7 pasi pentru depasirea Ego-uluiDe Solarris 1. INCETATI SA VA MAI SIMTITI OFENSATI.Comportamentul celorlalti nu este un motiv pentru a va paraliza actiunile. Ceea ce vaofenseaza, va slabeste si mai mult. Cine cautata ocazii pentru a se simti ofensat, le va gasicu siguranta. Ego-ul vostru in plina actiune insista sa va convinga ca lumea nu ar trebui safie asa cum este. Apreciati viata asa cum este si nu-i judecati pe altii pentru alegerile lor !Trebuie sa actionati pentru a eradica ororile lumii care emana din identificarea masiva cuego-ul, fara sa iesiti voi insiva din starea de echilibru. A va simti ofensati inseamna a creaaceasi energie distructiva care v-a ofensat si asta va conduce catre atac, contraatac si razboi. 2. ELIBERATI DORINTA DE A CASTIGA.Ego-ului ii place sa ne categoriseasca in castigatori si invinsi. Cautarea castigului ca pe cevasigur, inseamna evitarea contactului constient cu intentia. De ce? Pentru ca in final, castiguleste imposibil tot timpul. Cineva va fi mai rapid, mai norocos, mai tanar, mai puternic si maidestept si asta va va face sa va simtiti fara valoare si insignifianti.Voi nu sunteti castigurilesau victoriile voastre. Poate ca va face placere sa concurati, si va distrati intr-o lume in carecastigul este totul, dar voi nu trebuie sa fiti acolo in gandurile voastre. Nu exista invinsi intr-o lume in care noi toti impartim aceeasi energie.Tot ceea ce puteti spune este ca intr-o zifaceti ceva la un anumit nivel in comparatie cu nivelele celorlalti. Dar maine va fi o noua zi,cu alti competitori si noi circumstante.Voi sunteti in continuare prezenta infinita intr-un corpmai batran decat ieri, cu o zi. Eliberati nevoia de a castiga, nu promovati ideeainvingatorului si invinsului. Aceasta este frica ego-ului. Daca corpul vostru nu functioneazaintr-o forma de invingator in aceasta zi, pur si simplu nu conteaza cand nu suntetiidentificati exclusiv cu ego-ul vostru. Fiti in pace si potriviti-va cu energia intentiei. Si paradoxal, desi abia observati, mai multe din aceste victorii vor aparea in viata voastra dacavoi nu veti mai alerga atat de mult dupa ele. 3. ELIBERATI NEVOIA DE A AVEA DREPTATE.Ego-ul este sursa multor conflicte si disensiuni pentru ca va impinge sa spuneti altor oamenica ei gresesc. Cand sunteti ostili, v-ati deconectat de la puterea intentiei. Spiritul creativ este bland, iubitor si receptiv; nu este furios, plin de resentimente sau tristete. Eliberand nevoiade a avea dreptate in discutiile si relatiile voastre este ca si cum i-ati declara ego-uluivostru : ”eu nu sunt sclavul tau. Eu vreau sa imbratisez bunatatea, si resping nevoia ta de aavea dreptate. De fapt, ii voi oferi acestei persoane o sansa de a se simti mai bine spunandca ea are dreptate si sa ii multumesc pentru ca mi-a aratat directia adevarului”. Candeliberati nevoia de a avea dreptate, veti fi capabili sa va intariti legatura cu puterea intentiei.Dar, amintiti-va ca ego-ul este un combatant redutabil. Am vazut oameni care au rupt orelatie numai pentru ca au insistat sa li se dea dreptate. Va sfatuiesc sa eliberati aceastanevoie a ego-ului, oprindu-va in mijlocul discutiei si intrebati-va: ”vreau sa am dreptate sausa fiu fericit?”Cand alegeti sa fiti fericiti, iubitori, spirituali, legatura voastra cu intentia este fortificata.Aceste momente va extinde noua voastra conexiune la puterea intentiei. Sursa universala vaincepe sa colaboreze cu voi pentru a crea viata pe care ati intentionat sa o traiti. 4. ELIBERATI NEVOIA DE A FI SUPERIOR.Adevarata noblete nu inseamna a fi mai bun decat altcineva. Inseamna a fi mai bun decaterai tu, decit erai ieri. Stati concentrati asupra cresterii voastre, constientizand permanent canimeni pe aceasta planeta nu este mai bun decat altcineva. Noi toti emanam din aceasi fortaa vietii creativa. Noi toti avem o misiune : de a ne realiza esenta noastra. Tot ce ne trebuie

 

 pentru a ne indeplini destinul ne este disponibil. Nimic din toate astea nu este posibil candva considerati superiori altora. Se spune, si este adevarat, ca noi toti suntem egali in fata luiDumnezeu. Eliberati nevoia de a fi superiori, observand existenta lui Dumnezeu in toatacreatia. Nu-i evaluati pe ceilalti dupa aparente, realizari, avere, sau alte caracteristici ale ego-ului. Sentimentele de superioritate va arunca departe de intentie. Faptul de a fi special ducemereu la comparatii. Se defineste printr-o slabiciunea voastra vazuta in altii. 5. ELIBERATI NEVOIA DE A AVEA MAI MULT.Mantra ego-ului este: mai mult. Nu este niciodata satisfacut. Indiferent cat de mult realizezisau castigi, ego-ul va insista ca nu este destul.Va veti gasi intr-o permanenta stare deimpotrivire. Eliberati posibilitatea de a ajunge acolo vreaodata.Totusi in realitate, deja atiajuns, si felul in care hotarati sa folositi acest moment prezent al vietii voastre este alegereavoastra. In mod ironic, cand incetati sa mai aveti nevoie de mai mult, mai mult din ceea ceva doriti incepe sa apara in viata voastra. Din moment ce v-ati detasat de nevoia de a avea,va este usor sa o pasati altora, pentru ca voi realizati acum de cat de putin aveati nevoie pentru a fi satisfacuti si in pace. Sursa universala este mereu multumita de sine, se extindeconstant si creaza viata noua, nu incearca niciodata sa-si incetineasca creatiile pentru scopulsau egoist. Creaza si elibereaza. Cand eliberati nevoia ego-ului de a avea mai mult, va uniticu acea sursa infinita a abundentei universale. Creati, atrageti catre voi, si apoi eliberati ! Nucereti niciodata sa vina mai mult la voi, daca vreti sa vina ! Ca o apreciere a tot ceea ceapare, amintiti-va o lectie importanta pe care a predat-o sfantul Francis de Assisi: ”IN OFERIRE, NOI PRIMIM”.Permitand abundentei sa curga spre si prin voi, voi va racordati cu sursa si garantati caaceasta energie va continua sa curga. 6. ELIBERATI NEVOIA DE A VA IDENTIFICA CU REALIZARILE VOASTRE.Acesta ar putea fi un concept dificil, daca voi credeti ca sunteti realizarile voastre.Dumnezeu scrie toata muzica, Dumnezeu canta toate cantecele, Dumnezeu construiestetoate cladirile, Dumnezeu este Sursa tuturor realizarilor. Va pot auzi ego-ul protestand cuvoce tare. Totusi, stati conectati la aceasta idee. Totul emana din Sursa. Voi si acea Sursasunteti unu.Voi nu sunteti acest corp si realizarile sale. Voi sunteti observatorul. Observatitotul si fiti recunoscatori pentru tot ce ati primit ! Cu cat NU aveti nevoie sa va revendicatimeritul pentru realizarile voastre, cu atat mai mult veti fi conectati cu cele sapte fatete aleintentiei, cu atat mai liberi va veti simtiti sa realizati si mai multe oportunitati vi se vor ivi.Cand va atasati de acele realizari si credeti ca voi singuri faceti toate acele lucruri parasiti pacea si recunostinta pentru Sursa. 7. ELIBERATI-VA REPUTATIA.Reputatia voastra nu este localizata in voi. Se afla in mintile altora. Asadar voi nu detineticontrolul asupra ei. Daca vorbiti in fata a 30 de persoane, veti avea 30 de reputatii.Conectandu-va la intentie, inseamna a va asculta inima si a va conduce pe baza a ceea ce vaspune vocea interioara. Daca sunteti foarte ingrijorati despre cum va vor percepe ceilalti,atunci va deconectati de la intentie si permiteti ca parerile celorlalti sa va ghideze. Acestaeste ego-ul vostru in toata ‘’splendoarea”. Este o iluzie care sta intre voi si puterea intentiei. Nu este nimic pe care sa nu il puteti face, atata timp cat sunteti conectati la Sursa si nuurmariti sa le demonstrati celorlalti cat de superiori si de priceputi sunteti. Faceti ceea cefaceti pentru ca vocea interioara este intotdeauna conectata si are recunostinta fata de sursacare o directioneaza. Stati detasati fata de rezultat si luati-va responsabilitatea pentru ceea ceva apartine : caracterul vostru. Lasati ca reputatia voastra sa fie disputata de catre ceilalti,caci ea nu are nici o legatura cu voi.Conform unei zicale:” Felul in care tu vorbesti despre mine, nu are nici o legatura cu persoana mea”.

Am intalnit zilele trecute un calugar ortodox de 85 de ani, considerat a avea har.L-am intrebat cum se produc vindecarile, ce se intampla cand cineva vine la el.”Eu, omul nu ma gandesc ca as avea ceva de facut, eu ma deschid si las Sfantul Duh sa curga prin mine.Nu intreb niciodata omul de ce a venit la mine,ce problema are, ii simt doar sufletul cat de greu ii este, si apoi ma rog.Atat fac- ma rog impreuna cu el.Si ii spun ca este o mare bucurie atunci cand doi se strang in numele Lui ca atunci si El este cu noi.Pentru mine este o binecuvantare cand cineva imi deschide usa chiliei. Eu nu privesc omul intrand la mine ci pe Dumnezeu in om patrunzand in chilie.La sfarsit simt cum omul este mai usor, mai senin. Eu nu trebuie sa stiu ce greutate purta el, Dumnezeu stie, imi pastrez doar sufletul deschis si ma rog din toata inima mea. Deci totul este rugaciunea noastra catre Dumnezeu, uneori ii tin mainile in ale mele, alteori le pun pe crestetul capului.Uneori simt ca este nevoie sa mai vina, alteori stiu ca lucrarea s-a facut. Si miracolul pentru mine nu il numesc vindecare, il numesc trezirea omului in Dumnezeu.” L-am intrebat de ce intr-o multime agitata, tensionata, nervoasa imi era mai greu sa ma rog si mi-a raspuns :“Atat timp cat il privesti pe Dumnezeu ca fiind in afara ta, o sa si gasesti motive tot in afara ta. Cauza nu sunt cei din jur  ci cum il privesti tu pe Dumnezeu .Daca ai credinta nestramutata ca El este in tine, realizezi ca nimeni nu poate sta intre tine si Dumnezeu. Ca sa te rogi cobori in tine, inchizi ochii si in inima ta o sa gasesti linistea. Acolo te asteapta Dumnezeu. Mintea este prima care fie se deschide si prin gandurile tale ii lasa pe El sa se manifeste in tine, sau tot mintea este cea care te impiedica. Mintea țese labirinturi si uneori se pierde in propria ei tesatura.Daca lasi iubirea din inima ta sa iti scalde mintea, o sa vezi cum gandurile tale isi gasesc singure drumul catre Cer.” L-am intrebat de ce se agitau, se luptau oamenii ca sa ajunga sa ia Lumina:”Te lupti sa ajungi mai aproape de Dumnezeu cand ai o teama in tine, o neliniste,o indoiala in ceea ce priveste relatia ta cu Dumnezeu.Atunci intotdeauna gasesti ca mai ai ceva de facut, nu ai facut destul, mai exista inca  si acel ceva o sa iti aduca apropierea, si cauti si cauti neincetat.Dar daca te opresti din zbucium, din framantare, din cautare, iti dai voie sa il descoperi in tine.Poti trai o intreaga viata preocupat sa il cauti in afara ta, dar nu cauti unde trebuie.Lupta exterioara este un semn al luptei din sufletul acelor oameni,aspiratia lor, nazuinta lor, cautarea lor, si acela e modul in care o reflecta.” L-am intrebat cum dupa ore petrecute in picioare, intr-o pozitie in care nu puteai nici sa te intorci, el nu dadea nici un semn de oboseala si nu numai aceasta, in jurul lui oamenii erau foarte linistiti, calmi.Raspandea o vibratie de pace in jur care linistea multimea.   “Oboseala vine din lupta fiintei cu viata. Cand te opui vietii, judecand,

criticand, maniindu-te, pierzi viata din tine si obosesti, si este si normal pentru ca mergi contra curentului. Iubirea este curgerea vietii. Pacea, linistea, se obtin cand lasi viata sa curga prin tine si nu mai opui rezistenta la ceva”. Si m-a intrebat:”ai obosit vreodata in timp ce te bucurai, in timp ce iubeai, in timp ce te rugai?Atunci te lasai purtata de curgerea vietii, nu opuneai rezistenta. Atunci te deschideai prin inima. Obosesti cand cauti cu mintea, inima nu te oboseste vreodata. Si mintea cauta neincetat, mereu gaseste altceva de care sa se agate, dar in esenta mintea isi cauta linistea.Deci lupta nu este intre noi si cei din jur, sau intamplarile din viata, ci este intre noi si noi, acea lupta interioara este cea care epuizează.”   L-am intrebat cum poti sa iesi din aceasta zbatere, pendulare:“Nu trebuie sa te zbati ca sa iesi, pentru ca te afunzi si mai rau. Si vine o vreme cand intelegi ca nu e necesar sa te zbati, ca totul se intampla de la sine, intelegi ca viata curge lin, nu este o stradanie. Lupta are loc pana cand se coboara aceasta intelegere, aceasta pace. Nu fugi dupa Dumnezeu, stai linistit si lasa-l sa se exprime prin tine”.  L-am intrebat cum a ajuns el la aceasta stare de pace, in opinia mea de iluminare, si mi-a spus ca s-a rugat catre Dumnezeu sa il lumineze ca sa poata darui la cei din jur, dintr-o credinta ferma ca cererea sa este auzita si indeplinita, si apoi s-a lasat purtat de valurile vietii, s-a deschis si i-au venit rugaciunile pe care le simtea cu sufletul.Nu s-a indoit nici un moment si rugamintea sa la Dumnezeu era sa ii dea acest har de a darui atat timp cat traieste pe acest pamant. Acesta considera ca fiind cea mai mare binecuvantare, bogatia inimii. I-am spus ca in opinia mea biserica s-a indepartat de credinciosi, a pierdut legatura,si intr-un fel a interupt legatura intre Cer si Pamant, in conditiile in care ei aveau puterea sa o consolideze.“Biserica este o institutie alcatuita tot din oameni.Si omul s-a indepartat de aproapele sau. Si aceasta din teama.Teama de a nu se pierde invataturile, de a le pastra nealterate,din frica aceasta si-au concentrat atentia doar pe invatatura si au uitat de ce este mai important-cei carora li s-a adresat Christos prin invataturile sale.Iisus nu a vorbit ascuns, doar Apostolilor, el a iesit in lume. Dar si in Biserica sunt oameni si oameni.Ce poti face tu ca om este sa studiezi Cuvantul Intemeietorului, sa il simti, sa citesti si sa alegi acele rugaciuni pe care le simti cu Sufletul, pentru ca daca doar le rostesti fara suflet, ele sunt doar sunete goale.Prin rugaciune omul se inalta prin Cuvant care este fapta, prin gand si prin traire.Acestea trei trebuie sa mearga impreuna ca sa te inalte.Nu e datoria noastra sa ii judecam pe

semenii nostri, asa scrie si in carti sa nu judecam, noi folosim piatra de temelie, invatatura si ne gasim singuri calea prin care vorbim cu Dumnezeu.” Mi-a spus ca este foarte important sa ascult tacerea.”Cauta tacerea, nu urmari sirul cuvintelor mele,asculta-l pe Dumnezeu in tacerea mea.”Si de cate ori se oprea din vorbit, stateam cu ochii inchisi si auzeam, simteam sunetul unui falfait de aripi, si vedeam ca un glob imens de lumina deasupra capului lui.   Aceasta fiinta se adresa cu un respect deosebit pentru toti cei din jur, cu  veneratie, l-am intrebat ce simte el cand vorbeste cu un om:“Eu cand vorbesc cu un om, il privesc pe Sfantul Duh in el.Sa fii lipsit de respect la adresa unui om este ca si cum ai fi lipsit de respect in fata tronului lui Dumnezeu.Nu e suficient sa il vezi pe Dumnezeu intr-un inger sau in Fiul Sau, uita-te in jur si descopera-l aici.Rosteste fiecare cuvant cu respect, rar, nu te grabi sa vorbesti.Cuvintele sunt alcatuite din Duhul Sfant, si cand vorbesti cu un om, vorbeste rar si cu respect, stiind ca in acel moment Duhul Sfat se manifesta prin tine in lume. Lasa ca fiecare cuvant sa vina din sufletul tau, simte-l inainte sa il rostesti, doar asa el va atinge sufletul celui caruia i te adresezi.Ceea ce spui tu daca este lipsit de lumina sufletului tau va trece intr-un cotlon al mintii, si mintea va uita, daca ceea ce rostesti vine din suflet, acel om va pastra in sufletul lui nu ceea ce eu sau tu am rostit, ci amintirea bucuriei sufletului lui.”  La plecare doream din suflet sa ii daruiesc ceva, nu stiam ce, ma framantam, si mi-a raspuns la intrebarea mea nespusa spunandu-mi sa fac asupra lui semnul crucii si sa il binecuvantez.Ma gandeam cum pot eu omul sa fac acest gest asupra lui aflat parca in aceasta lume dar neapartinand ei si  mi-a explicat:”cand faci ceva cu toata inima lasi puterea celesta a Sfantului Duh sa coboare prin tine, omul nu binecuvanteaza cu puterea omului ci cu cea a Duhului, si in fata Sa toti suntem egali.”  TERAPIA IERTARII In urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica cu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave in sectia bolnavilor psihici care comisesera crime abominabile. Violenta acestora era atat de mare incat, desi purtau catuse la maini si la picioare, personalul medical se simtea serios amenintat de acestia, iar cei mai multi psihologi clinicieni obisnuiau sa-si dea demisia dupa aproximativ o luna de lucru cu acest gen de pacienti. In ciuda avertismentelor colegilor bine intentionati, care incercau sa-l convinga sa nu

lucreze intr-un astfel de loc, fiindca asta echivala cu o sinucidere in plan profesional, dr. Haleakala Lew Len a acceptat totusi postul. Si atunci au inceput sa apara miracole. Dupa numai cateva luni, s-a dovedit ca in cazul multora dintre acesti pacienti nu mai era nevoie de catuse. Dozele medicatiei au scazut simtitor la majoritatea pacientilor si chiar s-au sistat in cazul unora. Dupa patru ani, pavilionul a trebuit sa fie inchis din lipsa de… pacienti violenti.

Partea cea mai interesanta este ca in acesti patru ani dr. Len nu a vorbit cu nici unul dintre temutii sai pacienti. Mai mult, nici macar nu i-a vazut! Cerintele sale la ocuparea postului de psiholog clinician au fost de a i se oferi un birou si acces la dosarele criminalilor spitalizati. Tot ce a trebuit sa fac a fost sa lucrez asupra propriei mele persoane, a declarat ulterior dr. Len. Daca vrei sa vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poti face vindecandu-te pe tine."

In prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul carierei sale, folosind aceasta metoda pe mii de persoane, lucrand inclusiv cu grupuri din cadrul unor organizatii internationale prestigioase, precum UNESCO si Natiunile Unite. Dr. Len detine un doctorat in psihologie obtinut la Universitatea din Iowa, Statele Unite, dar el atribuie remarcabilul sau succes ca psiholog clinician, practicilor de vindecare traditionale invatate de la Morrnah Nalamaku Simeona, o femeie kahuna.

Cine sunt kahuna? In hawaiiana, huna se traduce prin secret, iar kahuna prin pastrator al secretului, expert, magistru. Daca vreti, kahuna reprezinta echivalentul mesterului in sistemul de bresle medieval. Orice meserie, arta sau mestesug avea proprii sai kahuna. Termenul a devenit insa cunoscut ca echivalent al samanului, vraciului, preotului. Legendele abunda in descrierea puterilor acestor kahuna, capabili sa realizeze vindecari miraculoase, sa influenteze vremea, sa mearga pe carbuni incinsi, sa-si atraga prosperitatea etc.

Morrnah Nalamaku Simeona s-a numarat printre ultimii kahuna veritabili dinHawaii, fiind numita oficial in 1983 de catre autoritati drept o comoara vie a Hawaii-ului (living treasure of Hawaii). Ea a infiintat Foundation of I, o organizatie nonprofit, menita sa raspandeasca filozofia si practicile psihologice ale vechilor kahuna, inainte ca acestea sa se piarda. Metoda traditionala invatata de dr. Len de la Morrnah Simeona si aplicata cu succes la Spitalul de Stat din Hawaii si nu numai, poarta denumirea de ho'oponopono, care s-ar putea traduce prin a indrepta lucrurile, a corecta o eroare.

Metoda este extraordinar de simpla, atat de simpla, incat mintea noastra, fascinata de complex si maestra in a complica, masiv si inutil, lucrurile, are impulsul de a o respinge imediat. Pe de alta parte, in ciuda simplitatii ei, metoda are la baza principiile huna, care sunt destul de greu de acceptat de noi, cei crescuti in spiritul respectului pentru rational si stiintific.

Lumea este o reflectare a gandurilor noastre. Asemeni lui Buddha, vechii kahuna considerau ca noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se intampla in viata noastra reprezinta o consecinta a gandurilor noastre.

In cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se intampla in interiorul nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa cautam cauza in noi insine, nu in factorii exteriori.

• Daca o persoana ne agreseaza, este util sa ne amintim ca ceilalti sunt o oglinda pentru noi si ca agresivitatea respectivei persoane nu este decat proiectia in exterior a propriei noastre

agresivitati refulate.

• Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pe care il ocupam, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce noi insine gandim in sinea noastra despre noi.

• Daca ne imbolnavim, este bine de stiut ca, pentru kahuna, trupul este o casa pentru ganduri: cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui gand, intr-o eroare de judecata. Nu-i nimic in neregula cu erorile de judecata, declara cu umor dr. Len. Te pot omori, asta-i tot.

 In viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile asemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija ce ganduri plantam in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea ce am semanat. Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala pot fi corectate, lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutor in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai relevante decat cele pe care le poti obtine singur, cautand in tine insuti, sustine Morrnah Simeona.

Pentru kahuna, circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de constiinta. Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau esecul nostru ori al celor din jurul nostru reflecta nivelul de constiinta la care am ajuns.

Daca nivelul nostru de constiinta se modifica, circumstantele exterioare se schimba rapid, iar nivelul de constiinta poate creste semnificativ, daca ne asumam responsabilitatea pentru tot ce se intampla in viata noastra, pentru tot ce se intampla in jurul nostru.

Vindecarea ori schimbarea incepe cu asumarea responsabilitatii. Ce inseamna sa ne asumam 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se intampla in viata noastra? Inseamna sa accepti faptul ca tu insuti – si nimeni altcineva – esti creatorul tuturor evenimentelor pe care le traiesti, afirma dr. Len, constient ca declaratia sa poate fi socanta sau chiar revoltatoare pentru majoritatea oamenilor.

O idee foarte greu de digerat, intr-o societate in care ne-am obisnuit sa ne gasim scuze la tot pasul, sa dam vina pe altii pentru ce nu merge in viata noastra, sa cultivam asiduu o mentalitate de victima. Mai mult, aceasta idee este greu de acceptat si de catre persoanele considerate supraresponsabile. Caci una este sa iti asumi responsabilitatea propriilor actiuni si alta este sa iti asumi responsabilitatea pentru actele violente ale unor oameni cu care nu ai avut nimic de-a face si cu care singura legatura pe care o ai este ca locuiti impreuna in acelasi oras. Multi psihologi ar spune ca o astfel de gandire nu face decat sa ne culpabilizeze in mod excesiv.

TERAPIA IERTARII – II ... Accesul la miracol si, implicit, la supraconstient nu este posibil decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea, prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta – starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal – viata noastra se poate schimba radical.

Nu va faceti probleme. Intreaga lume este creatia ta si acest lucru trebuie luat ad litteram, afirma dr. Len. Actele violente ale acelor criminali bolnavi psihic din Spitalul de Stat din Hawaii erau responsabilitatea lui, doar pentru faptul ca acestia aparusera in viata sa.

Problemele lor erau creatia sa si, de aceea, tot ce a trebuit sa faca pentru a-i vindeca a fost sa lucreze asupra lui insusi, sa stearga el insusi gandurile care le-au generat. Exagerare dusa la extrem, am putea spune, chiar daca descoperirile recente din fizica cuantica par a conduce la aceleasi concluzii. Asta inseamna ca daca copiii nostri au o problema de sanatate, ceva din noi a produs acea problema; daca partenerul de afaceri ne trage pe sfoara, noi am facut ca acel lucru sa se petreaca; daca sotul ori sotia ne inseala, noi am atras asta.

Pare absurd. Totusi, evenimentele din viata noastra actualizeaza amintiri, tipare de actiune trecute si reactii ciudate. La urma urmei, toti am experimentat reactii care ne-au surprins si pe noi, si pe cei care ne cunosteau foarte bine – reactii in care parca nu eram noi insine, nu-i asa? Daca te confrunti cu o problema, o situatie limita, un necaz, o suferinta, intrebarea pe care trebuie sa ti-o pui automat este: ce anume din ceea ce se intampla in mine a generat sau a atras aceasta problema? Apoi trebuie sa stergi gandurile care au produs respectiva problema.

Dar cum putem sti care ganduri au creat-o? Nu va faceti probleme, spune dr. Len. O parte din voi stie. Trebuie doar sa-i dati permisiunea sa o faca."Cand judec o persoana, acea persoana devine un "prizonier al gandurilor mele".

Cream lumea prin gandurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o metafora. Este o realitate. In viziunea lor – care e comuna cu cea a tuturor religiilor – Dumnezeu a creat fiinte perfecte, dar noi nu mai putem sa vedem acest lucru, fiindca intre ceea ce exista in realitate si ceea ce vedem se interpune gandul.

Noi nu mai vedem ce exista in realitate, noi nu ne vedem decat propriile ganduri. Lumea este ceea ce credem ca este, afirma Serge Kahili King, doctor in psihologie si o autoritate internationala in materie de huna. Psihologia moderna tinde sa ajunga la aceleasi concluzii, de vreme ce afirma ca oamenii nu reactioneaza la evenimentele in sine, ci la propria lor perceptie asupra evenimentelor. Mai mult, studiile arata ca oamenii tind sa se conformeze perceptiilor altor oameni. Altfel spus, daca spunem in mod repetat unui copil ca este rau, el va ajunge sa se comporte ca atare. Daca unui angajat i se lauda in mod repetat performantele, chiar daca acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge sa lucreze din ce in ce mai bine.

In limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprima in felul urmator: daca eu gandesc intr-un anumit fel despre o persoana, acea persoana devine un prizonier al gandurilor mele. Asta inseamna ca el tinde sa se conformeze perceptiei mele si, mai devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel incat sa-mi confirme perceptia despre el. Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinta a ceea ce gandesc despre ea si trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corecta vizavi de o alta persoana.

Daca este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezinta erorile noastre de gandire. Asa stand lucrurile, atunci poate ca nu ar trebui sa ne mire foarte mult ca dr. Len si-a vindecat pacientii, lucrand doar asupra lui insusi.

Ce a facut exact doctorul Len pentru a-si vindeca pacientii? Am repetat incontinuu: Imi pare rau. Te rog, iarta-ma, a declarat senin dr. Len. Asta-i tot.

De-a dreptul socant! Banuiesc ca doctorului Len ii place sa socheze, sa surpinda printr-o lovitura puternica si neasteptata, rutina noastra mentala. El spune ca oamenii, in special vesticii, gandesc prea mult. Mai exact, sunt prinsi in rutina unor programe care ruleaza inconstient. Contrar a ceea ce gandim noi, el sustine cu tarie ca intelectul nu poate rezolva

problemele. Cred ca Einstein ar fi fost de acord cu el, din moment ce a declarat ca "o problema nu poate fi rezolvata la nivelul de gandire care a generat-o".

CERE-TI IERTARE

De aceea, nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti la nivel fizic, emotional, mental etc., apoi sa incepi sa iti purifici gandirea care a atras-o, printr-un proces de cainta si iertare.” Te rog, iarta-ma ca te-am facut prizonierul gandurilor mele si fiindca, prin negativismul gandurilor mele, ti-am influentat in mod distructiv comportamentul” . Asa este in crestinism: ruga trebuie precedata de cainta si de cererea iertarii. Asta este ceea ce poate face constientul: sa se caiasca si sa ceara iertare. Restul este treaba supraconstientului, el este armonizatorul, vindecatorul. Suntem prizonierii propriei minti si nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte – temnicerul insusi.

Cum te poti ajuta in viata de zi cu zi?

 Acest proces poate fi folosit in cele mai diverse situatii: cand suntem bolnavi, cand cineva apropiat este bolnav, cand ne confruntam cu probleme profesionale, financiare, sentimentale etc.

Daca problema tine de sanatate, atunci putem spune corpului: Imi pare rau ca ti-am facut rau prin gandurile mele negative. Te rog, iarta-ma. Si repetam acest lucru cu sinceritate, pana problema dispare.

Daca copilul are probleme la scoala, putem repeta mental: Imi pare rau ca ti-am creat aceste probleme prin gandurile mele. Te rog, iarta-ma . Este esential ca trairea sa fie autentica, iar cererea de iertare sa fie pe deplin sincera. Consecinta imediata este un sentiment de iubire, iar dr. Len si Morrnah Simeona declara ca acesta este un semnal ca vindecarea a inceput.

Probabil ca, la o prima citire, vei respinge aceste lucruri, pe motivul ca sunt prostii, povesti de adormit copiii. Dar kahuna afirma ca supraconstientul este receptiv tocmai la limbajul de copil, ignorand formularile savante. Interesant este ca psihanaliza a ajuns la o concluzie asemanatoare: interpretarile pretentioase, destepte, intelectualizate nu ajung la pacienti. Accesul la miracol, si implicit, la supraconstient nu este posibil, decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta – starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal – viata noastra se poate schimba radical: renuntam la a ne complica viata inutil si ne redobandim bucuria de a trai, devenim mai creativi, ne adaptam mai suplu si mai eficient schimbarilor; iar calitatea relatiilor noastre se imbunatateste semnificativ.

IN LOC DE CONCLUZIE

Un medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira Byock, a lucrat foarte mult cu bolnavi in faza terminala si a descris experientele si concluziile sale in doua carti devenite best-seller- uri. Una dintre ele se numeste The Four Things that Matter Most (Cele ce patru lucruri, care conteaza cel mai mult) si se refera la cele mai frecvente declaratii pe care bolnavii le fac celor apropiati, pe patul de moarte. Acestea sunt:

IMI PARE RAU

IARTA-MA

TE IERT

MULTUMESC

TE IUBESC

Dr. Ira Bylock considera ca nu trebuie sa ajungem pe patul de moarte pentru a folosi aceste declaratii care, in opinia sa, au un potential imens in a ne vindeca relatiile si in a ne transforma profund viata.

FRAZELE CARE TREBUIE REPETATE, VIZUALIZAND PERSOANA CAREIA II CEREM IERTARE.

ESTE SUFICIENT, dar trebuie spus din suflet, cu convingere si cu profunda dorinta de a ierta persoana respectiva.

Te rog, iarta-ma ca te-am facut prizonierul gandurilor mele.

Imi pare rau ca ceva din mine a creat acest lucru in tine.

Imi pare rau.

Te binecuvantez si te las sa pleci.

Te iubesc.

Cu această formulă un psiholog a vindecat sute de pacienţi extrem de violenţi internaţi la Spitalul de Stat din Hawai. Ihaleakala Hew Len a fost numit şef de secţie de Departamentul de Stat pentru Sănătate din Hawai. Era o unitate de siguranţă maximă în care erau internaţi pacienţii care aveau la activ crime, violuri, abuz de droguri, jafuri şi agresiuni împotriva altor oameni. Dr Hew Len a aplicat timp de trei ani "terapia Iertării" sau Ho’ponopono, fără să interacţioneze direct cu pacienţii. El avea fişele tuturor în faţă şi lucra cu fiecare pe rând. Dacă avea fişa lui John, să zicem, care făcuse o crimă odioasă, dr Len repeta neîncetat: "Te iubesc, John. Te rog, iartă-mă. Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat în mine şi ţi-a creat problema aceasta. Mulţumesc"!

Rezultatele au fost spectaculoase; comportamentele violente ale bolnavilor au dispărut, făcând loc comunicării, comuniunii paşnice şi activităţilor comune a pacienţilor şi a angajaţilor. Până atunci, personalul spitalului nu rezista să lucreze acolo, căci era continuu agresat, iar pacienţii se agresau între ei de aşa natură, încât erau legaţi şi izolaţi. "Ce am făcut eu ca şef de secţie? Am aplicat practica identităţii Ho’ponopono ca metodă de căinţă, iertare şi transformare pentru tot ce se petrecea în jurul meu, pentru tot ceea ce percepusem înainte drept probleme, pentru ceea ce percepeam atunci ca o problemă şi pentru ceea ce mi s-a părut a fi problemă după ce nu am mai lucrat în secţia respectivă. Nu am făcut nici o şedinţă de consiliere cu pacienţii mei. Mi-am asumat responsabilitatea totală pentru a mă purifica de tot ce îmi cauza probleme ca şef în secţia respectivă", mărturiseşte dr Len în cartea lui Joe Vitale, "Zero

Limite" (această carte este o sursă excelentă de însuşire a metodei de vindecare practicată de dr Len).

Am avut şi eu şansa minunată de a participa la un seminar al doctorului Hew Len la începutul anului trecut. Pentru că dr Len este o prezenţă rară, este şi una mult dorită în lumea întreagă; o mulţime de oameni, din nenumărate ţări ale lumii, cum ar fi Germania, Franţa, Elveţia, Danemarca, Anglia etc., au venit la acel seminar. Aş putea spune că s-a creat atunci un regal de iubire şi lumină, pentru care sunt şi acum recunoscătoare. Înainte de a-l întâlni în carne şi oase, înainte de a intra în substratul adânc al "terapiei iertării" prin nenumăratele instrumente de lucru, între care unele inaccesibile publicului larg, mă îndoiam că dr Len era real. ştiam de câţiva ani despre "terapia iertării", o aplicam adesea, dar uneori mă întrebam dacă nu era o invenţie spectaculoasă, bună să circule pe internet. Întâlnirea fizică pe care am avut-o cu dr Len mi-a spulberat îndoiala şi mi-a arătat din nou că iubirea este o putere transformatoare, iar iertarea ne duce cu paşi mari şi decisivi către iubire...

"Terapia Iertării" spune că suntem responsabili sută la sută pentru toate problemele care apar în viaţa noastră. Ea ne ajută să ajungem la punctul zero sau în acel loc din noi în care putem avea încredere deplină în Dumnezeu. Spunând "te iubesc; te rog, iartă-mă" pentru orice problemă din viaţa noastră, purificăm amintirea sau programul mental pe care-l împărtăşim cu alţi oameni şi care ne creează problemele. Dumnezeu ne iubeşte necondiţionat, dar noi nu putem înţelege, conştientiza, nici percepe intelectual iubirea aceasta, tocmai pentru că amintirile vin şi revin continuu sub forma problemelor. Problemele sunt amintiri care revin sau programe mentale, care se purifică prin iubire şi iertare, implicit prin asumarea totală a responsabilităţii. Exprimându-ne dragostea faţă de Dumnezeu, amintirile se şterg dacă acesta-i destinul lor (Dumnezeu le şterge), iar problemele dispar. Terapia iertării este, altfel spus, declaraţia noastră de dragoste pentru Dumnezeu. Când cerem iertare, acceptăm că suntem responsabili sută la sută pentru problemele noastre, deci ne recunoaştem şi libertatea de alegere sau liberul arbitru. Formula "te iubesc; te rog, iartă-mă" purifică amintirile pe care le împărtăşim cu alţi oameni şi care ne creează problemele vieţii. Atunci când purificarea se produce, funcţionăm prin inspiraţie mai mult decât prin intelect, iar asta înseamnă că nu ştim neapărat ce vom face mâine, dar ştim în fiecare moment să facem ceea ce trebuie. "Noi suntem conştienţi de zece informaţii, dar restul de zece milioane rămân inconştiente. Asta înseamnă că, de fapt, habar nu avem ce facem dacă ne bazăm doar pe informaţia conştientă", spune dr Len. Iar remediul pentru neştiinţa noastră rămâne dragostea pentru Dumnezeu, manifestată prin formula purificatoare "Te iubesc, te rog, iartă-mă"!