UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTIFACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE BRAILAANUL I IDFINANTE BANCI

REFERAT IMPOZITE DIRECTE SI INDIRECTE

STUDENT:CRACANA(MIHAILA)

STELUTA

1

CUPRINS

1. IMPOZITELE.........................................................................pag.31.1 CONTINUTUL SI ROLUL IMPOZITELOR................pag.31.2 ELEMENTELE IMPOZITULUI....................................pag.3

2. IMPOZITELE DIRECTE.......................................................pag.42.1 CARACTERIZAREA GENERALA A IMPOZITELOR

DIRECTE...........................................................................................pag.42.2 IMPOZITE REALE..........................................................pag.62.3 IMPOZITE PERSONALE...............................................pag.6 2.3.a IMPOZITELE PE VENIT.......................................pag.6 2.3.b IMPOZITELE PE AVERE.....................................pag.8

3. IMPOZITELE INDIRECTE...................................................pag.83.1 CARACTERIZAREA GENERALA A IMPOZITULUI

INDIRECT.........................................................................................pag.83.2 TAXELE DE CONSUMATIE..........................................pag.93.3 MONOPOLURI FISCALE............................................pag.103.4 TAXE VAMALE.............................................................pag.113.5 TAXE................................................................................pag.12

2

1. Impozitele directe si indirecte

1.1. Continutul si rolul impozitelor

Impozitele directe reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor publice. Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie directa din partea statului.

Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie inteles in sensul ca plata acestora catre stat este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datoreaza impozit.

Impozitele indirecte sînt instituite de stat asupra vânzărilor de mărfuri şi prestărilor de servicii. Cotele utilizate pentru calcularea acestor impozite nu sunt diferenţiate în funcţie de venitul, averea sau situaţia personală a celor care cumpără mărfuri sau apelează la servicii ce fac obiectul impozitelor indirecte. Drept urmare, impozitele indirecte lasă impresia că afectează, în aceeaşi măsură, veniturile tuturor categoriilor sociale. În realitate ele afectează în mod deosebit pe cei cu venituri mici, deoarece impozitele indirecte se percep, de regulă, la vânzarea bunurilor de larg consum.

1.2. Elementele impozitului

Pentru ca prin impozite sa se poata realiza obiectivele financiare, economice si sociale urmarite de catre stat la introducerea lor, este necesar ca reglementarile fiscale sa fie cunoscute si respectate atat de organele fiscale, cat si de contribuabili.

Printre elementele impozitului se numara: subiectul (platitorul), suportatorul, obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota (cotele) impozitului, asieta, termenele de plata, etc.

3

Subiectul impozitului (contribuabilul) este persoana fizica sau juridica obligata prin lege la plata acestuia.

Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul.

Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impunerii. La impozitele directe, obiect al impunerii poate fi venitul sau averea.

Sursa impozitului arata din ce anume se plateste impozitul.Unitatea de impunere se foloseste pentru exprimarea dimensiunii

obiectului impozabil. Drept unitate de impunere putem intalni: unitatea monetara, metrul patrat de suprafata utila, hectarul de teren, bucata, kilogramul, litrul, etc

Cota impozitului sau cota de impunere reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere.

Asieta (modul de asezare al impozitului) reprezinta totalitatea masurilor care se iau de organele fiscale in legatura cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea marimii materiei imozabile si determinarea impozitului datorat statului.

Termenul de plata indica data pana la care impozitul trebuie achitat statului.

2. Impozitele directe

2.1. Caracterizarea generala a impozitelor directe

Impozitele directe reprezinta forma cea mai veche de impunere. Ele s-au practicat si in oranduirile precapitaliste, insa, o extindere si o diversi-ficare mai mare au cunoscut abia in capitalism.

Impozitele directe au caracteristic faptul ca se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice sau juridice, in functie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevazute in lege. Ele se incaseaza direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilite.

4

Sarcina achitarii impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa prevazuta de lege.

Impozitul funciarImpozitul pe cladiri

Impozite reale

Impozitul pe activitati industriale, comerciale si profesii libereImpozitul pe capitalul mobiliar sau banesc

Impozitedirecte

ImpoziteImpozite pe veniturile persoanelor fizice

pe venit Impozite pe veniturile societatilor de capital

Impozitepersonale

Impozite pe averea propriu-zisa

Impozite pe avere

Impozite pe circulatia averiiImpozitul pe sporul de avere

Impozitele directe pot fi grupate in impozite reale si impozite personale.

5

2.2 Impozitele reale

Impozitele reale se stabilesc in legatura cu anumite obiecte materiale (pamantul, cladirile, fabricile, magazinele, etc.), facandu-se abstractie de situatia personala a subiectului impozitului. Ele mai sunt cunoscute si sub denumirea de impozite obiective sau pe produs, deoarece se asaza asupra produsului brut al obiectivului impozabil, fara a se face nici o legatura cu situatia subiectului impozitului.

2.3 Impozitele personale

Impozitele personale se intalnesc sub forma impozitelor pe venit si pe avere, in stransa legatura cu situatia personala a subiectului impozitului, motiv pentru care sunt cunoscute si sub denumirea de impozite subiective.

2.3.a Impozitele pe venit

Impozitele pe venit sunt forma de baza a impozitelor personale si au putut fi introduse atunci cand s-a inregistrat o suficienta diferentiere a veniturilor realizate de diferite categorii sociale.

Subiectele impozitului pe venit sunt persoanele fizice si cele juridice (societatile de capital) care realizeaza venituri din diferite surse.

Impozitele pe profitul persoanelor fizice

La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au domiciliul sau rezidenta intr-un anumit stat, precum si cele nerezidente, care realizeaza venituri din surse aflate pe teritoriul acelui stat, cu unele exceptii prevazute de lege.

6

De la plata impozitului pe venit se acorda unele scutiri, astfel in mod frecvent sunt scutiti de plata impozitului pe venit suveranii si familiile regale, diplomatii straini acreditati in tara respectiva (cu conditia reciprocitatii), uneori militarii, institutiile publice si persoanele fizice care realizeaza venituri sub nivelul minimului neimpozabil.

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se stabileste, de regula, anual, pe baza declaratiei de impunere intocmite de subiectul impozitului.

Incasarea impozitului stabilit asupra veniturilor din salarii, dobanzi, rente, etc. se realizeaza, de cele mai multe ori, prin stopaj la sursa, iar impozitul asupra celorlalte venituri se incaseaza direct de la contribuabili.

Nu sunt supuse impozitarii: pensiile care nu depasesc 5 000 000 de lei pe luna si ajutoarele primite

in cadrul sistemului asigurarilor sociale; alocatiile de stat pentru copii; pensiile de intretinere; bursele acordate elevilor, studentilor si doctoranzilor; dobanzile acordate pentru titlurile de stat si cele aferente depunerilor la

vedere in conturi la societati bancare; sumele sau bunurile primite ca ajutor; donatiile; sponsorizarile (la persoanele care le primesc); sumele primite de asigurati in baza contractelor de asigurare de bunuri

sau persoane; veniturile obtinute din tranzactionarea valorilor mobiliare, etc.

Impozitul pe profitul persoanelor juridice

Pentru stabilirea impozitului pe profitul realizat de persoanele juridice (societatile de capital), in unele tari se foloseste acelasi sistem de impunere ca in cazul persoanelor fizice, iar in altele se practica un sistem distinct. Modul in care se realizeaza impunerea profitului realizat de persoanele juridice este determinat de organizarea acestora, ca societati de persoane sau ca societati de capital.

Impozitul pe profitul societatilor de capital se calculeaza pe baza unor cote proportionale carora li se pot aplica anumite corective.

7

Impunerea profitului realizat de persoanele juridice se face, de regula, anual, pe baza declaratiei de impunere intocmite de acestea.

2.3.b Impozitele pe avere

Institurea acestor impozite a fost facuta din cauza ca diferite persoane fizice si juridice au drept de proprietate asupra unor bunuri mobile sau imobile.

In practica fiscala din diferite tari, impozitele pe avere se intalnesc sub urmatoarele forme: impozite asupra averii propriu-zise; impozite pe circulatia averii; impozite pe sporul de avere sau pe cresterea valorii averii.

3. I mpozitele indirecte

3.1 Caracterizare generala a impozitelor indirecte.

În vederea procurării resurselor financiare necesare statului se instituie, pe lângă impozitele directe, şi impozitele indirecte.

În ţările dezvoltate, de regulă, aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor fiscale este mai mic decât cel al impozitelor directe şi al contribuţiilor pentru asigurări sociale luate împreună.

Impozitele indirecte sînt vărsate la bugetul de stat, de regulă, de către industriaşi, comercianţi etc., însă sînt suportate de către consumatori, deoarece se includ în preţul de vânzare al mărfurilor. Drept urmare, impozitele indirecte nu afectează veniturile nominale, ci numai pe cele reale, micşorând puterea de cumpărare.

Unii economişti consideră că impozitele indirecte ar avea un caracter

8

benevol deoarece consumatorii de bunuri şi servicii au posibilitatea să le evite. Ori, în condiţiile în care impozitele indirecte se percep cu deosebire la vânzarea bunurilor de larg consum, această afirmaţie rămâne fără acoperire. Dacă aceste impozite ar fi percepute numai în vânzarea obiectelor de lux, atunci s-ar putea vorbi de caracterul lor voluntar, fiindcă altfel de bunuri nu sunt indispensabile vieţii. Prin urmare, în cazul impozitelor indirecte nu este vorba de o constrângere politică, aşa cum se întâmplă la impozitele directe, ci de una de ordin economic.

În perioadele când economia înregistrează un curs ascendent, impozitele indirecte au un randament fiscal ridicat; în schimb, în perioadele de criză şi depresiune, când producţia şi consumul cresc mai lent sau înregistrează un recul, încasările din impozite indirecte urmează aceeaşi evoluţie, periclitând echilibrul bugetului de stat. Cu alte cuvinte, impozitele indirecte manifestă o sensibilitate sporită faţă de conjunctura economică.

Impozitele indirecte cunosc următoarele forme de manifestare: taxe de consumaţie, monopoluri fiscale, taxe vamale, diferite taxe.

3.2 Taxele de consumatie.

Taxele de consumaţie sînt impozite indirecte care se includ în preţul de vânzare al mărfurilor "fabricate şi realizate în interiorul ţării care percepe impozitul. Mărfurile asupra cărora se percep taxele de consumaţie sunt, în general, cele de larg consum, iar acestea pot diferi ca structură de la o ţară la alta. De regula, printre aceste mărfuri întâlnim: zahărul, sarea, uleiul, vinul, berea, ceaiul, cafeaua, cacao, textilele, încălţămintea etc.

Taxele de consumaţie îmbracă fie forma taxelor de consumaţie pe produs, cunoscute şi sub denumirea de accize, fie forma unor taxe generale pe vînzări, când se percep la vânzarea tuturor mărfurilor, indiferent dacă acestea sînt bunuri de consum sau mijloace de producţie.

9

AccizeleTaxele de consumaţie pe produs s-au accizele sînt aşezate asupra

unor produse care se consumă în cantităţi mari şi care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele, pentru ca în acest fel impozitul să aibă un randament fiscal cît mai ridicat.

Taxele de consumaţie pe produs se calculează fie în sumă fixă pe unitatea de măsură, fie în baza unor cote procentuale aplicate asupra preţului de vânzare. În mod normal, produsele provenite din import trebuie impuse cu aceleaşi taxe, ca şi produsele indigene, iar cele destinate exportului sunt, de regulă, scutite de impozit.

Taxele generale pe vânzări Se întâlnesc sub forma impozitului pe cifra de afaceri. Acesta a fost

introdus după primul război mondial, fiind aşezat asupra deverului total al întreprinderilor industriale şi comerciale (cifra de afaceri a acestora, adică totalul vânzărilor).

Impozitul pe cifra de afaceri netă sau TVAAvându-se in vedere avantajele pe care le oferă impozitul pe cifra de

afaceri netă, cît şi preocupările ţărilor membre ale Comunităţii Economiei Europene pe linia unificării legislaţiei fiscale privind impozitele indirecte, acestea au înlocuit impozitul pe cifra de afaceri brută cu impozitul pe cifra de afaceri netă, cunoscut sub denumirea de TVA.

În prezent, taxa pe valoarea adăugată se practică în toate cele 12 ţari membre ale Comunităţii Economice Europene, precum şi în alte ţari, cum sunt: Austria, Norvegia, Suedia, Islanda, Japonia, Canada etc.

3.3 Monopolurile fiscale

Statul instituie monopoluri fiscale asupra producţiei şi/sau vânzării unor mărfuri ca: tutun, sare, alcool, cărţi de joc şi alte produse specifice.

Monopolurile fiscale, în funcţie de sfera lor de cuprindere, pot fi

depline

parţiale.

10

Monopolurile fiscale depline se instituie de către stat atât asupra producţiei, cît şi asupra comerţului cu ridicata şi cu amănuntul a unor mărfuri.

Monopolurile parţiale se instituie fie numai asupra producţiei, şi comerţului cu ridicata, fie numai asupra comerţului cu amănuntul.

Veniturile realizate de stat de pe urma monopolurilor fiscale sunt formate, pe de o parte, din profitul creat în procesul de producere a acestor mărfuri, iar pe de alta din impozitul indirect cuprins în preţ, care se încasează de la consumatorii mărfurilor respective. Deoarece numai statul vinde astfel de mărfuri el, poate stabili un preţ în care să fie inclus şi un asemenea impozit.

3.4 Taxele vamale

Taxele vamale se percep de către stat asupra importului, exportului şi tranzitului de mărfuri. În prezent, taxele vamale cel mai frecvent întâlnite sînt cele asupra importului de mărfuri.

Taxele vamale de export se întâlnesc cu o frecvenţă redusă, deoarece, statele sunt interesate în încurajarea exportului de mărfuri, care constituie, în majoritatea cazurilor, calea cea mai importantă de realizare a resurselor valutare.

Taxele vamale de tranzit se instituie asupra mărfurilor care fac obiectul comerţului exterior, cu ocazia trecerii acestora pe teritoriul unei terţe ţări. În condiţiile actuale, taxe vamale de tranzit nu se practică decât în cazuri rare, deoarece statele sînt interesate în încurajarea tranzitului de mărfuri, fiindcă, de pe urma acestuia realizează încasări în valută, cum sunt: tarife pentru folosirea căilor ferate, taxe pentru utilizarea drumurilor etc.

Taxele vamale de import se percep asupra valorii mărfurilor importate, în momentul în care trec frontiera ţării importatoare. Importatorul, o dată cu depunerea documentelor prin care ia în posesiune marfa importată, achită taxa vamală de import.

11

3.5 Taxele.

Ca formă a impozitelor indirecte, taxele reprezintă plăţile pe care le fac diferite persoane fizice sau juridice pentru ^serviciile efectuate în favoarea lor de anumite instituţii de drept public.

Taxele întrunesc trăsăturile specifice impozitelor: caracter obligatoriu, titlu nerambursabil, urmărirea în caz de neplată.

După natura lor, taxele pot fi clasificate astfel: taxe judecătoreşti, taxe de notariat, taxe consulare taxe de administraţie.

Impozitele constituie unul din principalele instrumente financiare desfasurate de autoritatile economice si sociale ale tarii. In plan social, impozitele dau posibilitatea redistribuirii unei patri insemnate a PIB intre persoanele fizice si juridice.

12