Universitatea „Dunarea de jos” Galati

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Kinetoterapie la domiciliu – Master

R E F E R A T

MASOTERAPIE

Profesor: Conf. univ. dr. Ion Ene Mircea

Student: Dogaru Mihai-Catalin

An II – Master

Recuperarea prin masaj – kinetoterapie a pacientilor cu hematom in nucleii bazali

Introducere

Dupa statisticile O.M.S, bolile vasculare ale creierului sunt responsabile de 12,5% din totalul deceselor din țǎrile Europei, Americii și Australiei.

Ȋn țǎrile dezvoltate au o prevalența medie de 794 la 100.000, 5% din pacienții de peste 65 de ani au un accident vascular cerebral și ȋn S.U.A se estimeazǎ ca peste 400.000 pacienți sunt spitalizați ȋn fiecare an pentru un accident vascular cerebral.

Accidentele vasculare cerebrale pot fi:

• Ischemice :

- prin trombozǎ;

- prin embolie;

- prin insuficiențǎ circulatorie cerebralǎ.

• Hemoragice :

- difuze :

* hemoragia cerebralǎ propriu-zisǎ

* hemoragia subarahnoidianǎ

- localizate :

* hematomul intracerebral spontan

* hematomul traumatic.

Date privind anatomia nucleilor bazali

Ȋn emisferele cerebrale, substanța cenușie nu este dispusǎ numai la exterior ci se gǎsește și ȋn interior, la baza lor, alcǎtuind nucleii bazali sau nucleii subcorticali, reprezentați prin: corpul striat, nucleul amigdalian și claustrul.

Aceștia ȋmpreunǎ cu : nucleul roșu, substanța neagrǎ, câmpul Forel, zona incertǎ, corpul Luys și cǎile care merg spre mǎduva spinǎrii alcǎtuiesc sistemul extrapiramidal.

Corpul striat se aflǎ la baza emisferei ȋn raport cu ventricolul lateral respectiv și cu talamusul și este format din doi nuclei : nucleul caudat și nucleul lenticular (lateral).

Nucleul caudat are formǎ de virgulǎ și-i deosebim: un cap, un corp și o coadș care se terminǎ ȋn nucleul amigdalian dispus ȋn lobul temporal.

Nucleul lenticular este situat lateral fațǎ de talamus, de aceea se mai numește și nucleul lateral. Nucleul lenticular este despǎrțit de nucleul caudat printr-o bandǎ de substanțǎ albǎ numitǎ caspula internǎ, alcǎtuitǎ din fibrele sistemului piramidal și extrapiramidal.

Acest nucleu este ȋmpǎrțit ȋntr-o porțiune lateral, “putamen” și douǎ porțiuni interne, mai mici, “globus pallidus”.

Claustrul este o lamǎ subțire de substanțǎ cenușie, dispusǎ ȋntre suprafața lateralǎ a nucleului lenticular și cortexul lobului insulei Reil. Este separat, prin capsula internǎ, de nucleul lenticular și prin capsula externǎ de cortexul cerebral.

Funcțiile nucleilor bazali

Rolul nucleilor bazali este de a repartiza și modera excitațiile corticale la diferiți mușchi, de a coordona mișcǎrile involuntare și de a frâna centrii nervoși de coordonare din etajele inferioare.

Nucleii bazali, gǎsindu-se dispuși pe traiectul cǎilor motorii extrapiramidale, primesc impulsuri nervoase de la talamus și aria premotorie, care de aici, sunt trimise da nuclei roșii, substanța neagrǎ, substanța reticularǎ și la unii nuclei din diencefal. Ȋn cele din urmǎ impulsurile ajung prin centri motori medulari la mușchi.

Este important de reținut faptul cǎ, pe aceastǎ cale (extrapiramidalǎ), impulsurile pornite de la scoarța cerebralǎ, cǎtre organele efectoare (mușchi), dau mișcǎrii mai multǎ precizie și finite, fațǎ de cele pornite pe cǎile piramidale.

Prin lezarea nucleilor bazali se tulburǎ așa-zisele mișcǎri auxiliare, cum este, de exemplu, mimica feței ȋn timpul vorbirii; fața bolnavului rǎmâne sau imobilǎ, ca o mascǎ, sau face mișcǎri exagerate, o grimasǎ urmând dupǎ altǎ grimasǎ.

Date despre hematomul de nuclei bazali

Definitie: Hematomul de nuclei bazali reprezintǎ o colecție hematicǎ bine delimitatǎ care debuteazǎ brusc și evolueazǎ ca un proces expansiv intracranian situatǎ la nivelul nucleilor bazali.

Etiopatogenie

Ȋn etiologia hematoamelor cerebrale intervin trei categorii de factori:

- factori de risc

- factori determinați

- factori declanșați

Cele mai importante simptome ce ȋnsoțesc hematomul de nuclei bazali sunt:

1. Pierderea conștienței

2. Cefalee severǎ- poate apǎrea unilateral, de partea hematomului , ca rezultat al distensiei duratei mater.

3. Deficitele motorii- depind de localizarea și mǎrimea hematomului și pot fi : hemipareze, hemiplegii, pareze brahiale sau crurale.

4. Afazia, care poate fi relevatǎ numai la pacienții conștienți.

5. Crizele epileptice apar mai frecvent când este afectat cortexul cerebral.

6. Semnele oculare:

- devierea conjugatǎ a ochilor și a capului

- midriaza homolateralǎ hematomului

- mișcǎri pendulare ale globilor oculari

7. Vertijul

8. Tulburǎri psihice, sub forma tulburǎrilor de personalitate, a amneziei și a confuziei.

9. Semne vegetative: tulburǎri de respirație (respirație sterturoasǎ, dispneicǎ, rapidǎ sau de tip Cheyne- Stockes).

10. Voma este asociatǎ de obicei cu cefaleea.

11. Redoarea de ceafǎ, semn important pentru diferențierea hemoragiei de trombozǎ, deoarece sângele din L.C.R. produce de cele mai multe ori iritație meningealǎ.

12. Tulburǎri trofice ȋntâlnite la bolnavii hemiplegici, manifeste prin : edem, cianozǎ, tegumente uscate, escare de decubit.

13. Tulburǎri sfincterice de tip incontinențǎ de urinǎ și materii fecale și glob vezical.

Tratament kinetic

Kinetoterapia ocupǎ un loc important ȋn programul complex de recuperare al pacientului cu deficit neuromotor, contribuind la accelerarea procesului de vindecare și reintegrare socio- profesionalǎ.

Kinetoterapia ȋncepe dupǎ stabilizarea hemoragiei adicǎ ȋn medie cam dupǎ 10 zile de la debut. Aplicarea tardivǎ a procedeelor de recuperare poate compromite evoluția favorabilǎ având ȋn vedere efectele negative ale imobilizǎrii prelungite și anume:

- aparatul circulator- hipotensiune ortostaticǎ, tromboflebite;

- aparatul respirator- embolii pulmonare, atelectazii, pneumonie;

- aparatul digestiv- anorexie, malnutriție, constipație;

-aparatul locomotor- redori articulare, osteopenie, ostoeporozǎ (peste 3 luni de imobilizare), atrofii musculare de inutilizare;

- tegumente- escare;

- psihologic- depresie, anxietate, dezorientare

Procesul de recuperare al bolnavului neuromotor cuprinde douǎ etape:

- inițial o recuperare la patul pacientului ce va urmǎri ȋn special evitarea disfuncțiilor articulare și a complicațiilor de decubit;

- ȋn urmǎtoarea etapǎ va ȋncepe recuperarea activǎ ȋn scopul câștigǎrii unui grad mai mare de independențǎ.

Masajul ca metodǎ de reeducare neuro- muscularǎ. Masajul constǎ ȋn prelucrarea metodicǎ a pǎrților moi ale corpului printr-un ansamblu de procedee manuale ȋn

scop profilactic sau terapeutic. La pacienții cu hematom de nuclei bazali intereseazǎ efectele masajului asupra tegumentului, sistemului muscular, circulator și nervos.

La nivelul sistemului circulator:

Favorizeazǎ circulația de ȋntoarcere ușurând activitatea cardiacǎ;

Favorizeazǎ resorbția edemelor;

Crește fluxul sanguin ca o consecința a activitǎții circulației de ȋntoarcere.

La nivelul sistemului neuropsihic masajul induce efecte sedative, analgezice.

La nivelul sistemului muscular masajul are efecte :

Stimularea se induce prin manevre scurte, cu intensitate progresiv crescândǎ mușchilor hipotrofici, neantrenați;

Relaxarea se induce prin manevre lungi, blânde, neȋnsoțite de presiuni;

Decongestia se induce prin manevre blânde mușchilor solicitați ȋntr-un efort fizic important;

La nivelul tegumentului:

Produce vasodilatație;

Previne apariția tulburǎrilor trofice prin masaj la nivelul punctelor de contact cu suprafața de sprijin.

Procedeele masajului sunt sistematizate astfel

- procedee principale care se aplicǎ ȋn urmǎtoarea succesiune: netezire, fricțiune, frǎmântat, tapotament, vibrații.

- procedee secundare care sunt reprezentate de : rulat și cernut, presiuni, tracțiuni, tensiuni și scuturǎri, ciupiri și pensǎri.

Contraindicațiile masajului:

- procese inflamatorii active;

- orice boalǎ acutǎ sau ȋn fazǎ de evoluție (TBC, neoplasm);

- boli ale pielii: dermatoze, micoze, eczeme, neoplasme cutanate;

- afecțiuni psihogene;

- osteoporozǎ;

- tumori osoase benigne sau maligne;

- fragilitate vascularǎ.

Drenajul limfatic manual

Drenajul limfatic manual reprezinta acel tip de masaj prin intermediul caruia se asigura drenarea lichidelor excedentare de la nivel celular, mentinand, in acelasi timp, echilibrul hidric al spatiilor interstitiale si evacuarea deseurilor provenind din metabolismul celular.

In cazul bolnavilor care au suferit un accident vascular cerebral, datorita imobilizarii prelungite ale membrelor paralizate pot aparea edeme de staza, fapt care poate fi combatut prin aceasta metoda de drenaj limfatic.

Drenajul limfatic al membrului superior

Pozitia pacientulu: decubit dorsal cu bratul in abductie fata de trunchi.

1. Pompajul ganglionilor retroclaviculari-cu indexul si mediusul _ de 7 ori

2. Pompajul cisternei Pecquet – se efectueaza cu radacina mainii, policele fiind indreptat cranial – de 7 ori

3. Pompajul ganglionilor axilari, cu indexul si mediusul

4. Drenajul bratului

5. Pompajul ganglionilor supratrohleeni

6. Drenajul antebratului

7. Drenajul pumnului si al mainii

8. Manevre finale

Drenajul mambrului inferior

Pozitia pacientului: decubit dorsal, cu genunchii usor flectati.

1. Pompajul ganglionilor inghinali profunzi si superficiali – se realizeaza din portiunea interna spre cea externa a pliului inghinal si apoi paralel cu aceasta, dar cu 1-2 cm mai jos, pe portiunea de inceput a muschilor coapsei.

2. Drenajul coapsei – se va executa pe 3 portiuni:

a. Fata interna – de la ganglionii inghinali inferiori spre fata interna a genunchiului, aplicand toata palma

b. Fata externa – de la ganglionii inghinali supero-externi spre fata externa a genunchiului, cu toata palma

c. Fata anterioara – de la ganglionii inghinali spre genunchi, manevra „in lingura”

d. Presiunile in bratara – cu toata mana, presiunea este gradata, se termina cu marginea cubitala a mainii si este orientata spre ganglionii inghinali

3. Pompajul ganglionilor poplitei – se cuprinde genunchiul cu ambele maini, degetele patrunzand pe fata posterioara si pompand spre in sus ganglionii din spatiul popliteu

4. Drenajul genunchiului – se realizeaza spre ganglionii poplitei

5. Drenajul gambei – abordeaza implicit si ganglionii tibiali anteriori, nefiind necesara pomparea acestora separat

6. Drenajul piciorului – regiunea maleolara si interna a piciorului apoi regiunea maleolara si externa a acestuia

7. Drenajul degetelor – se realizeaza prin pompaje ce intereseaza toate fetele acesteia

8. Manevre finale

Obiectivele și conținutul programului general de recuperare pentru sechelele neurologice din hematomul de nuclei bazali

ETAPA 1- dureazǎ ȋn medie 10 zile și are ȋn vedere prevenirea complicațiilor.

Obiective:

a) Relaxarea fizicǎ și psihicǎ;

b) Prevenirea complicațiilor de decubit;

c) Menținerea imaginii kinestezice.

ETAPA 2- constǎ ȋn recuperarea activă ȋn vederea obținerii unor indici superiori ai calitǎților motrice (mobilitate, forțǎ, abilitate, capacitate de efort) și redobândirii autonomiei pacientului.

Obiective:

a) Relaxarea fizicǎ și psihicǎ;

b) Menținerea și creșterea mobilitǎții articulare;

c) Creșterea tonusului muscular;

d) Reeducarea coordonǎrii;

e) Reeducarea echilibrului și mersului;

f) Recuperarea parezei faciale;

Masaj de tonifiere

Frământatul se aplică sub formă de apucări, apăsări, deplasări ale mușchilor superficiali de la nivelul membrelor. Frământatul se execută cu o mână sau cu ambele, dispuse ca un clește în jurul membrelor care se deplasează ușor de jos în sus în sensul circulației venoase. Pentru obținerea efectelor scontate de stimulare și tonifiere se execută manevre rapide. Se vor evita frământările prelungite care obosesc pacientul. Intensitatea manevrei va scade progresiv ea devenind foarte blândă la sfârșitul tratamentului.

Fricțiunea constă din apăsarea pielii și țesuturilor subcutanate pe țesuturile profunde. Manevra nu trebuie sa fie exagerată pentru a nu produce leziuni. La nivelul membrelor fricțiunea se execută rapid, în sens longitudinal cu fața palmară sau cu vârful degetelor. La persoanele în vârstă se va executa cu mare grijă, cu manevre blănde, vasele de sânge fiind mai fragile. Pentru efectul stimulant se vor executa manevre scurte si energice.

Tapotamentul constă din lovituri succesive cu ajutorul palmelor, marginii cubitale a mâinii sau cu pumnii semiînchiși. Tapotamentul nu trebuie să fie dureros. Se aplică pentru efectul excitant, de creștere a tonusului muscular.

Netezirea. La începutul și la sfârșitul ședinței de masaj se execută o manevră de netezire prelungita, în sens ascendent, cu o presiune ușoară pentru efectele analgezice și calmante. Între aceste manevre se introduce o netezire energica cu efect tonifiant si stimulant. Durata masajului este de 5-10 minute.

Recuperarea parezei faciale

Masaj facial combinat cu tehnici shiatsu

o Netezirea ușoară cu vârful degetelor de jos în sus este manevra de începere, intercalare și încheiere a ședinței de masaj;

o Fricțiune cu vârful policelui sau cu degetele 2-4;

o Frământare cu ajutorul policelui și al indexului;

o Ciupituri ușoare cu efect stimulator;

o Presiuni a câte 3 secunde cu vârful degetului arătător, mijlociu și inelar între baza nasului și rădăcina părului;

o Ținând ochii închiși se apasă ușor cu vârful degetelor arătător, mijlociu și inelar pe marginea superioară a orbitelor apoi pe marginea inferioară;

o La nivelul tâmplelor se execută simultan presiuni cu degetele arătător și mijlociu, se apasă moderat 3x3 secunde;

o Pentru obraz se apasă cu degetul arătător marginea exterioară a nasului; se înaintează cu o lățime de deget respectiv două lățimi către exterior apăsând regiunea 3 secunde;

o La nivelul gurii se exercită presiuni în patru puncte: un punt intre nas și buza superioară, două puncte de o parte și de alta a gurii simultan și un punct între buza inferioară și vârful bărbiei; aceasta se apasă cu degetul arătător timp de 3 secunde;

o Pentru bărbie există un punct sub partea din față a maxilarului inferior care va fi apăsat moderat cu degetul mare de jos în sus de 3 ori.

Durata masajului este de 10 – 15 minute.

Concluzii

Calitatea rezultatelor şi momentul mai apropiat sau mai îndepărtat la care apar depind în egală măsură de calitatea actului medical de recuperare şi de motivarea pacientului, dublată de susţinerea familiei.

De asemenea, este extrem de importantă încrederea în persoana care acordă asistenţa în recuperare. Experiența în lucrul cu astfel de pacienți ne poate ajuta să reușim să impunem pacientului, cu blândețe și fermitate în același timp, o conduită de recuperare adecvată.

Am observat faptul că recuperarea, pe lângă redobândirea capacităţii organismului de a îndeplini anumite funcţii, implică şi terapie pentru integrarea psiho-socio-profesională şi sprijin în vederea adoptării unei conduite care să permită persoanei în cauză să se adapteze realităţii în noile condiţii, abordând un stil de viaţă corect şi sănătos.

În consecință, o colaborare strâmsă între medicul specialist, kinetoterapeut și familia bolnavului, va reuși să dea încredere pacientului să se alieze în lupta sa cu reeducarea funcțională și reintegrarea în viața socială și profesională în timp cât mai scurt și cu sechele minime.

BIBLIOGRAFIE

1. Albu C., Kinetoterapie. Metodologia pozitionarii si mobilizarii pacientului , Editura Medicală, 2012

2. Albu C., Vlad T., Kinetoterapia pasiva, Editura Polirom, 2004,

3. Diaconu A., Manual de tehnica a masajului terapeutic, Editura Medicală, 2008

4. Ion V., Georgescu Ș., Neurologie clinică, Editura All, 2011

5. Robănescu, N., Reeducarea neuro-motorie, Ediţia a III-a revizuită şi adăugită, Editura Medicală, Bucureşti, 2001

6. Vlad Tiberiu, Pendefunda Liviu, Recuperarea bolnavului hemiplegic adult, Editura Contact Internațional, 1992

7. Tioshi W., Masajul terapeutic, Editura Antet, 2003