecvatprin absenţe: „Un fără-de-fund/ în care îţi lunecă/mintea.”; „Numai tăcere-n vămile/ fiinţei. Numaifărădesunet.”; „fărăculoarea zilei,/ secundeleoarbe...”;„Atât de înaltă căderea/ făpturilor noastre,/atât de fără de capăt/ curgerea orelor”; „şi doar uita-rea aşteaptă/ fărădesfârşitul uitării.”

Extincţia devine o preocupare majoră în econo-mia plachetei: Doar nevedere-n care/ se leapădă desine/ lumina / ..../ între două vecii/ gâtul îngeruluiaşteptând/ ghilotina”.

În viaţa-i prea scurtă, omul e mereu cu un vasîn urma existenţei: „Nu e nimic în urmă;/ ai trăitatât/ încât n-ai apucat să trăieşti!”

Într-o accepţiune metafizică de sorginte orien-tală, sângele, simbolul perpetuării vieţii, se-ntoarceîn vidul primordial: „Cine ştie unde/ va trebui să ţise-ntoarcă/ sângele: /.../ poate doar în el însuşi,/ înfântânile pulberii.”

Minunea fărădechipului lumii este valorizatăestetic prin: sclipiri năruite prin implozii tăcute, întu-necări evanescente şi tăceri hierofanice, în care sune-tul mântuitor a devenit captiv: „Încercând să rosteşti/absenţa;/ cum cu umbrele mâinilor/ ai încerca/ unuiclopot fără de limbă să-i atingi tăcerea,/ cum în sur-

patele hăuri/ uitarea luminii,/ cum înlăuntrul lui/ s-ar înminuna îngerul/ de trupul Fecioare.”

În finalul volumului poetul deschide o poartăcelestă prin care întrezărim ţesătură de lumină careîmpacă aparenţa cu esenţa în duminica sacră darlipsită de sens, a existenţei: „Şi duminica dimineaţa/se joacă lumina cu îngerul,/ cu îngerul ei,/ duminicadimineaţa/ duce el lumina în ochi, îngerul,/ şi ochiilui de lumină ţinlumea/ deasupra/ şidedesubt aripa înge-rului/ bate,/ batearipa îngerului/ înfărădelume/ şi lumi-na, duminica dimi-neaţa,/ cu aripaîngerului se joacă;/şi, Doamne, cum cadele/ şi se aşează şi selipesc/ penele înge-rului/ pe chipul fărăde chip/ al luminii,/pe chipul fără dechip/ al celei fără dechip.”

În plachetaPielea îngerului,Horia Bădescu sedovedeşte un maes-tru al imaginilortăcerii. Din acestmotiv, citindu-i poe-zia: „Îmi pare că aud cum se izbesc de geamuri raze-le de lună.” (Lucian Blaga).

■ Horia Bădescu, Pielea îngerului, Editura Limes,Cluj-Napoca, 2007 – Colecţia Magister

Lucian GruiaHoria Bădescu – Fără chipul lumii

19



ANCHETA CONTEÎmblânzirea diferenţei

Stereotipizarea socială a scriitorului (I)O să vă invit la anchetă simplu, fără multă teo-

retizare. Dacă va fi nevoie de ea, o vom chema lasfârşit, să o clădim împreună, din şi peste opiniilenoastre adunate laolaltă. De fapt, o să vă explic de ceam nevoie de dumneavoastră.

Iniţial am avut impresia că cel ce m-a determi-nat să vă propun spre analiză procesul de stereotipi-zare pe care societatea îl aplică, în anumite circum-stanţe, scriitorului, a fost un bun prieten pe ale căruicuvinte canalul generos al Messenger-ului mi le-aazvârlit de vreo două zile în faţă: nu-i aşa că scriito-rii devin, pe măsură ce înaintează în vârstă, tot maiorgolioşi? Apoi mi-am dat seama că ideea unei discu-ţii pe această temă trebuie să-mi fi apărut, măcaraşa, într-o sclipire, de fiecare dată când mi-a fost datsă aud că scriitorii sunt dezorganizaţi, lipsiţi depragmatism, visători, sentimentali, lubrici, parazi-tari, slabi la matematică, mai buni morţi decât vii.Şi, pe de altă parte, de fiecare dată când mi-a fost datsă văd scriitori purtându-şi ocupaţia prin lume ca peo haină, răsfoindu-şi propriile cărţi la cenaclu, creân-du-şi nu doar opera, ci, cu stridenţă, imaginea,înfruntând, cu plete şi carnet de notiţe, ploaia, sauconfraţii.

Totuşi, vreau să vă dezvălui că n-am răspunsnimic acelui prieten, că am rămas în tăcere, împărţi-tă între senzaţia că, da, e tipic, şi sentimentul căgeneralizarea aceasta e un fel de lesă pe care foarteprobabil cineva o va apuca. Ar fi fost simplu să-ispun că acesta e un clişeu, că diferenţa şi limita eceea ce ne face să fim. Dar prietenul meu, versatilcum e, mi-ar fi putut răspunde că, până la urmă, rea-lităţile noastre au aţele lor roşii care ne traverseazăşi ne fac vizibili unii altora, care ne colectează ade-sea, ca pe mărgele într-un şirag. Că experienţa şicaracterul, expectanţele şi cunoştinţele, comporta-mentul şi cuvintele noastre se repetă mai mult decâtdiferă şi toate ar putea, în ultimă instanţă, să nu sedovedească decât un stereotip.

Vă propun, împreună cu redacţia revisteiContemporanul, ca, departe de a abandona o atitudi-ne personală referitoare la acest subiect şi, totodată,departe de a anula distincţiile într-o masă amorfă, sădescoperim împreună cât mai multe aspecte, semni-ficaţii, relevanţe ale stereotipizării scriitorului şipoate chiar a stereotipizării într-un sens mai larg.

Puteţi răspunde la oricare şi la oricâte dinîntrebările de mai jos. În câteva cuvinte, în câtevapropoziţii, într-un eseu, într-o construcţie teoretică,în oricare mod vă puteţi apropia mai bine subiectul.Puteţi să uitaţi toată această introducere, să nu luaţiîn seamă nicio întrebare şi să vă creaţi alte intrări,alte abordări. Vă vom fi însă extrem de recunoscătoridacă veţi dori să meditaţi asupra acestei teme şi săne împărtăşiţi opiniile dumneavoastră.

● Care au fost primele stereotipuri cu carev-aţi confruntat, în calitate de scriitor?

● Care consideraţi a fi cele mai frecvente ste-reotipuri legate de scriitor?

● Stereotipizarea s-ar traduce exclusiv prinfabricarea de stereotipuri?

● Ambiguitatea statutului de scriitor (nuneapărat o meserie, nu neapărat garanţia unei voca-ţii) constituie, oare, un factor care generează vulne-rabilitate în faţa stereotipiilor? Sau, din contră, spredeosebire de alte realităţi ale lumii, scriitorul se sus-trage mai uşor stereotipizării tocmai datorită acesteiambiguităţi?

● Ce legături consideraţi că există, dacă există,între stereotip şi construirea socială a realităţii,între stereotip şi arhetip, stereotip şi model sau întrestereotip şi mit?

● Au stereotipurile valenţe cognitive? Pentrucine?

● Sunt stereotipurile generatoare de kitsch?● Care credeţi că sunt mecanismele socio-cul-

turale prin care se generează stereotipurile?● Este stereotipizarea o consecinţă a depărtă-

rii scriitor-cititor, a unei diferenţe resimţite proble-matic, sau este în firea lucrurilor ca, până la urmă,orice să poate fi stereotipizabil?

● Stereotipul se manifestă el diferit în fiecaredintre relaţiile: scriitor-cititor, scriitor-scriitor, scrii-tor-necititor/opinie publică?

● Credeţi că notele romantice prezente îndiversele stereotipuri legate de scriitor îşi mai păs-trează aceeaşi forţă sau încep să pălească?

● Puteţi să identificaţi existenţa mai multorsub-stereotipizări ale scriitorului (ca de pildă, aso-ciate scriitorilor tineri, scriitorilor moderni, poeţilor,prozatorilor)?

● Se poate vorbi despre existenţa unei supra-stereotipizări a scriitorului? Stereotipizarea scriito-rului poate fi privită ca o subcategorie a stereotipiză-rii artistului sau a intelectualului?

● Scriitorii-cult contribuie la sedimentareaunor clişee, sau, dimpotrivă sunt rupţi de ele, le con-trazic într-o bună măsură?

● Putem vorbi despre anumite funcţii socialeale stereotipizării în general şi ale stereotipizăriiscriitorului în particular?

● Aţi întâlnit situaţii în care stereotipiile săconducă la o discriminare pozitivă a scriitorului?

● Aţi folosit sau aţi observat la alţi scriitorifolosirea, conştientă sau nu, a unor stereotipuri pen-tru a obţine diverse beneficii: de relaţie, de imagineetc.?

● Credeţi că stereotipizarea, în special cea ascriitorului, ar putea fi şi o formă de „îmblânzire” aceluilalt, a diferenţei?

● Este stereotipizarea o formă de ficţionalizareîngustă sau una de generalizare forţată?

● Prin stereotipizare societatea se apropie sause îndepărtează de scriitor?

● Există stereotipizări ale scriitorului în carevă regăsiţi sau pe care le creditaţi parţial?

● Cel care aplică stereotipuri asupra scriitoru-lui manipulează sau este manipulat? Pe cine mani-pulează sau de către cine este manipulat?

● În relaţia scriitorului cu sine însuşi poate săapară fenomenul de auto-stereotipizare? Este aceas-ta diferită sau echivalentă cu auto-mitizarea?

● Consideraţi că tendinţa de a cataloga stereo-tipiile (legate sau nu de scriitor) ca fiind în generalnegative este un stereotip?

Adriana Teodorescu

Gheorghe SCHWARTZStereotipiile ne economisesc mult viaţa

1. În DEX (vizual), STEREOTIPIE este definitdrept: „s.f. 1(Instalaţie sau procedeu de) reproducereşi multiplicare a unei forme tipografice, prin turnareîntr-un metal sau prin mulare în cauciuc ori în altmaterial plastic a unei copii după această formă. ** Formă de tipar obţinută prin stereotipie (1). 2. Faptul de a se repeta ceva, de a fi mereu acelaşi.** Simptom al unor boli mintale constând în repeta-rea automată de către bolnav a aceloraşi cuvinte saua aceloraşi gesturi. [Pr.: -re-o-] - Din fr. Stéréotypie”.

Pe de altă parte, dacă am înţeles bine, anchetaaceasta s-a născut din declicul pe care l-a produsafirmaţia: „Nu-i aşa că scriitorii devin, pe măsură ceînaintează în vârstă, tot mai orgolioşi?”

Căutând o legătură logică între definiţiile demai sus şi enunţul în cauză, mi-a fost imposibil sădecriptez în toată complexitatea urmuziană legăturadintre „o instalaţie sau [un] procedeu de reproducereşi multiplicare a unei forme tipografice, prin turnareîntr-un metal sau prin mulare în cauciuc ori în altmaterial plastic a unei copii după această formă” şinici chiar între o „** Formă de tipar obţinută prinstereotipie” şi prejudecăţile sociale despre scriitorisau cele ale scriitorilor înşişi.

Mai măgulitoare pentru creatorul nostru este„2. Faptul de a se repeta ceva, de a fi mereu acelaşi”,chiar dacă se face trimitere şi la „** Simptom al unorboli mintale constând în repetarea automată decătre bolnav a aceloraşi cuvinte sau a aceloraşi ges-turi”. Este într-adevăr măgulitor să se spună despretine că eşti mereu acelaşi, deşi de aici trebuie să ieiîn considerare că dacă „eşti mereu acelaşi”, nici nuprogresezi în vreo direcţie. Da, dar nici nu regresezi.Ceea ce nu e puţin lucru! Iar dacă acceptăm definiţia„normalului” drept o medie a contrariilor, e limpedecă un autor autentic nu este o medie, deci nu estenormal.

2. Dând la o parte definiţiile, tind să accept maidegrabă contextului sensul de prejudecată. Pentrucă nici stereotipiile şi nici prejudecăţile nu pretindun act de gândire, ci se mulţumesc să declanşezenişte automatisme. Da, automatisme există destuleşi în percepţia scriitorului şi despre scriitor. Ca deexemplu: „Artistul (scriitorul) este acea fiinţă careeste înzestrată cu un simţ special, capabil să intre încontact cu inspiraţia”. Iar despre inspiraţie s-au clă-dit numeroase tomuri roz, pline de cugetări admira-tive. Sau chiar propoziţia amintită în deschidereaanchetei: „Nu-i aşa că scriitorii devin, pe măsură ceînaintează în vârstă, tot mai orgolioşi?” Păi, dacă unprozator ar aştepta plin de încredere apariţia esote-rică a inspiraţiei pentru a aşterne pe hârtie romanulsău de 600 de pagini, nu i-ar ajunge nici zece vieţinorocoase spre a-şi termina proiectul. Or, puţini pro-zatori au parte de zece vieţi norocoase. Iar scriitoriorgolioşi am întâlnit destui chiar şi la vârste june,chiar şi în lipsa existenţei unei opere.

3. Stereotipiile nu sunt, în fond, decât niştereflexe la situaţie. Nu trebuie să fii neapărat câinelelui Pavlov pentru a saliva la mirosul unei mâncăribune sau chiar la clopoţelul care te invită la masă.Reflexul la situaţie, stereotipia, reprezintă instala-rea unui răspuns constant la un excitant care în modobişnuit nu stimulează un anumit receptor. (Însituaţii obişnuite, fără a se fi format stereotipul, niciun câine nu salivează la aprinderea unui bec…)Toată educaţia şi instrucţia asta face: creeazădeprinderi care, din acte conştiente, devin acţiuni

20


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


automatizate. Fără asemenea deprinderi ar trebuisă învăţăm şi să reînvăţăm din nou şi din nou toateactele noastre. Problema nu este că devenim roboţiiunor automatisme, ci ce şi cum învăţăm, ce şi cum setransformă în stereotipiile noastre zilnice. Doargeniile sunt cele ce pot să iasă din ele: de pildă,Newton, în legendă, a meditat sub un pom şi vântula smuls un fruct de pe o ramură, fruct care i-a căzutsavantului pe creştet. Păi, orice om normal ar fihotărât că lucrul cel mai bun e să se mute de sub unpom din care cad poame care te pot lovi. În loc deaceasta, Newton ar fi extras din această întâmplarelegea gravitaţiei universale. Da, are dreptate dicţio-narul: geniile nu raţionează la fel ca toţi oamenii,deci nu sunt normale. Dovadă că numeroase geniin-au fost în stare să-şi administreze cu folos viaţa,prea multe dintre ele au murit în mizerie, deşi aveauoul de aur în mână.

4. Stereotipiile ne economisesc mult viaţa: dacăar trebui să analizăm de fiecare dată orice cuvânt,ne-ar trebui neuronii unui calculator supra-perfor-mant pentru a ne putea descurca cât de cât în viaţă.(Dar şi calculatoarele sunt unele mai inteligente,altele mai puţin. Un program de şah va analiza defiecare dată toate răspunsurile posibile, chiar şimutările pe care le-a aplicat de nenumărate ori. Şiva face aceleaşi greşeli.)

Stereotipizarea socială a scriitorului reprezintătot un set de deprinderi însuşite prin educaţie.Scriitorul este o fiinţă specială, cam boemă, dezordo-nată, incapabilă de viaţa tihnită, „mic-burgheză” însensul călduţ al cuvântului. Şi, pe deasupra, scriito-rii au şi ciudăţeniile lor, ticurile lor. Mulţi sunt purşi simplu de nescos în societate. Şi, să nu uităm,scriitorii – ca şi alţi artişti – stau zile şi nopţi în câr-ciumile cele mai imunde, se ceartă între ei şi se parecă îşi extrag seva creatoare din medii atât de nesă-nătoase. Despre viaţa intimă a scriitorilor nici nu emăcar pudic să dai prea multe amănunte: se îndră-gostesc uşor, au un libido nesătul, încearcă să profi-te de orice femeie. Dar ce femeie normală poate săsuporte stilul lor de viaţă? Aproape că putem face şiun portret robot al scriitorului (destul de asemănă-tor, de altfel, cu cel al criminalilor, încât e de mirarecum de nu s-a ocupat Lombroso mai mult de aceştiindivizi atât de incomozi, deseori atât de greu de stă-pânit. Şi nici Lavater nu s-a aplecat suficient asuprafizionomiei scriitorilor. Probabil pentru că portretulrobot al scriitorului era de acum gata finisat în min-tea majorităţii populaţiei: un cap fie cu părul vâlvoi,fie chel, o faţă acoperită de o barbă bogată, o ţinutăfie fals academică, fie stridentă etc.) „Un scriitor carenu se încadrează în aceste clişee este de aşteptat sănici nu producă opere de valoare.”

Prin felul lor de a fi, prin apariţiile lor stranii,mai nou prin covorul roşu pe care se plimbă toatăziua, scriitorul este un personaj inspirând cea maimare admiraţie. (În presa din România, dar nunumai, jurnalişti de certă notorietate, directori deopinie, ţin ca sub numele lor să apară şi specificareacă sunt scriitori, ba chiar membri ai UniuniiScriitorilor. Asta deşi publicul îi cunoaşte din edito-riale şi de pe ecranele televizoarelor – unde sunt veş-nic prezenţi – şi nu din literatura lor, care nu le-aadus nici o popularitate.) Zeii, se spune, nu este binesă coboare printre muritori. Am auzit de foartemulte ori că autori celebri au dezamăgit profund,atunci când au fost cunoscuţi în carne şi oase, dove-dindu-se că mulţi dintre ei nu se dovedesc defel capa-bili de performanţe orale, că alţii sunt chiar antipa-tici, că unii dintre ei – fără barbă, fără chelie, fărănici un fel de semn particular remarcabil – nu suntmai interesanţi decât majoritatea trecătorilor de pestradă. „Să-l fi văzut cum s-a bulucit la bufet şi cums-a mânjit tot în vreme ce înfuleca a treia porţie. Eunu-l voi mai putea citi niciodată!” „Dar l-ai zărit deatâtea ori la televizor!” „Ei, acolo parcă-i altă persoa-nă! Acolo nu înfuleca atât de dizgraţios!”.

5. Aşadar, se precizează în definiţie „2. Faptulde a se repeta ceva, de a fi mereu acelaşi. ** Simptom al unor boli mintale constând în repeta-rea automată de către bolnav a aceloraşi cuvinte saua aceloraşi gesturi.” Iar despre marii scriitori se

spune că nu scriu decât mereu aceeaşi carte. Şi, fiindcănu este etic să afirmi că marii scriitori se repetămereu, se precizează că „aduc de fiecare dată noifaţete ale aceleiaşi teme”. Ale aceleiaşi obsesii. Aşacă oamenii înţelepţi, cugetând profund şi aţintindu-şi privirea asupra ta, te vor întreba: „Toţi am dori săfim Eminescu (sau Shakespeare, sau Cervantes etc.),dar ai fi dispus să preiei şi viaţa marelui poet (saudramaturg, sau prozator etc.)?” Asta pentru a nu nelua nasul la purtare! Marele creator a fost neapăratun nefericit („Ai fi dispus chiar să-ţi pierzi şi un braţîn luptă, la fel ca şi Cervantes?”), un trădat în dra-goste şi un bărbat trăind în mari lipsuri materiale şibineînţeles un neînţeles de cei din jur. El n-a fost canoi, el a fost mult deasupra noastră. El, scriitorul,mai ales dacă nu mai este printre cei vii, parcă nicin-a făcut parte din societatea umană. Care, nu-i aşa,este parte a regnului animal. Cum să spui despremarele scriitor că face (a făcut) parte din regnul ani-mal? Dacă mai este asimilat şi ca simbol naţional,scriitorul devine stindard de reprezentare şi deluptă. Cum să faci parte din acelaşi regn cu un stin-dard de reprezentare şi de luptă?

6. Stereotipizarea socială a scriitorului seexplică şi prin aceea că scriitorul este o persoanăpublică, o persoană al cărui glas se poate face auzit.(Un prezumtiv duşman de clasă! Faţă de care trebu-ie să fim mereu precauţi.) Când un oarecare spuneceva, ştii la ce se referă, când un scriitor spune ceva,trebuie să fii mereu atent la ce a vrut să afirme cuadevărat. Mai toţi paşoptiştii au fost scriitori. Şin-au pus ei la cale de o revoluţie? Cu asemenea ele-mente nu e de joacă!

7. Stereotipurile sunt fenomene social-istorice.În antichitate coroana de lauri avea un prestigiuenorm. În evul mediu, scriitorii – ca toţi artiştii –stăteau pe posturi de bibelou prin vitrinele maimarilor zilei. Care îi hrăneau şi se lăudau cu ei.Motiv pentru care artiştii le închinau fireşti dedica-ţii pline de măreţie. În societatea modernă, mai alesîn Galaxia Guttenberg, scriitorul a urcat în zonelerarefiate. Unde şi-a creat nimbul. În societatea con-temporană, nimbul acesta a devenit mult mai fluid,mai transparent, mai puţin strălucitor. Şi cum să fiealtfel, dacă a apărut showbiz-ul, când atâtea fete n-ar da o zi de viaţă de top model pentru o carieră de

scriitoare, iar maneliştiicâştigă de mii de ori maimult decât poeţii? Şi cândfiecare mişcare a staruri-lor efemere este pândităde o armată întreagă depaparazzi? Şi când stereo-tipiile despre vedetele zileisunt vândute bine, cu câtsunt mai învelite în stanio-lul cel mai strălucitor?

Stereotipurile desprescriitori se nasc şi se con-solidează tot prin mass-media, în special prin tele-viziune. De aceea, în socie-tăţile cu ierarhii create înacest fel, opera joacă un roltot mai neînsemnat, sublumina reflectoarelorstând doar autorul.

8. În ceea ce mă priveşte, nu cred că sunt unscriitor valabil, întrucât mare parte dintre stereoti-piile despre scriitori nu mi se potrivesc. Iar atuncicând am simţit că voi deveni, totuşi, scriitor, n-amîncercat să mă aliez tabloului preconceput.

Fac parte dintre marii naivi, marii orgolioşi,care mai cred că opera este cea care contează şi nuscriitorul. Cu toate stereotipiile şi cu toată mitologiadin jurul lui.

Daniel VIGHIDiscursul politic este eficient dacă ajunge stereotip şi dacă nu oboseşte destereotipia sa


În prima tinereţe am crezut că scriitorii sunt ocastă fericită. O lume superioară care trăieşte deasu-pra gloatei inculte, a omului oarecare lipsit de anver-gura unui destin literar.


Sunt multe şi complicate. Publicul cititor arerolul lui în construcţia stereotipă a imaginii scriito-rului, dar şi scriitorii construiesc una: sunt boemi,alcoolici, răzvrătiţi, inadaptaţi, supăraţi pe tot – şiasta e partea plăcută, este un stereotip al moderni-tăţii ca tradiţie a insurecţiei şi a răzvrătirii. Din vre-mea lui Goethe tânăr până la tinerii furioşi dinlumea lui Alan Silitoe sau Jack Kerouac, totul estemarcat de revolta demnă, interesantă, antiburgheză.Să fii împotriva sistemului, să fii altfel, să fii de prinbolgiile underground, să fii împotriva canonului, săfii prin împotrivire, prin negare, prin sastisire şilehamite. Prin zeflemea şi curajul de a ieşi din rând.Acesta este stereotipul modernităţii care urcă dinvremea Sturm un drang până la blugii generaţieibeat. Nimic mai atrăgător, mai proaspăt, mai provo-cator. Stereotipul libertăţii şi al scriitorului ca vesti-tor, ca înainte mergător. Scrutat de o privire acră,rece şi cinică, scriitorul ca fiinţă liberă, poate fi soco-tit un stereotip. De aici se nasc alte două stereotipii:scriitorul este o conştiinţă lucidă a lumii sale sau,dimpotrivă, este un mesianic buimac, un posedat, unins vizitat de nebunie care trebuie alungat din ceta-te pentru a păstra bunul simţ social netulburat.


Întotdeauna stereotipizarea este expresia pro-cesului care îi dă naştere. Nu trebuie uitat nici oclipă faptul că stereotipizarea este urmarea uneicomodităţi mentale. Ea se naşte din nevoia de a trăifără complicaţii ideatice. Din această cauză stereoti-pia este expresie a ideologiei, care e cea mai comunămodalitate de a trăi fără complicaţii ideatice. Este osuspendare, un vacuum, o sastiseală mulţumită desine a gândului. Când este născătoare de stereotip,gândirea se află în concediu, deşi pretinde şi credealtceva. Dacă este dublată de îngăduinţa de sine,devine născătoare de autostereotipii. Când gândireajudecă definitiv şi mesianic este aleostereotipie (veziDicţionarul de psihologie socială, Editura Ştiinţifică

■ noutăţi editorialeCălin CiobotariCaptiv în Epoca de aurEditura Ideea Europeană, 2010

Într-un mic oraş, undeva la marginea de nord a ţării, un copil de zece anieste martorul ultimelor zvâcniri ale comunismului. Prin ochii lui, defilează,rând pe rând, fantomatic, cele din urmă siluete ale Epocii de Aur. În absur-dul şi grotescul şcolii, în marile fapte petrecute în spatele blocului, în vieţileîmbibate de alcool ale vecinilor, în personaje memorabile precum profeso-rul de latină B. sau târfa oficială a târgului, în evenimentele explicabile şiinexplicabile — pretutindeni, memoria lui decupează, cinematografic, cadre,secvenţe, dovezi vesele despre tragedia de fiecare zi a unor oameni carenu înţeleg ce li se întâmplă.Un Nică al comunismului aruncat între două lumi, căutându-se pe sine întreroşul cravatei de pionieri şi ireala culoare a portocalelor, între marea depre-sie de dinainte şi bacantica bucurie de după.

Un roman ca un hohot de râs, izbăvitor şi nostalgic, cu personaje şi fapte reale. Un roman despre realitatea de ieri, o privire aruncată peste umăr, ca într-o revedere, ca într-un Adio…

şi Enciclopedică, 1981, p. 232) şi are în vedere rezol-varea dificultăţii de a trăi în alteritate etnică, socia-lă sau religioasă. În consecinţă, nu cred că se nascstereotipiile altfel decât prin stereotipizare. Este unnon-sens să susţii altceva. Stereotipia este realitatepredicativă. Pe de altă parte, e adevărat că putemdepista condiţii favorizante ale procesului de stereo-tipizare. Acestea sunt ontologice şi au în ele o reali-tate substantivală. Ca să fabrici stereotipuri trebuiesă ai ontologic disponibilităţi necesare. Bunăoară săfii atras de încremenirea unor postulate metafizice:lumea e aşa (creaţionistă sau evoluţionistă, şi doaraşa!) şi orice alt postulat mundan este o greşeală, oerezie, un fapt reprobabil. Aceasta în ce priveştefelul în care se produc stereotipiile religioase şi ştiin-ţifice.

Mai putem depista şi alte disponibilităţi onto-logice ale stereotipiilor non-religioase: semidoctis-mul, gândirea ultimativă, tare, gândirea care oprimăjudecata valorică. Apoi siguranţa ca temei al fiinţeicare nu are dubii. Fiinţa „tare şi adevărată”. Fiinţacare s-a salvat din meandrele propriilor slăbiciuni.Adăugaţi la urmă datul ontologic cel mai de seamă:prostia, mai bine spus mausoleul ei cuprinzător încare se topesc toate cele de mai sus – uneori subtil,deştept, cult.


Dimpotrivă! Scriitorul autentic este cel maipuţin vulnerabil la stereotip atunci când scrie bine.Adică nestereotip. Creaţia literară adevărată esteconcretă, individuală, are în vedere irepetabilul şineseriabilul. Literatura scrie despre ţăranul Ion nudespre ţărani. Omul ca stare irepetabilă este mizaliteraturii adevărate. Cel mai departe de stereotipeste poezia. Poezia este fulguranţă, mişcare, cuprin-dere totală în puţin a infinitului nestereotip. Poeziaautentică este cea mai aproape de existenţă-ca-fapt-în-devenire care este nonstereotipul suprem. Prozaratează adesea nonstereotipia poeziei pentru că vreasă „explice explicit!”. Adică ideologic. Există şi exem-ple diferite: proza cehoviană sau aceea kafkiană„explică implicit”. La fel Cervantes sau Melville.Aceste mari creaţii epice sunt, cu mijloacele prozei,mai aproape de non-stereotipia superbă a poeziei.


Totul este stereotip în social. Devine stereotip.Discursul politic este eficient dacă ajunge stereotipşi dacă nu oboseşte de stereotipia sa. Toate valorilepozitive ale corectitudinii politice se întemeiază pe obună înrădăcinare a „stereotipului bun”: antisemi-tismul, rasismul, fanatismul religios, cel naţionalist.Totul poate fi corectat prin inseminarea în şcoală şiîn societate a unor sume de stereotipuri pozitive.Cred că este bine să educi lumea pentru lucrurilebune, chiar dacă sunt neinteresante. Diavolul esteîntotdeauna nestereotip, este interesant şi trăieşte

aventuros. Binele este plicticos, stereotip, fără glo-rie, este asemenea premiantului clasei faţă de lumeacelor din ultimele bănci. Cei din faţă sunt stereoti-pici. Cei din spate, dimpotrivă. Dostoievski aveadreptate când remarca faptul că răul şi personajulnegativ estet mai profitabil estetic şi mai reuşitartistic. Infernul dantesc este un exemplu. În religiestereotipia este ritualism, nu o găsim în trăirea mis-tică şi în rugăciunea recomandată de Isus.


Stereotipurile au valenţe cognitive pentru ceicare gândesc lucruri la care nu gândesc. Aceştia ştiuînainte de a descoperi ce au descoperit.

● Sunt stereotipurile generatoare de kitsch?Întotdeauna stereotipurile sunt generatoare de

kitsch. Este aşa deoarece kitschul este multiplicare,serie, repetabilitate. Nu altfel sunt stereotipurileculturale. Pe de altă parte, timpul schimbă perspec-tivele şi scoate kitschul din propria sa condiţie.Obiectele kitsch din vremea lui Ludovic al XIV-leanu mai sunt astăzi insuportabile estetic. Literaturaiscusită se poate folosi de kitsch pentru a ilustra ste-reotipia lumii nesemnificative existenţial pe care oproiectează în semnificaţie estetică non-stereotipă.

Răzvan ŢUPAKafka dornic să meargă pemotocicletă (cum apare încorespondenţă) nu prea se potriveşte cu imaginile subţiate de tot felul desiropuri criticoide

Prima dată când mi-am pus problema unui ste-reotip legat de scriitori a fost atunci când, ajuns laBotoşani pentru a ridica premiul Mihai Eminescupentru debut, am întârziat patru zile după ceremo-nia oficială. De fapt eu nu ştiam de premiu şi amaflat mult prea târziu ca să mai ajung la festivitateaoficială. Din gară am plecat repede în căutarea unuimicrobuz care să mă ducă la Ipoteşti. Abia atuncicând am ajuns în biroul domnului ValentinCoşereanu am aflat că în gară mă aştepta şoferulMemorialului Ipoteşti. Ceva mai târziu a ajuns şi celcare mă aşteptase, un domn de vârsta mea care s-ascuzat: „Nu v-am recunoscut. (Nici nu avea de undede altfel, dar bănuiesc eu că se aştepta la orgoliul pecare îl pomeniţi în formularea temei) Mă aşteptamsă vină un poet mai în vârstă, cu burtă şi barbă”. Eadevărat, nu prea mă calificam pe atunci la niciunadintre aceste secţiuni.

Nu ştiu dacă sunt neapărat stereotipuri darştiu că, atunci când cineva îţi spune că este scriitor,s-ar putea să ai surprize în legătură cu respectareadead-line-urilor. Mai niciodată un scriitor nu poatesă îţi trimită în timp util o lucrare. Dar asta nu esteneapărat ceva rău. Apoi, revistele literare poţi să fiisigur că vor publica textul pe care l-ai trimis înnoiembrie pe undeva prin martie.

Probabil că şi contrazicerea stereotipurilor tra-duce un impuls de stereotipizare.

Din păcate, scriitorii se sustrag foarte uşor şide la propriul lor statut, ceea ce îi cam îndreptăţeşte

să fie orice vor ei. Nu întotdeauna cu succes, dar, pede altă parte, orice scriitor cred că este conştient cădacă ar avea succes în alt domeniu i se va reproşafaptul că a uitat scrisul.

Fiecare dintre elementele pe care le menţionaţi(construirea socială a realităţii, şi arhetip, stereotip,model şi mit) funcţionează ca o traducere a condiţieiscriitorului în orice context. Dacă vorbim despre unscriitor care nu încearcă decât să semene cu ce îşiînchipuie lumea despre scriitori, avem, probabil ceamai directă descriere a unui individ care este exactopusul scriitorului. Nu ştiu dacă v-aţi dat seama, darcei care arată ca nişte scriitori sunt exact cei care nuprea sunt scriitori.

Ar fi frumos să credem că stereotipurile ar aveavalenţe cognitive. Dar un stereotip nu funcţioneazădecât ca o etichetă. Iar etichetele se pot pune peorice. Cei mai buni scriitori pe care îi cunosc nu sea-mănă deloc cu Hemingway şi, din câte ştiu, nicimăcar Hamingway nu avea foarte multe în comun cuimaginea care i se face prin manuale. Cu atât maipuţin un Kafka dornic să meargă pe motocicletă(cum apare în corespondenţă) nu prea se potriveştecu imaginile subţiate de tot felul de siropuri criticoi-de.

Kitsch-ul însuşi este un stereotip. De fapt,până şi statuetele chinezeşti ori indiene originale pecare le poţi vedea prin British Museum seamănăteribil cu reproducerile kitsch, deosebirile sunt atâtde mici încât nu este deloc de mirare că în termeniicomerţului generalizat pot scăpa. De altfel eu suntsigur că în piaţa Moghioroş ar fi foarte greu să vinzio statuetă budistă originală la un preţ mai maredecât trei umbrele de plastic.

Probabil că mecanismul cel mai important îngenerarea stereotipurilor este comoditatea. Este maiuşor să lipeşti o etichetă cuiva care trage de tine săfie recunoscut. De fapt nevoia de recunoaştere estecea mai comună idee lipită pe fruntea scriitorului.

Nu, stereotipizarea nu este o consecinţă adepărtării scriitor-cititor, ci dimpotrivă. Apropiereaexcesivă a celor doi a provocat stereotipurile. Estedestul de comun să te trezeşti cu scriitori care factreburi pe care nu le stăpânesc în societate (dau pre-mii, conduc fundaţii, explică filozofie, fac comentariiprin televiziuni) astfel încât, mai devreme sau maitârziu, ajungi să crezi că un scriitor trebuie neapăratsă fie ridicol. Ba îl mai împingem şi pe Don Quijoteîn faţă, ca şi cum asta este scuza finală. Ceea cescapă scriitorilor de foarte multe ori este faptul că,dintre toate categoriile sociale, ei sunt singuri care,la nivel social, îşi permit să nu aibă dreptate.Mishima, Celine, Ezra Pound sunt exemple străluci-te ale acestui permis de eroare pe care profesia descriitor ţi-o oferă, dar care nu prea se activează decâtatunci când îţi faci treaba de scriitor bine.

Ce bine ar fi să se manifeste stereotipul învreun fel! Din păcate stereotipul nu are nicio treabăcu manifestarea. Este numai zgomot de fond. Nuspune nimic şi nici nu exprimă nimic. Doar eternulsunt jenant de 2000 de ani pe acest pământ. Iar unuldintre cele mai jenante stereotipuri este chiar nume-le scriitorului. Avem atâtea nume de mari scriitori,atâtea titluri de mari cărţi că uităm să ne dămseama şi ce se întâmplă în ele. Ştiu şi critici literarispecializaţi în liste de nume şi titluri. Este destul deamuzant.

Bietul romantism nu ştiu când o să scape elînsuşi de stereotipurile care i-au fost puse în cârcă.

Aproape tot ceea ce ne vine în minte atuncicând vorbim în termeni generali despre scriitori esteun stereotip. De la curente literare la grupuri şisocietăţi. Probabil iluzia vine de la eroarea istorieiliterare. Istoria literară este stereotipul suprem. Dealtfel istoria literară nici nu are cum să existe.Exista numai istoricii literari şi ei trebuie să îşiinventeze un obiect, ca noi toţi.

21



■ ex libris ■ Editura ContemporanulArdian-Christian KUCIUKExRoman de dragoste & conspiraţieColecţia Biblioteca Contemporanul � Roman

Povestea uluitoare a unui gropar balcanic,un individ ce are parte de un miracol maipuţin reperat de literatură sau de presă.Viaţa lui se schimbă după un vis obişnuit,un craniu şi o prietenie oferită de doi tinericare luptă, fiecare în felul său, cu imprevizi-bilul existenţei. Inedit nu doar prin limbaj şiumor, ci şi printr-o viziune blândă asupra

chinurilor cotidiene şi asupra acelui străvechi „război” — vizibil, dursau subteran — dus dintre generaţii şi nu numai, acest roman dedragoste & conspiraţie dezvăluie câteva realităţi ocultate subschimburile stranii convenite între generaţii de oameni care, dinpunct de vedere al mentalităţii şi al simţi-rii, se exclud reciproc. Schimburile deacest gen ascund, în esenţă, un joc, sau,mai bine zis: jocul, pe care Omul l-aneglijat, până nu mai ştie să (se) joacedecât cu propria-i soartă, dar şi singuraşansă a speciei de a supravieţui.

22


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Sigur că se poate vorbi despre existenţa uneisupra-stereotipizări a scriitorului. Este vorba desprestereotipizarea naţiunii ca un criteriu de unitatelocală. Ideea de naţiune a fost inventată numai pen-tru a oferi o justificare politică unui nou stil de socie-tate şi de conducere: cea burgheză, la jumătateasecolului al XIX-lea. Până atunci această justificareera nobiliară, în descendenţă divină cum ar veni.Ironic este faptul, că pe rând, atât burghezia cât şiproletariatul (care a încercat să propună o alternati-vă) s-a trezit abordând aceeaşi morgă precum cei pecare îi contestau. Şi în final s-au mulţumit să îşi cer-şească legitimarea de la aceleaşi concepte tot maidepăşite de realitate. De altfel se poate observa cuochiul liber incapacitatea acestor concepte de a mairăspunde realităţii de azi.

Din momentul în care un scriitor cult devine unstereotip, şi-a ratat menirea. Doar subminând aces-te stereotipuri se poate vorbi despre o şansă a litera-turii în realitate.

Putem vorbi despre anumite funcţii sociale alestereotipizării în general şi ale stereotipizării scriito-rului în particular. O categorie stereotipizată răs-punde mai bine la manipulare. Este veşnic manipu-labilă şi etern stupidă.

Da, am întâlnit situaţii în care stereotipiile săconducă la o discriminare pozitivă a scriitorului. Înorice moment aş susţine o antologie de poeţi ţiganisau gay doar pentru că este o zonă complet neexplo-rată în limba română. Şi nu cred că trebuie să fiiprea atent ca să îţi dai seama că acestea sunt niştezone ale societăţii româneşti de azi cât se poate dereale. Dar tradiţia stereotipului este lungă şi mairomânească decât orice.

Aş prefera să nu răspund la o întrebare privindfolosirea, conştientă sau nu, a unor stereotipuri pen-tru a obţine diverse beneficii: de relaţie, de imagine,pentru că ar trebui să vorbesc despre colegi ai mei degeneraţie, în primul rând, care după ce au susţinutalături de mine amendarea atentă a scriitorilor carefac din scris o scuză pentru aberaţii, chiar şi atuncicând ei sunt buni, au prins prima ocazie să se culcepe succesul primelor lor cărţi şi acum avem primageneraţie de tineri scriitori morţi.

Doar dacă ne credem la şcoală.Stereotipizarea, în special cea a scriitorului, ar

putea fi şi o formă de „îmblânzire” a celuilalt, a dife-renţei. Problema mea principală este aceea că oriun-de mă întorc numai Răzvani Ţupa găsesc. Unii suntmai reuşiţi, dar alţii sunt de-a dreptul subdezvoltaţidin punct de vedere intelectual.

Stereotipizarea este numai o formă de absenţă.Iar absenţa este una dintre cele mai preţioase măr-furi azi. Atâta timp cât poţi să fii în aproape orice locde pe glob, cine îşi mai permite să absenteze?!

Societatea este făcută din oameni. Ea nu facenimic. Doar ceea ce fac sau susţin oamenii care o for-mează.

Da, există stereotipizări ale scriitorului în caremă regăsesc. Aceea că este imoral ca scriitorii să pri-mească bani degeaba, doar pentru ceva ce au făcutaltă dată. Susţin şi voi susţine mereu că unul dintremotivele principale ale autismului culturii dinRomânia este învârtirea banilor fără niciun fel deintenţie perspectivă. Nu am văzut până acum niciun

program care să urmărească selectarea proiectelorvalabile. Numai ungerea numelor care dau bine.

Din momentul în care vorbim despre manipu-lare, însă, îmi pierd interesul în orice subiect. Celcare manipulează este numai un instrument, poatela fel de mult dacă nu chiar mai mult decât cel mani-pulat.

Dacă vorbim despre fenomenul de auto-stereo-tipizare ori auto-mitizare în sensul, sunt scriitor, cesă mănânc azi ca un scriitor ce sunt? Sunt convins căaceasta este problema maeştrilor mari şi mici pecare îi găseşti pe orice colţ de masă.

Dacă trecem cu vederea faptul că am tot răs-puns la întrebările legate de un cuvânt cu o formă pecare nu o găseşti în DEX, decât ca adjectiv, cred cănu mai rămânem decât cu stereotipurile roboţilor pecare ne bazăm în viaţa de toate zilele. Abia aceleasunt bune. Dar scriitorii nu ştiu când şi-au dorit săfie roboţi.

Mi-ar fi plăcut să spun că stereotipurile suntbune, iar stereotipiile sunt rele. Sau invers. Dar, caşi în cazul unei opere literare este important nunumai cine o scrie, ci şi cine o citeşte.

Şerban AXINTEStereotipiile mele

Orice grup profesional îşi are stereotipiile sale.Nici scriitorii nu sunt scutiţi de la această regulăgenerală. Îşi trăiesc în deplină cunoştinţă de cauzăpropriile diferenţe specifice în raport cu restul socie-tăţii. Majoritatea sunt mândri că sunt altfel şi înnumele diferenţei pe care o aclamă nu fac altcevadecât să pice în conformism. Dar eu cred că insolitulnu e decât rareori expresie a unei interiorităţi, a

unui program personal, a unei rigori ce nu poate con-duce decât spre un astfel de comportament social. Mise pare mai mult apanajul unor prejudecăţi socialepe care unii reprezentanţi ai breslei şi le ataşează.Dă bine să fiu poet blestemat? Sunt poet blestemat.Dă bine să fiu împotriva sistemului? Devin inamiculnumărul unu al sistemului. Dă bine să am o imaginecât mai controversată? Nu-mi rămâne decât să puntoate eşecurile personale pe seama scindării de careeu ca artist sufăr de nu mai pot. Cred că pe drumulclarificării interioare (dacă aşa ceva ni se întâmplă)mulţi dintre noi ne-am dat seama că am fost celpuţin tentaţi de un astfel de comportament. Eu înmod sigur. Am fost poet blestemat, am luptat împo-triva sistemului, am vrut să revoluţionez tot ceea cemi se părea că merită revoluţionat. Mi-am pus eşe-curile pe seama freneziei creatoare. Demiurgul, nu-iaşa, nu are disciplină, nu se supune legilor comune.Am considerat că ceea ce e simplu şi firesc nu estepentru mine. Cu alte cuvinte, am alunecat în regulă,în stereotip. Şi nu mi-a fost deloc bine. Pentru că nuluptam cu sistemul, ci cu mine însumi. Împotrivainteresului meu, împotriva evoluţiei mele. Stereo-tipie este şi acceptarea cu seninătate a stereotipiilor,dar şi fuga cu orice preţ de ele. Acum cred că doarîndrăznind să fiu eu însumi, deschizându-mă spreposibilitatea de a fi ceea ce sunt – fără calcule, fărătam-tam, fără preocupare excesivă – pot găsi o solu-ţie acceptabilă şi decentă pentru ceva, orice. Chiarnu mă deranjează că în acest moment nu fac altcevadecât să reproduc nişte stereotipii. Am ajuns la elepe cont propriu. Sunt şi ale mele.

Ovidiu BARONDespre scriitori, numai de bine

Scriitorii nu au tocmai o meserie ambiguă şicea mai bună dovadă este faptul că alegerile în ceeace-i priveşte sunt destul de radicale: fie sunt aşezaţiundeva foarte sus, fiind consideraţi, de către unii,elite fără de care rotiţele lumii nu s-ar putea nicicumînvârti, fie sunt ignoraţi definitiv şi irevocabil, evi-taţi ca un veritabil pericol pentru existenţa, conştiin-ţa sau inteligenţa altora. Se spun multe despre scrii-tori, aşa cum se spun multe despre toate profesiile.Avem feed-back din cele mai neaşteptate surse, dinfilme, de pe stradă, de la chioşcul de ziare, de la cole-gii de serviciu, de la bunici, cam toată lumea are câteceva de spus despre meseria de scriitor. Unii consi-deră că e ruşinos să fii scriitor – mai ales poet, dacăeşti bărbat, pentru că poezia, chipurile, efeminează –alţii că activitatea asta e o pierdere de vreme, alţii căscriitorii sunt nişte mincinoşi şi multe altele. Mulţinici nu consideră asta tocmai o meserie, pentru cădintr-o meserie ar trebui să poţi supravieţui, or, depe urma cărţilor scrise nu trăiesc prea mulţi înRomânia...

Stereotipizarea socială a scriitorului, în măsu-ra în care există, nu cred să reprezinte cu adevărat oproblemă. Nu cred că oamenii citesc mai mult saumai puţin pentru că au o părere sau alta despre scrii-tori. Oricâte defecte le-ar inventa, tot au de unde săaleagă o carte pe gustul lor. Felul în care sunt perce-puţi scriitorii contează mai mult pentru ei înşişi. Aşacum se pune periodic problema condiţiei de a firomân sau problema religiei etc., scriitorii sunt preo-cupaţi, din când în când, de o reevaluare a condiţieilor – fie că vorbim de o reevaluare din perspectivacriticii literare, o schimbare a ierarhiilor stabilite, fiecă luăm în discuţie condiţia scriitorului în societate,statutul său şi altele. Cât sunt de utile aceste reeva-luări, dacă duc sau nu la modificări importante,într-un sens sau în altul, aici cred că intervine otemă cu o miză importantă.

■ ex libris ■ Editura Ideea EuropeanăRainer Maria RilkeJurnalColecţia 100 capodopereTraducere de Bogdan Mihai Dascalu

Planeta Rilke. Planeta uriaşului Rilke. Totul irumpe înlăuntru cu forţe nebănuite, împlinindu-se sub semnul „noii fiinţe”,al unui început formidabil de puternic, sugestiv, inspirat, în raza presimţirii unei „noi mari străluciri, care dă forţă şi oabundenţă de imagini limbii mele”, aşa încât „mă surprind câteodată cât de mult îmi sunt mie însumi receptiv şi cât demult învăţ, într-o uimitoare veneraţie, din propriile mele dialoguri. Răsună ceva în adâncul meu, ce vrea să ajungă laoameni, trecând peste aceste pagini, peste dragele mele cântece şi peste toate planurile de viitoare fapte”. Însemnă-rile jubilatorii se transformă, sub ochii noştri, în prelungirea încinselor lecturi de sine, în exces de forţă, deci, într-o iubi-re atât de plină şi de puternică, încât eliberează numaidecât din grelele lanţuri ale fricii, devenind o laudă fiinţei, o laudă

făcută împlinirii şi viului conţinut în exces: „Mă simt de parcă ar trebui să vorbesc acum, în clipe de forţă şi claritate, când din mine vorbeş-te mai mult decât eu însumi: sufletul meu. Mă simt de parcă ar trebui să-i convertesc pe toţi cei care ezită şi care se îndoiesc; căci am maimultă putere în mine decât pot reţine în cuvinte şi vreau să o folosesc pentru a elibera oamenii de străina frică, din care eu însumi amvenit”.

Aura ChristiÎn aceeaşi colecţie au mai apărut:

Colecţia 100 Capodopere� Stendhal, Napoleon� Marina Ţvetaieva, Proză� Rainer Maria Rilke, Însemnările lui Malte Laurids Brigge� Rainer Maria Rilke, Elegii duineze� J.W. Goethe, Elegii romane� Mihail Arţîbaşev, La limita extremă� Nicolae Breban, Drumul la zid

În principiu, nu prea cred că s-ar potrivi învreun fel scriitorilor conceptul de stereotipizare, niciîn privinţa muncii lor, nici în ce priveşte felul în careaceasta este percepută de către cititori sau de cătreei înşişi. Am putea vorbi despre curente, despremode literare, despre imitatori ş.a., dar nici chiar înastfel de situaţii nu cred că avem de-a face cu stereo-tipizare. În privinţa percepţiei publice, am impresiacă scriitorii au o prezenţă din ce în ce mai importan-tă. E drept că au obţinut-o, de multe ori, prin altce-va decât prin intermediul cărţilor dar, sincer să fiu,prefer scriitorii şi cărţile care nu provoacă fenomenede masă, mai ales într-o ţară în care astfel de feno-mene au existat şi au făcut mai mult rău decât bine.Avem scriitori importanţi care se implică în viaţapublică, semnează articole în ziare de mare tiraj,apar la televizor, exprimându-se şi pe alte temedecât cele literare. Cred că astfel de activităţi facmult bine scriitorilor, pentru că transmit ideea că unscriitor poate exprima opinii cu greutate, că poate fiun actor important pe scena publică. E bine ca scrii-torii să fie aproape de public, să fie percepuţi caoameni obişnuiţi, nu ca fiinţe asociale, care seascund în spatele biroului, trăiesc în sărăcie şi îşievită semenii fiindcă se consideră genii neînţelese. Şie bine să se întâmple asta fără excese, fără poeziecreată în direct la televizor, fără a scădea nivelulliteraturii de dragul de a fi înţeles de toată lumea.

Fenomenele de vârf, din punctul de vedere alpercepţiei publice a scriitorilor, în România, cred căau fost, până de curând – fie-mi iertată asocierea –Mihai Eminescu şi Adrian Păunescu. La ei m-amgândit când am scris fraza anterioară, pentru că aufost – fie prin intenţia lor, fie prin demersurile alto-ra – fenomene de masă. Ambele fenomene au fostmai degrabă negative, reprezentând exagerări careau atins limite groteşti. Cred însă că, în ultimii ani,cele două fenomene-problemă au început să fie depă-şite, Eminescu pierzând o parte din alura de geniuuniversal, de luceafăr sau de sfânt – un lucru cât sepoate de bun, căci, nu-i aşa, cine se poate apropiafără sfială de textele unui sfânt – iar Păunescu îşigăseşte, încet-încet, locul printre marii scriitoriminori ai literaturii noastre.

Dacă ar fi totuşi obligatoriu să identific un ste-reotip, cred că acesta ar fi cel al scriitorilor subjugaţiregimului comunist – nu că ar fi mai puţin ruşinoa-să altă subjugare, dar în acest caz avem de-a face cuun fenomen mai larg şi mai ruşinos. E un lucru buncă, pe timpul lui Ceauşescu, mulţi scriitori trăiaubine – aş spune că erau poate prea mulţi, dacă aş firăutăcios, dar nu sunt. Scriitorii subjugaţi unuiregim politic îşi neagă, într-un fel, propriul statut.Din punctul meu de vedere, unul din atributele esen-ţiale ale unui scriitor autentic este libertatea – înprimul rând de gândire, bineînţeles. În momentul încare ai ales – sau ai fost ales – să reprezinţi altcevadecât ceea ce crezi sau simţi, nu mai eşti cu adevăratun scriitor, ai devenit un stereotip. Dintre scriitoriifoarte activi şi bine văzuţi în perioada comunistă, celmai mult mă amuză cei care se scuză excesiv, ceicare subliniază merite deosebite, gesturi eroice careau menirea să acopere orice pată, să elimine oricepăcat literar. Niciodată nu am putut avea încredereîn scriitorii care au ţinut să spună, imediat dupărevoluţia din 89, că ei nu au colaborat, că au stat înbanca lor sau, şi mai impresionant, că unele textelinguşitoare erau de fapt nişte pamflete subtile, pecare – din exces de subtilitate, normal – nu le-a înţe-les nimeni. Nu-mi plac scriitorii care ţin să sublinie-ze că textele lor transmit un anumit mesaj, bine defi-nit, şi nu altceva. Ei nu înţeleg că, din momentulpublicării, cartea nu le mai aparţine, că şi-au pierdutcontrolul asupra ei. Tocmai acest lucru mă face săpot aprecia o carte bună chiar dacă am o impresieproastă despre autorul ei. Aş spune că până şi cărţi-le care au servit unui regim politic îşi câştigă, pânăla urmă, libertatea, putând fi citite altfel. Cărţile

realist-socialiste, de exemplu, mi se par, acum, de-adreptul comice.

Ei, dar cum sunt, cu adevărat, scriitorii?Răspunsul corect ar fi: în multe feluri. Acesta este,cred, cel mai fericit adevăr pe care îl putem constatadespre ei.

Emil RAŢIUCecitatea intelectuală

Vă voi răspunde cu câteva gânduri despre ste-reotipizare în general. Trebuie să spun că eu gândesccă stereotipizarea e în fond o lene de gândire, o ati-tudine faţă de lume care este ghidată de locuri comu-ne. O convingere profundă, rod al reflexiei şi verifi-cării faptelor, nu poate genera un stereotip; doar oconvingere luată prin imitaţie, din comoditate, tip„aşa zic toţi, aşa fac toţi”, poate genera stereotipiza-re. Se întâmplă chiar că teorii, sau ipoteze ştiinţifice,devin cu timpul stereotipi, influenţând atitudineaoamenilor până la a nega evidenţa; în istoria ştiinţei,de exemplu, deoarece unii erau atât de convinşi căpotrivit Fizicii lui Aristotel, Jupiter nu poate aveasateliţi, unii (printre care, filosoful CesareCremonini) au refuzat să privească prin telescopulconstruit de Galilei, descoperitorul acelor sateliţi,tocmai pentru a nu-i vedea.

La fel se întâmplă cu teorii sociale, care apoi sedemonstrează caduce. Există stereotipii despre teh-nologie – ca panaceu universal, despre creştereanecontenită a P.I.B.-ului, a progresului infinit, etc.Stereotipiile frânează simţul critic, capacitatea deanaliză, generând conformismul de masă, creând înfinal ceea ce H. Marcuse a numit „omul la o singurădimensiune”. (Acesta, aşa cum se exprima cineva înmod plastic, reduce spectrul solar la o singură culoa-re, un gri cenuşiu, sau un roşu ori, mai nou, galbe-nul, culoare a aurului.)

Stereotipizarea este o imitaţie, ca şi „moda”.Câştigă, ca orice imitaţie, prin cantitate, prinnumăr.

Există o stereotipizare a stilurilor literare,prin imitaţia unor modele „la modă”, a limbilor „lamodă”, chiar dacă acestea oferă mult mai puţin decâtcea proprie. Pericolul este atunci când se încearcăîndoctrinarea – brutală, sau doar prin conformism –cu un stereotip ca: superioritatea rasială, a uneiorânduiri, etc. Cecitatea intelectuală produsă de ste-reotipizare duce la ceea ce Eugen Ionescu a descrisadmirabil în Rinocerii – rinocerizarea indivizilor; fal-sul devine atunci adevăr (de masă), ceea ce denotă oinfirmitate, cea mai gravă, lipsa simţului moral,strâmbătatea devenind dreptate, şi invers. Acum2000 de ani, Tacitus scria despre puternicii lumii:„Oameni pe care nici Orientul, nici Occidentul, nu-imai satură, care vor să posede împreună, şi bogăţiaşi mizeria. Fură, ucid, jefuiesc şi cu un fals nume îlcheamă imperiu; unde fac deşert, spun că este pace”.Aceste fraze au fost reluate de G. Orwell în secolul alXX-lea, cu referire la ipocrizia acelor Nero care auincendiat istoria: Războiul este pace, robia este liber-tate, iar ignoranţa e putere.

Acesta este pericolul somnului raţiunii, al con-formismului, care nu ţine seamă de etică şi morală.

Altceva nu am de spus, în fond aceste fraze nuau legătură cu tema stereotipizării sociale a scriito-rului, de aceea, probabil, nici nu trebuie să le consi-deraţi pentru dezbaterea pe care aţi formulat-o, iareu, oricum, nu voi avea nicio extindere, sau interpre-tare, de dat acestor rânduri. Cu regretul de a nu văfi putut oferi nimic despre stereotipizarea socială ascriitorului, vă mulţumesc pentru atenţia Dvs. şi văurez sincer succes.

Maria-Ana TUPANStereotipul diseminat de scriitori


Primele două constituiau o polaritate, întrepoli distribuindu-se paralelele rivalităţilor literaremotivate politic: luceferist sau ivaşcian, adică uncolaborator al revistei Luceafărul, demonizată maiales după preluarea acesteia de către activistul poli-tic, Nicolae Dan Fruntelată, sau al României litera-re, condusă de George Ivaşcu. A fost prima dată cândm-am confruntat cu rigiditatea unei reprezentărisociale stereotipe, care, deşi imaterială, în compara-ţie cu politica de dosar concretizată în fişe de cadre,era aproape la fel de temută. Trăind aproape exclu-siv în afara vieţii literare, între biblioteci şi masa descris, aş fi vrut ca măcar în viaţa literară să contezedoar valoarea. Teroarea de a nu fi surprins într-ocompanie non grata – nici nu ştiai când i se întâmplacuiva să devină persona non grata, ceea ce echivalacu „adio, cronici, premii şi coroniţe” – era un stressuplimentar într-o societate a presiunilor de totfelul. Se pare că intransigenţa era totuşi necesară,pentru a asigura Uniunii Scriitorilor forţa de a creaun spaţiu de afirmare celor talentaţi, dar marginali-zaţi de regim.


Dacă e vorba de stereotipuri culturale, acesteasunt istorice. Romanticii erau genii debile, moderniş-tii, conspiratori de cafenea, iar postmoderniştii, hip-pie-hip-hop-punk-rockeri sau ceva asemănător.Vorbesc de clişeele scrobitei opinii publice, plină deresentimente faţă de artişti, desigur.


Afară de cazul în care este emancipată cunumele, devenind „standardizare”. Prescripţiile deredactare a studiilor de specialitate după o schemăcomună impun nu clişee, ci „protocoale academice”.Până şi structura unei banale teze de licenţă estetransmisă electronic de la cea mai înaltă comisie dinminister până la fiecare candidat în parte. Poezia,proza şi dramaturgia dispun şi ele de reţete, tehno-logii, cursuri universitare.


23



■ noutăţi editorialeGrigore IliseiLa gurile AfriciiEditura Ideea Europeană, 2010

„În largul său în descrieri, cu o pană(un penel) dedată zugrăvirii meta-forice, într-o cromatică proaspătă,Grigore Ilisei este şi un narativ, cuapetit pentru istorii din care izvorăşte o«lecţie tulburătoare» (îl interesează şiistoria, fiindcă, de bună seamă, «istoriaeste o comoară»). E o aplecare ce nupoate decât să stimuleze reflexivitateaînsemnărilor.” (Florin Faifer)

„Şoldul cel mic al Africii, pistoletul, cum mi se înfăţişează Tunisiacând privesc paniglobul, este parcă o deltă a continentului, prinale cărei braţe şi guri intri într-o lume fastuoasă, fabuloasă, fasci-nantă, frisonantă şi puţin înfricoşătoare, totodată. Te afli în faţaunei revărsări de necunoscut şi mister. Aşa îţi închipui parteaaceasta a Terrei, fie şi din fuga gândului. E, într-adevăr, aveam săo constatăm, un tărâm al tainei, ce nu şi-a pierdut nici azi, cândsecretele de pe faţa pământului aproape că au dispărut, putereairadiantă a misteriosului.” (Grigore Ilisei)

24


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Dacă există manual, există meserie. La scriito-rii autentici ne-a rămas speranţa demolării clişeuluiscriptores-laboratores.


Nu e obligatoriu să existe o legătură. Arhetipulsau mitul au, cred, valoare explicativă. NorthropFrye considera că diferenţele de tip de cultură întreest şi vest au la origine divinităţi contrare: o mumăa fertilităţii şi, respectiv, nous, o divinitate a intelec-tului activ. Orientalul ar fi un senzorial, iar occiden-talul, un cerebral. Cel dintâi este acordat cu natura,cel de al doilea este obsedat de construcţie, de cultu-ră. M-am gândit la acest dualism citind recenta cartedespre iubire a lui Liviu Antonesei. Este fructulexperienţei, reflexiei personale, o confesiune, o auto-biografie erotică. Un occidental ar fi scris o istorie areprezentării relaţiei erotice: motivul alegerii întreAfrodita Pandemos şi Afrodita Urania, între iubireatrupească şi plotiniana iubire a formelor intelective.E un conflict rezolvat cu o inflexibilă voinţă în favoa-rea celei de a doua de Vergiliu (Eneida), Shakespeare(sonete), Cervantes (Don Quijote), Goethe (Faust)...Împăcarea celor două ar fi, probabil, ipostaza ideală;nu încerc să apăr o atitudine sau alta, constat doardiferenţa. Alteori, este vorba însă de o relaxare păgu-boasă a fibrei intelectuale. Natura, la români, eaproape invariabil valorizată pozitiv. În Occident,transcenderea ei este măsura fiinţării specificumane. Rareori investesc factorii de putere în ordi-nea „conoaşterii obiective”, cum îi spune KarlPopper: ordinea obiectelor culturale. Indivizii, con-tingenţele de tot felul contează mai mult decâtopera. Standardele academice nu merg până la aimpune obligaţia studiilor de specialitate în domeniunici măcar profesorilor de la şcolile doctorale.Curiozitatea intelectuală, studiul permanent suntasociate stereotipului de liceană tocilară.Cunoaşterea e sporadică, aproximativă. Scriitorulromân are obsesia originalităţii unde nu e cazul –teorii şi metode împărtăşite de toate culturile marila un moment dat – în vreme ce se mulţumeşte cusimple opinii, cu discursuri lipsite de relevanţăinter-subiectivă şi care nu extind sfera cunoaşterii.Noica a fost un „filosof în general”, nu un hermeneutde şcoală heideggeriană. Modernismul nu e definitconsensual, ci „în manieră românească”. Printremulte alte protocronisme, românii au fost existenţia-lişti încă din vremuri străvechi, după cum reiese dinfolclor (teză de doctorat)... Natura operei literareeste ignorată într-o asemenea măsură, încât se credecă e posibil studiul literaturii naţionale în izolare demarile literaturi care au fost, dintotdeauna, inventa-rul de motive şi scenarii. Nu te miri citind un comen-tariu în Google despre Testament de Tudor Arghezicare-i atribuie pasaje obscure. Dacă nu ştii nimicdespre Vergiliu, tradiţia silva sau Baudelaire, sigurcă nu-l înţelegi. Discursul intelectual devine, în ase-menea cazuri, dans pe întuneric, cu paşi greşiţi şi pemuzică falsă...


Dacă sunt rodul intuiţiei profunde, în modsigur. Bănulescu scrie, în Cartea Milionarului, des-pre un geniu care reface pe cont propriu logaritmii...Românii sunt foarte dotaţi, dar umilinţa pelerinilorcunoaşterii le este străină.

● Sunt stereotipurile generatoare de kitsch?Desigur! Imitaţia de suprafaţă se opreşte întot-

deauna la manierisme. ● Care credeţi că sunt mecanismele socio-cul-

turale prin care se generează stereotipurile?Există o geneză naturală pe calea expunerii

repetate la acelaşi tip de experienţă, dar şi o impu-nere a unor clişee prin manipularea opiniei publice,fie de către cel în cauză, fie de către o putere intere-sată.

● Este stereotipizarea o consecinţă a depărtă-rii scriitor-cititor, a unei diferenţe resimţite proble-matic, sau este în firea lucrurilor ca, până la urmă,orice să poate fi stereotipizabil?

Sigur că cititorii au tendinţa de a închide, în ste-reotip, ceea ce nu înţeleg, încercând, atât devaloriza-rea a ceea ce-i depăşeşte, cât şi un mod de a stăpâniceea ce simt că le scapă. Sigur că orice este stereotipi-zabil, adică redus la schemă până la desfigurare.

● Stereotipul se manifestă diferit în fiecaredintre relaţiile: scriitor-cititor, scriitor-scriitor, scrii-tor-necititor/ opinie publică?

Nichita Stănescu spunea că oricine ar vrea să fiscris o poezie a unui mare poet, dar nu şi să trăiascăfie şi o singură zi din agitata lui viaţă. Opinia publi-că ajunge la asemenea formulări succinte şi relevan-te. Stereotipul creat de cititori aparţine unei sferemult mai restrânse şi subiective. În fine, stereotipuldiseminat de scriitori despre confraţi şi rivali este,de obicei, foarte fantezist şi memorabil.

● Credeţi că notele romantice prezente îndiversele stereotipuri legate de scriitor îşi mai păs-trează aceeaşi forţă sau încep să pălească?

Byromania este titlul unei antologii de eseuripe marginea stereotipului de erou byronic: aristocratrebel, poet damnat, victimă a unei societăţi filistineşi a unui guvern ingrat, solipsist, alienat, creator altipului de dandy. Este tocmai tipul de scriitor res-pins de Thomas Carlyle în Sartor Resartus, care ainaugurat o întreagă tradiţie a anti-byronismului.Intelectualul amatorist, Profesorul Teufelsdrock(„excremente de diavol”), predă „lucruri în general”la Universitatea „nu ştiu încotro”, călătoreşte, aştep-tând să fie universal aclamat şi răsfăţat. Un mons-tru literar, comenta cineva. Eseistica secolului alXIX-lea din Anglia a eradicat acest tip, încurajândprofesionalizarea, studiul epistemic comun tuturorproducţiilor spiritului, soluţia kierkegaardiană adepăşirii alienării prin experienţă etic-estetică sauchiar religioasă.

● Puteţi să identificaţi existenţa mai multorsub-stereotipizări ale scriitorului (ca de pildă, aso-ciate scriitorilor tineri, scriitorilor moderni, poeţilor,prozatorilor)?

În literaturile hiper-conştiente de sine, există otipologie a artistului. Poetul modernist, de exemplu,este creatorul superior divinităţii, a cărui operăînvinge entropia din univers, stupiditatea societăţiiburgheze, haosul realităţii şi demonia istoriei. ÎnRomânia, există tipologii pe vârste (şaptezeciştii,optzeciştii, nouăzeciştii...).

● Putem vorbi despre anumite funcţii socialeale stereotipizării în general şi ale stereotipizăriiscriitorului în particular?

Pentru a combate modelul narcisismului mala-div byronian, victorienii s-au folosit de modelulGoethe: un intelect cultivat la modul enciclopedic,reunind în el literatul şi omul de ştiinţă, propunândsocietăţii un ideal activ, constructiv.

● Aţi întâlnit situaţii în care stereotipiile săconducă la o discriminare pozitivă a scriitorului?

Reputaţia de rezistenţă politică adusese scrii-torului, înainte de Revoluţie, un prestigiu fără prece-dent. Lumea citea în autobuze sau în trenuri, lectu-ra fiind parcă percepută ca o nevoie permanentă şiun talisman. Unele din revelaţiile postdecembristei-au făcut poate pe cititori, să considere că fusese„discriminare” pozitivă...

● Aţi folosit sau aţi observat la alţi scriitorifolosirea, conştientă sau nu, a unor stereotipuri pen-tru a obţine diverse beneficii: de relaţie, de imagineetc.?

Sigur că, în locul scriitorului aservit, care scriadespre Ceauşescu şi era pedepsit cu moarte simboli-că, au apărut campioni ai conjuncturistului traver-sând două decenii ca ţuţeri constanţi ai Conducă-torului, fie că acesta se numea Iliescu, Isărescu,Tăriceanu sau Băsescu...

● Credeţi că stereotipizarea, în special cea ascriitorului, ar putea fi şi o formă de „îmblânzire” aceluilalt, a diferenţei?

S-a realizat aşa ceva în Anglia în perioada dedupă Războiului Civil în publicistică. Reprezentanţiitaberelor care se înfruntaseră cu vrăjmăşie, burghe-zul şi cavalerul, au fost „turnaţi” în două figuri dediscurs carismatice şi inofensive. Lumea literarăromânească, asemeni celei politice, este însă puter-nic antagonizată.

● Este stereotipizarea o formă de ficţionalizareîngustă sau una de generalizare forţată?

Stereotipizarea acţionează în ambele sensuri.Scriitorul aservit regimului comunist era o generali-zare a occidentalilor în perioada Războiului Rece. Înrealitate, în România scriau mereu puţin şi aceiaşi.Poetul-greiere, ineficient în viaţa practică, este o fic-ţiune care, oricum, mizează pe viaţa nu pe opera lui.

● Prin stereotipizare societatea se apropie sause îndepărtează de scriitor?

Nu cred că reputaţia de „degeneraţi”, „poeţi dam-naţi” sau „tineri furioşi” este de natură să-i apropie.Aceste sintagme indică însă existenţa unor perioade dealienare periodică a artistului de societate.

● Există stereotipizări ale scriitorului în carevă regăsiţi sau pe care le creditaţi parţial?

Scriitorul este considerat un oponent al puterii,un ferment al schimbării, un agent revelator al for-melor de manipulare instituţională. Discursul canegociere a unor energii sociale revine, cum spuneNorman Fairclough, pentru reconstrucţia sfereipublice în care normele şi protocoalele nu sunt „pre-date”, ca în şcoli şi universităţi, ci dezbătute şi con-stituite.

● În relaţia scriitorului cu sine însuşi poate săapară fenomenul de auto-stereotipizare? Este aceas-ta diferită sau echivalentă cu auto-mitizarea?

Identitatea, după cum se crede acum, este oconstrucţie ratificată de acea porţiune a societăţii cucare venim în contact. Încercarea de auto-mitizareîmi aminteşte de Auto-icoana filozofului Bentham,cel care a propus construcţia Panopticon-ului deza-vuat de Foucault. Aşezat pe scaun într-un soi delădoi, trupul lui Bentham pare împăiat, grotesc, catot ceea ce merge împotriva vieţii. Identitatea esteun efect de recunoaştere reciprocă, nu un act unila-teral.

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

Lucia DărămuşMai mult decât psihozăColecţia Biblioteca Contemporanul � Roman

Mai mult decît psihoză este un roman psihologic. Acţiunea se desfăşoară pe mai multe planuri, plecînd de la jur-nalul eroinei principale, Ynonne Daphne, care, suferind de două boli psihice, încearcă să facă faţă neajunsurilorbolii. Fundalul cărţii este unul al spitalului, prezentîndu-se realitatea dură a bolii. În această atmosferă se desfăşoa-ră acţiunea reală care se suprapune cu lumile din mintea lui Yvonne. Faptul că Yvonne creşte prin spitale o deter-mină să vadă în medici reali — părinţi, dezvoltînd psihopatii şi fantasme care o vor urmari şi în timpul facultăţii.Traseul psihologic este bine gîndit şi analizat de autoare, punînd-o pe eroină, succesiv, în mijlocul vieţii reale căre-ia trebuie să-i facă faţă. Yvonne este însă, psihologic vorbind, un copil, iar reacţiile ei vor fi de fiecare dată tulbură-toare, neaşteptate. Scenariul cărţii va fi ancorat prin diferite medii, prin spitale, prin universităţi, la conferinţe, prin-tre scriitori, pentru că Yvonne ajunge scriitoare. Planul real cu cel imaginar se împleteşte cu fineţe, aducîndu-se înplanul întîi o discuţie imaginară la care participă principalii scriitori ai lumii, masă la care va participa şi Yvonne.Fragilitatea existenţei umane o va determina pe Yvone să comită o tentativă de suicid căreia îi supravieţuieşte. În

final, cel care o va face să înţeleagă că în lume nimic nu contează mai mult decît prietenia, prietenia adevărată dintre oameni, este medi-cul Hermann, pentru mintea lui Yvonne tata Hermann.

25



● Consideraţi că tendinţa de a cataloga stereo-tipiile (legate sau nu de scriitor) ca fiind în generalnegative este un stereotip?

Cuvântul este încărcat de conotaţii negative: oreprezentare reductivă, sărăcită. Dar este şi un pro-totip în funcţie de care interpretăm experienţă nouă.Are valoare cognitivă, se consideră, mai ales în epocanoastră, a cunoaşterii şi a inteligenţei artificiale.

Dorin ŞTEFĂNESCUStereotipia poate păcăli spiritul critic

Dacă înţelegem stereotipia în sensul de adap-tare, din mers, la o normă canonică impusă sauautoimpusă, înseamnă că premisele ei nu sunt inter-ne, nu se deduc organic dintr-o necesitate existenţia-lă imanentă, ci se dau din afară, oferindu-se drepttipare ale exteriorităţii. Cum se întipăreşte exterio-ritatea în conştiinţa receptoare? Prin asumarea,internalizarea cauzei exterioare, prin eufemizareadiferenţei şi contopirea ei în identitate. Proces incon-ştient, căci cel care adoptă o astfel de conduită,improprie dar apropriată, nu ştie că tocmai a asimi-lat un corp străin pe care îl resimte ca propriu.Stereotipizare care se manifestă în gesturi reflexe,atitudini mimetice, limbaj conformist, reacţii previ-zibile – maladie de care nu ştii că suferi, mai ales căsimptomele ei sunt camuflate în amorful existenţeicotidiene. Spre exemplu, maxima adaptabilitate nupropune de fapt un orizont flexibil ori o prezenţă dis-ponibilă, ci însuşirea clişeului, strategia aplatizantă.E paradoxal că tocmai ceea ce ar presupune dinamis-mul şi diversitatea realului e transformat în stereo-tip al convieţuirii, al raportării cazone la ceilalţi. Larigoare, s-ar putea vorbi chiar şi de o retorică a poli-teţii, a amabilităţii sterpe, dacă nu ar ascundeuneori o tactică a seducţiei. În aceste cazuri măştilediversităţii acoperă feţele ei pe care am putea citimărturisirea inconfundabilă, mărturia singulară.Nu sunt decât ticurile înserierii, multiplicate ano-nim, ale privirii impersonale.

Scriitorii nu fac excepţie de la această „analiti-că” a stereotipiei. Şi în cazul lor funcţionează marea

manipulare socială (de ce nu corectitudinea politicăori discriminarea pozitivă ori tolerarea toleranţei –suspectele marote ale relativizării şi secularizării?).Mai grav însă e, deseori, discursul stereotip, scriitu-ra ternă, calofilia. Doar un viciu omenesc, prea ome-nesc? Cred că e mai mult de-atât, deoarece lipsa detalent, carenţele de tot felul dintre care cu adevăratimpardonabilă e incapacitatea de sondare a substra-turilor existenţei, a semnificaţiilor profunde, e sem-nul indubitabil al stereotipizării. Semn greu de

întrezărit, întrucât această formă subtilă de manipu-lare e atât de bine adaptată propriilor necesităţi depromovare încât duce derizoriul în zona valorilorunanim acceptate. Altfel spus, stereotipia – atuncicând nu e expresia gregară a unui conformism plat –poate păcăli spiritul critic şi discernământul, oricâtde vigilent s-ar dori acesta. A aborda teme de-avalma ca şi cum ar fi propriile tale probleme, a scriedespre toate la fel, monocord, la fel de neimplicat, învirtutea aceleiaşi (auto)pretinse competenţe, mi-mând dexter interesul printr-o tehnică a disimulăriidusă la perfecţiune şi, nu în ultimul rând, îngânarea

satisfăcută a tendinţelor care „se poartă”, chiar dacăsunt minore (căci în minorat stereotipia e la eaacasă), dorinţa cu orice preţ de a fi „actual”, confor-tul (intelectual?) care cere să nu te expui mai multdecât „se cuvine” – nu sunt toate acestea gesturilestereotipe ale scriiturii ipostaziate în embleme aleunei aşa-zise libertăţi de creaţie, forme ale unei dia-fane corupţii? La drept vorbind, nimeni nu e la adă-post de infiltrările stereotipiei în variatele ei mani-festări. Căci, până la urmă, ea face parte din aerul pe

care-l respiră fiinţa noastră socială. Singurul neafec-tat pare să fie locul în care cuvântul se spune auten-tic, adică sufletul. Cum însă şi el poate fi vândut...

Mariana GORCZYCA Tema este importantă

Odată cu începutul anilor ’90, când sintagmapolitical correctness a fost întoarsă pe toată feţele,s-au nuanţat şi îndesit discuţiile cercetătorilor dediverse formaţii (filosofi, sociologi, psihologi, jurna-lişti...) despre stereotipia care guvernează recepta-rea unei categorii umane. Într-o relaţie sinonimicăcu prejudecata, stereotipia, ca orice pornire umanăpercepută a fi fiind negativă, este subiect de dezba-teri, anchete, eseuri în scopul descifrării mecanisme-lor de declanşare şi al anihilării acestora.

Scriitorii, din ce în ce mai preocupaţi de recep-tare, au intrat în acest trend cultural transnaţionalde focusare a stereotipiei.

Tema este importantă în măsura în care nepasă de ceea ce cred ceilalţi despre noi. Fiinţe specia-le, dar totuşi sociale, scriitori contemporani care autrăit suficient de conştient şi în comunism vehiculea-ză o ambiguitate a situării. Pe de o parte, după 1989libertatea de exprimare, de circulaţie, de editaresunt achiziţii bine primite, pe de altă parte, condiţiade scriitor postcomunism nu mai este una a unui insprivilegiat. După apariţia unei cărţi, înainte de1989, un scriitor depunea la CEC o sumă importan-tă, avea privilegii de statut social. Din 1989 încoace,editarea unei cărţi te lasă, de cele mai multe ori, cudatorii. Iar ca statut social, el nu mai înseamnă foar-te mult la nivelul percepţiei. Atât de vechiul dictonessere est percepi este acaparat, ca filosofie de viaţă,în mass media de personaje care acoperă foamea deinteres anectodic la masele largi, departe de actulcreaţiei. Este aceasta o stereotipie? Şi anume căscriitorul, după Revoluţie, nu mai este perceput castar, ca artist? S-a schimbat cu adevărat condiţiascriitorului în Cetate?

În ce mă priveşte, simt o percepere a scriitoru-lui din mine, în oraşul în care trăiesc, filtrată delocul de muncă, de cel de la care îmi iau salariul:şcoala, de performanţe manageriale cu care sunt cre-ditată. Când sunt prezentată de cunoştinţe unoroameni care nu mă cunosc, drept „directoareaColegiului Naţional...”, am o strângere de inimă şisimt nevoia unei corecturi: scriitoarea MarianaGorczyca. Am o stare de confort teribilă când merg laCluj şi, în mediul prin care îmi port paşii, sunt pre-zentată/percepută ca fiind scriitoarea MarianaGorczyca. Poate că, dincolo de ceea ce simt cu adevă-rat că sunt, e vorba şi de anii formării mele, cândcărţile mi-au fost revelate în şcoală şi în familie cafiind obiectele cele mai demne de respect. Am crescutcu o sacralizare indusă a cărţii, a fărâmei din MareaCreaţie care este cartea.

Dar, dragă Adriana Teodorescu, atâta vremecât ne punem întrebări (şi această anchetă asta neîndeamnă să facem), ne mirăm, întoarcem pe toatefeţele situări, înseamnă că facem paşi spre înţelepţi-re şi, implicit, spre aflare de răspunsuri. Cum adevărgrăieşte un nativ englez, molipsit în mod evident deSocrate: Wisdom begins in wonder. �

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

Marian Victor Buciu10 + 10 prozatori exemplari nominalizaţi la NobelColecţia Biblioteca Contemporanul � Dicţionare

Mă aplec critic spre o literatură încă insuficient cunoscută, marcată în ultimele decenii şi de obsesia sau comple-xul Premiului Nobel. Atitudinea noastră comună fibrilează excesiv de relativizant sau absolutizant, încercând sădevină acţionară şi să provoace reacţiuni într-un domeniu artistic universal, cu suport multilingvistic. Rămân laconvingerea că exemplaritatea este efectul stranietăţii privită ca insolită familiaritate. Testez, cum am mai spus,fondul autohton şi forma universală, în epica românească din secolul XX, evidenţiind experimentul substanţial, înmăsura în care se integrează în — şi face sau încearcă diferenţa de — epica occidentală. Dincolo de valoarea intrin-secă, prin traducere merituoasă şi meritată, se va arăta că literatura română, chiar şi prin proză, vine într-un(de)mers firesc, de vie comunicare, spre doritul şi hulitul Premiu Nobel…

Marian Victor Buciu

26


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


În programul său electoral pentru câştigareacelui de-al doilea mandat, preşedintele Manolescu îşianunţa următoarea prioritate: „Prezenţa USR pescena publică reprezintă o condiţie esenţială pentruo mai bună imagine şi numai o bună imagine atrageinteresul general şi implicit pe al statului”. Mi separe elementul esenţial de la care ar trebui începutăo evaluare a mandatului lui Nicolae Manolescu.Care au fost evenimentele şi proiectele USR cuimpact mediatic şi public? Ce mijloace moderne aimplementat conducerea USR pentru reformareainstituţiei şi pentru o comunicare reală cu cei dininteriorul şi din afara instituţiei?

Selecţie discreţionară pentru festivalul de la Neptun

„Zile şi Nopţi de Literatură” şi Gala PremiilorUSR pot fi aduse drept argument pentru evenimen-tele importante ale USR. Amândouă evenimentelestârnesc, însă, în fiecare an, controverse legate decriteriile de selecţie şi de măsurarea impactului.„Zile şi Nopţi de Literatură” este la discreţia selecţieilui Nicolae Manolescu şi a vicepreşedintei domnieisale, Irina Horea. Chiar şi atunci când a fost mima-tă democratizarea selecţiei, prin solicitarea făcutăsecţiilor şi filialelor USR de a desemna colegi care sămeargă la festivalul de la Neptun, selecţionerul(ii)a(u) refuzat propunerile făcute de subsemnatul (încalitatea mea de preşedinte al secţiei de Poezie –Asociaţia Scriitorilor Bucureşti; am refuzat să măautopropun pentru Neptun; de altfel, deşi sunt pre-şedinte la Poezie de 6 ani, nu am fost niciodată, invi-tat sau pe spezele mele, la Vila Scriitorilor, chiardacă au fost calomniatori de-ai mei care îmi reproşau

această „vină”!). Impactul mediatic al „Zilelor şiNopţilor de Literatură” de la Neptun poate fi verifi-cat, an de an, printr-o simplă căutare pe motoareleweb. Pentru acest eveniment de câteva zile este,însă, plătită o întreagă echipă de angajaţi ai USR.Am cerut de mai multe ori bugetul pentru acest eve-niment şi pentru cei care sunt angajaţi să-l pună înpagina realităţii şi, ca de fiecare dată când am cerutinformaţii despre execuţia bugetară a USR, am fosttratat cu un categoric refuz!

Premii contestate, premii controversate!Gala Premiilor USR abia a reuşit anul acesta

să aibă un public, cât de cât consistent. PreşedinteleNicolae Manolescu a făcut câteva glumiţe la adresascriitorilor, glumiţe din care reieşea admiraţia luitotală faţă de ceea ce tocmai premia. Discuţiile des-pre felul în care au „valorizat” cele două jurii, cel denominalizări şi cel de premiere, au creat mai multevictime directe şi colaterale. O. Nimigean, cu roma-nul său Rădăcina de bucsau, Editura Polirom, 2010,a anunţat public că se autosuspendă din USR.„Sigur, vina e şi a mea, trebuia să spun limpede, încăde când s-au anunţat condiţiile de jurizare, că res-ping această comedie regizată pe de o parte de HoriaGârbea, pe de alta, condusă de Al. Dobrescu (impre-cator al lui Goma când acesta se afla în arest în ‘77,turnător reactivat taman când preşedintele USR,Nicolae Manolescu, face caz de morala scriitorilor şidă credit CNSAS-ului – pe vremuri îl credea peEugen Uricaru pe cuvânt). Din toţi membrii juriilorreunite, doar două persoane sunt credibile, criticiiPaul Cernat şi Andrei Terian, dar şi acestora li s-aamputat autoritatea, fiind obligaţi să lucreze pe listaprimului juriu, ceea ce, între noi fie vorba, mi se pareumilitor. În fine, asta e, nu cred că USR e reformabi-lă, cel puţin nu în mandatul lui Nicolae Manolescu.Daniel Cristea-Enache a înţeles şi, acum câteva zile,şi-a anunţat demisia din această organizaţie ce riscăsă nu mai aibă membri, ci complici. Îi salut gestul şi,cu toate că va trebui să renunţ la dreptul de a alegeşi a fi ales în forurile USR, la călătorii în străinătate

plătite şi lecturi cu onorariu, la sufertaş, pensie şiajutor de înmormântare, la prestigiul de scriitor culegitimaţie (că oricum cărţile nu contează), mă auto-suspend din calitatea de membru USR (sperândtotuşi, ca rumânul prost, la vremuri mai bune)”, ascris O.Nimigean pe blogul lui Radu Vancu.

Premiile USR din acest an au fost atacate chiarde juriul de premiere (Alexandru Dobrescu – preşe-dinte, Mircea Bârsilă, Paul Cernat, Gellu Dorian şiAndrei Terian), care a dat publicităţii următorulcomunicat: „Luni, 23 mai a.c., a avut loc prima întâl-nire a juriului de acordare a premiilor USR pentruanul 2010. Examinând, cu această ocazie, lista denominalizări, juriul a constatat că ea cuprinde uneletitluri mai puţin convingătoare sub raport literar,fiind omise, în schimb, volume a căror valoare a fostdeja recunoscută prin cronici favorabile şi premii.Cum nu se poate pronunţa înaintea datei de 8 iunieasupra calităţii îndoielnice a unor titluri incluse înlista de nominalizări, juriul îşi rezervă, totuşi, drep-tul de a face publice câteva exemple de volume care,în opinia sa unanimă, ar fi meritat cu prisosinţă săfigureze în respectiva listă: Poezie: Traian T. Coşovei,Aerostate plângând; Radu Vancu, Sebastian în vis;Proză: O. Nimigean, Rădăcina de bucsau; RaduPavel Gheo, Noapte bună, copii!; Debut: M. Duţescu,şi toată bucuria acelor ani trişti; val chimic, umilireaanimalelor. Conform prevederilor statutare, celedouă jurii ale USR sunt independente, iar opţiunilemembrilor juriului de premiere nu pot modifica listastabilită de către juriul de nominalizări. Respectândacest principiu, nu vom putea lua în calcul pentrupremiere niciunul dintre titlurile menţionate maisus. Sperăm, totuşi, că intervenţia noastră va puteaconduce în viitor la o selecţie mai riguroasă a titluri-lor nominalizate”.

Horia Gârbea cere excluderea din USR a lui Liviu Ioan Stoiciu

Liviu Ioan Stoiciu a scris pe blogul lui următoa-rele: „În a doua parte a Consiliului USR s-a discutatde eşecul nominalizării Premiilor USR în acest an,

Dan Mircea CipariuRecapitulare pentru guvernareaNicolae Manolescu(urmare din pagina 2)

legionare s-a pierdut, ideologii ei, în frunte cuNichifor Crainic şi Nae Ionescu, şi-au pierdut dinactualitate; şi totuşi, vorbind de un anume funda-mentalist religios, fie că se numeşte isihasmul orto-doxist sau djiadul musulman, îl vom reîntâlni dise-minat în varii puncte ale planetei.

Nu, lumea se pare nu numai că nu renunţăprea uşor la mistica religiosului, dar îşi face din nouo armă din ea, iar în cazul djiadului, a tendinţei unorstate arabo-asiatice de a reforma instituţiile statuluiîn strictă dependenţă religioasă, a devenit, iată, unadin problemele majore ale planetei. În acest sens unCodreanu sau Nae Ionescu au fost cu siguranţă pro-

motori. Ca şi în ideea, cum spuneam mai sus, rigidăşi incitând la fanatism, de a te dedica în întregimecauzei şi căpitanului, ca singura formă de salvare.Salvare... de ce? De la o posibilă spirală previzibilă şijalnic-mediocră a unei Românii viitoare care se vamărgini să-şi administreze doar teritoriul şi popula-ţiile, urmând soarta naţiilor mici şi medii din jur?Suferind însă, ca în trecut, şocurile şi intruziunilebrutale, mascate sau nu, ale imperiilor din preajmăsau servindu-le într-o falsă şi iluzorie stare de inde-pendenţă şi auto-cefalitate?

Să fi dorit oare leaderii Mişcării o dublă auto-nomizare a teritoriului şi naţiunii noastre, o elibera-re şi o unificare, dar şi o decisă, marcată afimare,clară şi fierbinte a geniului naţional, pus – şi ăsta afost un alt paradox! – pusă însă în slujba conservăriişi adulării valorilor eterne ale satului românesc?Într-un moment, primele decenii ale secolului trecut,când aproape întreaga Europă orientală se grăbea să

ajungă din urmă statele apusene, cele care trăiseră oevoluţie raţională şi organică, mai mult sau maipuţin, oferindu-ne, oricum, modelele posibile şi pres-tigioase de dezvoltare...

Să fi crezut, oare, leaderii Mişcării că noroculnaţiunii noastre, coborât, în fine pe plaiurile noastrestrăvechi, să fie atât de viril, de prodigios, încât să neajute să ne propulsăm, dintr-o mişcare, în câţiva anisau decenii doar, într-o poziţie de egalitate şi directăconfruntare ideologică, dacă nu şi de civilizaţie, custate vechi, experimentate?

Cum se explică oare inflamările atâtor articoleintens emulative ale tânărului Mircea Eliade, deve-nit un fel de vârf de generaţie sau teoretizările inge-nioase ale lui Mircea Vulcănescu, paginile agresiveredacţionale ale tribunei Mişcării, Cuvântul, undeţineau editoriale Nae Ionescu şi Mihail Sebastian?Pentru a nu vorbi de oficiosul Buna Vestire care aveatonuri comparabile adesea cu bavarezul oficios şigrosolan al mişcării naziste.

Nu i-a tulburat oare în nici un fel pe ideologiiextrem de tineri ai Mişcării faptul că, încă de la înce-putul deceniului patru, prin crima de la Iaşi, cândCodreanu trage cu pistolul în sub-prefectul Manciu,sângele a năclăit cu brutalitate faldurile şi logicaideilor noului stat care trebuia să fie mai strălucitorca soarele de pe cer?

Oare aşa înţelegeau ei politica sau, mai ştii, ei,ideologii înfierbântaţi de care vorbim credeau – ca şi,colegii lor de idei din Italia sau Germania! – că o Ideeatât de înaltă, de istorică şi salvatoare nu mai trebu-ie să se supună canoanelor bunului simţ sau legali-tăţii burgheze...? Tablelor învechite ale Legii, ale luiMoise sau cutumei universale şi europene. Deoarece,o recunoaştem azi (ca şi prin ceea ce a urmat, vorbimde comunismul din ţările din Est), aceste mişcăriindicau burghezia industrială şi financiară în primulrând nu numai ca duşmanul prim de combătut, darşi ca un model ce trebuie năruit. O etică obsoletăcare, o credeau ei – unii cred, mai ştii, poate şi azi! –se confundă cu sistemul, valorile şi administraţiaunei structuri sociale care şi-a trăit traiul, devenindla modul arogant, de-a dreptul reacţionară.

De altfel, fapt nu de neglijat, aceste mişcări,italiene, româneşti sau germane au fost pregătitebinişor, printre altele, de formidabila descoperire aînceputului de secol douăzeci – suprarealismul euro-pean. Cu toate sub-diviziunile, sub-speciile şi mode-le sale, ce au cuprins aceste state, forme virulente deironizare a pompierismului, a kitschului burghez întoate artele, pictură şi poezie înclusiv. �

fragment

Nicolae BrebanMişcarea legionară(urmare din pagina 3)

27



juriul nominalizărilor făcându-se de râs (promovân-du-şi apropiaţii). Voi relua altădată povestea premii-lor acordate de către USR, deşi nu-mi face nici o plă-cere. Mi-e ruşine să mai arăt cu degetul membri aijuriului plini de umori, care fac jocurile lor, acordândlauri nu cărţii, ci autorului-prieten”. Această opiniea lui Liviu Ioan Stoiciu a stârnit o reacţie dispropor-ţionată a lui Horia Gârbea prin care cere, printr-oscrisoare adresată preşedintelui Nicolae Manolescu,nici mai mult, nici mai puţin, excluderea din USR alui LIS:

„Domnule Preşedinte,Subsemnatul Gîrbea Horia, membru al USR

din anul 1994 la secţia dramaturgie a filialeiBucureşti, membru al juriului de nominalizări alUSR în anul 2011 pentru volume apărute în 2010, vărog să luaţi act de calomnia proferată public la adre-sa (şi a) mea de către domnul Liviu Ioan Stoiciu,membru al USR, secţia poezie, filiala Bucureşti,angajat al USR în calitate de redactor la revistaViaţa Românească (citez anexat fragmentul publicatde domnul Liviu Ioan Stoiciu, pe blogul său la datade 12 iunie 2011).

Faţă de fapta incalificabilă a colegului meu, pecare l-am susţinut în repetate rînduri şi din întîm-plare chiar şi la şedinţele juriului de nominalizareunde însă nu a obţinut numărul de voturi necesarintrării pe lista nominalizărilor

Faţă de faptul josnic de a prezuma reaua-cre-dinţă a unui juriu care a lucrat în deplină indepen-denţă pe baza opţiunilor estetice proprii

Faţă de faptul că niciunul dintre autorii votaţide mine sau nominalizaţi la final nu se numără prin-tre «apropiaţii mei» (formulă de altfel voit ambiguă)

Faţă de faptul că la Consiliul evocat de domnulLiviu Ioan Stoiciu, nu s-a pronunţat formula «eşec alnominalizării» fiind vorba oricum de o liberă expri-mare a opţiunilor

Vă solicit respectuos următoarele:Convocarea unei şedinţe a Comisiei USR res-

ponsabilă cu apărarea demnităţii şi onoarei membri-lor USR pentru a discuta ceea ce eu consider o aba-tere gravă de la regulile minimale de comportareîntre numiţii membri USR. Solicit să fiu convocat laacestă comisie pentru a propune excluderea domnu-lui Liviu Ioan Stoiciu din Uniunea Scriitorilor avîndîn vedere şi antecedente pe care le pot evoca şidovedi.

Suspendarea domnului Liviu Ioan Stoiciu dinConsiliul USR şi din funcţia retribuită de USR pînăla soluţionarea litigiului avînd în vedere gravitateafaptei sale.

Suspendarea indemnizaţiei de merit plătită destatul român dlui Liviu Ioan Stoiciu, pe temeiul căideea de «merit» este incompatibilă cu comportareadomniei-sale.

Acordarea de asistenţă juridică, în conformita-te cu statutul USR care o stipulează explicit pentrua deschide acţiune în justiţie împotriva domnuluiLiviu Ioan Stoiciu pentru calomnia proferată explicitşi public şi obţinerea de la acesta a unor sume repa-ratorii proporţionale cu prejudiciul creat. Am învedere şi statutul meu de persoană publică şi careîmi datorez veniturile şi prestigiului personal, gravlezat în speţă.

În cazul în care nu veţi da curs cererii mele, măvoi adresa oricum justiţiei, dar mi se pare cu totulfiresc să consideraţi că prezenţa mea în UniuneaScriitorilor este, într-o asemenea situaţie, neînteme-iată şi vă rog să mă consideraţi demisionat din USR.

Cu deosebită consideraţieHoria Gîrbeamembru USR din anul 1994, secţia dramatur-

gie a ASB”

Cazul Adrian Suciu vs. Ioan Radu Văcărescu

O altă excludere din USR e cerută de preşedin-te filialei Sibiu a USR, Ioan Radu Văcărescu, înurma unui text critic, scris de poetul Adrian Suciu,proaspătul laureat al filialei Sibiu pentru cartea saViaţa fără urmări, Editura Brumar, 2010, şi căruia,înainte de a începe acest scandal al excluderii, i-amluat un interviu pentru AgenţiadeCarte.ro. Adrian

Suciu şi-a exercitat un drept constituţional şi unulprevăzut chiar de articolul nr.2 al Statutului USR:libertatea de opinie şi de expresie! Apropo deStatutul USR şi de transparenţa organizaţională:acesta nu există pe pagina web a USR şi nici nu e degăsit la filiale!

Nu poţi să dai pe cineva afară pentru că are oopinie negativă! Art.11, litera b, din Statutul USR,spune clar că un membru stagiar sau titular poate fiexclus pentru „prejudicii materiale sau moralegrave”. Când Nicolae Manolescu m-a calomniat folo-sind sintagma „dobitoc agitat”, nici Horia Gârbea şinici Ioan Radu Văcărescu nu au sesizat Comisia deMonitorizare, Suspendare şi Excludere. Să spui ceeace gândeşti, chiar şi că „Nicolae Manolescu este celmai prost administrator pe care l-a avut UniuneaScriitorilor în ultimii douăzeci de ani”, nu reprezintăîn faţa oricărei instanţe un prejudiciu moral grav! Înfaţa acestei reacţii incredibile a unui ales al scriito-rilor din Sibiu, Ioan Radu Văcărscu, în numele căro-ra vorbeşte cu prea mare uşurinţă, i-am aprobat luiAdrian Suciu cererea de transfer la secţia de Poezie,unde ar putea avea o bună comunicare cu un alt cri-tic al conducerii USR, Liviu Ioan Stoiciu. Mi-e tareteamă că dacă scriitorii din USR ar scrie cu toţii ceeace gândesc despre felul cum e gestionată astăzi orga-nizaţia lor, Nicolae Manolescu ar rămâne doar cufidelii săi Irina Horea, Gabriel Chifu, Horia Gârbeaşi Gelu Vlaşin!

Problema Timbrului literarUn apărător al conducerii USR, Horia Gârbea,

pe blogul său, e tranşant: „Nicolae Manolescu esteCEL MAI BUN administrator pe care l-a avut USRîn 21 de ani. USR nu a pierdut nimic cu Manolescu,dimpotrivă a cîştigat enorm, inclusiv Legea timbru-lui votată azi (vineri, 17 iunie 2011 – n.n.) în Senatşi cele 11 miliarde lei vechi pentru reviste”.

Legea timbrului literar nu este o victorie a luiNicolae Manolescu. Nici nu avea cum să fie de vremece ea există din 1994 (Legea nr 35 din 6 iunie 1994),fiind republicată în Monitorul Oficial în 2008, iarMinisterul Culturii a invitat de câţiva ani toate uni-unile de creaţie să lucreze la un acord comun pentru„modificarea şi completarea Legii nr. 35 din 6 iunie1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral,muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii şide divertisment“.

USR, dacă a luat cineva în seamă din conduce-rea USR Raportul Comisiei de Cenzori, are câtevaprobleme legate de aplicarea legală a TimbruluiLiterar. Am cerut de mai multe ori execuţia bugeta-ră a Timbrului Literar în ultimii 6 ani şi iarăşi amfost tratat cu refuz! Oricum, noile norme aleTimbrului literar vor obliga USR să comunice ce şicum face cu aceşti bani.

Cum a cumpărat Boc tăcerea câtorva scriitori

Când anul trecut am iniţiat Greva fiscală împo-triva suprataxării drepturilor de autor, preşedinteleNicolae Manolescu a tăcut mâlc. Fiind reprezentan-tul Guvernului Boc, Nicolae Manolescu era legat demâini şi de picioare în a avea o opinie critică. Speriatde căderea în sondaje şi de criticile deţinătorilordrepturilor de autor, Emil Boc l-a chemat pe subor-donatul său Nicolae Manolescu pentru a găsi o solu-ţie de contracarare a grevei fiscale: bani pentrurevistele literare ale USR. Banii aceştia n-ar fi venitdacă Nicolae Manolescu n-ar fi sacrificat intereseledeţinătorilor drepturilor de autor care sunt acumsuprataxaţi. Astfel, a cumpărat Boc tăcerea câtorvascriitori! Să te lauzi cu această victorie a unor baniprimiţi, fără licitaţie!, de la Boc, e indecendent.

P.S. După o corespondenţă electronică purtatăsâmbătă, 18 iunie 2011, cu preşedintele CongresuluiNaţional de Poezie, Gellu Dorian, o corespondenţă ceprivea calitatea mea de purtător de cuvânt alCongresului Naţional de Poezie (CNP), aşa cum a

fost votată la Suceava, şiîn urma unor discuţiilegate de această calitate,vă comunic decizia meairevocabilă de a mă retra-ge din conducerea CNP.Voi încerca prin proiectepersonale să realizezcâteva dintre deziderateleCNP, cu sau fără sprijinulMinisterului Culturii şiPatrimoniului Naţional,Institutului CulturalRomân, AdministraţieiFondului Cultural Naţio-nal şi al Uniunii Scriitori-lor din România. �

■ ex libris ■ Editura ContemporanulFlorin LogreşteanuCasa cu iederăColecţia Biblioteca Contemporanul � Roman

Florin Logreşteanu, membru, din 1999, al Uniunii Scriitorilor din România, adebutat în 1974, în revista Luceafărul, la recomandarea lui S. Damian şi a pro-zatorului Nicolae Velea. A publicat, până astăzi, un volum de nuvele (Răspântiapăsărilor) şi trei romane (Trepte, Inseparabilii, Labirinturi), despre care s-au pro-nunţat critici importanţi, precum L. Ulici, Dan Cristea, Constantin M. Popa, N.Ciobanu, Marian Popa, G. Coşoveanu, Paul Aretzu etc.Florin Logreşteanu (care e Doctor în Filologie şi profesor la Colegiul Naţional„Elena Cuza” din Craiova) propune noul său roman intitulat Casa cu iederă.Acţiunea lui se desfăşoară pe fundalul evenimentelor care au premers conflictu-

lui balcanic dintre sârbi şi albanezi din ultimul deceniu al mileniului trecut. L-am citit în manuscris şisunt în măsură să spun că e vorba de un excelent roman al psihozei colective, care luminează subso-lurile conştiinţei umane.

Eugen Negrici

NICOLAE MANOLESCU

IRINA HOREA

GABRIEL CHIFU

HORIA GÂRBEA

De bună seamă, n-am încheiat explora-rea aberaţiilor din zona cercetării şti-inţifice universitare şi din institutelede profil. Însă, pe de o parte, după

serialul privind curiozităţile universitare, a începutsă-mi sosească o cantitate imensă de informaţii, maigenerale sau mai punctuale, proces care s-a accele-rat după articolul de săptămîna trecută, şi simtcumva nevoia să le las să se aşeze, pentru a le puteaprocesa mai bine. Pe de altă parte, deşi nu mai suntmembru al USR din 1995 – în care, de altfel, amintrat, mai degrabă, băgat cu forţa de MirceaDinescu „pe valurile Revoluţiei”, decît din proprieiniţiativă – am mulţi prieteni scriitori care fac partedin organizaţie, iar în plus, în ciuda mai multordezamăgiri din relaţiile noastre personale, încă simto puternică afecţiune faţă de dl Nicolae Manolescu,preşedintele organizaţiei de breaslă. Sau sindicale?Nici nu ştiu cum s-o socotesc, de vreme ce însăşiUSR nu şi-a conturat un statut foarte limpede.Despre ce este vorba?

Despre faptul că, în cîteva săptămîni, mai mulţiscriitori importanţi, din generaţii diferite, şi-au datdemisia din organizaţie – Nicolae Breban, DanielCristea-Enache, Iulian Tănase, nu ştiu dacă nucumva şi criticul de artă Pavel Şuşară, care oricum aameninţat că îl va da în judecată pe preşedinteleUSR –, alţi cîţiva au anunţat că vor proceda aidoma,iar procesul riscă să devină contagios. Mai ales căanunţul dlui Tănase că demisionează din Uniune,postat pe facebook, a fost urmat de zeci de like-uri şide comentarii favorabile ale altor scriitori, mai alestineri, dar nu numai tineri. Dl Breban a demisionatdin Consiliul USR şi din organizaţia ca atare înurma demascării dumisale de către CNSAS în cali-tate de colaborator al poliţiei politice a regimuluicomunist. Cum stau în realitate lucrurile vom afla

peste o bucată de vreme, cînd se va termina procesulde la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Ceea cecrede fiecare dintre noi e treaba noastră, dar un ver-dict oficial încă nu există. Dl Breban îl acuză pe pre-şedintele USR că s-a antepronunţat, ţinînd seamanumai de piesele ataşate de CNSAS sesizării cătreÎNCCJ. Unde are dreptate dl Breban şi asta încăînainte de pronunţarea Justiţiei? În faptul că dlManolescu nu este un simplu autor de articole deopinie, ci şi preşedintele breslei scriitorilor, al căruirol ar fi mai degrabă să-i apere pe aceştia decît să-iacuze. Nu ştiu dacă dl Breban putea fi apărat deaceste acuzaţii, dar preşedintele USR avea posibili-tatea de a nu se grăbi ca mireasa la pat, deci de aaştepta verdictul Justiţiei înainte de a se pronunţa.În această chestiune, ca şi Dorin Tudoran ori alţiscriitori, membri sau nemembri ai USR, eu am opi-niile mele, exprimate deja pe blogul personal, dar eusînt un simplu particular, nu preşedintele bresleiscriitoriceşti.

Mă rog, dacă în cazul relatat mai sus lucrurilepot fi puse şi pe seama rivalităţii a doi mari scriitoridin aceeaşi generaţie, aflaţi la un moment dat şi încompetiţie pentru preşedinţia USR, celelalte cazurisînt mult mai grave – fiind vorba despre scriitoritineri, mă întreb dacă nu este pus în discuţie chiarviitorul Uniunii, mai ales dacă exodul continuă. DlDaniel Cristea-Enache a fost pînă nu de mult – maiprecis pînă cînd şi-a manifestat în scris obiecţiile laIstoria literaturii române a dlui Manolescu – colabo-rator permanent al României Literare, revistă deasemenea condusă de ambasadorul României laUNESCO. După ce a comis delictul de infamie, a fostscos de la revistă şi, mai mult, a avut parte de unatac la baionetă, pe ultima pagină a RL, din parteaunui „cititor” care semnează prof. Horia Haţieganu,în care Pavel Şuşară, atacat în prealabil de acelaşi,

l-a identificat pe directorul publicaţiei înseşi, dlNicolae Manolescu. Acesta este, de altfel, motivulpentru care dl Şuşară a dat în judecată „cuplul”Manolescu – Haţieganu. Iar dl Daniel Cristea-Enache şi-a dat demisia din USR. În cel mai recentnumăr din Kamikaze, articolul în care dl IulianTănase descrie aceste halucinante istorii literare, seîncheie cu următorul post scriptum: „Autorul acestuimaterial, membru al USR din 2003, îşi anunţă demi-sia din USR în semn de protest faţă de practicile lip-site de demnitate ale preşedintelui acestei institu-ţii”. Să nu-mi spuneţi că dl Tănase este poet – esteunul, ba chiar foarte bun! – pentru că rareori amîntîlnit un poet mai echilibrat comportamental şimai plin de simţul umorului. Dacă un asemenea omdemisionează din USR, atunci chiar e grav. Da, etrist să vezi cum cel mai important critic literar înviaţă, preşedinte al Uniunii, director de revistă, aca-demician şi ambasador la UNESCO recurge la pro-ceduri demne de Alcibiade de la România Mare, pro-ceduri cărora le-a fost el însuşi victimă nu o singurădată! Cred că dl Manolescu va trebui să-şi revizuias-că atitudinile şi comportamentele dacă nu doreşteca, de acolo, de la Paris, să rămână preşedinte pesteo ogradă pustie! Sau să se întrebe onest dacă poateocupa atîtea funcţii care-i solicită prezenţa în ţară,locuind la Paris. �

28


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Am participat, acum o săptămână, lalansarea cărţii de poezie a lui PavelŞuşară, Universul din cuşcă. Cunoscutmai ales în calitatea sa de critic de artă

(probabil cel mai notoriu la noi), el este şi autorulunor volume de poezie şi proză de o calitate caremultor scriitori brevetaţi le rămâne inaccesibilă. Darnu despre poetul Pavel Şuşară vreau să scriu aici, cidespre o mică întâmplare în care a picat la mijloc şicare spune multe despre cum se aranjează lucrurileîn lumea noastră literară. Şi nu în cine ştie ce colţ deprovincie, nu în redacţia unei obscure reviste litera-re dintr-un orăşel din Moldova, ci tocmai în buriculBucureştiului (pe Calea Victoriei) şi al vieţii literare.Reconstitui întreaga tărăşenie din presă, ea petre-cându-se sub ochii noştri nepăsători. Cu Pavel Şuşa-ră găsesc mereu subiecte mult mai interesante şimai substanţiale de discutat...

După cum este cunoscut, Pavel Şuşară a ţinut,vreme de 17 ani (sper să nu greşesc), săptămână desăptămână, cronica plastică în paginile revisteiRomânia literară. Un scurt calcul ne arată faptul căomul a publicat aproape 800 de articole în cadrulrubricii sale. O muncă pe care oricine ar aprecia-o.Oricine, cu excepţia directorului României literare,Nicolae Manolescu. La un moment dat, cu ocaziareluării unei expoziţii a graficii lui Marin Sorescu,Pavel Şuşară a reluat un articol pe care îl scrisese cuceva vreme în urmă, când fix aceeaşi expoziţie ieşisepentru prima oară în lume. Sigur, procedeul e discu-tabil, dar cert este că el a devenit o normă în presanoastră culturală. Mulţi autori îşi publică articoleleşi colo, şi colo. Sau revin asupra lor, le modifică, le

ajustează pe ici, pe colo, nu neapărat în părţile esen-ţiale şi le aruncă din nou în lume. Nu cred că eneapărat incorect, dat fiind că memoria periodicelorţine o săptămână.

Bun, asta e deja o altă discuţie. În numărulurmător al României literare, apărea, pe ultimapagină, un scurt text asumat, bărbăteşte, de „redac-ţie”, în care un cititor ar fi semnalat faptul că PavelŞuşară şi-a reluat articolul, la câţiva ani distanţă.Pretext pentru „redacţie” să-i suspende colaborarea.Din motive, evident, de principialitate. Pavel Şuşarăşi-ar fi păcălit cititorii, cei care, cum altfel?, îi ştiaupe de rost cronicile apărute în ultimii 17 ani. Nu enici un secret strategia revistei bucureştene de a sedebarasa de mai vechii colaboratori. Pavel Şuşarărămăsese printre ultimii. Nu asta e problema, cimetoda de „concediere” a unui colaborator care apublicat, în paginile revistei, aproape 800 de artico-le. Un astfel de efort ar fi meritat măcar o strângerede mână, o privire în ochi şi niscaiva mulţumiri.

Nici vorbă de aşa ceva. Dimpotrivă. Amuzat,relaxat, Pavel Şuşară a trimis o replică redacţiei. Nua fost publicată. Nimic nou... Textul său a circulat pediferite căi. În mare, spunea că o încetare a colaboră-rii i se părea civilizată, dar în alţi termeni, bărbă-teşti. De unde atâta francheţe însă? Ba, la unmoment dat, în paginile României literare a fostpublicată o notă (intitulată Bravo R.L.!) a unui oare-care Horia Heţieganu, profesor, care vorbea despre„penalul” Pavel Şuşară. Redacţia nu ar fi făcut decâtsă publice, sub acoperirea unui „primim la redacţie”,opinia unui cititor. Problema este că acest cititoreste, după cât mă duce pe mine capul, o invenţie.

Căutaţi-i numele pe Google şi veţi vedea că el nu alăsat alte urme în afara notelor din România litera-ră. Ce concluzie pot trage de aici, decât că el a fostclonat în redacţia României literare? Daniel Cristea-Enache a semnalat şi el calitatea de spectru a aces-tui profesor. Procedeul aminteşte, dacă i-am intuitcorect iţele, de mijloacele specifice anilor 50. Da,Pavel Şuşară a fost „demascat”. Înfierat. Pus la zid.Şi trimis la plimbare. Şi nu de oricine, ci de HoriaHaţieganu însuşi, un profesor care urmăreşte atent,după cum reiese din nota sa, presa culturală france-ză. Te pomeneşti că o fi lucrând şi la UNESCO...

Nu mai are rost să discut despre motivaţiileunei astfel de proceduri sulfuroase. Un alt lucru mise pare interesant. Bun, să uităm sforăriile descrisemai sus. Să cădem de acord că a-ţi relua un text înpaginile unei reviste reprezintă un delict suficient degrav încât redacţia, din onestitate faţă de cititoriipublicaţiei, să se debaraseze de tine fără nici oremuşcare. Dar... există un mare „dar” la mijloc. Dl.Nicolae Manolescu, cel care a girat, direct sau (săconcedem) indirect această poveste, nu e tocmai stră-in de acest păcat, de neiertat atunci când este înfăp-tuit de alţii. Păi, dacă tot vorbim despre păcălireacititorilor, nu a pretins domnia sa că le oferă, la fine-le lui 2008, o Istorie critică a literaturii române, nounouţă, inedită? Şi totuşi, în afara primului volum,publicat în 1990 şi a capitolului privitor la poeţiiromantici, el a reluat multe, extrem de multe textevechi (şi învechite) în sinteza cea nouă. Multe capito-le din Arca lui Noe, dar, mai ales, zeci şi zeci de cro-nici literare s-au mutat, cu infime cosmetizări, însinteză. Majoritatea capitolelor despre scriitorii con-temporani sunt alcătuite din simpla înseilare a cro-nicilor scrise de critic înante de 1990. Prin urmare,caut o recitire, o nouă interpretare a unor operedintr-o perspectivă a unei construcţii coerente şigăsesc, ad literam, vechile foiletoane ale luiManolescu. Asta e corect?

Dacă pentru faptul că şi-a reluat un singur textmai vechi, Pavel Şuşară a fost înlăturat din paginileRomâniei literare, pentru faptul de a-şi fi reluat sutede pagini într-o carte care era anunţată drept inedi-tă, Nicolae Manolescu ce sancţiune ar trebui să pri-mească? Oare dl. Horia Haţieganu nu are nici o opi-nie despre asta? �

Bogdan CreţuCâteva scene din viaţa literară

Liviu AntoneseiUniunea Scriitorilor in vrie?

Da, e trist să vezi cum cel mai important critic literar în viaţă, preşedinte alUniunii, director de revistă, academician şi ambasador la UNESCO, recurge laproceduri demne de Alcibiade de la România Mare, proceduri cărora le-a fost

el însuşi victimă nu o singură dată! Cred că dl Manolescu va trebui să-şirevizuiască atitudinile şi comportamentele dacă nu doreşte ca, de acolo, de la

Paris, să rămână preşedinte peste o ogradă pustie! Sau să se întrebe onest dacăpoate ocupa atîtea funcţii care-i solicită prezenţa în ţară, locuind la Paris.

�� PPoolleemmiiccee ��



29

Nimic durabil nu se construieşte peminciună. Literatura română de azi,în latura ei oficială, aceea de care ţinpîrghiile administrative ale fonduri-

lor publice şi puterile iluzorii ale unor instituţiiinutile, e jalnică. Ca unul care a trăit cît să fie con-ştient în regimul comunist şi a văzut în amîndouăregimurile scriitori români lingînd dosurile puterni-cilor zilei pentru trei arginţi, onoruri inutile şi tini-chele zornăitoare, am dreptul să spun că, pentrumine, diferenţa între o conştiinţă vie şi o jigodie elimpede. Ca unul care nu doreşte în literatură nimic,care nu datorează nimic nimănui şi dispreţuieşteprofund elasticitatea coloanelor vertebrale ale majo-rităţii colegilor de breaslă, voi deschide gura şi voivorbi liber. Ca unul care este neinteresat de bună-voinţa mai marilor literaturii române, de burse şisinecuri, de cabale literare şi de dispute de dughea-nă, voi spune că împăratul e gol!

Literatura română contemporană, în latura eioficială, e o minciună. Prima minciună e în chiar vîr-ful ei: de ani de zile, un întreg complex financiar,organizaţional şi mediatic este pus în mişcare în chipabsolut inutil pentru a-l transforma pe MirceaCărtărescu într-un scriitor nobelizabil. MirceaCărtărescu este un mare scriitor şi o spun ca unulfascinat de literatura lui. Dar nu va lua niciodatăpremiul Nobel pentru literatură, iar orbirea celorcare nu pricep acest lucru este sublimă dacă n-ar fivinovată, cîtă vreme fonduri publice imense raporta-te la sărăcia din literatura română, de pildă prinInstitutul Cultural Român, sînt folosite pentru apromova în exterior literatura acestuia. MirceaCărtărescu e un mare scriitor dar un individ atît deprofund ratat ca şi conştiinţă publică încît simţulridicolului ar trebui să-l împiedice a se mai manifes-ta ca atare. Asta, încă, n-ar fi un păcat aşa de mare.În spatele naivităţii sale funciare, însă, o întreagăarmată de profitori, lichele, impostori, panglicari,curve obosite şi geambaşi literari constituie o curtede tip bizantin atît de intens preocupată să conserveprivilegii, sinecuri şi relaţii în dauna oricărei evolu-ţii a literaturii române încît Mircea Cărtărescu, carenu va lua premiul Nobel, este şi principalul obstacolîn calea unui Nobel românesc pentru literatură cîtăvreme curtea sa, în frunte cu nevasta, va fi buriculliteraturii române oficiale.

O feroce cabală a mediocrilor de funcţionareacăreia Cărtărescu se face vinovat doar prin naivita-te, aneantizează orice competiţie reală la adresaacestuia şi permite o carieră literară internaţionalăcu voie de la oficialităţile literaturii române doarunor mediocrităţi care au făcut pactul cu „sistemulticăloşit” şi au acceptat să-i reprezinte interesele.Institutul Cultural Român este, în acest moment, oinstituţie la fel de utilă pentru prestigiul internaţio-nal al literaturii române ca şi o frecţie la papionul luiHoria-Roman Patapievici.

Aproape toate ierarhiile oficiale ale literaturiiromâne contemporane sînt profund viciate de corup-ţie, majoritatea premiilor cu relevanţă naţională sedau în urma unor negocieri de talcioc între critici,editori, scriitori şi organizatori. Uneori, preşedinţiijuriilor respective împart sumele de bani aferentepremiilor respective cu scriitorii premiaţi. Alteori,criteriul după care se fac nominalizările şi premieri-le e să nu se „supere” vreo editură importantă că n-afost la masa bogaţilor, iar Uniunea Scriitorilor adevenit o simplă bursă a trocurilor literare. O litera-

tură în care una dintre cele mai bune cărţi de poezieale ultimului deceniu, Aerostate plîngînd a luiTraian T. Coşovei e complet ignorată de mai-mariiliteraturii pentru că personajul le e neplăcut, e unfals în acte publice. O literatură în care cei maiputernici debutanţi ai ultimilor ani, Marius ŞtefanAldea, Dan Herciu sau George Asztalos sînt trecuţicu vederea pentru că sînt excentrici complexului edi-torial şi mediatic specializat în crearea de mituriumflate cu pompa pe care să le vîndă prostimii e oimpostură. O literatură în care scriitori de taliaDanei Banu, a Ancăi Mizumschi, a lui Eugen Suciu,a lui Viorel Mureşan ori a lui Ion Chichere, ca să daudoar cîteva nume din generaţii diferite, sînt nebăgaţiîn seamă de establishment e o literatură… degeaba.Aş putea să dau exemple în continuare, dar prefer sărămîn la acestea, în scop didactic. Oricum, o dezba-tere reală şi onestă asupra funcţionării mecanisme-lor succesului şi promovării în literatura românăcontemporană nu va avea loc în curînd, cîtă vremelichelele conduc, se autoreplică şi-şi conservă privile-giile meschine – e acelaşi lucru cu „reforma claseipolitice”. La altă scară, dar identic.

Astfel, literatura română, în latura ei oficială,seamănă ca două picături de apă cu viaţa publicăromânească şi nici n-ar fi putut fi altfel. Mizele lup-tei literare, însă, sînt rizibile. Dacă politicienii luptăpentru acces la resurse, femele şi putere, scriitorii seluptă pentru mize ridicole şi glorii de carton. Aşputea glosa în continuare pe marginea acestuisubiect, dar prefer să tac mai departe.

Pentru că mai departe găsim UniuneaScriitorilor din România. Uniune de breaslă, cum arveni. Vorbesc din calitatea de membru al USR şi pre-miat de două ori cu premii ale acesteia, deci n-amaltă frustrare decît aceea că instituţia asta e prostcondusă. În fruntea USR îl găsim pe NicolaeManolescu, un individ care este cea mai limpedeilustrare a adevărului că niciun om nu trăieşte pînăla moarte. În cazul lui Manolescu, acesta a încetat sămai trăiască, în sensul adagiului sus-menţionat,prin anii 90, de cînd s-a transformat într-o pernuţăde înfipt acele decoraţiilor, insignelor şi tinichelelor.De fapt, lui Manolescu nu-i pasă de scriitorimearomână: plantat la Paris, într-o funcţie decorativă,domnia-sa a delegat, practic, conducerea Uniuniiunor nenea şi unor tanti. Trecînd peste pierdereasediului USR, Casa Monteoru (în nişte procese încare e limpede că cineva, nu ştiu cine, a încasat şpăgibabane pentru non-combat) Manolescu a patronat odramatică pierdere de statut a scriitorului român.Maestru al dezinformării şi manipulării, pe care lepractică atît de abil, încît eu unul îl bănuiesc de par-ticiparea la stagii periodice de perfecţionare, dintr-opoziţie activă şi acoperită, Nicolae Manolescu estecel mai prost administrator pe care l-a avut UniuneaScriitorilor în ultimii douăzeci de ani. Fariseu şiimpostor, contestat virulent şi pe bună dreptate,Nicolae Manolescu se ţine cu dinţii de o funcţie decare îşi bate joc, deşi n-ar avea motive să fie atît deîncrîncenat în a reprezenta prost scriitorimea româ-nă: rămîne în istoria literaturii române ca cel maibun produs al regimului comunist în materie de cri-tică literară, nu cred că are probleme financiare şinici pupincuriştii din jurul domniei-sale nu merităun sacrificiu atît de dramatic! Mai ales că, lipsit delegitimitatea pe care o dă competenţa, dl. Manolescuîncepe să se transforme, din dorinţa de a-şi salvagaşca, într-un simplu instrument de propagandăpolitică. Urît final pentru cineva cu pretenţiiled-voastră, dle. preşedinte!

Un alt personaj detestabil al literaturii românecontemporane e geambaşul literar. Atotştiutor şitrend-setter, de obicei scriitor ratat şi interesat nude literatură, ci de propria lui statuie, geambaşulliterar român presează asupra oricui, mituieşte îndreapta şi în stînga, pupă mîni şi cururi dacă e cazul,spală pahare la chefurile celor puternici, are prieteniîn lumea bună şi practică machiaverlîcul de baltă. Eprieten cu politicieni, ia bani de la Minister, de laConsiliul Judeţean, de la Fundaţii şi Asociaţii. Însine, n-ar fi nimic rău în asta, lumea e plină de per-sonaje detestabile. Din nefericire, însă, geambaşulliterar român e persoană cu influenţă; orice scriitor

care nu-i face temenele şi nu-i ridică osanale va fimarginalizat şi considerat ciumat. La vîrful literatu-rii române, aşa cum e ea acuma, nu rezistă decît ceidispuşi să-şi miroasă reciproc şosetele nespălate pre-făcîndu-se că reprezintă o elită valorică. Din pricinageambaşilor literaturii române, mari scriitori sînttrecuţi cu vederea şi aruncaţi în uitare! Cum ierar-hiile oficiale sînt, în bună măsură, rezultatul activi-tăţii acestor personaje sinistre, literatura română e oglumă. Sigur, în tot acest complex mizerabil, chiar şistatistic vorbind, aterizează şi scriitori de calitate,doar atunci cînd aceştia, din diverse pricini, nu maipot fi ignoraţi. Simptomatic e cazul lui Ion Mureşan,care, dintr-un „marginal” al generaţiei 80 a ajuns săameninţe poziţia de lider a lui Mircea Cărtărescu.Dar nu ne interesează soarta lui Ion Mureşan, cisoarta literaturii române.

Care, atîta vreme cît va rămîne doar o anexă aintereselor actualilor diriguitori ai destinelor sale,va rămîne o activitate de seră, menită să satisfacăorgoliile şi interesele meschine ale unei întregi cate-gorii de trepăduşi. Literatura română oficială esteatît de departe de public şi atît de ruptă de realitateîncît numai naivii se pot mira că, de cele mai multeori, evenimentele literare oficiale sînt atît de plicti-coase, încît se scorojeşte varul pe pereţii sălilor carele găzduiesc. Ruptă de public, literatura română ofi-cială e un fel de snobăreală fără miză, în care diverşisfertoautori se află în situaţia de a pretinde că facrevoluţie cu voie de la Guvern şi avangardă cu banide la stat.

�� ccoorreessppoonnddeennţţăă ��

„Domnule Adrian Suciu,

Am luat la cunoştinţă cu stupefacţie de atacul dvs.,pe blogul personal, la adresa USR, a domnului pre-şedinte Nicolae Manolescu şi a conducerii Uniunii.Vă anunţ oficial, deocamdată pe acest mail, căFiliala Sibiu, prin Comitetul său, dezavuează cutoată tăria afirmaţiile dvs. la adresa celor de maisus, considerându-le minciuni şi jigniri cum rar sepoate vedea în lumea noastră de azi. Aţi fost premiatde curând de Filiala Sibiu pentru o carte de poeme.E cea mai bună dovadă că vi s-a acordat atenţiacuvenită. Răspunsul dvs. la această atenţie este deneimaginat pentru un scriitor şi un om pe care, pânăazi, l-am apreciat şi l-am invitat în urmă cu cinci anide a face parte din Filiala Sibiu a USR. Vă anunt că,în perioada următoare, Comitetul Filialei Sibiu aUSR va propune Consiliului USR excluderea dvs.din USR, pentru încălcarea gravă a Statului organi-zaţiei noastre. În orice caz, din acest moment, vă rogsă nu vă mai consideraţi coleg cu noi în Filiala Sibiua USR şi, eventual, să vă daţi demisia de onoare dinFiliala noastră.

Rămas bun, Ioan Radu Vacarescu,

preşedinte Filiala Sibiu a USR

Dle. Ioan Radu Văcărescu,

Nu am motive să-mi demisia din UniuneaScriitorilor din România, nu ştiam că StatutulUniunii interzice dreptul la liberă exprimare!Desigur, ca să vă uşurez sarcina, nu o să fac uz dedreptul la apărare, prevăzut de Statutul UniuniiScriitorilor din România. Aşa încît vă invit să-micomunicaţi pe cale oficială Decizia de excludere amea din Uniunea Scriitorilor din România, urmîndsă o păstrez în cutiuţa cu amintiri personale, laolal-tă cu belciugele boilor de la bicicletă!

Cu mult respect şi cu siguranţa că, în ciuda tonuluid-voastră oficial, Nicolae Manolescu nu e veşnic înfruntea Uniunii Scriitorilor din România,

Adrian Suciu

Adrian SuciuFariseul Manolescu şi sfertautorii

Manolescu a patronat o dramatică pierdere de statut a scriitorului român.Maestru al dezinformării şi manipulării, pe care le practică atît de abil încît eu

unul îl bănuiesc de participarea la stagii periodice de perfecţionare, dintr-opoziţie activă şi acoperită, Nicolae Manolescu este cel mai prost administrator

pe care l-a avut Uniunea Scriitorilor în ultimii douăzeci de ani. Fariseu şiimpostor, contestat virulent şi pe bună dreptate, Nicolae Manolescu se ţine cu

dinţii de o funcţie de care îşi bate joc deşi n-ar avea motive să fie atît de încrîn-cenat în a reprezenta prost scriitorimea română…

ex libris ■ ex libris ■ ex libris ■ ex libris

Marian Victor BuciuVoinţa şi puterea de creaţie.Opera lui Nicolae BrebanEditura Ideea Europeană, 2009


30


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Miercuri, 22 iunie 2011, criticul literar Daniel Cristea-Enache a înregistrat, înmod oficial, cererea de demisie din Uniunea Scriitorilor din România. Cererea a primitnr. 81/22.06.2011 din partea Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti – secţia critică literară,unde Daniel Cristea-Enache a activat ca membru până la anunţul oficial de demisie.Gestul tânărului critic literar vine în urma mai multor atacuri sub centură la adresa saşi a scriitorului şi criticului de artă Pavel Şuşară, atacuri apărute în revista Românialiterară condusă de actualul preşedinte al Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu.AgenţiadeCarte.ro publică câteva fragmente semnificative din demisia lui DanielCristea-Eneche: „Conform art. 33, litera b, din Statutul USR, Preşedintele USR trebuiesă apere interesele profesionale, sociale şi materiale ale breslei scriitorilor. Prinatacurile descalificante la adresa colegului Pavel Şuşară şi la adresa mea, semnate

„prof. Horia Haţieganu” (un nume care apare numai în România literară şi numai de lao anumită dată) girate de dl Nicolae Manolescu în dubla sa calitate de preşedinte alUSR şi de director al revistei România literară, au fost încălcate în mod flagrant prin-cipii deontologice, morale şi statutare ale Uniunii Scriitorilor din România. Considerinacceptabile asemenea proceduri à la „România Mare” prin care, la adăpostul unui„prof. Horia Haţieganu”, sunt calomniaţi membri ai USR în principala revistă a USR.De asemenea, consider inacceptabil faptul că pentru preşedintele actual al UniuniiScriitorilor din România, dl Nicolae Manolescu, nu există Norman Manea (cel maicunoscut scriitor român) şi Paul Goma (cel mai important disident român), în schimbexistă „prof. Horia Haţieganu”.

Exclusiv: Criticul literar Daniel Cristea-Enache şi-a dat oficial demisia din Uniunea Scriitorilor

■ agentiadecarte.ro

Miercuri, 22 iunie 2011. Acum, când tre-buie să mă achit de obligaţiile scriitori-ceşti adunate (n-are rost să vă dauamănunte, cu atât mai mult cu cât

sunt superstiţios, dacă le dau de gol nu le mai potonora, toate planurile la mine nu se realizează), trăiescîn plin paranormal. Comandanţii supremi ai UniuniiScriitorilor din România-USR mă tot ameninţă, că de cenu-mi ţin gura – în condiţiile în care observaţiile melecritice la adresa lor sunt de bun simţ. Că dece interpretez cum vreau eu evenimentele literare şiatitudinile lor publice… Deşi n-am citit jignirile adusede Horia Gârbea (i-am ignorat anume ieşirile, inclusivpe blogul meu, să nu mă indispun) am aflat de conţinu-tul lor (indirect, prin binevoitori) şi acum sunt rugatinsistent să mă gândesc serios să-l dau eu în judecată(s-a oferit un celebru „jurist” în acest sens, revoltat deceea ce a citit la adresa mea; fiindcă s-a ajuns preadeparte). E consternant, în orice caz, să avem coman-danţi supremi la USR care să interzică libertatea deexpresie la scriitorii critici cu ei (critici cu ei, nu cuUSR; chiar dacă ei se confundă cu USR, în modul celmai aberant cu putinţă; dai în ei, dai în USR, mă rog,„dai în fabrici şi uzine”). O tot repet, de felul meu suntpaşnic. Ales în Consiliul USR, îmi fac datoria (că de aiaam fost ales), pe gratis, şi critic abuzurile comandanţi-lor supremi (la nivel central sau la filială), de câte oriele îmi sar în ochi. Am avut o discuţie în particular cuN. Manolescu, care m-a acuzat că atac USR, de câte oril-am tras pe domnia sa de mânecă, şi i-am repetat că euatac, dacă atac e, numai conducerea operativă a USR(scriitori trecători în funcţii), nu USR (un sindicat ono-rabil, care poartă de grijă scriitorilor). E regretabil cădin afara Consiliului USR se vede că USR e condusăacum dictatorial. Nu e adevărat, sunt excese de orgoliurănit ale comandanţilor supremi ai USR, care nu accep-tă nicicum critici la adresa lor – ei cred că fac totul ire-proşabil! Şi că părerea mea critică e greşită, în oricedomeniu s-ar manifesta. De pildă. De la Revoluţieîncoace acordarea Premiilor USR, cu jurii discutabile, afost pusă la zid anual, pe la colţuri (e adevărat, formu-la lui N. Manolescu cu cei cinci critici aleşi pe patru ania funcţionat mai bine, dar a nemulţumit şi ea profund).În condiţiile în care se refuză stabilirea unor criteriiclare de acordare a premiilor – să se premieze cărţile,nu autorii, să se ţină cont de cronicile favorabile avute.Anul acesta s-a ajuns la formula cu două jurii (unulpentru nominalizări, altul pentru premierea celornominalizaţi), care s-a dovedit o eroare impardonabilă– şi acelaşi N. Manolescu a atras atenţia că va fi uneşec. Repet, mie mi-e ruşine că s-a ajuns în situaţia încare s-a ajuns în acest an cu cele două jurii ale USR(decredibilizând aceste premii). Şi? Care e problema? Eopţiunea mea să fiu nemulţumit de rezultate. Atenţie,eu n-am comentat aceste premii ale USR aici, fiindcăm-am scârbit să tot fiu acuzat că de aceea le contest,fiindcă nu sunt nominalizat. Cunosc bine moravurilescriitoriceşti şi ştiam că nu voi băgat în seamă la USR,neprietenii ocupând juriile în majoritate. Am observataici numai ce s-a discutat la Consiliul USR despre ele şice a apărut în România literară în acest sens. Pe de altăparte, faptul că un festival internaţional „de laNeptun”, cum e cel care justifică vicepreşedinţia la USRa Irinei Horea, pentru mine e egal cu zero (el e abia luatîn seamă de presa românească şi e egal cu zero pentru„străinătate”, deşi ar trebui să fie vedetă), neavând unminim impact publicitar în afara ţării pentru literaturaromână – e părerea mea, care e problema? Mi-o menţinîn continuare (nu sunt singurul din Consiliul USR

care-i contestă existenţa). Dacă pentru conducătoriisupremi ai USR acest festival e esenţial, e treaba lor.Eu îmi spun sincer părerea. Pentru asta trebuie să fiublamat, ameninţat în fel şi chip? Apropo: am fost invi-tat la acest festival în anii în care nu era N. Manolescupreşedinte – oare nu spune nimic asta (abia asta e oproblemă de discutat)? De atunci, când am fost invitat,am văzut la faţa locului că e un festival perfect inutil.Trebuia deja desfiinţat. Acest festival este azi o afacerede familie, vin prietenii şi preasupuşii iubitului preşe-dinte al USR.

Voi reveni. Repet, sunt atât de ocupat acum cuobligaţiile mele literare, încât mi se par fleacuri toateaceste „frecuşuri scriitoriceşti”, răsărite din senin. Peblogul meu am pretenţia să fiu onest şi să nu dau pestenimeni tam-nisam. Ar mai fi ceva. Dacă N. Manolescu(care a ajuns să mă calomnieze în revista sa) şi HoriaGârbea îşi permit să mă mai ameninţe, să mă jigneas-că şi să mă intimideze public (ameninţarea, jignirea şiintimidarea sunt infracţiuni), s-ar putea să aibă o sur-priză, să ajung să le cer eu socoteală legal, să le contestşefia, în care au ajuns să fie abuzivi. Avem un statut alUSR şi o Constituţie a ţării, libertatea de expresie (şi…critica la adresa şefilor) e sfântă. Dacă au ajuns să secreadă nemuritori în funcţii la USR şi să se confunde cuUSR, să fie sănătoşi, vremurile îi vor arunca la coşul degunoi. A crede că eu pot să aduc prejudicii morale USRfiindcă le arăt conducătorilor supremi ai USR adevăra-ta faţă, e o prostie. Şi să nu se supere, nu merită să-icred.

***Public o năucitoare scrisoare deschisă semnată de

Aura Christi [redacţia o reproduce după textul lui LIS,cu câteva modificări făcute de scriitoare – n.n.], îi mul-ţumesc pentru ea – e o solidarizare a ei cu toţi cei ame-ninţaţi de conducătorii supremi ai USR cu suspendareasau excluderea pentru criticile aduse lor? Personal, măînchin încă o dată că N. Manolescu şi Horia Gârbea seexpun public în asemenea hal, furioşi că nu mai ştiucum să pună nedemn pumnul în gură scriitorilor carese respectă şi le arată limitele, decât ameninţându-i,blamându-i, înjurându-i, etichetându-i descalificant.

23 iunie 2011. N-am citit demult un articol maipenibil şi de rea-credinţă decât cel semnat de N.Manolescu în România literară din această săptămână,intitulat „Ura noastră cea de toate zilele”, în care îiacuză pe Liviu Antonesei, pe Daniel Cristea Enache, peAdrian Suciu, pe Iulian Tănase, mai ales pe DanMircea Cipariu, pe mine şi pe Aura Christi de calomniişi atacuri la persoană. N. Manolescu se confundă cuUSR! Nimic mai trist. Se vede că-i joacă feste nervozi-tatea la masa de scris. Domnului N. Manolescu îi cadpernele de pe scaun? A scrie din start că „atacurile aucăpătat în ultimul timp caracterul unei campanii con-tra USR” e descalificant. Culmea, de fapt tocmai acestarticol jenant al lui N. Manolescu e plin de calomnii şiatacuri la persoană… Am să mă refer la problema mea.Să-i fie clar preşedintelui trecător al USR, N.Manolescu – observaţiile mele critice se îndreaptăexclusiv către conducerea salariată a USR, nu cătreUSR. Apoi, să-i intre bine în cap: eu nu urăsc penimeni! Nu i-am urât nici pe cei mai abominabili duş-mani ai mei (cei ce au vrut să mă ucidă, până laRevoluţie; mă refer la securişti). E o calomnie să spunăN. Manolescu că eu îl urăsc, personal (din contră, îliubesc; cine nu ştie asta?). Îl citez: „Liviu Ioan Stoiciureprezintă un caz de mistificare care ţine de patologie.Aflat la un metru de mine şi de colegii mei din conduce-

rea USR în reuniunile de Consiliu, aşadar, având accespe viu la toate informaţiile, ca şi posibilitatea de a între-ba sau replica, notând grijuliu tot ce se discută şi sehotărăşte, pare cu desăvârşire inapt să înţeleagă ceva.Scrie apoi pe blogul propriu numai năzdrăvănii, acu-zându-ne de lipsă de transparenţă. Dacă ar fi să-i dămcrezare, ar trebui să admitem că am privatizat USR pemetoda MEBO (!) sau că risipim bani pe un festival caacela de la Neptun, şi asta, fiindcă am invitat doi lau-reaţi Nobel şi nu pe Liviu Ioan Stoiciu. În sfârşit, îşiînvinuieşte în bloc colegii din juriul de nominalizări alUSR că s-a făcut de râs fiindcă nu l-au nominalizat şipe el”.

O iau pe rând. 1). „Caz de misitificare, care ţinede patologie” – e atac la persoană, condamnabil. O ase-menea afirmaţie e perfect valabilă şi domniei sale, nu?La tribunal va trebui să vină cu argumente. Ce am mis-tificat eu, despre ce patologie vorbim? Povestea cumetoda MEBO (sic!) şi lipsa de transparenţă, care s-auconstituit într-o trimitere a mea în judecată, de un ridi-col total – se întâmpla în 2008, n-aveam cum să scriu peblog asemenea „bazaconie”, cum spune N. Manolescu(ţin blogul în fiecare zi fix din ziua mea de naştere: 19februarie 2010 încoace). Atenţie, N. Manolescu, e un„caz de mistificare, care ţine de patologie”, ca să-i folo-sesc întocmai cuvintele. Iată de ce – în 2008 îl citam, cughilimelele de rigoare, pe un poet constănţean, GrigoreŞoitu, care azi e membru al USR şi care mi-a trimis une-mail (l-am căutat pe „Search Mail” şi l-am găsit întoc-mai pe Gmail.com):

«fromgrigoreS [email protected] [email protected], Feb 17, 2008 at 10:10 PMsubjectGrigore Soitu-Dan Persa. Interviu pentru

Viata romaneasca…mailed-bygmail.comhide details 2/17/08 Stimate d-le STOICIU,In atache am pus interviul (dialogul) meu cu Dan

Persa. Are 12 pagini si e… destul de concentrat.Astept un semn de la dvs. referitor la data apari-

tiei acestuia in Viata romaneasca (daca apare in ac. for-mat).

Din el o sa aflati mai multe despre mine…Cu cele mai bune ganduri,Grigore SoituP.S. Anul asta mi-am depus si eu dosarul la

A.S.B. pentru a intra in USR. N-am facut-o acum 10ani la Constanta, cand ma ruga Florin Slapac! Si, amavut surpriza sa aflu, dupa ce s-a consumat primasedinta de intrare la sectia poezie, ca dosarul meu n-aajuns la comisia centrala. Am sunat la ASB si secreta-ra mi-a zis ca dosarul a fost uitat cumva si c-o sa fie tri-mis la sedinta urmatoare, si ca trebuie sa ma obisnuiesccu chestiile astea ca asa-i la USR… Asa e, ce-mi trebuiemie USR, ma ajuta la ceva acest statut, de membru alunei uniuni de creatie??? Mai mult, un prieten de larevista Tomis mi-a zis ca a auzit o chestie ciuda-ta: in 2008 se pare ca USR-ul se va privatiza, si vaurma o cuponiada pt. proprietatile sau patrimo-niul ei. D-zeu mai intelege caile intortocheate ale uneiastfel de intreprinderi, in care alunec si eu intr-unmoment, poate, total nepotrivit!»

Repet, am scris în ghilimele aceste cuvinte de pee-mailul lui Grigore Şoitu: „in 2008 se pare ca USR-ulse va privatiza, si va urma o cuponiada pt. proprietati-le sau patrimoniul ei”. Natural, mi-am exprimat stupe-facţia că USR, pe care o credeam un sindicat, ar puteafi… privatizată şi că n-am aflat nimic oficial de asta(era un subiect de articol ca oricare altul). Asta a fosttot. Incorect, N. Manolescu o tot ţine de atunci pe a luică eu bat câmpii…

2). În chestiunea Festivalului de laNeptun, aţi citit şi ieri aici – bani publici grei

Liviu Ioan StoiciuAm luat poziţie de drepţi: Trăiţi, dom’ Manolescu! Ne întâlnim iar la trebunal… Caragiale e pe fază,pe cuvânt!

Culmea, de fapt tocmai acest articol jenant al lui N. Manolescu e plin de calomnii şiatacuri la persoană… Am să mă refer la problema mea. Să-i fie clar preşedintelui

trecător al USR, N. Manolescu – observaţiile mele critice se îndreaptă exclusiv cătreconducerea salariată a USR, nu către USR. Apoi, să-i intre bine în cap: eu nu urăscpe nimeni! Nu i-am urât nici pe cei mai abominabili duşmani ai mei (cei ce au vrut

să mă ucidă, până la Revoluţie; mă refer la securişti). E o calomnie să spună N.Manolescu că eu îl urăsc, personal (din contră, îl iubesc; cine nu ştie asta?).


�

31



aruncaţi pe fereastră (repet, fără nici un folospentru literatura română; eventual, îi umflă înpene pe cei ce-l organizează şi pe invitaţii lor).Dacă e vorba de invitaţii ale premiaţilor Nobel,ei pot fi invitaţi la Ateneu şi puşi să se mărtu-

risească pe domenii care interesează România şi litera-tura română. Anul acesta festivalul de la Neptun aatins culmea prostiei cu ştaif – a avut drept temă exilul(şi-au dat cu părerea cine vrei şi cine nu vrei, inclusivscriitori compromişi de comunism, sau străini sauromâni emigraţi, care n-aveau nici o legătură cu subiec-tul) şi N. Manolescu nu l-a invitat pe mare exilat PaulGoma! Da, ar fi avut cap şi coadă măcar această ediţiea acestui festival, dedicată exilului, dacă ar fi fost pre-zent extraordinarul Paul Goma şi eventual ar fi fost şipremiat cu 10.000 de euro (n-ar fi fost o excepţie, N.Manolescu l-a premiat pe Andrei Codrescu). Vă anunţcă mă lasă rece excluderile de pe listă şi ura dumnea-voastră la adresa mea (boală veche deja), domnule N.Manolescu.

3). În legătură cu Premiile USR, la care eu n-amfost nominalizat – domnule N. Manolescu, îmi dau efec-tiv lacrimile! Aţi ajuns să faceţi jocuri şi dumneavoas-tră, de când nu mai citiţi decât cărţile prietenilor? Am

scris pe blog, aici, după ce am aflat componenţa juriuluide nominalizări, cu mult timp înainte de a fi anunţatenominalizările, că eu nu voi fi nici nominalizat, fiindduşmănit într-atâta, că mi-e greaţă (în condiţiile în carecartea mea, „Pe prag” a fost nominalizată la PremiileRadio România Cultural şi Premiile ObservatorCultural, mai mult decât credibile; las la o parte croni-cile de-a dreptul remarcabile, care numai la debut s-auadăugat aşa, una după alta). O repet, juriul de nomina-lizări s-a făcut de râs (şi mă aşteptam la asta, aşa cumv-aţi aşteptat şi dumneavoastră; aţi anunţat asta înConsiliul USR), juriul s-a dovedit a fi depăşit de situa-ţie – şi o spun cu tot regretul, fiindcă nu vreau să-i facpe cei ce au fost nominalizaţi să creadă că am cu ei cevade împărţit, Doamne fereşte, sunt valori şi valori. E cul-mea că nu am dreptul să-mi arăt dezamăgirea pe pro-priul blog. Mă întreb, scriind aceste rânduri, de ce-mipun eu mintea cu un editorial penibil scris de N.Manolescu (care se confundă cu „instituţia” USR; rău aajuns)? Editorial care se încheie cu o ameninţare: „Amconvocat în partea a doua a lui iulie o reuniune excep-ţională a Comitetului Director, care va analiza situaţiacreată, caz cu caz. Nu exclud posibilitatea de a da curssolicitării unor filiale şi a unor colegi de a proceda la

sancţiuni statutare”… Am luat poziţie de drepţi:„’Trăiţi, dom’ preşedinte!”. Ne întâlnim iar la Trebunal?Caragiale e pe fază, pe cuvânt! Până să veniţi la primachemare, vă rog să mai citiţi o dată Statutul USR, pecare l-aţi impus – libertatea de expresie a membrilorUSR e pe primul plan, nu puteţi încălca Constituţia,care – asta e situaţia, vă place, nu vă place –, e înain-tea Comisiei de suspendări a USR pe care vreţi să oactivaţi… Ce căutaţi în fruntea USR dacă nu respectaţilibertatea de expresie a scriitorilor? N-ar fi mai bine săplecaţi în concediu de odihnă în iulie? Îi veţi lua luiLiviu Antonesei (care a demisionat din USR) condeiul?Nu vreţi să vă uitaţi în jurul dumneavoastră (şi să-l tri-miteţi la plimbare pe unul ca Horia Gârbea, care vătoarnă în urechi premii)? Daniel Cristea Enache şi-aînregistrat demisia din USR, v-a făcut pe plac – sunteţimulţumit? Dacă demisionează din cauza comportamen-tului dumneavoastră, atunci dumneavoastră aţi deve-nit o problemă. Şi deja nu mai e de glumit, va trebui săfiţi pus în discuţia Comitetului Director al USR, care săia sancţiuni statutare împotriva dumneavoastră (e deajuns şi numai pierderea sediului USR din CasaMonteoru să vă fie pusă în cârcă, vă reamintesc – aţiadus un prejudiciu material USR). �

Este incredibil, absolut incredibil! UniuneaScriitorilor din România, prin reprezen-tantul său legal, dl N. Manolescu, l-a datîn judecată pe Liviu Ioan Stoiciu pentru...

calomnie. Ştirea a fost distribui-tă în data de 8 septembrie 2008,pe circuitul naţional, de agenţiade ştiri MEDIAFAX. În iunie2011, un fidel al dlui N.Manolescu, membru al comite-tului director al USR, HoriaGârbea, îşi face publică intenţiade a-l da în judecată pe acelaşi,incomod, poet, Liviu Ioan Stoi-ciu, pentru acelaşi motiv. Acummai bine de un an, după ce amatras atenţia asupra pierderii îninstanţă a Casei Monteoru decătre actuala conducere a USR(pierdere care înseamnă, citiţicu atenţie?, „uciderea în efigie” aacestei instituţii de rang naţio-nal!) – sediul USR având, seştie, o încărcătură simbolicăgreu de contestat, identificându-se cu Uniunea Scriitorilor dinRomânia! – interesant, atinsesem „performanţa” de amă alege cu aceeaşi ameninţare, din partea aceluiaşiHoria Gârbea!

Exemplul „modelului”, al dlui preşedinte, este,nu-i aşa, molipsitor? La mijloc fiind nimic altceva decâto evidentă tentativă de intimidare, pe de o parte. Iar pede alta, o elementară sfidare a unui drept constituţio-nal. Sfidare a membrilor USR.

Teama îmi este că USR, prin conducerea sa, lacomitetul director mă refer, şi, în special, la „reprezen-tantul ei legal”, dl N. Manolescu – căruia să-i fie, oare,străine apucăturile dictatoriale, abuzive? – va fi pusă însituaţia de a da în judecată mai mulţi scriitori, care –aidoma poetului incomod Liviu Ioan Stoiciu – au avut oatitudine critică, incomodă, faţă de abuzurile conduce-rii USR. Scriitorii vizaţi de subsemnata sunt NicolaeBreban, Daniel Cristea Enache, Ştefan Agopian, DanMircea Cipariu, Bogdan Creţu, Paul Cernat, OvidiuŞimonca şi – cu permisiunea dvs. – subsemnata. Listaar putea continua, evident, cu Liviu Antonesei, AdrianSuciu, Bogdan Suceavă, Iulian Tănase, Adrian DinuRachieru, Magda Ursache, Lucia Hossu Longin. Nuavem dreptul – inclusiv dreptul moral! – să-i omitem peNorman Manea şi Paul Goma, poate cei mai cunoscuţiscriitori români în străinătate după „trinitatea” Cioran,Eliade, Ionescu. Da, Norman Manea şi Paul Goma, doiscriitori de vârf, greu de neglijat, de care actuala condu-cere a USR face, pur şi simplu, abstracţie, de parcădomniile lor – de necrezut – n-ar exista!

În schimb, îl văd ca invitat la unele întruniriorganizate sub auspiciile USR pe nimeni altul decât…Ghenadi Strungar, pseudonimul de plagiator al jurna-

lului semnat de Lev Nikolaievici Tolstoi, Gheorghe sauGeorge Stanca, plagiator care a bântuit literele româ-neşti… precum o fantomă, membră a USR. Da. La„cazul Tolstoi” mă refer şi la senina… lipsă de reacţie,în acest sens, a conducerii USR, inclusiv la adresele

întocmite de Fundaţia Cultura-lă Ideea Europeană, de Janinaşi Ion Ianoşi, în atenţia forului„suprem” al prestigioasei altă-dată USR, care, conform statu-tului USR, este obligată să sus-ţină, să apere şi să reprezinteinteresele, imaginea membrilorsăi! Să-l tratezi cu atenţie cole-gială pe un plagiator, un autorde versuri de mâna a şapteaspre a opta, şi să te prefaci cănu există doi scriitori de vârf aiperioadei postbelice – i-amnumit, din nou, pe NormanManea şi Paul Goma! Nu vi separe năucitor?!

Ironia sorţii e că acestorcolegi incomozi, menţionaţipână să ajung la „cazul Tolstoi”,nu le este, nici pe departe, indi-ferentă soarta USR, iar criticile

lor au fost mereu nuanţate, aspre şi drepte. Niciodată,nici unul dintre scriitorii citaţi mai sus, n-a calomniatpe nimeni. Actualul preşedinte al USR însă... calomnia-ză în mod curent, la modul inadmisibil, imaginea scrii-torului român. Să-l numeşti pecolegul nostru, Dan MirceaCipariu, „dobitoc agitat”, într-un comunicat difuzat pe toatecanalele media, înseamnă săcalomniezi nu numai imagineaunui coleg, ci imaginea întregiibresle, nu-i aşa, domnule preşe-dinte? Oare de cât timp e nevoieca să „urcaţi” până la nivelulapelativului, devenit celebrudinspre Constanţa, pare-se: bă,animalule?!

Gestul conducerii USR,repet, este inadmisibil.

Cine va da în judecatăactuala conducere a USR pentruprejudiciile morale, şi nu numaimorale, aduse USR, prejudiciileaduse imaginii scriitoruluiromân? Ce va urma? Convoca-rea comisiei de disciplină, a celeide suspendări, a consiliului de onoare al USR? Din edi-torialul dlui preşedinte, mustind de semiadevăruri, ine-xactităţi, insulte, jigniri, publicat în nr. 25/2011 alRomâniei literare, aflăm ce anume va urma: „Am convo-cat în partea a doua a lunii iulie o reuniune excepţiona-lă a Comitetului Director, care va analiza situaţia crea-

tă caz cu caz. Nu exclud posibilitatea de a da curs soli-citării unor filiale şi a unor colegi de a proceda la sanc-ţiuni statutare”. Interesant. Mai exact, jenant. Curg,iarăşi şi iarăşi, ameninţările din partea dluiAmbasador UNESCO la Paris, care se preface că condu-ce USR de pe malul Senei. În chip straniu, aceste ame-ninţări ne duc cu gândul la vremile de altădată, laManolescu cel de pe vremuri. Cel de astăzi crezând, cestraniu, că scriitorii care critică derapajele, abuzurile d-sale şi ale comitetului director al USR, ţineţi-vă bine, îlurăsc… Nici mai mult, nici mai puţin! La ce fel de ură,oare, face trimitere dl preşedinte? La „ura de clasă”oare? Sigiliul unor vremuri triste! Dlui preşedinte nu-ieste teamă că va ajunge în situaţia de a se… autosus-penda într-o clădire splendid de goală sau în vreunapartament închiriat de USR, un apartament dintr-unbloc construit sub Ceauşescu, pe când dl N. Manolescu,da, acelaşi acerb moralist, care acum ne dă lecţii despremodul de a ne asuma trecutul, prezentul, în vreme cedictatorului, în cadrul şedinţei din 13 martie 1981, îideclara că nimeni altul decât, hm, N. Ceauşescu, tova-răşul secretar general, ţineţi-vă bine, a instaurat „lega-litatea restaurată de 15 ani încoace, de când DomniaVoastră aţi instaurat această legalitate, făcând să secunoască operele unui popor prea adesea încercat şi lip-sit în istoria sa de acest cadru firesc?” (veziContemporanul, nr. 6/2011) Brrrrrrrr. Ce limbaj nuan-ţat, demn de pana unui, ha, ha, uriaş critic! Vorba luiLiviu Ioan Stoiciu: „Caragiale e pe fază, pe cuvânt!”Lucrurile sunt de un comic absurd, şi am râde panta-gruelic, dacă nu am vedea prăbuşindu-se sub ochiinoştri instituţia – am numit Uniunea Scriitorilor dinRomânia – a cărei menire era, pe vremuri, apărarea,susţinerea, protejarea şi promovarea scriitoruluiroman.

Sunt alături de Liviu Ioan Stoiciu şi îi sugerez săangajeze un avocat, în cazul în care se va trezi cu unproces. Solicitarea din septembrie 2008, depusă îninstanţă de către preşedintele N. Manolescu, membru-corespondent al Academiei Române, AmbasadorUNESCO la Paris, căruia îi readucem aminte – şi peaceastă cale – un lucru esenţial, consfinţit deConstituţia României, şi anume: dreptul la exprimareliberă într-un stat democratic, este abuzivă. Citez dintextul acţiunii înaintate instanţei, conform MEDIA-FAX, de către USR, prin reprezentantul său legal, dl.N. Manolescu: „Potrivit unui comunicat, USR mai cereinstanţei să instituie sancţiunea unor plăţi cu titlu dedaune de câte 1.000 de lei pe zi pentru toată perioadade la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii cese va pronunţa şi până la întreruperea efectivă a calom-nierii.”

Îi readucem aminte, de asemeni, actualului pre-şedinte al USR, că d-sa a călcat nu o dată ConstituţiaRomâniei, denigrând – pe întinderea unui an – trei vâr-furi incontestabile ale literaturii române: AdrianMarino, Nicolae Breban, Ioan Groşan. Vârfuri declara-te vinovate de excelenţa sa, dl ambasador UNESCO la

Paris, pe vremuri, harnic, zelosucenic al stalinisto-dejistului G.Ivaşcu, pe vremuri, totodată,sub dictatură, un luptător pen-tru valoare, un excelent foileto-nist, nelipsit, uneori, de curaj,alte dăţi, recurgând la concesiijenante... Dl N. Manolescu s-apronunţat, repet, în repetaterânduri, în defavoarea scriitori-lor Adrian Marino, NicolaeBreban, Ioan Groşan, pronun-ţându-se negativ, nu rareori,insultător, la adresa domniilorlor, înainte să existe o sentinţădefinitivă, dată de o instanţăjudecătorească. Probele care săsusţină acest adevăr există cuasupra de măsură, şi acesteasunt publice.

Se calcă, astfel, de cătreun funcţionar de rang înalt al statului român un dreptesenţial consfinţit de Constituţia României, concret:Art. 23 „Libertatea individuală”: „(11) Până la rămâne-rea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare,persoana este considerată nevinovată./ (12) Nici opedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în con-diţiile şi în temeiul legii”. �

Aura ChristiE ceva putred în Danemarca conducerii USR?

Să-l tratezi cu atenţie colegială pe un plagiator, un autor de versuri de mâna a şapteaspre a opta, şi să te prefaci că nu există doi scriitori de vârf ai perioadei postbelice – i-am

numit, din nou, pe Norman Manea şi Paul Goma! Nu vi se pare năucitor?!

(…) Ce va urma? Convocarea comisiei de disciplină, a celei de suspendări, aconsiliului de onoare al USR? Din editorialul dlui preşedinte, mustind de

semiadevăruri, inexactităţi, insulte, publicat în nr. 25/2011 al României literare,aflăm ce anume va urma: „Am convocat în partea a doua a lunii iulie o reuniu-ne excepţională a Comitetului Director, care va analiza situaţia creată caz cucaz. Nu exclud posibilitatea de a da curs solicitării unor filiale şi a unor colegide a proceda la sancţiuni statutare”. Interesant. Mai exact, jenant. Curg, iarăşi

şi iarăşi, ameninţările din partea dlui Ambasador UNESCO la Paris, care sepreface că conduce USR de pe malul Senei.

NORMAN MANEA

PAUL GOMA


�

32


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


CNSAS – o fabrică de linşaje publice?

Dna Ioana Diaconescu este cercetător la CNSAS,mai exact, spuneam într-un post scriptum în episodulanterior, „din anul 2000 până în prezent lucrează caconsilier şi apoi ca expert la Consiliul Naţional pentruStudierea Arhivelor Securităţii (CNSAS). În urma cer-cetării, timp de nouă ani, a documentelor ce relevă isto-ria recentă a României (din 1944 până în zilele noastre)alcătuieşte un amplu documentar intitulat «Scriitori înarhiva CNSAS» pe care îl publică, periodic, în Românialiterară”. Dna I. Diaconescu este şi membru al USR.După cum mi s-a spus, conducerea, comitetul directoral USR (?) i-a oferit indemnizaţia de merit; aşa să fie?Dacă acesta este adevărul, mă întreb: ce legătură exis-tă, oare, între conducerea USR, conducerea Românieiliterare (revistă a USR) şi arhivele CNSAS, accesibileprin intermediul dnei I. Diaconescu, „liantul de nădej-de”? E firesc, de bună seamă, să mă întreb: cine decidece fragmente anume să fie făcute publice, care persona-litate să fie vizată în filele, dosarele date publicităţii şicare fragmente de dosar să rămână în arhiva CNSASşi, respectiv, în arhivele serviciilor de informaţii româ-neşti (cazul Marino şi, respectiv, cercetarea făcută dedisidentul Gabriel Andreescu sunt pilduitoare în aceas-tă ordine de idei: vezi Contidianul, mai 2010)? Din cemotive sunt publicate fragmente de dosare păstrate înarhiva CNSAS şi nu studii, investigaţii realizate dupăverificarea scrupuloasă, făcută conform cutumei, arapoartelor securităţii, noi, în plină democraţie, înplină libertate, fiind oarecum obligaţi „să tratămSecuritatea ca şi creatoare şi depozitară a adevăruluiistoric”? (idem) Din ce motive să asistăm, participând…ca martori vinovaţi de tăcere, laşitate, oportunism, la opoveste în care actanţii consideră firesc, normal – întimp ce dnii N. Manolescu şi D. Tudoran, culmea, nedau lecţii referitoare la normalitate de pe scenaAteneului (30 mai 2011)! – „să preia informaţii plasatede securitate în operaţiile ei de urmărire informativă şiinfiltrare, să le transforme în acuzaţii şi să speculeze înplus pe marginea lor, fără să le verifice autenticitatea”,după cum susţine acelaşi, incomod, Gabriel Andreescu,adăugând, cu fineţe şi radicalism că „un astfel de modde a trata arhivele reprezintă o invitaţie făcutăSecurităţii să iasă din statutul ei de realitate a trecutu-lui istoric imediat. Şi să locuiască, cum avertiza la unmoment dat Daniel Barbu, în chiar prezentul Românieipostcomuniste. Pe o astfel de cale, participanţii la cam-pania împotriva lui Adrian Marino produc o uluitoareschimbare de roluri. Exploatând logica Securităţii dinmaterialele din arhive pentru a-şi atinge scopurile mun-dane proprii, intelectualii publici răstoarnă relaţia tra-diţională, ca şi cum ar pune Securitatea cea defunctă înrolul de colaborator. Fenomenul straniu al «colaboraţio-nismului» post-mortem al Securităţii schimbă toateraporturile. Dacă înainte de 1989 Securitatea diri-ja jocul, astăzi o fac cei ce îi utilizează arhivele.Dacă securiştii manipulau dosarele oamenilor,astăzi există intelectuali care manipulează dosa-rele securiştilor”. (Gabriel Andreescu, „Colaboraţio-nasmul” securităţii defuncte, în Cotidianul, mai 2010,în Contemporanul, nr. 6 2011) Cum să nu te gândeşti,în acest context, la Adam Michnik, marele disidentpolonez, care susţinea că, manevrând astfel dosarele,riscăm să rămânem cu imaginea securităţii despre noi,şi nu cu cea adevărată?! Cum să nu-ţi aminteşti opiniaunui alt mare disident, Paul Goma, care se refereaexplicit şi exact la scopul organelor de represiune dicta-toriale, şi anume „să semene confuzie, să provoace dis-cordie”? O să vedem, un pic mai târziu, în ce scop inte-lectualii, unii dintre aceştia – nuanţă, apropo, inevita-bilă! – „manipulează dosarele securiştilor” în plinălibertate!

Făcându-se publice fragmente, porţiuni, bucăţelede dosare (întocmite sub dictatură de securişti) de cătreun reprezentant al CNSAS, se încalcă prevederileOrdonanţei de urgenţă 24 din 5 martie 2008 (OUG24/2008) privind accesul la propriul dosar şi deconspi-rarea Securitatii, Art. 30. Prevederi legale călcate,apropo, de dl M. Dinescu în „cazul Marino” (vezi:Gabriel Andreescu, în Cotidianul, mai 2010). Se calcă,de asemeni, Constituţia României, concret: Art. 23„Libertatea individuală”: „(11) Până la rămânerea defi-nitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoa-na este considerată nevinovată./ (12) Nici o pedeapsănu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi întemeiul legii”.

Pe măsură ce citeam exploziva carte de memoriimarinoiană, urmăream, totodată, agresiunea de o duri-tate incredibilă, „lapidarea” în piaţa publică a „bieteiRomânii” a acestui mare cărturar. Da. Marino a fost

„lapidat”. Spre ruşinea lite-raturii române. Spre ruşineacomitetului director al USR,care n-a mişcat un deget înapărarea cărturarului! Dincontră, vedeţi reacţiile dinpresa primăverii anului degraţie 2010 (Evenimentulzilei, februarie, martie 2010)ale dlui N. Manolescu, preşe-dinte al USR, AmbasadorUNESCO la Paris (cu 10funcţii?; citiţi Cotidianul dinmai 2011). Da. „CriticulNicolae Manolescu, cu careMarino a semnat o perioadăarticole la două mâini înContemporanul, îl crediteazăînsă pe Mircea Dinescu.«Dinescu are dreptate, deşieste mult prea slobod la gură

şi n-ar avea dreptul să dea asemenea informaţii», spuneNicolae Manolescu. Legătura lui Marino cu Securitateas-ar fi putut dezvolta, potrivit lui Dinescu, în perioadaîn care Marino a fost plecat în străinătate. Între 1971 şi1972, Marino a făcut o specializare în Elveţia, supervi-zat de marele comparatist, profesorul René Étiemble”.„Cotidianul din 10 februarie comentează evenimentul,care se anunţă a fi Viaţa unui om singur – aşa cum eve-nimentul cel mai incomod al anului trecut a fost volu-mul Trădarea criticii de Nicolae Breban (Editura IdeeaEuropeană, 2009) – referindu-se în special la voiajeleeruditului în străinătate, comentate, bârfite cu asuprade măsură. Iată un citat din Viaţa unui om singur: «N.Manolescu a fost în Franţa, înainte de 1989, cel puţintot de atâtea ori cât mine. Iar în SUA a fost de două ori,chiar înaintea mea. Ceea ce nu l-a împiedicat să măatace violent şi insultător, după 1989, tocmai din acestmotiv. Mi-a fost foarte uşor să demonstrez (înDreptatea) că, în două împrejurări, el a fost în străină-tate, în perioada incriminată, chiar… împreună cumine. Aş putea continua mult şi bine acest pomelnic (afăcut, de pildă, cineva lista completă a bursierilor de laIowa?). (...) Mulţi, de fapt, călătoreau, ca şi mine.Cartea albă a Securităţii dă şi numărul, aproape incre-dibil, de 800»”. (idem) Îmi puneam în acelaşi text – des-pre care mi s-a spus că e „dinamită curată” – câtevaîntrebări, sugestive: „E nevoie să menţionăm că operalui Adrian Marino face parte din patrimoniulRomâniei? Ca şi opera unor creatori, precum sunt, depildă, Buzura, Cezar Ivănescu, G. Călinescu, N.Breban, D. Ţepeneag, Tudor Vianu, atacaţi, denigraţi,calomniaţi în plină dictatură a comentatorilor gede-sişti”. (Contemporanul, nr.3/2010) Aşa cum îl „apăra” dlAmbasador UNESCO la Paris, preşedinte al USR, N.Manolescu, pe Marino atunci, exact aşa „îi apără” peGroşan, pe Breban acum, călcând abuziv, grosolan legi-slaţia în vigoare!

Pe măsură ce ne adâncim în „cazul Breban”, nepune pe gânduri modul în care este manipulată opiniapublică în plină democraţie, modul în care sunt denatu-rate faptele, mistificate, bricolate documentele din arhi-va CNSAS, fiind astfel falsificată starea reala a lucru-rilor, fiind folosite ca piese de acuzare, spuneam, dosa-rele securităţii, întocmite de indivizi, menirea explicităa cărora, insist, era – cu vorbele disidentului PaulGoma – „să semene confuzie, să provoace discordie”! Sepoate, în consecinţă, spune orice, oricui, oricum; legeacare, fireşte, există, nu e respectată, se pare, de nimeniaproape într-o Românie zguduită la rădăcini de o crizămorală fără precedent! Ba mai mult decât atât, ba maigrav decât atât: se poate aresta, călcându-se elementa-rele restricţii, rigori în domeniul jurisprudenţei, naţiu-nii române arătându-i-se un spectacol incredibil: DinuPatriciu, încătuşat, jenat de ipostaza în care se află, petoate canalele TV, „lapidat” în faţa doritorilor de „sen-zaţii tari”. Sorin Roşca Stănescu, una dintre cele maiincomode, incendiare voci post-decembriste, înmormân-tându-şi fiul, se poate să fie acuzat de faptul că...Mircea, sărmanul – Dumnezeu să-i dea lumină şi să-iierte gestul de a-şi curma, într-un acces de neagră dis-perare, viaţa – a fost dus de tatăl său şi ascuns... unde-va, în insulele Caraibe!!

Un linşaj mediatic după altul. Nu contează nimic.Dacă Dumnezeu a murit, totul este posibil. Important eca „publicul avid de sânge”, de victime, să aibă parte despectacol. Dacă e bal – bal să fie! Important e să recurgila cât mai multe diversiuni, să încurci lucrurile, ca sădebusolezi, să derutezi, să nu mai înţeleagă nimeninimic! Să încâtuşezi oamenii puternici ai zilei, pentruca „dictatorii de catifea” să-şi vadă liniştiţi de interese,între care, hélas, numai interesele acestui tânăr popornu figurează. Să-i discreditezi, să le terfeleşti onoarea,demnitatea. Totul.

Alături de personalităţile vieţii social-politice, emusai să fie „lapidaţi”, linşaţi în ochii naţiunii, repre-zentanţii elitei, vârfurile acestei naţiuni tinere, văduvi-te de memorie, trecut, organ moral: Buzura, Uricaru,Caraion, Cezar Ivănescu, Breban, Marino, ŞtefanAugustin Doinaş, Ioan Groşan.

Puşcăriaşii, disidenţii, opozanţii, informatorii săfie lapidaţi la grămadă în piaţa publică. Instigatorii,cerberii, coloneii, slugile securităţii, călăii de altădatăsă stea în umbră. Să se semene confuzie. Să nu se ţinăcont de un principiu de drept constituţional până la pro-nunţarea sentinţei în instanţă: prezumţia de nevinovă-ţie. O naţiunie cu creierele amputate... e infinit maiuşor manevrabilă, nu-i aşa?

Nu, nu am nimic, spuneam şi alte dăţi, cuCNSAS-ul, ci – nuanţă obligatorie – cu metodele imora-le, folosite de această organizaţie bugetară, care pretin-

de că este o instituţie, erijându-se în ipostaza de... pro-curor al intelectualităţii române. Oare să fie vorba, înrealitate, de... o fabrică de linşaje publice? Linşaje bineorganizate, bine regizate de... cine? Nu credeţi că s-aucopt premisele pentru restructurarea CNSAS, pentrumodificarea legii conform căreia funcţionează CNSAS?

Dl N. Manolescu în „barca” ceauşistă a... debrebanizării

...Te pomeneşti că ceea ce îi sugera romancierulBreban lui Ceauşescu pe parcursul unei întâlniri a luiN. Ceauşescu cu „membri ai conducerii” USR, în noiem-brie 1968, e valabil întrucâtva… şi azi, în condiţiileunei „dictaturi cu papion”?!! „Breban cere ca ataşaţiiculturali de pe lângă ambasade să nu mai fie «oameninecompetenţi», iar în privinţa plecărilor la studii înstrăinătate impetuosului romancier îi scapă aceastăîntrebare ce îi va fi înmărmurit pe unii dintre bătrâniistalinişti aflaţi acolo: «Cum să facem ca închisoarea săse spargă?» Va fi fost probabil prima şi ultima datăcând lui Ceauşescu i se va fi spus, în faţă, direct, bru-tal, că România e o închisoare”. (Mircea Iorgulescu)

Te pomeneşti că şi Manolescu are, uneori… drep-tate!, ca, bunăoară, hm, atunci când… face referire „ladeplorabila întâlnire cu N. Ceauşescu din 26 august1980” şi la numele participanţilor care au stat „la tacla-le” cu dictatorul, nume care, ce scăpare!, susţine emeri-tul critic, „n-au fost niciodată făcute publice pânăastăzi”, iar d-sa consideră că ţine de datoria-i morală săfacă publică lista numelor dezonorante: „Credem dedatoria noastră să reparăm această nedreptate”. (N.M., Cavalerii Mesei Rotunde, în România literară, 12aprilie 1990) Dar, vai, dl preşedinte al USR uită… să serefere la o altă întâlnire, care s-a desfăşurat la un andistanţă de cea invocată de d-sa (concret: în data de 13martie 1981), adică atunci când neostalinismul luiCeauşescu prinsese un contur şi mai clar, şi mai întu-necat! Ce i-a comunicat dictatorului dl N. Manolescu îndata de 13 martie 1981? „Tov. Nicolae Manolescu:Mult stimate tovarăşe secretar general, (…) Suntemaici, tovarăşe secretar general, solicitând atenţiaDomniei Voastre din cauza acestor contradicţii, dincauza acestei atmosfere necolegiale. Există un raportcare leagă aceste realităţi. Spre exemplu, există unraport mecanic, dovedind că o literatură se poate faceîntr-un climat bun, dar există şi unele resentimentecare la un moment dat denigrează această literatură.De obicei se leagă valoarea literară de libertatea aces-tei literaturi. Şi eu, tovarăşe secretar general, am sămerg mai departe cu această valoare a literaturii,spunând că ea se leagă de legalitatea restauratăde 15 ani încoace, de când Domnia Voastră aţiinstaurat această legalitate, făcând să se cunoas-că operele unui popor prea adesea încercat şi lip-sit în istoria sa de acest cadru firesc. Cea maigrandioasă legatură care se poate face între dez-voltare şi literatură în aceşti 15 ani, şi acestcadru legal, se face datorită şi graţie eforturilorDomniei Voastre”. (Caracterul la români: Cavaleriimesei rotunde şi… Nicolae Manolescu, Din stenogramaşedinţei cu un grup de scriitori, 13 martie 1981. Au par-ticipat scriitorii […] care au cerut să fie primiţi de tova-răşul secretar general Nicolae CEAUŞESCU, în MarinRadu Mocanu, Cenzura a murit, trăiască cenzorii,Editura EuroPress, Bucureşti, 2008, pp. 127-129, şi,respectiv, Contemporanul, nr. 5/2010)

Ca să vezi cum îşi asumă trecutul dl N.Manolescu! De pildă, la Conferinţa susţinută în data de30 mai 2011, la Ateneu, împreună cu dl Tudoran: „N.Manolescu: eu n-am fost disident, dar nici nu m-amcomportat cum nu trebuie până în Decembrie 1989”.(Liviu Ioan Stoiciu, În România e la vedere anormalita-tea. Acceptăm lucruri inacceptabile. M-a interesat de ceturnătorul s-a dovedit a fi atât de ticălos, www. liviu-ioanstoiciu.ro) Declarându-i dictatorului la întâlnireadin data de 13 martie 1981 că „Domnia Voastră aţiinstaurat această legalitate, făcând să se cunoas-că operele unui popor prea adesea încercat şi lip-sit în istoria sa de acest cadru firesc. Cea maigrandioasă legatură care se poate face între dez-voltare şi literatură în aceşti 15 ani, şi acestcadru legal, se face datorită şi graţie eforturilorDomniei Voastre”, dvs., dle Ambasador UNESCO laParis, dvs., dle preşedinte al USR, v-aţi comportat…cum trebuie?! Să înţelegem că mata, dle Manolescu, te-ai comportat… cum trebuie şi cu zece ani înainte de a tevedea faţă în faţă cu dictatorul, adică în data de 13martie 1981, când l-ai asigurat pe dictator că el însuşi,da, Ceauşescu şi nimeni altcineva, „a instaurat legalita-tea”? Nefiind disident sub dictatură, matale, dleManolescu, în plină libertate… loveşti într-un disident,ocolind de douăzeci de ani să abordezi cu onestitate ges-tul radical al acestuia – la Nicolae Breban mă refer şi lademisia sa din 1971 – şi recurgi astfel la o diversiune;să înţelegem că şi de astă dată mata te comporţi cumtrebuie, nu? Intenţia este, oare, să deturnezi atenţiaopiniei publice de la pactul încheiat direct cu Ceauşescude maestrul dumitale, da-da, stalinisto-dejistul G.Ivaşcu? „Şeful PCR îl ruga pe Ivaşcu să preia (…)România literară [în 1971, după demisia autoruluiAnimalelor bolnave – n.n.], iar Ivaşcu, la rândul său a«pus o condiţie»: să fie asistat în această «muncă» (deîntărire a ideologiei şi a dictaturii, nu-i aşa?!) de N.Manolescu, în calitate de redactor-şef adjunct. «Cum nueram membru al PCR – precizează în continuareNicolae Manolescu – numirea într-o funcţie de conduce-re presupunea şi o derogare, pe care Ivaşcu o şi obţinu-se de la Ceauşescu»”. În textul romancieruluiN. Breban, intitulat În luptă cu istoria

Aura ChristiCazul Breban. „Mistificarea materialelor din Arhiva CNSAS”. Îndreptar (II)

Domnul Ambasador UNESCO la Paris şi… Constituţia României

�

Ajuns la ediţia a xv-a, Festivalul filmu-lui European a fost lansat cu mai puţinfast decât altădată, dar şi-a abordat cumai multă eficienţă misiunea. În fond,

festivalul preluat de Institutul Cultural Român de laComisia Europeană este un eveniment care ţine denormalitate. Efortul de a reuni şi prezenta peliculeremarcabile realizate în ţările Europei unui publiccare le simte lipsa merită făcut de apărătorii iden-tităţii europene. Adică ambasadele europene laBucureşti, Uniunea Cineaştilor, Arhiva Naţională deFilme şi deja amintitul Institut. Iar sălile pline de lasălile Studio şi Eforie au răsplătit din plin acest

efort. Programul celor două săptămâniau inclus peste 40 de filme, din aproa-pe toate ţările Uniunii Europene, sem-nate de nume celebre sau de cineaştidebutanţi.

Foarte diferite ca tematică, decalibre şi formule estetice diferite, peli-culele alese au depus mărturie despremijloacele folosite de cinematografuleuropean în veşnica sa luptă cu celamerican, ocupantul majorităţii ecra-nelor de pe bătrânul continent.

Merită o atenţie specială strate-gia unui cineast polonez celebru, JerzySkolimovski, care a revenit pe ecranulfestivalului cu Essential Killing (pre-zentat în gala de deschidere) după ce,cu doi ani în urmă, el venise laBucureşti pentru a însoţi precedentasa peliculă, Patru nopţi cu Anna. Dacăne gândim că, numai cu o săptămână

înainte de gală ştirea uciderii lui Bin Laden făcuseînconjurul planetei, thriller-ul lui Skolimovski des-pre un terorist afgan anchetat într-o ţară europeanăa abordat cel mai actual subiect. El spune povesteaunui bărbat aflat la momentul nepotrivit într-o peş-teră unde trei soldaţi americani intră să fumeze unjoint, un om din părţile locului (Afganistan sau Irak)cu reflexe destul de rapide pentru a-i ucide pe cei treiinamici care încearcă să-l captureze. Prins de cama-razii lui, el este urcat într-un avion cu destinaţienecunoscută, ajunge într-o ţară europeană (probabilPolonia, după limba vorbită aici) unde urmează a fianchetat. Numai că maşina în care se află derapea-

ză pe zăpadă şi „teroristul” evadează. Astfel începegoana străinului care luptă îndârjit pentru supravie-ţuire şi, deşi este urmărit de o armată întreagă,scapă mereu în ultima clipă lăsând în urma lui morţifără număr. Filmat în decoruri şi cu mijloace cine-matografice spectaculoase, Essential Killing aredatele unui thriller condus cu mână de maestru,foarte bine ritmat şi eliberator de adrenalină.Cineastul care a petrecut o parte din viaţă în StateleUnite a învăţat lecţia de efiecienţă a cinematografu-lui american, fără a renunţa la tendinţa de a investiimaginile cu valori simbolice. Pentru că i-au fostpuse întrebări despre intenţia sa de a ataca unsubiect foarte precis încadrat într-un context politicglobal, Skolimovski se apără, spunând că este opoveste general umană despre supravieţuire. El îideclară criticului Michel Ciment, într-un interviupublicat în revista franceză Positif că „filmul este oilustrare a acestui orbil paradox: pentru a supravie-ţui, trebuie să ucizi. Este care pe care. Ceea ce îmiplace la filmul meu este ambiguitatea lui: el deschi-de multe posibilităţi de interpretare. Nu e nimic fac-tual. Eu nu menţionez niciun loc şi niciun nume. Nuştim dacă suntem în Pakistan sau în Irak, dacă eleste afgan sau american, dacă a venit cumva dinOciident de mai mulţi ani pentru a deveni musul-man. Pentru mine, e un basm cu asociaţii poetice”.Adevărul este că distribuirea americanului VincentGallo în acest rol poate încuraja o asemenea citire aidentităţii eroului angajat în cursa pentru supravie-ţuire, căruia îi aflăm doar numele: Mohammed. Înplus, statutul său de vedetă a încurajat participarea

33



Dana DumaStrategie şi talent

Dintre dramele slecţiei, spectatoriibucureşteni au votat însă pentru

Premiul publicului filmul german Pollde Chris Kraus, inspirat din povesteareală a Odei von Siering, o poetă de

origine germană din Rusiaîndrăgostită în adolescenţă de un

anarhist estonian chiar în momentuldeclanşării primului război mondial.

FFeessttiivvaalluull FFiillmmuulluuii EEuurrooppeeaann 22001111

COPACABANA

(Contemporanul, 14 iulie 1994), din care amcitat adineaori, d-sa citează din articolul dluiManolescu, publicat în România literară, 11-17 mai 1994.

„Spre deosebire de Breban – susţine dl Manolescuîn România literară, nr. 21 din 27 mai 2011 – nu mi-amdat, e drept, demisia, în semn de protest, din nici o func-ţie în timpul comunismului, fiindcă n-am avut nici una”– un neadevăr flagrant, susţinut şi dvs., dle Manolescu,şi de dl Livius Ciocârlie! (vezi: Există o măsură în toate,Observator cultural, 12 mai 2011; vezi: Aura Christi, Artrebui să existe o măsură în toate, în Contemporanul,nr. 6, 2011). Iată ce scrie despre activitatea matale dedebrebanizare a revistei RL Mircea Iorgulescu, în revis-ta condusă de la Paris, la ora actuală, de mata: „G.Ivaşcu a venit la România literară cu un mandat precis,încredinţat personal de N. Ceauşescu: să «debrebanize-ze» revista. Nu ştiu dacă i s-a cerut sau nu să ne şi deaafară din redacţie, dar din revistă ne-a cam alungat petoţi. Cea dintâi acţiune de «debrebanizare» a constat îndistrugerea paginilor de critică. Au dispărut, inclusivgrafic, toate rubricile de până atunci, colaboratorii aufost îndepărtaţi, fie amestecaţi într-un puhoi de recen-zenţi de toată mâna… Revista s-a schimbat peste noap-te; a devenit informă, confuză, banală, cu mici insule deinteres… pierdute într-o mare de platitudini. Nici adu-cerea lui Nicolae Manolescu şi instalarea lui la «cronicaliterară» nu a redat României literare din primii ani aiepocii Ivaşcu prestigiul critic pe care-l avusese înperioada Breban…” (România literară, 11-17 mai 1994)

Necunoscute sunt căile matale, dle Manolescu! Ca să vezi, în anul de graţie 1971, maestrul dvs.,

G. Ivaşcu, „negocia” modul de debrebanizare aRomâniei literare cu dictatorul, luându-vă în „barca”ceauşistă a debrebanizării prin derogarea obţinutădirect de la dictator – şi asta, nota bene, după ceManuel Lucbert scria negru pe alb în Le monde, îninterviul luat lui N. Breban, „contrar colegilor lor dinalte ţări din Est, intelectualii români au făcut întot-deauna până acum dovada unei mari docilităţi faţă deregim. Ataşaţi mai presus de orice politicii de indepen-denţă dusă de conducerea ţării, ei au acceptat fără sămurmure, în perioadele de tensiune, restricţiile impuselibertăţii de exprimare considerate necesare de cătreautorităţi. De altfel, în ultimii doi ani ei aveau să culea-gă roadele acestei atitudini. Actualele agitaţii ar puteasă marcheze la Bucureşti o răsturnare în raporturiledintre putere şi intelectualii săi” (s.n.); cum să nu?, răs-turnarea s-a făcut, dl Manolescu şi-a pus umărul custraşnică hărnicie şi rapiditate, sărind iute în ajutoruldictatorului şi-al aparatului său de represiune, şimuşamalizând disidenţa lui Nicolae Breban! (vezi:România. Temându-se de o întoarcere la dogmatism,Redactorul şef al revistei „România literară” îşi dădemisia, în Le monde, 22 sep. 1971)

De ce dl N. Manolescu „manipulează dosarele securiştilor”?

Aveţi dreptate, dle N. Manolescu, nu e vorba dedosarul dvs. (România literară, nr. 21 din 27 mai 2011)Dar pentru ce, domnule ex-foiletonist – unul, apropo,excelent, care a servit valorile reale sub dictatură,uneori, cu un real curaj şi devoţiune! – cunoscându-ţimata trecutul, prezentul, fără să ţi le asumi, ne dai lec-ţii de demnitate şi onoare, erijându-te în ultimii ani –vârful malign este primăvara 2010 – primăvara 2011 –într-un soi de procuror al naţiunii scriitorilor de vârf,într-un fel de Iuda al elitei creatoare a ţării, într-un soide Caion al începutului de Mileniu al III-lea?

Ne-am propus, la începutul acestui episod, săvedem, în ce scop intelectualii, unii dintre aceştia –nuanţă, apropo, inevitabilă! – „manipulează dosarelesecuriştilor”! În ce scop, aşadar, „manipulează dosarelesecuriştilor”, dl Manolescu, de pildă? Cazurile, dosareleMarino, Groşan, Breban în ce scop, oare, le-a manipu-lat? Oare nu în cel de a deturna atenţia de la faptulinacceptabil că dl Ambasador UNESCO la Paris, mem-bru-corespondent al Academiei Române, director alRomâniei literare – publicaţie a USR, al cărui preşedin-te este dl N. Manolescu – evită să vorbească, de maibine de douăzeci de ani despre disidenţa unor scriitorica Breban şi Goma, pentru a nu fi pus în discuţie modulmanolescian de a reacţiona la acea disidenţă sub dicta-tură? Oare, dle N. Manolescu, vă este frică de faptul căunii colegi, istorici vor merge la surse şi vor vedea „petexte” cum navigaţi în „barca ceauşistă” a debrebaniză-rii revistei România literară, pentru a muşamaliza disi-denţa lui N. Breban? În ce scop, oare, „manipulaţi dosa-rele securităţii”, dle N. Manolescu, dle AmbasadorUNESCO la Paris, membru-corespondent al AcademieiRomâne, director al României literare – publicaţie aUSR, al cărui preşedinte este dl N. Manolescu – oare nuca să deturnaţi atenţia de la un fapt inacceptabil, şianume că dvs. acceptaţi o sponsorizare (pentru Rl) de laGold Corporation, cazul Roşia Montana, despre careAdunarea generală a Academiei Române (între altelefie spus, dl membru-corespondent al AcademieiRomâne e cam… chiulangiu) s-a pronunţat în termenicategorici: „Distrugerea comunităţii Roşia Montana,veche de peste 2000 ani, prin strămutarea unei părţi apopulaţiei, demolarea de clădiri (unele având calitateade monument istoric), biserici, mutarea de cimitire şialte acţiuni similare este inacceptabilă pentru o socie-tate civilizată”? Dl Ambasador UNESCO la Paris,membru-corespondent al Academiei Române, directoral României literare – publicaţie a USR, al cărui preşe-dinte este dl N. Manolescu – manipulează dosarelesecurităţii, „lapidând” public răstimp de un an… treiscriitori, pentru a deturna atenţia de la agresarea sim-bolică a USR-ului: pierderea în instanţă a CaseiMonteoru, care înseamnă o „ucidere în efigie” a acestei

instituţii naţionale de un vechi prestigiu, prin care s-aconservat identitatea naţiunii române?! Să înţelegemcă şi în acest caz d-sa se comportă… cum trebuie?

Ambasadorul UNESCO la Paris, membru-cores-pondent al Academiei Române, directorul Românieiliterare, dl N. Manolescu manipulează dosarele securi-tăţii, „executând” public trei colegi, trei confraţi –Marino, Groşan, Breban – înainte să existe o sentinţădefinitivă dată de instanţa judecătorească?! SărmanulAmbasador, sărmanul preşedinte, sărmanul membrucorespondent al Academiei Române este atât de grăbitsă calomnieze, atât de ahtiat de diversiuni, încât, înfoarte marea-i grabă… calcă Art. 23 al ConstituţieiRomâniei, da, articol care se referă la „Libertatea indi-viduală”: „(11) Până la rămânerea definitivă a hotărâriijudecătoreşti de condamnare, persoana este considera-tă nevinovată./ (12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabili-tă sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii”. Şiacest lucru se întâmplă… în plină libertate, într-o socie-tate democratică, bazată pe drept. Nu sub dictatură!Apropo, de „măiastra” concluzie cenesasică în cazulBreban, conform căreia autorul Animalelor bolnave a„îngrădit dreptul la libertatea de exprimare şi liberta-tea opiniilor, prevăzut de Art. 28 din ConstituţiaRomâniei din 1965”, din 1965 şi până în 1989, într-operioadă în care în România ceauşistă „libertatea deexprimare” era în epoca sa de vârf, ocupaţia de bază aunuia dintre cei mai importanţi romancieri români,Nicolae Breban se numeşte, în plin marsam ceauşist,alunecat, în ultimele două decenii, în cel mai sordidneo-stalinism, era… să îngrădească „dreptul la liberta-tea de exprimare şi libertatea opiniilor”! Cred că Gogol,Nikolai Vasilievici, s-ar umple de invidie, eliberată înhohote de râs homerice, văzând ce turnură poate luauneori farsa… istoriei!

Să vă mai întreb o dată: de ce, de ce, dleAmbasador, aţi „lapidat” în piaţa publică trei confraţinevinovaţi, amputându-le un drept garantat deConstituţia României: prezumţia nevinovăţiei „până larămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de con-damnare”?!

Vorba autorului Buneivestiri: „Cădem din nou înOrwell, «trecu tul devine din nou imprevizibil»?! Scriemistoria precum comuniştii – precum staliniştii! – dinnou cu spatele la viitor, cu spatele la prezent, în dispre -ţul leneş al adevărului?! Cum putem numi «omisiu neade adevăr», nu este acesta şi un delict în juris prudenţacivilă şi penală?!”

Vei rămâne singur… cu ruşinea matale, dle N.Manolescu. Echipa de avocaţi condusă de DomnulClaudiu Neamţu îşi va face, de bună seamă, datoria.„Maestrul Breban trebuie scos din această poveste mur-dară în care a fost târât aşa cum ni l-a lăsat Dumnezeu:curat” susţine av. Claudiu Neamţu.

Breban va rămâne aşa cum ni l-a lăsatDumnezeu: curat. �

�(continuare în pagina 36)

34


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


Printre manifestările culturale dedicateîn ultima vreme filmului românesc(alături de binevenitul ciclu de filmenaţionale prezente la Cannes, ciclu la

care am avut prilejul să mă refer într-un număranterior din revista Contemporanul. IdeeaEuropeană) se înscrie şi gala „Un director de imagi-ne prin decenii”, organizată de Uniunea Cineaştilorla cinematograful bucureştean „Studio”, şi consacra-tă unui operator de imagine din „vechea gardă” astudioului „SahiaFlm”, Francisc Patakfalvi.Spectatorii au putut urmări un program de nouăscurt metraje documentare româneşti, un eşantionreprezentativ, cred, atât pentru creaţia extinsă pemai bine de patru decenii a cineastului omagiat, câtşi pentru personalităţile şi stilurile evidenţiate de-alungul anilor de şcoala filmului documentar româ-nesc. Aceasta, pentru că operatorul de imagineFrancisc Patakfalvy a colaborat, între anii 1954,anul debutului, şi 1994, când semna ultimele saledocumentare reprezentative, cu câţiva dintre cei maiimportanţi dintre autorii noştri de filme documenta-re, participând, practic, la realizarea câtorva sute descurt metraje în anii de glorie de la „SahiaFilm”. Înceea ce mă priveşte, consider că am făcut şi eu parte,în felul meu, din marea şi frumoasa familie a cineaş-tilor documentarişti de la „SahiaFilm”, i-am cunos-cut îndeaproape pe cei mai mulţi dintre regizorii şidirectorii de imagine ai studioului, le-am văzut fil-mele şi am scris despre ele în cronicile şi cărţilemele, ne-am purtat împreună paşii pe BulevardulAviatorilor, am băut împreună bucuriile victoriilordin aceleaşi „cupe de cristal”, am înregistrat, dinmers, schimbul de ştafetă al generaţiilor şi păstrezîn suflet, cu sfinţenie, amintirea unor mari iubiri, decare îmi aduc mereu aminte, în clipe de reculegere,cu emoţie şi recunoştinţă (cum au fost şi la recentaîntâlnire cu filmul documentar românesc), printrenumele de neuitat fiind şi acelea pe care le reamin-tesc acum, Dona şi Gabriel Barta, Mirel Ilieşiu,Slavomir Popovici, Pavel Constantinescu, FloricaHolban, Titus Mesaroş, Ion Bostan, AlexandruBoiangiu, Jean Petrovici, Nina Behar, PaulBarbăneagră, Sergiu Huzum, Ovidiu Bose Paştina,Virgil Calotescu, Pompiliu Gâlmeanu, Iancu Moscu,Erich Nussbaum, Felicia Cernăianu şi, vai, DoruSegal, condus pe ultimul drum în săptămâna ante-rioară întâlnirii noastre de la Cinematograful„Studio”. Cu mulţi dintre aceşti cineaşti de ieri (şi demâine!), operatorul de imagine Francisc Patakfalvya colaborat de-a lungul anilor, iar pe alţi câţiva docu-mentarişti încercaţi din marea şi frumoasa familiede la „SahiaFilm” (intrată şi ea în amintire!) i-am

reîntâlnit cu bucurie la gala retrospectivă, printreaceştia din urmă înscriindu-se regizorul LadislauKarda – la 87 de ani, o autoritate prestigioasă înmaterie de documentar ştiinţific – reporterul frene-tic Pantelie Tuţuleasa – la 85 de ani –, operatoriimai tineri Romeo Chiriac (la „numai” 70 de ani),Otto Urbanschi, Mircea Bunescu, regizoriiConstantin Vaeni, Mihai Constantinescu, DavidReu... Sărbătorit cu prilejul zilei sale de naştere (ladoi ani după ce a devenit octogenar), FranciscPatakfalvy face parte – cum spuneam – din „vecheagardă” a operatorilor de la „SahiaFilm”, alături dealte nume din elita directorilor de imagine precumOvidiu Gologan, Ilie Cornea, Ion Cosma, ConstantinDembinski, Nicolae Marinescu, Paul Holban, FloricaHolban, Wilfried Ott, Ion Stoica, Sergiu Huzum,Doru Segal, Costea Ionescu-Tonciu, TiberiuOlasz,Willy Goldgraber, Petre Gheorghe, PantelieTuţuleasa, Carol Covacs (intrat în istorie şi pentrucă, o vreme, a fost cumnat cu Nichita Stănescu), Gh.Herschdörfer...

Braşovean de-al meu, Francisc Patakfalvydebuta, ca operator de imagine, în poeticul filmCeferiştii din 1954, al unui regizor plecat mult preadevreme dintre noi, Gabriel Barta. A bătut, apoi, lapas, munţii, împreună cu un alpinist consacrat, regi-zorul Erwin Szekler, i-a însoţit pe Mirel Ilieşiu laBicaz şi pe Slavomir Popovici pe drumurile Crişanei,a pătruns în zona documentarului ştiinţigfic alăturide maeştrii Alexandru Gaşpar sau Ladislau Karda,alături de Maria Săpătoru şi Paula Popescu-Doreanu, a sondat universuri fascinante alături de„efemerida” Dona Barta, l-a însoţit pe GheorgheHorvat prin locurile în care răsuna odată valea întreBumbeşti şi Livezeni, a susţinut temele culturaleabordate de regizorul Paul Orza, a fost alături detânărul Constantin Vaeni în lungul drum al pâiniicătre casă, a lucrat cu regizori reputaţi precumMircea Săucan, Nicolae Cabel şi David Reu, a ajutatcu pricepere şi devotament iniţiativele regizorale aleactorului Ilarion Ciobanu, ale Luizei Ciolac sau aleunor documentarişti la început de drum precumAnita Gârbea sau Dan Mironescu. Când lucra la fil-mele acestor din urmă cineaşti (Nelinişti şi – respec-tiv – Ce culoare are ursul?) se împlineau patru dece-nii de la ora debutului său, şi, după cum se poateobserva „cu ochiul liber”, dată fiind diversitatea uni-versului creator, putem trage concluzia că FranciscPatakfalvy a fost mereu prezent acolo unde a fostnevoie de el, cu priceperea şi forţa sa creatoare. De-alungul anilor, pe drumurile vieţii, drumurile noastrecinematografice s-au întâlnit nu o dată, i-am văzutcam toate filmele şi i-am admirat mereu forţa crea-

toare, pe care i-o regăsesc cu bucurie şi astăzi, chiardacă – aşa cum spuneam – de doi ani este octogenar:îi recunoaştem, peste decenii, spiritul tonic, chibzuitşi înţelept, care i-a caracterizat întreaga creaţie şicare defineşte nu numai portretul său cinematogra-fic ci însuşi portretul său moral.

Seara cinematografică organizată de UniuneaCineaştilor a cuprins nouă filme de scurt metraj lacare a lucrat sărbătoritul, un eşantion reprezentativpentru întreaga creaţie a directorului de imagine,dar, totodată, un eşantion reprezentativ pentru per-sonalităţile şi stilurile existente în şcoala filmuluidocumentar românesc de-a lungul anilor. Imaginilecelor nouă filme au vorbit, neîndoios, mult mai binedecât vorbele noastre despre calităţile directoruluide imagine evocat şi despre diversele personalităţi şistiluri afirmate în spaţiul documentarului românescîn perioade pozitive din existenţa studioului specia-lizat „SahiaFilm”. Care au fost aceste nouă filme?Întâi, O voce în jurul lumii, un film din 1971 al regi-zorului Paul Orza, cu celebre arii de operă interpre-tate de Ludovic Spiess pe mari scene de pe mapa-mond: un bun prilej de re-întâlnire cu filmografiaunui regizor documentarist „specializat” în teme cul-turale (printre alte titluri ale acestui vast „albumcultural” figurând scurt metraje precum MedalionHerlea, Dacă treci râul Selenei, ConstantinBrâncuşi, Vasile Goldiş, Cărturarul din Avrig,Onisifor Ghibu, Leonard, prinţul operetei). Gala defilme documentare a continuat cu scurt metrajulOdorheiul, semnat chiar de directorul de imagineFrancisc Patakfalvy, care, doar cu câteva săptămâniînainte de decembrie ’89 şi-a dus la bun sfârşit (înso-ţit de colegi de la „SahiaFilm”, printre care regizorulPompiliu Gâlmeanu) un proiect personal, o tentativăde depăşire a şabloanelor încetăţenite în genul aces-ta de filme, consacrate unor monografii de localităţiale ţării. Am putut urmări, apoi, scurt metrajulJalea de Constantin Vaeni, un viguros şi riguros por-tret cinematografic care ne apropie de personalita-tea unui mare sculptor, de particularităţile creaţieişi gândirii artistice a acestuia, aducându-ne în minteşi faptul că filmul documentar românesc n-a făcutîntotdeauna ceea ce trebuia pentru perpetuareaimaginii unor mari artişti din imediata noastrăapropiere, unii dintre aceştia trecând pe lângă noifără a lăsa urme durabile (sau chiar fără a lăsaurme) despre felul lor personal de a privi lumea,viaţa şi arta. Să adaug şi faptul că regizorulConstantin Vaeni a vorbit, în seara respectivă, şidespre colaborarea sa cu directorul de imagineFrancisc Patakfalvy. În prezenţa regizorului, a fostprezentat, apoi, filmul Vă place hocheiul? de MihaiConstantinescu, un divertisment sportiv (ritmat cupricepere de către regizor şi operator) despre şcolaridin satele ţării, angrenaţi în competiţii voioase şiînsufleţite, pe patinoare improvizate: realităţi pecare, astăzi, le privim – oricât de paradoxal ar fiacest lucru! – cu un dram de nostalgie, pentru că eleau dispărut din ambianţa cotidiană. OperatoruluiFrancisc Patakfalvy i se datorează şi imaginea unuiamuzant film publicitar, Herculane, vorbit în limbaengleză, cu Dorel Vişan ca protagonist, şi semnat deistoricul şi criticul de film Cornel Cristian, înainteaplecării sale spre ţări mai calde. Am revăzut, apoi,una dintre micile bijuterii ale minunatei regizoareDona Barta, un film din 1968, Convergenţă, petrecutîntr-unul din spaţiile predilecte ale autoarei, zonelefascinante de confluenţă ale ştiinţei cu arta; filmulmi-a re-adus în gând alte mici capodopere ale regi-zoarei: Temă cu variaţiuni, Efemere, Lumea nevăzu-tă a Deltei, Fluturele de mătase... Din creaţia diver-să şi bogată a regizorului Mirel Ilieşiu (care lua şi unpremiu „Palme d’Or” la Cannes, în 1969, pentruCântecele Renaşterii) a fost ales un film mai special(îndeosebi pentru operator), Lumină şi umbră din1960, desfăşurat, în întregime, în adâncul unei peş-teri, printre stalactite şi stalacmite feeric luminate,practic un film despre minunile naturii. Nelinişti, fil-mul din 1994 realizat de originala şi speciala regi-zoare Anita Gârbea (retrasă, din păcate, din orizon-tul creator), este una dintre ultimele creaţii ale ope-ratorului de imagine şi filmul transmite, plenar,„neliniştea” societăţii de tranziţie româneşti, lanumai câţiva ani după „izbăvitorul” decembrie ’89,când atmosfera Gării de Nord din Bucureşti (princi-palul loc de filmare) semăna, ameninţător, cu chipulunor vremuri de bejenie. În încheierea programuluicinematografic am revăzut un film din 1969 al regi-zorului David Reu, Pe Arieş, cu imagini ale operato-rului Francisc Patakfalvy care ne-au întors gândulspre superbele imagini ale operatorului Wilfried Ottdin capodopera documentară a regizorului PaulCălinescu Ţara Moţilor. �

Călin CălimanPersonalităţi şi stiluri în filmul documentar

35



Din prima jumătate a secolului XX şipână în zilele de acum, românii tră-iesc sub blestemul Elenelor. Eleneimpuse, Elene alese, Elene asumate,

Elene repudiate. Un nume frumos în general, unnume emblematic pentru creştini a devenit, subnefasta zodie a politicianismului românesc, un numedetestabil pentru puţinii lucizi care mai respiră prin-tre noi. Iar pentru restul, marea masă consumatoa-re de televiziune, mall şi manele, un nume adorat însecret sau, în cel mai fericit caz, un nume oarecare.

În general vorbind, vigilenţei unui artist n-artrebui să-i scape astfel de realităţi. Dacă scriitoriisunt primii care sancţionează, mai direct sau maisubtil, derapajele morale ale societăţii, în schimb,plasticienii par a fi cu totul străini de orice comenta-riu critic. Până nu demult, pictorii şi sculptorii dinRomânia se întreceau în portrete oficiale, rupân-du-se în figuri pe la curţile conducătorilor „iubiţi”, deunde le veneau favorurile şi banii. Nu vreau să gene-ralizez şi nici să-i pun pe toţi în aceeaşi oală. Au fostşi mai sunt încă artişti care s-au ţinut departe decloaca politică. Dar, ca şi în trecutul nu prea înde-părtat, şi acum această categorie de artişti retraşisau indiferenţi faţă de potentaţii zilei nu are partede comenzi, de favoruri, de ateliere, de expoziţiiafară plătite cu banii contribuabililor etc.

Mă blazasem cu totul, până la începutul luimai 2011, în privinţa vreunei reacţii a breslei plasti-cienilor la imensa decădere politică, socială, morală

şi comportamentală a societăţii româneşti. Şi nicidupă expoziţia – eveniment de la Galeria Simeza aMarilenei Murariu, cu titlul „Despre Elena îngeneral” nu pot să spun că m-am vindecat de blaza-re. Dar, în schimb, am întrezărit o luminiţă. O spe-ranţă. Poate că trebuia doar ca cineva să sfâşie cor-tina groasă de nepăsare, astăzi, când chiar şi cei

autoproclamaţi „elita intelectuală” aRomâniei girează o putere la fel denefastă ca şi cea de dinainte de 1989.Pur dezinteresat, desigur.

Marilena Murariu e unul dintrepictorii contemporani cei mai stimabili,cu operă, cu activitate artistică demnăde luat în seamă, cu reale şi solide cali-tăţi intelectuale şi artistice. Ne-a obiş-nuit până nu demult cu expoziţii articu-lat închegate în jurul unei idei, culucrări de înaltă calitate. Ne-a obişnuitcu peisajele nocturne ale unui Balcic tai-nic, cu meditaţiile-i plastice de maredelicateţe asupra misterioaselor feline(în expoziţia intitulată „Câtz”, de pildă).Ştiam o Marilena Murariu retrasă înatelier şi în preocupările sale de muzeo-graf şi expert de artă. Cred că nimenidintre cei ce o cunosc n-a bănuit că înaceastă artistă se ascunde o revoltă ceavea să izbucnească în chiar pictura ei.Expoziţia „Despre Elena în general”,deschisă în luna mai la Galeria Simezaa constituit o mare surpriză, presupun,pentru toată lumea.

Pentru prima dată, după aproape 22 de ani dela ieşirea din comunism, un artist consacrat aratăun revers al medaliei pe care erau gra-vate festivist şi îngreţoşător chipurile„multiubiţilor” conducători. Pentruprima dată, un pictor are curajul să-şiexprime, într-o expoziţie-pamflet, dez-gustul faţă de politicieni şi de moravu-rilor lor, îndărătul cărora se ascund,indubitabil, moravurile poporului ale-gător.

Neîndoielnic, clasa politică actu-ală nu e altceva decât oglindirea noas-tră, a felului nostru de a privi viaţa şide a ne arăta lumii. Fantoma ceauşis-mului bântuie, disimulat sau la vede-re, existenţa dintre graniţele Români-ei, de la mic la mare, de la tânăr la vâr-stnic, de la vlădică la opincă. Eternulrefren: „Era mai bine pe vremea lui…”răsună în capul majorităţii. Singurulreper politic, social şi moral au rămas,vai!, Ceauşescu şi clanul lui. Cei mici îlaclamă, cei mari se străduiesc să fieasemenea înaintaşilor conducători:adică semianalfabeţi, vulgari, discre-ţionari, imorali. Şacali hrăniţi din jert-fa de sânge a tinerilor ucişi cu bestiali-tate de cei pe urmele cărora păşesc.

Iar bomboana pe coliva politichiei româneştieste acum, ca şi înainte de 1989, caşi înainte de 1940, o Elenă, bachiar două. Blestemul şi fantomaElenelor ne bântuie în continuare.Elena nu mai e un nume, nu mai eo persoană, e o stare de spirit, o sti-hie, o nenorocire predestinată.Cam asta a vrut să exprimeMarilena Murariu în expoziţia eiprotest. Portretele pe care le-a dez-velit la vernisaj îşi rânjesc dintrerame nesimţirea, autosuficienţa,vulgaritatea, prostia răsunătoare.Imaginea emblemă, „miezul” fiecă-rei compoziţii e Elena Ceauşescupe care gloanţele n-au omorât-o,pământul n-a înghiţit-o. E ceareală, „mama iubitoare” din aniidictaturii comuniste care-şi aratăde abia acum adevărata faţă hidoa-să şi eterna-i putere de autorege-nerare. Mesajul expoziţiei e foartelimpede. A fost tăiat un cap albalaurului şi în locul lui au răsăritalte trei.

Elena Marilenei Murariu eun fel de „muză” ale cărei greţoaseşi groteşti detalii anatomice conti-

nuă să-i inspire pe politicienii puterii, ai oricăreiputeri din 1990 şi până astăzi. „Coana Zoiţica” luiCaragiale, cea care trăgea din alcov sforile politi-chiei, era un fel de fecioară neprihănită pe lângăElenele dezmăţate, crăcănate, siliconate care ne-auîncălecat şi ne trag bice pe spinare de mai bine decinci decenii.

Elena Marilenei Murariu e simbolul unui gre-gar matriarhat, manifestat pe din dosul puterii.Elena e imaginea femeii care poate influenţa atitudi-nile şi deciziile bărbatului de stat, cu abilitatea de a-lface să creadă că, de fapt, aceste decizii îi aparţin lui.În România e o Elenă în toţi şi în toate: în politică,în cultură, în jurnalism, în artă, în felul nostru de ane manifesta. Marilena Murariu ne ajută, prin expo-ziţia ei manifest să conştientizăm această realitateşi ne propune, în chip direct, fără menajamente, să oexorcizăm pe această malefică Elenă pentru a puneun început întoarcerii noastre către lumină.

Nimeni n-a avut curajul până acum să o dez-brace pe Elena Ceauşescu, simbolul tuturor Elenelorcare ne-au bântuit în istoria recentă, de ţoalele ei ofi-ciale şi de imaginea aceea falsă ca să ne-o arate înplinătatea vulgarităţii şi a obscenităţii caracteruluiei. Doamna Murariu şi-a asumat această atitudine.

Mă aşteptam ca expoziţia să fie închisă a douazi după vernisaj, mai ales că nici Elenele contempo-rane nu sunt înfăţişate într-o imagine prea onoran-

tă. Mă aşteptam ca presa să comenteze evenimentul,să se nască polemici. Din păcate, ca şi în cazul celorfoarte puţini care au recurs la gesturi şi mai dispera-te de protest faţă de nebunia generalizată a politiciiromâneşti, marea masă de alegători, cetăţeni,public, continuă să-şi doarmă somnul raţiunii şi albunului simţ.

Totuşi, chiar dacă expoziţia-protest a Marile-nei Murariu rămâne o voce în pustiu, ea ca om şi caartist s-a salvat. �

Luiza BarcanElena care ne bântuie

� RReemmeemmbbeerr

Un premiu pentru Luiza Barcan

Anul acesta a avut loc a doua editie aFestivalului de film documentar scurt „Yperia”.

Luiza Barcan a participat cu documentarul„Insula celor 365 de biserici”, difuzat într-o variantămai lungă pe TVR 2, în 2009. E vorba în documentardespre Insula Skopleos, din Arhipelagul Sporadelor.Pentru acest documentar, Luizei Barcan i s-a decernatPremiul al III-lea, dedicat filmului cu subiect religios.Cel mai notabil amănunt este că în festival au fost maimulte filme despre insulele greceşti, două au fost chiardespre Amorgos, dar de premiat au premiat filmulLuizei Barcan.

Calde felicitări colegei noastre de revistă!

DAR ASTE DECORAŢII, CUM, CINE ŢI LE-A DAT

FRECH CANCAN

HAI SĂ NE LUSTRĂM SÂMBĂTĂ SEARA

PROFETUL ŞI MODELUL HELENE

mai multor co-producători, ceea ce a asigurat unbuget peste media europeană, apt să suporte depla-sări în locuri exotice (s-a filmat într-un peisaj cugrote în Israel), o echipă mare şi, nu în ultimul rând,avioane şi elicoptere pentru scene de război şi deurmărire. Iar Gallo a fost foarte inspirat să accepteacest rol care i-a adus un premiu de interpretare laFesti-valul de la Veneţia.

Filmările cu o cameră suplă, deseori ţinută înmână, sporesc şi ele senzaţia de urmărire tensiona-tă. Plasarea eroului într-o natură sălbatică şi acope-rită de zăpadă diminuează, de semenea, importanţacontextului real al aventurii, privilegiind tema eter-nă a luptei cu adversităţile. Skolimovski preferă sălucreze cu arhetipuri, în defavoarea caracterelorbine definite. Dacă bărbaţii care îl urmăresc pe eva-dat alcătuiesc un personaj colectiv, femeile apăruteîn drumul lui sunt mai precis conturate. Una este omamă care îşi hrăneşte copilul, pe care fugarul înfo-metat o doboară nu pentru a ucide, ci pentru a sugelapte de la sânul ei, iar cealaltă este o surdo-mutăcare îl primeşte la ea în casă, îl hrăneşte şi-i oblojeş-te rănile. Interpretată de actriţa francezăEmmanuelle Seigner, binefăcătoarea îi dăruieşte luiMohammed şi un cal alb, pe crupa căruia se adunăsângele din rănile lui. Cu ajutorul acestui „acceso-riu”, regizorul cu formaţie de pictor construieşte elip-tic scena morţii, într-un final care aminteşte de cine-matograful polonez al anilor 60-70, plin de imaginisimbolice şi de trimiteri picturale. Essential Killingreuşeşte, în acest fel, să dea satisfacţie nostalgicilorunui cinema european „cu ţinută nobilă” dar şi ama-torilor de thrillere tensionate, având rădăcina con-flictului în confruntările internaţionale actuale.

O altă abordare a genului am putut vedea înproducţia spaniolă Celula 211 de Daniel Monzon,câştigătoarea unui mare număr număr de premiiGoya, în 2010, printre care Cel mai bun film.Povestea unui poliţist infiltrat printre deţinuţii uneifoarte periculoase închisori în momentul unei revol-

te este relatată într-un ritm nervos, cu momente desuspans rezolvate cu simţul spectacolului vizual. Otratare mai austeră, mai eliptică şi mai „rece” desco-perim în pelicula austriacă Jefuitorul de BenjaminHeisenberg, inspirată din povestea reală a unui aler-gător de cursă lungă care devine dependent de emo-ţiile provocate de atacurile asupra unor bănci.

Un alt caz în care conexiunea americană legi-timează un succes european este Într-o lume maibună, pelicula daneză premiată în acest an cuOscarul pentru cel mai bun film european. Regizatde daneza Susanne Bier, această dramă de familieaduce în prim plan doi adolescenţi confruntaţi cu pri-mele decizii şi decepţii majore. Unul este răvăşit demoartea mamei sale şi dezamăgit că tatăl său accep-tă prea uşor că „viaţa merge înainte”, în timp cebunul său prieten este foarte marcat de divorţulpărinţilor săi şi de absenţa tatălui, medic aflat maitot timpul în misiuni umanitare în Africa. Construitsubtil pe paralelismul dintre cele două destine,Într-o lume mai bună investighează viaţa interioarăa personajelor fără să recurgă la tehnici sofisticate.Regizoarea are încredere în expresivitatea chipurilorşi a tăcerilor şi reuşeşte să declanşeze emoţii puter-nice spectatorului acaparat de dilemele morale aleeroilor.

Capitolul „dramă” a mai fost bine reprezentatîn selecţie de producţia bosniacă Drumul, în careregizoarea Jasmila Zbanic înregistrează cu repulsievictoria mentalităţii patriarhale de după terminarearăzboiului din fosta Iugoslavie, ascensiunea funda-mentalismului islamic şi marginalizarea femeilor.Şi, în aceeaşi categorie, merită semnalat filmul spa-niol Ruşinea de David Planell care examinează dile-ma unui cuplu prosper care, după ce a cerut să înfie-ze un băiat din Columbia, decide să renunţe la elpentru că soţii nu reuşesc să-i înţeleagă traumele şinevoile. Dintre dramele selecţiei, spectatorii bucu-reşteni au votat însă pentru Premiul publicului fil-mul german Poll de Chris Kraus, inspirat din poves-tea reală a Odei von Siering, o poetă de origine ger-mană din Rusia îndrăgostită în adolescenţă de unanarhist estonian chiar în momentul declanşării pri-mului război mondial.

Iubitorii comediei nu au fost nici ei decepţio-naţi de selecţie, pentru că au putut savura, de exem-

plu Copacabana, semnat de francezul Marc Fitoussi,o poveste despre o mamă extravagantă şi aventurie-ră care încearcă să recâştige stima fiicei sale înaintede nunta acesteia. Filmul mizează totul pe prezenţaIsabellei Huppert care este, ca întotdeauna, impeca-bilă. Plină de farmec este şi comedia muzicală italia-nă Din vina lui Iuda de Davide Ferrario, care urmă-reşte dificila misiune a unei tinere regizoare de apune în scenă un spectacol într-o închisoare.

Una dintre cele mai vizionate pelicule afestivalului a fost Bibliothèque Pascal de SzabolczHajdu, coproducţie maghiaro-britanico-română încare joacă mulţi actori de prim rang ai ecranului nos-tru: Răzvan Vasilescu, Oana Pellea, Andi Vasluianu.Filmat în bună parte în România, filmul despre otânără integrată cu forţa într-o reţea de prostituţieare o complexă factură de road movie oscilând întrecomedie şi dramă, cu o ameţitoare derulare a eveni-mentelor. Formula coproducţiei se dovedeşte, de alt-fel, una dintre soluţiile salvatoare la care producăto-rii europeni recurg în strategia lor de luptă cu popu-laritatea producţiilor americane. O ecuaţie din carenu poate lipsi însă materia primă: talentul. Să spe-răm că filmele cele mai apreciate ale Festivaluluieuropean vor reveni pe ecranele noastre, în reţeauaobişnuită a sălilor de cinema de la noi. �

Obişnuiesc să mă aud vorbind şi să numai am ce face. Nu se întâmplă foartedes, de cele mai multe ori e exact invers.Cam dintotdeauna glasul meu trece

spre lume printr-un creier provizoriu şi destul de spe-riat de durata între care moare el şi se naşte un altul.Şi tot cam dintotdeauna am învăţat să fiu circumspec-tă cu privire la vameşul acesta vocal şi cuantic. Dar cuRoma s-a întâmplat că mi-a luat-o înainte. Erau devină şi aerul cu lame al iernii şi primele cinci paginiconsecutive scrise dintr-o suflare la teza de doctorat cepână aveam să plec se vor fi dovedit idealul perma-nent ratat al zilei. Aşa că, şi scurt şi entuziast pedeasupra, am spus da, sigur, normal, bineînţeles, cate-goric că vom merge la Roma şi toate s-au potrivit cumnu se poate mai bine, bilete de avion accesibile, ofertăla cazare, aproape aceeaşi dată cu plecarea de anultrecut în Paris, două trei superstiţii bune şi, cel maiimportant, concertul trupei Van Der Graaf Generator,trupa celui mai extraordinar artist din toate timpuri-le, Peter Hammill. Pităăăăr, cum îi spunem, L şi cumine, ca să nu-l lăsăm pradă sau să-l supunem noiînşine banalizării.

Şi m-am gândit asiduu la asta în vreme ce tim-pul de plecare se apropia. Aşa mi-am dat seama că-nmine, cel puţin – deşi ultima dată când am fost între-bată ce poet îmi place m-am trezit spunând: PeterHammill – încape destulă trădare, căci am scotocitsite-ul Wizz-air-ului în căutare de metode privind anu-larea zborului, m-am rugat diluat pentru o jumătatesau sfert de gripă, cât să mă pot împărţi între boală şiscris, mi-am privit familia şi prietenii cu un cocktailiscusit de resemnare şi acuzare şi toate pulsiunilemorţii m-au vizitat sub diverse chipuri, încât mi-eratot mai greu să mă ridic din pat şi-o durere surdăsărea coarda în articulaţiile mele. Mai mult, n-am reu-şit să termin capitolul la care lucram, astfel că, în aju-nul plecării, sclipeam de o ură mândră şi îndesamcărţi în bagaje pe care eram conştientă că nu o să lepot citi. Speram însă ca gestul acesta să le dea de gân-dit alor mei cum că nu e cazul să mă care după ei înRoma, că nu are nici un sens o vacanţă la început deaprilie, că orice, chiar şi Peter poate fi ascultat la ocalitate bună şi într-o cameră, că nu se pot mereu

aştepta de la mine să fac lucruri dacă ei nu mă lasă, călucrarea asta, la naiba, nu se scrie singură. Dar ei scli-peau de o bucurie şi mai mare decât ura mea, pentrucă m-au lăsat în plata Domnului şi nu m-au întrebatnimic şi m-au pus să mă gândesc ce vreau să vizitez şicum va fi vremea şi alte nimicuri dintr-acestea. Iar euştiam două lucruri: că nu mă pot încrede într-un glasce ori e în faţa, ori e în urma mea şi că mi s-ar fi ser-vit aceeaşi veche mâncare cu asumarea cuvintelor: aizis, ai zis. De parcă cuvintele ar fi mai importantedecât ceea ce gândeşti. De parcă toată graniţa dintrece e la tine în cap şi ce iese în lume ar fi ticsită de unsoi de Securitate căreia trebuie să îi dăm seamă. Amurcat în avion fără să vreau şi nici nu decolasem binecă negocierile cu mine, abia începură că s-au sfârşitbrusc: Roma, Peter, Romaaaa, Pităăăr.

În Roma mirosea a fâşii de mare, aşa cumţineam eu minte din clasa a şasea, când s-a produsprima mea întâlnire cu arta şi am suferit, două săptă-mâni după ce am venit acasă, că nu mai aveam nici unnume pentru toate imaginile şi bucăţile de tablouri pecare le aveam în cap şi am tot sperat degeaba să-midea mama lecitină ca în copilărie. La hotel mi-am aşe-zat agenda albastră, cu Chagall în geantă, apoi amscos-o pe noptieră. Mi-am spus că voi trăi cum mi-amimaginat eu pe vremuri, prost, că trebuie să fi trăitCamus: o existenţă aşa de plină că nu se iveau decâtcu greu pliuri sau colţuri în care să poată ieşi să scrie.Există un timp al trăirii, există şi unul al mărturisirii,dar când este, dacă este, cel al scrierii? Noaptea, dupăce se încheia o zi la capătul căreia picioarele mele eraua zece zâne mici păşind împreună, scriam numelelocurilor pe care le-am vizitat şi imagini, idei, frag-mente, apoi răbdarea mă părăsea şi voiam să adormca să refac şirul zilei. Mi se întâmplă frecvent, înperioadele de mare efervescenţă existenţială, săcunosc forţa coagulantă a somnului şi să pot, dormind,retrăi totul. Dacă mă gândesc bine, niciodată nu mi-auplăcut lucrurile prea directe. De aceea am ajuns, la unmoment dat în viaţă, să caut scrisul şi, după aceea,când scrisul a devenit un mod de viaţă, să-l amân. Aşfi putut să scriu din Roma, dar n-am făcut-o. Aş fiputut, de asemenea, să renunţ cu totul la acest gând,dar aş fi avut senzaţia că ceea ce trăiesc îmi scapă.

Nu îmi place să plec nicăieri. Sunt rădăcinoasăşi nu o spun alintându-mă. Când am fost mică am por-nit cu greu peste tot, către grădiniţă, către mineînsămi, către ceilalţi. Am fost pe rând şi concomitent,asocială, sălbatecă, tăcută, retrasă, şi, ce să mai poves-tesc, sunt semne că aş fi putut să stau zece luni în pân-tecul mamei. Am o inerţie atât de mare, încât uneorimă gândesc că nici în moarte nu o să intru eu preauşor şi că, în alte condiţii, teoriile freudiene cu imorta-litatea inconştientului mi s-ar fi potrivit ca o mănuşă.Totuşi nu intenţionez să vă mai plictisesc cu astea. Îmiplace la nebunie să ajung. Şi nu doar în Roma, cimereu a fost aşa. Când eram mică nu stăteam nicioda-tă după şcoală în faţa blocului, ci mă grăbeam să ajungacasă, la fel se întâmpla când începeam o carte saucând număram globurile din brad, începând de jos şipână în vârf. Lucru ce nu arată că nu mi-ar face plăce-re să practic abandonul. Dimpotrivă, ador să ştiu căoricând pot să ies din joc, din oricare. De aceea îmi lasportiţe de ieşire pretutindeni. Inclusiv în ceea ce scriuacum. Dacă aş fi scris o corespondenţă obişnuită ar fitrebuit să mă ţin de cuvânt, în dublu sens, să acţionezprin el, doar că lui i se cuvine asta, doar pentru că etimpul lui, dreptul lui şi să încerc senzaţia aceea deagăţare, de târâre după un cuvânt care o ia raznaînainte. Ai zis, ai zis. Ei! Aşa că e mai bine astfel.

Îmi propun să lipesc toate ideile pe care călăto-ria în Roma mi le-a adus şi pe care le-am lăsat pe col-ţuri de hârtie. Să scriu ca şi cum aş fi încă în Roma,deja liniştită pentru că am reuşit să fug de acolo. N-artrebui să mai fie nici o problemă. Iar pe viitor, o, pe vii-tor îmi promit să-mi supraveghez glasul cu mai multăvigilenţă. Şi să vă povestesc despre ce bine e să ajungiîn ultimul moment la concertul Van Der GraafGenerator, să primeşti o reducere nemeritată, să-ţiuiţi casa şi hainele şi să afli că poţi să pleci oriunde, săstai în Vatican şi să te trezeşti că eşti într-un muzeu-matrioşcă, să descoperi în Capela Sixtină, pe lângădumnezei trupeşi, autoportretul, subversiv thanatic,în chip de stafidă scursă, al lui Michelangelo, să teplimbi prin Ostia Romană şi noaptea să visezi că tre-buie să o reconstruieşti toată ca să te poţi întoarce,să-ţi fie dor de cel mai clasic dumnezeu creştin după ovizită la catacombe şi altele, multe altele. �

36


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


CCORESPONDENŢĂORESPONDENŢĂ DINDIN IITALIATALIA

Adriana TeodorescuAş fi putut să scriu din Roma

În Roma mirosea a fâşii de mare, aşacum ţineam eu minte din clasa a şasea,

când s-a produs prima mea întâlnirecu arta şi am suferit, două săptămâni

după ce am venit acasă, că nu maiaveam nici un nume pentru toate

imaginile şi bucăţile de tablouri pecare le aveam în cap şi am tot sperat

degeaba să-mi dea mama lecitină ca încopilărie.

Dana DumaStrategie şi talent(urmare din pagina 33)

ESSENTIAL KILLING, CU VINCENT GALLO

37



CCORESPONDENŢĂORESPONDENŢĂ DINDIN FFRANŢARANŢA

Mara Magda MafteiDe ce este Céline un autor controversat

Deşi nu este singurul colaboraţionist dinrândul scriitorimii franceze, Céline rămâne

aspru criticat pentru antisemitismul şi prona-zismul său. Mulţi cercetători şi cetăţeni fran-

cezi nu au fost de acord cu decizia MinistruluiCulturii de a nu-l celebra anul acesta pe

Céline, căci îi consideră pamfletele groteşti,teribiliste, şi nicidecum alimentate de o

adevărată ură iudeică. Totodată, antisemitis-mul lui Céline ar fi putut reprezenta sursa luide ieşire din anonimatul în care căzuse după

eşecul comercial al romanului său.

1 Bagatelles pour un massacre (1937), L’Ecole des cadavres (1938), Lesbeaux draps (1941)

2 L.F. Céline, Lettres, Bibliothèque de la Pléiade, Gallimard, Paris, 2009, p. 3783 Ibidem, p. 7684 A. Philippe, Céline entre h’aine et passion, Dualpha, Paris, 2002, p. 1235 L.F. Céline Rigodon, Gallimard, Paris, 1969, p. 566 L.F. Céline, Céline nous parle des juifs, dans Notre combat pour la nou-

velle France socialiste, 4 septembre 1941, organe collaborationniste, reproduitdans le site Mémoire juive et Éducation

7 L.F. Céline, L’École des cadavres, Denoël et Steele, Paris, 1938, p. 1088 L.F. Céline, Les beaux draps, Nouvelles Editions Françaises, Paris, 194, p. 359 Ibidem, p. 3610 L.F. Céline, Lettres des années noires, 1940 – 1944, Berg International,

Paris, 1994, p. 9811 Ibidem, p.10512 L.F. Céline, L’Ecole des cadavres, p.10813 Ibidem, p. 15114 Ibidem, p.211

2011 este un an de referinţă pentru scrii-torul francez Louis Ferdinand Céline, dela moartea căruia se împlinesc cincizecide ani. De fapt, asistăm la multe contro-

verse legate de acest subiect. Ar trebui sau nu cele-brat Céline, se întreabă autorităţile franceze?Frédéric Mitterrand, ministrul Culturii franceze, aluat decizia de a nu-l include pe Céline pe lista scrii-torilor serbaţi în acest an. Mulţi francezi nu-i iartăactivitatea de colaboraţionist din timpul celui de-aldoilea război mondial, dar mai ales scrierile antise-mite. Nu trebuie uitat totuşi că viziunile antisemiteale lui Céline au fost alimentate de către mediul eco-nomic european, dominat la acea vreme, în bunăparte, de evrei.

Evreul, din nefericire, reprezenta prototipulnegativ al proaspătului îmbogăţit, atrăgând urapoporului care îl găzduia. În plus, afacerea Dreyfusnu face decât să întreţină şi mai mult antisemitis-mul. Lumea capitalistă franceză era acaparată, înbună parte, de către evrei, care conduceau industria,sistemul bancar, comerţul, ruinând micii buticari,din rândurile cărora făcea parte şi mama lui Céline,Marguerite Guillou. În familia lui Céline, antisemi-tismul a fost îndelung cultivat. Céline este crescut cuobsesia sărăciei, dar şi a urii permanente faţă deevrei. Multe din scrierile sale folosesc ulterior sceneautobiografice.

În Franţa, guvernul Frontului Popular, condusde către Léon Blum, este acuzat că ar vrea săîmpingă ţara spre un război împotriva Germaniei luiAdolf Hitler. Céline se revoltă. El este contra poziţii-lor adoptate de către acest guvern şi propune oalianţă cu Germania pentru a evita ca răul să se pro-ducă. Cu toată justificarea ulterioară adusă de cătreCéline, este greu de motivat ce anume l-a împins peacesta să redacteze celebrele pamflete1, adevărateprobe ale urii sale violente, regretabile, la adresaevreilor. În cadrul acestor scrieri, Céline îşi aratădisperarea de a vedea naţiunea franceză incapabilăde o forţă militară similară cu cea a Germaniei, onaţiune laşă.

În 1936, Céline decide să viziteze Rusia. Revineînsă îngrozit. Îşi dă seama că dictatura proletariatu-lui nu este cu nimic superioară dictaturii capitaliste.Cu excepţia inversării raportului dintre asupritor şiasuprit, comunismul nu aduce nimic în plus. Le scriedezgustat lui Jean Bonvilliers şi Gen Paul la 4 sep-tembrie: „La naiba! Dacă ăsta este viitorul, mai binene-am bucura de condiţia noastră mizerabilăactuală. Ce oroare! Dragii mei prieteni! Viaţa laGonesse are un şarm aparte in comparaţie cu ceea cese întâmplă în Rusia”2. Povesteşte tuturor prieteni-lor săi şi le descrie experienţa cruntă pe care a trăit-oîn scurta sa incursiune în lumea comunistă: „Tocmaiam revenit din Rusia, ce oroare! Cât de grotesc, teo-retic şi criminal este totul!”3. La întoarcerea dinRusia, Céline se transformă într-un scriitor angajat,care are misiunea de a avertiza asupra pericoluluirus. Este convins, din păcate, că Germania repre-zintă cel mai bun aliat contra bolşevismului şi căevreii, primele victime ale nazismului, nu fac decâtsă împingă Franţa în război. Céline nu este singurulscriitor sau om politic care a crezut că alianţa cuGermania este benefică şi poate scăpă ţara de ame-ninţarea rusă.

În 1937, publică primul pamflet antisemitBagatelles pour un massacre, urmat în 1938 deL’Ecole des cadavres şi de în 1941, texte în care îiacuză pe evrei ca fiind cauza principală a declanşăriicelui de-al doilea război mondial. Céline a colaboratcu nemţii, a trimis spre publicare scrisori ziarelorcolaboraţioniste precum La Gerbe, Au pilori, Je suispartout. La sfârşitul războilui, sărac şi învins, îşirecunoaşte vina şi îşi cere iertare. Intervievat decătre jurnalistul André Parinaud în 1957, Célinedeclară: „M-am înşelat în 1940 în ceea ce priveştealegerea mea; nimic altceva. Dar a fost totuşi o pros-tie din partea mea. Am vrut să par rău. Aş fi pututpleca la Londra. Vorbesc engleza la fel de bine pre-cum franceza. Astăzi aş fi fost alături de marionetade Mauriac la Academie”4. Va muri abandonat decătre toţi foştii admiratori. Cu excepţia soţiei sale şi

a pisicii adorate, nimeni nu îi va mai sta alături! Înultimul său roman, Rigodon, publicat după moarteasa, regăsim un om simplu, aproape nebun, care deli-rează. Frazele sunt scurte, fără logică: „Delirez, văvoi pierde, dar am impresia că nu voi termina nicio-dată această carte…”5.

Din păcate, astăzi Céline rămâne aspru judecatpentru înclinaţiile sale antisemite, încât se uită ade-sea că el este şi autorul genial al romanului Voyageau bout de la nuit. Totodată, între romanele luiCéline şi pamfletele acestuia există o diferenţăenormă. Nici măcar stilul nu mai este acelaşi.Virulenţa pamfletelor ucide. În 1937, când Célinepublică primul său pamflet, antisemitismul nu senăscuse încă, cel puţin nu în nota sa dramatică, iarcomentariile împotriva evreilor treceau adesea neob-servate. Lumea intelectuală a început să se scanda-lizeze abia după înfrângerea Germaniei şi descoperi-rea atrocităţilor inumane comise de către Hitler. Dealtfel, mulţi scriitori contemporani lui Céline îiîmpărtăşeau viziunile extremiste: Giraudoux, Gide,Cendrars, Ch. Maurras, Jouhandeau, Drieu LaRochelle, Henri Béraud, Paul Morand etc.

În 1938, situaţia politică în Europa se degradează,iar Céline îi atacă în cel de-al doilea pamflet al săupe englezi, preferând alianţa cu Germania pentru aevita războiul. Franţa se va alia însă cu Anglia împo-triva Germaniei, care îşi dovedeşte la acea datăsupremaţia militară. În cel de-al treilea pamflet alsău, Céline caută responsabili pentru înfrângereaarmatei franceze şi îi găseşte – în persoana evreilor.

Chiar dacă refuză să scrie articole antisemitepentru jurnalele colaboraţioniste, el trimite scrisoriacestora, adică ziarului La Gerbe condus deAlphonse de Châteaubriant, ziarului Je suis partout,al lui Robert Brasillach, Au pilori, hebdomadarulantisemit al lui Jean Lestandi, sau ziaruluiL’Emancipation nationale, condus de Doriot. Foarteilustrativ pentru furia sa antisemită rămâne artico-lul publicat în 4 septembrie 1941 în jurnalul cola-boraţionist Notre combat pour la nouvelle Francesocialiste şi intitulat Céline nous parle des Juifs.Céline scrie aşadar: „Evreii triumfă prin plâns! Şireuşesc în mod admirabil! Vor să cucerească lumeacu lacrimi! Douăzeci de milioane de martiri bineantrenaţi reprezintă o forţă! Persecutaţii apar slabi,livizi, palizi, din noaptea timpurilor, după secole detortură”6. Céline se declară duşmanul numărul unual evreilor şi nu se reţine atunci când vine vorba dea profera injurii la adresa lor: „Evreii, din punct devedere al rasei, sunt nişte monştri, nişte hibrizi,nişte rataţi care ezită, care trebuie să dispară. Încadrul speciei umane, ei nu sunt decât, fără exagera-re, nişte bastarzi gangrenaţi, răvăşiţi, stricaţi […]Evreul nu a fost niciodată persecutat de către arieni.S-a persecutat singur. Este condamnat din cauzaezitărilor provocate de carnea sa hibridă”7. În 1941,anul publicării celui de-al treilea pamflet al său, LesBeaux Draps, Céline îşi arată decepţia faţă demareşalul Pétain şi este nemulţumit de măsurile derepresiune luate împotriva evreilor: „Strigaţi de osută de mii de ori Trăiască Pétain, dar nu valoreazăîn realitate nici cât un anemic Viraţi Evreii”8. Şi con-tinuă „Pentru a recrea Franţa, aceasta ar fi trebuitreconstruită în întregime pe baze rasiste şi comuni-tare. Ne îndepărtăm în fiecare zi de acest ideal, deacest desen fantastic.”9. În 1942, îi scrie lui JacquesDoriot, plecat să lupte pe frontul de Est încadrat înLégion des volontaires français: „asistăm în acestmoment la o lucrătură repugnantă; sabotajul siste-matic al rasismului în Franţa (…) Nu ar trebui să-iia mai mult de o săptămână unei naţiuni foarte deci-se pentru a elimina evreimea. Fie ca victoria voastrăla Est să bulverseze mersul evenimentelor”10.Condamnă de asemenea Biserica pentru simplulfapt că este catolică: „Moarte Bisericii, cea care ţineabsolut să amestece rasele, principala peştoaică cri-minală, antirasistă prin definiţie (…). Dau pesteevreu în religie. Dracul este peste tot, chiar în apasfântă! Actualmente”11. De-abia în 1944 se mai cal-mează şi devine mai rezervat în ceea ce priveşteinvectivele adresate evreilor.

Dar până la acea dată, îşi exprimase de multeori admiraţia pentru Hitler, precum, de exemplu, în„Cine este adevăratul duşman al capitalismului?Este fascismul. Comunismul este o chestie evreiască,o modalitate de aservire şi mai cruntă a poporului,gratuită... Cine este adevăratul prieten al poporului?Fascismul. Cine a făcut cel mai mult pentru munci-tor? URSS-ul sau Hitler? Evident că Hitler (...) Cinea făcut cel mai mult pentru micul comerciant? Cusiguranţă nu Thorez, ci Hitler! Cine ne protejează deRăzboi? Hitler! Comuniştii (evrei sau protectori aievreilor), nu vor decît să ne trimită la moarte, să neomoare în cruciadă. Hitler este un bun conducătorpentru popoare, este de partea Vieţii, îl preocupăviaţa popoarelor, şi chiar viaţa noastră. Este unarian”12. Când Anglia şi Franţa încearcă să eviteconflictul armat cu Germania nazistă care ameninţasă invadeze Cehoslovacia, semnând acordurile de laMunich, Céline rămâne ferm pe poziţii: „Mă simtprietenul lui Hitler, prietenul tuturor nemţilor, credcă sunt fraţii noştri şi au dreptate să fie rasişti.Mi-ar părea foarte rău dacă ar fi înfrânţi. Cred căadevăraţii noştri duşmani sunt Evreii şi francmaso-nii. Războiul este de fapt războiul Evreilor şi al francmasonilor, nu este deloc războiul nostru. Este ocrimă de a fi obligaţi să ne batem cu oameni deaceeaşi rasă ca noi, care nu cer nimic, acest războieste doar pentru a face pe plac hoţilor de ghetouri.Nu este decât degringoladă în ultimul stadiu alsuportabilului”13.

L’école este un pamflet în care Céline reco-mandă foarte clar alianţa între Franţa şi Germania,transformându-se altfel în unul dintre primii colabo-raţionişti: „Eu unul aş vrea să facem alianţă cuGermania, şi nu mă gândesc la o mică alianţă, pre-cară, pentru a ne amuza, fragilă, paliativă! (...) Oadevărată alianţă, solidă, colosală, robustă. Peviaţă! Şi pe moarte! Iată cum aş dori eu! (...)Împreună am conduce Europa. Chiar merită săîncercăm. Vom inspira frică evreilor, să se evaporede pe planetă. Nici nu trebuie să îi atingem, putemdoar să îi ardem un pic până în vârful picioarelor. Nevom trezi ca dintr-un coşmar. Vor pleca! pentru tot-deauna!…”14.

Deşi nu este singurul colaboraţionist din rân-dul scriitorimii franceze, Céline rămâne aspru criti-cat pentru antisemitismul şi pronazismul său. Mulţicercetători şi cetăţeni francezi nu au fost de acord cudecizia Ministrului Culturii de a nu-l celebra anulacesta pe Céline, căci îi consideră pamfletelegroteşti, teribiliste, şi nicidecum alimentate de oadevărată ură iudeică. Totodată, antisemitismul luiCéline ar fi putut reprezenta sursa lui de ieşire dinanonimatul în care căzuse după eşecul comercial alromanului său.

Antisemitismul lui Céline este, se pare, denatură literară. Nu a colaborat niciodată cu regimulnazist, care a interzis totodată publicarea unora din-tre scrierile sale, iar pamfletele nu sunt exclusivtexte antisemite. Céline atacă cu aceeaşi virulenţăregimul sovietic sau Statele Unite. Din păcate, isto-ria s-a aşezat într-o astfel de manieră încât, din toaterelele, exclusiv antisemitismul a fost reţinut, iarCéline este judecat pentru acest lucru.

Deşi în 2011, Ministrul Culturii a refuzat ocelebrare oficială a lui Céline, editurile i-au retipăritscrierile (evident mai puţin pamfletele) şi au publi-cat în plus multe monografii, memorii la adresa luiCéline, precum stufoasa lucrare D’un Céline l’autre.Dacă de-a lungul timpului, pamfletele sale nu aumai fost reeditate în Franţa, s-a întâmplat ca ele săfie editate în ţări francofone. De asemenea, anticariifrancezi vând la preţuri exorbitante rarele ediţiiprinceps, iar cererea din partea lectorilor este sufi-cient de mare. Se citesc şi se vând pe ascuns, deteama oricărei represiuni din partea legislaţiei fran-ceze, evident, extrem de dure la adresa oricăreireacţii antisemite. În România, Céline este foartepuţin cunoscut, deşi romane de ale sale precumVoyage au bout de la nuit (Călătorie la capătulnopţii), au fost demult tradus. Pamfletele rămânînsă sub tăcere. �

Nicolae Manolescu: „O tânără poetă mă face cu ou şi cu oţet

într-o revistă de familie pentru a-l fi acuzat pe Nicolae Breban de colaborare

cu Securitatea”.

(O modă periculoasă, în Adevărul, 7 mai 2011)

Contemporanul este al lui NicolaeBreban şi al Irinei Petraş, al lui AlexŞtefănescu şi Răzvan Voncu, al luiŞtefan Borbély şi al Constantinei

Buleu, al lui Marian Victor Buciu şi Iulian Boldea, allui Dan Mircea Cipariu şi al Mariei-Ana Tupan, allui Nicolae Balotă şi Ion Ianoşi, al lui GheorgheSchwartz, al Irinei Ciobotaru şi Ion Vianu.Contemporanul este al lui Leon Volovici şi NormanManea, al Adrianei Teodorescu şi Daniel CristeaEnache, al lui Bogdan Mihai Dascălu şi AnamariaRomiţan, al Doinei Dascălu şi Crişu Dascălu, alDanei Duma, Călin Căliman (Mister Contempora-nul), al Luizei Barcan, al lui Marin Radu Mocanu, allui Moshe Idel şi Victor Frunză, al lui Edward Sava,al lui Liviu Antonesei şi al Nicoletei Dabija, al AneiBlandiana şi al lui Romulus Rusan, al lui LeoButnaru, al Rodiсăi Grigore, al lui Vasile Andru,Cassian Maria Spiridon, Gabriela Melinescu,Philippe Palini, Liviu Ioan Stoiciu, Mihail Gălăţanu,Gellu Dorian, Lucian Vasiliu, Daniel Corbu, CristianBădiliţă, Marius Sala, Eugen Simion, VarujanVosganian, al corespondenţilor noştri din străinăta-te: Eugenia Dumitriu (Spania), Irina Boca (Canada),Mircea Gheorghe (Canada), S. Damian (Germania),Lucia Dărămuş (Anglia) etc. etc. Contemporanuleste, da-da, în acel „azi etern al spiritului”, şi al scrii-torilor care au devenit de mult legendă, mit, scriitori,din operele cărora publicăm curitmicitate în paginile revistei:Rilke, Dostoievski, Goethe,Nichita Stănescu, Evtuşenko,Platonov, Durand, Nietzsche,Schopenhauer etc.Contemporanul este, da, şi almeu, şi al Mihaelei David, eco-nomistul care a rămas din prie-tenie şi din admiraţie lângă noi,fără să fie remunerată. Şi al con-silierului nostru juridic, IonCojocaru, care a dus, pe întinde-rea unui deceniu, războaie dupărăzboaie pentru a-l ţine în viaţăşi pentru a-l apăra, devenindastfel un membru al tribuluiConte. Da. Conte este şi al frate-lui meu, Andrei Potlog, care aredresat distribuţia revistei şicăruia îi mulţumesc pentru hăr-nicia şi devotamentul său.

Să ne amintim şi de înain-taşii noştri iluştri. Contempora-nul este nu mai puţin al luiConstantin Dobrogeanu Gherea,

al cuplului Nădejde, al lui IonCreangă şi George Bacovia, allui Iosif Sava şi Nichita Stă-nescu, al lui Tristan Tzara, alHortensiei Papadat Bengescuşi al lui G. Călinescu, „divinulcritic” care a ţinut în paginileacestei foi de cultură celebraCronică a optimistului. Con-temporanul este, firesc, şi alcelor 900 de semnatari aiApelului pentru salvarea cul-turii române vii, lansat deNicolae Breban şi AuraChristi. Tuturora le mulţumimşi pe această cale pentru formi-dabila solidaritate.

Vedeţi ce mare familiemare este, în realitate, revistaContemporanul? Tribul Conte.

Publicaţia noastră, înfi-inţată la 1881, l-a găzduit şi pecriticul Nicolae Manolescu, pevremuri; ce vremuri! Pe atunci,pe când junele Manolescu îşipublica foiletoanele în paginilerevistei noastre, fondate la Iaşi, Contemporanul erao „publicaţie real socialistă, săptămânal alConsiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste”, fiindcondusă, în calitate de director, de G. Ivaşcu (1964-1966), acesta deţinând şi funcţia de redactor-şefîntre anii 1957-1964 şi 1966-1971.

Da, anul de graţie 1971, când – împreună cumaestrul său, G. Ivaşcu, un cerber stalinisto-dejist,protectorul promiţătorului critic de-atunci – N.Manolescu s-a mutat rapid la România literară,funcţia de redactor-şef fiind eliberată de... N.Breban, în urma demisiei pe care autorul

Buneivestiri şi-a dat-o la Paris,în Le monde. G. Ivaşcu, secondatde „ucenicul” său fidel, N.Manolescu, a şi procedat rapid la„debrebanizarea” României lite-rare.

Dacă un confrate polonezsau rus provoca o asemenea rup-tură cu sistemul, acel loc de laRomânia literară ar fi rămassimbolic gol.

Un răstimp măcar. Nu-i aşa, dle N. Manolescu?!

…Apropo de calomnii şialte diversiuni, cineva măîntreabă din ce motive nu-i daunici o replică dlui D. Tudoran.Să-i răspund dlui Tudoran? Lace să răspund? Am parcurs oscrisoare adresată… aurei exce-lentei scriitoare Agatha Christi,o scrisoare în care am luat act defaptul că un ex-poet şi un disi-dent în epoca Ceaşescu… deni-grează, îl calomniază pe priete-

nul meu – Nicolae Breban senumeşte – prezentând o faţă alucrurilor (o jumătate de ade-văr este egal calomnie, aten-ţie). Acelaşi DT stâlceştenumele meu literar şi, la fel degrav!, numele familiei mele (îlpoartă Sfânta mea Mamă,Tatăl, fratele meu, buniciietc.), numele unei părţi a tri-bului din care fac parte –Juşkov, Potlog, Caraman –asociindu-l cu… cuvântul „pot-logărie”, atestat ca sinonim alsubstantivelor şarlatanie, şme-cherie, înşelăciune, înşelătorie,escrocherie, hoţie, impostură,pungăşeală, pungăşie.

Ce josnicie, dlor, ce josni-cie! S-au răsucit morţii mei depe tot continentul european înmorminte, inclusiv mătuşamea, care a făcut ani grei deSiberie, la ruşi, sub Stalin – nudisidenţă sub Ceaşcă. Ce ruşi-ne, dlor! De pe blogul imund al

d-sale, la dl Tudoran mă refer, am aflat, între altele,că… „Aura Christi nu există” şi alte lucruri ignobile,imunde, diabolice etc. Nu răspund şi nu dialoghezdecât la un anumit nivel. Nu-mi sunt străine, litoticvorbind, nici noţiunea de onoare, nici cea de demni-tate.

Dl Tudoran îşi arogă o funcţie pe care nu creds-o deţină cineva: şi anume, cea de „procuror al lumiiliterare”. Dacă se consideră fără pată, să arunce pia-tra!

Vorba Domnului Ion Vianu: „Dar pe mine să nucontaţi”.

…Informaţie pentru cei care nu sunt în temă:pe când era un puşti al literaturii, pe când „promi-tea”, dl D. Tudoran a profitat din plin de generozita-tea brebaniană, de „şcoala Breban”, de relaţiile şiinfluenţa scriitorului, şi – nu mai puţin – de mareaumanitate rară a autorului Buneivestiri, de cea afamiliei scriitorului... Pentru ca peste câteva decenii,dl D. Tudoran să se transforme într-un calomniatoragresiv, cu aere de procuror al scriitorimii.

Hărnicia d-sale în a calomnia – nu este demirare. Nici lipsa gratitudinii.

Nici aneantizarea vocaţiei de scriitor. Nu credeţi că Dumnezeu îşi alege pedepsele

într-un chip foarte straniu? Şi darurile ni le oferă –la fel! Şi norocul – aşijderi.

Nu numai binele enorm pe care i l-a făcutromancierul Breban nu-l iartă dl D. Tudoran, binefăcut de autorul Buneivestiri pe când, spuneam, dlTudoran nu era decât un puşti literar.

Dl Tudoran nu-i iartă ceva „cu mult mai grav”:OPERA.

Operă pe care dl D. Tudoran nu o are şi nici nucred s-o aibă vreodată.

Eu înţeleg asta. �

AURA CHRISTI

38


CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă


ex libris ■ ex libris ■ ex libris ■ ex libris

Gina Sebastian AlcalayRapsodie în alb-negru cu LeonardBernsteinEditura Ideea Europeană, 2010

„Gina Sebastian este o foarte autenticăprozatoare. Chiar rănile, dezamăgirile,neîmplinirile au lăsat urme ce dau sensi-bilităţii care se exprimă în scrisul ei, notalor particulară, tonul lor, parfumul lor”.(Nicolae Balotă)

„Un scriitor profesionist de primă mână…O construcţie de carte extraordinară,nemaiîntâlnită în cărţile altor scriitori”. (Alex Ştefănescu)

„Este o carte de meditaţii, meditaţii asupra unor teme şi asupraunor personalităţi. Rareori în lumea noastră, în sensul de lumeacontemporană, mai poţi găsi un spirit atât de echilibrat şi cu oasemenea scară de valori morale şi culturale”. (Ana Blandiana)

„Tribul” ConteAnna Ahmatova: „Şi calomnia era tot timpul pe urmele mele.”

Hărnicia d-sale în a calomnia – nu estede mirare. Nici lipsa gratitudinii.

Nici aneantizarea vocaţiei de scriitor.Nu credeţi că Dumnezeu îşi alege

pedepsele într-un chip foarte straniu?Şi darurile ni le oferă – la fel! Şi

norocul – aşijderi.

Cu siguranţă că majoritatea covârşitoaredintre noi, românii (nedezţăraţi), cetă-ţeni ai statului, care laolaltă suportămde la o vreme tot felul de neajunsuri şi

privaţiuni în viaţa de toate zilele, fără să mai socotimacele speranţe şi aşteptări zadarnice de mai bine, nucunoaştem, noţional şi categorial, toate componenteleşi cauzele regresului pe toate planurile cu care ne con-fruntăm în permanenţă şi cât vom mai suporta acestmarasm. Informându-ne, trezirea la realitate fără pre-cedent de la ultimii douăzeci de ani– dacă chiar de când ne ştim laolal-tă cu bătrânii noştri –, mass-mediaculturală, mai ales, ne sprijină săînţelegem „misterul”, anume că„stat minimal nu înseamnă statindiferent, ci stat eficient (s.n.), carefurnizează bunuri publice absolutnecesare şi cu costuri cât mai mici”– ne lămureşte analistul VasileSebastian Dâncu (Cultura, 5-10februarie 2011) continuând: „pen-tru cei care se cred a fi de dreapta,a vorbi despre reforma statului esteun panaceu (...). La fel fac şi cei destânga atunci când vorbesc desprestatul social fără să înţeleagă sausă transmită altceva în legătură cuel, decât că dă bani şi avantaje tutu-ror fără nicio logică (...). Ideea difu-ză de stat minimal aplicată în poli-tici publice de guvernele de dreaptapoate fi chiar tragică (...), pentru căpoate fi aplicată fără nicio logică şifără strategie şi studiu de impact(...). A minimaliza intervenţia statului în economieeste un lucru justificat, dar stat minimal nu înseamnăstat inert, stat (auto) desfiinţat în ceea ce priveşte fur-nizarea de bunuri publice (...). Retragerea din econo-mia reală nu înseamnă eliminarea statului din socie-tate” – dar cine să-l audă şi să-l înţeleagă dintre ceicare guvernează la grămadă instituţiile fundamentaleale statului, golite de conţinut şi sens?!

Scriitorii, acel segment creativ şi atoate-percep-tiv la ceea ce se întâmplă în ţară, prin aria socio-cultu-rală ce o păstoreşte, descoperă dar fac şi cunoscute nunumai degradările vieţii materiale, ci şi pe cele moral– spirituale – în numele Societăţii civile –, cu prestaţiiguvernamental-politice dezastruoase în toate segmen-tele vieţii sociale. „Mărturisesc că mă uit năucit latelevizor (vrem – nu vrem, televizorul este principalasursă de informare a momentului) – ne mărturiseştescriitorul Gabriel Chifu –, iar ceea ce văd, adeseori,iese total din sistemul meu de aşteptări, întrece cutotul capacitatea mea de a imagina negativ. Punctulmeu de vedere este al unui cetăţean oarecare (...) viaţanoastră din România de astăzi abundă de literaturăproastă – aberantă (care – n.ns.) ne este parcă dictatăde un romancier lamentabil” (România literară, 18februarie 2011, „Viaţa la televizor”). Aşadar, viaţaextra – şi intra – real – personală este în privirea auto-rului departajată şi recompusă din toate unghiurile devedere şi simţire ca, în final, să se perinde pe ecraneletelevizoarelor, repetabile de la o zi la alta: „Recunosc,oricât m-aş strădui, rămân neputincios, nu sunt capa-bil să pricep – se mărturiseşte scriitorul nostru în con-tinuare – cum de au izbutit inşi primitivi, fără instruc-ţie şi fără competenţă demonstrată în niciun domeniu,să adune averi nemăsurate, să câştige încredere şisimpatie şi, în final, să se lăbărţeze pe ecranele televi-zoarelor, jucând bizar rolul de vedete şi eventual, pecel de modele (...) instaurând un soi de democraţieunei noi subumanităţi (...); mă lasă perplex şi afirma-rea atâtor inşi din clasa politică, pe care nicio calitatepersonală nu i-ar recomanda să ocupe vreun loc, oricâtde neînsemnat, în viaţa politică a unei ţări, ei, cu lim-

bajul lor sărac, ei, lipsiţi de idei,de viziuni, ei, incapabili de soluţiila cele mai simple chestiuni.”

Tot în ceea ce priveşte viaţanoastră, criticul şi istoricul literarC. Stănescu ni-l aduce în prim-plan pe acad. Eugen Simion, dinaceeaşi breaslă, cu unele scrieriale acestuia intitulate „Ne revi-zuim, ne revizuim...” (Cultura, 5-10 februarie 2011, „Consiliul luiNero”), în care, ca şi precedentulscriitor, îşi exprimă vizibila nedu-merire: „De douăzeci de ani, nu

facem, din nefericire, decât să amestecăm criteriile şisă vorbim despre revizuiri (...). O imensă, nesuportabi-lă pălăvrageală (...). Am făcut eroare să-i iau în seamăpe aceşti oameni de vorbă şi acum îmi pare rău că mi-am pierdut timpul cu ei (în literatură – n.n.) (...) estelimpede că nu avem de ales între detractorii luiEminescu” – ca şi între cei ai lui Marin Preda (Gh.Grigurcu, Al. George ş.a.).

Mai poposim puţin timp în zona scriitoricească,invocându-l şi pe Gelu Negrea, lopătar iscusit pe valu-

rile înalte ale scrisului şi moralită-ţii, pentru a mai afla încă ceva: „Aajunge departe poate, într-adevăr,înseamnă (...) şi a dobândi succese(...). Este formula care poate sugeraatingerea idealului – profesionalşi/sau social – dacă nu chiar bulve-sarea orizontului de aşteptare cucare e creditată devenirea cuiva”(Luceafărul de dimineaţă, 9 februa-rie 2011). Rezemaţi în toiagul miori-tic, continuă analistul, supravieţuimresemnaţi cu ochii împăienjeniţi deun departe ce va să ne legitimeze şisă ne fure împlinirea (...). N-avempărinţi fondatori fiindcă ne lipseşteradicalismul şi grandoarea de aimagina un proiect nou, de a pornide la zero (...). Până şi comunismul,proclamând lichidarea din temelii atrecutului regim burghezo-moşie-resc, a fost brutal şi inflexibil (...),neavând curajul să-l lichideze, să-lfacă să se adapteze („Îngerul exter-minator nu e român?!”). Cu zicerea

„Sfinţeşte locul” a lui, „aici” este la fel, fiind doar „oalternativă pasageră la năluca „departe - lui” la carevisăm cu ochii deschişi şi fără sentimentul vinovăţieiantologice” (Ibidem).

Deşi tot mai puţini ca număr, aşa-zişii compo-nenţi ai Societăţii Civile sunt preocupaţi, tot maitemători de soarta tandemului Băsescu – Boc, deşirealizează, pe fond, încapacitatea acestora, a P.D.L. înspeţă, nu pregetă să le mai spele epoleţii politici, cre-zând că, într-un final, vor reuşi să iasă basma curată”din noianul de reproşuri şi antipatii al majorităţiipopulaţiei, biciuite, sărăcite şi dezconsiderate atât demult şi la vedere, fără ca respectivii dăunători să aibevreo jenă ori regret interior. Astfel ni se pare că proce-dează săptămânal, în revista 22 analista AndreeaPora (şi alţi analişti), procedând la aplicarea câteunuighiont respectivilor pedelişti, la scărmănatul oilor, acăror blană s-a tocit de-atâta frecuş de după perdeaua„Victoriei” şi „Cotrocenilor”, pe unde se tot mimează„Reforma Statului”, sau mai plastic spus, „revopsireagardului”, ca imagine, în timp ce leoparzii dinăuntruîşi ling liniştiţi blana! Crezând că, astfel, se dă o mânăde ajutor dragului de partid chiar spune ce ar avea defăcut partidul, în cazul unei dezbateri „pentru o refor-mare de substanţă”, situându-se (ca să vezi!) de partealui Blaga. Numai că în aceeaşi secundă, Andreea Poradevine conştientă de faptul că „Preşedintele face cuBoc la partid aceeaşi greşeală pe care a făcut-o cu el laguvern. Pentru un om căruia pedeliştii îi pun coarnepe la spate, dar pe care îl poate chema la palat în pija-ma, la ora trei noaptea”. Cam în aceeaşi notă proce-dează, de data asta, şi subtilul analist Andrei Cornea,încercând să trezească P.D.L. la (adevărata) realitate,lansând câteva semnale, începând cu reamintirea adouă axiome ale politicii: „Un partid aflat la puteremai mult timp se uzează şi uzura e mult mai maredacă se adaugă dificultăţile economice şi sociale careconduc la o scădere relativă (nu definitivă?! – n.ns.) anivelului de trai”. În continuare, analistul mai avan-sează căteva „recomandări”, precum: refacerea popu-larităţii (din cenuşă?! – n.ns.) preşedintelui Traian

Băsescu pe umerii căruia apasă toate măsurile de aus-teritate; contracararea demagogiei (ca să vezi! – n.ns.)opoziţiei; câştigarea încrederii magistraţilor (judecă-tori şi procurori) în imaginea luptei împotriva corup-ţiei” ş.a. (Ibidem „Eticul rentează politic”).

Analistul Cosmin Alexandru se exprimă maisimplu, adică mai „franş în faţă”: „Statul român nupoate, prin asta-nţeleg că nici nu ştie să organizeze şisă conducă o campanie de redresare economică, oricâţibani ar avea”. (Ibidem, „Îmi pare rău!”).

Parcă nu ne-ar fi fost de-ajuns toate aceste fan-toşe, ni se mai derulează şi scenariul „Corupţii dinvămi”, de jos până sus, la „regină”, şpăguire în derula-re de după 1990, ajungând după 2005 la cote impresio-nante (cu implicaţii politico-electorale) pentru care„exercitarea actelor materiale de luare de mită repre-zintă singura preocupare (a vameşilor) pe timpul ser-viciului, conform spuselor lui Virgil Burlă.” (22, 15-21februrie 2011, „Cancerul concepţiei în vămi”).

Cu toate calităţile lor în viaţa unui stat, a uneisocietăţi, dar şi cu atâtea defecte de aplicabilitate,ideologiile s-au vărzăluit şi ele într-atât, încât „dreap-ta şi stânga politică nu mai au relevanţă, doctrinelepolitice sunt bune doar pentru studii academice, pro-gramele economico-sociale sunt girate de contextul (deinteresul – n.ns.) financiar-politic imediat. Amesteculdiurn al F.M.I. în toate cele ale vieţii economico-socia-le autohtone dau un sentiment de neputinţă a claseipolitice aflate la guvernare, în cap cu Traian Băsescu,de a găsi soluţii şi a gestiona cum trebuie afacerile din-lăuntru, cât şi treburile din afară (...). Guvernul Bocface să se perpetueze o stare de instabilitate şi insecu-ritate socială” – consideră analistul Bedros Horasan-gian în articolul „Moartea ideologilor” (Observator cul-tural, 10-16.02.2011).

Carevasăzică, de vreo şase ani încoace, luaţi penesimţite, deformările realităţilor economice „elabora-te” de diriguitorii guvernamentali ne-au adus – ca stat– în fundul prăpastiei, iar pe noi – cetăţenii – cumâna-ntinsă la mila conducătorilor „calificaţi” în stra-tageme ale minciunii, tupeului nemăsurat, escroche-riilor subterane, şi alte asemenea procedee tipice sta-telor autoritar-dictatoriale.

În ceea ce ne priveşte pe fiecare, ultima soluţiede salvare ar fi să nu ne pierdem cumpătul şi încrede-rea unii într-alţii, ştiind că dreptatea şi liniştea odatăcâştigate nu ne vor părăsi până la urmă – precum nesugerează şi poeta Ana Blandiana (în ultima ei carte„Patria mea A 4”) o „patrie a nimicului şi a neliniştii:„Şi eu continui să înaintez/ Pe nisipul umezit de moar-te (...) Fără să ştiu” (Luceafărul de dimineaţă, 26ianuarie 2011, Dan Cristea „Patria singulară a scriitu-rii”). �



39

• CLUBUL CĂRŢII IDEEA EUROPEANĂ •

Doriţi să vă formaţi o bibliotecă universală? Comandaţi cărţile propusede Editurile Ideea Europeană şi EuroPress Group.Comenzile Dumneavoastră vor fi expediate prin poştă, cu plata ramburs.Reduceri de preţ la serviciul Carte prin Poştă: • 5% – 5-19 ex.; • 10% – 20-29 ex.; • 20% peste 100 ex.Reduceri de preţ la sediul editurii: • 10% – 3-9 ex.; • 15% – 10-19 ex.; • 20% peste 20 ex. Comandând 5 cărţi anual puteţi deveni membrual Clubului Cărţii Ideea Europeană, iar la următoarele comenzi beneficiaţi de 15% reducere pentru fiecare carte comandată. Membrii Clubului Cărţii Ideea Europeană vor participa în fiecare an la concursul cu premii pentrufidelitate şi vor primi gratuit catalogul anual alEditurilor Ideea Europeană şi EuroPress Group. Fundaţia Culturală Ideea Europeană / CP 113, OP 22, Sector 1, Bucureşti, cod 014780; tel./fax: 4021. 212 56 92; E-mail: [email protected]: www.ideeaeuropeana.ro

PA R T E N E R I M E D I A : RADIO ROMÂNIA CULTURALCONVORBIRI LITERAREPOEZIATIMPULDACIA LITERARĂAPLERFEDCRPA RT E N E R I :SC ERC PRESS SRLEUROPRESS MEDIA

Marin Radu MocanuUn stat fără nici o noimă

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare lunar 5 lei

� �

� �

CK

Pentru anul 2011 vă invităm să vă abonaţila revista ContemporanulABONAMENT ROMÂNIA: 60 LEI/ANABONAMENT STRĂINĂTATE: 70 EURO/AN

Taxele de expediere sunt incluse în această sumă.

Asociaţia CONTEMPORANULSediu social: Calea Victoriei nr. 115, Sector 1, Bucureşti Cod fiscal: 26718854 Cont Lei: RO61RNCB0072115479360001Cont Euro: RO34RNCB0072115479360002BCR Filiala Sector 1 Bucureşti

Adresa redacţiei: Asociaţia CONTEMPORANULC. P. 113, O. P. 22, Sect. 1,Bucureşti, cod 014780 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18; 0742 489 059E-mail: [email protected];

[email protected]: www.contemporanul.ro

Abonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania Naţională „Poşta Română” S.A., Zirkon Media, S.C. Rautakirja România S.A., S.C. Orion Press Impex 2000 SRL, S.C. ManpresDistribution SRL, S.C. MT Press Impex SRL.

www.ercpress.rowww.ideeaeuropeana.ro

Semnal ■ Citiţi în numărul următor

Sub semnul Ideii Europene

Supliment aniversar al revistei Contemporanul ■ 130

Răstimp de douăzeci de ani, sub egida acestui prestigios Club de Dialog – Ideea Europeană – au fost organizate numeroase dezbateri, turnee, lecturi publice, conferinţe, întruniri, sim-pozioane, atât în ţară, cât şi peste hotare. Mă refer, în această ordine de idei, la Conferinţele „Modele Europene. Friedrich Nietzsche”, „Marx şi Nietzsche. Vinovaţi fără vină?”, „Modeleeuropene. Ion Ianoşi”, „Eugen Negrici. Iluziile literaturii române” sau „Nicolae Breban. Trădarea criticii” (…) Ţin deopotrivă la toate. Unele dintre acestea, multe – majoritatea! – au fostgândite de subsemnata împreună cu romancierul Nicolae Breban, fiind rodul unei prietenii, al unei complicităţi de litere rare – aş spune, citând-o de fapt pe Magda Ursache, unice – cumsunt, de pildă, dezbaterile dedicate cărţilor-eveniment: Iluziile literaturii române de Eugen Negrici şi Trădarea criticii de Nicolae Breban, ca să citez exclusiv două, oprindu-ne aici. Dar, măîntreb, iar şi iar, de ce ne-am opri? Nu spunea Blaga, oare, într-un vers memorabil: „Orice început se vrea fecund”? Douăzeci de ani sunt un început!

Destinul nostru este literatura, spuneam ani de-a rândul, parafrazându-l pe Napoleon, repetând, iar şi iar, această afirmaţie gnomică, nu rareori, ca pe o rugăciune, ca pe o litanie, cu smere-nie, iar, uneori-adeseori, cu spaimă, întrucât – iubindu-l atroce pe sihastrul de la Torino, da, pe Nietzsche cel unic, cel hamletian – ştiam, da, ştiam, cine se joacă de-a destinul… devine destin.

Aura Christi

Supliment realizat de Fundatia HAR – Habitat şi ArtăProiect realizat cu sprijinul Administraţiei Fondului Cultural Naţional

Partener aniversar: Contemporanul

REVISTĂ NAŢIONALĂ decultură,politicăşiştiinţă ANUL XXII·N ... · lui, ci, obişnuiţi...

Documents

Transcript of REVISTĂ NAŢIONALĂ decultură,politicăşiştiinţă ANUL XXII·N ... · lui, ci, obişnuiţi...