Cuprins

CUPRINS ............................................................................................................ 1ARGUMENT........................................................................................................ 2

CAPITOLUL I SISTEME DE OPERARE ..........................................................................4

1.1Utilizare...................................................................................... 4 1.2Aplicatii.......................................................................................4

1.3Drivere........................................................................................ 4 1.4Virusi...........................................................................................5

CAPITOLUL II RETELE DE CALCULATOARE

2.1.1 Evolutia retelelor ...................................................................6 2.2.1 Bazele lucrului in retelele de calculatoare............................13

2.3.1 Componente Hardware..........................................................13

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................16

1

Argument

Am ales această temă de proiect intitulată: REŢELE DE CALCULATOARE ŞI SISTEME DE OPERARE deoarece are o deosebită importanţă atât în industrie cât şi în viaţa de zi cu zi.

Reţelele de calculatoare sunt foarte complexe din punct de vedere constructiv, dar sunt practice şi utile.

În ziua de astazi în multe procese şi domenii fie că sunt industriale sau de altă natură au fost introduse reţelele de calculatoare şi sistemele de operare datorită numeroaselor beneficii de comunicare şi nu numai pe care acestea le oferă.

Reţelele de calculatoare şi sistemele de operare trebuie să prezinte siguranţă în funcţionare dar şi randament

Dezvoltarea tehnicii prin introducerea reţelelor şi sistemelor de operare în informatică, cât şi in automatizare a devenit azi o ramură indispensabilă a intregii industrii

Mai mult chiar întreaga noastră viaţă este influenţată direct sau indirect de această dezvoltare inevitabilă. Am mai putea concepe o viaţă în care să lipsească calculatorul, internetul, telefonul ?. In principal comunicarea dintre noi.

Elevii au avut acces la informaţii de actualitate asupra unor materiale, aparate şi dispozitive folosite în domeniul informaticii şi automatizarilor. Cunoştinţele teoretice şi practice dobandite au oferit cadrul necesar pentru realizarea lucrarii cu tema: REŢELE DE CALCULATOATE ŞI SISTEME DE OPERARE in scopul dobandirii atestatului.

2

Capitolul ISisteme de operare

Pentru echipamentele de lucru de tip PC (Personal Computer) bazate pe familia de microprocesoare Intel sau clone ale acestora există urmatoarele sisteme de operare mai cunoscute:

a) MS-DOS: produs de Microsoft si a ajuns la versiunea 6.22. Dispune de o interfaţă alfanumerică şi comunică cu utilizatorul prin intermediul comenzilor introduse de la tastatură.

b) MS Windows 95 sau Windows 98: produs de Microsoft, dispune de o interfaţă grafică şi comunică cu utilizatorul prin elemente vizuale, manipulate cu ajutorul mouse-ului, poate fi utilizată tastatura, dar manevrarea este foarte greoaie.

c) MS Windows NT: produs de Microsoft, dispune de o interfata grafică şi comunică cu utilizatorul prin elemente vizuale, manipulate cu ajutorul mouse-ului. In absenta mouse-ului, poate fi utilizată tastatura, dar manevrarea este foarte greoaie. Ofera mai multe facilităţi faţă de Windows 9x, iar cerinţele hardware sunt mai pretenţioase. (9x este 98 sau 95).

d) OS/2: produs de IBM dispune de o interfaţă grafică si comunică cu utilizatorul prin elemente vizuale, manipulate cu ajutorul mouse-ului. In absenţa mouseului, poate fi utiilizată tastatura, dar manevrarea este foarte greoaie.

e) Windows XP produs de Microsoft pentru utilizarea pe calculatoare personale sau de business, laptopuri şi centre media. Literele "XP" provin de la cuvântul englez experience (experienţă).

f) Windows Vista produs de Microsoft si a fost lansat în noiembrie 2006 pentru firme şi parteneri de afaceri iar în ianuarie 2007 a fost lansat pentru utlizatorii obişnuiţi. sute de facilităţi noi, cum ar fi o interfaţă grafică modernă şi un stil vizual nou, Windows Aero, tehnologia de căutare îmbunătăţită, noi unelte multimedia, precum şi sub-sistemele complet remodelate de reţea, audio, imprimare şi afişare. Windows Vista este comercializat în 35 de versiuni lingvistice, între care şi una în limba română.

g) Windows 7 un sistem de operare produs de compania Microsoft pentru utilizarea pe calculatoarele personale de tip PC, inclusiv cele utilizate în domeniul afacerilor, pe desktop-uri, laptop-uri, tablet PC-uri, netbook-uri şi PC-uri de tip Media Center Edition. Data de punere pe piaţă a fost 22 octombrie 2009, la mai puţin de trei ani de la lansarea sistemului anterior Windows Vista. Spre deosebire de predecesorul său Vista, Windows 7 se doreşte a fi o actualizare a lui, cu scopul de a fi pe deplin compatibil cu driverele, aplicaţiile şi echipamentul cu care acesta a fost deja compatibil.

h) Linux este unul dintre cele mai cunoscute exemple de Software liber şi dezvoltare de software Open source. Termenul Linux se referă la nucleul

3

Linux, dar este folosit în mod uzual pentru a descrie un întreg sistem de operare pentru calculatoare, compus din nucleul Linux, biblioteci software şi diverse unelte. Este folosit pe calculatoare de tip personal, pe supercomputere, dar şi pe sisteme încapsulate , cum ar fi unele telefoane mobile sau recordere video. Iniţial dezvoltat şi utilizat de către programatori voluntari, Linux a câştigat suportul industriei IT şi al marilor companii ca IBM, Hewlett-Packard, Dell, Sun Microsystems, Google, Novell sau Nokia, şi a depăşit ca folosire versiunile proprietare de Unix. Analiştii atribuie succesul sistemului faptului că este independent de furnizor, implementarea are un cost scăzut, iar securitatea şi fiabilitatea sistemului sunt considerate de către specialişti drept foarte bune. Instalarea programelor noi se poate face fie prin compilare directă, fie prin intermediul pachetelor, care verifică existenţa şi disponibilitatea altor programe necesare pe sistem înainte de a instala noul program.

In funcţie cu echipamentul de calcul si facilitaţile pe care le dorim, alegerea sistemului de operare care să răspundă cerinţelor noastre de lucru. Sistemul de operare este livrat pe dischete sau CD-ROM şi se instalează înainte de prima utilizare a calculatorului. Este primul care se îincarcă in memorie si preia controlul asupra echipamentului. În momentul în care un echipament de calcul este pus sub tensiune are loc automat procesul de incărcare al sistemului de operare, process care se numeşte bootare.

1.1 Utilizare Sunt programe cu scop utilitar care ajută la administrarea, îintreţinerea si

depanarea echipamentelor de calcul Şi a sitemelor de operare.Exemple: Disk Defragmenter, Scan Disk, Explorer, System Monitor, Caracter

Map.

1.2 AplicaţiiO aplicaţie este tot un program destinat unui anumit scop, pentru a fi utilizat

intr-un domeniu de activitate si care se cumpară separate de sistemele de operare.Exemple: programe de contabilitate, gestiune, facturare, programe pentru

procesarea textelor (Word, Wordperfect, Write); programe pentru proiectare.

1.3 DrivereSunt programe scrise special pentru a facilita comunicaţia echipamentului de

calcul cu perifericele sale. De exemplu, pentru a putea tiparii la imprimanta nu este suficient sa o cuplăm fizic la calculator; este necesar ca sistemul de operare să ştie cum sa comunice cu ea şi în acest scop se utilizează un driver specific imprimantei respective. Acest lucru este valabil si pentru alte echipamente

4

periferice care se conectează la echipamentele de calcul: mouse, scanner, CD-ROM.

1.4 ViruşiiReprezintă o categorie aparte de programe ce au în general scopul de a face

inutilizabile datele stocate pe calculator. Există mai multe topologii de viruşi si pentru a contracara acţiunea acestora au aparut pe piaţă programe antivirus, care detectează virusii si eventual îi şterg sau ii dezactivează. Marele dezavantaj al programelor antivirus constă in faptul că în general pot detecta si distruge viruşii cunoscuţi si derivatele acestora. Cum zilnic apar noi viruşi este puţin probabil ca un program antivirus să-i poată detecta pe toţi. Răspândirea viruşilor se poate realiza astfel:

- prin intermediul dischetelor virusate care circulă între diferite calculatoare

- pot fi preluaţi de pe INTERNET.- dacă calculatorul este cuplat într-o reţea, un virus se poate răspandi cu

uşurinţă pe toate staţiile reţelei.Sfatul cel mai bun este salvarea periodică a datelor, evitarea introducerii

dischetelor cu origine necunoscută in unitate si utilizarea mai multor programe antivirus.

5

Procesor Front

Controller de dispozitiv

Terminal Simplu

Terminal Simplu

Terminal Simplu

Terminal Simplu

Capitolul IIReţele de Calculatoare

2.1.1 Evoluţia reţelelor Reţelele au fost iniţial soluţii de conectivitate brevetate, care erau parte întegranta a unui pachet de soluţii informatice. Companiile care automatizau procesarea de date sau funcţiile de contabilitate în epoca de dinaintea calculatoarelor personale erau obligate să se adreseze unui singur comerciant pentr a obţine o soluţie la cheie. Configuraţiile tipice includeau terminale simple, care erau cablate la controllere de dispozitiv. Controllerele de dispozitiv asigurau accesul comun, sau multiplexat, la resursele de comunicare, ce asigurau conectivitatea cu sistemele mainframe. Aceste resurse de comunicare erau reunite într-un procesor front-end (FEP) al sistemului mainframe. FEP permitea mai multor resurse să partajeze un singur canal către mainframe. Datorită diferenţelor dintre viteza de intrare/ieşire si viteza procesoarelor sistemului mainframe, această soluţie (figura. 2.1.1) era cea mai eficientă din punct de vedere financiar.

Figura 2.1.1 Accesul cablat la sistemele maintframe.

Astfel, era utilizată o linie inchiriată cu lungime de bandă mică pentru tranversarea distanţei geografice pană la mainframe. În acel loc, linia inchiriată era conectată la canalul de intrare/ieşire (I/O) al sistemului mainframe.

In aceste medii, aplicaţiile software erau executate doar pe un calculator cu un unic sistem de operare. Sistemul de operare putea fi executat numai pe produsele hardware ale aceluiaşi distribuitor. Chiar şi echipamentul terminal si conexiunile la calculator făceau parte din aceiaşi soluţie integrată a unui singur producător.

6

În timpul domniei soluţiilor integrate ale unui singur producător, au apărut două direcţii de dezvoltare tehnologică, ce au schimbat cursul viitor al informaticii. În primul rând au început să apară stramoşii PC-urilor de astăzi. Aceste dispositive erau inovatoare prin aceea că plasau puterea de calcul chiar pe birou.

In al doilea rând, oamenii de ştiinţă de la Xeror Palo Alto Research Central (PARC) au încaput să caute modalitaţi de îmbunataţire a productivitaţii proprii. Au căutat in special un mijloc de îmbunataţire a partajării datelor si fişierelor între staţiile de lucru inteligente pe care le aveau. Metoda existentă de partajare a dischetelor, era problematică şi consumă timp.

Soluţia lor a fost prima reţea LAN pe care au numit-o ethernet. Aceasta era o reţea LAN rudimentară care se baza, pentru o mare parte a definirii si comportării sale, pe protocoale de nivel superior pentru inter-reţelele. Potenţialul comercial a acestei tehnologii a devenit imediat evident. Ethernetul original, cunoscut acuma ca PARV Ethernet sau Ethernet I, a fost completat de o versiune cu comportament mai bun. Această soluţie, dezvoltata de Xerox, Digital şi Intel, a devenit cunoscută sub numele DIX Ethernet sau Ethernet II. Împereuna, Digital, Inter si Xerox au stabilit “standardele” pentru Ethernet II şi au produs tehnologiile sale componente.

Impreună, dispozitivele inteligente ale utilizatorilor si retelele locale vor da nastere unui nou model: prelucrarea deschisa, distribuita, in reţea, a datelor.

2.1.2 Organizaţiile de standardizare.

Succesul pe care l-a avut Ethernet I şi II a demonstrat ca piaţa era sătula de abordarea brevetată a pachetelor pentru lucrul in reţea şi prelucrarea datelor. Clienţii au început să solicite un mediu mai deschis, care sa le permită să construiască aplicaţii pornind de la produse amestecate, provenite de la producători diferiţi. Aşa cum a arătat Ethernet, interoperatibilitatea încuraja competiţia, prin inovaţii tehnice. Prin urmare, obiectivele interdependente ale deschiderii erau urmatoarele:

Costuri mai mici. Posibilitaţi mai mari. Interoperabilitate între producători.

Interoperabilitatea între producători presupunea că platformele diferite să se recunoască una pe cealantă şi să ştie cum să comunice şi cum să partajeze date. Aceasta a necesitat dezvoltarea de standarde neutre, în întreaga industrie, pentru fiecare aspect al lucrului in reţea.

Nevoia de standardizare a generat un efort considerabil. Astăzi, există numeroase organizaţii de standardizare, care răspund de definirea standardelor naţionale şi/sau internaţionale pentru diferite aspecte ale tehnologiilor de calcul, inclusiv pentru comunicaţiile de date si lucru in reţea. Deşi, frecvent, aceste organizatii colaborează sau cooperează pentru a asigura un set de standarde cât

7

mai universal, pot exista totuşi anumite confuzii, dar efectul covarşitor este pozitiv.ANSI – American National Standards Institute (ANSI) este o organizaţie privată, nonprofit. Scopul său este să facilizeze dezvoltarea, coordonarea si publicarea de standarde naţionale voluntare.IEEE – Institue of Electric and Electronic Engineers (IEEE) răspunde de definirea şi publicarea standardelor pentru telecomunicaţii şi comunicaţii de date.ISO – International Organization for Standardization (ISO) a fost fondată in 1964 şi are sediul la Geneva. Este o organizaţie bazată pe activitate voluntară, fară contracte, şi este autorizată de Naţiunile Unite pentru definirea de standarde internaţionale.IEC – International Electrotechnical Commission (IEC), de asemenea cu sediul la Geneva, a fost fondată in 1909. IEC stabileşte standarde interaţionale pentru tot ce este legat de electronică şi electricitate.IAB – Internet Architecture Board, cunoscută anterior ca Internet Activities Board, guvernează dezvoltarea tehnică a Internetului. Conţine două comitete de lucru: Internet Engineering Task Force (IETF) şi Internet Research Task Force (IRTF).

2.1.3 Modelul de referinţă OSIISO a dezvoltat modelul de referinţă OSI (Open Systems Interconnection –

interconectarea sistemelor deschise), pentru a facilita deschiderea interconexiunii sitemelor de calculatoare. O interconexiune deschisă este o interconexiune care poate fi acceptată într-un mediu multiproducator. Acest model a stabilit standardul universal pentru definirea nivelurilor funcţionale necesare acceptării unei astfel de conexiuni intre calculatoare.

În urma cu aproape 20 de ani, când a fost dezvoltat, modelul de referinţă OSI a fost considerat radical. La vremea respectivă, producătorii de calculatoare blocau clienţii în arhitecturi brevetate, cu un singur producător. Comunicaţia deschisă a fost privită ca o invitaţie la competiţie. Din perspectiva producătorilor, competiţia era nedorită. Prin urmare toate funcţiile erau integrate cât mai compact posibil. Noţiunea de modularitate funcţională, sau lyering (stratificare), pare în antiteză cu misunea oricărui producător.

Este important de remarcat că modelul a avut mare succes. Abordarea integrată anterioară, brevetată, a dispărut. Astăzi, comunicaţtiile deschise sunt un lucru necesar. In mod curios, foarte puţine produse respectă în totalitate modelul OSI. În schimb structura sa elementară, pe niveluri, este frecvent adaptată noilor standarde. Pe de altă aprte, nivelul de referinţă OSI rămâne un mecanism viabil pentru explicarea funcţionării reţelei.

In ciuda succeselor sale, continuă să existe numeroase confuzii legate de modelul de referinţă OSI.

Prima confuzie este accea că modelul de referinţă OSI a fost dezvoltat de International Standards Organisation (tot ISO ), cu sediul la Paris. NU este

8

adevărat. Modelul de referinţă OSI a fost dezvoltat de către International Organization for Standardization.

Modelul OSI clasifică diferitele procese necesare într-o sesiune de comunicare pe şapte niveluri (straturi) funcţionale. Organizaţionarea acestor straturi are la bază secvenţa naturală de evenimente care apare in timpul sesiunii de comunicare. Figura 2.1.2 prezintă modelul de referinţă OSI. Nivelurile 1-3 asigură accesul prin reţea, în timp ce nivelurile 4-7 sunt dedicate logisticii necesare pentru a comunica dintr-un capăt în altul.

Figura 2.1.2 Modelul de referinţă OSI

Nivelul 1: FizicPrimul nivel este numit nivelul Fizic. Acest nivel răspunde de transmiterea

sirului de biţi. El acceptă cadre de date de la nivelul 2, Legatura de date, îi transmite serial, bit cu bit, structura şi continutul acestora.

De asemenea, este răspunzător pentru recepţionarea, bit cu bit, a şirurilor de date care sosesc. Aceste şiruri sunt transmise apoi nivelului Legatura de date, pentru a fi refăcute cadrele.

Acest nivel vede literalmente, numa cifrele 0 si 1. El nu au nici un mecanism pentru determinarea semnificaţiei biţiilor pe care îi transmite sau îi primeşte, ci este preocupat exclusiv de caracteristicile fizice ale tehnicilor de transmitere a semnalelor electrice şi/sau optice. Aceasta include tensiunea electrică utilizată pentru transportul semnalului, tipul mediului şi impedanţele caracteristice şi chiar forma fizică a conectorului utilizat la capătul mediului de transmisie.

Nivelul2: Legatura de dateAl doilea nivel al modelului de referinţă OSI este nivelul Legatura de date. Ca

toate celelalte. Nivelul Legatura de date are două seturi de responsabilităţi: transmisie şi recepţie. El răspunde de asigurarea validităţii cap-la-cap a datelor transmise.

Modelul de referinţă OSI

Numărul Nivelului

Aplicaţie 7Prezentare 6

Sesiune 5Transport 4

Reţea 3Legatura de

date2

Fizic 1

9

Din punct de vedere al transmisiei, nivelul Legatura de date răspunde de gruparea în cadre a instrucţiunilor, datelor şi aşa mai departe. Un cadru este o structură inerentă nivelului Legatura de date care conţine informaţii suficiente pentru a asigura transmiterea reusită a datelor, prin reţeaua locală, spre destinatie.

Un transfer reuşit presupune că, la sosirea la destinaţie, cadrele să fie intacte. Prin urmare, cadrele trebuie să conţina un mecanism de verificare a integrităţii conţinutului în timpul transferului.

Pentru o livrare garantată a datelor trebuie să se întample două lucruri: Nodul iniţial trebuie să primeasca o confirmare pentru fiecare cadru care a

fost primit intact de către nodul destinatar. Înainte de a confirma primirea unui cadru, nodul destinatar trebuie să

verifice integritatea conţinutului cadrului respectiv. Există numeroase situaţii care pot face ca la transmiterea cadrelor, acestea să

nu ajungă la destinatie sau să se deterioreze si să devină inutilizabile in timpul transferului. Nivelul Legatura de date este raspunzător de detectarea şi corectarea tuturor erorilor de acest tip.

Nivelul Legatura de date este răspunzator şi de reasamblarea în cadre a oricăror şiruri binare primate de la nivelul Fizic. Totuşi, dat fiind că sunt transmise atât structura, cât şi conţinutul unui cadru, nivelul Legatura de date nu reconstruieşte cu adevărat un cadru. În schimb păstreaza biţi sosiţi până când are un cadru complet.

Nivelele 1 si 2 sunt necesare oricărui tip de comunicaţie, indifferent daca reţeaua este LAN sau WAN.

Nivelul 3: ReteaNivelul reţea răspunde la stabilirea rutei care va fi utilizată între calculatorul

iniţial si cel de destinaţie. Acest nivel nu are inclus nici un mecanism de detecţie/corecţie a erorilor transmise şi, prin urmare, este obligat să se bazeze pe serviciul fiabil de transmisie cap-la-cap al nivelului Legatura de date.

Nivelul reţea este utilizat pentru stabilirea comunicaţiilor cu sistemele de calculatoare care se găsesc dincolo de segmentaul LAN local. El poate face acest lucru pentru că are propria arhitectură de adresare pentru rutăre, care este separată şi diferită de adresarea calculatoarelor la nivelul 2.

Printre protocoalele rutabile se numară: IP (internet Protocol ) IPX ( Internet Packet Exchange) AppleTalk

Utilizarea nivelului reţea este opţională. Aceasta este necesar numai dacă sistemele de calculatoare se află în segmente ale reţelei separate printr-un router.

Nivelul 4:TransportNivelul Transport oferă un serviciu similar nivelului Legatura de date, prin

faptul că răspunde de integritatea cap-la-cap a transmisiunilor. Spre deosebire de

10

nivelul Legatura de date, nivelul Transport este capabil să realizeze această funcţie dincolo de segmentul LAN local. El poate să detecteze pachetele care sunt abandonate de router şi să genereze autmat o cerere de retransmisie.

O altă funcţie semnificativă a nivelului Transport este resecvenţierea pachetelor, dacă ele nu au ajuns in ordine. Acest lucru se poate întampla din diverse motive. Este posibil ca pachetele să urmeze căi diferite prin reţea, de exemplu sau că unele pachete să se deterioreze în timpul transferului. În acest caz, nivelul Transport este capabil să identifice secvenţa de pachete iniţiala şi să le rearanjeze în acea succesiune înainte de a transmite conţinutul lor nivelului Sesiune.

Nivelul 5: Sesiune Al cincilea nivel al modelului de referinţă OSI este numit nivelul Sesiune.

Acest nivel este relativ neutilizat ca nivel separat; numeroase protocoale include funcţiile acestui nivel în nivelurile Transport.

Funcţia nivelului Sesiune OSI este de a gestiona fluxul comunicaţiilor in timpul conexiunii dintre două sisteme de calculatoare. Acest flux de comunicaţii este cunoscut ca sesiune. Acest nivel determină dacă respectivele comunicaţii pot fi uni sau bidirecţionale. El asigură, de asemenea, ca o cerere este satisfacută înainte de a fi acceptată una nouă.

Nivelul 6: PrezentareNivelul Prezentare este responsabil cu gestionarea modului în care sunt

codificate datele. Nu toate sistemele de calculatoare utilizează aceaşi metoda de codificare a datelor, iar nivelul Prezentare are rolul de translator intre metodele de codificare a datelor, altfel incompatibile, ca transformarea din ASCII in binar, samd.

Nivelul Prezentare poate fi utilizat pentru a media diferentele dintre formatele în virgula mobilă , ca şi pentru asigurarea serviciilor de criptare si decriptare.

Nielul 7: AplicatieNivelul de vârf al modelului de referinţa OSI se numeşte nivel Aplicaţie. În

ciuda numelui său acest nivel nu include aplicaţii. În schimb el asigură interfaţa dintre aplicaţiile respective şi serviciile reţelei.

Acest nivel pote fi considerat motivul sesiunii de comunicare.

2.1.4 Utilizarea modeluluiOrientarea pe verticală a stivei este o expresie a desfăşurării funcţionale a

proceselor datelor. Fiecare nivel are interfeţe cu niveluri adiacente. Pentru a comunica, două sisteme trebuie să transmită între niveluri date, instrucţiuni, adrese şi aşa mai departe. Diferenţele dintre fluxul logic şi cel efectiv al comunicaţiilor sunt ilustrate in figura :

11

Figura 2.1.4 Comparatie intre fluxul logic sic el efectiv al comunicatiei pe niveluri.

Deşi comunicatiile parcurg vertical stiva fiecare nivel este capabil să comunice direct cu nivelurile sale omoloage de pe calculatoare aflate la distanţa. Pentru a creea această adiacentă logică a nivelurilor, fiecare nivel al stivei de protocoale a calculatorului iniţial adaugă un antet (header). Acest antet poate fi recunoscut şi utilizat doar de către nivelul respectiv sau de către omoloagele sale de pe alte calculatoare. Stiva cu protocoale a calculatorului destinaţie şterge fiecare antet, nivel cu nivel, pe măsură ce datele sunt transmise în sus, către nivelul aplicaţie.

De exemplu, pentru a fi prezentate nivelului 3, segmentele de date sunt grupate în pachete de către nivelul 4 al unui calculator expeditor. Nivelul 3 grupează datele primate de la nivelul 4 în pachete (adica împacheteaza segmentele) le atribuie adrese si le trimite nivelului3 al protocolului calculatorului destinatar, prin intermediul nivelului 2 propriu. Nivelul 2 grupează pachetele în cadre si le completează cu adresa recunoscută de LAN. Aceste cadre sunt prezentate nivelului 1 pentru a fi convertite într-un sir de cifre binare (bit), care sunt transmise nivelului 1 al calculatorului de destinaţie.

Calculatorul destinatar realizează operatiunile inverse acestui flux, fiecare nivel ştergând anteturile care au fost ataşate de către omologul sau de pe calculatorul de origine. Când ajung la nivelul 4 al calculatorului destinaţie, datele se regăsesc în acelaşi format în care au fost puse de nivelul 4 al calculatorului de origine.Prin urmare, cele două niveluri 4 ale protocoalelor par să fie adiacente fizic şi să comunice direct.Impresia că o comunicare se desfaşoară între nivelurile adiacente (din perspective nivelurilor respective) este una din explicatiile succesului modelului OSI.

12

2.2.1 Bazele lucrului în reţelele de calculatoarO reţea de calculatoare este, în esenţă, ceva care permite unui numar de două

sau mai multe calculatoare să comunice între ele şi, sau cu alte dispozitive. Acest lucru le permite utilizatorilor să folosească reţelele şi calculatoarele pentru a partaja informaţii, pentru a colabora la o lucrare, pentru a tipări şi chiar pentru a comunica direct mesajele adresate individual. Reţelele au numeroase component , atât hardware cât şi software. Unele componente pot fi complet intangibile.Înainte de a explora prea adânc printre componentele elementare ale reţelelor, este important să reţineţi că reţelele au evoluat în două categorii distincte: reţelele locale (LAN) şi reţelele de mare suprafaţă (WAN). Diferenţa dintre cele două este destul de simplă. Reţelele LAN sunt utilizate pentru interconectarea dispozitivelor care se găsesc într-o vecinatate relativ restrânsă. Reţelele WAN sunt necesare pentru a interconecta reţelele LAN aflate la distanţă în punct de vedere geografic.

2.3.1. Componente hardwareComponentele hardware elementare includ trei tipuri de dispozitive:

Echipamente de transmisie. Dispozitive de acces semnalele transmise. Dispozitive ce repetă.Aceste component sunt elementare prin faptul că toate reţelele trebuie fie să le

conţină, fie cel puţin, să funcţioneze în preajma lor.

2.3.2 Echipamente de transmisieEchipamentele de transmisie reprezintă mediul utilizat pentru a transporta

semnalele unei reţele către destinaţie. Tipurile de medii includ cabluri coaxiale, cabluri torsadate şi fibre opticeTipurile de medii LAN pot fi, de asemenea, intangibile. Ele pot fi semnale luminoase, radio si microunde, transmise prin aer.Reţelele WAN , de asemenea, echipamente de transmisie proprii. Astfel de echipamente sunt descrise de obicei prin viteză de tact şi structurile lor de cadre, nu ca simple medii de transmisie. Mediul lor fizic este irelevant comparative cu performantele lor.

2.3.3 Dispozitive de accesUn dispozitiv de acees răspunde de:

Formatarea corectă a datelor, astfel încât să fie acceptate de reţea. Plasarea datelor in reţea. Acceptarea datelor care îi sunt adresate.Într-o reţea locală, dispozitivul de acces este cunoscut ca placa de interfaţa cu

reţeaua (NIC- Network Interface Card). NIC este o placă de circuite instalată într-un calculator si ocupă un slot de intrare/iesire de pe o placă de bază a acestuia.

13

Reţeaua este cablată apoi în portul pus la dispoziţie de această placă. NIC formează cadrele de date care trebuie transmise de aplicaţiile calculatorului, pune datele in formă binară şi acceptă intrarea cadrelor adresate calculatorului respectiv.

Într-o reţea Wan, dispozitivul de acces este router. Routerele operează la nivelul 3 al modelului de referinţă OSI şi include două tipuri de protocoale: de routere (routing) şi rutabile (routable). Protocoalele rutabile, ca IP, sunt utilizate pentru a transporta datele dincolo de limitele domeniilor de nivel 2.

Protocoalele de rutare furnizează toate funcţiile necesare realizarii următoarelor operaţii:

Determinarea căilor optime prin reţeaua WAN pentru orce adresă de destinaţie dată.

Acceptarea şi trimiterea pachetelor prin aceste căi la destinaţiile lor.

2.3.4 RepetoareRepetorul este un dispozitiv care acceptă semnalele trimise, le amplifică şi le

plasează din nou in reţea. Într-un LAN, un repetor – cunoscut mai mult sub numele de concentrator (hub) – permite conectarea în reţea a mai multor dispozitive, prin furnizarea mai multor puncte de intrare în reţea. Această funcţie este atât de importantă pentru reţelele LAN actuale, încât adevăratul lor rol – regenerarea semnalului – este adesea uitat.

Capacitatea concentratorului de a regenera semnalele este la fel de vitală pentru succesul unui LAN ca şi capacitatea de a asigura mai multe puncte de intrare. Semnalele electronice trimise prin cablu se vor deteriora în mod inevitabil. Această deteriorare poate lua una din următoarele două forme: atenuare sau distorsionare. Atenuarea este scăderea puterii semnalului. Distorsionarea este modificarea nedorită a semnalelor în timpul transferului. Fiecare dintre aceste forme de deteriorare trebuie să fie abordată si rectificată separat.

Atenuarea poate fi compensata prin dimensionarea cablurilor la o lungime minimă, pentru a garanta că semnalul este suficient de puternic pentru a ajunge la toate destinaţiile din lungul cablului. În cazul în care cablul trebuie să fie relativ lung, poate fi instalat pe linie un repetor.

Distorsionarea este o problemă mai gravă în transmiterea semnalelor. Aceasta este diferenţa de atenuare. Semnalele distorsionate pot altera orce date transportate. Repetoarele sunt incapabile de a face diferenţa între semnalele corecte si cele distorsionate; ele repetă semnalele fară deosebire.

Există totuşi mai multe metode de combatere a distorsiunilor: Urmaţi riguros orice instrucţiuni de instalare care v-au fost furnizate

împreună cu mediul dumneavoastră de transmisie. Identificaţi toate sursele care pot acuza distorsiuni. În continuare, încercaţi

să îndepărtaţi cablurile de sursele respective. De asemenea poate fi util să folosiţi tehnologii speciale de transmisie în reţea, precum cablarea prin fibre optice, care pot împiedica apariţia distorsiunilor.

14

Utilizarea protocoalelor de reţea care au capacitatea să detecteze şi să corecteze automat orce erori de transmisie posibile.

2.3.5 Componente softwareComponentele software necesare într-o reţea include următoarele elemente: Protocoale care definesc si reglează modul în care comunică două sau mai

multe dispozitive. Software la nivel hardware, cunoscut ca microcod sau driver, care

controlează modul de functionare a dispozitivelor individuale, precum placile de interfaţă cu reţeaua.

Software pentru comunicaţii.

2.3.6 ProtocoaleAsigurarea conectivităţii fizice pentru o reţea reprezintă partea cea mai uşoară.

Adevărata greutate constă în dezvoltarea unor mijloace de comunicare standard pentru calculatoare şi alte dispozitive ataşate la reţea. Aceste mijloace de comunicare sunt cunoscute oficial ca protocoale.Protocoalele pentru reţelele LAN sunt numite frecvent arhitecturi LAN, pentru că sunt incluse în NIC. Ele predomină în mare măsură forma, dimensiunea şi mecanica reţelei.

2.3.7 Drivere de dispozitivUn driver de dispozitiv este un program de nivel hardware care controlează un

anumit dispozitiv. Un driver de dispozitiv poate fi privit ca un sistem de operare în miniatură pentru a asigura componenta hardware. Fiecare driver conţine toată logica şi toate datele necesare pentru a asigura funcţionarea corectă a dispozitivului respectiv. În cazul unei plăci de interferenţă cu reţeaua (NIC) driverul include furnizarea unei interfeţe pentru sistemul de operare al gazdei.Componentele hardware şi software de reţea care au fost descrise anterior nu au capacitatea de a-i permite unui utilizator să folosească efectiv reţeaua. Ele nu fac decât să asigure infrastructura şi mecanismele care permit utilizarea acesteia. Sarcina utilizarii efective a reţelei cade în seama aplicaţiilor software specializate, care controlează comunicaţiile.

Indiferenţa de tipul sau complexitatea aplicaţiilor, software-ul pentru comunicaţii reprezintă mecanismul care face banda de frecvenţă cu adevărat utilizabila.

15

Bibliografie

1. Adrian Petrescu şi colecţia ABC de calculatoare personale ... şi nu doar atât … Editura Tehnică Bucureşti 1991;

2. Cornel Popa, Eugen Oprea Utilizarea calculatoarelor personale Sistemul de operare MS-DOS 5.0 Editura “ ECCE “ Bucuresti 1992;

3. Florin Moraru, Mihai Atodiresei Programarea microcalculatoarelor în sitemul de operare CP/M Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucuresti 1989;

4. Liviu Dumitraşcu Microelectronică interactivă Editura Tehnică Bucureşti 1989

5. Mariana Miloşescu Informatică IT-1. Tehnologii asistate de calculator. Editura Didactică şi pedagogică Bucureşti – 2004.

16