RESTITUIRI

CENTENARUL NAŞTERII SCRIITORULUI VIRGIL BIROU

(1903 – 2003)

6

VOLUM APĂRUT CU SPRIJINUL

CONSILIULUI JUDEŢEAN TIMIŞ ŞI AL BIBLIOTECII JUDEŢENE TIMIŞ

Mulţumim domnului inginer Ion Birou, fiul scriitorului Virgil Birou pentru documentele puse la dispoziţie

Toate drepturile asupra acestei cărţi aparţin Bibliotecii Judeţene Timiş. Reproducerea integrală sau parţială a textului din această carte este posibilă

doar cu acordul prealabil în scris al Bibliotecii Judeţene Timiş

© Biblioteca Judeţeană Timiş

Editura Marineasa Timişoara, 2003

I.S.B.N. 973-

7

Scrisori către Virgil Birou

Selecţia textelor, note, cronologie, postfaţă Aquilina Birăescu şi Diana Zărie

Editura Marineasa 2003

8

Cronologie

11 mai 1903 În comuna Tigvaniul Mare din judeţul Caraş-

Severin se naşte Virgil Birou, cel de-al treilea copil al soţilor Iuliu şi Maria Birou. Iuliu Birou este învăţător în comună şi de-a lungul anilor va scrie cărţi de limba română şi de muzică.

1910–1914 V. B. urmează cursurile şcolii primare la început în comuna natală, apoi la Ujszéntes.

1914–1916 Este elev al Liceului din Lugoj. 1916–1920 Urmează cursurile Liceului din Oraviţa. 1924 Începe să studieze la Facultatea de Mine a

Politehnicii din Timişoara. 1928–1929 Se află în stagiul de practică la Mina din Anina,

în vederea redactării lucrării de diplomă. 1930 Obţine diploma de inginer la Politehnica din

Timişoara. 1932 Debutează publicistic la revista timişoreană Vrerea

condusă de Ion Stoia Udrea, publicaţie la care va colabora ani la rând. Va mai colabora la: Vestul, Luceafărul, Revista Institutului Social Banat-Cri-şana, Societatea de mâine, Revista Fundaţiilor Regale, Banatul literar, Tribuna, Gazeta lite-rară, Iaşul literar, Scrisul bănăţean, Orizont.

1932–1938 Este inginer la Serviciul Tehnic al Primăriei Municipiului Timişoara

1934 Se căsătoreşte cu Maria (Măriuca) Opreanu cu care va avea trei copii Virginia, Veturia (Turi), Ion.

9

1936 Devine membru al Societăţii Scriitorilor Români

din Banat. Apare Ghidul Banatului întocmit de Emil Grădinaru şi Ion Stoia Udrea şi ilustrat cu fotografii realizate de Virgil Birou.

1938–1965 Lucrează ca inginer la Uzina Electrică din Timişoara

1940 Publică volumul de reportaje Oameni şi locuri din Căraş, Ediţia I, Editura Astrei Bănăţene Timişoara. Ediţia a II-a, 1943, Editura Asociaţiei Scriitorilor Români din Banat. Participă cu fotografii la a VI-a Expoziţie Concurs de Foto-grafii – Propagandă Turistică de la Bucureşti, expoziţie organizată în Sala Wilson.

1941 Organizează prima Expoziţie a Cărţii, Artelor Plastice şi Grafice din Banat.

1941–1944 Preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români din Banat. Iniţiază publicarea unei colecţii editoriale sub egida acesteia.

1941–1943 Este numit preşedinte al Comisiei de Muncă din Timişoara

1943 Organizează prima Expoziţie a Produselor Meş-teşugăreşti din Banat. Tot acum colaborează la organizarea „Săptămânii bănăţene” la Bucureşti.

1944 Apare Poezia nouă bănăţeană, volum alcătuit, îngrijit şi prefaţat de Virgil Birou carte ce-i include pe tinerii, pe atunci: Petru Sfetca, Petru Vintilă, Alexandru Jebeleanu, Pavel Bellu.

Apare volumul Crucile de piatră de pe Valea Căraşului.

1945 Devine membru al Societăţii Scriitorilor Români din Bucureşti.

1946 Publică nuvela Oglinda lui Moş Ion Stăvan. 1947 Apare romanul Lume fără cer (reluând o idee

folosită în nuvela Gheorghi Raţă face revoluţie,

10

publicată în Revista Fundaţiilor Regale (nr. 1, ianuarie, 1942).

1962 Apare culegerea de reportaje Drumuri şi popa-suri bănăţene.

22 aprilie 1968 Moare la Timişoara.

11

Cornel Ungureanu

Nu ştiu dacă l-am văzut vreodată pe Virgil Birou. Dacă

memoria mea va fi înregistrat vreodată imagini ale sale, ele sunt pierdute pentru totdeauna. Ceea ce aflu de la prietenii săi, de la prietenii mei despre el, tot ceea ce citesc de el sau despre el mi se pare văzut întâia dată: niciodată n-am mai trecut pe aceste drumuri.

Am crescut în locurile pe care le-a descris el, am colaborat, ani în şir, la o revistă la care el era nu numai prezenţa firească ci şi obligatorie, am luat cuvântul la şedinţele unui cenaclu la care a vorbit sau cel puţin a participat şi el. Şi totuşi, amintirile refuză încăpăţânate o imagine care ar trebui să-mi fie familiară. Azi aflu că un prieten bun al meu a fost tovarăş al petrecerilor sale, că restaurantul său preferat era frecventat în acei ani de o seamă din prietenii mei; era la câteva zeci de metri de căminul stu-denţesc în care locuiam. Am trecut de nenumărate ori pe acolo, la masa rezervată lui discuta, îmi spun prietenii, cu Aurel Buteanu, uneori cu Victor Iancu. Pe cei doi îi văd, al treilea, al cincilea, Virgil Birou lipseşte.

Călătorie pe urmele unei absenţe. Încercare de a recupera nu o imagine, ci un eşec al memoriei. Această Lume care şi-o descoperă pe cealaltă, unică — lume a scriitorului.

Rămân doar cărţile, ele, unicele? Scriitorii devin inutili, me-moria, uneori faptele noastre zilnice îi trădează? Suntem atât de siguri că doar cărţile lor rămân, încât nu întotdeauna memoria noastră poate să-şi ia anumite precauţii?

Îl caut cu o anumită disperare, înot printre cuvintele celorlalţi în căutarea unei imagini dispărute pentru totdeauna. O absenţă cât o înfrângere, cât o bătălie pierdută. Nici măcar nu ştiu când am purtat această bătălie: dacă eu am avut şansa să o port.

12

…………………………………………………………………... Epilog. Atunci când am început să scriu acest studiu credeam

că voi scrie tot despre Virgil Birou; aproape tot din ceea ce putea interesa publicul literaturii. Locuinţa scriitorului era în apropierea noastră, o seamă dintre prietenii lui trăiau, alţii se risipiseră (dar cuvântul lor nu era decisiv în împlinirea imaginii!). Era un decembrie rece, la fondul documentar al Bibliotecii Judeţene reviste necercetate sau prea des cercetate ofereau un portret ce începea să prindă contur. Una dintre fiicele scriitorului era asistentă universitară, absolvise filologia, o seamă dintre manuscrise îi aparţineau: cărţile nepublicate ale lui Virgil Birou, manuscrisele, corespondenţa.

Nimic mai simplu, mă gândeam, decât un studiu despre Lumea lui Virgil Birou. Copilărisem în satele cărţilor lui, cunoş-team oamenii despre care scrisese, locurile pe care le fotogra-fiase. Trecusem, prin câteva, de nenumărate ori. Nu l-am întâlnit pe scriitor, dar cu o seamă din apropiaţii lui fusesem aproape. Unul dintre subiectele ideale ale cercetării: niciodată optimismul nu mi-a fost mai limpede şi certitudinile mai clare.

Era deci un decembrie rece, un an se sfârşea, începea să se sfârşească. Casa în care a locuit scriitorul face parte din casele vechi ale oraşului, nu prea vechi: strada Dacilor, 13. Camere mari, camere uriaşe. Aici locuieşte fiica scriitorului, profesoara de literatura română Veturia Manolescu-Birou; e o amfitrioană desăvârşită; în camera în care se dezgheaţă discutăm despre scriitor şi despre ale sale. Lucrurile stau în saci de hârtie, au fost puse acolo odată, laolaltă cu altele, cu caietele de clasa întâi, a doua, a treia ale fiicelor, cu corespondenţa şi cu manualele lor. Reviste vechi în maghiară, germană, alături de reviste mai noi. Ziare în care s-a scris despre Virgil Birou lângă altele în care a scris el. Doamna Veturia Birou e cum nu se poate mai amabilă,

13

desfacem saci, saci cu scrisori ale familiei, cu ciorne. Altele sunt? Sunt, desigur, dar altădată. Iau câteva cărţi, promit să mă reîntorc, ar fi bine în primăvară, îmi spune amabila amfitrioană, camerele sunt reci, încălzitul lor cere efort, ea e foarte ocupată, e mai bine…

Viaţa noastră cea de toate zilele. În primăvară sora doamnei Veturia Manolescu e bolnavă, grav bolnavă. E se pare, foarte grav bolnavă. Nu acum. Nu acum. Se găseşte, ceva mai târziu, un culoar de timp. Poate. Insist, da, dar. Pe urmă, da, da. Alţi saci, obiecte ale copilăriei, ale copilăriei fiicelor, ziare, reviste, scrisori de la prieteni. Puţine. La Ticvani familia nu mai are pe nimeni. Despre Ladea şi despre prietenii tatălui ei Veturia Manolescu îşi aminteşte puţine sau nu vrea să se destăinuie. Cărăm alţi saci. Rămân încă destui, spun, corespondenţa, manuscrisele despre… Împrumut din nou câteva cărţi, două monografii ale Uzinei electrice din Timişoara, scrise de Virgil Birou, conştiincios ingi-ner al întreprinderii. Mai rămân foarte multe, dau telefon, bine, spune Veturia Birou, dar trebuie mai întâi să cobor sacii din pod. Îi cobor eu, spun. Nu se poate, e bolnavă, are o gripă. Dacă pot săptămâna viitoare. Săptămâna viitoare telefonez, dar nu se poate. Să revin marţi, nu pot marţi? Pot, desigur. Telefonez marţi. Nu se poate, soţul se internează la spital. Se bucură foarte mult că există cineva care se ocupă de opera tatălui ei, dar să revin altădată, peste două săptămâni, pot? A fost pe la ei Petre Pascu, scriitorul Petre Pascu, îl ştiu, nu (nu) a anunţat-o că a depus la Biblioteca Centrală de Stat patruzeci de scrisori ale tatălui ei. Dacă am drum pe la Bucureşti… Se bucură că există cineva care se ocupă de opera tatălui ei, să telefonez peste…

Peste o lună, peste două, peste un an. Timpul nostru unic în auritele sale ambalaje. Când voi telefona, ce voi descoperi în sacii de hârtie între reviste vechi, caiete, cărţi obosite de vreme?

14

Oare ce ne vor spune manuscrisele scriitorului? Ne vor da o imagine mai bogată a lui?

Scriu, privesc pe masa de lucru şi constat că o seamă dintre fişe au rămas nefolosite; opera lui Virgil Birou, Lumea lui Virgil Birou lasă în urma ei o seamă de fişe, de hârtii inutile.

Oare voi mai urca vreodată, peste o lună, peste un an, în locuinţa de altădată a lui Virgil Birou, voi mai răsfoi dosarele vechi, voi mai tulbura liniştea hârtiilor sacre? Deocamdată, drumul imaginar le suplineşte pe celelalte. Drumul care se poate opri aici sau poate continua mereu, prelungit de dorinţa, voinţa, ambiţiile noastre niciodată obosite.

Imediata noastră apropiere, Timişoara, Editura Facla, 1980.

Nicolae Ţirioi Exponent reprezentativ pentru tradiţia culturală neîntreruptă

şi pentru mişcarea literară bănăţeană, impetuoasă şi neprofesio-nalistă, de după Unire, Virgil Birou, prin scrierile sale, a apropiat vocaţiile artistice ale cărturarilor formaţi în provincie de idealul umanist şi estetic al frământatului timp istoric în care s-a afirmat, punând în centrul preocupărilor sale creatoare şi afective omul ca eternă realitate psihologică şi socială. Nedesprins de peisaj, omul acesta investigat şi iubit de Virgil Birou este individualizat, în primul rând, printr-un sistem de gândire ilustrativă pentru men-talitatea formată în tradiţii păstrate de veacuri la sate, dar transpuse uneori în condiţii cu totul noi la oraşe şi în centrele muncitoreşti. Omul comunică, în orice împrejurare, mediu şi peisaj, căldura vieţii, iar interesele şi reflexiile sale sunt răsfrânte asupra laturilor practice ale existenţei, fără să piardă omenia sa funciară, esenţialitatea sa morală… Chiar dacă destinul său de

15

exploatat — într-o lume nedreaptă, strivitoare şi inumană — are un sens tragic sentimentul de ortăcie şi de suferinţă îi dă o demnitate şi o deosebită frumuseţe sufletească. Personajul lui Virgil Birou se adânceşte într-o viziune de nobleţe reconfortantă, salvatoare, transpusă pe un plan imaginar, de unde izvorăsc pe neaşteptate surse de umor, de bonomie şi năstruşnicii pline de farmec şi savoare.

Prefaţă. Virgil Birou. Oameni şi locuri din Căraş,

Timişoara, Editura Facla, 1982.

Alexandru Ruja Opera de rezistenţă a lui Virgil Birou, care-l plasează pe

prozator între reprezentanţii romanului social, este Lume fără cer (ediţia I — 1946; ediţia a II-a — 1972). Printre volumele cu care prima editură timişoreană postbelică şi-a inaugurat activitatea s-a numărat şi romanul lui Virgil Birou. Într-o notă a redacţiei se face observaţia că „înscriind romanul Lume fără cer printre titlurile sale inaugurale, Facla omagiază, la început de drum, atât activitatea literară multilaterală a prozatorului Virgil Birou cât şi aportul unei întregi generaţii de înaintaşi la statornicirea unei tradiţii literare realiste în Banat”. O lectură paralelă a romanului cu Oameni şi locuri din Căraş evidenţiază faptul că multe lucruri notate direct în memorial sânt reluate prin mijloace literare în Lume fără cer. Romanul, organizat în cinci părţi (Vreau să trăiesc; Orbecăiam în întuneric; Ghiroghi Raţă face răvoluţie; Lumina nici acum nu vine; În lumea noastră nu avem cer), este de o mare forţă epică, dens şi dur în acţiune, surprinzând mediul minier al Aninei în timpul şi după primul război mondial. Surprinzătoare este structura romanului,

16

care nu evidenţiază neapărat personaje, deşi exponenţi ai acţiunii apar — Pavel Toc din Socolari, Ghiorghi Raţă, Klempa, Merwik, Gorbojemsky, Bartoş ş.a. Adevărat personaj este mina de căr-bune, viaţa „ocnarilor”, ca şi a întregii regiuni, se ordonează în funcţie de ea. Primitoare pentru lucru, răzbunătoare până la moarte, salvatoare de participare la război mina magnetizează, atrage spre sine energiile individuale şi colective. Ca o fiinţă fantastică, absoarbe şi domină, de ea depinde viaţa celor de acasă, situaţia frontului, siderurgia Reşiţei. Pentru a scăpa de fornt, Pavel Toc din Socolari se încadrează muncitor la mină. Astfel începe descrierea colectivităţii „ocnarilor”. „Nici vorbă, şi schimbul de ziua îl scoate istovit din mină pentru că pereţii galeriilor strâmte parcă îl apăsau cu greutatea stâncii coşul pieptului învăţat cu nemărginitul holdelor şi cu boarea care-l umfla în voie (…). Trudelor nopţii li se adaugă, deci, oboselile zilei şi Pavel, cu toată voinicia lui, se mişcă prin galerii parcă ar fi purtat saci de plumb pe umeri. (…) Căratul traverselor şi şnepanilor noi era îndatorirea lui Pavel. Ocnarii lucrau în grupuri şi fiecare grup trebuia să facă o anumită cantitate de cărbune ca să iasă cu plata. Cei mai iscusiţi în ale ocnăritului săpau deci cărbune, în vreme ce oamenii de ocazie şi ţăranii angajaţi temporar făceau trans-porturi şi întreţineau galeriile”. Perspectiva este, cum s-a observat, monografică, existenţa ocnarilor fiind descrisă în unitate. Proza-torul urmăreşte tragismul dezorganizării unui sens tradiţional de viaţă. „Ocnarii” sunt ţărani din jurul Aninei, desprinşi de sat din nevoi materiale. Legătura cu satul rămâne încă puternică, sufletul de ţăran se păstrează şi faptul determină istovitoarele drumuri între mină şi sat.

Prezenţa vieţii minei abundă, deseori, în amănunte tehnice, peste limitele necesare în roman. Existenţa „ocnarilor” este privită şi prin prisma mizeriei sociale, fapt ce conduce la mişcările de revoltă ale muncitorilor. Romanul se încarcă mult de social.

17

Măsurile restrictive ale autorităţilor, neglijarea tradiţiei „ocnarilor”, condiţiile grele de muncă duc spre pregătirea grevei. O incom-pletă clarificare a scopului şi a mijloacelor de realizare ratează acţiunea. Prozatorul prinde exact oscilaţia ori naivitatea ţăranului-minier.

Parte din întreg, Timişoara, Editura de Vest, 1994

Traian Liviu Birăescu Deşi am stat adesea în preajma lui, nu pot spune că l-am

cunoscut bine. Între noi se ridica, o piedică firească de altminteri, diferenţa de vârstă. Eu eram tânăr, iar el trecuse binişor de pragul maturităţii. Omul corpolent avea mişcări lente, aproape greoaie şi nu se despărţea niciodată de un baston gros. Mai curând taciturn, dacă se hotăra să rupă tăcerea, devenea ironic. Mi-a trebuit timp ca să-mi dau seama că, înveşmântat în tăcere ca într-o armură, era de fapt un sentimental. Am făcut această descoperire — a trecut multă vreme de atunci — într-o excursie cu scriitorii ce ne-a purtat, într-o suită de aşezări literare, la Bozovici, Anina, Oraviţa. De la Iablaniţa un microbuz, gâfâind greoi, ne-a urcat pe serpentinele ducând spre Valea Almăjului. Când am ajuns pe coama celui mai înalt deal, şoferul a oprit maşina, să se răcească motorul. Am ieşit şi noi să ne dezmorţim. Era o dimineaţa de toamnă timpurie, iar în aer stăruia o ceaţă subţire ca un abur. Înaintea noastră se vălureau domol dealurile Căraşului. Undeva departe, dincolo de linia indecisă a orizontului, trebuia să fie şi Ticvaniul Mare, baştina lui Birou. Fără să vreau m-am uitat la el şi l-am surprins că avea lacrimi în ochii umezi.

Birou este un scriitor local. Precizarea n-are conotaţii depre-ciative. Ea vrea să spună doar că întreaga lui proză este dominată

18

de un topos al locului. E un univers ţărmurit, Valea Căraşului, cu o uşoară extindere Anina, Steierdorf şi Reciţa (cum grafiază Birou). Un univers caracterizat, prin împletirea curioasă a unor obiceiuri şi tradiţii arhaice caracteristice oamenilor locului, cu cele aduse de primii mineri veniţi din Stiria şi Boemia. Birou descrie, bunăoară, insolitul Salamander, înmormântarea minerilor noaptea, la lumina făcliilor. Pentru că minerul şi-a dus viaţa în bezna adâncurilor, se cade să fie înmormântat pe întuneric. Reportajele lui Birou (Omeni şi locuri din Căraş, Drumuri şi popasuri bănă-ţene) pot fi asimilate unui jurnal de drumeţie. Nu mai puţin curiosul studiu etnologic Crucile de piatră de pe valea Căraşului. E uşor de observat că reporterul a umblat pe fiecare potecă descrisă, a zăbovit în toate cimitirele de pe Valea Căraşului, adăstând lângă crucile cioplite de meşteri anonimi.

S-a spus despre romanul lui Virgil Birou Lume fără cer că e un roman al proletariatului. Aprecierea făcută de un critic proletcul-tist, nu e cazul să fie luată în seamă. Personajul principal al romanului e mina de la Anina, cea mai adâncă din ţară. Romanul îşi atestă valabilitatea mai ales prin sondajul unei psihologii şi mentalităţi specifice, aceea a „ocnarilor” cu gospodăria lor ţără-nească, dar şi cu o forma mentis ancestrală încăpăţânîndu-se să rămână aceeaşi, veche şi nealterată. Ghiorghi Raţă, protagonistul cărţii este, în această direcţie un erou emblematic.

De profesie inginer, angrenat într-o muncă dificilă şi de răs-pundere, Birou n-a putut scrie o operă amplă. Prin evidenţierea unui specific local şi prin ironia dublată de simpatia cu care s-a apropiat de personajele sale, el rămâne o prezenţă remarcabilă în peisajul literaturii interbelice.

Text citit la Radio Timişoara în mai 1993

19

20

Ion Stoia-Udrea 1901-1977

1.

1 iulie 1931 Virgil, Virgil,

puiule Virgil, scumpul meu Virgil, bunule Virgil, prietene Virgil, porc de câine Virgil, ce faci? ai crăpat? Căci semn de viaţă văd că nu mai dai. Am auzit că ai căzut prin nişte prăpăstii — vedea-te-aş mort în anul 2000 — şi credeam că ţi-ai rupt mâinile de nu mai scrii nimic. Ori, ori pe dracu, să te ia, eşti un copil netot, asta e şi nimic mai mult.

Ascultă puiule, ascultă măgarule, tu crezi că dacă stai acolo ca o „cenuşăreasă” şi aştepţi să-ţi cadă mură în gură are să-ţi cadă în cap un deus ex machina şi are să te scoată la liman. Ş-apoi mai lasă pacostei Oraviţa ceia, — eu te înţeleg prea bine de ce vrei să rămâi acolo, şi tocmai de aceea îţi spun să pleci, — şi crede-mă că tu eşti prea prost pentru Oraviţa. Lasă tu acolo…. Genii ale Almăjului, Caraşului şi Nerei să-şi vadă de treburi. Şi mai vezi-ţi şi tu de treabă. Vezi dragule, la Primăria Timişorii sunt patru posturi de inginer vacante, şi tare îţi aştept actele. Acum putere mare nu oi mai fi având eu, ca pe vremea bună când atotputernicul domni ca paşa din Lipova, însă ceva prieteni tot mi-au rămas. Despre sentimentala mea despărţire de paşă cred că eşti informat şi momentan nu-mi cere să-ţi spun de ce am plecat şi cum am plecat cu Şerbescu pe care-l cunosc şi îl

21

cunoşti (Ştii, puiule, încă nu am ajuns la vârsta când să devin capitalist). Acum vezi dragă, Grofşoreanu1 vine primar şi sunt în tratative să scot revista Banatul, adică el, recte Primăria, să dea bani iar eu să scot revista, dacă ne-om înţelege cu Asociaţia (A.C.B.), iar dacă nu atunci scot eu Secolul. Vezi tu, mi-a intrat în cap să pornesc mişcarea, aşa cum a pornit-o Gândirea acum 10 ani la Cluj şi-acum tu mă ştii, că mă apuc greu de ceva, şi mă las uşor, dar acum mi-am adunat toată încăpăţânarea, — tu ştii că am multă, — şi sau învingem, sau — în definitiv mi-am mai spart eu capul de ziduri, dar văd că tot îl mai am (Cel puţin eu cred că-l mai am). Ascultă puiule, forţele se creează mergând la drum şi m-am gândit în primul rând la tine, apoi la poetul Mişu Novac, pe care şi eu şi tu sper că o să avem să-l cunoaştem încă, şi apoi mai sunt şi alţii, vreo 2-3, ştii, tocmai buni pentru a servi cu un crez nou, al unei noi generaţii, la drum. În toamnă cred că ne mai vine şi Romulus Dianu, pentru a porni şi un ziar cumsecade, dar în definitiv puiule nu mă face să devin cu sila epistolist şi mai citeşte şi tu ceea ce eu nu am mai scris aici.

Cel mai cuminte lucru, desigur ar fi să vii tu la Timişoara, cu toate actele, dar şi cu 2-3 articole bine scrise, indiferent din ce domeniu, pe care am să le public în Unirea Română, căci vezi pentru sprijinirea cererii tale la Primărie o să am nevoie de ele. Vezi însă să nu fie prea lungi, căci din pedeapsă am să te pun să le foarfeci tu însuţi. Fără toate acestea să nu-mi vii la Timişoara, dar dracu te-a luat dacă cel mai târziu vineri sau sâmbătă nu eşti aici, sau tu, sau actele şi articolele cerute. Şi mai departe, lasă-mă în pace, nu mai scriu nici un rând, e ora 2 noaptea şi mai am de scris şi un articol.

Fii cuminte şi ascultă-mă puiule, acum şi-n vecii vecilor, mâncate-aş fript la grătar, Amin!

22

Dată în sfânta şi idioata cetate a Huniazilor, data nu o ştiu, dar termometrul arată sfârşitul lui Iunie. Anul, mi se pare, 1931.

Cu dragoste…….. Ion Stoia Udrea Timişoara III, Str. Timotei Cipariu 12 Et. II…. Tel. 18/66

2.

30 iulie 1931 Frate Virgil, ai răbdare. La Primărie pentru moment este un singur post de

inginer şi acela nu-l pot obţine. În orice caz până în toamnă vei avea în Timişoara un post, indiferent ce fel, dar vei avea exis-tenţa asigurată. Pentru moment lucrez să aranjez situaţia lui Podlipny2, care este bolnav Nervii îi sunt extenuaţi complet. La începutul lui august vin cu el la Greoni pentru două săptămâni, atunci vorbim mai multe. Sper că şi Ladea va fi acolo încă. Pentru el voi obţine neapărat comanda monumentul de la Buziaş. Vreau să vorbesc cu el când vin la Greoni. Pregătirile pentru Secolul sunt în stadiu înaintat deja. Gruparea tuturor forţelor bănăţene la Timişoara va fi în curând fapt împlinit. Azi a fost Ciupe3 aici. Am vorbit cu el.

Nu vă cer numai răbdare şi încredere. Şi eu sunt om, nu semizeu. De când ai plecat, tu am făcut un progres enorm pe drumul pe care ţi l-am schiţat. La toamnă gruparea Secolului va

23

fi o forţă, în faţa căreia vor trebui să-şi plece capul toţi. Primele victorii le-am câştigat deja. Ai răbdare numai. Vom vorbi pe larg la Greoni.

Cu prietenie Ion Spune-i salutări lui Ladea.

3.

Timişoara, 16.februarie1932 Frate Virgil, Ce mama dracului ai început să aiurezi, de ce aş fi supărat pe

tine? Nu ţi-am scris, fiindcă nu am avut ce să-ţi scriu, asta e tot. Propriu-zis, ceea ce îţi scriu acum, puteam să-ţi scriu şi mai de mult însă atâta timp cât tu încă nu te-ai plictisit în mod serios de Ticvani, era inutil să mai stric hârtia.

Aşa frate dragă, tu stai la Ticvani fiindcă vrei să stai, nu fiindcă ar trebui. Fiindcă, — să nu te superi, — eşti tu cam comod din fire. Tu aştepţi să-ţi cadă mana cerească în gură. Visezi încă, dragul meu. Tot mai crezi că lumea preţuieşte forţa pentru ea însăşi, că lumea de bună voie va deschide drum unei forţe reale, care spre folosul ei, — al lumei, — o va depăşi pe ea vreodată. Nu dragul meu, te înşeli năprasnic. Ca să răzbeşti trebuie să dai din coate, trebuie să cazi, să-ţi spargi nasul de câteva ori (şi asta e bine, fiindcă numai în felul acesta înveţi să-ţi cunoşti lungimea reală), trebuie mai ales să rabzi multe. Să nu te sperii de foame, sau de dormitul prin sala de aşteptare a gării. Ai să-mi răspunzi că şi tu ai făcut asta. Cred dragă prietene, însă

24

important este cât timp faci asta. Fiindcă asta numai atunci are rost dacă o continui până la sfârşit. Adică până te prăbuşeşti în mod absolut şi definitiv, sau te ridici definitiv. Tertium non datur.

Vezi dragul meu, eu puteam să stau foarte bine la Greoni. Acum ştii, „foarte bine” trebuie înţeles în felul său, fiindcă şi la Greoni sunt lucruri pe care tu nu le cunoşti. În orice caz, aveam unde dormi şi aveam ce mânca. Până când aici…!

Când am plecat de-acasă am venit cu siguranţa celor cinci mii de la Muzeu, însă aici m-a aşteptat o surpriză. În timpul cât am lipsit eu Miloia4 mi-a jucat festa. Mi-a anulat cu primarul numi-rea de la Muzeu. Din Institutul Social au făcut un mare rahat, un fel de A.C.B. într-o ediţie ceva mai proastă poate. Deşi nu aveam nici un leu, le-am dat cu piciorul şi nu am mai vrut să accept propunerile lor. O clipă m-am gândit să vin acasă, însă ştiam din experienţele trecute că acela care pleacă e plecat definitiv. În oraşele acestea mici, cum e şi Timişoara, dacă o dată ai pus piciorul şi vrei să rămâi, atunci nu e permis nici o clipă să te mişti. Trebuie să stai acolo, cu orice preţ, în orice împrejurare, dacă vrei să învingi. Trebuie să rămâi veşnic prezent chiar dacă te ia dracul.

Am rămas. Fără un ban, fără locuinţă, fără mâncare. Locuinţa, sala de aşteptare a gării, exilul tuturor vagabonzilor. Nu m-am speriat. Am rezistat. Însă Timişoara m-a simţit în fiecare zi suliţa în coaste. Un interviu acordat Epocei şi au început ei să cedeze. M-a chemat primarul şi fără să mai fac nici cerere, mi-a dat 3000 de la Primărie. Fără să cer mi-a trimis 4 metri de lemne acasă. Fiindcă acum, după 6 luni de vagabondaj, am iarăşi casă. M-am aciuit într-o cameră modestă (700 pe lună) tocmai lângă casa în care stă Ferch & Rothsching… Şi acum m-am pus serios pe lucru. Materialul pentru revistă, care totuşi va apărea, şi Poveştile nomadului. Nu ştiu însă cum să explic atenţia deosebită ce începe să mi-o dea prefectul. M-a întâlnit la cinematograf, a

25

venit la mine, s-a interesat ce fac, ce lucrez şi mi-a propus să mă duc la el cu o cerere când va fi gata materialul pentru revistă. Primarul i-a dat ordin lui Grădinariu5 să studieze cum ar putea crea ceva şi pentru mine la Primărie. În sfârşit….

Cu sau fără ajutorul lor eu tot am să răzbesc. Fiindcă am răbdarea buldogului.

Chestia mea cu Ladea, cu toate încurcăturile ivite, în timp de maxim o lună am s-o rezolv. Şi atunci am ieşit. Atunci începe să devină realitate planul meu. Noi trei, eu, tu şi Ladea, vom alcătui nucleul în jurul căruia vom concentra toate forţele reale de creaţie pentru a schimba radical actuala conformaţie, ne spirituală, a acestui oraş burghez, încrezut şi idiot. Va fi o muncă titanică, răbdare de fier se cere, însă cred că noi avem încă forţele necesare pentru asta.

Vezi, dragul meu, tu ai făcut o mare greşeală. Tu trebuia să vii aici de la început, am fi înfruntat amândoi mizeria, — şi mi-ar fi părut mai uşoară în doi, — şi poate am fi ieşit mai repede. Suciu numai atunci îţi face ceva, dacă stai în fiecare zi pe capul lui. În definitiv el judecă logic: are unde sta, acolo la Greoni, deci poate să stea foarte bine acolo. Aici sunt alţii mai nevoiaşi, căci nu au unde să stea. Căci nu au un „Ticvani”. Prin urmare aceştia au prioritate.

Frate Virgil, nu mai sta pe gânduri. Fă-ţi bagajele, dacă poţi adu cu tine ceva bani, dacă nu poţi nu-i musai, însă vino imediat. Dacă într-adevăr vrei să mergi alături de noi, să ne ridicăm cu toţii sprijinindu-ne, umăr la umăr, unul pe altul, atunci nu mai sta la Ticvani. De învins vom învinge. Că ne va costa această învingere, nu importă. În definitiv viaţa noastră nici aşa nu mai are nici un rost în sine, deci să-i dăm noi un rost. Nu e o frază goală aceasta, crede-mă Virgil. E necesitatea luptătorului ade-vărat de a nu aştepta moartea cu mâinile în sân ci de a se arunca în luptă. Suntem bărbaţi, Virgil, şi lupta e o necesitate

26

organică a firii noastre. Fără ea vegetăm numai şi abia în vălmă-şagul ei ne simţim că trăim.

Virgil, Virgil eu pe tine m-am bizuit ca pe un frate de arme, ce dracu mai stai la îndoială? Te sperie foamea? tu eşti mai viguros doar decât mine.

Vino imediat. Dacă eşti aici vom şti noi să-l constrângem pe Suciu. De locuit vei locui deocamdată la mine, camera e destul de încăpătoare şi vreo canapea vom găsi noi pe undeva. De cald e cald, lemne avem suficiente, aşa că de frig nu vom muri. Înainte de a veni treci pe la Greoni. Eu încă o să-i scriu mamei să-mi trimită pe tine vreo şuncă, slănină, ceva brânză şi am acasă şi o damigeană de 25 l pentru vin. Astea ai să le aduci cu tine. Vezi însă să nu spui mamei nici un cuvânt despre cele ce ţi-am scris. Nu are nevoie ea să ştie cum trăiesc eu. Spune-i că te-am chemat la Timişoara şi atât.

Dă-mi o telegramă când vii, ca să te aştept la gară. Şi nu mai sta mult pe gânduri. Gândeşte-te că aici s-a început o luptă, şi lupta e dusă fără tine. Eşti bărbat, Virgil, şi asta ştiu că nu poţi să laşi aşa. Te aştept, deci.

Cu frăţie….. Adresa: III Str. Triumfului 4. Te pomeneşti că „nomen est omen”. Mai ştii?!

P.S. — Nu uita că sentimentalismul (ştii la ce mă refer!) e pentru timpurile calme, de pace, în vreme de război însă, înseamnă o plecăciune de neiertat, egală cu laşitatea.

27

4.

8 martie 1932

Măi Virgile, mie mi se pare că de când nu ne-am mai văzut tu ai înnebunit de tot. Ce mama dracului e cu tine? Ce ai? Ai căpiat — să dea Dumnezeu! Îţi lua dracu mâna dacă-mi răspundeai baremi un rând la scrisoarea mea! Prin Măriuca6 şi Leni îmi răspunzi tu mie? „Că Virgil nu vine la Timişoara, căci are post…” Ho, cum se bagă o mie de draci în Virgil. Acuşi! Numai scoateţi-mă din sărite! Eu mai am un drac la Cluj cu care trebuie să umblu ca şi cu nu ou de Paşti. Eu nu te mai spovedesc şi pre tine. Tu n-ai să-ţi faci de cap acum cum vreai tu. Ai plecat cu mine la drum, acum ai să mergi măcar să te ia dracu! Secolul trebuie să apară în martie, acum nu se mai poate amâna, că pe urmă dau de dracu cu tipografia, cu Lovis. El de luni vine şi îmi cere material. Săptămâna viitoare sunt gata afişele deja. Ce crezi tu, că acum tu ai să mă laşi singur şi ai să stai toată ziua la curul fetei aceleia?

Cel mai târziu la 10 martie să fii aici. Atâta îţi spun! Dacă nu ai bani de drum, scrie-mi şi îţi trimit imediat. Te sfătuiesc să vii de bună voie. Că de nu, pe mine să mă ia o mie de draci, dacă nu te aduc cu sila. Aşa cum sunt acum, încă nu ai avut ocazia să mă cunoşti. În definitiv eu te-am considerat ca pe un frate. Şi ca atare am dreptul să te bat la cur când faci prostii. Dumnezeul tău de copil prost!

Am desfăcut din nou plicul fiindcă am primit o scrisoare de la

Ladea. Şi el vede lucrurile ca şi mine: triumviratul nostru. El se interesează de tine, ca prieten. Idiotule! Îţi prelungesc termenul

28

de şedere la Cacova până cel mai târziu sâmbătă. Fir-ai al dracului, că tu cu fantasmagoriile tale ai să mă încărunţeşti. Treci pe la Greoni şi adu vin!

***** Dragă Virgil, A venit Stoia şi totodată mi-a amintit că ţi-a scris. Aşa că mă

folosesc de ocazie şi te întreb şi eu ce ai de gând, de ce nu vii? Chiar azi am primit de la Romi o carte poştală pe care o scrie din pat, are febră mare.

Ce-i mai nou pe la voi, s-a topit zăpada, dar tu ai mai slăbit? Ce face Măriuca, te rog spune-i că o să-i scriu şi ei. Eu mă distrez bine, am fost la operă. Cu drag…..

***** Să nu te bosumfli acum şi să zici că nu vii. Să mă scuipi în

faţă de nu voi găsi modalitatea să te aduc cu sila. Pe la poliţie mai am prieteni încă! Şi să ştii că azi eu nu mă dau în lături de la nimic. Muncesc la o soluţie culturală şi am mare nevoie de tovarăşi!

29

5.

12 noiembrie. 1933

Frate Virgil,

La 20 noiembrie 1933 apare Vrerea în 32 pagini formatul Gândirii. Te rog neapărat, cu întoarcerea poştei încă să-mi trimiţi ceva material (spuneai că ai gata!) fiindcă nu am cu ce completa paginile. Te rog să-mi trimiţi imediat circa 3-5 pagini (de tipar)! Cu frăţie, Ion Stoia Udrea Str. Paul Chinezu 7 Sensul Vrerii: moderat spre stânga!

Dacă până la 15 nu primesc materialul de la tine, te blestem să nu mai simţi gustul vinului şi când te apropii de o muiere tânără să te simţi moşneag la o sută de ani.

30

6.

Timişoara 23 decembrie. 1933

Frate Virgil, Am primit scrisoarea ta într-un moment de mare amărăciune.

Am încheiat materialul şi pentru nr. de decembrie al Vrerii tot numai cu Birăescu7 şi cu R. Urlăţianu. Ori, tu ştii foarte bine, că nu cu ei am proiectat să scot Vrerea. Ce era să fac însă? Trebuia să o scot neapărat. Întâi fiindcă… am trecut deja de mult de 30 de ani. Şi cred că acest prim argument mă scuteşte să-l mai aduc pe al doilea. Şi când am voit şi am avut toate mijloacele mate-riale la îndemână ca să o scot la iveală, abia atunci mi-am dat seama că nu a mai rămas nimeni lângă mine. S-au dus toţi. Pe doi oameni mai puteam conta eventual: pe tine şi pe Victor Şuvenţiu. Ţi-am scris, dar nu am primit nici un răspuns. Acum ştiu de ce, dar atunci am bănuit altceva. Iartă-mă! În Victor însă m-am înşelat. Viaţa de oraş mare a Timişoarei a făcut din el ceea ce face din toţi băieţii inteligenţi, dar care au tot ce le trebuie, care nu cunosc mizeria: o păpuşă de societate, un căutat dansator la toate jururile şi soireurile lumii elegante. Fireşte că a uitat să scrie, fiindcă a uitat să gândească.

Trebuia, trebuia categoric, fără cea mai mică umbră de ezi-tare, trebuia să scot Vrerea. Chiar dacă ar fi trebuit să-mi aduc colaboratori din Lună. Şi am scos-o. Ai văzut cum. Cred că iese din cadrul revistelor provinciale. Este gata şi numărul de decembrie deja, la 30 îl voi primi.

Vezi, frate Virgil, de aceea scrisoarea ta mi-a produs o nespusă bucurie. N-am timp şi nici loc să-ţi scriu aici tot ce am de gând să fac, tot ce voi face. Vom vorbi noi despre asta,

31

despre tot ce va trebui să facem noi împreună, frate Virgil. Până atunci însă două lucruri:

Întâi: imediat îţi aranjezi manuscrisele, lucrarea completă şi până cel mai târziu la 10 ianuarie cauţi să mi-o trimiţi. Totodată, dacă ai timp, cauţi să dai o raită pe la Anina şi pe la Reşiţa, ca să culegi date asupra situaţiei muncitoreşti de acolo. Nu scrii nimic, încă, numai culege date. Dacă ai posibilitatea. Îţi voi spune eu apoi ce să scoţi din ele.

Al doilea: curaj, frate! Nu te speria de mizerie. Ţi-o spun din nou: ai făcut rău că nu ai rămas la Timişoara. În iarna lui 1931–32 nu am avut nici un leu câştig, nici prieteni, nici nimic. La un ger de –20 grade şi eu toată iarna am stat fără locuinţă, am dormit în sala de aşteptare a gării Domniţa Elena. N-am plecat însă din Timişoara. Dar am răzbit. Fără ajutorul nimănui. Şi azi sunt om cu casă, cu post, ba mă învaţă dracu şi la tabieturi! Nu am murit. Fiindcă, frate Virgil, nu mori de mizerie, decât dacă vrei aprioric să mori. Ori asta nu trebuie să vrei! — Tu încearcă acum dacă poţi şi te angajează undeva. Oriunde, numai în Banat însă. Nu alege, orice angajament e bun, numai să-ţi asigure existenţa de azi pe mâine. Nu avea teamă, vom avea noi grijă să răzbim înainte. Însă fără răbdare Virgil nimic nu se poate face. Dacă nu te vei putea aranja nici cum, nici unde — ştii că politicienii au obiceiul să-şi uite promisiunile! — atunci, pe la mijlocul lui ianuarie sunt eu într-o situaţie în care îmi voi permite să fac de la mine ceva.

Până atunci însă nu uita că, la 15 ianuarie deja va apărea Vrerea şi cu numele tău pe copertă!

Sărbători vesele, frate! Frăţeşti salutări. Ion

32

7.

20 iulie 1957

Dragă Virgile, Cu ortacul Jebeleanu8 iarăşi tu ai avut dreptate. A ţinut

manuscrisul Balada vreo lună, apoi după ce l-am urgentat mi-a trimis — un „referat” al Filialei Uniunii Scriitorilor — semnat de un oarecare H. Ţugui. Cine o fi, nu ştiu. Însă referatul e o capodoperă de nepricepere, aroganţă şi prostie. Probabil îşi închipuie că are de-a face cu vreun începător de la vreun cerc literar de la vreo şcoală elementară. La şcolile medii scriu mai inteligent şi mai cu judecată elevii! Îmi pare rău că nu am timp să ţi-l copiez, căci Gyuri Vijan, care aduce scrisoarea la Timişoara, se grăbeşte. — Îl voi citi, fiindcă de data asta nu mai fac ca şi cu Brenca. Provoc scandal şi-ţi fac toată filiala de două parale. Virgile, e absolut revoltător! Absolut, nu exagerez.

Deocamdată i-am trimis lui Zeno 2 exemplare cu rugămintea să le dea lui G. Călinescu şi lui Zaharia Stancu, să-şi spună păre-rea numai.

Iar tov.-ului Ţugui şi Filialei le pregătesc cea mai eclatantă dovadă de totală ignoranţă. Nici n-au citit măcar manuscrisul cu atenţie, face confuzii pe care un elev de şcoală primară nu le face.

Acum uite ce te rog. Aici îţi trimit câteva traduceri pentru Tribuna. Nu am unde să le bat la maşină. Te rog trimite-le aşa. Sunt scrise destul de lizibil. Te rog din toată inima să-mi faci acest serviciu, fiindcă momentan nu am mijloacele să mă duc personal la Cluj ca să iau legătura cu ei prin Racoveanu.

33

Ing. Topală s-a întors acum o lună de la Moscova şi mi-a adus o scrisoare de la prof. Cristea. Abia la sfârşitul lui februarie se reîntoarce, deci abia în martie voi putea merge la Bucureşti.

Şi m-a prins iarna asta grea la Greoni, exact ca pe greier. Până la 1 februarie sunt ne greşit la Timişoara. Cu prietenie, Ion

20.07.1957 Dragă Virgile, Aici îţi trimit ambele scrisori. — Sper că Alecu a ridicat

manuscrisul de la hotel, cum am vorbit, şi ţi l-a înmânat. Vezi să nu-mi pierzi aceste plicuri. Cele bune,

Ion *****

Dragă tovarăşe Stoia-Udrea, După ce în prealabil am chibzuit îndelung asupra sumaru-

lui revistei (Nr. 7/1957), am ajuns la neplăcuta concluzie că trebuie amânată publicarea Baladei. Acest număr, în care sărbă-torim şi pe Ştefan cel Mare, ar fi altfel pur istoric. Altă soluţie n-am găsit. Redacţia a luat această hotărâre, subliniez, după ce a cumpănit bine lucrurile.

În nr. 7 s-ar putea să vă publicăm o traducere din Endre Karoly, dar numai dacă ne-o trimiteţi urgent.

Cu respect, Gavriliu

Timişoara, 22/V 1957

34

Stimate tovarăşe Ion Stoia-Udrea, Am primit scrisoarea D-voastra şi ca urmare a dorinţei pe care

o exprimaţi, vă înapoiem manuscrisele Baladei. Ţinem să adăugăm că paginile revistei noastre nu vă sunt

închise.

Secretar de redacţie Gavriliu

2 iulie 1957

8.

Curtea Tăcerii, 30.09.1957

Dragă Virgile, Azi am primit o scrisoare de la Jebeleanu, în care îmi comu-

nică, că a dat la tipar Despărţire a lui Lenau. Probabil pentru nr. 10, nu?

Totodată îmi cere urgent traduceri din Ady „care are o ani-versare”. Probabil e vorba de aniversarea a 80 de ani de la naşterea lui, la 22 noiembrie. Cum tot în noiembrie se împlinesc şi 20 de ani de la sinuciderea lui Iozsef Attila, i-am trimis ce am avut la îndemână din amândoi. (A plecat un student la Timişoara şi am trimis prin el. Sper că a ajuns).

Acum eu te rog să treci pe la redacţie şi să ceri să vezi ce au trimis. Sunt unele care au mai fost traduse şi de alţii, altele nu. La Ady9 Glasul coşmarului (1918, „A rémalom hangja Langia”) nu ştiu să mai fi fost tradus, în schimb La ospăţul lui Gh. Doja,

35

Cântec înaintea secerişului, Noi vom râde la urmă, Pe aria gro-fească, au mai fost traduse şi de E. Jebeleanu, dar tare aş vrea să fie publicată una din ele, pentru comparaţie (Mai ales La ospăţul lui Doja), unde el „cădelniţează…. cu apă sfinţită”!)

Din Jozsef Attila ar fi mai nimerit Om obosit (e cea mai fru-moasă, cred), Marşul vieţilor tinere, care nu au mai fost traduse.

Cu inima curată am mai tradus-o şi eu (în Vrerea) şi E. Jebeleanu, dar aceasta e traducere absolut nouă. (Aceasta e una dintre cele mai discutate poezii ale lui).

Dacă poţi insista să publice câte două din fiecare, dată fiind importanţa aniversărilor (mai ales pentru mine!).

Acum alta. Ce facem cu Clujul? Sper că am rămas la hotă-rârea că mergem în octombrie. Chestia e, când mergem ? De la 14 oct. am un proces la Oraviţa, trebuie să fiu aici. Aşa că sau mergem mai înainte, ca să pot veni până atunci, sau mergem după. Eu te rog să-mi scrii imediat, să ştiu cum să-mi aranjez treburile.

Altfel — ascult greieri în noapte şi ploaia cernându-se peste Curtea Tăcerii.

Tuturor cele cuvenite Cu frăţie, Alecii au sosit? Puteau să-mi trimită măcar o carte poştală de pe unde au

umblat!

36

9.

Curtea Tăcerii, 30 oct. 1957

Dragă Virgile,

Înainte de toate îţi mulţumesc pentru vorba ce ai pus-o la

Şora10, i-am şi trimis Lenau, precum şi alte chestii. — Când vin la Timişoara vom sta de vorbă despre asta mai pe larg. S-ar putea să ajung eu la Timişoara chiar înaintea scrisorii acesteia. —

Tu, Virgile, ce facem cu Romi? Mi-a scris iar — e într-o clinică cu ceva diabet, cred că ţi-o fi scris şi ţie — şi ne-aşteaptă pe amândoi. Ce faci, când vrei să mergi? Scrie-mi din vreme, ca să mă pot aranja şi eu să mergem împreună.

Ce-i cu Scrisul pe octombrie, nu a apărut încă sau nu mi l-au trimis? Ce au băgat poezii din Ady şi Joysef Attila?

Sper pe duminică să pot veni pe vreo două zile la Timişoara Ce fac Alecii?

Cu prietenie, Ion

37

10.

Curtea Tăcerii 30 oct. ’57

Dragă Romi, Înainte de toate te rog să mă ierţi că nu ţi-am răspuns la

scrisorile anterioare însă tembelul de Virgil mă încurcă de vreo patru luni că vine cu mine la Cluj şi tot mă amână.

Ultima dată stabilisem că la începutul lui octombrie venim, apoi a amânat-o din nou pentru noiembrie. Acum îmi scrie în noiembrie sigur vine. Dar acest „sigur” al lui nu face doi bani. (Până la urmă tot am să mă hotărăsc să cumpăr un căpăstru şi o să-l aduc ca pe urs).

Zilele acestea mă duc la Timişoara şi mă ţin de el să vină în sfârşit.

Până la urmă e-n stare, nărodul, să-mi facă figura şi să plece la Cluj fără să mă anunţe, dar în cazul acela te asigur că n-o să-i priască şederea la Suceag!

Sper că diabetul tău nu e ceva serios. Dacă ar fi aşa m-ar întrista mult. (Mai bucuros aş suporta să-i scoată lui Virgil şi restul de patru măsele!)

Cu el sa fără el, eu în cursul lui noiembrie trebuie să vin la Cluj.

Tuturor cele cuvenite. Te îmbrăţişez Ion

38

11.

Curtea Tăcerii, 10. I. 1964

Dragă Virgile, Din toată explozia ta de jerbe, de tânguieli oedipiene, o

singură ştire m-a cutremurat până-n străfundul eului meu: ple-carea lui Horaţiu. Cu o seară înainte de a primi scrisoarea ta, la mine acasă, unui cerc de tineri prieteni, le povestisem noaptea aceea de pomină, când Horaţiu sosit după mijlocul nopţii la Kocsonyai, ne-am coborât în hruba cu comorile podgoriilor Silagiului, apoi porniţi pe hoinăreală am dărâmat toate cântarele automate — prin supragreutate — iar după leşuiala de la conu Ciupală, reîntorşi la coniacul tare de 5 stele Zeilinsky, bietul Horaţiu a alunecat pe covor şi căderea lui ciclopică a cutremurat tot edi-ficiul de s-a crăpat tavanul Capitolului! — Dimineaţa voiam să-i caut adresa, să-i scriu un cuvânt de an nou, când a sosit scri-soarea ta! Îndepărtat spaţial şi în timp de ani, rămăsese totuşi în convieţuirea noastră comună, indisolubilă, mereu prezent între noi, în prietenia noastră, cu tine, cu Romi şi ceilalţi, viu în viaţa noastră cotidiană. Şi de-odată!... golul definitiv, absolut, ireme-diabil…. Multă vreme am să aud încă rostogolirea bulgărilor de pământ peste poarta ultimei treceri…

Şi… veni vorba de Romi. Dragă Virgile, gândeşte-te la dece-niile noastre de prietenie, la „Trifoiul” indisolubil şi nemuritor şi treci peste măruntele meschinării pe care le-am avut fiecare şi nu suntem scutiţi de ele nici acum! E o pierdere aşa de mare?

Ţi-aduci aminte de ultimul Sf. Ion din ajunul războiului? Stam, seara, cu toţii în str. Doja, în biblioteca mea, cu rafturile ticsite de cărţi alese, câteva tablouri, câteva stampe, o atmosferă

39

de interior intelectual select, în colţ — mi-aduc aminte — grupul Măriuca — Franca D-na [nume indescifrabil] — tu, Romi, Zeno, Mircea etc. Zoltan atunci descoperise gustul ţuicii calde bănăţene! — şi toate s-au irosit în vânt — bibliotecă, tablouri, atmosferă, totul pierdut pentru totdeauna… Şi în curând, în februarie voi veni la Timişoara pentru ultimul act de renunţare: la copil. Oricum… l-am pierdut de mult — pentru totdeauna.

Virgile, gândeşte-te că IERI ne-a fost acum 40 de ani, iar mâine… ar putea să se înece în chiar poimâine! Sau în azi chiar!

La începutul lui februarie sunt la Timişoara. Vom sta de vorbă şi vă voi îmbrăţişa pe toţi cu toată dragostea.

P.S. Mi-a scris Zeno. Mai am o mare rugăminte pentru Turi. Am o nepoată — m-am

împăcat cu toate neamurile — fiica Măriei Sbiera, studentă la Turi la filologie şi am impresia că şchiopătă de amân–toate pi-cioarele. Să-i poarte oleacă de grijă până ce s-o învăţa să umble pe picioare. Doamne, cât m-am căznit eu cu Turi, câte ademeneli au trebuit, până să se hotărască să facă cei doi paşi de la divan până la mine!

O îmbrăţişez cu drag

Uica Ion

40

Romul Ladea 1901–1970

1.

7 februarie 1933 (carte poştală)

Dragă Virgil, Am primit cartea ta şi îţi răspund că portretul – dacă îţi place

— îl poţi ţine pentru tine. Ieri ţi-am trimis planşele respective, materialul în linii largi care îl propune aici. Ca îndrumare vrei un tratat — nu ştiu sigur dar probabil — a lui Brunelevski —Leonardo da Vinci, A. Dürer, poate să-ţi servească ca îndrumare sau completare. În scurtă vreme vei primi şi o fotografie de pe o nouă lucrare a mea. Poate mai puţin realizată ca formă, dar mai completă ca fond. Bănăţeanul, bineînţeles. Aş dori să-mi scrii multe şi mărunte despre tot ce faci şi ce dregi. Şi dacă mergi pe la colegii noştri, tare sunt curios de impresiile culese. Scrie, scrie, scrie.

Cu dragoste R. Ladea. 2.

Dragă Virgil, Ion Stoia Udrea vrea să scoată o serie de cărţi despre diferiţi artişti şi ar vrea să înceapă cu mine. Deşi văd că sunt abia la început, că nu poţi vorbi la mine de un stil format,

41

bine precizat, ca spre pildă la Galla12 sau Podlipny (aşa cum e, tot e format), dar tot cunosc şi treburile din ţară de la noi şi o învăţătură se poate trage chiar şi din puţinul ce am realizat până acum. M-am hotărât deci să dau vreo zece lucrări să le publice. Aş avea aici nevoie de tine. Foarte serioasă. În primul rând să vezi ca explicaţia din text să fie lămuritoare, obiectivă ( nu cu laude) şi mai ales, îngrijit scrisă. Tu cunoşti mai bine năzuinţele mele şi ai putea să-i fii lui Ion şi mie de folos. Acum sunt tocmai la răspântie. Acum abia aş începe să mă formez, asta-i greu. Nu ştiu dacă pricepi — e cam delicată treaba asta. Ce poţi spune de mine? Dacă mă priveşti prin prisma realizărilor, nimic — indulgent, prin prisma posibilităţilor „talentului”, da. Nu am făcut un stil de gândire romanescă, o artă extensivă ca să notez un drum, o conduită — abia încep să explic ceea ce este real şi este dat oricărui om să constate şi să explice. Aşa e omul şi aşa îmi dau silinţa să îl explic cu mijloace plastice. (nu îi dau o nouă formă de viaţă). Fireşte, chiar şi numai constatarea asta, dacă e justă „că aşa e bănăţeanul”, că „aşa e românul” — e mult.

Acum alta. Pe dulapul de cărţi este un fel de bloc, nişte scoarţe negre în

pânză, în care sunt fotografiile de pe câteva lucrări cari cred de bine să fie publicate în această carte. Şi anume: Relieful lui Cloşca

Portretul lui Horia, o fotografie lunguiaţă [dar dacă crezi că poţi face o fotografie mai bună de pe el acolo în atelier, fă]

Autoportret. Tot un relief făcut de mult în piatră, Bărnuţiu acela romantic.

Bănăţeanul, sunt două fotografii din dreapta şi din stânga.

Asta cred că e mai bună, nu care a fost publicată. Tu ce zici?

42

Popovici Bănăţeanu, trebuie fotografiat în lumina în care e acolo în atelier când bate soarele pe el, cred că e bine. Să iasă în evidenţă privirea.

Nud, torsul acela de femeie. (poate). Iustin, ar fi bine să fie fotografiat chiar din faţă şi să aibă o

lumină precisă din stânga şi nişte reflexe de jos, din dreapta. Obţii un efect plastic şi iese în evidenţă arcuirea planului, a pleoapei de deasupra şi arcuirea gurii. Dacă ai lumină prea puternică de sus, are o expresie rea. Potriveşte tu bine. (Stânga, cum îl priveşti din stânga lui reală).

Portretul lui Gomboşiu13 (desen) trebuie fotografiat. Este tot acolo în blocul acela într-o hârtie groasă împachetat

cu mai multe desene, unul care l-am făcut acum acasă (cu peniţă, nişte linii fine, dar foarte expresiv. Un surâs interesant, cam aduce cu mama. Un portret de femeie. Cu cârpă în cap, trebuie fotografiat.

Aşa Toate fotografiile existente împreună cu cele care le

vei face, te rog să mi le trimiţi mie înainte de publicare (necon-diţionat), să le văd, să le numerotez şi plasez în ordine cronologică.

Trimite-le acum! Ar fi fost bine să văd şi ce aţi scris. Încă ceva. Am văzut la tine într-un album, la Timişoara, un

portret mare a lui ceacea Iancu. Am vrut să ţi-l iau, dar m-am răzgândit. Te rog necondiţionat să mi-l trimiţi mie. Dacă treci pe la Ticvani, fotografiază — aşa ca să mă pot folosi eu — pe Robu, acela care stă pe uliţa lui N. Jurca. Tata lu’ Florica Robu. Fă un cap mare de pe el. În plin aer, dar fără soare. Aşa seara, cum l-ai făcut pe ceacea Iancu altă dată. Aia a fost pentru mine o fotografie bună. Iese în evidenţă forma bine. Atâtea te-am rugat!

43

Aştept răspunsul tău. Te rog scrie în plic. Aici sunt mulţi curioşi. Te îmbrăţişez cu dragoste

R. Ladea Spune-i lui Ion că şi aici aş putea plasa un stoc de cărţi. Mie

să-mi rezerve vreo 20 (douăzeci) de exemplare în locul procen-telor promise.

Vezi de Duca.

3.

26 august 1934

Am bănuit că nu ai primit scrisoarea mea şi d-aia întârzii cu

răspunsul. În ce priveşte cartea, nu înţeleg de ce nu aş putea să pun eu lucrările mele în ordinea pe care o cred mai potrivită şi care poate mai bine ilustra drumul meu. (Dacă nu ia pozele, face cu atât mai bine, mai am tot timpul să se scrie despre mine. Dacă o să fac ceva.). Ţin necondiţionat să revăd fotografiile şi să le pun aşa cum cred eu de bine. Nudul,— bine zici — poate lipsi. Dacă însă nu găseşti fotografia cealaltă după Bănăţeanul, în mapă, caută te rog prin cărţi, sunt sigur că există undeva acolo. Şi cred că e mai bună fotografia aia. Caut-o în coşară unde sunt cărţile. Nu ştiu dacă ne-am înţeles asupra desenului. Nu baba Eva14 încadrată, desen cu creionul, ci aceea care e în mapă. Aşa ceva, un desen, un desen cu peniţa e de fotografiat. Ai grijă şi cum fotografiezi capul lui Iustin. Să iese în evidenţă şi forma, dar mai ales expresia lui. Dacă le ai pe toate trimite-mi-le, eu le pun în rânduială şi ţi le restitui în grabă.

44

În ce priveşte bustul lui Duca, te rog caută toate cunoştinţele tale şi fă propagandă cât de multă, ca să am lucrarea. Dacă ai pe cineva la Imbroane, poate fiul său să capete ceva. Spuneai că are un copil.

Ştiu că faci tot ce se poate. În ce priveşte şcoala, nu ştiu ce să zic. Directorul nu face

nimic? Să se ducă primarul la Bucureşti. Eu pentru viitor am mai multe planuri, nu ştiu care se va

realiza. Îţi voi scrie la timp.

Cu dragoste R. Ladea

4.

28 august 1934

Dragă Virgil, ţi-am mai scris o epistolă cu o grămadă de lucruri

referitoare la cartea ce o scoate I. Stoia Udrea, nu ştiu primit-ai sau ba, că pân-acum nu am răspunsul tău. Dacă ai căpătat-o, te rog spune-mi ce ai făcut. Sau poate s-a răzgândit Stoia?

Acum te rog încă ceva. Dar răspunde-mi imediat. Ce s-a

făcut cu bustul lui Duca? Se mai face, nu se mai face? Cui au de gând să i-l dea? Dacă nu s-a dat şi nu s-au fixat asupra per-soanei, te rog caută-mi legături acolo, prin oamenii tăi, să îl iau. Acum am aici la Zărneşţi atelier şi aş putea, în lipsă de altă treaba, să fac un bust convenţional. Că de lucru serios văd că nu

45

mă mai pot apuca. Tot fac la excursii p-aici şi îmi pierd vremea degeaba.

Cu şcoala ai făcut ceva? Ce au de gând să facă? Cum se

descurcă lucrurile? Scrie-mi în plic şi cât mai curând despre toate. Tu ce

faci, cum ţi-ai aranjat situaţia? Cum te înţelegi acolo? Poate în curând să stăm de vorbă mai pe larg şi asupra tuturor

lucrurilor. Te îmbrăţişez cu dragoste de frate R. Tiberică e aici la Zărneşti A făcut excursii în Bucegi.

5.

29 septembrie 1934

Virgile, fratele meu, Am primit epopeea Altarului în trei cărţi poştale şi mă

bucur că programul atât de vast enunţat de tine s-a şi realizat măcar în parte: „Înfrăţirea scriitorilor”. Am toată nădejdea că şi cu ajutorul meu şi al altor oameni de bine îi vom da amploarea şi măreţia cuvenită acestor înfrăţiri. Cred că este de prisos să mai alergăm pe la autorităţi după localuri şi alte daraveli, când Spieluhr15 ne adăposteşte şi ocroteşte cu atâta generozitate. Dacă

46

nu voi fi concentrat în vara asta, plănuiesc să merg la Ticvani. Vom putea netezi acolo — deţ de deţ — calea spre o armonie deplină şi un viitor strălucit.

Sunt încă multe de înfăptuit dar cu priceperea ta, truda ta şi sufletul tău fără prihană, toate se pot face. Mă gândesc câtă grijă porţi mizerabililor betegi (camera de la Poiană), dar trebuie să cugeţi şi în eternitate, că veşnice şi trainice lucruri voim a face şi, dacă ar fi să cerem ceva Municipiului, ar fi mai bine un loc în ţintirim. Chiar dacă „cel de splină sau suspini” suferind nu se ţine de Altar, totuşi în epoca asta plină de umane simţiri nu trebuie lăsat bietul om în voia soartei, care uneori e nemiloasă. Să-l îngropăm creştineşte. (cred că în programul anului viitor poate intra această preocupare).

În ce priveşte luminarea şi deşteptarea timişorenilor, ar fi bine

să nu te zoreşti. Mai întâi interesează-te discret, dacă au acolo birturi, vin, că inimă avem noi d-aici, precum şi un „Vecăr”16 cu care să-i deşteptăm. (dar nu care cumva să murim noi acolo de sete pe meleaguri străine, tot deşteptând la ei).

Selecţionarea încă este binevenită. Să ne gândim bine în vii-

tor pe cine alegem, să nu se mai întâmple erori regretabile. Ţin minte un miorlăit care, cică, la ora 9 seara doctorii îi spun să fie în pat (Roşu Roşiaticu), sau într-un moment de slăbiciune —oricât ar insista — să-l alegem pe Ion Udrea, cu toate că băiatul promite şi progresează în ştiinţa istoriei.

Dar ce dulce este, în schimb, gândul să colaborezi cu un viteaz vrednic ca Titus

La organizarea unei biblioteci mă înscriu cu tot devota-

mentul. Voi da şi eu ce am bun.„A jó kocsmáros, hamis borok, stb”, un op de reală trebuinţă.

47

Dar cel mai vrednic de laudă este dicţionarul acela. Măcar d’acu ‘nainte va putea scrie orice bănăţean cum vrea şi ştie, fără teamă, despre căigană şi altele. Maestrul Miu Lerca17 va lucra din răsputeri şi la sfârşitul fiecărui op — glosar (Vezi să nu ne încurcăm cu Academia!)

Şi iaca aşa, p-aici n-am văzut soare de 2 săptămâni. Nici pe

părintele Piso nu l-am găsit încă, să vorbesc cu el de cărţile tale şi de bani. E tot dus, nu ştiu pe unde.

Caută-l, te rog, pe Vlad18, vezi ce a făcut cu preş. Camerei de

Ind. şi Comerţ. Poate nici nu a fost încă pe acolo. Interesează-te şi de expoziţia elevilor mei. Vorbeşte cu prietenii noştri gazetari să le facă un pic de propagandă şi să scoată în evidenţă şcoala. Vorbeşte şi cu Ivanov, lui îi plac chestiile „culturale”.

Pe la Timişoara trecem abia peste o lună. Ce-i cu concursul lui Catul19? Eu lucrez. Lucruri mai mărunte pe cari le pot face în atelierul

d’aici. Am isprăvit un relief, un fel de compoziţie. Binişor. Altceva ce să-ţi mai scriu? Sunt sănătos, sănătate vă doresc şi

vouă, ţie, iubitei tale soţii şi copiilor tăi şi vă sărută Romică şi Luci20.

Chiar acum primii o carte poştală, tot veselă de la Gicu, Titus

şi Ion. Spune-le să se cuminţească. Mai spune-le că-i îmbrăţişez cu toată dragostea

Romi

48

6.

20 octombrie 1934

Dragă Virgil, alăturat îţi trimit fotografia de care era vorba,

dar numai ca să o vezi şi dacă vrei să-ţi dai cu părerea. Pentru reprodus nu-i bună, mai întâi pentru că nu-i fotografiată bine, a doua fiindcă e anemică în ce priveşte forma. Trebuie să o reiau şi să-i dau amploare formei, poate o reîncep aici, poate dacă vin — la Timişoara. Aş avea mare, mare lipsă de capul lui Nicolae Robu. Ştii tu, fă-l, te rog, cât de curând ,că vezi că nu pot lucra. Şi aşa mergi des pe la Cacova.

Va să zică, dacă poţi, fă o fotografie. 1) După Iustin — era aşa cum am zis eu — sau poate foto-

grafiază, dacă crezi de bine. 2) desenul acela cu Muma. Ăla are multă expresie deşi poate nu-i rezolvat cum ar trebui. Fotogra-fiază ce crezi tu de bine, dar să nu reproduci ce a mai fost publicat.

Am tot aşteptat de la tine scrisoare, dar aşa se vede că lucru-

rile nu s-au schimbat. Totuşi aş vrea să aflu înscrierile de la şcoală, câţi elevi sunt şi multe altele. Ce-i cu primăria?

Ce faci tu? Cu locuinţă, cu toate alea? Schimbarea guvernului

te interesează? După masă plec la Bucureşti cu socru. Stăm o zi acolo. Te îmbrăţişez R. Ladea

49

7.

5 septembrie 1935

Dragă Virgile, scrisoarea ta avenit la timp potrivit, tocmai

când mă simţeam mai amărât şi mai singur. Stau aici în „atelier” cu uiaga, singur prieten de „fecunde meditaţii”, afară o vreme frumoasă de toamnă şi tristă. Nu pot nici lucra, nici ceti, numai mi-i dor. De valea mare, de plaţ, de soarele din Ticvani — le văd mereu, le visez în toată noaptea. Şi mă chinuie gândul, că poate voi fi silit să mă despart vreodată de sălciile de la râu. Pe toate le ştiu, toţi prunii, toţi câinii.

Aici sunt codrii verzi de brad şi multe platitudini, aici e multă

bogăţie şi dor după casă. (Greu merge versu’). Bag de seamă că tu râzi de mine, tu ai vilă şi averi. Scrie de

tine (oare tu ai pus la cale?) eşti om cu treburi şi cu două vasă de răchie, ai casă mobilată şi eşti fruntaş în sat ca oricare bănăţan, dar eu săracu, oftez numai, după câta sfadă cu Baba Eva.

Am fost 3 săptămâni pe câmpie la Crăieşti, să văd unde voi

sta dacă soarta crudă mă va alunga din profesorat şi din Banat – pământ este, tot este, speranţe şi mai multe, tot confortul îl am, dar sunt cam departe de Kocsoniai şi acum simt depărtarea asta mai greu ca oricând. Să ai tot ce vrei şi ce îţi trebuie şi să nu mai ştii cum se pictează catedrala din Mehala, şi cum se construieşte o fabrică de automobile şi multe altele — asta-i peste puterile mele.

50

Vorbesc aşa, că mi se pare că o să curm provizoratul în care trăiesc de 36 de ani, chiar cu orice sacrificii. Dacă şcoala nu va fi asigurată, sunt prea bătrân ca să mă mai joc de-a cultura, o să fiu silit să mă joc de-a puericultura.

Dragă Vergheli, îţi trimit multă şi dorită sănătate, io

Romul Ladea

8. 12 septembrie 1936 Dragă Virgil, îţi scriu ţie şi te rog să-mi răspunzi în grabă —

ştiu că Ion are treburi multe şi că ar întârzia. Împrejurările (Luci şi socria) mă silesc să mă decid cumva.

Stau la Timişoara şi mă aranjez acolo, — sau mă hotărăsc pentru agricultură. Eu aş dori Timişoara, ei „reîntoarcerea la humă”. Ion, referitor la şcoală, mi-a scris că încep înscrierile şi Cosma21 ar fi venit cu oareşcare promisiune din partea ministrului Angelescu. Aş fi dorit să aflu mau precis ce a spus, ce a promis Angelescu, ce putem aştepta în ce priveşte şcoala şi situaţia noastră şi cam pe când putem năzui ceva. Dacă pe Ion nu l-a lămurit Cosma, caută tu, fie personal, fie prin cineva, să afli ce s-a petrecut la Bucureşti, ca să mă ştiu şi eu orienta în consecinţă. Şi asta, te rog, cât mai de grabă . Că dacă situaţia rămâne tot provizorie, eu încă în toamna asta, cât mai am timp, m-aş instala în noua mea viaţă „fără de suspin”. Trebuie să mă apuc de arătură, de construcţii, de toate celea. Că nici la Timişoara nu mai pot sta

51

aşteptând zile bune — copilu’ creşte şi eu aş lucra, aş dori să am siguranţa zilei de mâine.

Te rog, fii bun scrie-mi, să ştiu ce-i. Aici, vreme tristă, ploaie, toamnă.

Cu tot dragu’ Romică Dacă dai bot cu Ion, întreabă-l cum stă chestiunea aia ruşi-

noasă cu banii de la prefectură şi vezi, te rog, Koshuba cât şi ce a făcut cu portretul ce i l-am lăsat pentru cioplire.

9.

15 august 1936 Dragă Virgil, adânc îndurerat am luat cunoştinţă de trădarea

prietenului nostru şi sunt întru toate — în ce priveşte dizgraţierea lui — de acord cu tine. Mai întâi îi numit „fripturistul”. Seria răzbunărilor o vom pune la cale împreună, eu îl voi purta pe aici prin munţi până se satură de turism. Îi aici cu D-şoara Popiţi.

Am făcut câteva ascensiuni şi ne pregătim si mergem săptămâna viitoare în Bucegi.

Ei, dacă ai fi şi tu aici, dacă ai putea să scapi măcar o săptă-

mână… Încolo toate bune, plouă, nu prea putem ieşi din casă, suntem

condamnaţi să stăm acasă şi să gustăm câta vin. Scrie ceva bun, ceva minunat. Te îmbrăţişez cu multă dragoste Romul

52

10.

30 septembrie 1936

Dragă Virgil, nu ţi-am scris pân-acum că am avut o grămadă

de necazuri, nu sunt nici acum hotărât ce să fac, şi Luci e bol-navă de vreo zece zile, nici lucrul nu-mi merge aşa cum aş dori…

Îţi mulţumesc pentru sfaturile cari mi le dai şi, dacă le-aş putea urma, crede-mă, aş fi cel mai bucuros. Ai toată dreptatea, gospodăria nu merge, în schimb pot, am posibilitatea să duc o viaţă poate mai civilizată, dacă nu tihnită şi, ceea ce-i mai mult, mai uşor, pot avea o legătură culturală cu ţara noastră, — fiind la şcoală la Timişoara. Cred că încă în toamna asta se va decide cu şcoala. Mi-a scris şi Gomboşiu că în 24 septembrie vine Cosma de la Bucureşti cu ceva rezultat, dar pân-acum nu am nici o ştire ce a reuşit, ce nu.

Am auzit şi, mai mult am dedus din 2-3 articole citite în

Ecoul de frecuşurile tale. Precis nici acum n-aş şti despre ce-i vorba, dar bănuiesc. Părerea mea ar fi să te fereşti cât de mult, să nu intri în gura lumii, vezi cum sunt oamenii acum, înclină tot spre rău şi situaţia ta poate să devină delicată acolo.

Fii bun, scrie-mi dacă ai mai auzit ceva şi de şcoală, dar şi de altele ce se petrec pe la voi p-acolo, scrie-mi şi de prietenii noştri câte ceva, că sunt dornic de veşti.

Cu toată dragostea

Romică

53

11.

10 octombrie 1936

Dragă Virgil, am primit scrisoarea ta de care tare m-am bu-

curat şi alăturat scrisorii un inventar al Banatului sau cum zici tu ghidoşeniei22 cu John. Afară de unele mici lipsuri cartea se pre-zintă bine, omul uitându-se prin ea e orientat, află de toate şi celebrităţi şi crâşme şi moaşe şi tutungerii. Dar ce se face bietu’ om cu ghidul în mână când îl apucă nevoinţele, când îl strânge, cum s-ar zice… în mijlocul Timişoarei.

În ce priveşte chestia şcolii, noi doi suntem de acord — dorinţa mea este să trăiesc acolo, la Timişoara, în ori şi ce „calitate”, fie culturală, fie administrativă. Dacă mi-aş putea asigura un cât de mic venit bănesc şi o cât de mică posibilitate de lucru, aş fi tare mulţumit. Mult mai mulţumit ca în altă parte cu venituri mari şi „situaţii” demne.

Dracu se uită la situaţie, că aia ş-aşa mi-o fac eu muncind şi exploatând puţinul talent care-l am, e vorba momentan cum scap. Luci nu mai vrea să audă să plec singur la Timişoara, socrii nu mai vreau să ne ajute într-o situaţie neclară, ca mâine, poimâine să le venim din nou pe cap. Ne dau bucuros tot ce ne trebuie la Timişoara, dar să rămânem acolo atunci. Ce să-ţi mai spun, cam vezi tu de ce-i vorba şi care-i situaţia mea. Eu iar nu prea îndrăznesc să pledez pentru Timişoara, că nu ştiu ce mă aşteaptă acolo, hai să zicem, pe anul viitor. O să văd ce pot să fac, în orice caz chestia dihaniei de la Kocsonyai trebuie rezolvată. Văd că la Timişoara mă aşteaptă încă probleme mari şi văd că talentul meu, intuiţia mea, e pusă la serioase dezlegări. Desenul tău — la drept vorbind — e cam tendenţios, seamănă, aduce puţin a Gomboşiu — dar nu vreau să anticipez nimic, că

54

nu ştiu dacă nu cumva eşti interesat să priveşti fals lucrurile şi nici nu ştiu dacă eşti chiar tare la desen. Trebuie, trebuie văzut acolo şi dezbătut serios lucrul. Voi face mai mult decât se poate pentru cucerirea adevărului. Adevăr, adică „fiat lucs”.

La ajutorul lui Suciu m-am gândit şi eu, ar fi tare preţios, dar

cred că se mişcă greu. Dacă ai putea tu să-l rogi să pornească el cu mai marii Timişoarei şi cu prietenii lui o acţiune pentru şcoală, ar fi bine. El are, mi se pare, prieteni pe la Bucureşti şi toată treaba asta a şcolii nu-i lucru mare, dacă s-ar găsi 3-4 oameni de inimă să insiste cât de puţin. Părerea mea ar fi că înainte ar trebui şcoala fixată şi pe urmă să pornim acţiunea pentru clădire. Aia va merge mai uşor, e şi o chestiune locală. Nu-l ruga, deci, pe Suciu pentru treburi secunde. Sau poate voiai să-i provoci interesul în chestiunea asta, să-l bagi în horă.

Nici până acum nu ştiu dacă s-a interesat vreun elev de şcoală. Gomboşiu nu-mi scrie nimic, altădată era parcă mai activ.

Kosza — ori tu — dacă a isprăvit, sau ai isprăvit, portretul meu. Treaba cu tipografia cred că se putea destul de uşor rezolva.

Am eu un plan — vom vorbi de asta.

Cu dragoste Romică

55

12.

(Ilustrată din Paris de la Catul Bogdan)

6 octombrie 1937 Sunt cam leneş la scris şi cred că-mi cunoaşteţi această

calitate care cred că este de ordin pictoricesc. (Trebuie să o scuz într-un fel!) Voi avea însă plăcerea să vă istorisesc mai multe la întoarcerea noastră, deocamdată însă numai câteva rânduri cari vrem să oglindească impresia frumoasă ce mi-a lăsat-o Expoziţia Internaţională. Sunt încântat că munca mea din ultimul timp —muncă de ascuţire a antenelor pe orice (!!) mi-a servit ca să pot trece nescăpând aproape nimic din lucrurile care meritau un interes special. Toată expoziţia — o întrecere de realizări şi încercări îndrăzneţe în tehnică şi artă — drumuri gândite, reale. Niciodată ca acum nu mi-am dat seama de amploarea activităţii epocii în care trăim, este impresionant şi, dacă întrevăd după cele văzute un viitor încă mai strălucit, sunt bucuros că m-am făcut meşteşugar şi că, în limita forţelor mele voi fi şi eu o mică rotiţă utilă pentru societate. Căci în mediul unde între timp mă situasem, graţie împrejurărilor vitrege, în ce priveşte canalizarea activităţii artistice la noi, ajunsesem la convingerea inutilităţii noastre, a artiştilor. Sunt mulţumit că am uitat această obsesie şi, că am recăpătat dor de muncă.

Sărutări de mâini doamnei. Bănuiesc că ai un fecior, trans-mite felicitările noastre. Te salută prieteneşte Catul. Salută pe Ladea

56

13.

3 august1940

Dragă Virgile, îţi scriu în pripă, am foarte mult de lucru, scriu

pe apucate. Înainte de toate îţi mulţumesc. Ai fost mare şi frumos. Şi nu te uit, eu.

Poate, zic, poate că săptămâna viitoare să pot obţine trei zile

concediu să vin până la Timişoara. Dacă nu pot, îi scriu lui Ciupe.

Cred că pe la sfârşitul lunii august să scap d-aici. Aşa e

vorba. Mi tare dor de voi. Toată dragostea, Romi

14.

16 februarie 1940

Dragă Virgile, am avut de gând în fiecare zi să-ţi scriu şi am

uitat adresa. Nu ştiu, Cloşca sau Crişan 10. Îţi scriu pe Cloşca, dacă o să capeţi scrisoarea asta m-ar bucura, dacă nu, mă mângâi cu gândul că ţi-am povestit, simbolic măcar, una alta din preocupările mele de aici. Dar mai înainte de toate, lasă-mă să te strâng în braţe (măcar că eşti cam gros) de bucurie că ai scăpat cu bine. Aseară mi-a adus un prieten telegrama cu vestea asta

57

bună. Să ştii că eu am un concediu de boală de trei zile, e Luci la mine şi stau acasă.

La cătănie lucrez în biroul mobilizări şi, dacă n-ar fi chiar atât de lucru, aş duce-o destul de bine. Am câţiva prieteni aici, unul chiar de o înţelegere frumoasă a vieţii cu cari îmi petrec ceasurile libere în tihnă şi în vin. Superiorii mei, maiorul şi trei majori, sunt oameni de omenie aşa că slavă Domnului nu mă pot plânge de nimic. Dimpotrivă, n-am avut până acum, în cercurile „intelectuale”, parte de atâta cinste ca aici, de la nişte oameni despre cari toată lumea găseşte de bine să-i bârfească. Dar să nu zic într-un ceas rău, zic „pân-acum”. Ce va fi se va vedea. E vorba să mă ţină numai 30 de zile, dar aceste 30 de zile pot fi după împrejurări şi 45 şi 60. Că există o matematică pe felul ăsta.

Un lucru neplăcut este că sunt îmbrăcat [militar]. Mă voi molări şi mă vei vedea. N-am găsit haine pe măsura mea, aşa să vede că şi eu sunt om destul de bine făcut şi am îmbrăcat nişte haine cari mă strâng de pocnesc pe mine, motiv zilnic de plimbare pe la croitorie. Totodată şi motiv de râs. Râd de se strâmbă câţiva din prietenii mei ofiţeri, că, cică îmi leg cureaua parcă aş merge la coasă, aşa, pe sub burtă. (e aici un locotenent Băculă, cu care am copilărit pe la şcoala normală. Este aici şi fratele Cotârlă, tot locotenent, din Ticvaniu Mic, mai este aici şi Kozovics birtaşu’ din Timişoara pe care eu în taină l-am botezat Cosorovici. El nu ştie şi nici nu doresc să afle, că poate am trage un chef de două zile şi aş fi lipsă la apel. Mai este aici şi fratele Bojin din Ciacova, om smerit şi duios, l-am şi botezat Balga Maiorul o dată ne-a văzut în bandă pe toţi, bine stropiţi cu ceva vin, maiorul, zice, iaca „stolu’” regimentului. Noi, „să trăiţi!”

Zilele astea a venit şi inspectorul Bojică din Timişoara. Lucrăm împreună. Şi mai vin, şi tot vin.

58

Ce mai faceţi tu şi Ion Udrea zis — dar să nu-i spui —Minciunel ? Mi-i dor de voi. Dar Ghiţă Luca ? Scrie-mi de toţi. Scrie la adresa str. Poligonului 43a Orşova.

Dragă Virgile, te las cu bine. Astăzi beau un kil de vin de bucuria ta.

Vă îmbrăţişez, Soldat, R. Ladea

15.

15 iunie 1941

Dragă Virgile, deşi îţi răspund imediat totuşi cred că scri-

soarea mea ajunge prea târziu în ce priveşte amenajarea chestiei. Tu fă ce crezi de bine, oferă cât e de lipsă însă nu insista ca să nu-ţi periclitezi situaţia — atâta nu face pentru mine lucrarea aceea. Am primit un număr din Vestul (23 sept.) care se ocupă de daraverile Liuba23 — ciudat că apare; şi acolo şi-a băgat coada. Am vrut să completez acel articol scriind eu cum a înlăturat A. Pop24 & Liuba pe Birăescu din post, cum a intrat, curios, pe uşa din dos deschisă de A. Bogdan la şcoală la noi, apoi să continui cu altă delăturare etc., dar m-am răzgândit, în nici un caz nu face să semnez eu un astfel de articol. Ar fi trebuit să demasc întreaga afacere de la început, cu donaţia Anton, care nu i-a dat banii pentru o instituţie de cultură nu pentru a plasa o nulă, pe A. Pop ca director la acea şcoală faimoasă şi bănăţeană. Dar să lăsăm asta. Celelalte chestiuni cu Anghelescu + Imbroane nu mă interesează. Până se fac, se duce guvernul dracului şi rămân cu 300 de Angeleşti — destinaţi şcolilor bănăţene — în atelier şi cu o grămadă de bani băgaţi în „nimic”.

59

În orice caz te rog mulţumeşte-i d-lui Savi şi d-lui Grădinaru în numele meu pentru bunăvoinţa domniilor sale de a mă ajuta.

Zău, uneori îmi pierd încrederea, dacă e posibil ca doi oameni, două nulităţi intelectuale să poată să facă ce fac! Mă gândesc foarte serios să mai vin sau ba în Banat, la şcoală chiar, deşi am muncit mult la şcoală şi pentru şcoala aceea.

Cum se poate treaba asta să i se ofere unui Liuba şi Pop o lucrare în Timişoara când sunt eu acolo? Că doară atâta — deşi sunt tânăr – merit şi eu, o atenţie, o încredinţare modestă cum e un bust. Să încurajezi diletantismul? Pe Liuba & Pop? Mă dezgustă.

Pentru Vrerea îţi voi trimite săptămâna viitoare în locul lui

Iustin o altă sculptură ceva mai bună, definitivă. Drept că, ar fi mai bine dacă ar fi în lemn, dar nu am nici vreme nici bani să o cioplesc momentan. Şi cred că nici revista nu iese, aşa că mai am timp. Dacă lucrul ar fi urgent, fotografiază pe Popovici Bănăţeanu25 şi pe Iustin şi publică-i pe ăştia doi. Şi ăştia merg pentru atare chestiune. Dacă se face însă mai mare, atunci aşteaptă mai o săptămână.

În ce priveşte cartea mă bucur că nu o scoate Ion. Abia acum aş începe şi eu să mai fac câte ceva şi să văd, poate, şi câte un mic progres.

Aici lucrez, cum zic, am un atelier nou construit şi amenajat

cum se cade şi mă şi simt destul de bine. Fac zilnic excursii şi am aicea nişte peisaje de toamnă cum nu le pot descrie. N-aş vrea să fiu sentimental, dar ţin să ştii, cu toate frumuseţile, mă frământă grozav un dor de pământul meu şi de cerul mare şi aşa de minunat al nostru. Şi de oameni. Acestora d-aici nu le simt gustul. Nu-i văd. Nu prind tipul. Nu ştiu cum sunt.

60

Dacă peste iarnă nu-ţi aduci soţia şi copila la Timişoara şi, dacă crezi de bine şi crezi că ne împăcăm, putem locui împreună în atelier. Luci nu vine cu mine, în februarie naşte şi are aici la părinţi mai bună îngrijire. Când vin nu ştiu, aştept o desfăşurare bună a lucrurilor, altfel nu merită să plec d-aici. Aştept de la tine ştire.

Te îmbrăţişez cu dragoste de frate, R. Ladea. Vezi, te rog, şi de hainele noastre, să nu le roadă şoarecii.

Dacă rămâi cu mine în atelier, fă rost de pat şi haine.

16.

decembrie 1941

Dragă Virgile, ţi-am fost scris că mă apuc de portretul lui V.

Vlad, dar când am luat cu de-amănuntul reproducerea, am văzut că este foarte greu să mă orientez după ea, îi aşa de ştearsă că trebuie să inventez ca să-l pot face, şi pentru asta nu-i destulă vacanţa mea. Au mai intervenit şi alte treburi cari m-au oprit pe loc şi cari ţi le voi destăinui dacă ne vedem. Omul mă intere-sează mult, am momente când îl simt mult mai aproape de mine ca pe oricare alt scriitor, artist al nostru şi acum, după ce l-am adâncit şi pe el şi pe Popovici îmi dau seama cât de bine ai completat atitudinea amândorora tu, în Oameni şi locuri.

Mă voi ocupa de portret la Timişoara, cum zic, după o prea-labilă încurajare din partea ta, ca şi osteneala asta a noastră să aibă tot aşa un sfârşit ca şi expoziţia.

61

Am primit şi Ecoul26 şi Dacia27 Ghiţă a fost magistral, dar tare mă tem că din articolul lui va ieşi un proces. Bietul Ciupe însă, cred că a greşit, nu cunoaşte el săracul Timişoara, şi nu-şi dă seama unde poate să ajungă cu vanitatea şi egoismul lui. Dar… el a vrut. Ce are cu Bogdan şi Podlipny? Nu va fi voit ca să-l alinte lumea ca pe un trimis al zeilor, pentru că după un efort de 20 de ani a reuşit să mâzgălească o pereche de pini pe o pânză de un metru pătrat: iată preocupări la un maistru de 40 de ani.

Era vorba de o revistă. Când începe? Tare aş vrea să mai ştiu ce se petrece pe la voi. Dar Ienea?

Şi Ion, tot cu sălbatecul Amor? Aici îi iarnă frumoasă. Ieri am fost pe Piatra Craiului la

săniat. Feciorul meu se dă cu schiurile. Mai dă el şi cu curu, dar toate plăcerile se plătesc cumva.

Am isprăvit un relief, destul de bine. Are o atmosferă fru-

moasă românească. Îl aduc cu mine să-l vezi, poate să-ţi placă. Vă doresc, vă dorim la toţi sănătate şi noroc de Anul Nou.

Romi

62

17.

24 decembrie 1942

Dragă Virgheli, Îţi aduc la cunoştinţă că Ion Popovici merge frumos, cred că

îl voi putea găta până să vin la Timişoara. Sunt mulţumit de el, l-am făcut şezând. Vom vorbi toate amănuntele dacă vin, unde l-aş putea începe, în mare. Interesează-te şi la [indescifrabil] el are la Horticultură un atelier, chiar vis-à-vis de biroul lui, mi l-ar da oare, mi l-ar putea încălzi? Cred că dacă avem macheta gata va fi şi mai uşor de adunat bani. Oare Primăria m-a lua în buge-tul anului viitor? Dar mai bine să nu ne încurcăm cu nimeni.

Aici îi vreme plăcută, lucrez toată ziua, mai citesc, mai

povestesc, iaca aşa trece vremea. Vă doresc sărbători fericite la toţi

Romi

18.

1942 Dragă Virgile, am păţit-o rău de tot şi te rog pe tine să mă

ajuţi. N-am la cine să recurg ca să nu te incomodez pe tine. Ion Popovici îi aproape gata şi se prezintă tare frumos, bine pus în spaţiu şi plin de viaţă. Ar fi păcat să nu-l torn, şi iar o veche

63

poveste, că n-am gips. Am fost ieri la Braşov, în tot Braşovul n-am putut să găsesc nici măcar o jumătate de kil, în Zărneşti, în Tohan, în jur, nicăieri nu găsesc.

Te rog, ar trebui imediat ce primeşti scrisoarea asta, caută cu toată autoritatea ta vreo 50-60 kg. gips şi trimite-mi-l. În opera-ţia, fie a căutării, fie a primirii la vagon, adică a alergăturilor, ia-l pe Brunet de ajutor, trimite-l pe el. Îl găseşti la şcoală. Dar şi dacă nu l-ai găsi, poate ai tu un servitor la cameră. Dar descurcă-te cum poţi, numai să am gips, că mi-ar părea tare rău să arunc o lucrare frumoasă.

În Ardealul, de Crăciun se ocupă — nu mai ştiu cine — de

tine. Zilele astea vine unul de la Tribuna din Cluj la mine, îi voi

arăta cartea, să o prezinte şi el. Ce-i de nou pe la voi? Mai scrie-mi! A.N.F. Romi Banii pentru gips fie că ţi trimit, sau ţi voi da dacă vin acasă.

19.

26 iunie 1943 Nu ţi-am scris până acum, că eram oareşcum hotărât nici să

nu mai ştiu de tine, dacă treci la doi paşi de mine şi nu vii să mă vezi, ce ştiu eu din ce motive. Nici nu-ţi închipui cât mi-a fost de ciudă.

64

Dar vezi, vremea trece, trece şi ciuda, uneori stând în atelier, mă apucă dor de tine şi iaca îţi scriu, că sunt sănătos, că lucrez acum la Iovan pe cal şi parcă îl realizez de astă dată bine, barem pân-acum, aşa se arată. Lucrez cu mult zel, cred că îl voi găta până să vin la Timişoara, că iaca se apropie vremea, acuş-acuş trece şi am pierit.

Aş fi dorit să văd şi eu statuile acelea făcute de cei doi mari

artişti ai neamului – că aşa s-a vestit, că toate sunt minuni. Văd că Frunzetti critică destul de aspru pe câţiva, dar pe asta nu poţi da nimic.

Bilşiu a fost aici vreo 3-4 zile, l-am găsit la Braşov, ne-am

bucurat de întâlnire, am auzit sumedenie de lucruri cari de cari mai interesante de la Bucureşti. Unele relativ la mine, simpatice foarte. Vlasiu a lansat acum de curând una bună, că fac lucrări mici — de dimensiuni mici — şi că le realizez în material minor (o să ne ia dracu’ până la capăt cu „minoru’ ” şi „majoru’ ”). Păcat de mine! Şi altele, variate, orice ai zice au ăia fantezie! Dacă l-au băgat la cremenal şi pe bietul Mestroviz cu căciula lui Carol.

Dragă Virgile, îţi trimit sănătate, te sărut şi le doresc tot binele a lor tăi

Romi Aici toţi sănătoşi Şi Titus Ştiu că te bucură

65

Am auzit că lui Victor Iancu28 i-au făcut timişorenii o primire ca-n Texas. (oare cine o fi organizat-o?). Pe urmă cică Iancu de veselie a tras un chef la Ion Udrea de 2 zile. Cum se atrag şi aleg oamenii!!

Scrie-mi de toate!

20.

25 decembrie 1945 Dragă Virgile, ‘nainte de toate îţi doresc sărbători fericite ţie,

copiilor tăi şi doamnei tale soţii, doamnei Birou. Aici îi neaua cât mine, dar nu-i frig, îi vreme tare, tare frumoasă. Păcat că trec zilele şi uite, mă gândesc cu groază la iadul care m-aşteaptă la Timişoara.

Ce am promis vei primi, dar nu cantitatea de care am vorbit, — nu mai este.

Tot dragul Romi Tipăreşti deja cartea?

21.

28 iulie 1946 Dragă Virgile, am primit buna ta vestire, îţi mulţumesc. Mă

voi gândi mult şi bine la un monument, dar mă gândesc şi la aceea că oare va putea preşedintele să scoată atâţia bani ca să

66

realizeze o statuie sau se vor mărgini, până la urmă, să tipă-rească numai opera lui Murgu, pe care eu nu o cunosc. Mi-a scris şi Jurchescu la Braşov, astăzi am primit cu scrisoarea ta şi pe a lui — un mic tratat de istorie în 11 pagini. Sunt convins acum de importanţa lui Eftimie şi a lui Avram Iancu şi pătruns de mărimea noastră, a bănăţenilor, în treburile ţării.

Deocamdată mă odihnesc, mai citesc, mai beau câte ceva, mă încânt, visez… e bine. Vremea trece şi acuşi-acuşi ne vedem iar. L-ai întâlnit pe Ion, ce face, mai lucrează pentru Victor? Scrie când mai apuci vreme să mai aflu câte ceva de la noi.

Salută pe toţi prietenii, nu-i numesc că se poate să uit pe careva şi iese rău pe urmă. Toată prietenia, Romi

Luţ a citit pe Moş Ion, îi place mult, se pregăteşte să-ţi scrie

ea, dar e tot pe drumuri, vrea să ne mutăm la Bucureşti şi se agită acum.

22.

15 decembrie 1946 Dragă Virgile, îţi scriu cu plivasu, nici nu ştiu unde-i cer-

neala, abia acum ne organizăm casa, poate mai într-o săptămâ-nă să fiu gata. Am ajuns la Suceag şi de o săptămână sunt plăceri campestre, agricole. Curăţ pomii, am foarfeci, ferăstrău, ung rănile cu alifii, mă hărnicesc, să mă vezi, mai mare dragu’ Noroi până în gât şi privelişti dumnezeieşti. Ceea ce-i important este că mă simt bine şi nu doresc să plec de aici nicăieri. Peste câteva zile mă voi apuca şi de sculptură, am linişte, timp asemenea, pot gândi în dragă voie şi, dacă îmi va fi dat să realizez câte ceva bun,

67

putea-voi. Acestea ar fi oarecum încântările, bucuriile, planurile vieţii mele aici. Mai sunt ele şi necazuri şi acestea te rog să mi le asculţi cu mai mare atenţie şi simpatie.

Am nevoie de bani Ion ar mai trebui să-mi dea o mică sumă (1 milion) care

pentru nevoile noastre nu-i mare lucru, dar tot am cârpi ceva. I-aş scrie lui, dar nu ştiu nici acum precis care-i numărul de la casa lui, 12, 13, 16 sau cât? Du-te tu la el — fii bun — şi roagă-l să-mi stea în ajutor acum. Şi nici nu-i o osteneală prea mare pentru el să mai încaseze suma asta. Să se jertfească, aici n-am la cine merge în pustiul acesta, nici măcar pentru un leu şi lipsuri sunt multe. Ar fi fără interes pentru voi să le înşir. Dar poţi să crezi că nu din plăcere cer.

Mă las în nădejdea ta şi a lui. Roagă-l să se gândească la

mine cu toată seriozitatea. Ce ai făcut cu clişeele? Cred că în scurtă vreme ar fi lipsă de

ele şi de fotografii şi aici. Şi aici vor să scoată o carte, o cărticică. Nu ştiu precis pe când, oricum zice-se, nu peste multă vreme.

Toată dragostea

Romică. Scrie-mi.

68

23.

1946

Dragă Virgile, ne-am aranjat un pic aşa, am şi făcut sfeştania

în ziua a doua de Crăciun, a fost p-aici pictorul Cornea de la Cluj şi altă multă lume. Ne-am petrecut destul de bine, şi am cheltuit destul de mult. În seara de Crăciun a venit tot Suceagul în piţărăi ca să ne arate simpatia lor — românii; dar au fost şi mulţi unguri şi popa reformat (E un tânăr din Timişoara, ne cunoaşte pe toţi. A stat într-o casă cu Zeno29 şi pare că Zeno l-a informat despre toate şi toţi).

Cornea este preşedintele Atheneului Bălcescu care are drept scop culturalizarea maselor sub diverse forme. Între altele vreau să scoată anume cărţi despre feluriţi artişti, pictori, sculptori, muzicanţi, actori etc. Au bani şi posibilităţi, fiind Atheneul fiu dulce al partidului comunist. Primul, — aş fi eu prezentat marelui public, şi mi s-a cerut cât se poate de în grabă să le dau fotografiile trebuincioase unei cărţulii sau clişeele, că vor scoate ei fotografii. Acum iată vezi tu de ce e vorba. Dacă ai fi tu bun mi-ai trimite, fie fotografii, dacă le-ai făcut, fie clişeele (cred că Vlad ţi le-a dat deja) — ca să poată scoate ăştia fotografii. Dacă unele reproduceri de prin cataloage sunt bune, trimite şi d-acelea.

Ţi le voi trimite cât se poate de iute înapoi. Dar şi tu te rog trimite-mi-le cât se poate de repede ca să nu pară că zădărnicesc opera de culturalizare. (Vlaicu numai a auzit de treaba asta şi, deja de când dracu sunt aici un teanc de fotografii şi o lungă şi elogioasă autobiografie, în care arată trecutul lui laborios şi roadele talentului lui multiplu.)

Poşta îi drept, merge cam greu pe aici, nu avem în sat. Se ridică de două ori pe săptămână de la Cluj.

69

Ţi-am mai fost scris o scrisoare, a pus-o Voichiţa la poştă la Cluj, nu ştiu căpătat-o-ai sau ba.

Ion încă nu a venit de la Zărneşti, nu am primit până acum camera, avem proces. Mâine merg la Cluj şi voi afla dacă am câştigat.

Scrie-mi, te rog, că mi-e dor de tine. Scrie-mi de toate. Dar Udrea se gândeşte la mine? Şi ce lipsă aş avea de bani. Mai treci pe la el şi aminteşte-i de mine. Poate se îndură. De Sf. Ion îmbătaţi-vă cumplit şi să vă ia dracu.

Aici e neauă, ninge chiar acum afară. Am tăiat şi eu un purcel, cârnaţi am, cu răchia o duc cam greu. Îi scumpă foc, şi o litră ce-i, când stai şi visezi. În curând mă apuc de lucru.

Toată dragostea Romică. Suceag, Jud. Cluj. Dragă Verghele, te rog vino până la noi. Ne este foarte dor să

te vedem — povestim adesea de voi — şi Timişoara e foarte departe. Ce bucuroşi am fi să te vedem într-o bună dimineaţă în portiţă — fă escapada asta — te sărut. Sărut pe Măriuca şi copii.

Cu drag Luci

24.

7 aprilie 1948

Dragă Virgile, mă tot pregătesc de nu ştiu câtă vreme să-ţi

scriu şi când una vine, când alta pe capul meu. Acum, duminică 4 aprilie, nu ştiu ce caut şi dau de o carte poştală a ta, pe care

70

nici nu am citit-o, a venit cineva, a pus-o bine şi a uitat să mi-o dea. E vorba, în carte, de dezvelirea lui Babeş şi de multă dragoste. Zic eu, acum nu mai amân, mă apuc să-i scriu că mi-i şi tare dor de el.

Să ştii că am fost tare rău bolnav. A trebuit, acum nu de mult

să mai sufăr o operaţie în gât, am slăbit cât nu pot să-ţi spun. Dar, slavă Domnului, mi-i mai bine, pot umbla, pot să-mi mişc braţele, dar sunt încă tare slăbit. Stau de câteva zile la Cluj şi am început pe-ndelete să-i fac un bust lui Blaga, povestim ceasuri întregi felurite şi, parcă îmi mai vine un pic de dor de viaţă. Am fost tare aproape de sfinţi, dar să ştii că nu-i greu să mori când doreşti din toată inima să mori. Că la viaţă nu te mai gândeşti. Ehei, multe lucruri le văd altminteri acum. Dar cred că-i şi vremea. Mă mai încânt cu cât-un pic de răchie, vinului îi duc dorul ca tinereţelor.

Luţ ţi-a citit cartea, îi încântată de tine şi te pomeneşte foarte

des. Spune că ai pagini unde adevereşti viaţa şi unde vorbeşti ca un mare artist. Asta o ştiu şi eu, dar tot îmi cade bine să o aud şi de la altu’, mai ales de la ea care ştiu că are un instinct mare de pătrundere. A trăit între cei mari şi între noi şi noi ştim ceva frumos. Liviu Jurchescu mi-a scris şi se interesează de tine şi de încă nişte timişoreni. I-am răspuns şi l-am lămurit cu toate.

P-aici e vreme tare frumoasă, soare mult, cald şi tristeţe că nu plouă. Câtă foamete şi lipsă de bani. Dar lumea tot se interesează de artă, chiar şi în momentele acestea grele. Asta îi şi farmecul Clujului. Artistul este mai bine văzut şi, cum sunt singurul artist şi cu Blaga…

Petre Pascu e p-aici ceva contabil la economatul clinicilor.

Tot aşa cum îl ştii, fericit că-i poet.

71

Nu cred că vin — şi nici nu ar avea rost pentru două săptămâni sau cam atât — decât după Paşti.

Ion ce face? Îi trimit tot gândul meu bun.

Toată dragostea ţie, sărut mâna doamnei, sărut copiilor Romi

25.

10 noiembrie 1950

Dragă Virgile, aflu că ai auzit de la Luţ că m-au mazilit. Se şi

căzneşte [indescifrabil] de vreo doi ani de zile să se bucure de mazilirea mea. A muncit îndelung omu’, are roadele cuvenite. Numai îi stau în cale. Este drept că şi eu am făcut o serie de greşeli, merit soarta asta tristă. Acum stau cuminte, citesc şi lucrez toată ziua. Fac progrese mari, am şi realizat vreo câteva lucrări bune, bune de tot.

Toate ar fi cum ar fi, dar mă gândesc cu îngrijorare că, iaca a

trecut vremea, aproape nici nu ştiu cum şi că, iaca sunt de 50 de ani. Am reumă (după cum se cuvine), nasu’ a început să roşească (oare de ce?), copilu’ e mare, frumos tare şi năzdrăvan (are cui semăna), am o muiere bună (dar a început să cam clănţăne), câţiva prieteni scumpi (o merit), amintiri multe şi duioase (ehehei!) şi vreo două, trei sculpturi (pe cari poate le vor discuta câţiva doritori de depistare de talente). Ce mai doresc? Hei, ce n-am întinde noi acum un vin!

Dar cine ştie?

72

Măi Virgile, fii bun mergi la Mărcuş şi aranjează cu el soarta lucrărilor mele rămase acum la şcoală. Mărcuş poate să plece, vin alţi profani directori, n-aş vrea să se piardă lucrările alea, mai ales că am cheltuit destul cu ele (câteva mii de lei m-a costat numai lemnul lui Iorgovan). Şi dacă e vorba, mai bine să rămână la tine. Capul mamei, portretul tău, Iorgovan (lemn), câteva reliefuri, vezi şi tu acolo. Poate servitorul să le ducă la tine câte una, cu ceva teleagă. Te ajută Mărcuş şi Mihalache. Îi scriu şi lui, nu ştiu dacă primeşte scrisoarea mea, nu-i cunosc bine adresa.

Ce-i cu Ion? Salută-i pe toţi dacă-i întâlneşti. Ţirioi30,

Jurchescu31. Dumnezeu îi mai ştie, că mare a fost familia mea. Vezi de asta am uitat.

…. Am o familie mare de… nu mai zic. Sărut copiii, sărut mâna doamnei Măriuca ţie toată dragostea mea, bătrânul tău prieten Romică

26.

12 noiembrie 1951

Dragă Virgile, am ajuns în pace şi sănătos, — am încă în

suflet izul Timişoarei, al vostru, m-am simţit bine acolo, plin de dor după viaţa noastră, după copilăria noastră, hei, cine ştie când o să mai merg p-acolo. La alte drumuri mă gândesc mereu, în toată ziua, e şi timpul, am trecut de 50 de ani.

Vă sărut pe toţi cu toată dragostea.

73

Lui Ion spune-i că m-am interesat de treaba lui şi rezultatul este aşa:

Redactor sau aşa ceva nu poate fi la Almanah. Ca să fie angajat permanent, trebuie activitate politică mai însemnată decât are el, trebuie să fie în primul rând membru de partid. Dar mi s-a promis că i se publică lucrări, fie originale, fie traduceri şi se plătesc destul de bine. Bine de tot. Ar putea să trimită traduceri din Toller, din Negrii, poate, dacă vrea, să trimită lucrări origi-nale, literatură, istorie, orice. Nu este obligat să semneze cu numele lui (de altminteri sună şi urât Baba Ion) poate cu pseudo-nim. Aşa că numai de asta depinde, dacă vrea să câştige bani.

Am auzit că Paraschivescu traduce ceva poem dintr-un scriitor sovietic şi primeşte pentru fiecare rând una mie lei. Poemul are 500 de rânduri… vezi dară, că niciodată arta n-a fost mai bine plătită.

Vă trimit sănătate şi vă sărut cu tot dragu’ Romi

27.

26 iunie 1954

Dragă Virgile, Ministerul Culturii mi-a comandat statuia lui

Lazăr de la Rusca, un ţăran, erou al comunismului. Am nevoie de material, de comentariu. Bibliografia mi-o trimite — probabil — ministerul, dar aş mai avea lipsă să ştiu că:

unde vine Rusca aia la noi în Banat, la sud, la nord, pe vale, pe deal.

74

ce fel de locuitori are cu ce se ocupă şi mai ales portul m-ar interesa. Tu sigur cunoşti p-acolo şi chiar dacă n-ai avea fotografii de

pe un peisaj, casă şi port din Rusca, trimite-mi poze măcar dintr-alt sat apropiat şi asemănător Ruscăi sau descrie-mi amănunţit cum umblă oamenii:

au cămaşă ca la noi, izmene, ce decoruri au pe cămaşă, colorate sau albe, cu „cipcă” tivită pe din jos. chintuşu’ din ce-i făcut, cum e ornat, e lung ca pe la Arad sau

scurt ca pe la noi, poartă iancăr, cojoc, cu ce se încing, cu praşcie, cu brăcinari

sau curea. Te rog nu întârzia, trimite-mi cât de grabă fotografii sau

desene. Am tot avut de gând să-ţi scriu, te visez mereu pe tine şi pe

John, nu ştiu ce să fie. Poate doru’ după voi şi după viaţa noastră care s-a dus aşa de iute. Îţi voi trimite în curând fotografii de pe lucrările mele. Am lucrat mult şi cu rezultat bun.

Scrie-mi de voi, de toate, să ştiu ce-i p-acolo, ce faceţi, ce fac

copiii. Ce n-aş da să te văd, aş avea o săptămână să-ţi tot povestesc şi să mă jelesc.

Te sărut, sărut pe toţi cu tot dragul şi dorul inimii mele Romi

75

Ion32 merge pe anul II la medicină. Luţ pictează. Tanti, hâr-mâr (70 ani). Pe Horaţiu33 nu-l mai văd pe aici.

Cluj Calea Turzii 65 20 iulie 1954

28.

11 august 1954

Am fost tocmai la Cluj în ziua în care a venit scrisoarea ta. L-am

căutat pe Moraru, dar nu l-am găsit. Mâine merge Luţ la oraş şi-l caută din nou. (E foarte greu vara, acum, să găseşti pe cineva acasă).

Dacă îl găsesc şi voi primi de la el articolele pe cari mi le ceri în scrisoarea ta, ţi le trimit imediat; dar dacă din oarecare pricină nu le primesc deloc sau nu le primesc până să pleci tu la Rusca, uite ce te rog.

Acolo, la faţa locului, tu poţi afla cu uşurinţă dacă Lazăr a fost înalt, scund, slab, gras, cu musteţi, dacă purta opinci (ce bine ar fi) ce vârstă avea când a murit, cum a murit şi peste tot, bine ar fi dacă ai putea să găseşti o organizaţie de bază d-acolo, o fotografie de-a lui.

Asta ar salva tot. Încă ceva N-ai putea tu să treci pe la Timişoara, pe la Partid, la secţia

documentară, trebuie să fie şi acolo ceva despre Lazăr. Vezi, te rog, interesează-te, îmi faci un mare bine. Şi scrie-mi două rânduri, să ştiu ce-i, cum e.

76

Cu Jega m-am întâlnit la Cluj mai de mult, urma să mă caute la Suceag, dar n-a mai venit. Dacă îl întâlneşti, spune-i că-i fac ce-mi cere — un relief să zicem — din partea banilor, ne-am înţeles noi.

Îmi scrii de tov. Ciupe. Aici se bucură de aceeaşi stimă ca

pretutindeni, a făcut nişte oribile nedreptăţi. Mie însă mi-a făcut mult bine. Tot criticându-mă, urbi et orbi, mi-a creat o faimă pe care nu mi-ar fi putut-o face cu mare zel toată presa din ţară. Fără excepţie, la fiecare şedinţă, aici sau la Bucureşti, pe la Minister pe unde se găsea, luând cuvântul mă beştelea în fel şi chip. Lumea însă a înţeles pe dos lucrurile şi zice: trebuie să fie un mare artist Ladea ăsta, dacă se vorbeşte atâta de el. Că Ciupe îşi organizase o mică grupare de ponegrire. M-am trezit — ce nici nu m-aş fi aşteptat — cu o seamă de scrisori de la Bucureşti şi cu bună atenţie din partea multor oameni preţioşi.

Cu sănătatea o duc chiar ca tine. Reumatismul mi-a betejit

inima şi aştept marea trecere la cele veşnice. Iau injecţii şi paralel fac un uşor tratament cu votcă. Pân’ acum, merge.

Nu-mi spui nimic de Udrea. Ce-i cu el? E la Timişoara, E

plecat? Ce face? Ion — fiul meu — cizlic, Luţ mai pictează şi — vezi tu — nu s-a lăsat ea mai pe jos şi

îndemnându-se cu alte soţii şi-a câştigat încetişor o frumoasă experienţă în cicăleală şi, cred că va deveni o soacră de calitate.

Tanti se face tot mai drăguţă şi eu tot mai blând, iaca, acesta ar fi, pe scurt, buletinul meteorologic din casa noastră.

77

Nu ştiu cine mi-a spus că ai publicat ceva, undeva. Scrie-mi despre asta.

Poate pe luna viitoare să pot să-ţi trimit câteva poze de pe

lucrările mele. Au să-ţi placă. Pline de expresie şi de o frumoasă resemnare. Aici prietenii mei te preţuiesc mult.

Te sărut cu toată dragostea, pe tine şi pe ai tăi Romi

29.

14 august 1954 Dragă Virgile, ieri a fost Luţ la Cluj, la căutat pe Moraru şi

lucrurile s-au petrecut exact după cum am prevăzut — Moraru nu este acasă, îi undeva pe teren, ce ştiu eu unde. Şi nici nu ştiu când va veni. (Oricum pe la sfârşitul lunii august trebuie să fie aici, că se pregăteşte începerea cursurilor). Dacă tu pleci la Rusca, fă tot ce te-am rugat, văd că nici Uniunea, nici Ministerul nu îmi dau nici un material documentar. Ba zice-se că Lazăr nici nu are vreo fotografie.

Îl mai caut pe Moraru şi chiar dacă tu ai fost încheiat excursia

la Rusca, tot îţi trimit ce mi-ai cerut. Te sărut Romi Scrisoarea asta o pune Ion la poştă. El merge mâine la Cluj.

78

30.

20 septembrie 1954 Dragă Virgile, l-am găsit pe Moraru, nu are momentan clişee

dar va avea peste câteva zile – aşa spune. Îl voi mai căuta şi dacă primesc ţi le trimit imediat. Relativ la Lazăr – am destule, nu te mai osteni tu, îţi mulţumesc.

Dacă ai timp mai scrie-mi despre toţi şi toate. Luna viitoare sper să pot să îţi trimit mai multe fotografii să vezi ce-am făcut. Ce-i cu Udrea?

Vă sărut pe toţi cu tot dragul Romi

31.

[scrisoare incompletă]

28 octombrie 1954 Cu Lazăr sunt gata, a fost ieri aici o comisie din Bucureşti

care l-a găsit acceptabil. Dar tu ştii — totuşi — ce va zice la Bucureşti juriul salonului. Lucrarea asta de aproape 3 metri — un bănăţean frumos — păcat că nu pot să o isprăvesc chiar de tot. Să vedem până la urmă.

Ce mai faceţi: scrie din când în când. Te sărut cu drag

Romi

79

Alăturat îţi trimit 8 fotografii. Aş dori să ştiu ce zici de aceste frumoase resemnări. Am şi lucrări mai bune, dar nu le pot fotografia, mă costă prea mult şi momentan n-am bani. Arată-le şi lui John şi, te rog, trimite-le neapărat înapoi, foarte greu pot să-mi procur altele şi mi se cer mereu. (Aici mă bucur de mare consideraţie).

Te sărut

Romi

32.

2 decembrie 1954

Dragă Virgile, am primit scrisoarea goală, am ştiut că nu mai

pup eu fotografiile alea. Alăturat îţi trimit pe Lazăr, Steaua nr. 7, luna octombrie 1954

(Revista Uniunii Scriitorilor Cluj). Până acum Lazăr nu mi-a adus nimic, aştept d-acu’ înainte,

altminteri telegrafic ţi-aş trimite nu o sută ci mai multe (pentru drum, să vii aici). Cu toate că lucrarea este contractată pentru o sumă destul de modestă, vezi că fotografia-i greşită. Capul a ieşi mic în perspectivă, fotografiat prost.

Mare bucurie familiară — vine Baba Eva. Numai tu nu vii. Lucrez şi citesc. Citesc şi lucrez. Altceva nici n-aş putea face

aici. Vă sărut pe toţi cu mult dor

Romi

80

33.

3 ianuarie 1955 Dragă Virgile, îţi scriu mai înainte de Crăciun şi încep prin

a-ţi dori ţie, Măriuchii şi copiilor sărbători fericite — dacă ne este îngăduit să mai vorbim de fericire.

Iată-ne trecuţi de 50 de ani şi acuş-acuş, numai amintirea-i de noi.

Fiindcă te-ai interesat atâta de Lazăr, îţi povestesc pe scurt

istoria lui. Ministerul a legat contract cu mine pentru suma de 18.000 lei, cu rezerva de a ridica sau scădea suma după cum mai bine sau mai slab va fi realizată lucrarea. (Sunt şi artişti care au contractat pentru compoziţii plătite cu sume mai mari, cum este cazul tovarăşului Adler Adolf, un pictor tânăr din corpul profesoral al Institutului. A luat în avans 18.000 lei din 50.000 lei pentru cât e contractată compoziţia Horia, dar nu a isprăvit, a început numai lucrarea, va termina-o probabil pe anul viitor).

Eu am făcut — cum ţi-am scris — un bănăţean frumos, cam 3 m înălţime. Jumătatea de jos însă, nu a plăcut juriului din Bucureşti — probabil fiindcă are opinci — şi a tăiat lucrarea în două. Aşa că acum este expus jumătate de Lazăr. Sigur că şi plătit va fi ca bust, pe jumătate. Am luat câte 3000 lei în două rate, adică 6000 lei pentru montare, schelărie, lut, ghips şi turnare, transporturi, nu mi-a rămas nimic. Din avans va mai fi retras din suma totală — pe care n-o ştiu încă — şi ceva în contul datoriilor din trecut aşa că acum voi primi mai nimic sau chiar nimic.

Asta-i istoria.

81

Dar eu lucrez înainte. Cât ce voi putea voi fotografia tot ce am şi îţi voi trimite poze. E greu cu fotograful, n-am material, mai sunt şi domnoşi.

Să nu uit, T. Morariu zice că ţi-a trimis material. Am tot pregetat să-ţi scriu, dar gândesc că totuşi trebuie s-o

fac, că prea mă râcâie la inimă. Când a fost Horaţiu pe aici, i-am fost găsit eu locuinţă, dar nu ştiu ce a tot învârtit, că a stat şi la noi câteva zile. Când a plecat, am observat că au plecat cu el mai multe cărţi de ale mele. Eu nu l-am mai întâlnit să-i amintesc de cărţi, îţi scriu ţie şi te rog, spune-i să-mi restituie cărţile că am nevoie de ele, d-aia le-am cumpărat. N-aş vrea să te supăr pe tine, îţi zic aşa, că poate tu ai trecere la el şi te ascultă. Ce să cred de omul acesta? Îl las în casă şi îmi ia cărţile.

Maică-mea îi aici. Tot aşa ne înţelegem ca mai de mult, tot

aşa îşi vâră nasul în toate ca mai de mult, altminteri e bine, sănătoasă, slavă Domnului, după cum arată cred că o mai duce 20 de ani. Dacă vrei şi ai timp, mai scrie-mi. Mi-i dor de tine, când îţi citesc scrisoarea, parcă te văd, te ascult. Ei, să fii avut bani, aş fi făcut eu ceva să ne întâlnim. Ai fi văzut lucrările mele mai noi, am fi povestit de toate.

Ion are colocvii, păcat că din anatomie, fiziologie etc. că, dacă ar fi din Bodlerologie sau din Mariarilkologie, ar ieşi cel dintâi. Dar merge, şontâc-şontâc. E pe anul doi deja. Are minte multă şi bună, dar umblă prea mult.

Vă sărut cu drag pe toţi

Uica Romi Mai scrie şi de ceilalţi, de Măriuca, de copii.

82

Luţ pictează, desenează, vezi dacă găseşti prin librării cartea lui Baconski Cântece de zi şi noapte, poezii. Are Luţ acolo, în pagina întâi, un portret. Chiar acum mi-a adus Luţ de la Cluj cartea ta. Mă bucur că vă place Lazăr. Îl salut pe Ţirioi.

Dar să ştiţi că sunt pe aici şi sculptori mult mai talentaţi ca mine. Acela care a venit profesor în locul meu la Institut, „Irimescu”34, este decorat maestru emerit pentru lucrarea alătu-rată, Băncilă. De când a venit aici a învăţat multe de la Ilica şi alţi elevi de-ai mei, ştie deja binişor să soluţioneze un ochi, un nas, fruntea încă n-o ştie şi-l face pe Băncilă pictând pe o pânză imaginară, dar cred că în scurtă vreme se edifică el. Dar elevii lui — ba toţi sculptorii elevi — tot la mine vin ca la Maglavit, să le dau lecţii.

Dar până una-alta Irimescu are bani, este invitat în juriu la Bucureşti, el decide în câte felii să fie expusă sculptura mea. Eu sunt mulţumit şi cu jumătate de Lazăr.

Te sărut

Romi Să ştii că Ion s-a însurat. Miercuri, după Crăciun, de sfintele

sărbători au fost pe la mine câţiva elevi sculptori. De la ei am aflat că a venit ştire de la Bucureşti, că mi-au cumpărat jumăta-tea de Lazăr cu zece mii lei. 10.000 lei, aşa că nu voi primi nimic. Lui Bubi Vetro35 i se plăteşte 35.000 lei pentru un cal (Doja), nu mare, la alţii la fel.

An nou fericit! Mâine — joi — merge Luţ la Cluj şi expediază scrisoarea

asta.

83

34.

29 martie 1955

Dacă ştiam că scrisoarea mea te găseşte în starea asta jalnică,

nu-ţi mai scriam, lăsam dracului şi cărţi şi tot. Sunt înduioşat, noi doi — bag sama — şi la moarte ne ducem

alături, avem şi de data asta aceleaşi „preferinţe”. Cartea ta am primit-o venind de la Băile Felix, unde a trebuit

să plec fuga, tot pentru boala de inimă. Ceva miocardită, cam aşa ceva.

Pe lângă asta am şi alte bucurii mai mărunte. Dar cui să-i cânte Luţă acolo? Trebuie să ne grăbim. Cine începe?

Te rog scrie-mi, să ştiu de tine. Te sărut cu tot dragul Romică

35.

20 august 1955

Dragă Virgile, îţi scriu pe scurt numai ca să ştii de mine. Sunt

întreg şi destul de sănătos. Mi se pregăteşte o expoziţie retrospectivă, nu ştiu, la Bucureşti

sau la Cluj. În vederea acestui eveniment mi se toarnă în bronz opt lucrări, dar cari sunt deja la Bucureşti la turnătorie, s-ar putea să toarne şi mai multe. (Expoziţia nu-i sigur că se realizează, am

84

prieteni cari sunt de părere că şi aşa mă bucur de prea multă stimă).

Ca să nu mă găsească nepregătit de tot, te rog rupe un pic de vreme şi mergi să vezi cu ochii tăi ce lucrări sunt la Şcoala medie de artă, la Mărcuş36, dacă Linţia (Bubi)37 avocatul, mai are relieful lui Iancu Bobu (bronz), dacă Victor Vlad Delamarina38 mai există la Şcoala de Arte şi Meserii şi dacă este, după părerea ta, expozabil sau ba acest bust.

Din materialul de la tine vom alege când va fi cazul. Atunci va trebui să vin personal la Timişoara să despachetez. Cine-i di-rector la muzeu? Şi de acolo mi-ar trebui două lucrări. Capul de copil şi relieful cu Iovan Iorgovan.

Te sărut cu tot dragul Romi

36.

28 septembrie 1955 Dragă Virgile, iartă-mă că te tot incomodez cu năcazurile mele,

dar nu pot face altminteri. Predă tu scrisoarea asta lui Mărcuş, ca să nu mai poată spune că nu a primit nimic.

Şi acum, iată cum stau cu expoziţia: S-a decis organiza-

rea unei expoziţii retrospective, dar după cum am prevăzut prea bine, lucrurile s-au schimbat un pic cu venirea lui Irimescu la preşedinţia Uniunii. Irimescu este sculptorul care a venit în locul meu ca profesor la Institut. Acum s-a transferat la Bucureşti şi este şi preşedintele Uniunii acolo. Prost ca oaia, „şiret foc”, abia venit la Cluj a aprins chibrit să vadă dacă este în mine benzină.

A fost!

85

Şi o ţine minte cât trăieşte. Şi el şi cei cari au fost prezenţi la match.

Acum a transformat hotărârea în sensul că, Uniunea este gata să patroneze moral şi material o expoziţie retrospectivă personală. Eu fac o cerere şi de rest se îngrijesc ei. Dar mate-rialul, după cum am auzit de la un prieten, va trebui „văzut”. Adică se vor scoate lucrările reprezentative, iar eu voi rămâne un sculptoraş de provincie cu câteva lucrări mai şterse în expoziţie. Asta-i tot.

Eu însă cerere nu fac, nici expoziţie. Voi lucra înainte, voi mai face sculptură, poate bună, pe linie,

şi peste doi–trei ani voi face cererea pentru o expoziţie personală retrospectivă, la Dalles.

Despre asta, însă, nu trebuie informat Mărcuş. El sigur ştie de rostul lucrărilor mele lăsate acolo la şcoală, „Iorgovan” în lemn, „Autoportret” în gips şi lemn (alăturat îţi trimit fotografia pentru orientare) şi încă altele (relieful Iorgovan, nuduri de la muzeu, relieful gips compoziţie «eu cioplesc o cruce», două forme mari, reliefuri) de cari precis nu-mi mai amintesc. Trebuie să se găsească, ar fi păcat să se irosească osteneala mea de ani de zile, aşa, gratuit. Ce mai găseşti acolo, ia şi du tot acasă la tine, îţi voi trimite imediat cheltuielile de transport. O dată le voi ridica de la tine şi, dacă nu le voi ridica, să rămână măcar la copiii tăi.

La Timişoara — acum — nu pot veni. Am primit de la tine două scrisori, nu mai scrie la Suceag, nu

avem aici poştă, nici poştaş şi primesc scrisorile — deci le primesc — cu întârziere de săptămâni. Scrisoarea din Tg. Jiu o am.

Am citit zilele astea din Lume fără cer. Este o carte mare, mai profund umană ca tot ce s-a scris la noi până acum. Păcat că

86

nu a avut noroc. Cine ştie când va mai putea fi editată. Am rămas uimit de frumuseţea ei.

Te sărut cu drag Romi Când tu ai ridicat lucrările, ce a mai rămas acolo?

37.

28 octombrie 1955

Dragă Virgile, am primit scrisoarea cu mare bucurie, bine că

s-au salvat măcar o parte din lucrări. Îţi mulţumesc din inimă pentru toate. Aş fi dorit mult să pot vorbi cu tine, am şi avut de gând să vin la Timişoara, dar împrejurările mă prind tot mai strâns şi nu pot scăpa. Mereu intervine ceva de extremă impor-tanţă şi iar nu pot pleca. Dacă tu ai avea — cum zici — concediul încă liber, ar fi o mare fericire să te văd aici. Am de toate — mulţumesc lui Dumnezeu — şi aş putea să contribui şi la cheltuielile de călătorie. (să zicem cu titlul de împrumut pe 10 ani) (Condiţii avantajoase!)

Îţi trebuie numai nişte bocanci pentru caz de ploaie, ştii că aici suntem la sat.

Şi vino! Te aştept cu tot dragul inimii mele Ar fi o mare sărbătoare. Te sărut Romi

87

Lume fără cer nu a murit, dimpotrivă, cred că este de mare viitor, ne trebuie ca pâinea. Cum o să moară o carte de valoarea acesteia? Ce să trăiască atunci?

Vom vorbi încă despre asta. O să cunoşti aici multă lume frumoasă. Te sărut.

38.

14 ianuarie 1957 Dragă Virgile, iar vin la tine cu o cerere, dar mă întreb de

cine altul să mă rog. Iată de ce-i vorba. Editura de Stat a luat iniţiativa să scoată un album (monografic) Ladea. A trimis un fotograf care a şi lucrat astăzi la Suceag, a pozat câteva din lucrările ce le am aici, urmează ca mâine 15 ian. să merg la Cluj, să fotografiem ce este acolo, că partea mare a sculpturilor le am la Cluj.

Nu reproduc tot. Aleg câteva. M-am gândit că, de la Muzeul Banatului ar trebui fotografiat relieful de lemn cu Iovan Iorgovan pe cal (Am clişeul făcut de tine, dar este spart în două) şi Capul de copil din alabastru. Acesta — Capul de copil — ar trebui făcut şi din faţă, dar oare nu ar fi efect mai bun dacă l-am fotografia ca să se vadă că doarme? Fără să se deformeze.

Roagă-l pe domnul director Moga39 să te lase să faci treaba asta, doară este înţelegător şi nu ne va face dificultăţi, sunt sigur.

Ar mai trebui fotografiat relieful de bronz Iancu Bobu de la Bubi Linţa.

Pe urmă câteva din lucrările cari sunt la tine: 1.Capul lui Ionuţ

88

2.Neapărat relieful cu figura ta întreagă şezând 3. Popovici Bănăţeanul (bronzul) 4. Iovan Iorgovan (lemn, figură întreagă) şi vezi ce mai este acolo, lucruri mai meritoase. 2-3 încă. Editura nu trimite şi la Timişoara fotograf. Asta rămâne în

sarcina mea. (ei zic că nu pot trimite în toată ţara unde am lucrări).

Deci eu va trebui să-ţi restitui cheltuielile, iar osteneala ţi-o voi răscumpăra cu o lucrare. Mâine ridic pensia şi îţi voi trimite o sumuliţă pentru cheltuieli. Dacă nu-i destul, telefonează şi voi scoate din pământ bani.

Tu trimite-mi numai clişeele, împachetează-le între două cartoane să nu se strice sau fă cum ştii tu mai bine. Fotografii mărite va face fotograful lor oficial.

Te rog, fii bun, ajută-mă! Trimite cât de în grabă poţi şi pe adresa de la Cluj

Calea Turzii 65, Îţi mulţumesc şi te sărut, cu tot dragul

Romi Dacă n-o fi şi asta o expoziţie retrospectivă. Dacă crezi de bine, fă-le la lumină electrică. Era să uit! Poate să am un drum la Arad (un bust) şi dau fuga neapărat şi

la Timişoara. Dar nu ştiu când. Multă dragoste Romi Abia acum trimit scrisoarea. A intervenit ceva şi am întârziat. La Cluj s-a fotografiat tot. Fotograful este de părere să trimiţi

clişeele nedevelopate. Dar tu fă cum crezi de bine.

89

Tot cu scrisoarea asta trimit una sută lei. Dacă nu-i destul, scrie-mi şi îţi expediez imediat ce mai trebuie.

Toată dragostea Romi

39.

21 februarie 1957

Dragă Virgile, când te-am rugat de fotografiile acelea, cre-

deam chestiunea mult mai simplă. Credeam atunci că tu cumperi un film sau două şi fotografiezi, aşa ca altădată, câteva statui mai bune, cari ar putea figura în acel album. La adicătelea nu ar fi fost musai să le mărim la nu ştiu ce dimensiuni. Pot să figu-reze în album şi două sau trei pe o pagină. Dar tu ştii mai bine.

Acum care-i situaţia? Împreună cu scrisoarea ta am primit de la N. Crişan40 din

Bucureşti veste că mi s-a aprobat turnarea în bronz a încă şapte lucrări. Turnarea nu mi s-a făcut şi nici acum nu se face gratuit, ci am avantajul, mai întâi şi întâi, că îmi toarnă , pe urmă că îmi toarnă pe aşteptate, că nu trebuie să plătesc imediat. Dar împa-chetarea, transporturile la gară şi la Bucureşti şi de la gara Bucureşti la turnătorie, plus cadoul turnătorilor, se urcă la o sumă considerabilă care trebuie să o am imediat şi care mă secătuieşte. Dar nu vreau să scap ocazia.

Aşa că mai multă vreme nu pot cheltui nici un leu pe nimic. În fond fotografiile de la Timişoara — dacă celelalte d-aici sunt

90

gata — mai pot aştepta şi o lună, poate două. Tu păstrează banii, ce să zic altceva, şi eu când voi mai avea, completez suma pentru clişee de sticlă.

Te sărut cu drag Romi Îmi pare rău de ce-mi spui relativ la sănătatea ta. De fapt, la

vârsta asta, toţi ne gândim la ducă, dar poate că n-o fi chiar aşa de urgent. Mai stai un pic. N-am bani, nu pot veni că tare aş veni să te văd.

40.

27 martie 1957

Sufletul meu drag Virgile, tu ai numai un Moga şi te schioan-

căni, dar să fii în locul meu cotropit de ură, invidie, făţărnicie, rea credinţă şi tot ce se poate numi întunecime. Să vezi tu Mogii mei organizaţi împotriva mea. A băgat baronul toţi proştii, scelera-ţii şi diletanţii în masonerie, umblă cu gămălie albă la butonieră şi ce propagandă dezmăţată îmi fac mie prin Cluj. Îi drept că şi eu mă răzbun cu nişte sculpturi de toată frumuseţea. Bruma de ajutor o primesc de la Bucureşti, nu ştiu până când, că simt că şi acolo îşi bagă codiţa ăştia d-aici.

Îţi mulţumesc pentru poze. Vor trebui probabil mărite, două:

relieful tău şi Iancu Bobu. Relieful lui Sfetca41 în vor face ei la Bucureşti, văd că a fost publicat în Tânărul scriitor.

De la muzeu mi-ar trebui Iorgovan, relieful, copilul îl am şi la Bucureşti la un arhitect. Se poate face acolo. Voi ştii de toate

91

încă luna asta, când cred că vine la Cluj Şorban, care — aşa cred — va scrie prezentarea. Dar oricum, va trebui să aşteptăm, eu sunt cu totul secătuit, am plătit pentru turnarea în bronz a 7 lucrări, în bani gata, 4000 de lei până acum pentru material şi mai trebuie să dau şi luna viitoare încă 500. Afară de manipulare — ce mi se scrie în cont — asta nu ştiu cât va fi, plus trans-porturi. Voi vedea cum stau cu banii şi atunci vom vorbi iar amănunţit tot.

Dar, încă o dată te sărut cu tot dragul, pentru inima care-o pui în treburile mele.

Văd că se reeditează o seamă de lucrări. Până şi Au plecat din

sat a lui Vlasiu42, lucrare oarecum meritoasă, dar nu văd ce legă-tură ar putea avea cu actualitatea şi cu scopurile urmărite de Partidul Comunist. Nu s-ar putea oare retipării şi Oameni şi locuri, lucrare mai de conţinut şi calitate?

Te sărut cu tot dragul Romi

41.

28 iunie 1957

Dragă Virgile, am primit pomelnicul, îţi închipui ce plăcere

când mă gândesc că acum-i rândul nostru. Toţi se duc rând pe rând şi aşa de puţin a fost.

Cred că până să ajungă scrisoarea asta la tine, ajungi şi tu de

la Buziaş la Timişoara şi o primeşti la timp.

92

A fost aici Raul Şorban pentru o săptămână în chestia mono-grafiei mele. Aşa se vede că totuşi ar fi ceva serios. Vreo 25-30 de fotografii sunt gata de publicat, mărite, le-am văzut, sunt între ele şi bune. Aşa cum sunt, cred că monografia va fi dintre cele mai interesante. (Faţă de sculptura noastră, bineînţeles). Şorban zice — dacă-i adevărat — că va apărea încă în anul acesta. Până luna viitoare (iulie) el va isprăvi totul.

Aş avea acum lipsă de vreo trei lucrări de la tine, de acolo, mărite, mai mare decât cartea poştală.

Ion Popovici Bănăţeanu (acela care mi l-ai trimis) Relieful tău (figura întreagă) Relieful lui Iancu Bobu (de la Bubi Linţa) Clişeele le ai, trebuie numai mărite. Pentru cheltuieli îţi trimit

100 lei (dacă costă mai mult scrie-mi şi îţi trimit imediat banii) Acum încă o rugăminte. (Iartă-mă, te rog!). Trimite fotografiile (ca să economisim timp) direct la : ESPLA Redacţia plastică Pentru Raul Şorban Bucureşti Bd. Magheru 27

şi în două rânduri lămureşte-l despre ce-i vorba. Pentru Mono-grafia Ladea. Pe dosul fotografiei scrie:

Ion Popovici Bănăţeanu Ion Bobu Scriitorul Virgil Birou Te rog scrie-mi, dacă relieful alăturat este la tine sau s-a

pierdut. Fotografia trimite-mi-o înapoi.

93

Acum umilit îţi cer iertare pentru atâtea deranjuri şi Te sărut cu drag Romi N-ai cumva vreun drum pe la Cluj?

42.

8 iulie 1957

Dragă Virgile, nu te necăji, nu-i nici un bai dacă nu se pot

mări lucrările în discuţie. Pe acestea trei şi încă vreo câteva le vom publica în text, mai mici. Abia aştept să văd ce va fi din monografia asta. Peste câteva luni cred că va fi gata.

Te sărut cu tot dragul Romi

43.

august 1957

Dragă Virgile, chiar în ziua în care am primit cartea ta, m-am

nimerit la Cluj. Am plecat imediat la Bejan pentru adresa cerută. I-am arătat scrisoarea. Mi-a răspuns că îţi va scrie el. Aşa văd că nu vrea să-ţi dea adresa. Nu ştiu de ce.

Pentru mine ar fi cea mai mare sărbătoare să te văd. Mai ales

dacă aduci şi pe Baba. (Stă tot la Pătrovăţ?).

94

Fă tu minunea asta şi vino. Ce bucurie pentru toţi! Dar şi dacă vi şi dacă nu vi, eu tot am de gând să plec la

Timişoara. Aşa am auzit că în curând voi primi pensie personală de 1500 lei. Voi respira mai uşor (deşi cu multe, cu tare multe sunt în întârziere n-avem păpuci, n-avem paltoane, n-avem lemne, nimic, nimic, câte aş mai avea de înşirat. Ar trebui să merg şi la Bucureşti, să văd de monografia aia. Aşa sunt informat că dacă ar fi fost materialul gata, ar fi apărut acum în toamnă. Dar dacă eu nu mai dau p-acolo…Un pic fotografu’, un pic Şorban au contribuit la întârziere şi, iaca, numai anul viitor vor fi gata).

Dacă vii, vino înainte de 20 august. Avem aici la clinică un

doctor ilustru de inimă. Am vorbit cu el să te caute, o face cu dragă inimă, dar în 20 august pleacă în concediu până prin septembrie.

Te sărut cu drag Romi

44.

15 august 1957

Dragă Virgile, am primit scrisoarea cu ştirea „Vlad”. Îţi mulţu-

mesc, de altminteri toate mi le scrii tu, afară de ce m-ar interesa mai tare. Trebuie să aud, cine ştie de la cine, că ţi s-a tipărit cartea.

Am fost săptămâna asta vreo trei zile la Bucureşti, am fost chemat într-o comisie. Am auzit p-acolo vorbe frumoase despre tine.

Am cunoscut şi pe tânărul Şora.

95

Te rog să faci oricum şi să-mi trimiţi o copie (mărimea cărţii poştale) de pe relieful lui Sfetca. Aş vrea să-l public şi pe acela în carte. Clişeul — aşa ştiu — că-i la tine.

Dacă poţi, vino înainte de 20 septembrie. Aş fi dorit tare să te

vadă şi doctorul Perian43 (bănăţeanul din Bocşa) şi vestit inimolog. (La 20 plecă în concediu)

Adă şi Baba, dacă vrei. Te aştept cu dor şi te sărut cu drag

Romi

45.

8 septembrie 1957

Dragă Virgile, îţi răspund pe scurt, nu mai am răbdare să-ţi

scriu, de când trag nădejde să te văd. Doctorul se înapoiază pe data de 15 septembrie, aşa că după

data asta te poate căuta. Să te pregăteşti însă, că s-ar putea să-ţi facă mai multe probe. Vor trebui mai multe date şi va trebui cred, să stai la dispoziţia lui câteva zile. Cred, nu ştiu. Dacă nu vei putea să obţii loc în clinică vei sta la noi în Calea Turzii, unde ai tot ce-ţi trebuie. Aş dori să te vadă mai mulţi, Moga — profesorul — neapărat, pe lângă sau împreună cu Perian.

Pentru doctorul de care ai amintit, fii bun, relieful Marchini44,

mai ales dacă-i în bronz. E o lucrare bună.

96

Nu am exagerat nimic, eşti preţuit foarte şi aici şi la Bucureşti. Vei vedea dacă vei veni. Dar chiar aşa, aprecieri nu pot să-ţi reproduc.

Te aştept cu tot dragul inimii mele şi te sărut cu strămoşească

iubire

Romi Pentru comoditatea ta, ar fi bine dacă aş şti data când vii, ca

să te aştept în gară la Cluj. Telegrafiază-mi cu câteva zile înainte.

46.

7 octombrie 1957

Dragă Virgile, văd că nu mai vii, aşa după cum ne-am înţeles,

cat să-ţi scriu şi să te rog să-mi trimiţi poza lui Sfetca. La începutul lunii ăsteia — aşa ştiu — se aranjează definitiv mono-grafia şi am nevoie de toate pozele.

Am vorbit cu Şorban, a fost p-aici, el este de părere că busturile Botiş pentru menţinerea unităţii monografiei, trebuie abandonate.

Te sărut cu drag Romi

97

47.

24 octombrie 1957

Dragă Virgile, am primit scrisoarea ta şi mă bucur de cele

ce-mi scrii relativ la monografie. Îţi mulţumesc. Sunt internat în clinica medicală I pentru un tratament de diabet mai uşor, totuşi va trebui să mai stau aici sub control măcar vreo zece zile. Dacă, cine ştie ce întâmplare miraculoasă face ca să vi la mine, caută-mă mai întâi la Clinică (medicală I), pot ieşi când doresc. I-am scris şi lui Ion, dacă poţi adă-l şi pe el, cine ştie când ne vom mai vedea toţi trei. Eu, slabă nădejde să vin pe la voi, nu mi-i s-a acordat pensia personală de care era vorba. Ministerul Finanţelor!

Dacă poţi trimite fotografia a lui Sfetca. Te sărut cu drag Romi

48.

28 octombrie 1957

Dragă Virgile, am primit cartea ta poştală şi, cu toate amâ-

nările te aştept mereu şi cu aceeaşi dragoste. Sunt acasă — am ieşit din clinică — cu botu’ pe labe. Am o mulţime de năcazuri. Ţi le voi spune dacă o dată ne vom vedea. „Cooperativa” lui Ciupe luccrează teribil, ca niciodată, şi în mine lovesc cu toată tăria. Trimite-mi adresa lui Şora cu numele complet. Vreau să-i scriu. Văd că Şorban tot amână monografia, probabil vrea să

98

iasă o dată cu a „baronului” pe care l-a vârât în program ulterior, să nu rămână mai pe jos.

Mi-a scris Gomboşiu că şi conferinţa lui Şorban a fost dezas-troasă. Au pus-o la cale mai mult să mă compromită, pe cât posibil să-mi diminueze valoarea. A insinuat tot timpul ba că el m-a adunat de pe drumuri, ba că nu sunt tocmai aşa de şovin şi o mulţime de alte asemenea infamii, vădit de rea credinţă. Probabil d-aceea s-a făcut aşa, că eu nici nu am ştiu de ea. Acum aştept — că dacă tot se tipăreşte monografia — să nu se facă aceeaşi porcărie. Dacă vrei scrie-i şi tu lui Şora, să se intereseze de treaba asta, aş vrea să aflu în ce stadiu se găseşte monografia şi de ce se tot amână. Din iulie în octombrie, acum iată suntem şi în decembrie. Nu-mi miroase bine mie lucrul ăsta.

Am urmărit desfacerea cărţii tale aici. Văd că este deja epuizată. La Timişoara cred că de mult nu se mai găseşte.

Te aştept cu tot dragul Romi

49.

11 noiembrie 1957

Dragă Virgile, am primit ambele scrisori şi îţi răspund că prin

15 noiembrie cred că pot ieşi din clinică şi voi pleca acasă la Suceag.

Luci mi-a adus la clinică scrisoarea ta şi cea alăturată, a fost o bucurie de nedescris, poate fac rău că-ţi spun, dar parcă mai mult ne-am bucurat de Măriuca.

A fost ceva neaşteptat.

99

La Suceag avem unde dormi, avem ce mânca, numai tu să te aranjezi cu zilele tale de concediu, să nu ne strice toată bucuria puţinătatea lor.

Cine ştie când ne vom mai întâlni. Iată că eu am început să mă descompun.

Adu şi pe Baba că vrea să vină. Vă sărutăm cu tot dragul şi vă aşteptăm începând din 15

mereu.

Romi Lucrările de la Valea45 sunt schiţe şi nu aş vrea să stric

unitatea cărţii. Nu-mi aduc aminte de ele. Aş prefera să nu le mai public. Tu ai văzut fotografiile la Şorban, ce mai pot aranja?

50.

6 ianuarie 1958

Dragă Virgile, Vă doresc — vă dorim — la toţi an nou fericit. Şi ceva noroc

nu strică. Zilele astea am primit ştire oficială de la Bucureşti (Fondul

Plastic) că s-a luat iniţiativa unei expoziţii retrospective şi mă întreabă pe ce dată doresc să se înfăptuiască această expoziţie. Eu am ales luna mai, fiind şi cald şi fiind şi mai îndepărtată, mă pot pregăti în voie. Te înştiinţez şi pe tine ca să ştii ce gânduri

100

am. Aş crede de bine ca să trimit lucrările cel mai târziu până la sfârşitul lunii februarie — să le trimit la atelierul sculptorului Nic Crişan — urmând ca el să facă din bună vreme lista pentru cataloage, clişeele şi tot ce trebuie pentru atare treabă. Se poate că vor mai fi şi turnate în bronz încă 4 sau 5 lucrări mai mici. Până atunci va fi timp.

Lăzi, care, transporturi,…… ce griji pe dânsul, ce fiori… Nu ştiu bine ce lucrări sunt la tine. Ar fi bine să-mi dai o listă. Deocamdată mă gândesc la relieful tău (figură întreagă) I. Bobu, bronz (Bubi Linţa) Iovan Iorgovan, lemn (muzeu) Capul de copil (alabastru-muzeu) Pentru luarea reliefului de la tine şi Bubi Linţa îţi voi trimite

bani să comanzi ladă şi pentru transport la Bucureşti, iar cele de la muzeu le vom cere oficial cumva.

Boala mi s-a îmbunătăţit un pic, cu regim destul de aspru. Te sărut cu tot dragul Romi

51.

15 ianuarie 1958

Dragă Virgile, am primit scrisoarea ta şi mă grăbesc să îţi

răspund că îţi fac fotografia cerută cu dragă inimă, cu fotograful care a făcut pozele şi pentru monografia mea şi alte lucrări importante pentru Espla. E un pic cam mofturos, dar cred că mă ascultă; ştii că este inginer de meserie, şi-a lăsat postul de profesor de la o şcoală de specialitate ca să poată fotografia în

101

voie. Are şi patru copii. (copii de la copil, porc de câine, pacoste… lichea…). Dar vrea să facă artă fotografică!

Scrie-mi adresa şi voi căuta să te ajut. Acum să te pregăteşti că va trebui un pic de timp…, dacă găsesc proprietarul tablourilor imediat (scrie pentru Espla un tratat de fotografiat şi n-are timp aşa mult, dar îl aduc eu) şi mai poate bombăni cine ştie ce încă, dar sigur că vei avea poza cerută. Asta să nu te împiedice să vii personal la faţa locului, să te documentezi. Dacă totuşi se în-tâmplă minunea şi vii, telegrafiază-mi cu câteva zile înainte sosirea ta.

Despre Baba Ion, ce să zic? Mai bine întreabă ce să zic de

muierea aia care s-a măritat cu el şi care se angajează să ţină o jigodie ca Baba pe cap. Că mi se pare — dacă-i adevărat ce spune Baba — că şi ea este ingineră la ferma d-acolo. Mi-a vorbit de ea încă atunci când a fost la Fruncea, trăieşte de mult cu ea şi de la ea.

Cu Buteanu46 te rog încheie capitolul Conferinţă. A fost

p-aici Raul Şorban şi mi-a adus conferinţa. Am citit-o, este foarte frumoasă, îi mulţumesc lui Şorban. Spune-i şi lui Buteanu că sunt tare mulţumit şi că informatorii mei au fost nişte intriganţi ticăloşi.

Zilele astea ţi-am mai scris o scrisoare, s-a încrucişat cu asta

a ta. Sunt curios ce va ieşi din expoziţie. Tot am vrut să-ţi scriu că teribil mai lipeşti, cu clei gros,

plicurile scrisorilor tale. Te sărut cu drag şi să mai zic oare că te aştept? Romi

102

52.

4 februarie 1958

Dragă Virgile, în 7 februarie am treabă şi merg la Cluj, dar

dacă ceva neprevăzut intervine şi nu pot merge, la 15 februarie sigur mă duc. Mă voi interesa de portretul lui Popescu. Dacă găsesc inginerul şi dacă portretul aievea există, voi avea descrierea amănunţită a tabloului, plus fotografia.

Totuşi, cred că va trebui să-l rogi şi tu Dacă prin cine ştie ce miracol expoziţia mea la Bucureşti se

face totuşi (nu sunt săli de expoziţie, nu sunt simpatic eu etc.) din lucrările cari sunt la tine şi la Timişoara, aş expune numai cele patru de care ţi-am amintit. Relieful tău (în cămăşoi) care avea semnificaţie, acela de bronz de la Bubi Linţa şi cele două de la muzeu.

Capul lui Ionuţ nu-l expun din două motive. Cap de copil, tot aşa de bun, şi în material, mai am şi nu are rost să repet, pe urmă e şi colorat (patinat) şi aia nu merge într-o expoziţie mai pretenţioasă, iar bani pentru material n-am acum.

Iovan din lemn, acela crăpat este o fază caracteristică în dezvoltarea mea. Nu expun sculptura, dar vreau să o păstrez eu. Coana Măriuca are destule sculpturi de la mine, nu are nimeni atâtea. (Ba să nu mint, am auzit cu totul întâmplător, că o doamnă oareşcare are de la mine 9 lucrări. Aşa se vede că în dosul meu s-a pornit deja o mică industrie, până eu clocesc liniştit aici în Suceag).

Ion, fiul meu, a umplut casa şi pe după dulapuri şi pe sub pat, are picturi de la toţi tinerii de „geniu” d-aici. Abia aşteaptă să mor, vrea colecţia mare, vestită ca a lui Dr. Reinhardt sau Simu. O să fie gelos pe Ionuţ Birou şi pe Coana Măriuca fiindcă are

103

mai multe şi mai bune sculpturi de mine, ca el. Dar pentru aia tot vom face ceva, dar nu chiar cu lucrarea care şi mie mi-i dragă.

Zău mă gândesc – că veni vorba – cum s-ar bucura Tiberică de o amintire, ceva, n-are nimic de la mine, asemenea Gomboşiu şi cât a mai scris despre sculptura mea bietul Gomboşiu nu n-are nimic, Chinezu şi alţii…

În scrisoarea în care faci inventarul lucrărilor aduse de la Mărcuş, parcă aminteşti că ai adus şi ceva reliefuri, cari au fost acolo.

Păstraţi-le bine — sculpturile — că ne vom înţelege şi cu Coana Măriuca, fie dânsa sigură.

De venirea ta aici nu mai vorbesc. Te sărut cu drag Romi

53.

10 martie 1958

Dragă Virgile, îţi scriu iară în pripă, sunt tare ocupat cu împa-

chetarea sculpturilor mele, pe cari trebuie să le trimit în grabă la Bucureşti. Expoziţia mea retrospectivă se deschide la 25 aprilie în sala Dalles.

Răspunde-mi, te rog, dacă se poate, cu întoarcerea poştei să trimiţi relieful tău Scriitorul Virgil Birou şi Iancu Bobu ţăran din satul meu (bronz — Bubi Linţia) prin cineva personal până la finele acestei luni. Zic personal, ca nu cumva, împachetat, să se spargă al tău până la destinaţie. Mi-ar părea rău de el, este o lucrare bună.

Trebuie trimise lucrările astea două la:

104

Nicolae Crişan sculptor Bucureşti Str. Hagi Ghiţă 91 raion Griviţa Roşie Dacă nu merge nimeni om de încredere la Bucureşti, prin

care ai putea trimite reliefurile, le trimitem prin poştă. Cam cât ar costa? Îţi trimit telegrafic banii.

Să ştii că trebuie să le am la expoziţie, le-am luat în catalog deja.

Pentru două lucrări de la muzeu merge adresa de la Minister. Scrisorile noastre s-au încrucişat, cu Popescu nu pot face

nimic. Mi-a spus inginerul că portretul este definitiv. Sf. Treime nu-i frumoasă, dar dacă vrei ţi-o trimit aşa cum e. (El, mă tem, că a ascuns la cineva portretul, gândeşte că o dată publicat poate fi reţinut pentru ceva muzeu.)

La Timişoara vin după expoziţie. Sigur Te sărut Romi

54.

2 aprilie 1958

Dragă Măriucă şi Virgil, Înainte de reîntoarcere mă gândesc la voi şi vă transmit multe

salutări prieteneşti Cu drag Luci [Lucia Pisso]

105

55.

19 aprilie 1958

Dragă Virgile, abia ieri am primit ştirea că adresele pentru

lucrările din muzeu au plecat de la minister şi cu Moga a vorbit şi la telefon cineva. (Cine, nu ştiu, nu mi s-a comunicat). Mergi la Moga şi vezi: trimite el oficial cele două lucrări, Iovan Iorgovan, relieful de lemn şi capul de copil de alabastru sau ţi le predă ţie. Faceţi ceva să ajungă la Bucureşti lucrările astea două şi relieful tău. Eu sunt epuizat, nu mai am nici un ban. Am cheltuit pân-acum mai bine de 5000 lei cu expoziţia. Şi nu-i deschisă încă, mai am de cheltuit. Unde sunt catalogul, afişele, drumul meu şi întreţinerea acolo, transportul înapoi a ce mai rămâne. Oh! Poate mai târziu vă restitui cheltuielile. (Ministerul dă numai sala. Restul mă priveşte. Fondul plastic aprobă „împrumut recuperabil” care se retrage imediat ce se cumpără ceva).

Găseşte tu, te rog, o soluţie să ajungă lucrările la Bucureşti.

Dacă ai merge tu, du-le cu tine. Expoziţia s-ar deschide — după ultima ştire — la 20 mai, aşa că timp ar mai fi.

Adresa lui Crişan: Nicolae Crişan, sculptor Bucureşti, Str. Hagi Ghiţă 91 raion Griviţa Roşie Te sărut cu drag Romi Scrie ce-i cu tine! Hristos a înviat!

106

56.

23 aprilie 1958

Dragă Virgile, am uitat să-ţi scriu în scrisoare şi să te rog

să-mi trimiţi o listă a oamenilor de seamă din Timişoara, cărora să le trimit şi catalog. Poţi să o ai şi de la vreun pictor, Podlipny sau de la altul, de la Moga, de la Uniunea Scriitorilor, vezi şi tu.

Noroc Romi

57.

7 mai 1958

Dragă Virgile, eu aşa sunt informat că lucrările de la Muzeul

din Timişoara sunt deja la Bucureşti. Nu ştiu ce-i cu relieful tău. Neapărat să-l trimiţi, doresc foarte mult să fie expus. Expoziţia se va deschide la 25 mai. Te aştept cu drag, ce bucurie ar fi să vii şi tu şi Ion şi alţii poate. Eu din Cluj plec la 10 mai. Dacă scrii, îţi dau două adrese: Eugen Gâscă Sandu48, Aleea 52, Atelier Pangratti 3

Nic. Crişan, Hagi Ghiţă 91, raion Griviţa Roşie Romi

107

58.

25 mai 1958

Dragă Măriucă şi dragă Virgil, Suntem de zece zile în Bucureşti. În 28 mai, orele 12, la Sala

Dalles va fi deschiderea expoziţiei Ladea. Dragii noştri, ar fi mare bucurie să veniţi şi voi, poate mai aveţi şi alte lucruri de aranjat prin capitală. Şi Romi şi Luci vă aşteaptă şi vă roagă să veniţi. Noi locuim în strada Pangratti 3, în atelier la prietenul Gâscă.

Vă pupă şi vă aşteaptă Luci

59.

20 iulie 1958 Dragă Virgile, îndată ce pot, îţi voi scrie mai pe larg.

Deocamdată atât, că expoziţia s-a închis şi relieful tău şi a lui Bubi Linţa sunt depozitate la Petre Sfetca, str. A. Simu 1.

Locuinţa lui Sfetca este mai aproape de toate hotelurile din centru.

Îţi mulţumesc, te sărut cu tot dragul Romi

108

60.

16 ianuarie 1959

Dragă Virgile, am primit scrisoarea ta şi sunt foarte amărât de

soarta copilului tău Ionuţ, dar sunt amărât şi de necazurile mele. Poate ai auzit că Ion al meu este exmatriculat. Stă acum acasă, citeşte şi… aşteaptă. A făcut 4 ani la medicină, operează frumos, s-a pregătit să fie un chirurg învăţat şi iată…

Altminteri, toate bune. Să-i trimiţi pe Montesquieu lui Ion, vrea să-l citească, şi l-a

luat în program. Vă doresc tot binele, dacă mai avem dreptul să vorbim de bine. Romi

61.

5 mai 1959

Dragă Virgile, Hristos a înviat! Îţi scriu ca să ştii că pe data de 10 mai plec la Bucureşti, unde

aş dori să stau o lună, două, după putinţă. Dacă ai drum pe acolo, caută-mă. Adresa: Nic. Crişan, sculptor Bucureşti, Str. GHagi Ghiţă 91 Raion Griviţa Roşie Te sărut cu drag Romi

109

Tanţa Crişan (soţia) este la secţia restaurări la Muzeul R.P.R (Palat) şi poţi să o chemi pe ea la telefon pentru lămuriri.

62.

5 ianuarie 1960

Dragă Virgile, îţi scriu în ziua de Anul Nou din Suceag, mă

gândesc cu drag la voi, la noi toţi, la viaţa noastră, cât o mai fi. Te-am visat acum, nu de mult. Astă noapte iar. Am vrut să-ţi scriu, dar n-am avut nici o dispoziţie. Să ştii că

Maica Eva a murit la 22 noiembrie. Nici n-aş fi gândit că o iubesc atât de mult, ştii ce dor, ce jale mi-i după ea.

Vă sărut cu drag Romi Era să uit S-a schimbat Calea Turzii în Joliot Curie 65

110

63.

29 iunie 1960

Dragă Romi, Organele Sfatului Popular din Timişoara, în cadrul mani-

festărilor de cultură locale de mare amploare, intenţionând să-ţi aranjeze aici o expoziţie retrospectivă, m-au încredinţat să mă informez dacă eşti dispus şi ai răgaz ca în luna septembrie sau octombrie să punem la cale acest frumos prilej de recunoaştere şi manifestare a unor puternice sentimente de simpatie şi apreciere, în caz că alte obligaţii că alte obligaţii nu te reţin sau te reclamă în alte locuri, fă o adresă în acest sens către Sfatul Popular Timişoara, secţia învăţământ şi cultură, căreia să-i anexezi un deviz al cheltuielilor şi o listă a lucrărilor ce vei expune şi toate să mi le trimiţi mie pentru a acţiona mai departe. Expoziţia ar fi aranjată în sala Filialei Uniunii Artiştilor Plastici. Asta pentru tine.

Cât mă priveşte pe mine sunt încă în concediu medical, a treia lună. Stau cu baba mea singur în casă. Turi în excursie şcolară (în 27 VI a trecut prin Cluj şi nu ştiu dacă a putut să te caute), iar Ionuţ undeva prin Munţii Gilăului îşi face datoria către ţară. Din când în când Ionuţ coboară şi la Cluj, i-am dat adresa ta să-l vadă pe „Uica Ladea” care i-a făcut cu vreo 15 ani înainte un portret. Dacă vine la tine spune-i o vorbă bună, depărtarea de casă e lucru greu.

Poimâine cântă în Boema — cred — cumnatul tău49 aici. Sper să primim bilete să-l ascultăm. Dar mai cu seamă, sper că va veni la noi. Am citit că a avut succese foarte frumoase în Uniunea Sovietică cu ocazia turneului. Spicuirile din presa de

111

acolo, când mi-au parvenit, au fost foarte elogioase. Mi-au căzut bine.

Vă îmbrăţişăm V.B

64.

4 iulie 1960

Dragă Virgile, am primit scrisoare ta şi m-a bucurat nespus

de mult propunerea Sfatului Popular din Timişoara. Transmite-le mulţumirile mele cele mai frumoase. Îţi mulţumesc şi ţie, prieten drag (iată, de o viaţă) fiindcă ştiu că ai avut şi tu partea ta în expoziţia asta.

Şi să trecem imediat la discuţiile cuvenite. 1. Sunt de acord ca expoziţia să se deschidă la 1 octombrie 2. Lucrările vor trebui aduse de la Arcuda şi, cu cel puţin o

lună înainte să fie la Timişoara ca să putem să fotografiem măcar 10-15 pentru catalog.

3. Sfatul sau Muzeul va trebui să facă o adresă, să ceară oficial cam 7 lucrări de la Ministerul Culturii, respectiv Muzeul Naţional. Poate le va putea obţine. Din aceste lucrări, unele pot să fie trimise pe la cine ştie ce expoziţii prin străinătate. Dacă nu le primim, expunem gipsurile, aşa că se poate şi renunţa la această manoperă care este destul de complicată. Mai la urmă, nu ştiu dacă este prudent să ne mai angajăm la o corespondenţă cu rezultat îndoielnic. Ce crezi?

112

4. Altă parte complicată este împachetarea şi transportul lucrărilor. Eu lăzi nu am decât prea puţine, idee n-am cât ar putea costa scândurile şi fabricarea lăzilor, să zicem pentru vreo 30 de lucrări. Atâta cred că e destul. Voi alege tot ce am mai frumos şi mai caracteristic pentru fiecare fază, ca să fie o expoziţie cu adevărat reprezentativă.

Aici tu ar trebui să vezi, practic, cum s-ar putea soluţiona această cheltuială. Pentru expoziţia din Bucureşti am primit ceva avans. Transportul se poate face cu un camion al Sfatului Timişoara care ar trebui să vină la Cluj că şi aici am câteva lucrări foarte frumoase.

În rezumat, să-mi scrii imediat ce credeţi de cele ce vă scriu şi să vezi cum se poate soluţiona împachetarea, transportul dus şi întors la Arcuda, catalogul, stativele. (Şi Clujul vrea expoziţie retrospectivă)

Scrie-mi imediat, să putem face treaba din timp. Şi se duc pe rând, pe rând … Îmi pare rău de Ţăranu. Vezi că se apropie rândul nostru. Cu drag Romi

65.

6 iunie 1961

Dragă Virgile, îţi scriu pe scurt că împachetez. Aş pleca

mâine, poimâine la Arcuda. Vreau să stau acolo până la toamnă şi dacă mi se împlinesc anume planuri, — voi rămâne chiar acolo pentru mai multă vreme.

113

Îmi pare rău că nu mi-ai scris din bună vreme de lipsurile tale, aveam leac pentru ele şi ne vedeam cu mare bucurie. A fost o frumoasă omagiere. Poate, dacă vrea Dumnezeu, să găsim ocazia să o repetăm între noi. Dacă ai drum în vară la Bucureşti, neapărat dă-mi de ştire. Adresa Joiţa Reg, Bucureşti vila Costescu.

Te sărut cu drag Romi

66.

23 august 1963

Dragă Virgile, îţi scriu azi 23 august câteva rânduri, mă grăbesc,

că aş dori să plec, dacă se poate, peste două ceasuri la AMARA, staţiune vestită, ceva lac miraculos ca-n Biblie, de lecuire a reumatismului.

Am revenit acum vreo trei zile cu expoziţia, a fost un succes mare. Lume multă, „aprecieri favorabile”, ba şi laude. Am expus puţine lucruri, mi s-a cumpărat aproape tot. (dar au fost şi chel-tuieli destule).

Aş fi vrut să te văd, că acuşi să gată minunea. La Scrisul Bănăţean a trimis Petre Pascu50 ceva relativ la

expoziţie. Nu ştiu ce. Eu mai stau aici la Joiţa până la începutul lui octombrie, dar

aş dori să nu mă grăbesc, că n-am unde şi să mai muşca vreo două săptămâni şi din octombrie, aşa că, dacă te întâlneşti cu

114

Mărcuş, spune-i că-l rog să se ocupe de trimiterea lucrărilor abia pe la finele lui octombrie.

Dragă Virgile, te sărut cu tot dragul inimii mele bătrâne. Romi

67.

7 octombrie 1963

Dragă Virgile, te sărut şi mi-i dor de tine. În fiecare zi mă

gândesc la tine, la viaţa noastră, ce iute a trecut. Acum câteva zile am venit de la Bucureşti. Am avut cu

expoziţia aia succes frumos, presă bună, răsunet în public, foarte bun, ba am mai câştigat şi ceva bani. Acum am început iarăşi şcoala, mi-e groază de iarna asta care vine, am avut până acum patru congestii pulmonare, cine ştie ce mă mai aşteaptă.

Tu cum o duci cu inima ta? Cred că pot să-l înscriu pe Ion la Universitate, dar nu-i sigur.

În orice caz, lucrez şi ar fi ceva semne. Rămân copiii noştri pe dinafara vieţii. Tu cum stai?

Dacă vrei dă-mi un mic semn de viaţă. Zile de-a rândul sunt

fericit. Pun scrisoarea pe noptieră şi seara, când vin acasă, o citesc. Şi mă gândesc la toate. La Baba Floarea, la Baba Eva, la Monică, la toţi, la dealurile alea din Ticvani, ce frumoase ar fi acum toamna.

Te sărut cu tot dragul Romi

115

Dacă-l întâlneşti pe amicul Mărcuş, roagă-l să-mi trimită pe Mama şi pe Iorgovan, el cred că are oameni, ajutoare acolo la şcoală. (Calea Turzii, 65, Cluj)

68.

Dragă Virgile, domnul Şorlea este un vecin al meu şi

concurent destul de serios la preafrumoasa Gela, fata morarului din Suceag.

Este un bun matematician şi ar dori să facă politehnica la

Timişoara, secţia Construcţii. Până una-alta, va trebui să facă şi un examen de admitere. Este pregătit, dar un pic de ajutor nu-i strică. Te rog vezi şi fă tot posibilul ca să treacă cu bine acest examen. Nu ştiu, te rog interesează-te, cine este în comisia de examinare, dacă ar fi bătrânul Ţina, vorbeşte cu el. Sau poate ai tu şi alţi prieteni pe acolo. Neapărat îi scriu şi lui Vlad, el fiind un factor important la Construcţii, îi poate fi de mare folos. Momentan nu-mi dă în gând de aici la cine aş putea recurge, dar tu acolo te freci mereu de ei şi îi ştii.

Altminteri, toate bine, peste câteva zile vin şi eu la Timişoara.

Era cât p-aci să capăt şi ceva tifos, noroc că am fript răchia la timp şi toate acum sunt bune şi oareşcum roze. Am fost şi la un bal aici, ce mai bal…

Toată dragostea

Romi

116

69.

Dragăm Virgile, e ziua de Anul Nou, sunt cam obosit acum şi

nu pot să-ţi scriu aşa cum aş dori. Toată noaptea am beut mult, mult şi ca niciodată am tăcut toată noaptea. Nu ştiu cum şi vinul a fost bun, un motiv destul de serios ca să beau şi pe urmă, dracu’ ştie cum m-o dat în gând întrebarea că, dar dacă o dată numai’ ar seca tot vinul de pe faţa pământului ce m-aş face, ce ne-am face! Şi înfricat oarecum de posibilitatea asta m-am năpustit şi am înghiţit ca niciodată. Au fost momente înălţătoare, am băut uneori cu evlavie, alteori cu furie, dar am beut. Şi acum vin, iaca, să îţi doresc din toată inima multă sănătate, ţie, soţiei tale şi copiilor tăi. Aş vrea eu să-ţi spun multe şi frumoase acum, dar nu mă prea ajută capul. Îţi scriu mâine, poimâine.

Dragă Virgil, ieri am fost început să-ţi scriu şi nu am putut

isprăvi, iaca astăzi, joi, continui. Ca răspuns la scrisoarea ta, află că voi pleca de aici probabil duminică, pentru ca să fim luni acolo. Duminică după Botez. Aşa că, te rog aranjează ca venirea ta să „coincidă”.

Dacă vrei şi poţi, te rog trimite-mi şi mie numărul de Crăciun

al Ecoului. Nu l-am căpătat, am gândit că nici nu a apărut, aşa că, ce mi-ai scris, a fost pentru mine o noutate simpatică. Şi dacă vrei şi ai vreme, mai scrie-mi şi ce răsunet a avut, măcar între cei vizaţi, dacă ceilalţi nu au putut râde. Faptul că o glumă aşa nimerită şi cu atâta conţinut nu a interesat, mă pune tare serios pe gânduri şi mă întreb, dacă un artist nu vrea cu opera lui mai mult decât tu ai vrut cu a ta, ce dracu mai caută între oameni şi de ce-i mai incomodează. Oamenii se vreau câta „intelectuali” şi

117

îi obligi prin fel de fel de manifestări culturale, expoziţii etc. să se ocupe de ce nu le place. Le deranjezi toată liniştea.

Aş vrea, dacă am putea şi se ţine vremea asta frumoasă, să

dăm o fugă pe Semenic. Aş vrea să petrec vara viitoare acolo, vreo lună, dacă locul ar fi potrivit. Ce zici ?

Mai vorbim noi. Te îmbrăţişez cu dragoste, sărut mâna doamnei şi pe Turi o

pup toată. Romi, Luţ, Ion Te rog să nu încurci socotelile. Eu te îmbrăţişez, Luţ te salută

pe tine şi pe Măriuca — treaba lor — şi copiii, iar treaba lor.

70. fără dată

Virgile, iubitul meu, Fii bun, trimite-mi pe acest elev relieful lui Marchini, îmi

trebuie încă azi, vreau să-l dau cadou de nuntă lui Bellu51

Noroc Romi

118

Note

1. Cornel Grofşoreanu – ziarist. Primar al Timişoarei după Unirea din 1918.

2. Iulius Podlipny – pictor şi grafician. 1898–1991. 3. Aurel Ciupe – pictor. 1900–1988. 4. Ioachim Miloia – arheolog, critic de artă. 1897–1940.

Director al Muzeului Banatului. 5. Emil Grădinariu – ziarist, consilier cultural al Primăriei. 6. Maria Birou – soţia scriitorului Virgil Birou. 7. Traian Birăescu – ziarist. 1889–1946 8. Alexandru Jebeleanu – scriitor. 1923–1996 9. Ady Endre, scriitor. 10. Mihai Şora – filosof. 11. Kocsonyai – restaurant din Timişoara interbelică, loc de

întâlnire a boemei timişorene. 12. Ferdinand Gallas – pictor. 1893–1949. 13. Ştefan Gomboşiu – artist plastic. 14. Eva Ladea – mama artistului. 15. Spieluhr – cafenea ce se afla pe actuala stradă Emanuil

Ungureanu. A fost un timp locul de întrunire a boemei timişorene.

16. Vecăr – ceas deşteptător în dialect bănăţean. 17. Constantin Miu-Lerca – poet, ziarist. 1908–1984. 18. Victor Vlad – arhitect timişorean. 1889–1967. Între

altele autorul proiectelor pentru bisericile ortodoxe din cartierele Timişoarei Iosefin şi Mehala, pentru Catedrala

119

Ortodoxă din Târgu Mureş şi al clădirii Palatului Administrativ din Timişoara.

19. Catul Bogdan – pictor. 1897–1977 20. Lucia Piso – pictor. 1914–1972. Soţia artistului Romul

Ladea. 21. Aurel Cosma – om de cultură, prefect al Timişoarei după

Unirea din 1918. 22. ghidoşenie – referire la Ghidul Banatului pentru care

Virgil Birou a realizat partea de imagine fotografică. 23. Constantin Liuba – profesor le Facultatea de Arte

Plastice din Timişoara. 24. A. Pop – profesor la Facultatea de Arte Plastice din

Timişoara. 25. Ion Popovici Bănăţeanu – prozator bănăţean. 1869–1893. 26. Ecoul – cotidian editat la Arad (1925–1930). 27. Dacia – cotidian. Apare începând din 1939 sub egida

Astrei Bănăţene. 28. Victor Iancu – estetician, profesor, şeful Catedrei de lite-

ratură comparată a Universităţii de Vest din Timişoara 1908–1981.

29. Zeno Vancea – compozitor şi muzicolog român. 1900–1990.

30. Nicolae Ţirioi – scriitor timişorean. 1921–1994. 31. Liviu Jurchescu – avocat timişorean. 32. Ion Ladea, medic, fiul sculptorului. 33. Horaţiu Birou – fratele scriitorului Virgil Birou. 34. Ion Irimescu – sculptor. 1903. 35. Artur Vetro – sculptor. 1919. 36. Simion Mărcuş – profesor de desen la Timişoara. 37. Linţia (Bubi) – avocat, fiul ornitologului Dionisie Linţia

(1880–1952). 38. Victor Vlad Delamarina – poet. 1870–1896.

120

39. Marius Moga – arheolog. 1913–1996. Director al Muzeului Banatului între 1950–1974.

40. Nicolae Crişan – sculptor. 1923. 41. Petru Sfetca – poet, ziarist, traducător. 1919–1987. 42. Ion Vlasiu – sculptor. 1908. 43. Mircea Perian – medic timişorean. 44. Tasso Marchini – pictor. 1907–1936. 45. Lucian Valea – scriitor. 1924–1992. 46. Aurel Buteanu – ziarist, om de cultură timişorean.

Director al teatrului timişorean în 1940. 47. Ionuţ Birou, fiul scriitorului Virgil Birou. 48. Eugen Gâscă – pictor. 49. Este vorba despre celebrul tenor Ion Piso. 50. Petre Pascu – scriitor. 51. Pavel Bellu – poet. 1920–1988.

121

Postfaţă Mă văd tentată să continui povestea sacilor cu diverse hârtii,

manuscrise, caiete, scrisori aparţinând lui Virgil Birou, de acolo de unde o lăsase Cornel Ungureanu prin 1980, pe când scria Imediata noastră apropiere. Et in Arcadia ego. Am trăit şi eu câteva ceasuri în preajma lor, „ezitând” între politeţea ce-mi impunea să nu violentez intimitatea acestor amintiri de familie şi impulsul de a le scotoci, avidă de mărturii vizând trecerea prin universul literaturii a autorului romanului Lume fără cer.

Se împlineau 90 de ani de la naşterea lui Virgil Birou şi trebuia organizată o expoziţie. Dar cum? Documentele aflate în posesia instituţiilor publice erau extrem de puţine. Şi atunci? Apelează şi tu la familie, mi se sugerează, caut-o pe Turi Birou. Mă decid şi, stupoare, aflu că Turi este bolnavă, „e chiar foarte bolnavă şi nu primeşte pe nimeni”. Concluzia: deci nici pe mine. Ceva însă îmi spune să nu mă dau bătută, să încerc totuşi. Dar cum? Mă gândesc, cui dă un bolnav totuşi ascultare? Medicului în tratamentul căruia se găseşte. Aflu că Turi este pacienta doctorului Vlad. Perfect, îmi zic, fiindu-mi prieten lanţul slăbiciunilor poate funcţiona, sper, fără probleme. Îl caut: „ Da, este într-adevăr foarte bolnavă şi, pe lângă toate, a suferit şi o depresie sufletească”. Nu iese din casă şi nici nu vrea să-şi întâlnească vechile cunoştinţe. Poate totuşi va face o excepţie în ceea ce mă priveşte. Şovăie. „Este chiar foarte bolnavă, înţelege şi tu”. Insist. „Să vedem, poate o determină nevastă-mea să te primească”. Protecţia Feliciei dă rezultat. Peste două zile Turi

122

Birou mă aşteaptă dimineaţa la nouă. „Fii atentă, să nu întârzii, pentru că asta ar enerva-o şi să nu rămâi prea mult, să n-o oboseşti. O jumătate de oră, hai, o oră cel mult, îi spui despre ce este vorba, îţi dă ce are la îndemână şi n-o sâcâi cu prea multe întrebări”. Promit să fac întocmai. Şi, iată-mă, cu un buchet de flori în mână şi cu teama de a nu claca, în inimă, la nouă fix, dinaintea uşii. Ne cunoaştem de mult, nu foarte bine, suficient însă ca între noi să se poată stabili o atmosferă destinsă. Avem numeroase cunoştinţe comune, deci motive de aduceri-aminte.

Conversaţia se înviorează, iar masa se umple de caiete,

scrisori, fotografii… îmi arunc în fugă privirea spre ceas. Când s-o fi făcut oare 12? „Sper că n-ai de gând să pleci deja!” Bine-înţeles că mi-ar fi plăcut să mai rămân, fusesem însă sfătuită… „Mai am nişte cafea în ibric, e rece dar…” dar creează un fundal plăcut pentru conversaţie… Ladea, Stoia-Udrea, Marchini, Guarnieri, Franyo, Liebhardt, Frunzetti, Spieluhr, Kocsonyai… poveşti dintr-o Timişoara devenită pagină de literatură… Ne amuzăm când descoperim că ştim amândouă aceleaşi întâmplări aflate însă pe filiere diferite, deci în alte interpretări. De ce mă grăbesc, uite, pot să iau şi tabloul înrămat de acolo de pe perete, într-o expoziţie ar arăta bine şi albumul acela şi cel de acolo şi teancul acesta de scrisori – „vezi tu de la cine sunt” – Ladea, Stoia-Udrea, Catul Bogdan, Tata Oancea… „Ai nevoie şi de manuscrise?” Înclin din cap afirmativ. Răsfoite în saci filele foşnesc ciudat, gâtuit. Mă ofer să o ajut la căratul sacilor ce se găsesc într-o cameră alăturată. Aflu că, de când s-au mutat de pe Dacilor în locuinţa aceasta neîncăpătoare ca orice apartament de bloc, sacii cu „hârtii” au fost stivuiţi într-o încăpere devenită „depozit” de manuscrise şi cărţi. Râd complice. În locul eu aş fi făcut la fel. Cădem de acord asupra faptului că, în pofida aparenţelor, hârtia este foarte grea. Sar să o ajut, văzând-o cum

123

îi târăşte gâfâind. Refuză, vrea să se descurce singură. Nu insist, de teamă să n-o contrariez. Apucă la întâmplare un teanc de file şi mi le întinde… Îmi arunc în grabă ochii peste textul pe alocuri greu de descifrat din cauza ştersăturilor. Nu-mi amintesc sa-l fi citit tipărit. Să fie o lucrare inedită? Iată-mă pusă grabnic pe vise… „S-ar putea să fie pe aici şi câte ceva needitat”, îmi aduce Turi apă la moara iluziilor. Îndes cu grijă, în cele două plase ce le am la mine, albume (dacă vrei poţi să dezlipeşti pozele, după acea însă aşează-le la loc) fotografii detaşate, scrisori, manuscrise. Plasele deveniseră neîncăpătoare. Una o luasem ca să un în ea documentele Virgil Birou, iar cealaltă pentru cumpărături. Ambele sunt acum doldora şi totuşi, mai rămăseseră lucruri ce trebuia să le iau… Sesizând impasul în care mă aflu, Turi îmi mai aduce o sacoşă. „Vai, cum o să te descurci”, exclamă compătimitoare. Nici o problemă, am antrenament. Ca orice gospodină, sunt obişnuită să umblu cu sarsanalele după mine, făcusem, nu o dată, cărăuşie din piaţă.

Hotărâm să ne revedem, nu numai la expoziţie, ci şi după aceea când voi înapoia documentele… Speră că atunci n-o să mă mai grăbesc… va veni şi Felicia vom povesti şi, şi…

Şi vremea trece aşa cum îi este rostul, trece şi expoziţia… Înapoiez după vernisaj fotografiile înrămate. „Casa pare goală fără de ele”. Îi dau dreptate. Celelalte lucruri rămân la mine deocamdată. Încuiate în vitrine sunt în siguranţă. Le voi înapoia după… atunci când, aşa cum ne-am înţeles… cine ştie, poate în concediu reuşesc să-mi rup câteva zile ca s-o ajut să pună, cât de cât, ordine între hârtii. Accept cu plăcere.

Aflu că Turi se simte foarte rău. Nu e cazul să o caut acum.

Mi se va spune când… Şi, n-a mai fost să fie.

124

Păstrez în sertare o comoară ce nu-mi aparţine. Îl contactez pe inginerul Ion Birou. Nu ştiuse că documentele rămăseseră la mine, le crezuse pierdute. Convenim să mi le pună la dispoziţie ori de câte ori voi avea nevoie. Şi, iată, prilejul nu întârzie să apară. Centenarul naşterii scriitorului, din nou expoziţie, scrisori, fotografii… Fiul prozatorului mi le aduce cu amabilitate şi promptitudinea oamenilor obişnuiţi să fie eficienţi. Se pare că, totuşi profesia ne marchează. Dar sacii cu manuscrise, întreb, unde îi ţineţi? Ştiu cât este de greu să păstrezi relicve într-un apartament de bloc. „Nu mai sunt.” Mă gândesc o clipă că n-a înţeles întrebarea. O înţelesese însă foarte bine şi, sesizându-mi uimirea repetă : „Nu mai există. După ce a murit Turi, în casa ei s-a făcut curăţenie…” Încep să pricep. Există o hărnicie detestabilă aşa cum există şi o lene binecuvântată. Sacii cu hârtii îngălbenite deranjaseră probabil concepţia despre estetica interiorului… Habent sua fata libeli… dar dacă totuşi, un iubitor de cultură sau pur şi simplu vreun maniac le va fi salvat şi acum le păstrează aşa, pentru ceasurile lui de răgaz…Mai ştiu oameni ce-au adunat de la container cărţi şi discuri de mare valoare. Dar dacă totuşi… Inginerul Ion Birou mă priveşte sceptic. Se legă-nase şi el probabil la un moment dat în această iluzie. Redevin lucidă.

Din mult ce s-a risipit, s-a mai salvat totuşi câte ceva. De pildă,

aceste scrisori către Virgil Birou, expediate de Ion Stoia-Udrea şi Romul Ladea, iar între ele o carte poştală cu grafie ciudată, nişte litere ce par filigrane înşirate în rânduri uimitor de drepte, parcă trasate cu rigla, o ilustrată trimisă de la Paris de Catul Bogdan. Se afla pe malurile Senei ca vizitator entuziast al unei expoziţii internaţionale dedicată tehnicii. Şi tot singulară, o scrisoare a lui Virgil Birou către Romul Ladea pe care poşta o reîntorsese – nu ştim de ce – la destinatar.

125

Şi totuşi, aceste pagini, în puţinătatea lor, reuşesc să recompună atmosfera unei Timişoare interbelice luptându-se pentru o identitate culturală. În centrul iniţiativei, Ion Stioa-Udrea, Virgil Birou, Romul Ladea, triumviratul ce-şi zicea în glumă Trifoiul bănăţean. Ideea porneşte de la Ion Stoia-Udrea: „vezi tu, mi-a intrat în cap să pornesc mişcarea, aşa cum a pornit-o Gândirea acum 10 ani la Cluj”, îi scrie în iulie 1931 prietenului Virgil Birou, pe atunci tânăr inginer, văzându-şi tihnit de viaţa patriarhal-idilică ce i-o oferea Ticvaniul. În timp — ne dăm seama din scrisori — rolurile se vor schimba, astfel încât el, Virgil cel ce se lasă atât de greu ademenit de apelurile când rugătoare, când imperative ale prietenului ce-şi pusese în cap să scoată, cu orice preţ, revista Vrerea, el, Virgil, pe care Stoia-Udrea îl ameninţă că-l aduce la Timişoara „cu de-a sila”, este cel ce va prelua conducerea nu numai a grupului lor, ci a întregii vieţi culturale româneşti din Banat. Dar până atunci Ion Stoia-Udrea va mai avea de luptat cu cerbicia prietenului mult prea îndrăgostit de viitoarea soţie Măriuca, pentru a mai putea răspunde apelurilor insistente venite dinspre Timişoara, cu promptitudinea solicitată. Trecerea anilor, dar mai ales trecerea tăvălugului istoriei va transforma tonalitatea epistolelor lui Stoia-Udrea. Trist, meditativ, dinamicul de altădată dobândeşte aerul înţeleptului stoic, încercând să înţeleagă şi să accepte o realitate ale cărei iţe se încâlciseră şi nu-i stătea în putere să le mai dea de capăt. „…toate s-au irosit în vânt — bibliotecă, tablouri, atmosferă — totul pierdut pentru totdeauna… Şi în curând, în februarie voi veni la Timişoara pentru ultimul act de renunţare: la copil”. Cercul pare a se fi închis, iar elanurile de odinioară capitulaseră în Curtea tăcerii, ograda casei părinteşti de la Greoni.

Altul este registrul ideatic la Romul Ladea. Spre deosebire de prietenul Ion, dornic să schimbe faţa lumii, Ladea este artistul

126

preocupat până la obsesie de arta sa, de destinul „lumesc” al lucrărilor lui, decis să nu abdice cu nimic de la ceea ce considera a fi opera desăvârşită. Dă indicaţii ce par de-a dreptul sâcâitoare, când este vorba de reproducerea fotografică a sculpturilor lui. „Ai grijă şi cum fotografiezi capul lui Iustin. Să iese în evidenţă forma, dar mai ales expresia. „Şi leit-motivul grijii pentru repro-ducerea fotografică este reluat pe diverse tonalităţi. „Popovici Bănăţeanu trebuie fotografiat în lumina în care e acolo în atelier când bate soarele pe el (…) Să iasă în evidenţă privirea”. Boem, inteligent, ironic, Ladea nu-şi cruţă inamicii, dar nici prietenii de caracterizări nu tocmai măgulitoare, spuse însă fără încrânce-nare, detaşat şi cu un fin simţ al umorului. Dar Ladea îşi aplică şi sieşi aceeaşi măsură, astfel că, nu o dată îl surprindem autoiro-nizându-se. Din când în când, dă de înţeles, este gata să-şi taie toate năvoadele ce-l ţin legat de lumea aranjamentelor mărunte, pentru a rămâne doar cu arta sa pe corabia atelierului din Suceag. Şi tot spre deosebire de independentul Stoia-Udrea, pare legat prin toate firele destinului de Virgil, cel care-i trimite schiţele rămase acasă, fotografii ale lucrărilor aflate la muzeu, gips, atunci când nu se mai găseşte nicăieri, recuperează sculptu-rile risipite prin diverse spaţii ale Timişoarei, şi toate cât mai repede, chiar de azi pe mâine, pentru că artistul este mereu pe muchie de cuţit. Un adevărat Deus ex machina în viziunea boe-mului Ladea. Se simte bineînţeles lipsa răspunsurilor lui Virgil Birou. Dialogul dintre cei trei ne-ar fi oferit o perspectivă mai amplă atât asupra problematicii abordate, cât şi asupra psiholo-giei autorului Lumii fără cer Pe el îl bănuim doar din cuvintele celor ce-i scriu, bonom, ţinând cumpăna între taberele prietenilor, mereu dispus să-i ajute, mereu gata să îi împace. El este — ne dăm seama — personajul principal al tuturor evenimentelor de cultură din acest spaţiu, de cele mai multe ori, chiar iniţiatorul lor.

127

Paginile epistolarului mai pun în lumină şi o întreagă galerie de personaje acum mai mult sau mai puţin cunoscute, scriitori, ziarişti, profesori, medici, ingineri, artişti ce au asigurat diver-

sitatea vieţii intelectuale în Timişoara perioadei interbelice. Unii aproape uitaţi, alţii foarte greu de identificat, tuturor editarea acestor scrisori le oferă şansa reintegrării în circuitul informaţiei culturale.

Virgil Birou în 1919, pe când

era elev Virgil Birou, 1926

Iuliu Birou, tatăl scriitorului

128

Scrisoare trimisă de Virgil Birou părinţilor, în 1912

129

Virgil Birou în practică la Mina Anina (al 3-lea de la stânga) 1928

Catul Bogdan, Dinu Ilea (în picioare), Romul Ladea, Ioachim

Miloia, Virgil Birou

130

Virgil Birou, Romul Ladea (în

picioare), Tiberiu Vuia, în atelierul din Timişoara al sculptorului Romul Ladea

Virgil Birou şi Ion Stoia-Udrea

Romul Ladea (extremitatea stângă), Ion Stoia-Udrea (extremitatea dreaptă) în curtea casei de la Greoni

131

Ion Stoia-Udrea cu soţia

(rîndul din faţă), Măriuca Birou (rândul al doilea,

dreapta)

Ion Stoia-Udrea în curtea casei de

la Greoni — Curtea Tăcerii

Lucia Piso, Romul Ladea, Ionuţ Ladea, Maria Birou

132

Virgil Birou, Romul Ladea Ion Stoia-Udrea cu soţia,

Romul Ladea (al cincilea de la stânga la dreata)

Romul Ladea la Suceag

133

Romul Ladea: Bustul lui

Virgil Birou Romul Ladea: Virgil Birou –

cărturarul

Romul Ladea: Iovan Iorgvan

134

Eva Ladea, mama sculptorului (Baba Eva)

135

Scrisoare aparţinând mamei sculptorului

Eva Ladea (Baba Eva) 1916

136

Scrisoare Romul Ladea

137

Scrisoare Ion Stoia-Udrea

138

139

Indice de nume

A E Ady Endre: 31, 33 Endre Károly: 30 B G Babeş Victor: 67 Gallas Ferdinand: 38 Birăescu Traian: 27 Gâscă Eugen: 103, 104 Birăescu Traian Liviu: 14 Birou Ionuţ: 97, 105

Gomboşiu Ştefan: 39, 49, 50, 51, 100

Birou Mărioara (Măriuca): 24, 25, 62, 66, 95

Grădinariu Emil: 22, 56 Grofşoreanu Cornel: 18

Birou Veturia (Turi): 9, 10, 36, 114

I

Blaga Lucian: 67 Iancu Avram: 63 Bogdan Catul: 44, 52, 58 Iancu Victor: 8, 62 Buteanu Aurel: 8, 98 Imbroane Avram: 41 Irimescu Ion: 79, 81 C Călinescu G.: 29 J Ciupe Aurel: 20,53, 58, 73, 94 Jebeleanu Alexandru: 8, 31 Cosma Aurel: 47 Jebeleanu Eugen: 32 Crişan Nicolae: 86 Jozsef Attila: 32, 33 Jurchescu Liviu: 69 D Dürer Albracht: 37

140

L S Ladea Eva: 40, 46, 76, 106, 111

Sfetca Petru: 87, 92, 93, 94, 104 Stancu Zaharia: 29

Ladea Ion: 72, 73, 78, 79, 105 Stoia-Udrea Ion (John): 17, 36, Ladea Romul: 9, 19, 20, 24, 33, 34, 35, 37–114

38, 40, 41, 43, 47, 48, 55, 58, 62, 64, 66, 70, 76

Lenau Nikolaus: 31, 33 Şora Mihai: 33, 91, 94, 95 Leonardo da Vinci: 37 Şorban Raul: 88, 89, 91, 93, 94, Liuba Constantin: 55, 56 96 Ştefan cel Mare: 30 M Miloia Ioachim: 21 Ţ Miu-Lerca Constantin: 44 Ţirioi Nicolae: 11, 69, 79 Moga Marius: 84, 87, 102 Ţugui Haralambie: 29 Murgu Eftimie: 63 U P Ungureanu Cornel: 8 Paraschivescu Miron Radu: 70 Urlăţianu R.: 27 Pascu Petre: 9, 67, 110 Perian Mircea: 92 V Piso Lucia (Luţ): 44, 47, 49, 50, 54, 57, 63, 68, 72, 79, 80, 95, 101, 104, 114

Valea Lucian: 96 Vlad Victor: 44, 57, 65, 91, 112 Vlad-Delamarina Victor: 83

Podlipny Iulius: 19, 38, 58, 103 Vlasiu Ion: 88 Popovici Bănăţeanu Ion: 39, 56, 57, 59, 85

Popp A.: 55, 56 R Ruja Alexandru: 12

141

Cuprins

Cronologie ......................................................... Cornel Ungureanu ............................................ Nicolae Ţirioi .................................................... Alexandru Ruja ................................................ Traian Liviu Birăescu ...................................... Scrisori Ion Stoia-Udrea .................................. Scrisori Romul Ladea ...................................... Note .................................................................... Postfaţă .............................................................. Fotografii, facsimile .......................................... Indice de nume ..................................................