Retardul mintal

Curs pedagogi de recuperare si instructori ergoterapie - Pastraveni

Aspecte legate de retardul mintal

1.Notiuni teoretice

Elementul esential al retardarii mintale il constituie functionarea intelectuala generala semnificativ submedie, care este insotita de restrictii semnificative in functionarea adaptativa in cel putin doua din urmatoarele domenii de aptitudini: comunicare, autoingrijire, viata de familie, aptitudini sociale/interpersonale, uz de resursele comunitatii, autoconducere, ocupatie, timp liber, sanatate, securitate.

Deteriorarile in functionarea adaptativa sunt de regula simptomele pe care le prezinta indivizii cu retardare mintala. Functionarea adaptativa se refera la cat de eficient fac indivizii fata exigentelor comune ale vietii si la cat de bine satisfac ei standardele de independenta personala sateptate de la cineva din grupul de varsta corespunzatoare, fondul social si conditia comunitatii lor. Functionarea adaptativa poate fi influientata de diversi factori incluzand educatia, motivatia, caracteristicile personalitatii, oportunitatile sociale si profesionale, precum si tulburarile mentale si conditiile medicale generale care pot coexista cu retardarea mintala.

2.Gradele de severitate ale retardarii mentale

Pot fi specificate patru grade de severitate, care reflecta niveluldeteriorarii intelectuale: usoara, moderata, severa si profunda.

2.1.Retardarea mentala usoara ( QI de la 50-55 pana la aproximativ 70)

Considerati ca grup, oamenii cu acest nivel de retardare mentala dezvolta de regula aptitudini sociale si de comunicare in timpul perioadei prescolare si adesea nu se disting de copii fara retardare mentala pana mai tarziu. Pana la finele adolescentei lor, ei pot achizitiona aptitudini scolare corespunzatoare aproximativ nivelului clasei a sasea. In cursul perioadei adulte ei achizitioneaza de regula aptitudini sociale si profesionale adecvate pentru un minim de autointretinere, dar pot necesita supraveghere, indrumare si asistenta. Cu suport corespunzator, indivizii cu retardare mentala usoara pot trai cu succes in comunitate, fie independent, fie cu supraveghere. 2.2.Retardarea mentala moderata ( QI de la 35-40 pana la 50-55)Cei mai multi indivizi cu retardare mentala moderata achizitioneaza aptitudini de comunicare, precoce, in mica copilarie, Ei beneficiaza de antrenament profesional, si cu supraveghere moderata, pot participa la propria lor ingrijire; pot beneficia de antrenament in aptitudinile sociale si profesionale, dar sunt incapabili sa progreseze dincolo de nivelul clasei a doua in materie de scoala. In perioada adulta, majoritatea sunt capabili sa presteze o munca necalificata sau semicalificata, sub supraveghe in ateliere protejate . Ei se adapteaza bine la viata in comunitate, de regula in conditii de supraveghere.

2.3.Retardarea mentala severa (QI de la 20-25 pana la 35-40)

Indivizii cu retardare mentala severa, in mica copilarie achizitioneaza foarte putin sau deloc limbajul comunicativ. In timpul perioadei de scolarizare, ei pot invata sa vorbeasca si pot fi antrenati in aptitudini elementare de autoingrijire. In perioada adulta ei pot fi capabili sa efectueze sarcini simple, in conditii de supraveghere stricta. Cei mai multi se adapteaza bine la viata in comunitate, in camine sau in familiile lor, exceptand cazurile cand au asociat un handicap si necesita ingrijire speciala.

2.4.Retardarea mentala profunda ( QI sub 20 sau 25)

Cei mai multi indivizi cu acest diagnostic au o conditie neurologica identificata care justifica retardarea lor mentala. In cursul micii copilarii, ei prezinta deteriorari considerabile in functionarea senzoriomotorie. Dezvoltarea optima poate surveni intr-un mediu inalt structurat, cu ajutor si supraveghere constanta si o relatie individualizata cu un educator/infirmier. Dezvoltarea motorie, autoingrijirea si aptitudinile de comunicare se pot ameliora daca este oferit un antrenament corespunzator. Unii pot efectua sarcini simple, in conditii de protectie si supraveghere stricta.2/2