Retinerea Contraventionala
-
Upload
maria-malciuc -
Category
Documents
-
view
23 -
download
0
description
Transcript of Retinerea Contraventionala
Catedra: Ştiinţe poliţieneşti şi socioumane.
Disciplina: Activitatea poliţienească în Procesul Contravenţional xXx
03.04.2014
2014Tema:Reţinerea contravenţională
Cuprins
I. Introducere ………………………………………………………………..3
II. Noţiunile generale………………………………………………………… 5
III. Caracteristici………………………………………………………………8
1. Cine poate fi reţinut…………………………………………….......8-10
2. Scopu şi motivele reţinerii…………………………………………....10
3. Procesul verbal cu privire la retinere……………………………...10-11
4. Durata reţinerii şi condiţiile privarii de libertate……………………11
5. Autorităţile împuternicite să reţină persoana……………………….12
6. Drepturile persoanei reţinute……………………………………….12
Explicarea drepturilor persoanei reţinute.................................12
Dreptul la tăcere.........................................................................13
Dreptul de a nu fi supus torturii, tratamentului inuman sau
degradant.................................................................................13-14
Dreptul la asistenţă juridică în timpul reţinerii..........................14
Cînd persoana reţinută se întîlneşte cu avocatul
pentru prima data?....................................................................15
IV. Concluzie…………………………………………………………………16
V. Bibliografie……………………………………………………………….17
2
I Introducere
Orice societate îşi întemeiază coeziunea, stabilitatea şi funcţionalitatea
pe un ansamblu de norme, valori, drepturi, obligaţii, interdicţii şi practici
sociale, care alcătuiesc împreună ordinea socială.
Potrivit doctrinei, ordinea socială presupune un ansamblu de reguli, care
organizează comportamentul indivizilor în societate şi care se
materializează atît în norme morale, teologice, obiceiuri, tradiţii şi norme
juridice, cît şi în măsurile pe care societatea este în drept să poată să le
ia, prin organele sale abilitate, înpotriva indivizilor atunci cînd aceste
reguli de conduită socială nu sînt respectate.
Desfăşurarea normală a acţiunilor sociale de asigurare a drepturilor şi
libertăţilor membrilor socetăţii nu poate fi concepută în absenţa unei
ordini sociale, menite să asigure coeziunea şi stabilitatea structurilor şi
instituţiilor sociale şi să garanteze socialitatea şi cooperarea dintre indivizi
şi grupuri sociale. Avînd ca scop principal realizarea coexistenţei,
socialităţii şi raţionalităţii relaţiilor şi acţiunilor sociale, ordinea socială
reprezintă condiţia necesară, dar nu şi suficientă pentru asigurarea
stabilităţii şi funcţionalităţii unui sistem social. Indivizii nu au întotdeauna
asigurarea sau garanţia că acţiunile lor vor fi acceptate sau recunoscute
de ,,ceilalţi” sau că drepturile şi libertăţile le vor fi respectate în
conformitate cu poziţia şi rolul lor.
Suspiciunea că ,,ceilalţi” nu-şi vor îndeplini îndatoririle sau obligaţiile
asumate este accentuată de faptul că, de multe ori, se pot găsi suficiente
justificări pentru încălcarea, nerespectarea sau neîndeplinirea acestor
obligaţii. Chiar în prezenţa unei ordini sociale prezumate a fi consensuală,
este destul de dificil să considerăm că toţi indivizii, indiferent de poziţia
şi rolul lor social, vor accepta şi vor respecta necondiţionat normele şi
3
regulile de conduită socială, aflîndu-se în raport juridic de conformare cu
prevederile normelor materiale de drept contravenţional în absenţa unor
mecanisme de constrîngere, de presiune şi de control social mai mult sau
mai puţin organizate şi instuţionalizate.
În consecinţă, în orce societate, o parte componentă importantă a ordinii
sociale o constitue ordinea normativă (de drept), care cuprinde un sistem
ierarhizat de norme, reguli şi prescripţii normative, elaborate şi aplicate de
către autoritatea publică, legală şi legitimă, din societatea respectivă.
Ordinea de drept reprezintă sinteza sau nucleul ordinii sociale, fiind o
ordine coercitivă a normelor publice adresate persoanelor raţionale, în
scopul reglementării comportamentului lor şi asigurării cadrului necesar
cooperarii sociale dintre indivizi.
Idiferent de diversitatea şi domeniul pe care îl reglementează, normele
juridice, inclusiv cele de drept contravenmţional, reprezintă, în esenţă,
reguli cu sancţiuni organizate, susceptibile de a fi respectate şi aplicate
prin intermediul forţei coercitive sau al presiunii exercitate de către
autoritatea publică dintr-o socetate. Normele juridice de drept
contravenţional prescriu conduita tipică pe care trebuie să o adopte
indivizii în diferite contexte acţionale în domeniul combaterii
contravenţionalităţii şi asigurării ordinii de drept, prin impunerea,
interzicerea sau permiterea anumitor acţiuni, în funcţie de care
comportamentul lor este evoluat ca legal-ilegal, licit-ilicit, corect-incorect,
dezirabil-indezirabil, conformist-deviant etc.
4
II Noţiuni generale
Potrivit art. 1 alin (3) din Legea suprema a RM, R.Moldova este un stat
de drept, democratic, în care demnitatea omului, libera dezvoltare a
personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori
supreme şi sunt garantate. Iar conform DUDO din 10 decembrie 1948,
drepturile egale şi inalienabile ale tuturor membrelor familiilor umane
constitue fundamentul libertăţii, justiţiei şi a păcii în lume şi totodată ,,
nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor
inumane ori degradante” ( CEDO din 4 noiembrie 1950).
Concomitent, în statul de drept, instanţei judecătoreşti îi revine rolul de a
examina cauzele penale şi contravenţionale, adică este autoritatea
judecătorească abilitată cu drept de a decide soarta fiecarui cetăţean aflat
în comflict cu legea.
La momentul actual, libertatea persoanei este întîlnită în multiple acte
internaţionale şi anume:
*în art. 3 şi 9 ale DUDO, din 10.12.1948;
* art. 9 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile si politice din
1966;
*art 5 al Convenţiei Europene pentru Protecţia Drepturilor Omului şi
Libertăţilor Fundamentale din 1950;
*precum şi în Constituţilor mai multor ţări, inclusiv în art. 25 a
Constituţiei RM care prevede, ,, că libertatea individuală şi siguranţa
persoanei sunt inviolabile”.
Totodată, libertatea individuală nu este, nu poate şi nu trebuie să fie
absolută. Această restricţie poate fi realizată doar prin prisma legii,
asigurîndu-se doar prin această ordine de drept. De asemenea, legislaţia
5
prevede si cazuri de restrîngere a libertăţii persoanei în scopul unei bune
desfăşurări a procesului penal, precum şi în vederea combaterii delictelor
contravenţionale.
Pentru acesata, în activitatea practică se impune luarea unor măsuri de
reprimare faţă de persoanele învinuite de sîvîrşirea infracţiunilor sau a
contravenţilor cum ar fi reţinerea, declaraţia scrisă de nepărăsire a
localităţii, garanţia unei organizaţii obşteşti, arestarea preventivă sau
administrativă, amenda judiciară, etc. – denumite procesual măsuri
procesuale de constrîngere.
Necesită de menţionat, că reţinerea constituie o masură procesuală de
constrîngere aplicată în codul procesului penal şi contravenţional, ce constă
în privarea de libertate a persoanei bănuite sau învinuite de săvîrşirea unei
infractiuni sau a unui delict contraventional pe o anumită perioadă de timp,
în scopul asigurării ordinii şi securităţii publice.
Conform Codului Contravenţional al RM (art. 435 al (1)) reţinerea
contravenţională constă în limitarea de scurtă durată a libertăţii persoanei
fizice, care nu poate depăşi 3 ore, cu exepăţia cazurilor prevăzute ,,de
lege (care poate atinge pînă la 24 şi 72 ore) şi se aplică pentru:
- curmarea unei contravenţii;
- stabilirea identităţii unei persoane;
- întocmirea unui proces-verbal cu privire la contravenţie;
- asigurarea examinării la timp şi corecte a cazurilor contravenţionale;
-garantarea respectărilor hotărîrilor cu privire la cazul contravenţional.
Potrivit art. 433 alin. 2 al Codului Contravenţional, în cazurile
contravenţionale, întocmirea procesului-verbal de reţinere poate fi făcut de
catre colaboratorii de poliţie, Serviciul Vamal, potrivit competenţei
materiale acordate de către codul contravenţional. În cazurile penale,
întocmirea procesului-verbal cu privire la reţinere se face de către ofiţerii
6
de urmărire penală din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, ai
Serviciului Vamal sau al Centrului Naţional Anticorupţie.
În cazul unei contravenţii, art . 433 alin. 1 al CC a RM prevede reţinerea,
care constă în limitarea de scurtă durată a libertăţii persoanei fizice, se
aplică în cazurile:
1. Contravenţiilor flagrante pentru care CC prevede sancţiunea arestului
contravenţional;
2. Iposibilităţii identificării persoanei în a cărei privinţă este pornit
procesul contravenţional dacă au fost epuizate toate masurile de
identificare;
3. Contravenţiilor posibile, conform CC de aplicarea măsurii de siguranţă
a expulzării.
7
III Caracteristici
Cine poate fi reţinut ?
Codul contravenţional nu enumeră categorile de persoane care poate fi
reţinute, însă din sensul art. 433 reiese că poate fi reţinută doar persoana
în care există o bănuială rezonabilă că a fost comisă o contranenţie deci
codul nu utilizează termenul de bănuială rezonabilă.
Din art. 433 al CC a RM reiese că dacă nu este vorba de o contravenţie
flagrantă sau posibilă de expulzare, o persoană poate fi reţinută pentru
identificarea acesteia doar dacă în privinţa ei a fost pornit proces
contravenţional. Din formularea normei contravenţionale reiese că testul
sau cerinţele pentru reţinerea unei persoane în cadrul procedurii
contravenţionale sunt mai dure decît cele din procedura penală.
Considerăm că o persoană ar putea fi reţinută şi în procedura
contravenţională precum în cea penală, pentru o bănuială rezonabilă că a
comis o contravenţie dacă nu i s-a stabilit identitatea, făra a fi necesar
să fi fost pornit procesul contravenţional pînă la acesta. Esenţial este că
procedura să fie respectată şi să fie asigurate toate drepturile persoanelor
reţinute.
Despre reţinerea minorului se înştiinţează imediat procurorul şi părinţii sau alţi
reprezentanţi legali ai minorului.Deoarece nu pot fi traţi la răspundere
contravenţională, minorii care la momentul comiterii contravenţiei nu au
împlinit vîrsta de 16 ani nu pot fi reţinuţi contravrnţional. În cazul
bănuirii unui minor de virsta de la 16-18 ani de comitere a unei
contravenţii acesta poate fi reţinut doar pentru savîrşirea faptelor prevăzute
la art. 228-245 şi la art. 263-311 ale CC al RM. Cu condiţia că sunt întrunite
8
celălalte condiţii prevăzute de CC.
În privinţa unor persoane reţinerea nu poate fi efectuată (de ez. In cazul
persoanelor cu imunitate diplomatică sau poate fi aplicată numai cu respectarea
unor condiţii).
Spre exemplu art. 27 alin. (2) al Legii cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază
de Stat stabileşte că reţinerea colaboratorului Serviciului în timpul exercitării
obligaţiilor de serviciu, aducerea forţată, examinarea corporală precum şi al
mijloacelor de transport folosite de el, se admit numai în temeiul unei hotărîri
judecătoreşti şi în prezenţa unui reprezentant al serviciului. La fel, dacă în
timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu ofiţerul de informaţie prezintă
legislaţia sau insigna de serviciu, el nu poate fi reţinut , audiat, percheziţionat şi
obiectele aflate asupra sa nu pot fi ridicate decît in modul stabilit de lege, cu
excepţia cazurilor flagrante. Sau potrivit art. 19 alin. (5) al Legii cu privire la
statutul judecătorilor, judecătorul nu poate fi reţinut cu excepţia cazurilor
flagrante. Aliniatul 6 al aceluiaşi articol prevede că în cazul bănuirii de comitere
a unei contravenţii administrative, judecătorul reţinut urmează a fi eliberat
imediat după identificare. Potrivit art. 436 al CC al RM persoana reţinută este
eliberată în cazurile în care:
- Nu s-au confirmat motivele verosimile de a bănui că aceasta a săvîrşit
contravenţia;
- A expirat termenul reţinerii;
- Lipsesc temeiurile de a fi pivată în continuare de libertate.
Alin. 3 al art. 436 al CC al RM menţionează că la liberare, persoanei reţinute i se
înmînează copia de pe procesul-verbal în care se menţionează de cine şi în ce
temei a fost reţinută, locul şi timpul reţinerii, temeiul şi timpul eliberăii.
Atît în procedura penală cît şi în cea contravenţională o persoană nu poate fi
reţinută din nou pe aceleşi temeiuri.
9
Scopu si motivele retinerii.
În principiu, în funcţie de tipul reţinerii scopurile admisibile pot fi diferite . În
cadrul uni proces penal acesta este de a aduce persoana suspectă de comiterea
unei infracţiuni în faţa unei autorităţi care va decide asupra măsurii preventive.
Într-un proces contravenţional, persoana este reţinută în cazul contravenţiilor
flagrante sau al persoanelor pasibile de a fi expulzate, pentru a fi adusă în faţa
autorităţii, care va decide asupra cauzei, sau pentru identificarea persoanei în
cazul imposibilităţii identificării persoanei în a cărei privinţă este pornit procesul
contravenţional .
Defapt într-un proces penal sau contravenţional reţinerea ar trebui să aibă loc
doar în cazurile care nu suferă amînare. Acestea pot apărea dacă sunt întrunite,
în mod cumulativ, două condiţii:
1. Necesitatea izolării persoanei din motivul că ea va putea săvîrşi şi alte
infracţiuni-contravenţii, sar putea ascunde sau ar putea înpedica examinarea
cauzei contravenţionale.
2. Imposibilitatea aplicării imediate a măsurii preventive.
Astfel, în esenţă, reţinerea este o măsură procesuală de constrîngere care poartă
un caracter de prevenire a unu comportament nedorit.
În multe cazuri sunt reţinute persoane care nu au la ele un act de identite ear ca
pretext serveşte stabilirea identităţii persoanei.
Procesul verbal cu privire la reţinere
La reţinerea persoane se încheie neîntîrziar un proces-verbal cu privire la
reţinere, în care se consemnează data şi locul încheierii, functia, numele şi
prenumele persoanei care a încheiat procesul verbal, date referitoare la persoana
reţinută, data, ora, locul şi motivul reţinerii.
Procesul-verbal cu privire la reţinere se semnează de persoana care l-a încheiat
10
şi de persoana reţinută. Refuzul persoanei reţinute de a semna procesul-verbal se
consemnează în el, cu adeverirea faptului de cel puţin doi martori.
Durata reţinerii şi condiţiile privării de libertate.
Potrivit art. 435 al CC, Reţinerea nu poate depăşi 3 ore, cu excepţia cazurilor
prevăzute de prezentul articol. Persoana suspectă de săvîrşirea unei contravenţii
pentru care sancţiunea prevede arestul contravenţional poate fi reţinută pînă la
examinarea cauzei contravenţionale, dar nu mai mult decît pe 24 de ore. Faptul
reţinerii se comunică neîntîrziat procurorului.
Persoanele care au încălcat regulile de şedere a cetăţenilor străini şi apatrizilor
în RM, regimul de frontieră sau regimul punctelor de trecere a frontierei de stat
poate fi reţinute pe un termen de pînă la 3 ore pentru încheierea procesului-
verbal sau, prin decizia instanţei de judecată, pe un termen de pînă la 72 de ore
pentru a identifica persoana şi a clarifica circumstanţele contravenţiei.
Persoanele care au comis un act huliganic nu prea grav, care a încălcat
premeditar modul de folosire a simbolurilor de stat, care au atentat la ordinea
publică în condiţiile regimului de stare excepţională, care nu execută cu rea-
vointă dispoziţiile sau cererile legitime ale procurorului, ofiţerului de urmărire
penală, ofiţerului de informaţii şi securitate, angajatului cu statut special al MAI
sau ale unei alte persoane aflate în exerc iţiu funcţiei de serviciusau al datoriei
obşteşti de asigurare a securităţii statului, de menţinere a ordinii publice şi de
combaterea a criminalităţii care le-au opus rezistenţă, i-au ultragiat aceştea ori
pe un militar, care au adresat un apel fals poliţiei, care vînd mărfuri (produse) in
locuri interzise sau mărfuri cu termenele de vînzare expirate, necalitative, fără
certificat ori fără semnul conformităţii, sau care au încălcat regulile operaţiunilor
voluntare pot fi reţinute de autoritatea competentă să examineze cauza
contravenţională.
Temeiul reţinerii contravenţionale curge din momentul reţinerii. Persoanei
11
reţinute i se asigură cel puţin condiţiile prevăzute în Codul de executare pentru
persoanele supuse măsurii arestului preventiv.
Autorităţile împuternicite să reţină persoana.
Legislaţia RM nu numeşte în mod eshaustiv, categoriile de reprezentanţi ai
ststului care pot reţine o persoană. Astfel din sensul prevederilor legii cu privire
la poliţie rezultă că oricare colaborare a poliţiei are dreptul de a reţine persoane.
Potrivit art. 433 al alin.(2) al CC al RM cauzele contravenţionale, întocmirea
procesului verbal de reţinere poate fi făcut de către colaboratorii de poliţie,
serviciului de grăniceri sau serviciului vamal, potrivit competenţei materiale
acordate de către CC.
Drepturile persoanei reţinute
Legalitatea reţinerii depinde, în mare măsură, de modul de asigurare şi de
respectare a drepturilor persoanei. Legislaţia RM consfinţeşte un ansamblu de
drepturi care au ca scop protejarea persoanei reţinute de eventualele abuzuri din
partea organelor de drep.
*Explicarea drepturilor persoanei reţinute
În conformitate cu art. 25 alin. (5) al Constituţiei RM art. 167 alin. (2) al CPP şi
art. 376 al CC, persoanei reţinute trebuie să i se aducă de îndată la cunoştinţă în
limba pe care o înţelege, drepturile sale şi motivele reţinerii, circumstanţele
faptei, încadrarea juridică a acţiunii a cărei săvîrşire îi este imputată, numai în
prezenţa unui avocat ales sau a unui avocat de serviciu care acordă asistenţă
juridică de urgenţă. Convenţia europeana pentru drepturile omului (CEDO)
prevede în articolul 5 par. 2 un drept similar. În temeiul par. 2, oricărei persoane
12
arestate trebuie să i se aducă la cunoştinţă într-un limbaj simplu non-tehnic, pe
care-l poate înţelege, motivele esenţiale de fapt şi de drept ale măsurii, pentru a-i
permite, dacă doreşte, să conteste legalitatea arestului. Din analiza jurisprudenţei
CEDO rezultă clar că este sugicient ca persoanei să i se aducă la cunoştinţă în
termeni generali, motivele arestului şi învinuirea adusă. Chiar dacă informarea
urmează a fi promptă, nu este necesar ca aceasta să aibă loc chiar la momentul
privării de libertate, CEDO va stabili în fiecare acz concret ţinînd seama de
circumstanţele specifice ale cauzei, dacă testul de promptitudine a fost respectat.
În unele cazuri, înştiinţarea despre motivele arestului, chiar şi după cîteva ore
de la reţinere, nu a fost considerată de CEDO ca fiind contrară art. 5 par. 2
CEDO. În acelaşi sens, art. 433 alin. (5) al CC prevede că persoanei reţinute i se
acordă neîntirziat posibilitatea de a comunica la două persoane, la alegerea sa,
despre reţinere. Faptul comunicării sau al refuzului de a comunica se
consemnează, contra semnătură, în procesul-verbal cu privire la reţinere.
*Deptul la tăcere
În conformitate cu art. 21 al CPP si art. 377 CC, nimeni nu poate fi silit să
mărturisească împotriva sa sau împotriva rudelor sale apropiate, a soţului, soţiei,
logodnicului sau să-şi recunoască vinovăţia. Persoana căreia I se propune să facă
declaraţii demascatoare împotriva sau a rudelor apropiate, a soţului, soţiei,
logodnicului, logodnicei este în drept să refuze de a face asemenea declaraţii şi
nu poate fi trasă la răspundere pentru aceasta.
* Dreptul de a nu fi supus torturii, tratamentului inuman sau
degradant .
Constituţia RM în art. 24 alin (2), menţionează că nimeni nu poate fi supus
torturii nici pedepselor sau tratamentelor crude , inumane ori degradante.
Potrivit art. 5 alin. (3) al CC, nimeni nu poate fi supus torturii sau tratamentelor
crude, inumane ori degradante, nimeni nu pate fi deţinut în condiţii umilitoare,
13
nu poate fi silit să participe la acţiuni procesuale care lezează demnitatea umnă.
CEDO interzice, în termeni absoluţi, tortura şi tratamentele sau pedepsele
inumane ori degradante. Spre deosebire de majoritatea normelor materiale ale
convenţiei şi ale protocoalelor nr. 1 şi nr. 4, art.3 nu conţine oprevederi care să
permită excepţii, ear conform art. 15 per. 2 , nici o derogare de prevederile sale
nu este permisă, chiar dacă este cazul unui pericol public, care ameninţă voinţa
naţiunii. Pe lîngă faptul că art. 3 CEDO interzice maltratările, el mai pune
investigarea adevărată a pretinsei maltratări şi întreprinderea de măsuri pentru a
le preveni.
* Dreptul la asistenţă juridică în timpul reţinerii
Orice persoană reţinută, în cadrului procesului penal sau contravenţional, are
dreptul la asistenţă juridică prin intermediul unui avocat ales sau care acordă
asistenţă juridică garantată de stat.
Acest drept reese implicit şi din art. 5 şi art. 6 CEDO . Astfel art. 6 par.3 litera
(c) CEDO este aplicabil în baza urmăririi penale, deoarece lipsa reprezentării în
această fază ar putea efecta echitarea intregii proceduri. Curtea a constatat că
fiind contrar art. 6 par. 3 (c) refuzul de a avea acces la un avocat în primele 48
de ore de la reţinere, cînd poliţia a efectuat interogări. Recent CEDO a stabilit că
pentru ca dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 al CEDO să fie ,,
practic şi eficient” , accesul la vocat trebuie să fie asigurat, de regulă, de la
prima audiere a persoanei reţinute, cu excepţia cazului în care poate fi justificată
limitare dreptului de acces la avocat chiar în asemenea circumstanţe, limitarea
accesului la vocat nu trebuie să afecteze negativ drepturile persoane garantate de
art. 6. În principiu, dreptul la apărare nu poate fi limitat fără posibilitatea de
remediere dacă declaraţiile incriminatorii au fost făcute de persoană în timpul
audieriii de către poliţie şi aceste declaraţii au fost utilizate pentru învinuirea
14
persoanei.
*Cînd persoana reţinută se întilneşte cu avocatul prima dată
Conform art. 433 par. (4) a CC persoanei reţinute i se comunică ne
întîrziat, contras emnătură, drepturile prevăzute la art.384, faptul comunicării
consemnîndu-se în procesul-verbal cu privire la reţinere. Art. 384 p. (c) al CC
prevede ca persoana să fie asigurată în cel mult 3 ore de la reţinere, cu
apărătorul din oficiu dacă este posibilă de sancţiunea arestului contravenţional.
Prevederele că CC sunt mai adecvate, comparativ cu prevederile art. 254 cu
privire lacontraventiile administrative (abordate la 31 mai 2009), conform căruia
persoana, care este trasă la răspunderea administrativă, avea dtreptul ,, să se
folosească în timpul examinării cauzei de asistenţă juridică a avocatului”
15
Concluzie
Instituţia reţinerii deseori este utilizată abuziv de către persoanele
autorizate să reţină. Continuă să existe situaţii de reţinere nedocumentată, deși se
pare că numărul unor asemenea cazuri este în descreștere. În același timp, cadrul
juridic și practica actuală nu prevăd suficiente pârghii pentru reducerea
numărului de reţineri abuzive și nedocumentate.
Durata legală de maximum 72 de ore a reţinerii este justificată mai degrabă de
deficienţele sistemului actual decât de necesitatea efectuării acţiunilor
procesuale. Dacă s-ar înlătura deficienţele (neajunsurile) în transmiterea rapidă
a informaţiei despre persoana reţinută, atunci durata ar putea fi micșorată, fără a
aduce prejudicii succesului identificării persoanei şi a clarificării circumstanţelor
contraventiei.
Nu toate drepturile persoanelor reţinute sunt respectate în deplină măsură.
Cel mai des sunt încălcate următoarele drepturi:
• Dreptul la cunoașterea motivelor reţinerii și explicarea drepturilor persoanei reţinute;
• Dreptul la comunicarea cu rudele / anunţarea consulatului;
• Dreptul de a nu fi supus torturii, tratamentului inuman sau degradant;
16
BIBLIOGRAFIE
Codul de procedură penală al Republicii Moldova
Codul Contravenţional al Republicii Moldova
Constituţia Republicii Moldova
Tratat de Drept Contravenţional
Chişinău-2009/ Victor Guţuleac.
http://crjm.org/files/reports/Soros.retinere.2011.pdf
http:// www.cnaa.md/files/theses/2012/21897/
elena_comarnitscaia_abstract.pdf pag.9-10.
Retinerea contraventionala- informatii-Vozian
Roman.
17