Dezvoltarea turismului în judeţul Bacău Balan Maria – Daniela

Şcoala gimnazială „Ion Creangă” Bacău

Situat în estul ţării, teritoriul judeţului Bacău se desfăşoară în bazinul hidrografic al râului Trotuş, pe cursul inferior al Bistriţei şi pe cel mijlociu al Siretului, de pe culmile Munţilor Trotuş – Oituz în vest, până pe interfluviile dintre râurile Zeletin, Pereschiv şi Tutova în est. Având o suprafaţă de 6606,15 km2 se încadrează în rândul judeţelor mijlocii ale ţării, ocupând 2,8% din teritoriul acesteia.

Structura geologică complexă reflectată în varietatea formelor de relief, a nuanţelor climatice, reţeaua hidrografică bogată, învelişul vegetal diversificat au impus peisaje variate şi au oferit condiţii favorabile tuturor ramurilor economiei, în general şi turismului, în particular. Versanţii bine împăduriţi ai munţilor, regiunile colinare însorite şi văile scăldate de râuri constituie, alături de monumentele istorice şi de artă, un autentic tezaur ce trebuie valorificat.

De aceea şi factorii de decizie responsabili au iniţiat proiectul „Promovarea judeţului Bacău (ProBacTur) ca destinaţie turistică: agrement, sănătate, cultură”, finanţat prin Programul Operaţional Regional, axa prioritară „Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului”.

Aceştia au promovat  3 pachete  turistice integrate de produse şi ervicii reprezentative:1) Turismul de agrement şi balnear, constituit din produse turistice de agrement asociate cu tratament balneo-terapeutic oferit de staţiunile: Slănic Moldova, Tg. Ocna , Poiana Sărată şi Sărata Băi.

Staţiunea Slănic Moldova, situată pe versantul estic al Carpaților Orientali (în masivul Nemira) la înălțimea de 530 m, pe valea pârâului Slănic, este renumită pentru izvoarele sale de ape carbonate, bicarbonatate, ușor sulfuroase, clorate, sodice, hipertonice, hipotonice și oligominerale, descoperite încă din anul 1801. În 1852 s-au efectuat primele teste chimice, iar în 1877 au apărut primele instalații balneare. De-a lungul timpului, calitățile apelor minerale descoperite aici au fost confirmate prin medaliile obținute la expozițiile internaționale de la Paris, Viena, Frankfurt am Main etc. Specialiştii le-au comparat cu apele minerale de la Karlovy Vary, Vichy şi Aix-les-Bains. Botezată "Perla Moldovei", Slănic Moldova asigură tratament pentru tulburări digestive, boli hepatobiliare, metabolice și nutriționale, boli ale rinichiului și urinare. Cura externă cu apele minerale ajută la tratamentul bolilor reumatismale degenerative și diartritice, al celor cardiovasculare și respiratorii (astma alergică, traheobronșite cronice, rinosinuzite cronice, emfizem pulmonar), tratamentul bolilor endocrine şi al bolilor ginecologice. Există şi instalații pentru băi calde în cada cu apă minerală, instalații pentru terapie respiratorie (aerosoli și inhalații), electroterapie și hidroterapie, bazine pentru kinetoterapie, mofete, instalații pentru tratamentul anumitor boli vasculare periferice, și pentru gimnastica medicală.

Staţiunea beneficiază de o climă blândă, de cruţare, aer pur, bogat în aerosoli răşinoşi, oferind şi posibilităţi diverse pentru distracţii (parc, bibliotecă, săli de spectacol, jocuri, terenuri de sport), plimbări şi excursii în împrejurimi la Popasul Cascada, “300 de scări”, Păstrăvărie, pe Valea Slănicului, pe munţii Pifu şi Cerbu. În perspectivă, se are în vedere constuirea unei pârtii de schi care va creşte, cu siguranţă, atractivitatea staţiunii.

Cu cele 6 hoteluri, 12 pensiuni şi 12 vile cochet amenajate, care te fac să simţi parfumul vremurilor de altădată, localitatea oferă vizitatorilor servicii diverse: cazare, masă, tratament, săli de conferinţă.

Staţiunea Târgu Ocna este situată la 14 km de municipiul Oneşti, în lunca Trotuşului, la confluenţa acestuia cu Slănicul, la o altitudine de 280 m. Aşezarea la marginea unei depresiuni

cu deschidere largă spre sud conferă oraşului un climat specific regiunilor colinare, ferit în genere de curenţi, fiind propice tratamentului afecţiunilor astenice, gastrice şi pulmonare, prin efectul tonic, liniştitor. Minele de sare, exploatate încă din Evul Mediu, au devenit astăzi preţioase surse naturale pentru tratarea diferitelor afecţiuni.

Salina Târgu Ocna este situată la circa 2 km de oraş, în masivul de sare Vâlcele-Slatinele si reprezintă un important factor natural de cură utilizat în terapia afecţiunilor respiratorii. Determinările chimice au arătat absenţa aeropoluantilor, un pH uşor acid al aerului şi prezenţa ionilor de Na, Ca, Mg, ceea ce permite tratarea fără nici o medicamentaţie a astmului bronşic. Evaluările aeromicroflorei au demonstrat un înalt grad de puritate al aerului, atât vara, cât şi iarna. Se apreciază, pe baza rezultatelor diferitelor studii, că bioclimatul salinei este caracterizat printr-un inconfort termic de răcire slab (corectat printr-un program de mişcare şi vestimentaţie adecvată), cu indicele de stress cutanat hipotonic, moderat, şi indice de stres pulmonar echilibrat, un bioclimat sedativ de cruţare. Baza de turism din mina Trotuş este amplasată la orizontul IX, la 240 m adâncime. Accesul se face pe un plan înclint, spiralat, de 3,2 km lungime, cu microbuzele Salinei.

Există, de asemenea, spaţii de agement: terenuri de sport, locuri de joacă pentru copii (dotate cu leagăne şi tobogane), mese de şah, Tv, radio, internet; un Muzeu al Sării, biserica “Sfânta Varvara”, care oferă vizitatorilor posibilăţi plăcute de a-şi petrece timpul liber.

Totodată, izvoarele minerale captate la baza pantei Dealului Măgura, amenajate si utilizate de peste 100 de ani (anul 1888), cu conţinuturi de săruri cuprinse între 4,139 -12,793 g/l prezintă interes terapeutic pentru cura internă si externă, în tratarea afecţiunilor digestive, respiratorii, ginecologice.

Localitatea dispune de un hotel cu o capacitate de 230 de locuri, în 115 camere, dar şi de pensiuni modern amenajate.

Staţiunea Poiana Sărată este situată pe Valea Oituzului, în zona colinară, la o altitudine de 450 m, la 33 de km de municipiul Oneşti, pe drumul naţional spre Braşov. Străjuită de Munţii Oituz, într-un cadru natural pitoresc, dispune de 10 izvoare de ape minerale asemănătoare celor de la Slănic Moldova, fiind cartate cu indicaţie în tratarea bolilor reumatismale. Amenajările turistice realizare aici în ultimii ani oferă bune condiţii de cazare, alcătuind un cadru ambient deosebit de prielnic pentru odihnă şi tratament.

Sărata Băi, în imediata apropiere a municipiului Bacău, constituie un obiectiv revalorificat, prin folosirea apelor minerale în cadrul unei baze de tratament care oferă posibilităţi de masă şi cazare, dar şi prin amenajarea a două piscine cu apă cu o concentraţie salină ridicată. Tot mai mulţi vizitatori îmbină, pe timpul verii, utilul cu plăcutul, prin relaxare, joc şi tratarea bolilor reumatismale şi dermatologice.

2)Turismul Cultural este reprezentat de bogăţia patrimoniului de monumente istorice şi arhitectonice. Centrul de Cultură "Rosetti Tescanu - George Enescu" din Tescani, casele memoriale din Bacău ale poetului precursor al simbolismului românesc George Bacovia, a pictorului Nicu Enea, Complexul Muzeal ,,Iulian Antonescu" cu secţiile istorie, artă şi etnografie, Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii ,,Ion Borcea", Muzeul etnografic din curtea  bisericii "Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" din Dărmăneşti, Muzeul de etnografie şi artă „Dimitrie Ghika – Comăneşti” sunt numai câteva dintre obiectivele de un mare interes pentru iubitorii de istorie, artă, etnografie şi natură.

"Centrul de cultură Rosetti-Tescanu", este numele cunoscutei case memoriale ce a aparţinut familiei Rosetti-Tescanu, apoi Marucăi Cantacuzino și compozitorului George Enescu.

Acesta a trăit și a compus aici o parte din celebra operă Oedip. Anual, Filarmonica Mihail Jora organizează “Festival de muzică clasică Orfeul Moldav”.

Tot în aceasă locuinţă, scriitorul și filosoful Andrei Pleșu a fost exilat pentru o perioadă de timp, în ultimii ani ai comunismului, ceea ce l-a determinat să scrie lucrarea:"Jurnalul de la Tescani", apărută la editura Humanitas în diferite reeditări.

Casa memorială George Bacovia, deschisă publicului la 1 octombrie 1971, este casa în care părinții scriitorului s-au mutat în primăvara anului 1906. În această clădire, ce datează din ultimul deceniu al secolului XIX, în care poetul George Bacovia a locuit timp de 22 de ani (1906-1928), sunt păstrate numeroase obiecte de uz personal și piese de mobilier valoroase. În cele cinci încăperi destinate vizitării sunt expuse manuscrise originale, documente și piese de patrimoniu.

Casa memorială Nicu Enea este construită la începutul secolului al XX-lea şi în ea a trăit și a lucrat pictorul băcăuan Nicu Enea (1897 - 1960). A fost donată de soția acestuia pentru a deveni muzeu şi a fost redeschisă publicului pe 27 mai 2005.Colecția cuprinde obiecte personale, fotografii, corespondență, 55 de lucrări de pictură semnate de Nicu Enea. Expoziția prezintă o parte importantă a operei pictorului băcăuan, elev al lui Camil Ressu, precum și ale pictorilor Jean Al. Steriadi, Nicolae Tonitza și alții.

Complexul Muzeal ,,Iulian Antonescu" este o instituţie de cultură, având drept profil de activitate cercetarea, achizitionarea, tezaurizarea, conservarea, restaurarea şi valorificarea patrimoniului cultural de istorie, artă, etnografie ale poporului român şi cu deosebire a zonei central-vestice a Moldovei şi a judeţului Bacau. Muzeul organizează anual, ca principală activitate stiintifică, simpozionul naţional "Vasile Pârvan", care se bucură de o participare numeroasă, atât în rândul specialiştilor cât şi a publicului larg. De-a lungul timpului patrimoniul muzeului a fost permanent îmbogăţit printr-o susţinută activitate de cercetare, extinsă pe teritoriul întregului judeţ. Piese de o importanţă deosebită provin de pe şantierele arheologice Buda şi Lespezi (paleolitic), Aldeşti, Lichitişeni, Poduri, Podei-Tg. Ocna, Mărgineni (neo-eneolitic), Răcăciuni, Răcătau, Valea Seacă (bronz), Răcătau, Măgura (epoca geto-dacica), Cârligi, Dămieneşti, Curtea Domnească-Bacău (epoca prefeudala), Tg. Trotuş, Curtea Domnească-Bacău, Mănăstirea Caşin (epoca medievala) etc.

În colecţiile Muzeului de Artă figurează valoroase opere semnate de I. Andreescu, Theodor Aman, N. Grigorescu, Gh. Tattarescu, St. Luchian, O. Băncilă, N. Tonitza, G. Pallady, Gh. Petraşcu, I. Iser, Fr. Sirato, Al Ciucurencu, D. Paciurea şi alţi reprezentanţi de frunte ai plasticii româneşti.

Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii ,,Ion Borcea" cuprinde Muzeul de Ştiinţe ale Naturii, Vivariul, Observatorul Astronomic “Victor Anestin” şi casa memorială “Ion Borcea” Racova. Acestea oferă expoziţii pentru o bună cunoaştere a faunei şi florei autohtone şi nu numai, incursiuni în misterele Universului, ultimile noutăţi din astronomie. Un punct de atracţie este sala de proiecţii a spectacolelor de planetariu care oferă posibilitatea de a vizualiza bolta cerului din diferite regiuni ale planetei.

Expoziţia de la Casa Memorială "Ion Borcea" din comuna Racova oferă informaţii despre marele om de ştiinţă, fondatorul oceanografiei româneşti şi a Staţiunii de Cercetări Marine de la Agigea.

Muzeul de etnografie şi artă „Dimitrie Ghika – Comăneşti” este fosta reşedinţă de vară a familiei Ghika – Comăneşti, ridicată în 1890 de către arhitectul Albert Galleron (cel care a proiectat Ateneul Român). Palatul este construit pe două nivele, în stil eclectic, într-un frumos parc descris de către Ortensia Racoviţă în "Dictionarul geografic al judetului Bacau" din 1895

astfel: "…era una din cele mai mari si frumoase grădini din ţară". Cuprindea "două orangerii şi o florărie, pline cu plante exotice din cele mai rare", se aflau aici "cascade, havuşuri, un lac mare şi mai multe canaluri pe care se umbla cu barca, insule cu pavilioane şi chioşcuri". În palat funcţionează astăzi Muzeul de Etnografie şi Artă "Dimitrie N.Ghika – Comăneşti", cu piese etnografice din microzona Trotuşului de munte (Palanca-Dofteana) şi lucrări de pictură contemporană românească provenite din patrmoniul Muzeului de Artă-Bacău.

3)Turismul ecumenic reprezintă cel de-al treilea pachet turistic şi este compus dintr-o importantă salbă de lăcaşe de cult.

Biserica Precista din Bacău a fost ctitorită de Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare și sfințită la începutul anului 1491 cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Este construită în plan treflat, stil specific bisericilor ortodoxe ale epocii și are 25,68 m lungime și 11,24 m lățime. A fost ridicată cu ziduri din cărămidă și fundație din piatră, arhitectura ei fiind deosebit de interesantă. Atât Alexandru Voievod (sec.XV), ctitorul, cât și domnitorul Vasile Lupu (sec.XVII) au înzestrat biserica cu proprietăți și obiecte de cult deosebit de valoroase. Declarată monument istoric, Biserica „Precista” a intrat in atenția Comisiei Monumentelor Istorice care, în anul 1924, a demarat lucrări de restaurare sub conducerea și îndrumarea arhitectului George Sterian. Lucrările de conservare a complexului medieval „Precista” au fost completate cu restaurarea Turnului și a Casei Voievodale. La 27 iulie 2004, cu ocazia comemorării a 500 de ani de la moartea domnitorului Ștefan cel Mare, Biserica „Precista” a fost resfinţită

Biserica din Borzeşti este ridicată între anii 1493-1494 de către Ştefan cel Mare împreună cu fiul său, Alexandru-Vodă, ca loc de pomenire a strămoşilor săi şi în amintirea lui Gheorghiţă, prietenul din copilărie al domnitorului, străpuns aici de săgeţile tătarilor (după cum spune legenda). Biserica are ferestre mari la pronaos, realizate în stil gotic, două bolţi construite pe sistemul de arcuri şi pandantive ce caracterizează stilul moldovenesc, dar nu are turlă. Decoraţia faţadelor rezultă din îmbinarea materialelor de construcţie (piatră brută şi cărămidă), din folosirea ceramicii smăţuite (discuri şi cărămizi), din elementele de piatră profilată în stil gotic . În perioada 1993-1994 s-au efectuat lucrări de consolidare-restaurare cu prilejul împlinirii a 500 de ani de la întemeiere, iar în anul 2005 s-au încheiat lucrările de pictură interioară murală în tehnică frescă, realizate de pictorul Grigore Popescu. Biserica este considerată monument istoric de valoare naţională. Muzeul de Cultură şi Artă Religioasă, înfiinţat în anul 1994, are un patrimoniu cultural important: icoane, obiecte de cult şi cărţi vechi religioase (secolele XVII-XIX).

Mănăstirea Bogdana este situată la 14 km de oraşul Oneşti, pe Valea Trotuşului, într-o zonă atât de cunoscută prin legendara întâmplare de la Borzeşti, din timpul copilăriei lui Ştefan cel Mare. Ridicată de marele logofăt Solomon Bârlădeanu şi soţia sa Ana, pe la 1660, mănăstirea se mândreşte şi cu un valoros complex muzeal.

Mănăstirea Caşin, comună aflată într-o pitorească zonă montană, pe valea râului Caşin, iese în evidenţă cu o frumoasă construcţie medievală, ctitorie a domnitorului Gheorghe Ştefan, din anul 1655, o copie fidelă a cunoscutei mănăstiri Golia din Iaşi. În apropierea mănăstirii se află cimitirul şi monumental eroilor din primul război mondial.

O altă zonă de interes turistic este reprezentată de Valea Muntelui, care include comunele Asău, Agăş, Brusturoasa, Palanca, Ghimeş-Făget. Şi-a căpătat un strălucit renume, atât în ţară cât şi în afara graniţelor, prin calităţile bucătăriei specifice, a ospitalităţii locuitorilor, a obiceiurilor şi portului popular. Aici sunt iscusiţi meşteri populari, adevăraţi artişti în confecţionarea cojoacelor, a costumelor populare şi a diferitelor obiecte de artizanat.

Deosebim astfel uşor pe harta judeţului acele locuri simbolice, construcţii retorice capabile să desemneze prin conotaţie teritoriul şi colectivitatea socială care le constituie. Castelul Ştirbei, Lacul Poiana Uzului pentru Dărmăneşti, mănăstirea Bogdana pentru comuna Ştefan cel Mare, Centrul de Cultură „George Enescu” pentru Tescani, izvoarele minerale pentru Slănic Moldova, grădina botanică pentru Prăjeşti, spiritul poetului materializat în bronz pentru Bacău, Bistriţa, Siretul, zona montană, sunt doar câteva exemple ale unor astfel de locuri simbolice, indiferent că le categorisim în locuri atribut, locuri generice sau locuri de condensare.

Avem deci alternative şi feţe complementare ale cotidianului. Nu ne rămâne decât să fim călători şi să ne întâlnim cu emoţiile oferite de puterea miraculoasă a peisajelor băcăuane!

Bibliografie: Aur, Nicu, Judeţul Bacău: monografie, Bacău, 1996; Lupu, N., Văcăraşu, Iulia, Brânduş, C., Judeţul Bacău, Editura Academiei R.S.R., 1972; Murariu Ion, Aur, Nicu, Ghid de oraş – Bacău, Bucureşti, 1992; Stoica, Corneliu, Valea Trotuşului. Enciclopedie, Oneşti, 2008; Şerban, Lucian, Dicţionar geographic al judeţului Bacău, Editura Egal, 2004; http://www.csjbacau.ro/p_destinatii-turistice.html http://www.slanic-moldova.info/ http://www.tirguocna.ro/ http://www.culturabacau.ro/