REVEDERE.

5/11/2018 REVEDERE. - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/revedere 1/3

REVEDEREde MIHAI EMINESCU

-- Codrule, codrutule, -- Codrule cu rauri lineCe mai faci, dragutule, Vreme trece, vreme vine,Ca de cand nu ne-am vazut Tu din tanar precum esti

Multa vreme au trecut Tot mereu intineresti.Si de cand ma-m departat,Multa lume am imblat. –Ce mi-i vremea, cand de veacuri

Stelele-mi scanteiepe lacuri,-- Ia, eu fac ce fac de mult, Ca de-i vremea rea sau buna,

Iarna viscolu-l ascult, Vantu-mi bate,frunza-mi suna;Crengile-mi rupandu-le, Si de-i vremea buna, rea,Apele-astupand-le, Mie-mi curge Dunarea.

Troienind cararile Numai omu-i schimbator,Si gonind cantarile; Pe pamant ratacitor,Si mai fac ce fac demult, Iar noi locului ne tinem,

Vara doina mi-o ascult Cum am fost asa ramanem:Pe cararea spre izvor Marea si cu raurile,Ca le-am dat-o tuturor, Lumea cu pustiurile,Implandu-si cofeile, Luna si cu soarele,Mi-o canta femeile. Codrul cu izvoarele.

Mihai Eminescu s-a nascut in anul 1850 si a murit in anul 1889. A fost si este, cel mai mare poet si scriitor roman,,ultimul mare poet national.

Eminescu este un romantic, un poet liric prin excelenta. Creatia sa reflecta nemarginitasete de cunoastere, aspiratia catre absolut.

Cele mai multe lucrari ale sale au fost inspirate din natura; natura fiind pentruEminescu un loc atat de refugiu cat si de relexare. Aceasta tema, a naturii, o regasim si

in poezia ``Revedere`` unde poetul pune accentul pe comuniunea omului cu natura.Poezia “Revedere” apare la 1876 in revista “Convorbiri literare” si este o

poezie plina de lirism reflexiv pentru ca in tonalitatea de elegie Eminescu mediteaza petema timpului. y1n21njTema poeziei este vremelnicia omului in contrast cu eternitatea naturii. Poezia are labaza antiteza dintre efemeritate si eternitate, dintre soarta trecatoare a omului sivesnicia naturii.Poezia este alcatuita din patru strofe, in care se combina un plan al poetului si un plan alnaturii. In poezie apar doua intrebari ale poetului si doua raspunsuri lae codrului. Punctulde plecare al acestei poezii este doina, iar modelul este poezia lui Vasile Alecsandri.

Tema o constituie conditia tragica a omului muritor, in opozitie cu naturaeterna.



Titlul -Sugerează bucuria reîntâlnirii poetului cu unprieten de care i-afost dor, cuvântul având, din punct de vedere semantic, rezonanţeafective, implicând totodată şi sensul de scurgere a timpului

. Revedere" este o elegie filozofică în care timpul este elementul de referinţăcare domină întreaga poezie. Timpul filozofic are la Eminescu douăvalenţe, : individual (care marchează cu scurgerea sa implacabilă şi reversibila condiţia omului murilor) şi universal (care semnificăeternitatea, veşnicia proprie numai Universului).

Compoziţional, poezia este structurată în două planuri distincte: unul

uman şi celalalt al naturii şi patru secvenţe lirice corespunzătoare celor două întrebări şi celor doua răspunsuri, ale poetului şi, respectiv, alecodrului.

Planul I. Poezia începe printr-o întrebare adresată de către poet,direct codrului personificat în care se simte intimitatea tonului,sentimentul de dragoste pentru acesta, precum şi bucuria revederii,concretizata prin diminutivele care sugerează un ton intim, familiar: "- <Codrule, codruţule,/ Ce mai faci, drăguţule". Ideea timpului este sugeratăde "multa lume am îmblat", cu sensul scurgerii unei perioade lungi devreme în care poetul s-a simţit departe.

Strofa II reprezintă răspunsul codrului, formulat în acelaşi stil popular,

începând cu o interjecţie specifică: "- Ia, eu fac ce fac de mult", ideeascurgerii timpului fiind- sugerată aici de succesiunea anotimpurilor principale: "Iarna viscolu-l ascult,/ (...) Vara doina mi-o ascult/". Trăiniciaşi forţa de rezistenţă a naturii este dată de asprimea gerului în timp deiarna ("larna viscolu-l ascult/Crengile-mi rupându-le,/ Apele-astupându-le,/ Troienind cărările/ Şi gonind cântările;") , iar armonia afectivă perfectadintre om şi natura este ilustrată prin bucuria codrului la auzul doinelor populare ("Vara doina mi-o ascult/ (...) împlându-şi cofeile,/ Mi-o cântăfemeile.").

Planul personificat al codrului, mai extins, e predominant afirmativ,fiind alcătuit dintr-o succesiune de constatări despre ceea ce rămîne ca permanentă în mişcarea naturii: rotaţia anotimpurilor: "Iar, eu fac ce fac

de mult / Iarna viscolul ascult / Crengile-îmi rupîndu-le / Apele astupîndu-le / Troienind cărările / Şi gonind cîntările / Şi mai fac ce fac de mult / Varadoina mi-o ascult" şi statornicia stelelor: "Iar noi locului ne ţinem / Cumam fost aşa rămînem / Marea cu rîurile / Lumea cu pustiurile / Luna şi cusoarele / Codrul cu izvoarele". Pornind de la metafora codrului etern, atemporal, Eminescu prezintă în poezie codrul ca simbol al veşniciei regenerării a materiei, al permanenţei în antiteză cu omul trecător, fiinţă perisabilă: "Numai omu-i schimbător / Pe pămînt rătăcitor".

Revedere este aşadar o elegie pe tema efemerităţii omului, un cîntecmelancolic despre fragilitatea condiţiei umane în faţa timpului. Punctul de plecare este doina populară, dar Eminescu rescrie totul din perspectiva poetului romantic cutremurat de spectacolul universului veşnic, ce-l facesă se simte mărunt şi trecător. Poezia capătă astfel un substrat filozofic,care nu mai e de origine folclorică.

Ultima parte cuprinde 14 versuri: „Ce mi-i vremea, cand de veacuri

Stele-mi scanteie pe lacuri,Ca de-i vremea rea sau buna,Vantu-mi bate, frunza-mi suna;Si de-i vremea buna, reaMie-mi curge Dunarea.Numai omu-i schimbator,Pe pamant ratacitor,

Iar noi locului ne tinem,Cum am fost asa ramanem:Marea si cu raurile,Lumea cu pustiurile,Luna si cu soarele,Codrul cu izvoarele".



Pentru codrul eminescian, „vremea" este eternitatea. Asistand, in fiecare seara, la „nasterea" stelelor pe lacurile sale (ca si cand fiecare dintre ele ar fi marea primordiala), codrul devine element demit (ca Haosul sau Pamantul).Versul „Mie-mi curge Dunarea" contine sugestii din Heraclit: timpul curgeasemeni raului; numai codrul priveste impasibil la lenta lui lunecare.

Poezia “Revedere” reda evolutia de la bucuria reintalnirii la melancoliameditativa, de la elegie spre meditatia filosofica, de la efemeritatea omului laeternitatea naturii.

REVEDERE.

Documents

Transcript of REVEDERE.