Importanta relaxarii

Solicitările zilnice, de orice fel, ne consumă resursele, iar tensiunea se acumulează în

organism. Bineînţeles, există diverse modalităţi prin care să ne încărcăm cu resurse (atât fizic, cât

şi psihic). Unele fac, deja, parte din repertoriul obişnuit al oamenilor, cum ar fi somnul, hrana,

cultivarea hobby-urilor (plimbări, citit, îngrijirea plantelor, pictat, pescuit, diverse sporturi), dar

fie sunt neglijate, fie calitatea lor are de suferit şi necesită o atenţie mai specială. În plus, există

metode şi tehnici speciale prin care eliminăm tensiunea şi ne încărcăm cu resurse şi forţe

proaspete, cum ar fi tehnicile de relaxare.

Relaxarea înseamnă reducerea voluntară a tensiunii neuropsihice şi musculare.

BENEFICII: Practicarea exerciţiilor de relaxare ajută la: prevenirea acumulării stresului,

creşterea productivităţii şi a energiei, îmbunătăţirea capacităţii de concentrare şi a memoriei,

reducerea insomniilor şi a oboselii, somn mai adânc şi mai bun, creşterea abilităţii de

conştientizare a propriilor emoţii etc.

Există mai multe metode şi forme de relaxare fundamentate ştiinţific, dintre acestea amintim:

controlul respiraţiei sau respiraţia abdominală lentă, imageria dirijată, relaxarea progresivă

prescurtată şi trainingul autogen. În cele ce urmează o să vă prezentăm trainingul autogen.

Scurt istoric şi descriere a tehnicii

Trainingul (antrenamentul) autogen a fost introdus de către un psihiatru german, Schultz (tocmai

de aceea se mai numeşte şi metoda de relaxare Schultz), iar în 1932 a apărut prima publicaţie

despre această tehnică.

Tehnica presupune o combinaţie între anumite poziţii ale corpului, care induc în mod natural o

stare de relaxare, şi câteva formule verbale, ce se repetă în gând. Această combinaţie, foarte

simplă de altfel, produce anumite stări neuropsihice şi reechilibrează balanţa dintre sistemul

nervos simpatic şi cel parasimpatic (are loc scăderea nivelului de activare neuropsihologică

generală). În plus, efectuând aceste exerciţii, se atinge aşa-numita "stare autogenă" – o stare

specială, care presupune o autosugestibilitate crescută şi în care putem „vorbi” mai uşor cu noi

înşine şi putem dezvolta anumite atitudini utile pentru depăşirea problemelor cu care ne

confruntăm.

Chiar dacă are la bază unele aspecte specifice tehnicilor yoga şi de meditaţie, nu implică aspecte

mistice şi este o tehnică foarte riguroasă din punct de vedere ştiinţific, existând numeroase

cercetări care-i stau la bază şi care i-au demonstrat eficienţa.

Pe lângă efectele amintite în secţiunea anterioară, putem spune că este în mod special utilă pentru

sportivi, deoarece are ca efect creşterea controlului asupra funcţiilor vegetative, cu un rol

important în optimizarea performanţelor. Eficienţa, la nivelul randamentului somatopsihic, al

unui exerciţiu de relaxare de 15-20 de minute echivalează cu 3-4 ore de somn.

Pregătirea pentru realizarea tehnicii

Se recomandă ca tehnica să fie practicată într-un loc liniştit, unde sunteţi singuri.

În măsura în care este posibil, atunci când faceţi exerciţiile, descălţaţi-vă şi purtaţi o

îmbrăcăminte lejeră şi comodă.

Posturi (poziţii ale corpului) recomandate

Există trei poziţii optime în care organismul se relaxează în mod natural. Este vorba despre

poziţia culcat pe spate (mâinile pe lângă corp – puţin îndoite de la cot, picioarele întinse,

călcâiele apropiate şi vârfurile puţin depărtate, cu o pernă mică sub cap), aşezat în fotoliu (capul

lăsat pe spate şi mâinile sprijinite pe braţele fotoliului) şi aşa-numita "poziţia birjarului" (aşezat

pe un scaun, picioarele uşor depărtate, mâinile sprijinite pe genunchi şi lăsate să cadă între

picioare, capul lăsat să cadă în faţă, cu bărbia în piept). Cea de-a treia poziţie este recomandată

abia după 2-3 luni de practică şi este adecvată pentru situaţiile din timpul zilei, în care nu putem

apela la celelalte două posturi.

Această metodă de relaxare cuprinde cinci seturi de exercitii, plus exerciţiul de început şi

exercitiul de revenire din starea autogenă:

Fiecare constă dintr-un set de formule verbale specifice, iar formula de început şi de sfârşit a

fiecărui exerciţiu este "Sunt calm şi relaxat".

Este posibil ca în timpul efectuării exerciţiilor să vă apară tot felul de gânduri, griji, nu încercați să vă luptați cu ele, lăsați-le să vină. Gândiți-vă că sunt asemenea unor nori, care vin și trec de la

sine. Chiar dacă mintea vă zboară din când în când la altceva, reveniţi uşor şi continuaţi să

repetaţi formulele verbale respective.

E foarte important să nu vă încrâncenaţi. Repetaţi, pur şi simplu, formulele verbale şi încercaţi

să simţiţi cât mai viu ceea ce sugerează acestea, adică greutatea, căldura, răcoarea etc. E nevoie

de o concentrare pasivă pentru a obţine cele mai bune rezultate. Concentrarea pasivă apare când

sunteţi absorbit de ceva, când priviţi un tablou sau un apus de soare, este o concentrare fără

mobilizarea atenţiei iar concentrarea activă, presupune efort, mobilizarea voluntară a atenţiei.

Exerciţiul greutăţii are ca scop inducerea senzaţiei de greutate în corp. În urma acestui exerciţiu,

veţi începe să simţiţi starea de relaxare neuromusculară, iar capacitatea de control asupra

corpului va creşte semnificativ.